52022IP0300

Language
- My EUR-Lex
- Sign in
- Register
- My recent searches (0)

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Search tips

Need more search options? Use the Advanced search

EUROPA
EUR-Lex home
EUR-Lex - 52022IP0300 - EN

Document 52022IP0300

Help

Rezoluția Parlamentului European din 7 iulie 2022 referitoare la protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene – combaterea fraudei – raport anual 2020 (2021/2234(INI))

OJ C 47, 7.2.2023, p. 236–249 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
OJ C 47, 7.2.2023, p. 225–238 (GA)

HTML

PDF

Official Journal

7.2.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 47/236

P9_TA(2022)0300

Protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene – combaterea fraudei – raportul anual 2020

Rezoluția Parlamentului European din 7 iulie 2022 referitoare la protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene – combaterea fraudei – raport anual 2020 (2021/2234(INI))

(2023/C 47/20)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolul 310 alineatul (6) și articolul 325 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—	având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la rapoartele anuale ale Comisiei și ale Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF),

—	având în vedere raportul Comisiei din 20 septembrie 2021, intitulat „Al 32-lea raport anual privind protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene – combaterea fraudei – 2020” (COM(2021)0578),

—	având în vedere Raportul OLAF pe 2020 (1) și Raportul anual pe 2020 al Comitetului de supraveghere a OLAF (2),

—	având în vedere Avizul nr. 1/2021 din ianuarie 2021 al Comitetului de supraveghere a OLAF privind recomandările OLAF care nu au fost urmate de autoritățile competente,

—	având în vedere Raportul anual pe 2021 al Parchetului European (EPPO),

—	având în vedere raportul anual al Curții de Conturi Europene (CCE) privind execuția bugetului UE și activitățile finanțate de al 8-lea, al 9-lea, al 10-lea și al 11-lea Fond european de dezvoltare (FED) pentru exercițiul financiar 2020, însoțit de răspunsurile instituțiilor,

—	având în vedere publicația Curții de Conturi Europene intitulate „2020 – Auditul bugetului UE – pe scurt – Prezentarea rapoartelor anuale pe 2020 ale Curții de Conturi Europene”,

—	având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European Antifraudă (OLAF) (3),

—

având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2223 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 decembrie 2020 de modificare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013 în ceea ce privește cooperarea cu Parchetul European și eficacitatea investigațiilor Oficiului European de Luptă Antifraudă (regulamentul OLAF) (4),

—	având în vedere Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii (5),

—	având în vedere Raportul special nr. 01/2019 al Curții de Conturi Europene intitulat „Combaterea fraudei legate de cheltuielile UE: este necesar să se acționeze”,

—	având în vedere raportul Comisiei din septembrie 2021 intitulat „VAT Gap in the EU – Report 2021” (Deficitul de încasare a TVA în UE – raportul pe 2021),

—	având în vedere Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal („Directiva PIF”) (6),

—

având în vedere raportul Comisiei din 6 septembrie 2021 referitor la punerea în aplicare a Directivei (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal (COM(2021)0536),

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (Regulamentul privind EPPO) (7),

—	având în vedere Decizia (UE) 2019/1798 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2019 de numire a procurorului-șef european al Parchetului European (8),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 decembrie 2020 privind examinarea Uniunii Europene prevăzută de mecanismul de examinare a punerii în aplicare al Convenției Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției (UNCAC) (COM(2020)0793),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 30 septembrie 2020 intitulată „Raportul din 2020 privind statul de drept – Situația statului de drept în Uniunea Europeană” (COM(2020)0580),

—	având în vedere Decizia Consiliului (UE, Euratom) 2020/2053 din 14 decembrie 2020 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene (9),

—	având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2092 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2020 privind un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii (10),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 29 aprilie 2019 intitulată „Strategia antifraudă a Comisiei: acțiuni intensificate pentru protecția bugetului UE” (COM(2019)0196),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 250/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 februarie 2014 de instituire a unui program în vederea promovării unor activități în domeniul protecției intereselor financiare ale Uniunii Europene (programul „Hercule III”) (11),

—

având în vedere raportul Comisiei din 16 decembrie 2021 intitulat „Evaluare finală a Regulamentului (UE) nr. 250/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 februarie 2014 de instituire a unui program în vederea promovării unor activități în domeniul protecției intereselor financiare ale Uniunii Europene (programul «Hercule III») și de abrogare a Deciziei nr. 804/2004/CE (COM(2021)0809)”,

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2021/785 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2021 de instituire a Programului Uniunii de luptă antifraudă (12),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 14 aprilie 2021 referitoare la Strategia UE de combatere a criminalității organizate 2021-2025 (COM(2021)0170),

—	având în vedere recomandarea sa din 17 februarie 2022 adresată Consiliului și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate privind corupția și drepturile omului (13),

—	având în vedere concluziile avocatului general din 9 septembrie 2021 în cauza C-213/19, Comisia Europeană/Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (14),

—	având în vedere hotărârea Curții (Marea Cameră) din 8 martie 2022 în cauza C-213/19, Comisia Europeană/Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (15),

—	având în vedere hotărârea Tribunalului din 1 septembrie 2021 în cauza T-517/19, Andrea Homoki/Comisia Europeană (16),

—	având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A9-0175/2022),

întrucât, de jure, statele membre și Comisia au o responsabilitate comună și trebuie să colaboreze îndeaproape pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii și a combate frauda și corupția; întrucât, de facto, autoritățile statelor membre gestionează aproximativ trei sferturi din cheltuielile bugetului UE și colectează resursele proprii tradiționale ale Uniunii;

B.	întrucât Comisia ar trebui să își îndeplinească responsabilitățile de supraveghere, control și audit din cadrul gestiunii partajate;

C.	întrucât articolul 83 din TFUE plasează corupția pe lista celor mai grave infracțiuni cu o dimensiune transfrontalieră;

întrucât consecințele corupției pun în pericol interesele financiare ale Uniunii și economia UE în ansamblu, reprezentând o amenințare gravă la adresa democrației, a drepturilor fundamentale și a statului de drept în întreaga Europă, cu un impact negativ grav asupra încrederii cetățenilor în instituțiile democratice din UE și din statele membre;

E.	întrucât trebuie luate măsuri corespunzătoare privind diversitatea sistemelor juridice și administrative ale statelor membre pentru a combate neregulile, frauda și corupția;

