Avizul Comitetului European al Regiunilor – Includerea discursului de incitare la ură și a infracțiunilor motivate de ură în lista infracțiunilor incriminate de UE

(2023/C 79/03)

Raportoare: Aleksandra DULKIEWICZ (PL-PPE), primarul orașului Gdańsk Document de referință: Comunicare a Comisiei către Parlamentul European și Consiliu – O Europă mai favorabilă incluziunii și mai protectoare: includerea discursului de incitare la ură și a infracțiunilor motivate de ură în lista infracțiunilor incriminate de UE COM(2021) 777 final

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR (CoR),

1.

constată că modul în care sunt incriminate de UE discursurile de incitare la ură și infracțiunile motivate de ură este stabilit la ora actuală în Decizia-cadru a Consiliului din 2008 privind combaterea rasismului și a xenofobiei [Decizia-cadru 2008/913/JHA a Consiliului (1)]. Lista infracțiunilor motivate de ură acoperite de legislația UE se limitează la motive legate de rasă, culoarea pielii, religie, originea națională sau etnică;

2.

observă că incriminarea celorlalte forme de discursuri de incitare la ură și infracțiuni motivate de ură, în special din motive de gen, orientare sexuală, vârstă și handicap, variază de la un stat membru al UE la altul. Întrucât în prezent nu există niciun temei juridic în tratat pentru un răspuns comun la nivel european în materie de drept penal care să combată toate formele de discursuri de incitare la ură și de infracțiuni motivate de ură, CoR invită Consiliul să extindă rapid, în temeiul articolului 83 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), lista infracțiunilor incriminate de UE, prin stabilirea unor standarde minime comune pentru dispozițiile naționale relevante în materie de drept penal, cu respectarea deplină a principiului subsidiarității;

3.

salută călduros, în această privință, propunerea Comisiei Europene de decizie a Consiliului privind adăugarea discursului de incitare la ură și a infracțiunilor motivate de ură la domeniile criminalității prevăzute la articolul 83 alineatul (1) din TFUE, anexată la Comunicarea din decembrie 2021, intitulată „O Europă mai favorabilă incluziunii și mai protectoare: includerea discursului de incitare la ură și a infracțiunilor motivate de ură în lista infracțiunilor incriminate de UE”;

4.

subliniază că discursul de incitare la ură, infracțiunile motivate de ură, știrile false, dezinformarea, teoriile conspirației sunt fenomene care trebuie abordate prin acțiuni hotărâte. De asemenea, ar trebui subliniat că lupta împotriva discursurilor și a infracțiunilor motivate de ură este totodată o luptă împotriva prejudecăților, a rasismului, a șovinismului, a homofobiei și a antisemitismului. Discursurile de incitare la ură și infracțiunile motivate de ură afectează nu numai victimele ca atare, cauzându-le suferințe și limitându-le în mod grav drepturile și libertățile fundamentale, ci și societatea, în general;

5.

este îngrijorat de amploarea uriașă a acestui fenomen și de indiferența cu care este întâmpinat, ceea ce generează pericolul ca discursurile de incitare la ură și infracțiunile motivate de ură să fie acceptate ca atare și chiar să devină o prezență constantă în viața noastră de zi cu zi;

Recomandări politice

6.

condamnă situațiile în care discursurile de incitare la ură devin o componentă a limbajului conflictului din viața politică și își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că opiniile extremiste au devenit ceva obișnuit în politică, iar limbajul utilizat în dezbaterea publică devine tot mai violent. Există pericolul ca limbajul agresiv al disputelor politice, odată ajuns în mâinile populiștilor, să contribuie la crearea unui climat propice dezvoltării radicalismului, a știrilor false și a dezinformării, care riscă să ducă la infracțiuni motivate de ură;

7.

este conștient că discursul de incitare la ură și infracțiunile motivate de ură afectează toate categoriile de vârstă și că ceea ce diferă este numai mediul în care ajung să se confrunte cu astfel de fenomene; solicită să se acorde o atenție deosebită tinerilor, care, pe de o parte, sunt deosebit de vulnerabili la impactul virtual și real al discursului de incitare la ură și al incitării la comiterea de infracțiuni motivate de ură, dar, pe de altă parte, ar putea fi și aliați puternici în lupta împotriva acestui fenomen. Observă că, deși refugiații, persoanele care nu se conformează normelor heterosexuale și minoritățile naționale și religioase rămân ținta cea mai frecventă a discursului de incitare la ură, în ultimii ani, procentul persoanelor care se confruntă cu discursuri de incitare la ură în mass-media și în situațiile de zi cu zi a crescut semnificativ;

