COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 25.11.2021

COM(2021) 721 final

2021/0376(COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

de modificare a Directivelor 2011/61/UE și 2009/65/CE în ceea ce privește dispozițiile privind delegarea, administrarea riscului de lichiditate, raportarea în scopuri de supraveghere, furnizarea de servicii de depozitar și de custodie și inițierea de împrumuturi de către fondurile de investiții alternative

(Text cu relevanță pentru SEE)

{SEC(2021) 570 final} - {SWD(2021) 340 final} - {SWD(2021) 341 final}

EXPUNERE DE MOTIVE

1.CONTEXTUL PROPUNERII

•Motivele și obiectivele propunerii

Prezenta propunere legislativă aduce modificări Directivei privind administratorii fondurilor de investiții alternative (Directiva privind AFIA – Directiva 2011/61/UE) 1 și, în măsura relevantă, Directivei privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (Directiva privind OPCVM – Directiva 2009/65/CE) 2 .

Comisia a revizuit aplicarea domeniului de aplicare al Directivei privind AFIA, astfel cum se prevede la articolul 69 din directivă. Comisia a considerat că o serie de aspecte evidențiate în revizuirea Directivei privind AFIA sunt la fel de relevante pentru activitățile OPCVM-urilor. În consecință, prezenta propunere legislativă urmărește să abordeze aceste aspecte prin modificarea Directivei privind AFIA și a Directivei privind OPCVM pentru a alinia mai bine cerințele acestora.

Directiva privind AFIA a fost adoptată la 8 iunie 2011 ca parte a răspunsului în materie de politici la criza financiară mondială, care a evidențiat deficiențe și vulnerabilități în anumite activități ale fondurilor, de natură să amplifice riscurile la adresa sistemului financiar în general 3 .

Ca inițiativă de reglementare post-criză, Directiva privind AFIA urmărește o abordare coerentă în materie de supraveghere a riscurilor pe care activitățile fondurilor de investiții alternative („FIA”) le pot genera sau le pot transmite sistemului financiar. Directiva urmărește, de asemenea, să ofere un nivel ridicat de protecție a investitorilor, facilitând în același timp integrarea FIA pe piața UE 4 . Administratorii fondurilor de investiții alternative („AFIA”) au obligația de a gestiona în mod eficace riscurile și de a asigura transparența adecvată a activităților FIA pe care le administrează. La îndeplinirea acestor cerințe, AFIA sunt în măsură să administreze FIA și să distribuie unități sau acțiuni ale acestora către investitori profesionali din întreaga Uniune, cu o singură autorizație din partea autorității de supraveghere din țara lor de origine 5 . Directiva privind AFIA a devenit un pilon important al uniunii piețelor de capital („UPC”) 6 datorită capacității fondurilor de investiții de a oferi acces la surse de finanțare bazate pe piață și de a le permite investitorilor să își aloce mai bine economiile în orizontul de timp ales, în conformitate cu preferințele lor.

Evaluarea de către Comisie a domeniului de aplicare și a funcționării cadrului juridic al Directivei privind AFIA concluzionează că standardele acestei directive pentru asigurarea unor niveluri ridicate de protecție a investitorilor sunt în cea mai mare parte eficace 7 . Normele privind conflictele de interese, informarea și transparența sunt necesare pentru a proteja investitorii. Cerințele privind evaluarea, care este necesară pentru stabilirea cotei fiecărui investitor într-un anumit FIA și pentru monitorizarea performanței FIA, au sporit gradul de disciplină și de structură din cadrul procesului de evaluare a activelor. În cele din urmă, regimul privind depozitarii, care stabilește sarcinile și răspunderea depozitarilor, inclusiv păstrarea în custodie a activelor FIA și supravegherea activităților FIA, protejează interesele investitorilor. De asemenea, acest regim sprijină buna funcționare a pieței fondurilor de investiții.

