Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Condiții de muncă mai bune pentru o Europă socială mai puternică: valorificarea deplină a beneficiilor digitalizării pentru viitorul muncii

[COM(2021) 761 final]

și privind Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind îmbunătățirea condițiilor de muncă pentru lucrul pe platforme

[COM(2021) 762 final]

(2022/C 290/16)

Raportoare:

Cinzia DEL RIO

Sesizare	Parlamentul European, 17.1.2022 Consiliul Uniunii Europene, 4.5.2022
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în secțiune	7.3.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	23.3.2022
Sesiunea plenară nr.	568
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	149/80/18

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Pandemia a evidențiat unele schimbări în lumea muncii, care erau deja pe cale să se producă, și a accelerat extinderea tuturor formelor de muncă pe platforme, consolidând astfel creșterea și impactul economiei digitale.

1.2.

CESE salută propunerea Comisiei Europene de directivă privind îmbunătățirea condițiilor de muncă pentru lucrul pe platforme [COM (2021) 762], în cadrul punerii în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale. Această intervenție normativă ar trebui să vizeze stabilirea unor definiții clare ale criteriilor de clasificare a relațiilor de muncă și de reglementare a utilizării algoritmilor și ar trebui să ofere acces la protecție și la respectarea drepturilor sociale și a drepturilor lucrătorilor.

1.3.

CESE a subliniat deja, într-o serie de avize anterioare, care rămân relevante pentru prezentul aviz, oportunitățile și provocările care însoțesc munca pe platforme, precum și necesitatea de a stabili norme clare și echitabile pentru a asigura concurența loială pe piața internă, punerea în aplicare efectivă a drepturilor lucrătorilor și îmbunătățirea condițiilor de muncă. Obiectivul general este de a asigura respectarea și consolidarea pieței interne prin asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru toți actorii.

1.4.

CESE a subliniat că economia platformelor oferă oportunități atât pentru întreprinderi, cât și pentru lucrători. Întreprinderile pot avea acces la noi piețe, pot reduce costurile și pot valorifica inovațiile în domeniul tehnologiilor digitale și pot face apel la forța de muncă de la nivel mondial și local pentru a-și îmbunătăți eficiența și a-și spori productivitatea. Lucrătorii beneficiază de noi oportunități generatoare de venituri și de locuri de muncă, care sunt din ce în ce mai importante și chiar cruciale pentru grupurile vulnerabile, cum sunt tinerii, migranții și femeile. Aceste oportunități trebuie abordate într-un mod durabil din punct de vedere social.

1.5.

Preocupările exprimate în legătură cu condițiile de muncă în economia platformelor sunt, printre altele, accesul mai limitat la protecția socială și la securitatea socială, riscurile pentru sănătate și securitate, locurile de muncă precare, programul de lucru fragmentat și nivelurile inadecvate ale veniturilor și dificultățile în asigurarea recunoașterii drepturilor colective. Aceste preocupări trebuie abordate și trebuie dezvoltate soluții echilibrate la nivelurile corespunzătoare – european, național și prin negocieri colective care să implice platformele. CESE consideră că este necesar să se asigure egalitatea de tratament între companiile „tradiționale” și cele care utilizează mijloace digitale bazate pe funcțiile gestionării algoritmice, atunci când sunt utilizate pentru a gestiona organizarea muncii și relațiile de muncă: conducere, control și/sau putere organizațională.

1.6.

Dimensiunea platformelor digitale de muncă diferă. Pentru IMM-urile din cadrul platformelor, există și alte provocări, care trebuie luate în considerare, printre care provocările legate de costurile asociate infrastructurii și sarcinilor administrative și de adaptarea la transformarea digitală.

1.7.

CESE recunoaște că flexibilitatea programului de lucru poate fi o caracteristică pozitivă a muncii pe platforme, salutată în special de cei care se bazează pe lucrul pe platforme ca sursă suplimentară de venit. Cu toate acestea, flexibilitatea trebuie să se bazeze întotdeauna pe respectarea standardelor sociale și de muncă fundamentale garantate de legislația UE.

1.8.

CESE este de acord că clasificarea juridică a raportului de muncă și distincția clară față de activitățile cu adevărat independente sunt esențiale pentru asigurarea securității juridice atât pentru întreprinderi, cât și pentru lucrători, precum și pentru asigurarea drepturilor și a protecției lucrătorilor. Această chestiune este tratată însă în mod diferit în diversele state membre. Dispozițiile legislative privind domenii specifice, hotărârile judecătorești pronunțate în urma conflictelor de muncă și contractele colective de muncă în anumite segmente ale muncii pe platforme cauzează o fragmentare a reglementărilor existente în cadrul UE și disparități în modul în care sunt tratați lucrătorii pe platforme în diversele state membre. Este necesar să se identifice în mod clar angajatorul responsabil din punct de vedere juridic, atât în ceea ce privește impozitarea și contribuțiile sociale, cât și în vederea instituirii unor procese de negociere colectivă.

1.9.

În fața acelorași provocări, Europa nu poate avea abordări normative diferite. CESE sprijină obiectivul propunerii legislative a Comisiei Europene de a aborda aceste reglementări foarte diverse din statele membre.

1.10.

CESE subliniază că noile norme ale directivei trebuie să se bazeze pe acquis-ul social al UE și trebuie să includă definiții clare, care să nu contravină acquis-ului juridic, contractelor colective de muncă sau jurisprudenței instanțelor din fiecare stat membru. Directiva ar trebui să constituie un cadru juridic clar, care să fie adaptat la nivel național în conformitate cu legislația și practicile naționale, încurajând în special procesele de negociere colectivă.

1.11.

