52022IP0268

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

EUROPA
EUR-Lex home
EUR-Lex - 52022IP0268 - EN

Help

Search tips

Need more search options? Use the Advanced search

Document 52022IP0268

Help

Rezoluția Parlamentului European din 23 iunie 2022 referitoare la viitorul politicii UE în domeniul investițiilor internaționale (2021/2176(INI))

JO C 32, 27.1.2023, pp. 96–107 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
JO C 32, 27.1.2023, pp. 77–88 (GA)

HTML

PDF

Official Journal

27.1.2023

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/96

P9_TA(2022)0268

Viitorul politicii UE privind investițiile internaționale

Rezoluția Parlamentului European din 23 iunie 2022 referitoare la viitorul politicii UE în domeniul investițiilor internaționale (2021/2176(INI))

(2023/C 32/10)

Parlamentul European,

—	având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 207 alineatul (2),

—	având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1219/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 de stabilire a unor dispoziții tranzitorii pentru acordurile bilaterale de investiții încheiate între state membre și țări terțe (1),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 912/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 de instituire a unui cadru pentru gestionarea responsabilității financiare legate de instanțele de soluționare a litigiilor între investitori și stat, stabilite prin acordurile internaționale la care Uniunea Europeană este parte (2),

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile (3),

—

având în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, în special avizul 2/15 din 16 mai 2017 privind Acordul de liber schimb dintre UE și Republica Singapore, hotărârea sa din 6 martie 2018 în cauza C-284/16 (hotărâre preliminară privind Republica Slovacă/ Achmea BV), avizul său 1/17 din 30 aprilie 2019 privind Acordul economic și comercial cuprinzător dintre Canada și UE și statele sale membre, hotărârea sa din 2 septembrie 2021 în cauza C-741/19 (hotărâre preliminară privind Republica Moldova/ Komstroy LLC) și hotărârea sa din 26 octombrie 2021 în cauza C-109/20 (hotărâre preliminară privind Republica Polonă/ PL Holdings Sàrl),

—	având în vedere rezoluția sa din 6 aprilie 2011 referitoare la viitoarea politică europeană în domeniul investițiilor internaționale (4),

—	având în vedere rezoluția sa din 13 decembrie 2011 referitoare la obstacolele din calea comerțului și a investițiilor (5),

—	având în vedere rezoluția sa din 7 iulie 2015 referitoare la impactul extern al politicii comerciale și de investiții a UE asupra inițiativelor de tip public-privat în țările din afara UE (6),

—	având în vedere rezoluția sa din 5 iulie 2016 referitoare la o nouă strategie inovatoare și de perspectivă privind comerțul și investițiile (7),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 privind Pactul verde european (COM(2019)0640),

—	având în vedere raportul Comisiei din 6 aprilie 2020 privind aplicarea Regulamentului (UE) nr. 1219/2012 de stabilire a unor dispoziții tranzitorii pentru acordurile bilaterale de investiții încheiate între state membre și țări terțe (COM(2020)0134),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 18 februarie 2021 intitulată „Revizuirea politicii comerciale – O politică comercială deschisă, durabilă și fermă” (COM(2021)0066),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2015 intitulată „Comerț pentru toți: Către o politică comercială și de investiții mai responsabilă” (COM(2015)0497),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2014, intitulată „Un Plan de investiții pentru Europa” (COM(2014)0903),

—	având în vedere raportul Comisiei din 12 noiembrie 2020 privind punerea în practică a acordurilor de comerț ale UE: 1 ianuarie 2019-31 decembrie 2019 (COM(2020)0705);

—	având în vedere Acordul de la Paris privind schimbările climatice, adoptat la 12 decembrie 2015,

—

având în vedere acordul comercial și de cooperare între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte (8), care a intrat în vigoare la 1 mai 2021, și în special Titlul II al acestuia referitor la servicii și investiții,

—	având în vedere Convenția ONU din 2014 privind transparența în arbitrajul litigiilor între state și investitori realizat în baza tratatelor, care a intrat în vigoare la 18 octombrie 2017 (Convenția din Mauritius),

—	având în vedere acordurile comerciale și de investiții încheiate de UE, în special acordurile de „a doua generație” cu țări precum Canada, Singapore, Vietnam și Japonia,

—	având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU, adoptată în 2015 și, în special, cele 17 obiective de dezvoltare durabilă ale acesteia,

—	având în vedere Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, adoptate de Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU în 2011,

—

având în vedere Observația generală nr. 24 din 10 august 2017 a Comitetului ONU pentru drepturile economice, sociale și culturale referitoare la obligațiile care le revin statelor în temeiul Pactului internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale în cadrul activităților economice,

—	având în vedere rapoartele Conferinței ONU pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD) din 2019, 2020 și 2021 referitoare la investițiile mondiale,

—	având în vedere Cadrul UNCTAD din 2015 referitor la politicile de investiții pentru dezvoltare sustenabilă,

—	având în vedere notele tematice ale UNCTAD privind acordurile internaționale de investiții din perspectiva soluționării litigiilor dintre investitori și stat: fapte și cifre pentru 2019 și 2020,

—

având în vedere documentul de lucru din 2018 al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) privind investițiile internaționale, intitulat „Societal benefits and costs of International Investment Agreements: a critical review of aspects and available empirical evidence” (Beneficiile societale și costurile acordurilor de investiții internaționale: o analiză critică a aspectelor și a dovezilor empirice disponibile”,

—

având în vedere documentul de lucru al OCDE din 2014 privind investițiile internaționale, intitulat „Investment Treaties and Shareholder Claims for Reflective Loss: Insights from Advanced Systems of Corporate Law” (Tratatele de investiții și reclamațiile acționarilor pentru pierderile reflective: observații desprinse din sistemele avansate de drept al societăților comerciale”,

—	având în vedere mandatul acordat în 2017 Grupului de lucru III al Comisiei ONU pentru dreptul comercial internațional (UNCITRAL) de a lucra la o eventuală reformă a mecanismelor de soluționare a litigiilor dintre investitori și stat,

—

având în vedere directivele de negociere emise de Consiliu în 2018, care autorizează Comisia să negocieze, în numele UE și în cadrul UNCITRAL, o convenție de instituire a unei instanțe multilaterale în materie de investiții pentru soluționarea litigiilor legate de aceste, precum și propunerea ulterioară a UE în acest sens,