Stabilitatea financiară și integritatea pieței sunt obiective-cheie ale Directivei privind AFIA 8 . Această directivă a introdus instrumente pentru îmbunătățirea monitorizării macroprudențiale și a supravegherii riscurilor la adresa stabilității financiare. AFIA au obligația de a prezenta autorităților de supraveghere un raport cu privire la principalele expuneri ale FIA, la profilul lor de lichiditate și la efectul de levier. Raportarea în scopuri de supraveghere a sprijinit o supraveghere macroprudențială eficace și este utilă pentru monitorizarea pieței, dar granularitatea datelor raportate ar putea fi îmbunătățită. Directiva privind AFIA a creat o rețea eficace de cooperare în materie de supraveghere, coordonată de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe („AEVMP”), care contribuie la convergența abordărilor în ceea ce privește supravegherea activităților FIA în Uniunea Europeană.

Evaluarea Comisiei indică faptul că Directiva privind AFIA își îndeplinește, în general, obiectivele și că armonizarea la nivelul UE a standardelor de reglementare a facilitat integrarea pieței europene a fondurilor de plasament colectiv 9 . Sectorul fondurilor de investiții este de aproximativ trei ori mai extins față de anul 2008, evoluând de la active în valoare de 5,5 mii de miliarde EUR la active de peste 15 mii de miliarde EUR, iar activele sale ca procent din totalul activelor sectorului financiar au crescut semnificativ 10 . Acest sector are interconexiuni cu sectorul financiar mai larg, ceea ce face importantă administrarea adecvată a potențialelor riscuri sistemice 11 .

Directiva privind AFIA conține norme generale privind administrarea lichidităților, utilizarea efectului de levier și evaluarea pentru administrarea riscurilor la nivel de fond. Totuși, aceste cerințe nu sunt suficient de specifice pentru a reflecta pe deplin particularitățile gestionării activităților de acordare de împrumuturi directe de către FIA și pentru a aborda riscurile potențiale la nivel micro și macro. Fragmentarea în materie de reglementare, în cazul în care sunt stabilite cadre naționale pentru reglementarea inițierii de împrumuturi de către fonduri, conduce la dificultăți în identificarea potențialelor efecte la nivelul întregii piețe care ar putea rezulta din activitățile unor astfel de fonduri și la dificultăți în reacționarea eficientă în cazul unor asemenea efecte. În plus, abordările naționale divergente în materie de reglementare subminează instituirea unei piețe interne eficiente pentru FIA inițiatoare de împrumuturi prin promovarea arbitrajului de reglementare și a unor niveluri diferite de protecție a investitorilor.

În plus, revizuirea a evidențiat faptul că datele de piață transmise autorităților de supraveghere prezintă lacune sau nu dispun de detaliile necesare, afectând astfel capacitatea autorităților de a identifica acumularea și propagarea riscurilor la adresa sistemului financiar în general. Propunerea legislativă urmărește să îmbunătățească colectarea datelor relevante și să elimine suprapunerile ineficiente în materie de raportare care ar putea exista în alte acte legislative europene și naționale, în concordanță cu strategia mai amplă privind datele de supraveghere, astfel cum s-a anunțat în Strategia privind finanțele digitale 12 .

Instrumentele de administrare a lichidităților (Liquidity Management Tools – LMT) permit administratorilor de fonduri deschise, care includ FIA de tip deschis și toate fondurile OPCVM, să abordeze presiunile de răscumpărare în condiții de criză a pieței și să protejeze mai bine interesele investitorilor. Comitetul european pentru risc sistemic („CERS”) și AEVMP recomandă armonizarea normelor privind utilizarea LMT-urilor. În prezent, Directiva privind AFIA și Directiva privind OPCVM nu prevăd un set minim armonizat de LMT-uri 13 .

În plus, interesele investitorilor ar putea fi mai bine servite dacă normele Directivei privind AFIA ar fi modificate pentru a spori eficiența pe piața serviciilor de depozitar. Cerința actuală a Directivei privind AFIA ca un depozitar să fie situat în același stat membru ca FIA din UE care îl desemnează este dificil de îndeplinit pe piețe mai mici, mai concentrate, unde există mai puțini furnizori de servicii. Lipsa concurenței duce la creșterea costurilor pentru administratorii de fonduri și la structuri de fonduri mai puțin eficiente, ceea ce poate afecta rentabilitatea investitorilor. Există premise de creștere a eficienței în ceea ce privește administrarea fondurilor de investiții prin diluarea concentrării pieței depozitarilor pe anumite piețe naționale, asigurându-se, în același timp, respectarea standardelor europene de către furnizorii de servicii.

