EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52022IR5928

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Pregătirea pentru situații de criză și gestionarea lor: consolidarea rezilienței Uniunii, a regiunilor și a orașelor sale

COR 2022/05928

OJ C 257, 21.7.2023, p. 6–11 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, GA, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

21.7.2023   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 257/6


Avizul Comitetului European al Regiunilor – Pregătirea pentru situații de criză și gestionarea lor: consolidarea rezilienței Uniunii, a regiunilor și a orașelor sale

(2023/C 257/02)

Raportor:

Christophe CLERGEAU (FR-PSE), membru al Consiliului Regional Ținuturile Loarei

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR (CoR),

Prevederea – o nouă abordare a pregătirii pentru riscuri și crize

1.

consideră că nu știm ce crize vor afecta în viitor Europa, orașele, departamentele/județele și regiunile sale, dar că putem ști cine vor fi victimele. Crizele nu au frontiere administrative și, ca atare, necesită o abordare pe mai multe niveluri, care să implice toate instituțiile municipale, autoritățile locale intermediare (provincii, departamente/județe etc.) și nivelul regional. Pentru a evita apariția acestor victime, trebuie să dezvoltăm o cultură a conștientizării riscurilor și crizelor, un nou demers prevăzător în serviciul securității, sănătății și bunăstării populațiilor. Acesta este sensul prezentului aviz;

2.

constată că principala trăsătură a crizelor din ultimii ani a fost caracterul lor brutal și imprevizibil. Catastrofele și evenimentele extreme legate de schimbările climatice ar putea și ar trebui să fie imaginate și anticipate, însă violența și regularitatea lor depășesc toate previziunile. Criza COVID-19 sau războiul din Ucraina și cortegiul său de suferințe pentru populații reprezintă dovada apariției unui nou tip de crize imprevizibile și de mare amploare. În fața acestor fenomene, abordările cuprinzătoare de prevenire – a acționa pentru a evita riscuri cunoscute și probabile – sau principiul precauției – a acționa pentru a încerca evitarea apariției unor noi riscuri grave și ireversibile pentru sănătatea umană sau pentru mediu – nu mai sunt suficiente;

3.

consideră că Europa trebuie să investească într-o nouă direcție, a prevederii: această noțiune este definită ca fiind capacitatea colectivă de a pregăti societățile să înfrunte, într-un spirit de coeziune și solidaritate, provocările viitorului, mai ales crizele și catastrofele. Prevederea pune accentul mai ales pe dimensiunea civică, socială și umană, pe accesul la servicii și pe calitatea sprijinului acordat oamenilor. Într-adevăr, crizele și catastrofele afectează în primul rând persoanele cele mai vulnerabile. Acesta este unul din învățămintele desprinse în timpul crizei de COVID-19;

4.

consideră că abordarea globală a rezilienței trebuie să combine două elemente: dezvoltarea capacității societăților de a opera transformările necesare pentru a face față provocărilor induse de inegalități economice, sociale și teritoriale, de schimbările climatice și de tranziția ecologică, dar și a capacității de a înfrunta vulnerabilitățile societăților în fața riscurilor, crizelor și catastrofelor, ceea ce presupune în special dezvoltarea unor activități de prevedere;

5.

propune să se facă distincție între vulnerabilitățile legate de riscurile cunoscute, în special cele de mediu, cele demografice și industriale, și cele legate de riscuri necunoscute, indiferent dacă ele sunt consecința schimbărilor climatice, sunt legate de sănătate sau induse de activități umane. Aceste vulnerabilități nu pot fi înlăturate prin planuri de gestionare, oricât de sofisticate ar fi ele. A le înfrunta înseamnă – mai ales pentru cel de-al doilea tip de vulnerabilități – a acorda întâietate dezvoltării unei culturi ce conștientizează crizele și riscurile și unei capacități colective de a face față incertitudinii și dezastrelor;

6.