—	având în vedere procesul de modernizare a Tratatului privind Carta energiei, inițiat în 2017, precum și propunerea de text a UE referitoare la acesta,

—	având în vedere decizia Italiei de a se retrage din Tratatul privind Carta energiei începând cu 1 ianuarie 2015,

—	având în vedere Acordul privind încetarea tratatelor bilaterale de investiții dintre statele membre ale Uniunii Europene (9),

—	având în vedere Declarația guvernelor statelor membre din 15 ianuarie 2019 privind consecințele juridice ale Hotărârii Curții de Justiție în cauza Achmea și protecția investițiilor în Uniunea Europeană,

—	având în vedere Acordul dintre Statele Unite, Mexic și Canada, care a intrat în vigoare la 1 iulie 2020, în special capitolul 14 privind investițiile,

—	având în vedere Acordul de parteneriat economic regional cuprinzător al Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2022, în special capitolul 10 privind investițiile,

—	având în vedere raportul Grupului de lucru al ONU privind chestiunea drepturilor omului și a corporațiilor transnaționale și a altor întreprinderi, prezentat Adunării Generale a ONU la 27 iulie 2021, intitulat „Acorduri internaționale de investiții compatibile cu drepturile omului”,

—	având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere avizul Comisiei pentru dezvoltare,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional (A9-0166/2022),

întrucât, de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, investițiile străine directe au rămas o competență exclusivă a Uniunii Europene, consacrată la articolul 3 alineatul (1) litera (e), articolul 206 și articolul 207 din TFUE; întrucât calea de reformare a politicii UE de investiții internaționale trebuie să fie accelerată și consolidată mai mult pentru a aborda provocările actuale;

întrucât UE constituie cea mai mare destinație și sursă de investiții internaționale interne și externe din lume; întrucât acestea contribuie la creșterea economică durabilă a UE și la crearea de locuri de muncă, deși dovezile empirice disponibile nu au demonstrat o relație cauzală directă între acordurile internaționale de investiții (AII) și atragerea investițiilor străine directe;

întrucât fluxurile de investiții străine directe (ISD) la nivel mondial, aflate deja în declin din 2015, au înregistrat o scădere dramatică în 2020 (-38 %) (10) din cauza crizei COVID-19; întrucât creșterea ISD în exterior și din exterior rămâne un element-cheie al procesului de redresare a UE și a multor altor economii;

întrucât, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție, anumite părți ale politicii UE de investiții internaționale, și anume investițiile străine ne-directe („investițiile de portofoliu”) și regimul care reglementează soluționarea litigiilor dintre investitori și state reprezintă o competență partajată a UE și a statelor sale membre;

întrucât aproximativ 1 500 de tratate bilaterale de investiții ratificate de statele membre înainte de Tratatul de la Lisabona sunt încă în vigoare și includ vechiul model de soluționare a litigiilor dintre state și investitori, la fel ca Tratatul privind Carta energiei; întrucât niciunul dintre AII negociate de Uniunea Europeană de la Tratatul de la Lisabona nu a intrat în vigoare;

întrucât Pactul verde european urmărește să răspundă provocărilor reprezentate de schimbările climatice și de degradarea mediului; întrucât toate politicile Uniunii, inclusiv politica de investiții, trebuie să contribuie la atingerea acestor obiective; întrucât sunt necesare investiții substanțiale la nivel mondial în vederea atingerii obiectivelor Pactului verde european, pentru a îndeplini obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD) și pentru redresarea în urma pandemiei de COVID-19; întrucât combaterea schimbărilor climatice și a degradării mediului, crearea unor condiții de investiții mai atractive și sprijinirea întreprinderilor se numără printre cele șase priorități (11) ale UE în perioada 2019-2024;

întrucât investițiile străine directe și politica de investiții a UE ar trebui să joace, de asemenea, un rol esențial în atingerea obiectivelor de autonomie strategică deschisă, diversificarea lanțurilor de aprovizionare și contribuția la creșterea economică durabilă, la crearea de locuri de muncă și la integrarea în lanțurile valorice globale, precum și în încercarea de a promova condiții pentru investitorii din UE în străinătate, care să reflecte nivelul de deschidere de care se bucură investitorii străini în UE, ținând seama, în același timp, de nivelurile de dezvoltare ale țărilor terțe și de necesitatea de a asigura un tratament diferențiat;

întrucât țările în curs de dezvoltare se confruntă cu un deficit de finanțare anuală de 2,5 mii de miliarde USD pentru a realiza ODD până în 2030; întrucât ISD reprezintă un instrument de finanțare a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă și a ODD-urilor aferente; întrucât acest capital poate sprijini crearea de locuri de muncă și îmbunătățirile sociale și de mediu, conform ODD-urilor; întrucât obiectivul de a atrage investiții ar trebui să meargă mână în mână cu recunoașterea, în contextul AII, a faptului că părțile la aceste acorduri ar trebui să încerce să-și îmbunătățească nivelurile de protecție a mediului sau a muncii și să nu le slăbească sau să le reducă;

I.	întrucât taxonomia UE urmărește să faciliteze tranziția investițiilor de la activități economice nesustenabile la acelea necesare pentru a atinge durabilitatea mediului și, mai precis, neutralitatea climatică în următorii 30 de ani;

întrucât politica de investiții include măsuri precum eliminarea barierelor nejustificate din calea investițiilor, monitorizarea impactului investițiilor străine asupra autonomiei strategice, a securității naționale și a economiei reale, precum și elaborarea altor instrumente cu scopul de a încuraja și a facilita investițiile directe în sectoarele și locurile în care este cea mai mare nevoie de ele; întrucât majoritatea AII se axează pe protecția investițiilor, cu sau fără o hotărâre în litigiile dintre investitori și stat;

K.	întrucât numărul cazurilor de litigii dintre investitori și stat (ISDS) este în creștere în fiecare an, inclusiv împotriva statelor membre; întrucât aproximativ 15 % din cazurile despre care se știe că au fost introduse împotriva statelor membre în 2020 au fost litigii intra-UE;