F.	întrucât TVA-ul este o sursă de venit importantă pentru bugetele naționale, iar resursele proprii bazate pe TVA au constituit 12,3 % din veniturile bugetare totale al UE în 2020,

salută cel de-al 32-lea raport anual privind protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene și combaterea fraudei 2020 (raportul PIF) și noua versiune grafică adoptată, care este cu siguranță mai accesibilă cetățenilor UE;

reamintește că 2020 este ultimul an al cadrului financiar multianual (CFM) pentru perioada 2014-2020, în ciuda faptului că programele trebuie finalizate abia în 2023, precum și anul adoptării CFM 2021-2027, NextGenerationEU și a mecanismului de condiționalitate bazat pe statul de drept;

constată că toate cele 26 de state membre care au obligații în temeiul Directivei PIF au notificat transpunerea integrală a principalelor sale dispoziții în legislația națională; constată, cu toate acestea, că raportul Comisiei privind punerea în aplicare a Directivei (UE) 2017/1371 scoate în evidență problemele de conformitate nesoluționate care trebuie abordate, inclusiv pentru a permite anchetarea și urmărirea penală eficace de către EPPO; invită Comisia să monitorizeze situația și să încurajeze statele membre să rezolve aceste probleme și să informeze autoritatea care acordă descărcarea de gestiune în acest sens;

constată că raportul PIF evidențiază riscurile legate de pandemia de COVID-19, atât în ceea ce privește veniturile, cât și cheltuielile; constată, în special, că frauda vamală pare să fi afectat statele membre ale UE într-o măsură diferită; constată, de asemenea, că utilizarea procedurilor simplificate și calitatea mai scăzută a caietului de sarcini în situații de urgență prezintă riscuri pentru achizițiile publice competitive, în special prin creșterea riscului de conflicte de interese și corupție, prin creșterea costurilor sau prin reducerea calității punerii în aplicare; constată că s-a acordat atenția cuvenită sectorului sănătății și Mecanismului de redresare și reziliență (MRR), precum și riscurilor suplimentare;

subliniază că pandemia de COVID-19 poate crea noi oportunități pentru autorii fraudelor, din cauza riscurilor sporite legate de gestionarea crizei și de introducerea unor proceduri simplificate și urgente în contextul pandemiei, care sunt predispuse riscului de abuzuri; subliniază și presiunea crescută asupra autorităților care gestionează fondurile UE, cauzată de întârzieri și noi factori de stres care ar putea fi în beneficiul autorilor fraudelor, de exemplu, prin inflație; subliniază că toate aceste noi riscuri necesită adaptarea strategiilor de control și un accent pe prevenire prin măsuri specifice de atenuare și acțiuni țintite pentru a detecta neregulile și fraudele viitoare; invită toate statele membre să mențină un nivel ridicat de control și monitorizare a cheltuielilor de urgență, în special în contextul procedurilor de urgență; reamintește importanța finalizării tranziției către procedurile de achiziții publice electronice;

consideră că experiențele dobândite în timpul epidemiei de COVID-19 necesită o atenție specială în cadrul evaluării ulterioare a CFM 2014-2020; solicită Comisiei să integreze în mod corespunzător în aceste evaluări aspecte legate de evaluarea riscurilor, gestionarea riscurilor și măsurile de atenuare în ceea ce privește neregulile și frauda, ca elemente ale unei analize cuprinzătoare privind eficacitatea, eficiența, coerența, relevanța și valoarea adăugată europeană, precum și ca lecții pentru proiectarea și conduita viitoare; este de părere că post-evaluarea CFM ar trebui încheiată cel târziu înainte de evaluarea la jumătatea perioadei a CFM 2021-2027, pentru a trage învățăminte din trecut și a se pregăti mai bine pentru viitor, astfel încât concluziile desprinse/lecțiile învățate să poată fi canalizate către îmbunătățirea CFM 2021-2027; solicită Comisiei ca, în evaluarea ulterioară a CFM 2014-2020, să examineze modul în care CFM 2014-2020 și-a atins obiectivele, modul în care cheltuielile programelor au contribuit la obiectivele UE și ale statelor membre și modul în care fondurile UE au fost afectate de fraudă și corupție în această perioadă;

reamintește că noul cadru financiar multianual (CFM) 2021-2027, împreună cu planul de redresare NextGenerationEU, oferă Uniunii fonduri fără precedent în valoare de 1,8 mii de miliarde EUR; subliniază că este necesar, de asemenea, un nivel de atenție și control fără precedent pentru a garanta că aceste fonduri pot contribui în mod optim la obiectivele comune ale Uniunii;

subliniază necesitatea unei transparențe depline în ceea ce privește raportarea transferurilor și a împrumuturilor în cadrul MRR și invită Comisia să asigure accesul deplin la informații al Parlamentului;

Neregulile de natură frauduloasă și nefrauduloasă detectate

constată că numărul total de nereguli de natură frauduloasă și nefrauduloasă raportate în 2020 s-a ridicat la 11 755 de cazuri în total și a implicat o valoare de aproximativ 1,46 miliarde EUR; ia act de noua abordare a bugetului CFM 2021-2027, care se axează pe valoarea adăugată a UE;

10.

ia act de faptul că numărul neregulilor detectate raportate ca fiind de natură frauduloasă indică nivelul de detectare și capacitatea de a intercepta potențiale fraude de către statele membre și organismele Uniunii și reamintește că acesta nu este un indicator direct al nivelului de fraudă care afectează bugetul Uniunii sau un anumit stat membru; ia act de faptul că detectarea și raportarea unei nereguli implică faptul că au fost luate măsuri corective pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii și că, după caz, au fost inițiate proceduri penale;

11.

ia act de numărul neregulilor de natură frauduloasă raportate în 2020 (1 056 de cazuri) și valoarea lor financiară aferentă (aproximativ 374 milioane EUR); ia act de faptul că numărul neregulilor de natură frauduloasă detectate variază considerabil de la un stat membru la altul; reamintește că aceste cifre demonstrează că eforturile statelor membre de combatere a fraudei și a altor activități ilegale au dat rezultate și nu ar trebui interpretate ca o indicație a nivelului de fraudă din statele membre; își exprimă îngrijorarea cu privire la diferitele abordări în materie de drept penal adoptate pentru a proteja bugetul UE existente în rândul statelor membre; invită Comisia să abordeze aceste diferențe dintre practicile statelor membre și să ia în considerare să introducă noi măsuri de armonizare;

12.

constată că numărul cazurilor raportate în 2020 comparativ cu media pe cinci ani (2016-2020) a scăzut atât pentru neregulile de natură frauduloasă, cât și pentru cele nefrauduloase legate de veniturile UE și că valoarea financiară aferentă a crescut în cazul neregulilor de natură frauduloasă, dar a scăzut în cazul neregulilor nefrauduloase;

13.

ia în considerare faptul că numărul neregulilor de natură nefrauduloasă înregistrate în 2020 (10 699 de cazuri, dintre care 6 696 de cazuri legate de cheltuieli) a fost mai mic decât în anii precedenți și că scăderea numărului de cazuri detectate și raportate în anumite domenii de cheltuieli nu poate fi explicată cu ușurință și constituie un motiv de îngrijorare; constată că valoarea financiară totală aferentă acestor cazuri este de aproximativ 1,09 miliarde EUR;

14.

subliniază că scăderea numărului total de nereguli raportate nu poate fi considerată un semn de evoluție pozitivă sau negativă în sine, ci ar trebui privită în contextul unor noi provocări emergente și legate de noile modalități de gestionare și cheltuire a fondurilor UE;

15.