solicită ca analiza vulnerabilităților sociale și teritoriale să devină o prioritate politică pentru UE, deoarece, în lipsa acestor informații, va fi dificil ca societățile să fie pregătite. Numai prin evidențierea și înțelegerea acestor vulnerabilități va fi posibil să se ofere răspunsuri eficace la nivel european și național, dar mai ales în fiecare dintre localitățile, departamentele/județele și regiunile noastre. Într-adevăr, ar trebui să se dea dovadă de precauție cu privire la o abordare prea globală a vulnerabilităților la o scară geografică prea largă și să fie privilegiat un demers local, care să permită ca realitățile cu care se confruntă populația să fie abordate în mod specific;

7.

recunoaște că politicile de protecție civilă țin, în primul rând, de responsabilitatea statelor membre, dar observă că activitățile de prevenire, prevedere și ajutorare sunt desfășurate foarte des de actorii locali, de localități și departamente (județe, provincii etc.) care exercită de obicei această competență, cu sprijinul regiunilor. Prin urmare, aceste autorități trebuie să fie implicate îndeaproape în conceperea, punerea în aplicare și monitorizarea acțiunilor, și dotate cu resursele corespunzătoare, inclusiv financiare și juridice, în conformitate cu principiul subsidiarității active și cu o abordare bazată pe guvernanța pe mai multe niveluri, care să implice și să includă toate nivelurile teritoriale;

8.

subliniază că trebuie consolidată capacitatea orașelor și regiunilor de a furniza, chiar și în perioade de criză, serviciile necesare populației. Una dintre principalele modalități de a realiza acest lucru este de a spori securitatea comună a aprovizionării pe tot teritoriul european. În acest scop, este necesar să fie identificate dependențele critice, să fie produse în Europa cele mai multe produse și servicii esențiale și să fie asigurate mecanismele pieței unice pentru a consolida o aprovizionare mai sigură cu materii prime, materiale și mărfuri. De asemenea, trebuie consolidată infrastructura critică, pentru a garanta menținerea condițiilor de viață în timpul crizelor;

Analiza vulnerabilităților trebuie plasată în centrul viitoarei politici de coeziune

Un indice și un tablou de bord pentru a înțelege mai bine și a ține seama de riscurile legate de vulnerabilitățile teritoriilor și populațiilor locale

9.

salută mobilizarea Centrului Comun de Cercetare (JRC) și a unității sale de gestionare a riscurilor în vederea elaborării unui „indice” de vulnerabilitate (1) care să combine dimensiunile de mediu, teritoriale, economice și sociale; speră că JRC va beneficia de întregul sprijin politic și financiar care să-i permită să progreseze în acest demers;

10.

subliniază importanța dimensiunii sociale a vulnerabilității, prea adesea uitată sau neglijată, dar care este un element-cheie al rezilienței. Orice analiză a vulnerabilității ar trebui să integreze pe deplin conceptele de acces la persoane, de sprijin social, de acces al persoanelor vulnerabile la sistemul de sănătate și la serviciile sociale, de reducere a decalajului digital și de îmbunătățire a accesibilității digitale. CoR subliniază situațiile vulnerabile în care se găsesc minoritățile, femeile, persoanele sărace, persoanele în vârstă și cele cu handicap, persoanele care suferă de boli cronice, precum și importanța vulnerabilităților de natură socială, din regiunile ultraperiferice și din teritoriile insulare și izolate care se află în avangarda combaterii schimbărilor climatice;

11.

sprijină eforturile depuse de JRC pentru a îmbunătăți calitatea datelor și a „indicelui” de vulnerabilitate, sprijină dorința de colaborare mai strânsă între JRC, celelalte direcții generale (DG) ale Comisiei și statele membre în acest scop, confirmă utilitatea aplicării acestui indice la toate nivelurile teritoriale – NUTS 2, NUTS 3 și, mai ales, la nivel local – și își reiterează apelul pentru publicarea unui tablou de bord al vulnerabilităților, care să permită vizualizarea realității concrete a acestui aspect în fiecare teritoriu. În acest scop, recomandă statelor membre și autorităților locale și regionale să investească în evaluarea riscurilor, în special a celor legate de vulnerabilitate, și să disemineze rezultatele unor astfel de lucrări, pentru a consolida cultura referitoare la riscuri la nivelul Uniunii Europene;