întrucât majoritatea tratatelor de investiții nu specifică modul în care trebuie stabilite noțiunile de „reparare integrală” și „valoare justă de piață” a unei investiții; întrucât, în ultimul deceniu, grupurile de experți au interpretat în mod predominant astfel de noțiuni prin utilizarea unor tehnici de evaluare „prospective”, bazate pe metoda fluxului de numerar actualizat (FNA), ceea ce, în numeroase cazuri, a determinat juriile să decidă acordarea unor sume compensatorii mult mai mari decât sumele agregate ale cheltuielilor suportate efectiv de investitori în țările-gazdă;

întrucât UE este lider mondial în reforma politicii de investiții; întrucât, de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, au fost întreprinse reforme semnificative ale politicii de investiții, la nivel european și internațional, la insistența și cu sprijinul Parlamentului; întrucât Uniunea a lansat și a încheiat AII cu țări partenere, a reformat dispozițiile privind protecția investițiilor, a înlocuit ISDS cu un sistem jurisdicțional în materie de investiții (ICS), a lansat negocieri multilaterale în vederea creării unei instanțe în materie de investiții, a propus acte legislative privind reglementarea subvențiilor străine și a adoptat acte legislative referitoare la examinarea investițiilor străine directe; întrucât aceste evoluții reprezintă pași importanți în direcția cea bună pentru o politică de investiții modernizată și sustenabilă; întrucât mai sunt multe de făcut pentru a avansa acest program de reforme;

întrucât recursul din ce în ce mai frecvent al investitorilor la terți pentru a-și finanța litigiile, în schimbul unor venituri sau al unui alt interes financiar la rezolvarea litigiului (finanțarea de către terți) a exacerbat dezechilibrele aflate la baza practicilor de despăgubire în litigii, reducând și mai mult riscurile pentru investitori legate de introducerea unei acțiuni și, prin urmare, stimulând creșterea numărului de acțiuni; întrucât finanțarea de către terți poate spori puterea de negociere a reclamanților, în detrimentul statelor cu resurse limitate și cadre de reglementare mai slabe,

subliniază că investițiile pot și ar trebui să aibă un impact pozitiv asupra creșterii economice durabile, a creării de locuri de muncă și a dezvoltării durabile, și să contribuie la atingerea ODD-urilor; subliniază, prin urmare, importanța lor pentru transformarea economiei UE; evidențiază că acest efect pozitiv depinde de capacitatea guvernelor de a reglementa investițiile străine; reliefează că investițiile interne și externe trebuie să răspundă nevoilor economiei reale; solicită Comisiei să reexamineze politica de investiții a UE, pentru a asigura coerența cu obiectivele Pactului verde european și cu ODD-urile, precum și cu valorile Uniunii, inclusiv respectarea drepturilor omului și a standardelor sociale, astfel cum sunt definite în Pilonul european al drepturilor sociale;

consideră că politica de investiții a UE trebuie să răspundă așteptărilor investitorilor și ale statelor beneficiare, precum și intereselor economice mai largi și obiectivelor de politică externă ale UE; reamintește solicitarea sa de creare a unui cadru politic integrat și coerent, care să promoveze investiții de înaltă calitate și sustenabile; salută eforturile depuse de Comisie, începând din 2010, pentru a reforma politica de investiții a Uniunii în această direcție; consideră că politica de investiții internaționale a UE trebuie reformată mai mult pentru a aborda mai bine o varietate de provocări și a-și continua transformarea într-un cadru de politici integrat și coerent;

consideră că AII ar trebui să faciliteze investițiile durabile verzi, care iau în considerare dimensiunea de gen și sunt favorabile incluziunii, să protejeze în mod adecvat investitorii, să contribuie la reziliența pieței unice, protejând totodată spațiul politic în statele gazdă, și să încurajeze schimbul de bune practici, competențe și know-how, în conformitate cu Orientările pentru întreprinderile multinaționale ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) privind responsabilitatea socială a întreprinderilor;

este preocupat de faptul că, potrivit OCDE, țările în curs de dezvoltare s-au confruntat cu un deficit de 1,7 mii de miliarde USD în 2020 din cauza crizei COVID-19, pe lângă deficitul existent de finanțare de 2,5 mii de miliarde USD; subliniază că politica de investiții a Uniunii ar trebui să ajute țările în curs de dezvoltare, în special țările africane, să atragă ISD și să reducă deficitul de finanțare pentru a atinge ODD-urile;

consideră că întreprinderile Uniunii au nevoie de o protecție adecvată a investițiilor lor în străinătate; subliniază că investițiile protejate, astfel cum sunt codificate în AII ale UE, nu ar trebui să includă forme speculative de investiții, instrumente financiare sau investiții de portofoliu care pot fi deținute în scopuri speculative; invită Comisia să se bazeze pe recentele AII (12) pentru a exclude instrumentele de datorie publică din domeniul lor de aplicare; consideră că instrumentele financiare care pot fi retrase în orice moment nu necesită protecție; solicită Comisiei să își continue eforturile de îmbunătățire a definiției investițiilor protejate, astfel încât să se asigure că AII protejează numai investițiile cu un angajament substanțial de capital sau de alte resurse, pe un număr minim de ani, pentru care există o asumare a riscului și o așteptare de profit; este de opinie că investițiile protejate ar trebui să contribuie efectiv la dezvoltarea țării-gazdă; solicită Comisiei și statelor membre să ia în considerare acest criteriu, astfel cum este definit în dreptul internațional, în definirea investițiilor protejate pentru acordurile viitoare;

Accesul pe piață

consideră salutar faptul că recentele acorduri de investiții pun un accent pozitiv pe accesul pe piață și pe liberalizarea investițiilor și urmăresc eliminarea barierelor din calea stabilirii și funcționării investitorilor UE pe piețele străine;

invită Comisia să urmărească crearea unor condiții pentru investitorii din UE în străinătate care să reflecte nivelul de deschidere de care se bucură investitorii străini în UE, ținând seama, în același timp, de nivelul de dezvoltare al țărilor terțe și de necesitatea de a asigura un tratament diferențiat; subliniază că AII trebuie să protejeze capacitatea statelor de a reglementa investițiile străine în jurisdicția lor; invită Comisia să monitorizeze barierele din calea stabilirii și funcționării investitorilor UE pe piețele străine, inclusiv practicile discriminatorii; salută accentul pus de Comisie pe asigurarea respectării angajamentelor existente și subliniază că acest lucru ar trebui să se aplice și angajamentelor legate de investiții;