constată că frauda devine din ce în ce mai atractivă pentru grupurile de criminalitate organizată (17); regretă faptul că multe state membre nu dispun de o legislație specifică pentru a combate în mod eficace criminalitatea organizată, inclusiv de tip mafiot, care este în continuă creștere, în special în ceea ce privește activitățile transfrontaliere;

16.

consideră că infracțiunile comise de funcționari guvernamentali afectează sau pot afecta în mod considerabil interesele financiare ale UE și, prin urmare, este necesar să se instituie un cadru anticorupție cuprinzător și eficace în statele membre;

Venituri – fraude în materie de resurse proprii

17.

observă că, în 2020, 451 de nereguli au fost raportate ca fraude legate de venituri, cu 9 % mai mici decât numărul mediu de cazuri raportate în fiecare an pentru perioada 2016-2020; constată, de asemenea, că valoarea afectată a RPT, estimată și constatată (108 milioane EUR) în 2020, a fost cu 6 % mai mare decât valoarea medie estimată și stabilită pentru fiecare an în perioada 2016-2020; constată că majoritatea cazurilor raportate în 2020 ca fiind de natură frauduloasă sau nefrauduloasă și care afectează veniturile UE se referă la subevaluare, clasificare incorectă/descriere eronată a bunurilor sau contrabandă; constată, în plus, că inspecțiile efectuate de serviciile naționale antifraudă au fost cea mai reușită metodă de detectare a fraudei și că ele au depășit controalele vamale ulterioare și controalele vamale în detectarea evaziunii fiscale frauduloase;

18.

subliniază că, în 2020, 4 003 nereguli au fost detectate și raportate ca fiind de natură nefrauduloasă, cu 9 % mai mici decât media raportată în fiecare an în perioada 2016-2020 și că valoarea totală estimată și constatată a RPT (382 de milioane EUR) a fost cu 8 % mai mică decât valoarea medie estimată și stabilită pentru fiecare an în perioada 2016-2020;

19.

constată că, conform Raportului din 2021 privind deficitul de încasare a TVA, în 2019, deficitul de încasare a TVA în UE a scăzut la 134 miliarde EUR în termeni nominali (o scădere de aproape 6,6 miliarde EUR față de 2018); constată, de asemenea, că studiul oferă estimări rapide pentru 2020 numai pentru 18 state membre, din cauza modificărilor semnificative ale regimurilor și structurilor fiscale ale economiilor în urma izbucnirii pandemiei, ceea ce înseamnă că nu este încă posibil să se stabilească dacă deficitul de încasare a TVA la nivelul UE va scădea sau va crește în 2020; ia act de faptul că analizele econometrice au confirmat faptul că deficitul de încasare a TVA este influențat de un grup de factori, dintre care, sub controlul administrațiilor fiscale, ponderea cheltuielilor IT și aplicarea unor obligații suplimentare de informare pentru contribuabili s-au dovedit a avea cea mai mare importanță statistică în explicarea dimensiunii deficitului de încasare a TVA;

20.

conchide, pe baza variațiilor ratelor anuale de detectare, că nu toate autoritățile vamale ale statelor membre au suferit în același mod de pe urma pandemiei de COVID-19;

21.

invită statele membre să evalueze riscurile și deficiențele strategiilor lor naționale de control vamal, cu scopul de a îmbunătăți flexibilitatea controalelor vamale și de a reduce impactul potențial al evenimentelor neprevăzute viitoare; invită Comisia să ajute statele membre să asigure punerea în aplicare a unor controale uniforme în cadrul UE;

22.

constată că, în 2020, încălțămintea, textilele, vehiculele și mașinile și echipamentele electrice au fost tipurile de bunuri cele mai afectate de fraudă și nereguli în ceea ce privește numărul de cazuri și valoarea monetară și că majoritatea cazurilor au vizat subevaluarea, clasificarea incorectă/descrierea eronată a bunurilor sau contrabanda;

23.

ia act de concluziile avocatului general din 9 septembrie 2021 privind procedurile Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) împotriva Regatului Unit pentru presupusa fraudă prin subevaluare în ceea ce privește textilele și încălțămintea importate din China prin Regatul Unit și a investigațiilor efectuate de OLAF și de Comisie în cadrul gestionării resurselor proprii; ia act de hotărârea Curții din 8 martie 2022 prin care se declară că Regatul Unit nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin prin faptul că nu a aplicat măsuri eficace de control vamal și nu a pus la dispoziția Comisiei valoarea corectă a resurselor proprii tradiționale aferente importurilor în cauză;

24.

constată că CJUE a respins parțial calculul Comisiei din cauza unei incertitudini considerabile în ceea ce privește exactitatea sumelor aferente resurselor proprii declarate de Comisie; iar Comisia nu a stabilit sumele integrale la standardul juridic corespunzător; constată că CJUE a aprobat metoda utilizată de Comisie pentru estimarea valorii pierderilor de resurse proprii tradiționale pentru o parte a perioadei de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și a declarat că este de competența Comisiei să recalculeze pierderile de resurse proprii ale UE rămase datorate; invită Comisia să explice autorității care acordă descărcarea de gestiune în ce constau erorile de calcul și cum intenționează să remedieze eroarea în calculul pierderilor corespunzător standardelor juridice și să informeze autoritatea care acordă descărcarea de gestiune cu privire la rezultatul noilor calcule;

25.

constată că, în ultimii cinci ani, rata anuală de recuperare a variat între 52 % și 71 %, iar rata de recuperare pentru cazurile raportate în 2020 este în prezent de aproximativ 71 %; constată, cu toate acestea, că ratele de recuperare variază de la un stat membru la altul din cauza unor factori precum tipul de fraudă sau neregulă sau tipul de debitor implicat; constată că, în 2020, China era în continuare țara din care proveneau cele mai multe bunuri afectate de nereguli de natură frauduloasă și nefrauduloasă;

Frauda în materie de cheltuieli

26.

observă că 605 nereguli în materie de cheltuieli au fost raportate ca fiind de natură frauduloasă în 2020, valoarea financiară aferentă fiind de 266 de milioane EUR;

27.

constată că numărul neregulilor legate de cheltuieli raportate ca fiind de natură nefrauduloasă în 2020 a fost de 6 696;

28.

constată că raportul PIF menționează importanța transparenței în ceea ce privește utilizarea fondurilor publice, deoarece aceasta constituie un element disuasiv și implică societatea civilă în îmbunătățirea încrederii; invită Comisia să depună eforturi pentru a spori transparența beneficiarilor, inclusiv a contractanților, a subcontractanților și a beneficiarilor reali ai fondurilor UE; invită statele membre să consolideze, de asemenea, transparența în ceea ce privește utilizarea fondurilor UE, în special pentru achizițiile publice de urgență, întrucât opt state membre au raportat că nu au făcut încă acest lucru;

29.