12.

atrage atenția că este nevoie de date care să descrie în mod eficient populațiile cele mai vulnerabile, ceea ce înseamnă că sunt necesare date neagregate și că aceste date trebuie corelate între ele pentru a evidenția realități specifice (de exemplu, chestiunea femeilor sărace), și, totodată, că este nevoie de date care să poată fi folosite pentru a evidenția problemele de acces la servicii;

13.

consideră că, în loc să se încerce elaborarea unui indicator perfect, testarea acestui indicator ca instrument care să vină în sprijinul luării deciziilor reprezintă o prioritate; își exprimă satisfacția că mai multe organizații comunitare s-au angajat pe această cale și solicită lansarea unui program-pilot care să reunească localitățile, departamentele/județele și regiunile care doresc să experimenteze utilizarea indicatorului de vulnerabilitate, pentru a-l compara cu percepția la nivel local a realităților și pentru a-și orienta politicile și investițiile;

14.

sugerează că JRC ar putea determina crearea unei platforme europene de schimburi axată pe o abordare globală a vulnerabilităților, a anticipării, pregătirii și gestionării riscurilor și crizelor, implicând instituțiile europene, statele membre, autoritățile locale și regionale și părțile interesate. Înființarea acestei platforme s-ar putea inspira din experiența platformelor de specializare inteligentă și ar putea fi finanțată prin programul Interreg Europa. Ea s-ar baza în special pe Rețeaua europeană de cunoștințe în materie de protecție civilă (2), care ar trebui, de asemenea, sprijinită și dezvoltată;

15.

își propune să mobilizeze localitățile, departamentele/județele și regiunile, astfel încât să participe la toate aceste inițiative;

16.

încurajează crearea unei rețele europene de mișcări civice și asociații neguvernamentale angajate în prevenirea și gestionarea riscurilor și a crizelor și în pregătirea societăților pentru a le face față; invită Comisia să-și exprime același interes și să faciliteze înființarea acesteia. Prin urmare, Comitetul este pregătit să contribuie, împreună cu Rețeaua europeană de cunoștințe în materie de protecție civilă, la această înființare, prin organizarea, în fiecare an, împreună cu UNDRR și cu Comisia Europeană, a unei manifestări care să-i reunească pe toți acești actori;

Abordarea vulnerabilităților – o nouă prioritate pentru politica de coeziune

17.

dorește să sublinieze modul în care crizele recente au demonstrat că vulnerabilitățile teritoriilor și populațiilor locale pot lua forma unor inegalități profunde și noi în materie de sănătate și bunăstare; subliniază, ca atare, că abordarea vulnerabilităților sociale și teritoriale ar trebui să devină o prioritate politică a politicii de coeziune; aceasta ar însemna consolidarea dimensiunii sociale a politicii de coeziune, dincolo de aspectele legate de ocuparea forței de muncă și de formare, prin concentrarea atenției asupra incluziunii și a accesului la servicii medicale și sociale. Prin această consolidare, și politica de coeziune ar fi mai aproape de cetățeni;

18.

consideră că elaborarea unui „indice” și a unui tablou de bord al vulnerabilităților teritoriale este esențială pentru a lansa dezbaterea politică cu privire la răspunsurile care trebuie date în acest sens în contextul viitoarei politici de coeziune, care ar trebui să ia în considerare, în toate componentele sale, și datele de la nivelul NUTS 3 pentru a asigura o abordare mai bine orientată, mai clară și mai eficientă;

19.

rămâne precaut cu privire la utilizarea unui „indice” al vulnerabilității ca instrument decizional pentru a distribui fondurile politicii de coeziune, dar subliniază necesitatea unei intervenții mai puternice a politicii de coeziune în cele mai vulnerabile regiuni;