îndeamnă Comisia să protejeze cu strictețe, atunci când liberalizează investițiile, spațiile de politică ale Uniunii și ale statelor membre, mai ales în ceea ce privește energia, agricultura, pescuitul, audiovizualul, telecomunicațiile și aspectele digitale, precum și serviciile publice; subliniază că liberalizarea investițiilor ar trebui să fie însoțită de garanții în vederea evitării exacerbării instabilității economice, în special în țările în curs de dezvoltare;

subliniază importanța menținerii, a consolidării și a punerii în aplicare a clauzelor din toate acordurile de investiții care interzic relaxarea standardelor, deoarece sunt esențiale pentru a evita o cursă către scăderea standardelor în țările care urmăresc să atragă investiții străine; invită Comisia să analizeze în continuare eficacitatea acestor clauze, în special în țările în curs de dezvoltare, cu scopul de a se asigura alinierea politicii fiscale și a finanțării pentru dezvoltare în vederea susținerii unei „curse spre vârf”;

Facilitarea investițiilor

10.

subliniază că facilitarea investițiilor poate contribui la deblocarea oportunităților de investiții în țările în curs de dezvoltare, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii, și la realizarea ODD-urilor, susținând mobilizarea unor niveluri mai ridicate de investiții în vederea creșterii durabile și favorabile incluziunii și a reducerii sărăciei, deoarece sprijină prezența pe termen lung a investitorilor străini în economia gazdă și îmbunătățește legăturile dintre investitorii străini și întreprinderile locale; invită Comisia să sprijine țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește îmbunătățirea climatului de investiții în jurisdicția lor, atât prin instrumente de cooperare pentru dezvoltare, cât și prin acorduri bilaterale; consideră că facilitarea investițiilor constituie și un instrument eficient de îmbunătățire a competitivității și a creșterii economice a UE;

11.

subliniază că acordurile internaționale de facilitare a investițiilor ar trebui să sprijine și să stimuleze investițiile care promovează dezvoltarea durabilă și să evite stimulentele pentru investiții care dăunează mediului, climei sau societății; constată că veniturile fiscale sunt esențiale pentru ca țările în curs de dezvoltare să furnizeze servicii publice de bază; îndeamnă Comisia să depună eforturi la nivel multilateral pentru a promova facilitarea investițiilor durabile care nu este urmărită prin facilități fiscale competitive; evidențiază că introducerea unor măsuri inovatoare de facilitare a investițiilor poate contribui la realizarea ODD-urilor, susținând mobilizarea unor niveluri mai ridicate de investiții în vederea creșterii durabile și favorabile incluziunii și a reducerii sărăciei, deoarece sprijină prezența pe termen mai lung a investitorilor străini în economia-gazdă și dezvoltarea unor legături mai bune între investitorii străini și întreprinderile locale;

12.

recunoaște rolul jucat de UE în negocierile Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) cu privire la Inițiativa comună privind facilitarea investițiilor pentru dezvoltare; subliniază că mai mult de două treimi din membrii OMC participă la aceste negocieri; consideră că este nevoie de prudență, având în vedere domeniul de aplicare foarte larg al acordului în curs de negociere; subliniază necesitatea de a se asigura că aceste negocieri respectă normele Acordului de la Marrakesh al OMC, care impun consens și transparență generală;

13.

subliniază importanța unei abordări globale a UE în ceea ce privește facilitarea investițiilor, atât la nivel bilateral, cât și la nivel multilateral, cu un accent general pe cooperare, inclusiv pe consolidarea capacităților și pe asistența tehnică, în special în ceea ce privește susținerea digitalizării în țările în curs de dezvoltare; salută activitatea Comisiei în privința încheierii de noi acorduri de sine stătătoare de facilitare a investițiilor, care se concentrează pe investițiile durabile și favorabile incluziunii; solicită Comisiei, în acest context, să continue negocierile cu partenerii africani care să evite crearea de sarcini administrative pentru țările în curs de dezvoltare, precizând totodată tipul de investiții sustenabile urmând a fi facilitate; constată că dispoziții similare de facilitare a investițiilor sunt în curs de negociere în viitorul Protocol de investiții al zonei continentale africane de liber schimb; invită Comisia să acorde în continuare sprijin acestor negocieri;

14.

susține abordarea Comisiei, la nivelul OMC, de a se asigura, prin intermediul unui mecanism puternic de protecție, că normele de facilitare a investițiilor nu pot fi importate în litigiile dintre investitori și stat; consideră că litigiile apărute în legătură cu Inițiativa comună privind facilitarea investițiilor pentru dezvoltare ar trebui soluționate prin mediere și cooperare;

15.

subliniază că dispozițiile de facilitare a investițiilor, atât la nivel bilateral, cât și la nivelul OMC, nu ar trebui să se concentreze numai pe crearea de obligații pentru autoritățile publice din țările-gazdă, ci ar trebui, de asemenea, să clarifice obligațiile țărilor de origine și ale investitorilor lor naționali legate de investițiile lor în străinătate; reliefează, în acest sens, necesitatea de a introduce dispoziții obligatorii cu privire la responsabilitatea socială a întreprinderilor, drepturile omului și obligația de diligență în materie de mediu, precum și garanții anticorupție în cadrele de facilitare a investițiilor; invită Comisia să includă un capitol executoriu privind dezvoltarea durabilă în toate acordurile de facilitare a investițiilor cu țările terțe, precum și mecanisme de monitorizare a activităților sprijinite de fluxurile de ISD;

16.

salută propunerea Comisiei privind crearea unui instrument de combatere a denaturărilor cauzate de subvențiile străine care reprezintă o formă neloială de investiții, și solicită adoptarea sa rapidă; invită Comisia și statele membre să se angajeze în negocieri multilaterale la nivelul OMC pentru a combate denaturarea concurenței, în special în domeniul subvențiilor industriale;

Examinarea consolidată a investițiilor străine directe în UE

17.

salută intrarea în vigoare a Regulamentului privind examinarea ISD în 2019; subliniază că acest mecanism de examinare urmărește să stabilească cooperarea și, eventual, să limiteze investițiile străine în sectoarele strategice, pentru a proteja Uniunea și statele sale membre, precum și să examineze și să analizeze cazurile în care achiziționarea sau controlul unei anumite întreprinderi, infrastructuri sau tehnologii poate crea un risc în materie de securitate sau de ordine publică în Uniune;