În plus, prezentul aviz abordează în special următoarele aspecte ale directivei propuse: Criteriile de clasificare: CESE subliniază că, întrucât criteriile de clasificare prevăzute la articolul 4 din propunere nu reflectă evoluția dinamică și rapidă a pieței digitale, ele ar putea necesita actualizări permanente, riscând să devină vagi și ambigue. Ar fi mai adecvat să se afirme că prezumția că există un raport de muncă se aplică în favoarea lucrătorilor individuali care își furnizează forța de muncă și/sau serviciile în cadrul funcțiilor specifice de conducere, control și/sau putere organizațională exercitate de platforma digitală în cauză prin intermediul gestionării algoritmice și, prin urmare, să se stabilească criteriile în funcție de aceste funcții. CESE este de acord ca platformele să aibă posibilitatea de a răsturna prezumția că există un raport de muncă.

1.12.

CESE subliniază că dimensiunea specifică a gestionării algoritmice, care are o influență substanțială asupra lucrătorilor, ar putea să nu fie pertinentă pentru definirea prezumției că există un raport de muncă care implică profesioniști înregistrați sau membri ai asociațiilor profesionale naționale, în cazul în care acestea există.

1.13.

Norme privind gestionarea algoritmică: CESE este de acord că gestionarea algoritmică are un impact semnificativ asupra condițiilor de muncă și ar trebui să se exercite în condiții de transparență și responsabilitate față de lucrători și întreprinderi. Gestionarea algoritmică permite supravegherea lucrătorilor, atribuirea de sarcini, transmiterea de instrucțiuni directe care le limitează nivelul de autonomie și evaluarea lucrătorilor, inclusiv în ceea ce privește performanța și comportamentul, precum și stabilirea remunerației și a condițiilor de muncă și poate duce chiar la concedierea lor. Directiva ar trebui să prevadă în mod explicit că drepturile stabilite în capitolul 3 se aplică tuturor situațiilor în care gestionarea algoritmică este utilizată în contextul ocupării forței de muncă.

1.14.

CESE consideră că tuturor lucrătorilor de pe platforme ar trebui să li se garanteze dreptul la portabilitatea datelor și la descărcarea datelor lor de pe platforme, inclusiv a datelor privind competențele. În plus, ar trebui introduse dispoziții suplimentare pentru a exercita dreptul de a revizui o decizie automatizată sau semiautomatizată. Deciziile care ar putea avea un impact substanțial asupra unui raport de muncă ar trebui luate de oameni. CESE apreciază faptul că propunerea Comisiei Europene merge în această direcție.

1.15.

CESE subliniază importanța aplicării efective a legii printr-o cooperare mai strânsă între autoritățile de protecție a datelor și inspectoratele de muncă și necesitatea de a clarifica responsabilitățile, inclusiv în context transfrontalier.

1.16.

Drepturile colective: CESE subliniază că articolul 14 din directivă ar trebui să se refere în mod explicit la sindicate, care au dreptul de a desfășura negocieri colective. În plus, drepturile la informare și la consultare și dreptul la negociere colectivă ar trebui extinse la toți lucrătorii de pe platforme.

1.17.

Directiva ar trebui să asigure proceduri echitabile de reziliere pentru lucrătorii pe platforme și proceduri de informare și consultare în cazul concedierilor colective.

1.18.

În conformitate cu obiectivele Agendei pentru competențe în Europa, CESE subliniază că este important ca lucrătorii de pe platforme să beneficieze de formare și de informații adecvate, care ar putea să fie disponibile în diverse limbi, cu privire la modul de utilizare și de lucru pe platforma în cauză, precum și la îmbunătățirea competențelor lor digitale.

2.   Introducere – Context

2.1.

Pandemia de COVID-19 a accelerat utilizarea muncii pe platforme și a evidențiat și mai mult unele schimbări survenite în lumea muncii care erau deja în curs. CESE a subliniat deja că economia platformelor oferă oportunități atât pentru întreprinderi, cât și pentru lucrători. Platformele digitale de muncă care intermediază munca au pătruns rapid într-o serie de sectoare economice. Întreprinderile pot avea acces la noi piețe, pot reduce costurile și pot valorifica inovațiile în domeniul tehnologiilor digitale și pot face apel la forța de muncă de la nivel mondial și local pentru a-și îmbunătăți eficiența și a-și spori productivitatea. Lucrătorii beneficiază de noi oportunități generatoare de venituri și de locuri de muncă, care sunt din ce în ce mai importante și chiar cruciale pentru grupurile vulnerabile, cum sunt tinerii, migranții și femeile.

2.2.

Cu toate acestea, există, de asemenea, provocări legate de drepturile lucrătorilor, impozitare, distribuirea bogăției și durabilitate, care trebuie abordate la nivel european (1). Lucrul pe platforme devine un element important al noii hărți productive a activităților economice legate de dezvoltarea digitală și de tranziția digitală. CESE a subliniat deja oportunitățile și riscurile într-o serie de avize anterioare (2), care sunt relevante pentru prezentul aviz, și a solicitat o intervenție normativă la nivel european, cu definiții clare ale criteriilor de clasificare a relațiilor de muncă, de reglementare a utilizării algoritmilor și de asigurare a accesului la protecția și drepturile sociale și de muncă.

2.3.

Poziția economică precară a unui mare număr de lucrători care își desfășoară activitatea pe o gamă largă de platforme digitale de muncă sporește riscurile în materie de securitate și sănătate (3) și precaritatea locurilor de muncă (4), un fenomen greu de definit în cadrul unor limite geografice naționale precise și specifice. În plus, în majoritatea sistemelor juridice ale UE, se constată slăbirea mecanismelor generale de protecție și protecție socială pentru lucrătorii cu contracte de muncă atipice.

2.4.