Există dovezi potrivit cărora depozitarii sunt uneori împiedicați să își îndeplinească sarcinile în cazul în care activele fondului sunt păstrate de un depozitar central de valori mobiliare (Central Securities Depositary – „CSD”) 14 . CSD-urile nu sunt considerate delegați ai depozitarului 15 . Această situație juridică nu garantează în toate cazurile un flux stabil de informații între custodele unui activ al FIA sau al OPCVM și depozitar. Prin urmare, depozitarii nu își pot îndeplini în mod eficace sarcinile de supraveghere dacă nu există un flux stabil de informații privind mișcările de portofoliu. Această situație juridică poate submina protecția investitorilor.

Regimul de delegare prevăzut în cadrele juridice pentru AFIA și OPCVM permite administrarea eficientă a portofoliilor de investiții și obținerea expertizei necesare pe o anumită piață geografică sau pentru o anumită clasă de active. Acest model contribuie la succesul etichetelor care indică tipurile de fonduri și de administratori din UE. În același timp, evaluarea concluzionează, astfel cum a susținut AEVMP, că diferitele practici naționale de supraveghere în ceea ce privește îndeplinirea cerințelor UE privind delegarea administrării riscurilor sau a portofoliilor către părți terțe creează inconsecvențe care pot reduce nivelul general de protecție a investitorilor 16 . Claritatea insuficientă a standardelor de reglementare aplicabile reduce securitatea juridică, sporește divergențele în ceea ce privește rezultatele supravegherii și, în cele din urmă, nu asigură un nivel uniform de protecție a investitorilor în întreaga Uniune.

Pentru a pune în aplicare cerințele directivei ar fi necesare măsuri suplimentare prin care să se asigure că AFIA utilizează resursele umane necesare pentru a îndeplini sarcinile păstrate în cazul în care unele dintre funcțiile lor sunt delegate unor părți terțe; de asemenea, ar fi necesare măsuri suplimentare pentru a transfera o mare parte din normele de punere în aplicare, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul privind administratorii fondurilor de investiții alternative („Regulamentul AFIA”) în acest domeniu, către cadrul de reglementare al OPCVM 17 . Aceste măsuri ar urma să fie stabilite în actele de punere în aplicare ale Comisiei odată ce se acordă mandatul în acest sens prin adoptarea prezentei propuneri de modificare a directivelor.

Sunt propuse modificări atât ale Directivei privind AFIA, cât și ale Directivei privind OPCVM în ceea ce privește delegarea, administrarea riscului de lichiditate, raportarea datelor în scopul monitorizării pieței și tratamentul de reglementare a custozilor, în timp ce Directiva privind AFIA ar trebui modificată doar în ceea ce privește activitățile fondurilor de investiții inițiatoare de împrumuturi și accesul transfrontalier la serviciile de depozitar.

•Coerența cu dispozițiile existente în domeniul de politică vizat

Propunerile de modificare a legislației privind fondurile europene de investiții sunt în concordanță cu planul Comisiei privind o uniune a piețelor de capital, adoptat la 24 septembrie 2020. Scopul uniunii piețelor de capital este de a permite circulația capitalurilor în întreaga UE în beneficiul consumatorilor, al investitorilor și al întreprinderilor, indiferent de locul în care se află. Criza provocată de pandemia de COVID-19 a făcut ca realizarea uniunii piețelor de capital să devină mai urgentă, întrucât finanțarea bazată pe piață este esențială pentru redresarea economiei europene și pentru revenirea la o creștere pe termen lung. Modificările legislative propuse ar sprijini finanțarea integrării piețelor, contribuind astfel la realizarea acestor obiective.