18.

subliniază importanța acestui mecanism, ca etapă către monitorizarea mai bună a contribuției ISD la interesele strategice ale Europei; invită Comisia, în contextul viitorului său proces de reexaminare, să furnizeze date mai detaliate cu privire la măsura în care fluxurile de ISD sprijină activitățile economice durabile și investițiile de tip greenfield, să evalueze diferitele opțiuni de monitorizare a activităților sprijinite de fluxurile externe și să examineze posibilitatea de a specifica ulterior dacă alte sectoare ar trebui considerate strategice; în plus, invită Comisia să analizeze posibilitatea de a consolida mecanismul UE de examinare a investițiilor străine directe pentru a-i conferi, cu acordul statelor membre, competența de a bloca o investiție care ar crea un risc pentru securitate și ordinea publică;

19.

invită statele membre care nu au încă un astfel de mecanism național de examinare a investițiilor străine directe să instituie unul pentru a asigura eficacitatea cooperării europene;

Compatibilitatea AII cu prioritățile UE

20.

constată că un număr tot mai mare de proceduri judiciare la tribunalele pentru investiții vizează măsurile de mediu; regretă că diverse țări, inclusiv statele membre, sunt acționate în justiție în legătură cu politicile privind clima, eliminarea treptată a combustibililor fosili sau tranziția echitabilă;

21.

subliniază că eforturile mondiale de combatere a schimbărilor climatice vor necesita o tranziție rapidă către energia din surse regenerabile și acțiuni rapide ale guvernelor de reducere a dependenței de combustibilii fosili; îndeamnă Comisia și statele membre să asigure coerența dintre AII și Pactul verde european, politicile de mediu, drepturile lucrătorilor și drepturile omului, prin excluderea de la protecția prevăzută în tratate a investițiilor în combustibili fosili sau a oricăror alte activități care aduc prejudicii semnificative mediului și drepturilor omului și prin includerea în capitolele privind dezvoltarea durabilă a unor dispoziții care să contribuie la respectarea Acordului de la Paris, a tratatelor internaționale privind munca și egalitatea de gen și a unor dispoziții care vizează îmbunătățirea cadrului intern de reglementare a investițiilor străine;

22.

ia act cu îngrijorare de asimetria anumitor AII, conform cărora investitorii pot urmări cazuri de investiții împotriva statelor, în timp ce guvernele, lucrătorii și comunitățile afectate nu pot recurge la arbitraj împotriva corporațiilor transnaționale care nu respectă drepturile omului, sănătatea publică sau legislația muncii și a mediului; subliniază că, în mod similar, instanța multilaterală pentru investiții (MIC) este destinată să se pronunțe numai în cauzele în care investitorii străini acționează statele în justiție;

23.

evidențiază că, fie și în absența unor proceduri judiciare, amenințarea explicită sau implicită de a recurge la acțiuni în justiție în domeniul investițiilor poate consolida poziția investitorilor în negocierile cu statele („efectul de descurajare”); subliniază, în acest sens, că recentele AII ale UE stipulează principiul conform căruia guvernele au dreptul de a reglementa obiectivele legitime de politică publică (13), inclusiv într-un mod care ar putea afecta în mod negativ funcționarea unei investiții sau așteptările unui investitor cu privire la profituri; subliniază totuși că acest drept nu împiedică statele să fie nevoite să respecte obligațiile prevăzute de AII și nici nu exclude prezentarea reclamațiilor privind investițiile sau a cererilor de despăgubire ca urmare a exercitării acestui drept; este preocupat de faptul că procesul decizional în materie de politici ar putea fi, prin urmare, întârziat sau deciziile ar putea fi diluate;

24.

subliniază că, în urma acestui fapt, ar putea fi cheltuite mai multe fonduri publice pe compensarea sectorului combustibililor fosili decât ar fi cazul în absența amenințării litigiilor în materie de investiții, făcând măsurile de tranziție energetică mai costisitoare și, prin urmare, mai dificil de adoptat de state, și reprezentând o subvenție globală acordată de contribuabili sectorului combustibililor fosili;

25.

observă că, în numeroase cazuri de arbitraj între investitori și stat, întreprinderile au contestat acțiunile pe care statele au declarat că le-au întreprins pentru a aborda preocupările sau tulburările locale legate de impactul unui proiect; invită Comisia și statele membre să includă în viitoarele AII un drept de a deține calitate procesuală pentru părțile terțe afectate; consideră că tribunalele ar trebui să urmeze jurisprudența Curții Internaționale de Justiție și să considere cauzele inadmisibile atunci când constatările de fapt sau de drept ar putea aduce atingere comunităților locale sau indigene afectate care nu sunt parte la procedurile de investiții; solicită Comisiei și statelor membre să asigure transparența și să sprijine implicarea comunităților locale vulnerabile, în special a populațiilor indigene afectate de activitățile extractive sau de exploatare forestieră, în negocierea și punerea în aplicare a AII, deoarece investițiile străine pot avea consecințe de amploare asupra comunităților locale;

Abordarea reformată

26.

salută noul model al acordurilor de protecție a investițiilor elaborat de Comisie în 2015, ca un pas în direcția corectă; constată, cu toate acestea, că niciun acord care îl conține nu a intrat încă în vigoare; reamintește poziția sa potrivit căreia Uniunea și statele sale membre nu ar trebui să semneze sau să ratifice tratate de protecție a investițiilor care includ mecanismul ISDS; subliniază importanța realizării de reforme procedurale pentru soluționarea litigiilor dintre investitori și stat; salută faptul că sistemul jurisdicțional în materie de investiții include crearea unui registru fix de arbitri, a unui mecanism de recurs, a unui cod de conduită pentru arbitri și a unei transparențe sporite în procedurile de arbitraj; observă că sistemul jurisdicțional în materie de investiții constituie în continuare arbitraj internațional și subliniază că, spre deosebire de instanțele naționale, arbitrii din registrul ICS ar avea libertatea de a nu lua în considerare neapărat legile relevante de interes public atunci când interpretează dispozițiile de fond consacrate în AII; regretă că arbitrii ar fi plătiți în continuare de la caz la caz;

27.