CESE recunoaște că flexibilitatea programului de lucru poate fi o caracteristică pozitivă a muncii pe platforme, salutată în special de cei care se bazează pe lucrul pe platforme online ca sursă suplimentară de venit, în special de tineri. Cu toate acestea, flexibilitatea ar trebui să se bazeze întotdeauna pe respectarea standardelor sociale și de muncă fundamentale garantate de legislația UE și poate fi reglementată de legislația națională sau de contractele colective de muncă pe baza cadrului juridic relevant de la nivelul UE. Acest lucru este necesar în special pentru tinerii care au perioade de lucru fragmentate, niveluri scăzute și inadecvate ale veniturilor și care trebuie să își colecteze contribuțiile sociale pentru pensiile viitoare (5).

2.5.

Natura eterogenă a relațiilor de muncă care apar și se dezvoltă pe platformele digitale de muncă din fiecare stat membru nu duce la o soluție națională uniformă în ceea ce privește recunoașterea protecției sociale necesare, a măsurilor necesare privind securitatea și sănătatea în muncă, a nivelurilor adecvate de venit, a timpului de lucru adecvat și a condițiilor de muncă decente. Aceste forme diferite de relații de muncă, precum și nivelul scăzut de protecție individuală și colectivă la nivel național sunt multiplicate la nivelul UE, creând astfel condiții de dumping social și concurență neloială care amenință eficacitatea standardelor europene și naționale în materie de protecție a muncii.

2.6.

Platformele digitale de muncă pot fi clasificate în două mari categorii: platforme online bazate pe internet și platforme bazate pe o locație fizică. Dimensiunea lor diferă. Pentru IMM-urile din cadrul platformelor, există și alte provocări, care trebuie luate în considerare, printre care provocările legate de costurile asociate infrastructurii și sarcinilor administrative și de adaptarea la transformarea digitală.

2.7.

Numărul persoanelor care lucrează pentru angajatorii care utilizează platforme online este în continuă creștere, nu numai în Uniunea Europeană, ci și în lume (6). După cum au arătat OIM și Eurofound, provocările cu care se confruntă întreprinderile tradiționale includ concurența neloială a platformelor, dintre care unele nu fac obiectul impozitării convenționale și al altor reglementări referitoare la forța lor de muncă. În plus, o jurisprudență abundentă a demonstrat că unele modele de afaceri bazate pe platforme își consolidează avantajul competitiv încercând să evite reglementările aplicabile, fie că este vorba de legislația socială, de mediu sau economică (7). Această strategie nu este favorabilă sustenabilității economice pe termen lung și este în detrimentul concurenței loiale, în special între societățile mari și microsocietățile sau societățile mici care oferă servicii de platforme.

2.8.

Odată cu tranziția digitală, puternic sprijinită de UE, în viitor tot mai multe sectoare și profesii vor fi afectate de modelul de „platforme online”. CESE a subliniat în repetate rânduri (8) că o bună reglementare a pieței interne trebuie să fie pusă în aplicare și consolidată prin asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru toți actorii și că digitalizarea trebuie să aducă beneficii lucrătorilor și întreprinderilor. Este esențial să se elaboreze un cadru de reglementare care să asigure un mediu și condiții de muncă sigure, echitabile și sănătoase, printr-un sistem de drepturi, responsabilități și obligații clar definite.

2.9.

Toți lucrătorii au dreptul la condiții de muncă echitabile și decente. Acesta este un principiu fundamental al legislației internaționale în domeniul muncii și al dreptului UE. Lucrătorul are dreptul, în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2019/1152, de a fi informat de către angajator cu privire la elementele esențiale ale contractului de muncă sau ale raportului de muncă. Lucrătorii angajați de o platformă trebuie să fie supuși acelorași dispoziții de drept al muncii ca și cele în vigoare în țara în care este prestat serviciul.

2.10.

Prin urmare, aspectul-cheie este definiția clară a „angajatului” și distincția clară față de adevăratul „lucrător independent”. Eficacitatea și eficiența întregului cadru de reglementare al proiectului de directivă depind de claritatea acestor definiții. Studiile menționate (9) arată că, în multe cazuri, lucrătorilor li se solicită să se înregistreze ca lucrători independenți, iar provocarea este de a evita activitatea independentă fictivă. Lucrătorii ar trebui să primească informațiile necesare pentru a putea alege dacă doresc sau nu să desfășoare cu adevărat activități independente. Studiul Comisiei Europene menționat în documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Raport de evaluare a impactului privind îmbunătățirea condițiilor de muncă în lucrul pe platforme” arată că se estimează că 5,5 milioane de lucrători pe platforme sunt clasificați incorect ca lucrători independenți.

2.11.

Aspectul clasificării juridice a raporturilor de muncă este tratat în mod diferit în statele membre. Riscul greșelilor în ceea ce privește clasificarea juridică a raporturilor de muncă este determinat în special de deficitul de legislație în cadrul sistemelor juridice naționale și de lipsa clarității juridice. Până în prezent, niciun stat membru nu a abordat în mod cuprinzător aspectul clasificării juridice a lucrului pe platforme. Unele state membre (Italia, Spania și Franța) au optat pentru o legislație sectorială axându-se pe platformele de transport și de livrare. Un număr semnificativ de țări (Belgia, Germania, Grecia, Spania, Franța, Irlanda, Italia, Țările de Jos și Suedia) au încercat să clarifice relațiile de muncă a căror clasificare este incertă prin legislație, acte administrative sau jurisprudență, dar acestea se referă la situațiile generale de pe piața forței de muncă și nu țin seama de particularitățile lucrului pe platforme. În Italia și Spania, negocierea colectivă a jucat un rol important în acordurile și protocoalele specifice care au anticipat adoptarea unor dispoziții juridice specifice.