Într-o uniune a piețelor de capital eficace și supravegheată în mod eficient, fondurile inițiatoare de împrumuturi sunt în măsură să ofere o sursă alternativă de finanțare pentru corporațiile și IMM-urile din Europa, deschizându-le accesul la o gamă mai largă de opțiuni de finanțare la prețuri competitive 18 . Aceste fonduri au potențialul de a sprijini în mod direct crearea de locuri de muncă, creșterea economică, inovarea și tranziția verde, precum și de a contribui la redresarea în urma pandemiei de COVID-19. Fondurile inițiatoare de împrumuturi pot servi, de asemenea, ca mecanism de protecție sau de absorbție a șocurilor atunci când lichiditatea este limitată de continuarea furnizării de finanțare prin împrumuturi în cazul în care creditorii mai tradiționali au ieșit de pe piață. Prin urmare, propunerile legislative sunt aliniate la strategia generală privind uniunea piețelor de capital pentru a continua construirea unei piețe interne a serviciilor financiare și pentru a face finanțarea mai accesibilă pentru întreprinderile europene.

În plus, modificările propuse a fi aduse Directivei privind AFIA și Directivei privind OPCVM urmăresc să protejeze mai bine interesele investitorilor prin asigurarea faptului că administratorii fondurilor de investiții, care își deleagă funcțiile unor părți terțe, respectă aceleași standarde ridicate aplicabile în întreaga Uniune.

În plus, propunerea de modificare a Directivei privind AFIA conține măsuri privind disponibilitatea și utilizarea LMT-urilor în perioade de criză a pieței. Posibilitatea de a activa LMT-urile poate proteja valoarea banilor investitorilor, poate reduce presiunea în materie de lichiditate asupra fondului și poate atenua implicațiile mai ample ale riscului sistemic în situații de criză la nivelul întregii piețe. Propunerea privind raportarea în scopuri de supraveghere contribuie la crearea unui spațiu comun de date în sectorul financiar, care face parte din Strategia privind finanțele digitale 19 . Datele raportate de AFIA și OPCVM ar face parte dintr-un sistem integrat de colectare a datelor care ar furniza date exacte, comparabile și în timp util autorităților europene și naționale de supraveghere, reducând în același timp la minimum costurile și sarcina de raportare agregate pentru toate părțile.

În plus, revizuirea Directivei privind AFIA va avea un impact asupra AFIA care administrează FIA reglementate de Regulamentul privind fondurile europene de investiții pe termen lung („ELTIF”) [Regulamentul privind ELTIF – Regulamentul (UE) 2015/760] 20 . Regulamentul privind ELTIF este un regulament european privind produsele, care este revizuit în paralel cu Directiva privind AFIA, iar o propunere legislativă de modificare a Regulamentului privind ELTIF este adoptată în aceeași zi cu prezenta propunere. Este probabil ca AFIA care administrează ELTIF să beneficieze de un acces mai ușor la serviciile transfrontaliere de depozitar, dacă aceste fonduri sunt situate pe piețe mai mici. Îmbunătățirea cerințelor de raportare în scopuri de supraveghere ar avea, de asemenea, un efect pozitiv asupra sarcinii de conformare a AFIA care administrează ELTIF pe termen mai lung. Includerea CSD-urilor în lanțul de custodie ar avea un efect pozitiv asupra intereselor investitorilor în ceea ce privește proporția participațiilor ELTIF care ar putea fi ținute în custodie de CSD-uri.

Un alt punct de interacțiune dintre Regulamentul privind ELTIF și Directiva privind AFIA modificată va viza activitățile de inițiere a împrumuturilor. Directiva propusă ar impune unele principii generale acelor AFIA care își desfășoară activitatea pe piețele de credit. Pragurile propuse pentru acordarea de împrumuturi de către FIA instituțiilor financiare sunt aliniate la pragul de diversificare aplicabil ELTIF care sunt distribuite numai investitorilor de retail. În cazul în care există o divergență între Directiva privind AFIA și Regulamentul privind ELTIF, normele privind produsele din cadrul Regulamentului privind ELTIF s-ar aplica drept lex specialis.