20.

sugerează ca planificarea politicii de coeziune să fie centrată pe reziliența la crize și pe abordarea vulnerabilităților sociale și teritoriale, fiind nevoie și de introducerea unei finanțări suplimentare (de tip top up) pentru regiunile și departamentele/județele care sunt deosebit de vulnerabile și care aleg ca politica de coeziune să fie mobilizată foarte puternic în acest scop;

21.

consideră, cu toate acestea, că, deși politica de coeziune poate și ar trebui să fie un instrument pentru un demers proactiv de prevedere, ea nu poate acoperi compensarea daunelor provocate de dezastre majore. De asemenea, Comitetul consideră că noul mecanism reprezentat de rezerva pentru solidaritate și ajutoare de urgență rămâne mai degrabă concentrat pe reacția imediată la dezastre și pandemii decât pe repararea consecințelor acestora. Ca atare, solicită să se ia în considerare crearea unui mecanism permanent de intervenție pentru a repara daunele majore cauzate de dezastre pe un anumit teritoriu;

22.

propune ca, în cadrul programelor europene de finanțare, cum ar fi Interreg, Orizont Europa sau Erasmus+, să fie promovată lansarea unor proiecte de cooperare interregională, care ar trebui să fie concepute în funcție de realitățile geografice ale diverselor teritorii și ar putea, astfel, să ducă la cooperare cu țări terțe. Aceste proiecte se vor concentra pe reziliența în situații de criză și gestionarea vulnerabilităților, în special în ce privește abordarea transfrontalieră a riscurilor și a crizelor, care reprezintă o pârghie puternică pentru a apropia diferitele practici din statele membre pe teme concrete. În acest sens, o componentă specifică a Interreg și recurgerea la instrumentul reprezentat de GECT sunt – probabil – indispensabile;

23.

recunoaște că, deși instrumentele de la nivelul UE s-au dovedit a fi foarte utile, se pot face mai multe în ceea ce privește provocările juridice și administrative ale cooperării transfrontaliere, ceea ce ar asigura, de asemenea, o mai mare solidaritate europeană în cazul în care obstacolele din calea cooperării transfrontaliere ar fi soluționate. În acest sens, invită Comisia Europeană să relanseze adoptarea mecanismului transfrontalier european;

Trecerea de la gestionarea riscurilor la o cultură a riscurilor partajate: pregătirea Europei și a teritoriilor sale pentru crize și dezastre

24.

constată că, de la criza COVID-19, politicile europene în materie de protecție civilă și sănătate publică sunt în plină efervescență. Au apărut numeroase inițiative, între care RescEU și Autoritatea pentru pregătire și răspuns în caz de urgență sanitară (HERA). Răspunsul european la războiul din Ucraina a determinat un răspuns cuprinzător de sprijinire a populațiilor, care a evidențiat dimensiunea umană și socială a gestionării crizei. Pe lângă imperativul gestionării crizelor, temă care este încă de actualitate, CoR dorește să se acorde prioritate de acum înainte componentei de prevedere, și anume prevenirii riscurilor, pregătirii pentru situații de criză și diseminării în Europa a unei culturi comune a conștientizării riscurilor și crizelor;

25.

subliniază rolul important al Centrului de coordonare a răspunsului la situații de urgență ca punct central în coordonarea reacțiilor europene la situații de criză, mai ales cu referire la războiul din Ucraina sau la cutremurul din Turcia. Gestionarea acestor crize a evidențiat dimensiunea umană și socială a procesului de gestionare a crizelor. Din acest motiv, pe lângă imperativul gestionării crizelor, temă care este încă de actualitate, Comitetul European al Regiunilor dorește să se acorde prioritate de acum înainte și componentei de prevedere, și anume prevenirii riscurilor, pregătirii pentru situații de criză și diseminării în Europa a unei culturi comune a conștientizării riscurilor și crizelor;

Obiectivele Uniunii Europene în materie de reziliență la dezastre

26.