2.12.

Opinia conform căreia sistemul de reglementare existent la nivel național, în diferitele state membre ale UE, nu este în prezent adecvat pentru reglementarea diverselor profiluri ale muncii pe platformele digitale este confirmată de aproape 100 de litigii inițiate de lucrători și/sau de reprezentanții sindicali ai acestora, precum și de diversitatea soluțiilor oferite de jurisprudența multor țări europene, acestea împărțindu-se între cele care reafirmă natura independentă a relației de muncă și cele, din ce în ce mai numeroase, care recunosc existența unui raport de muncă, fără a le uita pe cele care plasează acest caz specific într-o situație juridică intermediară (10). Deși au dus deseori la rezultate contradictorii, aceste proceduri se referă cel mai adesea la servicii de livrare și la servicii de conducere auto (servicii de platforme pentru lucrul într-o locație fizică) și cea mai mare parte a lor acceptă definirea persoanelor care lucrează pe platforme drept angajați (în special în sectorul transportului și al livrării, care sunt probabil cele în care există cel mai mare grad de protecție contractuală și sindicală).

2.13.

Un alt aspect esențial se referă la impactul gestionării algoritmice asupra condițiilor de muncă, care este inerent modelului de afaceri al platformelor digitale de muncă (11). Ar trebui să se acorde atenție asigurării transparenței și responsabilității în ceea ce privește algoritmii pentru lucrători și întreprinderi.

2.14.

Unele state membre au luat măsuri pentru a îmbunătăți această situație prin punerea în aplicare a unor inițiative legislative care abordează în mod specific gestionarea algoritmică la locul de muncă (IT, ES). Între timp, mai multe state membre (AT, BE, CY, CZ, DK, EE, FI, DE, IE, LV, LT, LU, NL, SV) abordează gestionarea algoritmică prin adoptarea unor măsuri în cadrul politicilor privind confidențialitatea datelor, protecția datelor și nediscriminarea. Au fost pronunțate hotărâri judecătorești pertinente în mai multe țări (FR, IT, NL, PL și LU) (12). Fragmentarea reglementărilor existente în UE face ca platformele digitale de muncă care operează în diferite țări să fie supuse unor reglementări diferite. Dată fiind natura flexibilă, mobilă și rapid evolutivă a economiei platformelor, această lipsă a unei abordări comune va crea dificultăți în ceea ce privește menținerea unor condiții de concurență echitabile în rândul statelor membre.

2.15.

În acest context, inițiativa instituțiilor europene merită salutată, cu referire specifică la pachetul de măsuri prezentat de Comisia Europeană la 9 decembrie 2021 pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă pe platforme, în cadrul punerii în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale. Inițiativa Comisiei Europene recunoaște necesitatea urgentă de a aborda disparitățile de tratament dintre statele membre, abordează aspectele problematice prezentate mai sus și prezintă o propunere de reglementare însoțită de o directivă.

3.   Observații generale

3.1.

CESE este de acord cu decizia Comisiei de a elabora o propunere de directivă al cărei domeniu de aplicare să se extindă la munca pe platforme desfășurată atât prin platforme online bazate pe web (de exemplu, servicii juridice, servicii de traducere, lucrători independenți etc.), cât și prin platforme pentru servicii într-o locație fizică, care impun ca lucrătorul să furnizeze un serviciu fizic (de exemplu, servicii de taxe, livrări, servicii la domiciliu). După cum se menționează în mod clar în considerentul 49 din propunerea de directivă, necesitatea mai curând a unei directive decât a unor instrumente juridice fără caracter obligatoriu este justificată de diversitatea extremă a situațiilor, a condițiilor de muncă și a legislației din fiecare stat membru, în special în ceea ce privește asigurarea unei acoperiri oficiale și reale, precum și de caracterul adecvat și de transparența sistemelor de protecție socială, cu atât mai mult cu cât statele membre asigură niveluri diferite de protecție socială. Numărul mare și în continuă creștere de cauze și hotărâri judecătorești care pledează în favoarea calificării acestei activități ca loc de muncă demonstrează în mod clar că problema nu este reglementată suficient de clar nici măcar în cadrul fiecărui sistem juridic național. Prin urmare, obiectivul îmbunătățirii condițiilor de muncă pe platformele digitale nu poate fi atins suficient de bine de fiecare stat membru pe cont propriu, dar, în conformitate cu principiul subsidiarității, poate fi atins mai bine la nivelul UE.

3.2.

Într-adevăr, propunerea de directivă remarcă în considerentul 9 că „atunci când platformele operează în mai multe state membre sau la nivel transfrontalier, este adesea neclar unde se desfășoară activitatea platformei și de către cine. De asemenea, autoritățile naționale nu au acces ușor la datele cu privire la platformele digitale de muncă, inclusiv la numărul de persoane care lucrează pe platforme, la statutul lor profesional și la condițiile lor de muncă. Acest lucru complică asigurarea respectării normelor aplicabile, inclusiv în ceea ce privește dreptul muncii și protecția socială”. CESE a subliniat deja (13) că ar fi necesar să se creeze un registru al platformelor în fiecare stat membru și o bază de date la nivel european a platformelor mari și mici.

3.3.

Aceste incertitudini juridice pot favoriza, în anumite situații, apariția și proliferarea formelor de muncă nedeclarate și a situațiilor deplorabile de exploatare și de concurență între lucrătorii înșiși, care ar putea face obiectul unor practici ilegale de subcontractare. Acești lucrători sunt adesea migranți, care se află într-o poziție dezavantajoasă și nu-și cunosc nici măcar drepturile minime prevăzute în materie de protecție. Directiva propusă nu conține nicio dispoziție privind subcontractarea și, prin urmare, nu le oferă lucrătorilor de pe acele platforme nicio protecție împotriva acestor practici (14).