8.

observă că violența verbală și fizică, motivată de ură, nu reprezintă un motiv de îngrijorare numai pentru grupurile minoritare. În acest context, „reprezentanții autorităților” – și anume persoanele care dețin mandate electorale sau exercită responsabilități publice, precum și instituțiile – sunt din ce în ce mai des victimele discursului de incitare la ură și ale infracțiunilor motivate de ură. Politicienii de la nivel regional și local sunt afectați în mod deosebit de acest lucru, de exemplu atunci când apără drepturile refugiaților, ale migranților sau ale persoanelor LGBTIQ+, precum și, recent, în contextul combaterii amenințărilor globale, cum ar fi agresiunea Rusiei în Ucraina sau pandemia de COVID-19;

9.

crede că politicienii și autoritățile publice sunt deosebit de capabili să influențeze opinia și discursul public și, prin urmare, invită liderii politici de la toate nivelurile să se abțină de la utilizarea unui limbaj care poate da naștere unor discursuri de incitare la ură sau unor infracțiuni motivate de ură împotriva anumitor grupuri;

10.

observă cu îngrijorare că anumite țări terțe utilizează cu bună știință discursurile de incitare la ură și nu se feresc să comită infracțiuni motivate de ură, cu scopul de a desfășura campanii organizate care pot avea un impact asupra polarizării opiniilor și a creării de diviziuni în cadrul UE. Discursurile de incitare la ură și infracțiunile motivate de ură joacă un rol în alimentarea conflictelor armate. Ele încetează să mai fie un fenomen local și devin o amenințare a cărei putere de distrugere se manifestă la nivel mondial. Un astfel de exemplu de discurs de incitare la ură este mesajul actual al administrației președintelui Putin cu privire la cauzele agresiunii împotriva Ucrainei, precum și amploarea actelor violente și a infracțiunilor motivate de ură comise în timpul acestui război;

11.

atrage atenția asupra dimensiunii globale a discursurilor de incitare la ură și a infracțiunilor motivate de ură, care rezultă, printre altele, din ușurința cu care sunt diseminate prin intermediul diferitelor canale de servicii digitale disponibile. Prin urmare, pentru a fi eficace, urmărirea lor penală trebuie să aibă o dimensiune transfrontalieră. În acest sens, Comitetul este pe deplin de acord cu evaluarea Comisiei Europene, potrivit căreia gravitatea unor astfel de infracțiuni, împreună cu caracterul lor transfrontalier, pot fi abordate numai printr-o acțiune comună la nivelul UE, care să se traducă printr-un răspuns comun al Uniunii în materie de justiție penală și printr-o cooperare judiciară consolidată între statele membre. O astfel de acțiune nu ar contraveni principiilor subsidiarității și proporționalității;

12.

subliniază efectele secundare negative pe care discursurile de incitare la ură difuzate online le pot avea asupra comunităților locale și, prin urmare, asupra diviziunilor dintre oameni, perturbând procesul de coeziune socială; este de părere că consecințele infracțiunilor motivate de ură și ale discursurilor de incitare la ură sunt resimțite cel mai mult de comunitățile locale;

13.

constată cu îngrijorare că infracțiunile de incitare la ură răspândesc frica și stigmatizarea, cu un impact distrugător și mai mare, care trece de granițele unui anumit oraș sau unei anumite localități, și că ele riscă să ducă la o escaladă și să se transforme în conflicte și mai ample;

14.

subliniază responsabilitatea majoră a autorităților locale și regionale în combaterea activă a infracțiunilor motivate de ură și a discursurilor de incitare la ură și în prevenirea discriminării și a excluziunii, inclusiv a violenței motivate politic și ideologic; constată că lipsa de acțiune și neglijența pot duce la escaladare și la exacerbarea fenomenului;

15.

subliniază că primarii și alți lideri regionali și locali se află într-o poziție crucială și pot juca un rol important în identificarea primelor semne ale unor astfel de incidente în comunitățile lor; solicită elaborarea unor recomandări specializate la adresa autorităților locale și regionale cu privire la modalitățile de prevenire eficientă a acestui fenomen în cadrul comunităților locale; în plus, consideră că autoritățile locale și regionale ar trebui încurajate să ia măsuri preventive, în funcție de condițiile locale; solicită o cooperare armonioasă cu organele de aplicare a legii, de la care se așteaptă o combatere consecventă și eficace a discursurilor de incitare la ură și a infracțiunilor motivate de ură;