salută publicarea de către Comisie a recomandării și a comunicării privind obiectivele Uniunii Europene în materie de reziliență la dezastre, și împărtășește principiile generale ale acestor documente care preiau multe dintre propunerile prezentate în avizele anterioare; își exprimă satisfacția că realitățile locale și regionale sunt mai bine luate în considerare și subliniază valoarea inițiativelor lor emblematice. CoR este convins că acest cadru, deși neobligatoriu, va permite consolidarea convergenței practicilor din diversele state membre și, prin urmare, a calității pregătirii pentru situații de criză, și dorește să fie implicat îndeaproape în Forumul privind protecția civilă, care va avea loc în 2024 și va oferi ocazia unei prime revizuiri și a unei adaptări a acestor obiective;

27.

încurajează regiunile să profite de noile oportunități de a participa la inițiative și de a finanța proiecte, în special în cadrul obiectivului 2 „Pregătire” și al inițiativei emblematice „PreparEU”; intenționează să contribuie la îmbunătățirea implicării autorităților locale și regionale în cadrul Rețelei europene de cunoștințe în materie de protecție civilă;

28.

regretă, cu toate acestea, că aceste documente se referă doar la mecanismul european de protecție civilă al UE și nu adoptă o viziune mai globală asupra chestiunii vulnerabilității și rezilienței la crize a Europei și a orașelor și regiunilor sale;

29.

salută introducerea unor teste de rezistență pentru reziliența centrelor operaționale de urgență, dar solicită ca demersul să fie extins pentru a include sistemele naționale, regionale și locale de alertă și gestionare a crizelor, și propune ca toți factorii de vulnerabilitate, inclusiv cei sociali și teritoriali, să fie mai bine luați în considerare în aceste teste de rezistență;

30.

încurajează regiunile/autoritățile locale să se implice în teste de rezistență pe baza scenariilor care se potrivesc situației în materie de riscuri la nivelul lor respectiv. Ar putea fi încurajate, de asemenea, crearea unor atlase locale/regionale cu riscurile aferente și cu acțiunile de sensibilizare și de pregătire a publicului cu privire la aceste riscuri, precum și activitățile desfășurate în contextul viitoarei luni de pregătire a UE pentru situații de criză, propusă în comunicarea privind obiectivele UE în materie de reziliență la dezastre;

Edificarea unei culturi comune a conștientizării riscurilor și crizelor în cadrul comunității factorilor de decizie de la nivel local, național și european

31.

constată că majoritatea actorilor întâlniți doresc să fie elaborat un cadru strategic european privind riscurile și crizele, pentru a permite dezvoltarea unei abordări sistemice și coordonate, considerată în prezent absentă, și că mulți dintre ei se referă la perspectiva creării unei DG „Riscuri și crize”, care să acopere atât pregătirea societăților, cât și prevenirea și gestionarea riscurilor și crizelor care decurg din vulnerabilitățile noastre;

32.

afirmă că principala provocare în raport cu riscurile și crizele este de a schimba mentalitatea factorilor de decizie și procesele de luare a deciziilor politice. Cei mai mulți factori de decizie nu sunt formați pentru a anticipa și gestiona crizele, și nici cu privire la problematica legată de reziliență. S-au înmulțit măsurile axate pe gestionarea riscurilor identificate în mod clar, ceea ce a dus la fragmentarea politicilor publice în detrimentul unei viziuni globale axate pe reziliență, pe analiza vulnerabilităților sociale și teritoriale și pe pregătirea pentru a face față riscurilor necunoscute. Ar trebui să se disemineze o nouă cultură colectivă a conștientizării riscurilor și crizelor, care să fie axată pe principiul prevederii;

33.

propune, ca atare, înființarea unei Școli europene pentru riscuri și crize, care să ofere parcursuri de formare pentru factorii de decizie politică și managerii operaționali, să dezvolte cadre de referință profesionale și un sistem de acreditare care să permită apariția unei comunități profesionale coerente și să faciliteze mobilitatea și recunoașterea reciprocă, să sprijine formarea continuă, să dezvolte rețele și activități pentru schimburi de cunoștințe și experiență, să organizeze ateliere care să colecteze feedback și să elaboreze strategii și răspunsuri operaționale inovatoare;