3.4.

Textul propunerii Comisiei este însă vag, generic și ambiguu în ceea ce privește o serie de aspecte. El nu reflectă obiectivele de protecție și de garantare a drepturilor sociale și de muncă enunțate în mod clar în considerente, în special definiția unui lucrător care își desfășoară activitatea prin intermediul platformelor digitale (articolele 2 și 5) și drepturile atât ale lucrătorilor, cât și ale reprezentanților sindicali la informare și consultare (articolul 9, care face însă referire în mod explicit numai la Directiva 2002/14/CE). Ca punct preliminar, ar trebui notat faptul că propunerea de directivă deseori echivalează protecția drepturilor lucrătorilor cu principiul libertății de a desfășura o activitate comercială. Drepturile lucrătorilor și libertățile fundamentale trebuie protejate în mod corespunzător, în conformitate cu legislația și cu Carta drepturilor fundamentale.

3.5.

CESE consideră că este necesar ca directiva să includă dispoziții specifice privind condițiile de muncă și securitatea socială bazate pe principiul nediscriminării, inclusiv cu privire la lucrători similari și comparabili angajați în același sector. Acest lucru ar încuraja dezvoltarea unei protecții contractuale uniforme pentru sectoare și ar combate formele de dumping social și fiscal.

3.6.

CESE salută eforturile pe care Comisia intenționează să le depună pentru a sprijini schimbul de bune practici în contextul programului său de învățare reciprocă, precum și activitățile Autorității Europene a Muncii în limitele mandatului său, și pentru a sprijini statele membre în aplicarea normelor de coordonare a securității sociale, oferindu-le orientări atunci când este necesar și prin intermediul programelor UE (cum ar fi Orizont Europa) (15).

3.7.

CESE consideră că proiectul de directivă ar trebui să stabilească criterii și principii de referință clare, care să-i ghideze pe legiuitorii de la nivel național și să încurajeze negocierile colective pentru a stabili norme care să ofere certitudine, securitate și previzibilitate unui mediu de producție foarte digitalizat. Aceste norme trebuie să vizeze crearea unor condiții de concurență echitabile între platformele digitale de muncă și furnizorii de servicii offline. Ele nu ar trebui să intre în conflict cu acquis-ul juridic, nu ar trebui să modifice conținutul și domeniul de aplicare al normelor care definesc existența unui raport de muncă în cazul unei relații de prestare de servicii în conformitate cu legislația națională, convențiile colective, sistemele naționale de clasificare sau jurisprudența instanțelor din fiecare stat membru și nu ar trebui să submineze concurența loială între întreprinderi.

3.8.

De asemenea, CESE consideră că este necesar să se asigure un tratament egal al întreprinderilor „tradiționale” și al celor care utilizează mijloace de control digital bazate pe gestionarea algoritmică a datelor, pe baza unei concurențe transparente și loiale între acestea, clarificând statutul de angajat pentru lucrătorii care prestează servicii și/sau desfășoară activități în aceste sectoare. CESE salută, de asemenea, obiectivul Comisiei de a clarifica cine sunt persoanele care desfășoară o activitate independentă autentică și de a le sprijini. „Atunci când este necesar, persoanele care desfășoară o activitate independentă vor primi, de asemenea, sprijin pentru a-și clarifica statutul”. Se preconizează că directiva va consolida autonomia activităților independente și va sprijini capacitatea persoanelor care desfășoară astfel de activități de a profita de posibilitățile lor antreprenoriale, de exemplu prin dezvoltarea portofoliului lor de clienți. Persoanele care desfășoară deja activități independente veritabile se vor bucura în continuare de beneficiile legate de statutul lor profesional (16).

3.9.

Prin urmare, este esențial ca domeniul de aplicare (la articolul 1) să fie îmbunătățit și să devină mai puțin ambiguu, pentru a se garanta că directiva se aplică tuturor platformelor digitale care furnizează o ofertă mediată de forță de muncă. Este necesar să se identifice în mod clar angajatorul real și responsabil din punct de vedere juridic inclusiv în ceea ce privește impozitele și contribuțiile sociale și în vederea stabilirii unor procese de negociere colectivă, ținând seama de particularitățile microplatformelor și ale platformelor mici.

Trimiterea la conceptul de organizare a muncii prestate de persoane fizice poate conduce la excluderea nedorită a anumitor platforme digitale.

4.   Capitolul 4 – Considerații specifice

4.1.

În prezentul aviz, vor fi analizate în special următoarele aspecte ale propunerii de directivă: — criteriile pentru clasificarea ca angajat; — gestionarea algoritmică; — drepturile colective.

4.2.   Criteriile de clasificare

4.2.1.

Articolul 4 din propunere prevede criteriile pe baza cărora se stabilește prezumția că există un raport de muncă. CESE observă că criteriile propuse ar trebui să reflecte dinamica pieței digitale și evoluția modelelor de afaceri și a metodelor de lucru și că acestea ar trebui actualizate în permanență. Constatăm cu regret că criteriile prevăzute la articolul 4 sunt încă expresia predominantă a diferitelor forme de control pe care îl exercită platforma digitală asupra activității profesionale a angajatului. CESE consideră că ancorarea protecției muncii în exercitarea controlului nu ilustrează și nu corectează în mod adecvat dezechilibrul de putere dintre platformă și lucrători.

4.2.2.