16.

recomandă introducerea unei legislații pentru combaterea discursurilor de incitare la ură în contextul serviciilor digitale, astfel încât platformele de comunicare socială să nu contribuie la răspândirea discursurilor și infracțiunilor motivate de ură și la amplificarea impactului lor. Normele adoptate în prezent nu sunt suficiente pentru a garanta că furnizorii de servicii de internet contribuie la combaterea și prevenirea în mod eficace a discursurilor de incitare la ură în cadrul serviciilor oferite; Cercetările (2) arată că furnizorii și platformele de servicii digitale adesea nu aplică sau nu au capacitatea de a asigura respectarea propriilor lor orientări referitoare la comunitatea din care fac parte;

17.

consideră că Actul legislativ privind serviciile digitale (DSA), aflat în prezent în etapa legislativă, reprezintă o oportunitate de a stabili standarde minime în ceea ce privește transparența cu privire la resursele pe care platformele trebuie să le mobilizeze pentru a asigura punerea în aplicare atât a cadrelor juridice privind dezinformarea, cât și a propriilor lor orientări referitoare la comunitatea din care fac parte. Acest act juridic ar putea reprezenta un impuls pentru îmbunătățirea relației dintre furnizorii de servicii intermediare, cetățeni și stat. Potențialul socioeconomic al platformelor mari necesită un efort coordonat la nivel paneuropean și utilizarea argumentului privind forța pieței unice europene;

18.

solicită adoptarea de urgență a DSA la nivelul UE și punerea sa în aplicare în statele membre. Statele membre ar trebui să se implice în continuarea lucrărilor și în promovarea DSA în UE. Este de dorit ca DSA să fie promovat ca legislație a UE care nu intră în concurență cu adoptarea prevăzută, de către fiecare stat membru în parte, a unei reglementări separate și independente privind serviciile digitale și libertatea de exprimare online;

19.

atrage atenția asupra rolului pe care trebuie să îl joace organele de aplicare a legii în procesul de prevenire, detectare și, în ultimă instanță, de urmărire penală; speră că includerea infracțiunilor motivate de ură în lista infracțiunilor incriminate de UE va contribui la un răspuns coerent la acestea și la punerea unui accent mai mare pe urmărirea penală a discursurilor de incitare la ură și a infracțiunilor motivate de ură în fiecare etapă a procedurilor (poliție, parchet, instanțe); atrage atenția asupra rolului instanțelor independente în acest proces, care, prin constituirea propriei jurisprudențe, stabilesc limitele a ceea ce este permis, încadrându-se în sfera normelor privind exercitarea dreptului la liberă exprimare, și a ceea ce se transformă deja în discursuri de incitare la ură; recomandă ca standardele privind răspunsul la acest fenomen să fie identice în întreaga Uniune Europeană;

20.

solicită să se ia în considerare crearea unui model prin care discursurile de incitare la ură să fie urmărite penal prin acuzare publică și nu prin proceduri civile sau în urma unei plângeri private. Este în interesul public ca acest fenomen să fie limitat, iar autorii infracțiunilor ar trebui să fie conștienți de natura inevitabilă a sancțiunii. De asemenea, trebuie depășită bariera reprezentată de anonimatul autorilor infracțiunilor motivate de ură; în acest scop, este necesară intervenția organelor de aplicare a legii, iar furnizorii de servicii de internet trebuie să fie dispuși să coopereze;

21.

subliniază că progresele în ceea ce privește egalitatea și drepturile omului, inclusiv eficacitatea acțiunilor de combatere a infracțiunilor motivate de ură și a discursurilor de incitare la ură de către organele de aplicare a legii, depind în mare măsură de disponibilitatea autorităților regionale și locale de a coopera;

22.

subliniază că principalul obstacol în calea unei intervenții eficace a organelor de aplicare a legii este neraportarea infracțiunilor motivate de ură; subliniază că autoritățile locale și regionale și funcționarii administrațiilor locale ar trebui să valorifice proximitatea lor față de cetățeni și să promoveze politici de sensibilizare cu privire la această problemă (inclusiv în rândul funcționarilor publici) și să încurajeze victimele să raporteze discursurile de incitare la ură și infracțiunile motivate de ură;

23.

subliniază, în special, că autoritățile locale și regionale ar trebui să joace un rol în depășirea obstacolelor din calea raportării infracțiunilor motivate de ură, de exemplu prin sensibilizarea cu privire la drepturile victimelor, furnizarea de informații cu privire la căile legale de raportare, garantarea posibilității ca migranții, indiferent de statutul lor juridic, să raporteze astfel de infracțiuni, promovarea raportărilor anonime sau prin intermediul unor părți terțe. Autoritățile locale și regionale ar trebui, de asemenea, să promoveze bunele practici și cooperarea în ce privește măsurile în favoarea victimelor, cu implicarea poliției, a organismelor locale de promovare a egalității și de combatere a discriminării, a ONG-urilor sociale și a altor servicii de sprijinire a victimelor;

24.