34.

subliniază că, deși crizele mondiale pot apărea în afara teritoriului european, efectele lor pot afecta orice stat membru al UE, de exemplu sub forma unui aflux masiv de refugiați sau a unor dificultăți de acces la produse esențiale. Ar trebui depuse eforturi pentru a consolida capacitatea de anticipare și prevenire a crizelor globale, prin acțiuni desfășurate în comun, inclusiv în afara Uniunii Europene;

35.

Comitetul European al Regiunilor consideră că a acționa atunci când apar noi riscuri este în interesul Europei, pentru a limita expunerea Uniunii la aceste riscuri. Instanțele competente din cadrul Uniunii trebuie să dispună de mijloacele necesare pentru a colabora în rețea cu numeroase organisme cu care CoR are deja parteneriate (în special, la nivel internațional, cu Biroul Organizației Națiunilor Unite pentru reducerea riscurilor de dezastre – UNDRR, platforma sa pentru Europa și Asia Centrală și inițiativa „Creșterea rezilienței orașelor până în 2030”) și pentru a participa la intervenții în afara frontierelor UE, în cooperare cu țările în cauză, de îndată ce riscurile sunt identificate, mobilizând resurse importante. Această cooperare ar trebui să acopere, de asemenea, faza pregătitoare și, în special, măsurile de prevenire, de reducere a vulnerabilităților și pregătire a societăților pentru situații de criză. În acest scop, prin mecanismele existente și forurile părților interesate, cum ar fi Rețeaua europeană de cunoștințe în materie de protecție civilă, ar trebui să poată fi consolidate parteneriatele cu actorii societății civile și cu ONG-urile locale;

Societăți reziliente și prevăzătoare pentru o mai bună abordare a riscurilor și crizelor

36.

consideră că unul dintre fundamentele rezilienței este capacitatea cetățenilor de a se mobiliza pentru a face față primelor ore de criză, în așteptarea acordării de ajutor. Aceasta implică atât formarea prealabilă a fiecărui cetățean, cât și pregătirea pentru fiecare gospodărie și practici de solidaritate la nivel local. Prin urmare, Uniunea Europeană ar trebui să aibă o „strategie de 72 de ore pentru gestionarea crizelor”, adaptată în funcție de specificul local și care să țină seama de trăsăturile specifice din fiecare țară și fiecare regiune, bazându-se în special pe învățămintele desprinse din experiențele unor țări precum Japonia sau Statele Unite;

37.

dorește să afirme două convingeri ferme: cea mai bună modalitate de a schimba mentalitățile este formarea copiilor și tinerilor; implicarea civică, o viață asociativă și implicarea voluntară puternice sunt cei mai buni factori de reziliență ai societății. În acest sens, CoR propune ca obiectivele UE în materie de reziliență la dezastre să fie completate cu trei noi inițiative emblematice:

generalizarea atelierelor privind riscurile (risk factories(3) adaptate la condițiile și nevoile de la nivel local și regional, deja testate în mai multe țări, pentru a-i forma pe toți copiii cu vârste cuprinse între 6 și 10 ani cu privire la întrebările și gesturile potrivite pentru a se pregăti și a face față riscurilor;

crearea unui cadru de referință european pentru formarea cu privire la primele reacții și acordarea primului ajutor, care să prevadă, în fiecare țară, cursuri de formare care să poată fi omologate și recunoscute și pe care toți tinerii să fie încurajați să le urmeze înainte de vârsta de 20 de ani;

o campanie europeană de promovare a implicării civice voluntare, atât în cadrul organismelor de voluntariat, cât și al asociațiilor neguvernamentale;

38.