În plus, articolul 4 din propunere lasă prea multă putere discreționară platformelor de a decide – deoarece prezumția că există un raport de muncă este legată de prezența a cel puțin două dintre cele cinci criterii – dar, într-un context în continuă evoluție, ar fi ușor să se eludeze aceste criterii. CESE consideră că un statut profesional clar definit, chiar și pentru cei care lucrează câteva ore, ar garanta dreptul la protecție socială, securitate și sănătate, dreptul de organizare și dreptul la negociere colectivă în ceea ce privește timpul de lucru efectuat, garantând astfel flexibilitatea necesară.

4.2.3.

Criteriile ar trebui să abordeze mai punctual riscul uniformizării la un nivel inferior a standardelor de muncă. În acest scop, ar fi de dorit să existe un criteriu unic pentru prezumția că există un raport de muncă, care poate fi răsturnată de platformă în temeiul articolului 5, care inversează sarcina probei impunând platformelor digitale de muncă să dovedească natura independentă a relației de muncă. CESE este de acord cu propunerea Comisiei Europene potrivit căreia platformele ar trebui să fie cele care să răstoarne prezumția că există un raport de muncă.

4.2.4.

Într-adevăr, lucrătorii independenți și relațiile de muncă care constituie cu adevărat o activitate independentă, pentru care nu există o definiție în directivă, trebuie, de asemenea, să fie protejați în mod adecvat. Există numeroase forme diferite de muncă pe platforme, care nu se pot încadra într-o singură categorie. Există forme de muncă care pot fi considerate similare angajării și există forme de muncă care necesită profesioniști calificați, chiar și lucrători cu înaltă calificare, care, în unele țări, sunt comparabili cu cei înscriși în registrele profesionale sau care sunt membri ai asociațiilor profesionale naționale. Dimensiunea specifică a gestionării algoritmice, care are o influență substanțială asupra lucrătorilor, ar putea să nu fie pertinentă pentru definirea prezumției că există un raport de muncă care implică profesioniști înregistrați sau membri ai asociațiilor profesionale naționale, în cazul în care acestea există.

4.2.5.

Prin urmare, ar fi mai adecvat să se afirme că prezumția că există un raport de muncă în domeniul platformelor digitale de muncă funcționează în favoarea lucrătorilor individuali care își furnizează forța de muncă și/sau serviciile sub conducerea, controlul și/sau puterea organizațională a unei platforme digitale care utilizează gestionarea algoritmică.

Platformele ar trebui să poată răsturna această prezumție că există un raport de muncă dovedind că nu exercită putere organizațională comercială, nici măcar indirect sau implicit, asupra furnizării serviciului/muncii efectuate de către lucrător (17).

4.2.6.

Un argument comun în hotărârile judecătorești care recunosc existența unui raport de muncă – ele fiind de altfel emise de înalte instanțe naționale – este că platforma, în special gestionarea algoritmică, exercită pe deplin o formă de supraveghere a executării serviciului prestat de lucrător. În realitate, acest lucru indică faptul că serviciul furnizat de lucrător este pe deplin integrat în activitatea platformei. Acest element în sine consolidează nevoia de a contrabalansa puterea de control menționată anterior prin punerea la dispoziție a unor garanții individuale și colective adecvate pentru toți lucrătorii care își desfășoară munca și/sau își furnizează serviciile prin intermediul platformelor digitale.

5.   Observații specifice și recomandări privind gestionarea algoritmică

5.1.

Gestionarea algoritmică prelucrează un volum semnificativ de date, permite supravegherea lucrătorilor, atribuirea de sarcini, transmiterea de instrucțiuni directe care le limitează nivelul de autonomie și evaluarea lucrătorilor, inclusiv în ceea ce privește performanța și comportamentul, precum și stabilirea remunerației și a condițiilor de muncă și poate duce chiar la concedierea lor. CESE salută faptul că proiectul de directivă adoptă principiile RGPD – Regulamentul general privind protecția datelor – și în acord cu articolul 9 din RGPD, directiva ar trebui să interzică în mod clar prelucrarea datelor sensibile cu caracter personal, inclusiv opiniile și apartenența sindicală. Directiva ar trebui să indice în mod explicit că drepturile consacrate în capitolul 3 se aplică în toate cazurile de gestionare algoritmică, inclusiv atunci când platforma reușește să demonstreze că nu exercită competențe comerciale de organizare, nici măcar indirect sau implicit, asupra furnizării serviciului de către lucrător și, ca atare, în cazul prezumției platformei că nu există un raport de muncă.

5.2.

Sistemele utilizate de platformele digitale de muncă se bazează deseori pe elemente ale inteligenței artificiale (IA). Întrucât platformele vor trebui să respecte atât dispozițiile directivei, cât și pe cele ale Legii privind inteligența artificială (o reglementare privind piața produselor), CESE invită Comisia să facă trimiteri la directiva propusă și la Legea privind inteligența artificială și viceversa, pentru a evita sau a clarifica eventualele inconsecvențe și lacune.

5.3.

CESE încurajează încă o dată (18) Comisia să clarifice responsabilitățile tuturor părților implicate în domenii precum sănătatea și securitatea, protecția datelor, asigurările și răspunderea juridică, în vederea evaluării, adaptării și armonizării reglementărilor existente. CESE a remarcat deja că algoritmii utilizați de platforme trebuie să fie asimilați instrucțiunilor orale sau scrise care fac parte din munca convențională (19).

5.4.