•Coerența cu alte politici ale Uniunii

Conform previziunilor, crearea unei piețe interne pentru fondurile inițiatoare de împrumuturi va spori disponibilitatea surselor alternative de finanțare pentru economia reală. Este probabil ca activitățile unor astfel de fonduri pe piața de credit să faciliteze tranziția către un viitor durabil prin investiții în economia verde, sprijinind, prin urmare, obiectivele mai ample ale Pactului verde european.

2.TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE

•Temeiul juridic

Articolul 53 alineatul (1) din TFUE [fostul articol 47 alineatul (2) din Tratatul CE] constituie temeiul juridic al Directivelor 2011/61/UE și 2009/65/CE. Pentru opțiunile de politică alese și pentru conceperea specifică a normelor, temeiul juridic adecvat este articolul 53 alineatul (1) din TFUE privind inițierea și exercitarea activităților de către persoanele care desfășoară activități independente. Acest lucru este utilizat pentru reglementarea intermediarilor financiari, a serviciilor și a activităților lor de investiții.

Îmbunătățirile propuse a fi aduse Directivei privind AFIA vizează promovarea unor procese solide de acordare a împrumuturilor de către FIA și continuarea integrării pieței în acest segment, asigurând, în același timp, o mai bună monitorizare generală a riscurilor la adresa stabilității financiare. Normele privind disponibilitatea și utilizarea instrumentelor de administrare a lichidităților de către AFIA și OPCVM trebuie armonizate pentru a se asigura că orice reacție a administratorilor de fonduri deschise sau a autorităților de supraveghere în situații de criză a pieței este mai eficace. Facilitarea accesului la furnizarea transfrontalieră de servicii de depozitar urmărește o mai bună integrare a pieței FIA din UE, asigurând un nivel ridicat de protecție a investitorilor. Propunerea vizează o abordare coerentă a activităților de delegare de către administratorii și supraveghetorii fondurilor europene de investiții.

Acțiunile unilaterale ale statelor membre nu pot acoperi lacunele în materie de reglementare ale Directivei privind AFIA și nu pot atinge aceste obiective în mod individual. În consecință, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității enunțat la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

•Subsidiaritatea (în cazul competențelor neexclusive)

Îmbunătățirile aduse Directivei privind AFIA și Directivei privind OPCVM care sunt propuse completează acest edificiu de reglementare cu cerințe și clarificări suplimentare în materie de reglementare, vizează păstrarea echilibrului dintre armonizarea principalelor măsuri de control al riscurilor și menținerea flexibilității statelor membre în ceea ce privește punerea în aplicare a standardelor de reglementare convenite.

•Proporționalitatea

Modificările propuse respectă principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), și nu depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor de finalizare a unei piețe unice pentru FIA, asigurând în același timp o abordare coerentă a supravegherii macroprudențiale a pieței FIA din UE și un nivel ridicat de protecție a investitorilor.

După caz, noile cerințe impuse AFIA care administrează FIA inițiatoare de împrumuturi sunt concepute ca principii generale. În cazul în care cerințele de reglementare sunt specifice, acestea nu perturbă în mod inutil modelele de afaceri existente. În ceea ce privește protecția investitorilor, cerințele suplimentare de informare propuse sunt în conformitate cu cele mai bune practici de pe piață care ar trebui extinse în cazul tuturor investitorilor din Uniune, asigurând același nivel de protecție a investitorilor.

Propunerile de a permite accesul transfrontalier la serviciile de depozitar asigură echilibrul corect între FIA și nevoile investitorilor, evitându-se riscurile care s-ar putea materializa în lipsa unei reglementări cuprinzătoare a serviciilor de depozitar la nivelul UE. În plus, este necesară includerea CSD-urilor în lanțul de custodie pentru a se elimina lacunele în materie de reglementare care subminează capacitatea depozitarilor de a-și îndeplini sarcinile și care pot fi în detrimentul investitorilor FIA și OPCVM. O măsură propusă este proporțională și ia în considerare statutul entităților deja autorizate.

Clarificările propuse regimurilor de delegare păstrează caracteristicile valoroase ale acestor activități, asigurând în același timp mobilizarea unor resurse umane suficiente pentru a supraveghea delegatul și păstrarea funcțiilor de bază de către administratorul unui FIA sau al unui OPCVM.