constată că, în perioada 2016-2020, detectarea fraudelor în contextul politicii agricole comune (PAC) a fost concentrată într-un număr mic de state membre și că acest lucru nu a fost justificat de un nivel similar al plăților către statele membre respective din bugetul PAC; constată, de asemenea, că majoritatea neregulilor frauduloase privind sprijinul acordat agriculturii au implicat utilizarea de documente false sau cereri false de ajutor și că numărul acestora a rămas în mare parte stabil; observă, de asemenea, că, ca proporție din plățile primite de statele membre, partea din buget destinată dezvoltării rurale a fost mai afectată de fraudă decât sprijinul pentru agricultură, cu excepția măsurilor de piață, în cazul cărora cazurile de fraudă au fost mai mari decât în cazul dezvoltării rurale; constată că, în ceea ce privește dezvoltarea rurală, falsificarea documentelor a fost principala practică frauduloasă; subliniază că trebuie efectuate mai multe investigații și trebuie instituite măsuri adecvate suplimentare împotriva utilizării fondurilor UE în activități legate de agricultură de către întreprinderi care nu respectă legislația muncii sau drepturile fundamentale ale lucrătorilor, așa cum demonstrează situația lucrătorilor din agricultură, în special în timpul pandemiei de COVID-19; este preocupat de faptul că raportarea fraudelor legate de dezvoltarea rurală pentru perioada 2014-2020 a avut un început lent, ceea ce ar putea indica eforturi insuficiente de detectare în statele membre ale UE;

30.

constată că, între 2016 și 2020, numărul neregulilor raportate legate de Fondul de coeziune, Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul pentru pescuit pentru perioada de programare 2014-2020 a crescut; subliniază, cu toate acestea, că, pentru toate fondurile, în special pentru Fondul european de dezvoltare regională, în ceea ce privește neregulile nefrauduloase, această creștere a fost limitată, evidențiind o scădere excepțională a numărului de nereguli detectate (și a sumelor financiare aferente) în comparație cu perioada de programare anterioară; constată, de asemenea, că, în ceea ce privește perioada de programare 2007-2013, numărul neregulilor de natură frauduloasă și nefrauduloasă a scăzut în cazul Fondului de coeziune, al Fondului european de dezvoltare regională, al Fondului social european și al Fondului pentru pescuit, în conformitate cu ciclul de punere în aplicare; constată că o serie de norme de punere în aplicare s-au schimbat de la o perioadă de programare la următoarea;

31.

consideră că întreprinderile și organizațiile care implică societăți și organizații offshore în structurile lor de proprietate ar trebui excluse de la utilizarea fondurilor UE;

32.

subliniază că transparența totală în contabilizarea cheltuielilor este esențială, în special în ceea ce privește lucrările de infrastructură finanțate direct din fondurile sau instrumente financiare ale UE; solicită Comisiei să acorde cetățenilor UE un acces deplin la informațiile privind proiectele cofinanțate;

Dimensiunea externă a protecției intereselor financiare ale UE

33.

consideră că instituțiile și organismele UE ar trebui să pună un accent mai mare pe fondurile cheltuite în țările din afara UE, pentru a verifica dacă aceste fonduri sunt cheltuite în conformitate cu normele și fără a recurge la fraudă sau la corupție și pentru a confirma dacă acestea contribuie la obiectivele politicii externe și de dezvoltare a Uniunii; recomandă să se suspende sprijinul bugetar acordat țărilor terțe în care autoritățile nu iau în mod evident măsuri reale împotriva corupției larg răspândite, asigurându-se, în același timp, că asistența ajunge la populația civilă prin alte canale;

34.

ia act de faptul că, până la sfârșitul anului 2020, cheltuielile UE cu cooperarea pentru dezvoltare au fost repartizate în mai multe fonduri și că noul Instrument de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI) consolidează toate opțiunile anterioare de finanțare într-un singur instrument, ca parte atât a bugetului anual, cât și a CFM 2021-2027; subliniază că IVCDCI dispune de o alocare totală de 79,5 miliarde EUR pentru perioada 2021-2027; recomandă să se integreze o abordare anticorupție în toate instrumentele de acțiune externă ale UE, inclusiv în IVCDCI, Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA) și în fondurile fiduciare ale UE; solicită să se acorde mai multă prioritate combaterii corupției în cadrul negocierilor de preaderare și al stabilirii unui set de criterii, cu un cadru de condiționalitate solid și cu accent pe consolidarea capacităților, cum ar fi prin organismele specializate în combaterea corupției;

35.

regretă că, potrivit Raportului special nr. 01/2022 al CCE, sprijinul financiar în valoare de 700 de milioane de euro pentru îmbunătățirea situației statului de drept în Balcanii de Vest acordat de UE între 2014 și 2020 a avut un impact redus asupra reformelor fundamentale; invită Comisia să transmită semnale clare țărilor candidate în care un regres față de standardele statului de drept pune în pericol sau întârzie aderarea acestora la UE;

36.

solicită să se includă în toate acordurile comerciale și de investiții dintre UE și țările terțe un cadru de condiționalitate solid și obligatoriu, care să cuprindă dispoziții privind transparența și clauze anticorupție obligatorii și executorii; recomandă, în ultimă instanță, ca UE să impună sancțiuni sau să suspende acordurile în cazul unor fapte grave de corupție;

37.

solicită să se monitorizeze riscurile de corupție pe care le implică proiectele de construcții și investiții la scară largă întreprinse de țări terțe autoritare în statele membre, acordând o atenție deosebită transparenței acestor proiecte, care generează adesea preocupări cu privire la finanțarea netransparentă sau la riscurile fiscale;

38.

consideră că Parlamentul ar trebui să fie pe deplin implicat în utilizarea tuturor granturilor, împrumuturilor și altor tipuri de ajutor financiar pe care UE le acordă Ucrainei;

Digitalizarea în serviciul protecției intereselor financiare ale UE

39.

solicită un grad mai mare de digitalizare, interoperabilitate a sistemelor de date comparabile și armonizare a raportării, monitorizării și auditului în UE; invită Comisia să analizeze posibilitatea de a utiliza IA în serviciul protejării intereselor financiare ale UE și, în acest scop, își reiterează apelul adresat Comisiei și statelor membre de a armoniza definițiile pentru a obține date comparabile în întreaga UE; consideră că toate organismele UE care își desfășoară activitatea în domeniul protecției intereselor financiare ale UE, inclusiv OLAF, EPPO, Eurojust, Europol și CCE, ar trebui să aibă acces direct și în timp util la sisteme de date precum ARACHNE și sistemul de detectare timpurie și de excludere (EDES);

40.

consideră că utilizarea instrumentului ARACHNE de notare a riscurilor în CFM 2021-2027 și planul de redresare NextGenerationEU, în special în ceea ce privește punerea în aplicare a MRR, ar trebui reglementată în mod obligatoriu cât mai curând posibil; sugerează că ARACHNE ar trebui indicat ca unul dintre principalele instrumente care stau la baza strategiilor naționale antifraudă (SNLAF) pe care statele membre ar trebui să le adopte pentru a îmbunătăți integrarea arhitecturii antifraudă; reamintește observațiile formulate de Parlament în Rezoluția sa din 24 noiembrie 2021 (18) referitoare la revizuirea Regulamentului financiar și reiterează solicitarea sa urgentă adresată Comisiei de a institui un sistem obligatoriu, integrat și interoperabil la nivelul UE, care să se bazeze pe instrumentele existente, dar fără a se limita la acestea, precum ARACHNE și EDES; reamintește că acest sistem trebuie să conțină informații privind toate proiectele cofinanțate de UE, beneficiarii finali și beneficiarii reali și să permită agregarea tuturor sumelor individuale referitoare la același beneficiar final sau beneficiar real; invită, în plus, Comisia să evalueze și să raporteze Parlamentului motivele care împiedică statele membre să adopte și să utilizeze pe deplin ARACHNE; consideră că un sistem mai ușor de utilizat ar putea încuraja autoritățile naționale să îl adopte și să îl utilizeze;

41.