îndeamnă Comisia să sprijine pe deplin și să accelereze negocierile pentru a extinde obligațiile investitorilor și aplicarea acestora; consideră că obligațiile investitorilor nu ar trebui să fie incluse doar în AII ale UE, ci ar trebui să se aplice și prin intermediul unor instrumente internaționale separate, obligatorii și executorii, precum și prin intermediul unor cadre naționale solide pentru obligația de diligență în materie de drepturi ale omului și de mediu; observă că progresele înregistrate în aceste domenii și consolidarea continuă a dispozițiilor AII ale Uniunii ar trebui să garanteze că investitorii UE în țările non-UE, în special în țările în curs de dezvoltare, demonstrează în mod transparent că au strategii de a contribui activ la realizarea ODD-urilor și a obiectivelor Acordului de la Paris și fac obiectul unor mecanisme de responsabilizare, în special prin asigurarea accesului la justiție al victimelor din țările respective;

28.

salută dispozițiile din AII privind obligațiile statelor și ale investitorilor în materie de mediu, de muncă și de responsabilitate socială a întreprinderilor, precum și clauzele care stipulează principiul orizontal conform căruia standardele nu ar trebui reduse pentru a atrage investiții; regretă, cu toate acestea, că reforma obligațiilor investitorilor nu a ținut pasul cu reforma ISDS;

29.

invită Comisia și statele membre să sprijine intrarea în vigoare a instrumentului privind corporațiile și alte întreprinderi transnaționale din perspectiva drepturilor omului (14), în curs de elaborare de către Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, menit să reglementeze activitățile întreprinderilor și ale firmelor transnaționale;

30.

consideră salutar faptul că, începând din 2016, AII ale UE conținând clauze de protecție a investițiilor includ o formulare mai precisă pentru unele standarde de protecție, precum și dreptul de reglementare; subliniază că AII ale UE nu ar trebui să permită utilizarea unor standarde largi de protecție pentru a contesta politicile publice legitime; consideră că standardele de protecție ar trebui să se axeze în mod specific pe crearea unor condiții de concurență echitabile între investitorii străini și cei interni, prevenind și oferind căi de atac în cazurile în care investitorii Uniunii în țări terțe sunt discriminați, nu au acces la justiție sau își pierd pe deplin beneficiile investiției în beneficiul statului-gazdă, inclusiv în perioade de război, și reciproc pentru investitorii din țări terțe în UE; solicită statelor membre și Comisiei să evite includerea unei terminologii ambigue în clauzele de fond și să continue revizuirea standardelor de protecție pe baza dovezilor disponibile;

31.

subliniază faptul că AII ale UE negociate după 2009 încă includ clauze de caducitate care împiedică rezilierea cu ușurință; ia act de negocierile recente în cadrul cărora părțile au convenit asupra unei clauze de caducitate de cinci ani, cu posibilitatea de a conveni asupra unei prelungiri de încă cinci ani în cazul în care nu se găsește nicio înlocuire; invită statele membre și alte părți contractante să neutralizeze clauzele de caducitate din acordurile actuale și să scurteze semnificativ clauzele de caducitate în noile acorduri de investiții;

32.

subliniază că, atât în temeiul dreptului internațional cutumiar, cât și al dreptului internațional al drepturilor omului, persoanele fizice au obligația de a recurge la căi de atac în fața instanțelor naționale înainte de a iniția proceduri internaționale împotriva statului pentru fapte ilicite; regretă faptul că, în schimb, dreptul internațional al investițiilor nu impune, de obicei, epuizarea căilor de atac interne; consideră că AII ar trebui să impună epuizarea căilor de atac prin sistemele interne de justiție înainte ca investitorii străini să poată recurge la un tribunal de arbitraj, așa cum se întâmplă în cazul legislației internaționale privind drepturile omului; subliniază că, în cazul unei denegări grave de dreptate în instanțele naționale, investitorii străini ar trebui să poată solicita în mod direct soluționarea litigiilor internaționale;

Ratificarea AII

33.

subliniază că amânările în ratificarea AII ale UE de către statele membre întârzie înlocuirea tratatelor bilaterale de investiții (TBI) cu dispoziții mai transparente și moderne care protejează în mod egal toți investitorii UE din țările terțe; invită statele membre să ratifice acordurile de investiții încheiate de UE; solicită UE să colaboreze cu țările partenere pentru a-și revizui și îmbunătăți în permanență AII, odată ce intră în vigoare, în conformitate cu orientările dezvoltate în prezentul raport; se așteaptă ca statele membre să asigure coerența AII cu valorile și obiectivele UE;

Despăgubiri

34.

subliniază că metodologiile FNA, utilizate în general pentru calcularea despăgubirilor în AII, nu reprezintă o metodă fiabilă de evaluare pentru proiectele de investiții care se află într-un stadiu incipient sau pentru cele cu fluxuri de venituri viitoare incerte; subliniază că utilizarea acestor metode de juriile de arbitraj reprezintă o abatere semnificativă de la principiile și practicile consacrate de despăgubire din sistemele juridice naționale și internaționale în afara AII, care prevăd marje de apreciere mult mai limitate pentru soluționarea litigiilor; subliniază că despăgubirile considerabile acordate de tribunalele pentru investiții au impus o sarcină financiară semnificativă și din ce în ce mai mare asupra statelor pârâte; precizează că utilizarea metodelor de evaluare folosite în general de judecători este extrem de controversată, din cauza marjei lor foarte largi de apreciere și a faptului că se bazează pe ipoteze extrem de complexe și, prin natura lor, speculative; invită Comisia să evalueze aprofundat și să prevadă norme corective și orientate spre transparență și măsuri de salvgardare în legătură cu dispozițiile care reglementează despăgubirile în AII ale UE, inclusiv utilizarea unor clauze mai stricte care să împiedice prevederea unor daune punitive; solicită ca valoarea despăgubirilor să fie plafonată la nivelul costurilor nerecuperabile, reflectând suma cheltuielilor eligibile suportate efectiv de investitori; subliniază că abordările de echilibrare ar trebui, după caz, să stabilească despăgubiri sub un astfel de plafon, luând în considerare elemente contextuale, cum ar fi nerespectarea de către întreprinderi a obligațiilor sau a angajamentelor lor juridice sau contractuale;

35.