Dreptul de revizuire a unei decizii automate sau semiautomate este extrem de binevenit. Cu toate acestea, CESE consideră că pentru exercitarea practică a acestui drept, Comisia ar trebui să adauge dispoziții care să impună platformelor digitale de muncă: (a) să-și dezvolte algoritmii și sistemele pe baza principiului „sigur încă din faza de proiectare”; și (b) urmând argumentația propunerii de Lege privind IA, să aibă în vedere dispoziții care să impună platformelor digitale de muncă să se supună unei evaluări a conformității algoritmilor lor, nu doar înainte de a-i utiliza, ci și pe durata desfășurării muncii și/sau furnizării serviciului de către lucrător. Această evaluare a conformității ar trebui efectuată cu ajutorul unei abordări multidisciplinare pentru a promova o evaluare comună de către experții desemnați de sindicate, de platformă și de autoritățile din domeniul muncii, al protecției sociale și de alte autorități relevante. În momentul apariției unui conflict în contextul revizuirii unei decizii asistate de algoritmi, lucrătorii ar trebui să aibă posibilitatea de a avea acces la un arbitraj independent.

5.5.

Cu toate acestea, CESE consideră că articolul 8 ar trebui să prevadă că lucrătorul ar putea fi reprezentat de un sindicat în cazul revizuirii umane a unei decizii semnificative.

5.6.

Întrucât modelul de lucru pe platforme se bazează pe recenziile consumatorilor, lucrătorii pe platforme ar trebui să aibă capacitatea de a transfera și a utiliza recenziile, ca element esențial al datelor, de la o platformă la alta. CESE consideră că dreptul la portabilitatea datelor ar trebui garantat tuturor lucrătorilor pe platforme. Chiar mai important, directiva ar trebui să le garanteze capacitatea de a-și utiliza profilul, inclusiv competențele, pentru a obține un loc de muncă în afara economiei platformelor.

5.7.

Succesul propunerii Comisiei va depinde de asigurarea respectării legii în mod eficace. Cooperarea dintre autoritățile din domeniul protecției datelor și din domeniul muncii este impusă de propunerea de directivă. Totuși, CESE dorește să atragă atenția Comisiei asupra faptului că autoritățile din domeniul protecției datelor din mai multe țări nu au sarcina de a efectua examinări aprofundate ale aspectelor legate de forța de muncă și, invers, în special în ceea ce privește supravegherea și căile de atac. Prin urmare, CESE invită Comisia să clarifice și mai mult repartizarea competențelor, inclusiv aspectele transfrontaliere, și să ia în considerare inspectoratele de muncă.

6.   Drepturi colective

6.1.

În capitolul privind asigurarea respectării legii, articolul 14 din directivă se referă la reprezentanții lucrătorilor și nu la sindicate. Este o problemă esențială, deoarece este important să se facă referire în mod explicit la reprezentanții sindicatelor, astfel încât să se evite crearea de sindicate de fațadă și să se acorde lucrătorilor dreptul la reprezentare colectivă, inclusiv în cazul unui litigiu.

6.2.

CESE remarcă faptul că directiva prevede drepturi la informare și la consultare. Cu toate acestea, articolul 9 face trimitere doar la Directiva 2002/17/CE care stabilește un cadru general. Ar trebui să se facă o trimitere directă și la Directiva 2001/23/CE privind transferurile de întreprinderi, la Directiva 98/59/CE cu privire la concedierile colective și la Directiva 2009/38/CE privind comitetele europene de întreprindere. CESE remarcă faptul că articolul 10, care extinde drepturile în materie de muncă consacrate în capitolul 3 din directivă la toți lucrătorii pe platforme (inclusiv la cei care nu au un raport de muncă), exclude drepturile la informare și consultare prevăzute la articolul 9. Această derogare nu poate fi justificată. Este necesară o definiție mai clară a drepturilor de informare și consultare pentru a sprijini negocierea colectivă, care este un drept ce trebuie recunoscut tuturor lucrătorilor de pe platforme (20).

6.3.

CESE subliniază că ar trebui garantate drepturile la informare și consultare ale reprezentanților sindicali ai lucrătorilor (articolul 9), și în ceea ce privește parametrii, normele și instrucțiunile care stau la baza algoritmilor sau a sistemelor bazate pe inteligența artificială care influențează procesul decizional sau adoptarea unor decizii ce pot afecta condițiile de muncă, accesul la piața forței de muncă și menținerea locurilor de muncă, inclusiv stabilirea de profiluri.

6.4.

CESE observă că lucrătorii de pe platforme ar trebui să beneficieze de formare adecvată și specifică, disponibilă în diferite limbi europene, cu privire la modul de utilizare și de muncă pe platformă și ar trebui să fie instruiți în ceea ce privește competențele digitale relevante. După cum s-a subliniat într-un aviz anterior (21), punerea în aplicare a Planului de acțiune pentru educația digitală 2021-2027 trebuie să asigure un dialog social și o consultare eficace cu părțile interesate, respectarea și punerea în aplicare a drepturilor lucrătorilor și a dreptului lucrătorilor la informare, consultare și participare, precum și capacitatea lucrătorilor de a-și dezvolta competențele digitale și antreprenoriale, în special prin educație și formare profesională (EFP), educația adulților și formarea angajaților, pentru a reduce lacunele în materie de competențe cu care se confruntă întreprinderile.

6.5.

După cum se precizează într-un aviz anterior, în contextul introducerii de noi tehnologii, cum ar fi roboții sau mașinile inteligente, CESE reamintește în studiul său importanța informării și consultării reprezentanților lucrătorilor în amonte și necesitatea negocierii colective care să însoțească schimbările determinate de introducerea acestor tehnologii (22). De asemenea, Comitetul reamintește că Directiva privind comitetele europene de întreprindere prevede obligația de consultare (23).

6.6.

Negocierea se referă, de asemenea, la negocierea colectivă sectorială, care constituie o parte importantă a definiției drepturilor lucrătorilor, dar propunerea de directivă nu face nicio referire la acordurile sectoriale.

6.7.