în concluzie, nici măcar cele mai bune soluții juridice nu vor putea fi de vreun folos dacă organele de aplicare a legii nu le vor pune în aplicare prin urmărirea penală a făptașilor. În mod similar, posibilitatea ca organele de aplicare a legii să reacționeze va fi limitată în cazul în care furnizorii de servicii online (care furnizează servicii prin mijloace electronice) nu vor partaja datele persoanelor care comit infracțiuni motivate de ură, încălcând astfel în mod vădit legea;

25.

în contextul activității organelor de aplicare a legii, susține că, întrucât discursul de incitare la ură este adesea interconectat cu limbajul dezbaterilor publice și politice, este cu atât mai important ca organele de aplicare a legii (în special parchetul) să respecte principiul independenței și să nu subestimeze acest fenomen. În pofida diferențelor existente la nivel național în ceea ce privește reglementarea, prevenirea și combaterea discursurilor de incitare la ură și protecția din anumite motive, este foarte important să se asigure stabilitatea instituțiilor. Aceasta înseamnă în primul rând, asigurarea independenței instanțelor, iar în al doilea rând, absența oricăror presiuni asupra parchetului, astfel încât să poată lua decizii independente în ce privește urmărirea penală prin acuzație publică a acestui tip de infracțiuni;

26.

observă că, în multe state membre ale UE, mandatul organismelor de promovare a egalității acoperă și discursurile de incitare la ură și infracțiunile motivate de ură (3) și, ca atare, organismele menționate ar trebui să joace un rol important în acest proces. Comitetul sprijină în acest sens recomandările Comisiei Europene adresate statelor membre pentru a le ajuta să îmbunătățească independența și eficacitatea organismelor de promovare a egalității (4) și așteaptă cu interes viitoarea propunere legislativă anunțată privind consolidarea în continuare a rolului și independenței acestor organisme;

27.

atrage atenția asupra necesității de a coopera cu ONG-urile care sprijină campaniile de sensibilizare și combaterea discursurilor de incitare la ură și a violenței bazate pe ură. Experiența dobândită de aceste părți interesate importante, inclusiv de autoritățile locale, trebuie utilizată pentru contracararea și combaterea urii;

28.

toate școlile ar trebui să pună în aplicare programe educaționale împotriva discriminării și să asigure competențele necesare pentru a se repera și a-și duce viața într-o societate multiculturală și diversă în ceea ce privește naționalitățile, rasele, ideologiile și credințele religioase. Activitățile de combatere a discursurilor de incitare la ură ar trebui să facă parte din această educație;

29.

propune ca problema discursului de incitare la ură să fie inclusă în programa școlară a învățământului general și încurajează regiunile competente în domeniu să ia măsuri în acest sens;

30.

subliniază că cetățeanul european al zilelor noastre trebuie să fie educat și înzestrat cu acele competențe interpersonale care să-i permită să nu depășească limitele libertății de exprimare și libertății cuvântului nici în spațiul online, nici în spațiile publice;

31.

încurajează organizarea unor ample campanii publice pentru egalitate și prevenirea discriminării, inclusiv la nivelul UE, de exemplu sub forma unor acțiuni ulterioare Conferinței privind viitorul Europei;

32.

solicită să se acorde sprijin organizațiilor regionale și locale și partenerilor lor sociali din teritoriile respective care se ocupă de combaterea urii verbale și fizice prin educația multiculturală; subliniază că un exemplu pozitiv în aceste sens poate fi ideea care a stat la baza premiului Paweł Adamowicz, finanțat de Comitetul Regiunilor, ICORN și orașul Gdansk;

Concluzii

33.

vede în Uniunea Europeană un garant în ceea ce privește elaborarea și punerea în aplicare a unei legislații care vizează contracararea manifestărilor publice ale urii;

34.