îndeamnă Comisia să extindă domeniul de aplicare al EDES pentru a include fondurile care fac obiectul gestiunii partajate în contextul revizuirii Regulamentului financiar (19);

42.

invită Comisia să furnizeze în continuare statelor membre informații complete cu privire la cheltuielile directe, de exemplu prin intermediul Sistemului de transparență financiară, în special în cadrul MRR, ceea ce va facilita totodată evitarea dublei finanțări;

Strategia antifraudă a Comisiei din 2019

43.

constată că, până în iunie 2021, două treimi din acțiunile strategiei antifraudă a Comisiei din 2019 fuseseră puse în aplicare, în timp ce punerea în aplicare a celei de-a treia dintre acestea era în curs; invită Comisia să raporteze cu privire la punerea în aplicare a acțiunilor rămase; constată, de asemenea, că s-au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește o serie de acțiuni menite să sporească coordonarea și cooperarea între departamentele Comisiei și să înzestreze Comisia cu un sistem mai eficace de supraveghere antifraudă; ia act de faptul că monitorizarea acțiunilor întreprinse ca urmare a recomandărilor OLAF a fost eficientizată în 2020, făcând bilanțul a aproximativ 1 400 de recomandări financiare emise între ianuarie 2012 și iunie 2019;

44.

este conștient de faptul că noua strategie antifraudă a Comisiei (SAFC), adoptată în 2019, a necesitat o analiză strategică consolidată a datelor legate de fraudă și identificarea unor indicatori relevanți și fiabili pentru combaterea cu succes a fraudei; reamintește concluziile Raportului special nr. 01/2019 al CCE intitulat „Combaterea fraudei legate de cheltuielile UE: este necesar să se acționeze”, care subliniază că Comisia nu dispune de date cuprinzătoare și comparabile cu privire la nivelurile de fraudă detectată în ceea ce privește cheltuielile UE;

45.

regretă că, în primii ani de punere în aplicare a strategiei antifraudă a Comisiei, statele membre au beneficiat de un sprijin limitat, așa cum au subliniat și unele delegații în timpul dezbaterilor din cadrul Consiliului; reiterează faptul că existența unor date cuprinzătoare și comparabile privind amploarea, natura și cauzele fraudei este esențială pentru ca acțiunile de investigare ale OLAF și ale EPPO să devină și mai semnificative; reamintește că statelor membre le revine responsabilitatea principală pentru gestionarea a circa 80 % din bugetul de cheltuieli și pentru colectarea a aproape tuturor veniturilor; subliniază rolul important pe care îl joacă, prin urmare, statele membre în protejarea intereselor financiare ale UE, cu un rol-cheie jucat de strategiile naționale antifraudă, a căror stabilire ar trebui să fie o prioritate în toate statele membre;

46.

subliniază că un sistem care să permită autorităților să facă schimb de informații ar facilita verificarea încrucișată a evidențelor contabile pentru tranzacțiile dintre două sau mai multe state membre, pentru a preveni frauda transfrontalieră în ceea ce privește fondurile structurale și de investiții, asigurând astfel o abordare transversală și cuprinzătoare a protecției intereselor financiare ale statelor membre;

La nivelul statelor membre: strategiile naționale antifraudă și serviciile de coordonare antifraudă (AFCOS)

47.

constată cu îngrijorare că, până la sfârșitul anului 2020, doar 14 state membre au raportat că au adoptat o strategie națională antifraudă, ceea ce reprezintă o creștere față de 10 în 2019, iar alte 5 state membre au în vedere adoptarea sau pregătirea unei astfel de strategii; constată, cu toate acestea, că aceste strategii variază în ceea ce privește domeniul de aplicare și profunzimea și că unele dintre ele trebuie actualizate; este preocupat, de asemenea, de faptul că 8 state membre nu au început încă să lucreze la stabilirea strategiilor naționale antifraudă; solicită mai multor state membre să adopte o strategie națională antifraudă și să o raporteze Comisiei; invită Comisia să ofere sprijin concret și consiliere statelor membre, prin orientări privind elaborarea strategiilor naționale antifraudă și servicii de consiliere cu privire la înființarea și funcționarea AFCOS și își reiterează solicitarea de a analiza strategiile naționale antifraudă adoptate și motivele pentru care unele state membre nu adoptă o astfel de strategie;

48.

subliniază că este important să se depună eforturi mai bine coordonate și holistice pentru a combate frauda în statele membre, cu strategii naționale antifraudă care să fie actualizate pentru a face față noilor riscuri prezentate de creșterea valorii fondurilor UE, inclusiv a noului CFM 2021-2027 și NextGenerationEU, și de pandemia de COVID-19; invită Comisia să evalueze strategiile naționale antifraudă care au fost adoptate, să examineze motivele pentru care statele membre au rămas în urmă în ceea ce privește adoptarea acestora și să încurajeze celelalte state membre să progreseze în ceea ce privește adoptarea lor;

49.

reamintește că AFCOS ar trebui să faciliteze cooperarea și schimbul de informații eficace cu OLAF; regretă, cu toate acestea, că numai unele state membre coordonează în mod eficace lupta împotriva fraudei și a corupției care afectează interesele financiare ale UE;

50.

felicită OLAF pentru contribuția sa neprețuită la protejarea intereselor financiare ale UE; subliniază că OLAF se confruntă cu un deficit cronic de personal și cu un nivel insuficient de resurse financiare;

OLAF și EPPO

51.

salută Regulamentul OLAF revizuit, care a fost adoptat în decembrie 2020 și a intrat în vigoare la 17 ianuarie 2021 și care consolidează instrumentele de investigare pentru combaterea fraudei împotriva bugetului UE, stabilind norme mai clare și reglementând cooperarea dintre EPPO și OLAF; ia act de reorganizarea internă a OLAF din iunie 2020; solicită EPPO și OLAF să evite orice suprapunere a activităților și orice întârziere a procedurilor; este de părere că OLAF și EPPO ar trebui să își completeze reciproc activitatea și să își concentreze investigațiile asupra domeniilor în care cealaltă instituție nu are competențe;

52.

subliniază că este important ca OLAF să adere la cele mai înalte standarde în investigațiile sale și să respecte pe deplin toate cerințele statului de drept;

53.