Asigurarea unor procese echitabile de reziliere pentru lucrătorii de pe platforme și accesul la mecanisme independente de soluționare a litigiilor sunt obiective importante care ar trebui incluse într-un cadru de reglementare. Directiva propusă se referă numai la concedierile individuale, dar ar trebui să abordeze și chestiunea procedurilor de informare și consultare în cazul concedierilor colective, făcând trimitere la legislația existentă a UE (24).

---

(1)  JO C 286, 16.7.2021, p. 70, punctul 2.7.

(2)  JO C 429, 11.12.2020, p. 173; JO C 220, 9.6.2021, p. 1; JO C 194, 12.5.2022, p. 50; JO C 517, 22.12.2021, p. 61; JO C 286, 16.7.2021, p. 70.

(3)  Sondajul COLLEEM II al JRC.

(4)  Studiu al Comisiei (2021).

(5)  Forumul European al Tineretului – Document de poziție privind lucrul pe platforme.

(6)  Raportul OIM The role of digital labour platforms in transforming the world of work (Rolul platformelor digitale de muncă în transformarea lumii muncii); Raportul EUROFOUND 2018; Documentul de lucru al serviciilor CE – date privind cifrele și cifra de afaceri care s-au triplat odată cu pandemia (conform datelor OIM, în 2020 s-a înregistrat o cifră de afaceri de 12 miliarde de euro în UE); Raportul final CEPS 2021; Digital Labour Platforms in the EU (Platformele digitale de muncă în UE); Studiul Institutului European al Sindicatelor 2021; The definition of worker in the platform economy: exploring workers’ risks and regulatory solutions (Definiția lucrătorului în economia platformelor: examinarea riscurilor la care sunt supuși lucrătorii și a soluțiilor de reglementare).

(7)  JO C 123, 9.4.2021, p. 1, punctul 3.2.7.

(8)  JO C 440, 6.12.2018, p. 1; JO C 123, 9.4.2021, p. 1; JO C 286, 16.7.2021, p. 70; JO C 367, 10.10.2018, p. 15.

(9)  A se vedea nota de subsol 6.

(10)  Printre hotărârile în favoarea recunoașterii existenței unui raport de muncă, este suficient să amintim, de exemplu: hotărârea Curții de Casație a Franței (Chambre sociale, nr. 374 din 4 martie 2020), care a recunoscut că exista un raport de muncă în cazul activității prestate de un șofer Uber; hotărârea Curții Supreme spaniole (Tribunal Superior de Justicia de Madrid, Sala de lo Social, Sentința 40/2020 din 17 ianuarie 2020), care a recunoscut existența unui raport de muncă între curierii care livrează mâncare la domiciliu și platforma Deliveroo; hotărârea Tribunalului din Barcelona, din 13 ianuarie 2021, care a recunoscut existența unui raport de muncă în cazul a 748 de persoane care desfășoară această activitate. Conform acestei din urmă hotărâri, este necesar să se examineze noi indici pe care să se bazeze hotărârea privind natura relațiilor de muncă, stabilind, în concluzie, că flexibilitatea orară este, în orice caz, rezultatul unei alegeri care vizează identificarea celor mai profitabile intervale orare pentru întreprindere și care, cu siguranță, nu vizează menținerea unei mai bune concilieri a vieții profesionale cu cea personală pentru curieri; prin urmare, aceștia trebuie considerați angajați. În plus față de aceste hotărâri, cele belgiene, italiene și neerlandeze au decis că relația de muncă constituie o activitate independentă, pe baza relativizării libertății presupuse a curierilor de livrare în ceea ce privește furnizarea concretă a serviciului.

(11)  Comisia Europeană, Study to support the impact assessment on improving working conditions in platform work (Studiu în sprijinul evaluării impactului inițiativei privind îmbunătățirea condițiilor de muncă pe platforme).

(12)  Comisia Europeană, Study to support the impact assessment on improving working conditions in platform work (Studiu în sprijinul evaluării impactului inițiativei privind îmbunătățirea condițiilor de muncă pe platforme).

(13)  JO C 429, 11.12.2020, p. 173, punctul 1.15.

(14)  Raport Fairwork (2021); Fairwork response to the European Commission's Proposal for Directive on Platform Work (Răspunsul Fairwork la propunerea Comisiei Europene de directivă privind lucrul pe platforme).

(15)  A se vedea comunicarea Comisiei.

(16)  COM(2021) 761 final din 9.12.2021, Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Condiții mai bune de lucru pentru o Europă socială mai puternică: valorificarea deplină a beneficiilor digitalizării pentru viitorul muncii, p. 10, caseta din josul paginii.

(17)  A se vedea definiția de la considerentul 30 din Orientările Comisiei în domeniul concurenței în cazul negocierii colective: (iii) implică, ca o componentă necesară și esențială, organizarea muncii efectuate de persoane, indiferent dacă munca respectivă este efectuată online sau într-o anumită locație. Platformele care nu organizează munca persoanelor fizice, ci doar oferă un mijloc prin care lucrătorii independenți pe cont propriu pot ajunge la utilizatorii finali, nu constituie platforme digitale de muncă. De exemplu, o platformă care asigură doar agregarea furnizorilor de servicii (de exemplu, instalatori) disponibili într-un anumită zonă și afișarea acestora, permițând astfel consumatorilor să le utilizeze serviciile la cerere, nu este considerată o platformă digitală de muncă, întrucât nu organizează munca respectivilor furnizori de servicii.

(18)  JO C 429, 11.12.2020, p. 173.

(19)  JO C 429, 11.12.2020, p. 173, punctul 1.8.

(20)  JO C 123, 9.4.2021, p. 1, punctul 3.2.8.

(21)  JO C 286, 16.7.2021, p. 27.

(22)  Studiul CESE (2017).

(23)  JO L 122, 16.5.2009, p. 28.

(24)  Directiva 98/59/CE; Directiva 2001/23/CE.