recunoaște că efectele discursurilor de incitare la ură și ale infracțiunilor motivate de ură au o dimensiune transfrontalieră, de unde decurge necesitatea de a le combate prin acțiuni comune la nivelul UE. Solicită, prin urmare, să se abordeze în mod eficace discursurile de incitare la ură și infracțiunile motivate de ură din alte motive decât cele reglementate de Decizia-cadru 2008/913/JAI, inclusiv din motive de identitate de gen, orientare sexuală, vârstă și handicap, astfel cum au fost identificate în propunerile Comisiei Europene privind Uniunea egalității. Este important ca Consiliul să includă rapid discursul de incitare la ură și infracțiunile motivate de ură în lista infracțiunilor [art. 83 alineatul (1) din TFUE], pentru a garanta că organele de aplicare a legii își desfășoară activitatea în mod eficace, atât la nivelul UE, cât și la nivel național;

35.

subliniază că singurul răspuns la discursurile de incitare la ură și la infracțiunile motivate de ură este crearea unei strategii juridice cuprinzătoare pentru a le combate, raporta și urmări penal în mod consecvent;

36.

solicită instituirea unor norme minime la nivelul UE privind sancțiunile pentru discursurile de incitare la ură și infracțiunile motivate de ură, ceea ce ar permite modificarea legislațiilor naționale pentru a incrimina apartenența la organizații care promovează sau incită la ură din orice motiv și participarea la astfel de activități. În niciun colț al lumii sau al Europei nu ar trebui să se permită acceptarea opiniilor antidemocratice, a discursurilor de incitare la ură și a ostilității împotriva unei alte ființe umane;

37.

recomandă îmbunătățirea metodelor de înregistrare și colectare a datelor privind infracțiunile motivate de ură și sugerează desfășurarea de discuții la nivel de experți cu statele membre sub auspiciile Agenției pentru Drepturi Fundamentale a UE (FRA), care pot ajuta autoritățile naționale să abordeze problemele legate de aplicarea practică a legislației și să asigure investigarea, urmărirea penală și condamnarea eficace a infracțiunilor motivate de ură și a discursurilor de incitare la ură; de asemenea, consideră că instituțiile și organizațiile sociale care abordează problema discursului de incitare la ură și a infracțiunilor motivate de ură au un rol important de jucat în acest context;

38.

consideră că sunt necesare soluții organizaționale și juridice pentru protecția victimelor discursurilor de incitare la ură și ale infracțiunilor motivate de ură, care trebuie să fie sprijinite și să beneficieze de asistență din partea instituțiilor și organizațiilor de la nivelul UE, a statelor membre și a autorităților locale și regionale din Europa și a societății civile;

39.

constată că diferența dintre combaterea discursului de incitare la ură și cenzură are o natură subtilă. Atunci când se elaborează soluții juridice de combatere a discursului de incitare la ură și a infracțiunilor motivate de ură, ar trebui garantat dreptul la libertatea de exprimare;

40.

constată lipsa unei definiții standardizate a infracțiunilor motivate de ură la nivel internațional; solicită, prin urmare, eforturi pentru dezvoltarea în continuare a jurisprudenței și, astfel, a eficacității urmăririi penale a discursului de incitare la ură și a infracțiunilor motivate de ură. O sursă de inspirație în acest sens poate fi Recomandarea CM/Rec(2022) 16[1] a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei adresată statelor membre (5) sau definiția utilizată de Comisia Europeană în Decizia-cadru 2008/913/JAI;

41.

este conștient de faptul că nu vom reglementa discursurile politice extremiste. Statele membre vor rămâne responsabile de modul în care definesc libertatea de exprimare; consideră, cu toate acestea, că trebuie să impunem standarde la nivelul UE pentru combaterea manifestărilor verbale și fizice ale urii, iar includerea discursului de incitare la ură și a infracțiunilor motivate de ură în lista infracțiunilor incriminate de UE este un mijloc adecvat în acest scop.

---

(1)  Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal (JO L 328, 6.12.2008, p. 55).

(2)  Un raport relevant este accesibil la adresa 210831_Reset_Facebook_Bundestagswahl_EN.pdf (hateaid.org).

(3)  Biroul Ombudsmanului din Polonia este un astfel de exemplu.

(4)  Recomandarea Comisiei din 22.6.2018 privind standardele aplicabile organismelor de promovare a egalității [C(2018) 3850 final].

(5)  Recomandarea CM/Rec(2022)16 a Comitetului de Miniștri adresată statelor membre privind combaterea discursului de incitare la ură, https://search.coe.int/cm/Pages/result_details.aspx?ObjectId=0900001680a67955