constată că recurgerea din ce în ce mai frecventă de către investitori la terți pentru a-și finanța litigiile, în schimbul unui câștig din compensațiile obținute (finanțare de către terți), stimulează creșterea numărului de reclamații; ia act de progresele înregistrate în ceea ce privește creșterea transparenței finanțării de către terți în litigiile dintre investitori și stat; salută, în acest sens, eforturile depuse de Comisie în recentele AII ale UE; invită Comisia să sprijine dispoziții suplimentare care să reglementeze finanțarea de către terți a litigiilor dintre investitori și stat în contextul negocierilor internaționale, astfel încât să limiteze strict această practică care încurajează acordarea unor sume abuziv de ridicate;

Tratatele bilaterale de investiții

36.

atrage atenția asupra miilor de TBI existente ale statelor membre care protejează încă investițiile în combustibilii fosili, conțin dispoziții învechite care contravin obiectivelor și valorilor UE, incluzând standarde de protecție excesiv de largi, cerințe slabe privind transparența și ISDS, și nu sunt în conformitate cu propunerea UE privind un MIC; invită, prin urmare, statele membre să elimine sau să modernizeze TBI pentru a le alinia la un model reformat al AII ale UE și pentru a fi în conformitate cu acest raport;

37.

invită Comisia să se asigure că toate TIB ale statelor membre sunt pe deplin compatibile cu dreptul Uniunii și coerente cu obiectivele și valorile UE; sprijină aplicarea strictă de către Comisie a condițiilor de autorizare a negocierii, semnare și încheiere de către statele membre a unor noi acorduri în conformitate cu o politică modernizată de investiții a Uniunii și cu hotărârile Curții de Justiție a UE; reamintește obligația statelor membre de a-și modifica TBI în conformitate cu articolul 351 din TFUE; solicită Comisiei să monitorizeze respectarea acestor obligații și să informeze periodic Parlamentul cu privire la progresele înregistrate; încurajează Comisia să inițieze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor atunci când este necesar pentru a asigura conformitatea TBI ale statelor membre cu dreptul Uniunii;

38.

sprijină Comisia în elaborarea unor orientări interpretative care să fie urmate de statele membre, în sensul reformelor de fond și procedurale menționate în prezentul raport, pentru a asigura o interpretare unificată a unei politici modernizate de investiții a Uniunii și pentru a garanta compatibilitatea deplină cu obiectivele Pactului verde european; invită Comisia să utilizeze acest model actualizat ca bază pentru autorizarea noilor TBI ale statelor membre;

Tratatul privind Carta energiei (TCE)

39.

subliniază că TCE este cel mai controversat acord de investiții din lume în prezent; sprijină eforturile de modernizare a TCE și poziția Uniunii de a exclude protecția majorității investițiilor în combustibilii fosili; consideră, cu toate acestea, că poziția UE nu ar trebui să acorde protecție investițiilor în activități economice considerate „deosebit de dăunătoare” în conformitate cu legislația UE și că termenul pentru eliminarea treptată a protecției investițiilor existente în combustibilii fosili ar trebui scurtat în mod semnificativ, pentru a nu submina realizarea obiectivelor climatice ale UE; solicită încetarea soluționării litigiilor dintre investitori și stat în cadrul TCE; subliniază că modificarea TCE necesită unanimitatea tuturor părților contractante care votează în cadrul conferinței anuale; este preocupat că Parlamentul nu are același nivel de acces la textele de negociere din cadrul negocierilor pentru modernizarea TCE, cum a avut la negocierea altor tratate;

40.

este îngrijorat că numeroase părți contractante par să nu împărtășească ambițiile Uniunii în domeniul atenuării schimbărilor climatice, al dezvoltării durabile și al tranziției energetice, deși toate sunt, de asemenea, semnatare ale Acordului de la Paris; îndeamnă Comisia să asigure alinierea TCE la Acordul de la Paris și la obiectivele Pactului verde european, menținând, în același timp, capacitatea Uniunii de a elabora măsuri de politică publică în concordanță cu angajamentul său de a deveni primul continent neutru din punct de vedere climatic până în 2050;

41.

constată că Italia și-a anunțat decizia de a se retrage din Tratatul privind Carta energiei începând cu 1 ianuarie 2015; constată că țările care au ratificat TCE sau au aderat la acesta își pot retrage statutul de membru la 12 luni de la notificarea retragerii; regretă că investițiile realizate înainte de data ieșirii sunt încă protejate timp de 20 de ani, dar salută faptul că protecția încetează imediat pentru toate investițiile noi;

42.

îndeamnă Comisia să se asigure că un TCE revizuit protejează dreptul statelor de a reglementa, că este în conformitate cu dreptul UE și cu politica de investiții a UE, și că interzice imediat investitorilor din sectorul combustibililor fosili să acționeze în justiție părțile contractante care urmăresc politici de eliminare treptată a combustibililor fosili, în conformitate cu angajamentele asumate în cadrul Acordului de la Paris, și că protecția investițiilor este acordată doar investitorilor reali și nu celor pur financiari sau speculativi; invită Comisia să publice studiul său juridic care analizează efectele potențiale ale retragerii; invită Comisia și statele membre să înceapă pregătirea unei ieșiri coordonate din TCE și un acord care să excludă aplicarea clauzei de caducitate între părțile contractante interesate în vederea prezentării oficiale către Consiliu și Parlament, în cazul în care obiectivele menționate mai sus ale negocierilor nu sunt atinse până în iunie 2022;

43.

salută clarificarea Curții de Justiție, din hotărârea Komstroy, potrivit căreia dispozițiile ISDS din TCE nu se aplică în cazul litigiilor intra-UE; constată că sunt în curs de desfășurare cel puțin 73 de cazuri intra-UE, inclusiv peste 40 de cazuri de arbitraj în materie de investiții bazate pe TCE intra-UE; constată cu mare îngrijorare că hotărârea Achmea nu a descurajat tribunalele de arbitraj să continue judecarea litigiilor în materie de investiții intra-UE; îndeamnă Comisia să depună toate eforturile pentru a susține aceste hotărâri în cadrul procedurilor de arbitraj intra-UE aflate în curs; solicită, prin urmare, statelor membre și Comisiei să adopte un acord inter se cu privire la neaplicabilitatea TCE în cazul litigiilor în materie de investiții intra-UE; sprijină solicitarea mai multor state membre privind pronunțarea de către Curtea de Justiție a unei noi hotărâri și consideră că ea ar trebui să ofere clarificări definitive cu privire la această chestiune, pentru a evita admisibilitatea oricărui viitor arbitraj intra-UE în temeiul TCE;