În consecință, propunerea legislativă este proporțională cu obiectivele urmărite.

•Alegerea instrumentului

3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRILOR IMPACTULUI

•Evaluările ex post/verificarea adecvării legislației existente

Comisia a efectuat o evaluare a Directivei privind AFIA și a concluzionat că, în general, directiva a funcționat bine și și-a atins în mare măsură obiectivele de instituire a unui cadru de supraveghere eficace pentru AFIA, asigurând niveluri ridicate de protecție a investitorilor și facilitând crearea pieței FIA din UE. Totuși, pentru a ține seama de noile evoluții de pe piață de la intrarea în vigoare a Directivei privind AFIA, aceasta ar putea beneficia de îmbunătățiri care vizează acele elemente ale cadrului care nu au fost abordate suficient la inițierea directivei.

Abordările naționale divergente îngreunează furnizarea de servicii într-un alt stat membru și împiedică dezvoltarea pieței interne pentru FIA. Oferta insuficientă de servicii de depozitar și diferitele standarde naționale de reglementare pentru FIA inițiatoare de împrumuturi subminează condițiile de concurență echitabile pentru FIA. În plus, normele naționale diferite privind FIA inițiatoare de împrumuturi și accesibilitatea insuficientă a datelor de piață pentru autoritățile de supraveghere creează dificultăți pentru acestea din urmă în ceea ce privește monitorizarea riscului la adresa stabilității financiare și menținerea integrității pieței. În mod similar, disponibilitatea divergentă a instrumentelor de administrare a lichidităților limitează eficacitatea unui posibil răspuns din partea administratorilor de fonduri deschise sau din partea autorităților de supraveghere în situații de criză a pieței. În cele din urmă, diferențele de înțelegere a normelor privind delegarea de către autoritățile de supraveghere subminează securitatea juridică pentru administratorii de fonduri și nivelul ridicat de protecție a investitorilor, în special în cazul în care entitățile europene deleagă administrarea riscurilor sau a portofoliilor în afara Uniunii Europene.

•Consultările cu părțile interesate

La 22 octombrie 2020, a fost lansată o consultare publică cu privire la revizuirea Directivei privind AFIA, aceasta cuprinzând 102 întrebări referitoare la diverse aspecte ale revizuirii directivei. Consultarea s-a încheiat la 29 ianuarie 2021, cu 132 de răspunsuri.

Puțin peste jumătate dintre respondenții la consultarea publică nu au avut o opinie cu privire la necesitatea de a armoniza cerințele pentru AFIA care administrează FIA inițiatoare de împrumuturi. Acest grup a inclus cele mai mari asociații industriale. 23 % dintre respondenți au fost de părere că nu sunt necesare norme suplimentare, în timp ce, în rândul autorităților publice, 7 din cele 10 state membre care au răspuns la consultarea publică au fost de acord că cerințele pentru AFIA care administrează FIA inițiatoare de împrumuturi trebuie armonizate la nivelul UE. Acestea au considerat că normele UE sunt necesare pentru a asigura condiții de concurență echitabile și pentru a aborda riscurile care pot apărea ca urmare a acestei activități. Propunerea asigură un bun echilibru între ceea ce este necesar pentru menținerea stabilității financiare și pentru facilitarea dezvoltării pieței FIA inițiatoare de împrumuturi în Uniune.

În mod similar, majoritatea autorităților publice care au răspuns la consultarea publică au sprijinit propunerea de a clarifica normele privind delegarea din cadrul Directivei privind AFIA și al Directivei privind OPCVM. În schimb, marea majoritate a respondenților din sector consideră că normele privind delegarea sunt suficient de clare pentru a preveni crearea de entități de tip „cutie poștală” în UE. Cu toate acestea, unii respondenți au dorit clarificări suplimentare cu privire la încadrarea unei practici comerciale în domeniul de aplicare al delegării, deoarece au existat diferențe semnificative între interpretările oferite de statele membre. Propunerea oferă clarificările necesare, păstrând totodată beneficiile regimurilor de delegare în temeiul Directivei privind AFIA și al Directivei privind OPCVM.