solicită, de asemenea, să se renunțe la demersurile de abordare probabilistică care subestimează în mod sistematic unele riscuri foarte însemnate, așa cum s-a întâmplat în cazul epidemiilor, sau de limitare la planuri de acțiune pentru gestionarea riscurilor de mediu și industriale cunoscute și previzibile, în favoarea instituirii în fiecare localitate, departament/județ și regiune, fără excepție, a unei strategii de reziliență și a unei platforme de mobilizare locală, pentru a organiza echipe locale de reziliență și a pregăti societățile pentru crize, acordând o atenție deosebită sprijinirii celor mai vulnerabile populații. Aceste platforme locale de reziliență vor trebui să se bazeze pe implicarea cetățenilor, să încurajeze interdisciplinaritatea, să faciliteze schimbul de date și interoperabilitatea lor, să încurajeze formele de cooperare – mai ales transfrontalieră, să fluidizeze lanțul de răspunsuri la situații de criză și să consolideze reziliența la acestea;

39.

solicită o mobilizare foarte puternică pentru a remedia problema precarității digitale, care reprezintă un risc suplimentar într-un context de criză pentru că lasă o parte însemnată a populației fără acces la informații și servicii esențiale. Subliniază necesitatea ca, la nivel local și regional, să fie înființate rețele de puncte de acces fizic la informații, ajutor și sprijin uman, cât mai aproape posibil de populație și care să fie operaționale în caz de criză;

RescEU și sistemele de coordonare a răspunsului la situații de urgență;

40.

își declară sprijinul pentru orice investiție financiară europeană menită să consolideze rescEU nu numai pentru a spori capacitatea UE de a răspunde rapid, cuprinzător și autonom, ci și pentru a-i consolida rolul în gestionarea riscurilor și a dezastrelor;

41.

salută inițiativa ERCC 2.0, care vizează consolidarea capacității de a anticipa, a prevedea și a pregăti manifestări transsectoriale la nivelul UE, de a îmbunătăți în continuare și de a investi în sisteme de alertă timpurie, pentru a garanta că procesele timpurii de informare și sensibilizare sunt transpuse în acțiuni concrete. Comitetul European al Regiunilor recunoaște activitatea desfășurată de Comisia Europeană în acest domeniu, în conformitate cu mandatul său în domeniul sistemelor de alertă timpurie în temeiul legislației privind mecanismul de protecție civilă al Uniunii, menită să dezvolte sisteme transfrontaliere de detectare, informare și alertă, cum ar fi EFAS (Sistemul european de avertizare în caz de inundații), EFFIS (Sistemul european de informare privind incendiile forestiere) și EDO (Observatorul european al secetei);

HERA și uniunea europeană a sănătății

42.

sprijină Autoritatea pentru Pregătire și Răspuns în caz de Urgență Sanitară (HERA) și acțiunile întreprinse în ultimul an, mai ales pentru a identifica riscurile pentru sănătate, a defini scenariile de gestionare și contramăsurile medicale, a consolida lanțurile valorice și capacitatea de a produce în Europa bunurile și serviciile de care avem nevoie; reamintește că HERA are nevoie de sprijin politic și financiar reînnoit și constant timp de mai mulți ani pentru a-și îndeplini sarcinile în mod eficace;

43.

recunoaște că este dificil să se evalueze acțiunea Autorității pentru Pregătire și Răspuns în caz de Urgență Sanitară (HERA) după un singur an de funcționare, dar își reiterează apelul pentru o mai bună implicare a Parlamentului European, a localităților, a regiunilor și a părților interesate din cadrul societății în organismele HERA, în special în forumul său;

44.

salută diseminarea noilor abordări de tipul „O singură sănătate”, prin care poate fi eliminată compartimentarea între diversele domenii referitoare la sănătatea umană, sănătatea animală și sănătatea mediului și pot fi integrate politicile de sănătate într-o abordare coerentă a dezvoltării durabile;

45.