44.

subliniază că, deși va fi dificil să fie puse în aplicare orice eventuale compensații în cauzele intra-UE în instanțele Uniunii, cauzele care intră sub incidența normelor Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiții pot fi totuși executate în instanțele din țări terțe; constată că aceste instanțe pot dispune confiscarea activelor de stat (15) ale UE sau ale statelor membre ale UE;

45.

subliniază că respectarea hotărârilor instanțelor UE, în special ale Curții de Justiție a UE, ar trebui să fie luată în considerare în cadrul procesului de selecție a arbitrilor pentru viitoarele liste ICS;

Eforturile multilaterale de reformare a protecției investițiilor (MIC)

46.

consideră salutară implicarea Grupului de lucru III al UNCITRAL în deliberările privind o eventuală reformă multilaterală a ISDS, începând din 2017; constată că 60 de state au convenit prin consens că activitatea UNCITRAL trebuie să abordeze opțiunile de reformă structurală; invită Comisia să continue să se implice în mod constructiv în discuțiile UNCITRAL, precum și să încurajeze negocierile pe teme precum relaxarea reglementărilor, epuizarea căilor de atac, drepturile părților terțe și daunele, cărora li s-a acordat o atenție limitată, și să le ia în considerare în viitoarele AII ale UE; invită Comisia să își consolideze activitatea în cadrul UNCITRAL pentru a proteja dreptul statelor de a reglementa, și să asigure o transparență deplină;

47.

sprijină negocierile în curs din Grupul de lucru III al UNCITRAL, în care UE și statele sale membre urmăresc instituirea unui mecanism permanent de soluționare a litigiilor în materie de investiții: tribunalul multilateral pentru investiții (MIC); salută poziția Uniunii de lider mondial în cadrul acestor negocieri; subliniază, cu toate acestea, că această propunere nu acoperă modernizarea standardelor de protecție de fond; invită Comisia să se asigure că legislația aplicată de judecătorii din cadrul MIC echilibrează interpretarea dispozițiilor de fond și a drepturilor consacrate în AII cu legile naționale relevante de interes public care au fost puse în aplicare în mod democratic; solicită Comisiei să se asigure că judecătorii nu sunt remunerați de la caz la caz; invită Comisia să promoveze reforma și modernizarea acestor standarde în forurile internaționale corespunzătoare;

48.

invită Comisia să includă în negocierile privind MIC introducerea unor norme care să stabilească, în mod transparent, despăgubirile care trebuie plătite de state și să pledeze pentru metode stricte de evaluare care să permită doar compensarea costurilor nerecuperabile în cadrul negocierilor în curs privind reforma UNCITRAL;

49.

critică ferm întârzierea semnificativă în ratificarea și punerea în aplicare a Convenției ONU din Mauritius; invită statele membre să adopte fără întârziere propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea acesteia, în numele UE; atrage atenția asupra hotărârilor recente ale CEJ privind competențele exclusive și partajate în legătură cu ratificarea tratatelor internaționale, care pot oferi orientări privind deblocarea ratificării acestei convenții;

O politică de investiții a UE dincolo de soluționarea litigiilor dintre investitori și stat

50.

constată că, la nivel mondial, în 2017, 2019 și 2020, numărul tratatelor de investiții reziliate a depășit numărul noilor AII încheiate; subliniază că AII supraregionale încheiate cel mai recent utilizează o abordare din ce în ce mai prudentă în ceea ce privește judecarea litigiilor dintre investitori și stat;

51.

solicită sprijin din partea UE pentru a consolida sistemele juridice naționale și statul de drept în țările partenere prin asistența tehnică la nivelul UE, ceea ce ar asigura un mediu favorabil investițiilor străine, abordând, în același timp, deficiențele sistemice care au un impact negativ asupra dezvoltării durabile în aceste țări;

52.

îndeamnă Comisia să elaboreze o strategie a Uniunii privind investițiile străine care să stimuleze și să protejeze investițiile sustenabile, în toate dimensiunile lor, fără a se baza neapărat pe arbitrajul dintre investitori și stat, precum și să-și actualizeze modelul de protecție a investițiilor adoptat în 2015, în conformitate cu solicitările prezentei rezoluții, cu scopul de a oferi un ghid pentru negocierea privind încheierea unor noi acorduri ale UE sau actualizarea acestora;

o o

53.

încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 351, 20.12.2012, p. 40.

(2) JO L 257, 28.8.2014, p. 121.

(3) JO L 198, 22.6.2020, p. 13.

(4) JO C 296 E, 2.10.2012, p. 34.

(5) JO C 168 E, 14.6.2013, p. 1.

(6) JO C 265, 11.8.2017, p. 17.

(7) JO C 101, 16.3.2018, p. 30.

(8) JO L 149, 30.4.2021, p. 10.

(9) JO L 169, 29.5.2020, p. 1.

(10) Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, „ISD în cifre”, aprilie 2021.

(11) Pactul verde european; o Europă pregătită pentru era digitală; o economie în serviciul cetățenilor; o Europă mai puternică pe scena internațională; promovarea modului nostru de viață european; un nou elan pentru democrația europeană.

(12) Cum ar fi Acordul economic și comercial cuprinzător UE-Canada [anexa 8b alineatul (4), care definește datoria publică drept un instrument de datorie al oricărui nivel de guvernare al unei părți], CPTPP și BLEU 2009 (Uniunea Economică Belgia-Luxemburg) – Columbia BIT.

(13) Inclusiv în ceea ce privește sănătatea publică, serviciile sociale, educația publică, siguranța, mediul sau moralitatea publică, protecția socială sau a consumatorilor, protecția vieții private și a datelor sau promovarea și protecția diversității culturale.

(14) Instrument obligatoriu din punct de vedere juridic pentru a reglementa dreptul internațional al drepturilor omului, activitățile corporațiilor transnaționale și ale altor întreprinderi https://www.ohchr.org/en/hr-bodies/hrc/wg-trans-corp/igwg-on-tnc.

(15) Convenția privind recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine, cunoscută și sub denumirea de „Convenția de arbitraj de la New York”.

Top

Choose the experimental features you want to try