salută faptul că articolul 9a din Regulamentul OLAF revizuit prevede un inspector de garanții procedurale, care să fie responsabil de monitorizarea respectării de către OLAF a garanțiilor procedurale și de tratarea plângerilor depuse de persoanele în cauză; ia act de faptul că inspectorul de garanții procedurale nu a fost încă numit; este foarte preocupat de plângerile depuse de persoane vizate de investigațiile OLAF cu privire la încălcări ale drepturilor lor, care le-au compromis capacitatea de a se apăra împotriva acuzațiilor aduse împotriva lor; invită OLAF și inspectorul de garanții procedurale să se asigure că drepturile procedurale ale persoanelor în cauză sunt pe deplin respectate;

54.

este preocupat de scăderea ratei de punere sub acuzare de la 53 %, în perioada 2007-2014, la 37 %, în perioada 2016-2020, în cazurile înaintate statelor membre de către OLAF; invită autoritățile statelor membre să coopereze îndeaproape cu OLAF și să examineze cu atenție rapoartele de anchetă și recomandările judiciare transmise, precum și să deschidă anchete penale ori de câte ori este necesar pentru a asigura recuperarea fondurilor UE utilizate necorespunzător; invită OLAF să își revizuiască analiza anterioară privind motivele ratei scăzute de punere sub acuzare și să urmeze recomandările Comitetului de supraveghere din Avizul său nr. 1/2021, cum ar fi revizuirea sistemului actual de proceduri de monitorizare și cooperarea mai rapidă cu autoritățile judiciare naționale; invită OLAF să dea curs în mod regulat recomandărilor sale judiciare și să adauge date referitoare la acestea în raportul său anual;

55.

consideră că OLAF ar trebui, de asemenea, să dea curs recomandărilor sale financiare pentru a le compara cu sumele recuperate la finalul procedurilor de către Comisie și pentru a contribui la monitorizarea generală a recuperării fondurilor;

56.

ia act de faptul că programul Hercule III a fost utilizat de OLAF pentru a consolida capacitatea operațională a autorităților naționale și regionale antifraudă în domeniul activităților de formare și al sprijinului informatic până în 2020; observă că evaluarea programului Hercule III a fost finalizată la sfârșitul anului 2021 și că s-a concluzionat că programul a fost foarte relevant și eficace în protejarea intereselor financiare ale UE, deoarece și-a îndeplinit cu succes obiectivele generale, specifice și operaționale; ia act de faptul că Hercules III a fost înlocuit de Programul de luptă antifraudă al UE pe durata CFM 2021-2027;

57.

recunoaște principiul confidențialității investigațiilor OLAF; consideră, cu toate acestea, că există un interes public general, iar cetățenii UE au, de asemenea, dreptul de a accesa rapoartele și recomandările legate de investigațiile OLAF și toate procedurile naționale de monitorizare închise, așa cum a recunoscut CJUE în cauza T-517/19; solicită, prin urmare, OLAF să instituie un mecanism de publicare a rapoartelor și recomandărilor pentru care nu mai există motive legitime de a menține principiul confidențialității;

58.

ia act de acordul de lucru semnat la 3 septembrie 2021 pentru o relație-cadru de cooperare între EPPO și CCE; ia act, de asemenea, de acordurile administrative semnate în 2019 între OLAF și CCE;

59.

salută faptul că EPPO a devenit operațional la 1 iunie 2021; salută primul său raport anual; salută faptul că EPPO a deschis 576 de investigații de când a început să funcționeze și că a solicitat confiscarea a 154,3 de milioane EUR în total, din care s-a acordat sechestrarea a 147 de milioane EUR; este preocupat de estimarea EPPO potrivit căreia daunele totale cauzate de fraudă și corupție se ridică la 5,4 miliarde EUR; regretă profund faptul că cinci state membre – Polonia, Ungaria (cei mai mari doi beneficiari ai fondurilor UE), Suedia, Danemarca și Irlanda – nu participă la EPPO; invită aceste state membre să se alăture EPPO cât mai curând posibil; este preocupat de faptul că Polonia refuză orice fel de cooperare cu EPPO, în timp ce, dintre țările neparticipante, aceasta dețin cel mai mare număr de investigații în care sunt implicați cetățenii săi; îndeamnă statele membre neparticipante să semneze acorduri de cooperare cu EPPO; este de părere că eșecul statelor membre de a coopera cu EPPO are un efect direct asupra protecției intereselor financiare ale UE; invită Comisia să încurajeze participarea la EPPO prin măsuri pozitive;

60.

salută eforturile comune ale OLAF și Europol menite să evalueze amenințările și vulnerabilitățile instrumentului MRR; salută acordul de lucru dintre OLAF și Europol, care a intrat în vigoare la 9 octombrie 2020, precum și acordul dintre Europol și EPPO, care a intrat în vigoare la 19 ianuarie 2021;

61.

subliniază rolul EPPO în noua infrastructură antifraudă; ia act, de asemenea, de acordurile de lucru convenite în 2020 și semnate în iulie 2021 între EPPO și OLAF, în special în ceea ce privește schimbul de informații, gestionarea cazurilor și cooperarea operațională;

62.

ia act de faptul că, în iulie 2020, Consiliul a numit cei 22 de procurori europeni; reamintește că Parchetul European trebuie să colaboreze cu autoritățile naționale de aplicare a legii și că exercită funcția de procuror în instanțele competente ale statelor membre participante, cooperând în același timp îndeaproape cu agențiile și organismele UE, cum ar fi Eurojust, Europol și OLAF; ia act de faptul că această poziție unică este concepută pentru a permite EPPO să se bazeze pe experiența existentă și pe cele mai bune practici existente la nivel național și la nivelul UE; se așteaptă ca Comisia să ia în considerare în mod corespunzător reevaluarea de către EPPO a nevoilor sale de personal pe baza experienței sale în ceea ce privește volumul de muncă și să facă ajustările financiare necesare pentru a garanta eficacitatea și eficiența operațională a EPPO;

63.

ia act de observațiile și considerațiile exprimate de procurorul-șef european cu privire la necesitatea de a modifica Regulamentul privind EPPO; invită Comisia să discute cu EPPO pentru a identifica îmbunătățirile necesare cu scopul de a spori eficacitatea operațională a acestuia; solicită Comisiei să raporteze Parlamentului în conformitate cu articolul 119 alineatul (1) din Regulamentul privind EPPO;

64.

subliniază că este necesar să existe un procuror verde al UE, prin extinderea mandatului EPPO, în conformitate cu articolul 86 alineatul (4) din TFUE, pentru a îmbunătăți punerea în aplicare și asigurarea respectării legislației UE în domeniul mediului, a combate infracțiunile grave împotriva mediului care au o dimensiune transfrontalieră și a proteja bugetul UE; insistă asupra necesității de a majora bugetul și a crește numărul de angajați ai EPPO pentru a se asigura că acesta are capacitatea de a-și îndeplini în mod eficace rolul în toate domeniile sale de competență;

65.

ia act de rolul AFCOS în coordonarea la nivelul statelor membre a obligațiilor și activităților legislative, administrative și de investigare legate de protecția intereselor financiare ale UE și de asigurarea cooperării cu OLAF;