avertizează din nou, în mod ferm, Comisia și Consiliul că sunt insuficiente eforturile depuse pentru a consolida producția europeană de produse și medicamente de care avem nevoie pentru a face față crizelor sanitare și atenționează cu privire la practicile achizitorilor publici care, în multe țări, favorizează prețurile scăzute în detrimentul producției în Europa, ignorând astfel învățămintele desprinse din criza COVID-19;

46.

propune ca reziliența sistemelor de sănătate, inclusiv a medicinei comunitare și a spitalelor, să fie o temă de lucru de explorat în contextul Europei sănătății, care să implice statele membre și autoritățile locale și regionale competente. Este vorba mai ales de a garanta continuitatea îngrijirii în perioade de criză, prin asigurarea unor capacități preexistente sau temporare de primire suficiente. În acest sens, CoR solicită să fie lansate studii care să evalueze consecințele amânărilor sau întreruperii asistenței medicale legate de criza COVID-19, în special în legătură cu cancerul, bolile cronice și sănătatea mintală;

47.

solicită aprofundarea dezbaterii privind utilizarea datelor medicale, pentru a identifica populațiile cele mai vulnerabile la crize, facilitând astfel sprijinirea lor din punct de vedere social și continuitatea asistenței medicale acordate. Deși este conștient de mizele etice și operaționale, CoR încurajează crearea unui „spațiu european al datelor medicale” pentru a colecta date, a îmbunătăți calitatea lor și a le pune la dispoziția serviciilor publice locale; avertizează cu privire la riscul ca pentru părți însemnate din populație să nu fie disponibile date medicale din cauza excluderii lor sau din cauza decalajului digital;

Pentru o abordare transversală a vulnerabilității, a pregătirii pentru situații de criză și a gestionării crizelor

48.

propune ca indicele și tabloul de bord al vulnerabilităților să fie luate în considerare pentru a orienta evoluțiile diferitelor politici ale Uniunii dincolo de politica de coeziune (de exemplu în politica agricolă comună, politica de cercetare și inovare sau uniunea europeană a sănătății). Pentru a duce la bun sfârșit această acțiune, un grup operativ inter-DG în cadrul Comisiei s-ar putea dovedi foarte util;

49.

sprijină o abordare bazată pe reziliență de la stadiul conceperii (resilience by design), care să permită integrarea impactului în materie de reziliență și vulnerabilitate încă din primele etape ale procesului de elaborare a politicilor publice, a reglementărilor și a planurilor de acțiune, a programelor majore de investiții, a infrastructurii mari etc.;

50.

consideră că achizițiile publice joacă un rol major în apariția inovațiilor, în experimentarea noilor forme de solidaritate locală și în consolidarea rezilienței infrastructurii și echipamentelor de la nivel local;

51.

pledează pentru crearea, în cadrul programului Orizont Europa, a unei misiuni privind reziliența la riscuri și la crize (gestionare, pregătire, cultură comună, vulnerabilități), care să vină în completarea clusterului de cercetare „Securitate civilă pentru societate”, care rămâne axat pe dezvoltarea de metode și tehnologii, pentru a-l transforma într-un laborator viu de inovare și mobilizare, ancorat în realitățile localităților și regiunilor.

Bruxelles, 24 mai 2023.

Președintele Comitetului European al Regiunilor

Vasco ALVES CORDEIRO


(1)  https://drmkc.jrc.ec.europa.eu/risk-data-hub/#/vulnerability-in-europe

Indicele de vulnerabilitate permite desfășurarea de către JRC și a altor lucrări pe lângă cele din cadrul „tabloului de bord privind reziliența”, care prezintă o abordare mai largă a capacităților de adaptare și anticipare ale societăților (https://commission.europa.eu/strategy-and-policy/strategic-planning/strategic-foresight/2020-strategic-foresight-report/resilience-dashboards_ro).

(2)  https://civil-protection-knowledge-network.europa.eu/about-knowledge-network

(3)  De exemplu în Scoția: http://www.safercommunitiesscotland.org/wp-content/uploads/the-risk-factory.pdf; în Țările de Jos: https://www.riskfactorymwb.nl/over-ons/


Top