În rândul părților interesate din sectorul public și privat există un sprijin larg pentru armonizarea la nivelul UE a instrumentelor de administrare a lichidităților (28/40 în general, 8/9 autorități publice, 15/23 reprezentanți ai sectorului). Există, de asemenea, un sprijin pentru îmbunătățirea cooperării dintre autoritățile naționale competente (ANC) în cazul activării LMT-urilor (15/40 în general, 5/9 autorități publice, 6/23 industrie), în special în situații cu implicații transfrontaliere. Acestea sprijină propunerea de extindere a disponibilității LMT­urilor în întreaga Uniune și de împuternicire a administratorilor de fonduri, precum și a autorităților de supraveghere să utilizeze aceste instrumente în condiții de criză a pieței.

Majoritatea părților interesate (aproximativ 70 %) și AEVMP (în avizul său) sprijină aducerea CSD-urilor în lanțul de custodie. Propunerea este proporțională, deoarece nu le impune depozitarilor să îndeplinească obligația de diligență cu privire la CSD-urile europene.

În ceea ce privește piețele mai mici ale depozitarilor, autoritățile publice din statele membre au indicat în răspunsul lor la consultarea publică că au sprijinit opțiunea reținută de a conferi autorităților naționale competente posibilitatea de a permite achiziționarea transfrontalieră de servicii de depozitar. Majoritatea respondenților nu au sprijinit introducerea pașaportului depozitarului, care menționează riscul unei concentrări a pieței depozitarilor, reducerea protecției investitorilor și provocările în materie de supraveghere. Prin urmare, Comisia propune o măsură de deschidere a accesului la serviciile de depozitar la nivel transfrontalier acolo unde este necesar până în momentul în care se observă evoluții pozitive în materie de reglementare în acest domeniu.

Majoritatea părților interesate au preferat o abordare graduală a eventualelor modificări ale cerințelor de raportare în scopuri de supraveghere pentru AFIA și OPCVM. Propunerea adoptă această abordare, prin mandatarea de către autoritățile de supraveghere a unui studiu de fezabilitate aprofundat, care să includă explorarea potențialelor sinergii dintre cerințele existente de raportare în scopuri de supraveghere în temeiul diferitelor acte legislative ale UE.

•Obținerea și utilizarea cunoștințelor de specialitate

La revizuirea Directivei privind AFIA, Comisia s-a bazat pe activitatea pregătitoare amplă desfășurată de un contactor extern, care a efectuat un sondaj general și a realizat un studiu bazat pe dovezi privind eficacitatea Directivei privind AFIA 21 . De asemenea, Comisia a luat în considerare concluziile unei conferințe virtuale referitoare la revizuirea Directivei privind AFIA, care a fost organizată la 25 noiembrie 2020 și la care au participat un deputat în Parlamentul European, autorități naționale de supraveghere, CERS, AEVMP, reprezentanți ai sectorului și ai intereselor investitorilor. În plus, Comisia s-a bazat pe datele de la Morningstar și pe informațiile prezentate în rapoartele AEVMP, ale Consiliului pentru Stabilitate Financiară (CSF) și ale Organizației Internaționale a Comisiilor de Valori Mobiliare (IOSCO), pe lângă rapoartele, studiile, sondajele, documentele de poziție și alte documente relevante disponibile publicului, elaborate de părți interesate din sectorul privat și public. Comisia a analizat contribuțiile din cadrul atelierelor, al reuniunilor bilaterale și al consultărilor cu statele membre și cu părțile interesate din sector, inclusiv cu administratorii de active, creatorii de produse, reprezentanții investitorilor de retail și fondurile de investiții care își desfășoară activitatea în domeniul investițiilor în produse alternative. În fine, literatura de specialitate a fost revizuită, în special literatura referitoare la efectele Directivei privind AFIA asupra piețelor, a stabilității financiare și a protecției investitorilor.

•Evaluarea impactului

La 16 iulie 2021, Comitetul de control normativ („CCN”) a emis un aviz pozitiv privind evaluarea impactului (EI) prezentată pentru revizuirea Directivei privind AFIA și a solicitat clarificări suplimentare.