66.

salută operațiunea Sentinel lansată de Europol, care intenționează să se concentreze pe schimbul proactiv de informații, pe schimbul de cunoștințe și pe sprijinirea coordonării operațiunilor de combatere a fraudei împotriva fondurilor de redresare ale UE împotriva COVID-19, deoarece operațiunea urmărește să identifice vulnerabilitățile inerente sistemelor naționale de alocare, să detecteze sistemele de fraudă utilizate pentru a viza sistemul de alocare a fondurilor și să sprijine anchetele cu prioritate ridicată în raport cu obiectivele de mare valoare; salută implicarea EPPO, OLAF și a 21 de state membre ale UE; este preocupat de faptul că statele membre care sunt beneficiari majori ai fondurilor de coeziune, printre care Polonia, Ungaria sau Bulgaria, nu participă la operațiune; invită toate statele membre să participe la această operațiune; invită, de asemenea, statele membre să coopereze strâns atât între ele, cât și cu organismele UE pentru a permite luarea unor măsuri împotriva fraudei care afectează mai multe țări în același timp;

67.

invită OLAF, EPPO, Europol, serviciul de coordonare antifraudă desemnat de legislația națională și celelalte agenții naționale și ale UE responsabile să consolideze în continuare schimbul de informații, să se sprijine reciproc și să asigure complementaritatea activităților lor operaționale, așa cum s-a convenit în acordurile de lucru și în regulamentele stabilite; subliniază că arhitectura antifraudă complexă existentă necesită o cooperare strânsă între diferiții actori, atât la nivelul UE, cât și la nivel național; subliniază că sunt necesare mai multe eforturi pentru a preveni și combate frauda, corupția și alte activități ilegale, inclusiv o cooperare mai strânsă cu autoritățile naționale, între statele membre și la nivelul UE;

Statul de drept și lupta împotriva corupției

68.

salută adoptarea Regulamentului (UE, Euratom) 2020/2092 privind un regim de condiționalitate pentru protecția bugetului european; reiterează faptul că acesta a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2021 și că, prin urmare, se aplică începând cu această dată; salută hotărârile CJUE din 16 februarie 2022 privind acțiunile introduse de Ungaria și Polonia împotriva mecanismului de condiționalitate și concluziile sale care confirmă faptul că UE are într-adevăr competențe în ceea ce privește statul de drept în statele membre și că mecanismul de condiționalitate bazat pe statul de drept respectă în totalitate dreptul UE;

69.

consideră că este timpul ca Comisia să își îndeplinească îndatoririle de „gardian al tratatelor” și să combată încălcările continue ale principiilor statului de drept în mai multe state membre, îndeosebi în Polonia și Ungaria, având în vedere că aceste încălcări reprezintă un pericol grav pentru interesele financiare ale Uniunii, deoarece respectarea acestor principii este o condiție prealabilă pentru buna gestiune financiară, în general, și pentru gestionarea eficientă și eficace a fondurilor UE; salută anunțul Comisiei de a aplica mecanismul de condiționalitate bazat pe statul de drept prin trimiterea unei notificări scrise Ungariei în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2092; consideră că statul de drept este un concept universal, iar Comisia ar trebui să ia în considerare aplicarea mecanismului de condiționalitate bazat pe statul de drept tuturor statelor membre care nu respectă statul de drept, fără excepție; avertizează că întârzierile ar putea avea deja un impact negativ asupra intereselor financiare ale UE și asupra situației statului de drept în anumite state membre;

70.

invită Comisia să țină seama de rezoluțiile Parlamentului referitoare la încălcările statului de drept de către guvernul polonez și cel maghiar; invită aceste guverne să coopereze pe deplin cu Comisia și să îndeplinească condițiile necesare pentru deblocarea fondurilor; consideră că, în cazul în care aceste state membre nu respectă aceste condiții, Comisia ar trebui să gestioneze temporar și direct fondurile UE prin intermediul guvernelor locale și al organizațiilor societății civile;

71.

reamintește că respectarea statului de drept și a articolului 2 din TUE sunt condiții prealabile obligatorii pentru obținerea accesului la fonduri, că mecanismul de condiționalitate privind statul de drept este pe deplin aplicabil MRR și că nicio măsură care contravine valorilor UE consacrate la articolul 2 din TUE nu ar trebui finanțată prin MRR;

72.

insistă asupra faptului că nu se pot efectua plăți către Polonia în cadrul MRR decât după punerea deplină în aplicare a tuturor hotărârilor relevante ale CJUE și ale Curții Europene a Drepturilor Omului și până când autoritățile sale naționale nu vor fi recunoscut supremația dreptului UE;

73.

îndeamnă Comisia să se asigure, pentru a spori transparența, că Parlamentul este informat pe deplin cu privire la toate negocierile dintre Comisie și autoritățile naționale și să informeze imediat Parlamentul cu privire la toate evoluțiile relevante;

74.

invită Comisia să utilizeze toate instrumentele de care dispune pentru a asigura respectarea valorilor consacrate la articolul 2 din TUE și a supremației dreptului UE; subliniază că Comisia și Consiliul răspund din punct de vedere politic în fața Parlamentului pentru acțiunile lor;

75.

recunoaște toate eforturile depuse în special de statele membre învecinate cu Ucraina pentru a primi persoanele care fug din calea războiului; consideră că UE are obligația de a ajuta statele membre să suporte aceste sarcini excepționale; reamintește, cu toate acestea, că nu se poate efectua nicio plată dacă un stat membru refuză să respecte hotărârile CJUE și să recunoască supremația dreptului UE; subliniază necesitatea ca Parlamentul să fie pe deplin informat cu privire la toate alocările în acest scop și la utilizarea fondurilor UE pentru a ajuta refugiații ucraineni în statele membre beneficiare;

76.

recunoaște importanța raportului anual privind statul de drept și faptul că lupta împotriva corupției face parte integrantă din raport; consideră, cu toate acestea, că el nu poate înlocui raportul anticorupție; salută intenția Comisiei de a introduce în raportul privind statul de drept recomandări specifice adresate statelor membre; consideră că Comisia ar trebui să ia în considerare stabilirea unui indice al corupției bazat pe criterii stricte și ușor de aplicat și ar trebui să analizeze performanța statelor membre în combaterea corupției și să adauge constatările sale la capitolul anticorupție din raportul privind statul de drept;

77.

este foarte preocupat de constatările Raportului din 2020 privind statul de drept, care evidențiază că există îngrijorări cu privire la eficacitatea investigării, a urmăririi penale și a judecării cazurilor de corupție, inclusiv a cazurilor la nivel înalt din mai multe state membre; insistă asupra faptului că corupția la nivel înalt trebuie urmărită în mod sistematic în justiție;

78.

subliniază efectele negative ale corupției asupra drepturilor cetățenilor; reiterează, prin urmare, recomandarea sa ca EU să devină membră a Grupului de state împotriva corupției, având în vedere natura specifică a UE, a instituțiilor sale și a legislației UE; invită Comisia să prezinte un posibil plan pentru calitatea de membru, în cadrul articolului 83 din TFUE și coroborat cu articolul 218 din TFUE; își reiterează și apelul adresat Comisiei de a prezenta un plan privind instituirea unui mecanism intern de evaluare a corupției pentru instituțiile UE;

79.

invită Comisia să acorde protecție juridică adecvată jurnaliștilor de investigație, în mod similar cu cea oferită avertizorilor de integritate;

80.

recunoaște rolul esențial al pluralismului mass-mediei și al jurnaliștilor în protejarea intereselor financiare ale Uniunii prin expunerea cazurilor de fraudă și corupție; invită statele membre să garanteze protecția lor și a surselor lor de informare; încurajează adoptarea și punerea în aplicare rapide ale Directivei privind acțiunile strategice în justiție împotriva mobilizării publice (Directiva anti-SLAPP); invită Comisia și statele membre să combată orice tip de utilizare ilegală a programelor spyware și a programelor informatice de hacking, cum ar fi Pegasus sau Predator; consideră că transparența este cea mai bună modalitate de a combate frauda și corupția;

81.

subliniază necesitatea de a condiționa plata împrumuturilor directe și indirecte de publicarea unor date fiscale și contabile pentru fiecare țară, precum și de divulgarea de date privind proprietarii efectivi în cazul beneficiarilor și al intermediarilor financiari implicați în operațiunile de finanțare;

82.

consideră că fondurile ar trebui rambursate ori de câte ori s-au dovedit cazuri de corupție sau fraudă;

Arhitectura antifraudă a UE și raportarea anuală a Comisiei

83.

consideră că finanțarea UE a intrat într-o nouă eră odată cu adoptarea planului de redresare NextGenerationEU și că acest lucru oferă arhitecturii antifraudă a UE provocări suplimentare; consideră, prin urmare, cu tărie că arhitectura antifraudă trebuie consolidată în continuare; subliniază că OLAF, EPPO, Europol și Eurojust nu dispun de personal suficient și de resurse financiare suficiente; ia act de faptul că Europol și Eurojust sunt suprasolicitate în special având în vedere mandatele lor recent adoptate și operațiunile la nivelul UE care vizează activele provenite din săvârșirea de infracțiuni în legătură cu invadarea Ucrainei de către Rusia; reamintește Comisiei și Consiliului că fiecare euro cheltuit pentru monitorizare și investigare revine la bugetul UE;

84.

salută Forumul NextGenerationEU privind aplicarea legii (NGEU-LEF), o inițiativă comună coprezidată de Europol și Italia, care reunește Europol, EPPO, OLAF, Eurojust, Agenția UE pentru Formare în Materie de Aplicare a Legii și statele membre, pentru a stabili o cale comună de urmat în prevenirea și combaterea amenințărilor la adresa fondurilor NextGenerationEU și a intereselor financiare ale UE;

85.

sprijină solicitarea Comisiei privind „viziunea europeană” în ceea ce privește cooperarea și coordonarea acțiunilor organismelor UE și ale autorităților naționale; consideră că este necesară o abordare holistică mai structurată pentru a evita suprapunerile, pentru a partaja și a face schimb de informații și pentru a promova integrarea diverselor niveluri existente ale arhitecturii antifraudă și pentru a obține un rezultat superior sumei componentelor sale;

86.

invită Comisia să exploreze noi modalități de a face din raportul anual PIF o analiză cuprinzătoare, alături de alte rapoarte anuale și surse de informații, prin consolidarea și promovarea dialogului dintre Europol, Eurojust și EPPO și prin identificarea tendințelor în ceea ce privește neregulile de natură frauduloasă și nefrauduloasă, diagnosticarea deficiențelor și învățămintele utile pentru a consolida adoptarea de măsuri de protecție împotriva fraudei de către toate părțile interesate;

87.

constată că Comisia trebuie să elaboreze un raport anual specific privind analiza și situația actuală a infrastructurii globale antifraudă, evaluând, printre altele, nivelul de interoperabilitate al actorilor UE în lupta împotriva fraudei și abordând posibilele legături cu Semestrele europene și cu rapoartele de țară, cu raportul anticorupție și cu aplicarea mecanismului de condiționalitate privind statul de drept;

88.

subliniază că, pentru a combate eficient corupția, astfel încât să se evite activitățile ilegale de lobby și situațiile de tip „ușă turnantă” și să se protejeze interesele financiare ale UE, Comisia ar trebui să adopte o abordare holistică, coerentă, sistematică și consecventă, prin elaborarea unor norme mai bune privind transparența, incompatibilitățile și conflictele de interese, precum și privind consolidarea mecanismelor de control intern; subliniază că o mai mare transparență privind beneficiarii fondurilor UE și naționale va fi, de asemenea, importantă pentru a face față noului context internațional dificil;

89.

reamintește nivelul nesatisfăcător de analiză furnizat în anexele la raportul PIF cu privire la cazurile de conflicte de interese; solicită Comisiei să efectueze o astfel de analiză, în conformitate cu articolul 61 din Regulamentul financiar și cu publicarea, la 7 aprilie 2021, a „Orientărilor privind evitarea și gestionarea conflictelor de interese în temeiul Regulamentului financiar” în beneficiul statelor membre;

o o

90.

încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.

(1) OLAF, Twenty-first report of the European Anti-Fraud Office, 1 January to 31 December 2020 (Al 21-lea raport al Oficiului European de Luptă Antifraudă, 1 ianuarie-31 decembrie 2020), 2020.

(2) Raportul anual pe 2020 al Comitetului de supraveghere a OLAF, iunie 2021.

(3) JO L 248, 18.9.2013, p. 1.

(4) JO L 437, 28.12.2020, p. 49.

(5) JO L 305, 26.11.2019, p. 17.

(6) JO L 198, 28.7.2017, p. 29.

(7) JO L 283, 31.10.2017, p. 1.

(8) JO L 274, 28.10.2019, p. 1.

(9) JO L 424, 15.12.2020, p. 1.

(10) JO L 433 I, 22.12.2020, p. 1.

(11) JO L 84, 20.3.2014, p. 6.

(12) JO L 172, 17.5.2021, p. 110.

(13) Texte adoptate, P9_TA(2022)0042.

(14) Concluziile avocatului general domnul Priit Pikamäe prezentate la 9 septembrie 2021, cauza C-213/19, Comisia Europeană/Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, EU:C:2021:724.

(15) Hotărârea din 8 martie 2022, cauza C-213/19, Comisia Europeană/Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, EU:C:2021:724.

(16) Hotărârea Tribunalului din 1 septembrie 2021, cauza T-517/19, Andrea Homoki/Comisia Europeană, EU:T:2021:529.

(17) Comunicarea Comisiei din 14 aprilie 2021 referitoare la Strategia UE de combatere a criminalității organizate 2021-2025 (COM(2021)0170).

(18) JO C 224, 8.6.2022, p. 37.

(19) Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO L 193, 30.7.2018, p. 1).

Top