În mod similar, în ceea ce privește administrarea riscului de lichiditate, au fost luate în considerare diferite niveluri de intervenție pentru a asigura stabilitatea financiară. Opțiunea aleasă este cea mai puțin prescriptivă. Administratorii de fonduri deschise ar putea suspenda temporar răscumpărarea sau rambursarea unităților ori a acțiunilor FIA sau OPCVM. Aceștia ar fi, de asemenea, obligați să aleagă cel puțin un alt instrument de administrare a lichidităților, fără a li se impune care anume, lăsându-li-se astfel administratorilor de fonduri decizia finală, pe care ar putea să o activeze în cazul în care circumstanțele o impun. Această măsură ar sprijini stabilitatea sistemului financiar.

•Adecvarea reglementărilor și simplificarea

Abordarea generală adoptată în cadrul revizuirii Directivei privind AFIA este de a propune măsuri care sunt strict necesare în interesul stabilității financiare, al integrării pieței sau al protecției investitorilor și de a aborda aspecte în legătură cu care există preocupări clare ale părților interesate.

Se preconizează că modificarea propusă ce permite furnizarea transfrontalieră a serviciilor de depozitar va genera economii atât pentru depozitari, cât și pentru utilizatorii serviciilor de depozitar, inclusiv pentru AFIA mai mici. Taxele unice pentru licențele noi și taxele anuale de licență pentru depozitari variază între 6 000 EUR și 9 200 EUR, în funcție de statul membru, și, respectiv, între 4 400 EUR și 9 400 EUR, în funcție de statul membru. Concurența sporită dintre furnizorii de servicii de depozitar ar putea exercita o presiune descendentă asupra prețului serviciilor.

Abordarea avută în vedere cu privire la datele de supraveghere va simplifica și va raționaliza obligațiile actuale de raportare. Aceasta va genera economii pe termen mai lung, deoarece vizează reducerea numărului de autorități publice cărora AFIA le raportează date care se suprapun. Abordarea asigură, de asemenea, reducerea la minimum, pe cât posibil, a costurilor unice care decurg din modificări, prin asigurarea unei planificări prealabile adecvate și a unei perspective globale privind raportarea în scopuri de supraveghere în diferite acte legislative ale UE, ținând seama de evoluțiile din mediul digital.

•Drepturile fundamentale

4.IMPLICAȚII BUGETARE

5.ALTE ELEMENTE

•Planurile de punere în aplicare și măsurile de monitorizare, evaluare și raportare

•Explicarea detaliată a dispozițiilor specifice ale propunerii

Modificări ale Directivei 2011/61/UE

La articolul 15 se introduc alineatele (4a), (4b) și (4c) pentru a se reduce riscul asupra sistemului financiar prin restricționarea creditării la un singur debitor, atunci când acest debitor este o instituție financiară.

La articolul 15 se introduce alineatul (4d) pentru a se preveni potențialele conflicte de interese prin interzicerea unui FIA de a acorda împrumuturi către AFIA sau personalul, depozitarul sau delegatul său.

La articolul 15 se introduce alineatul (4e) pentru a se evita situațiile de hazard moral în care împrumuturile sunt inițiate pentru a fi vândute imediat pe piața secundară. În acest scop, se propune ca FIA să aibă obligația de a reține un interes economic de 5 % din valoarea noțională a împrumuturilor pe care le-au acordat și le-au vândut.

La articolul 16 se introduce alineatul (2a) pentru a se evita neconcordanțele de scadențe care pot crea riscuri financiare. Prin urmare, se propune să se solicite ca FIA să adopte o structură de tip închis în cazul în care se implică în inițierea de împrumuturi într-o măsură semnificativă (60 %).

Pentru a aborda în mod eficace riscurile microprudențiale și macroprudențiale, articolul 16 este completat cu alineatele (2b) și (2c) pentru a se permite AFIA care administrează FIA pe durată nedeterminată să aibă acces la instrumentele necesare pentru administrarea riscului de lichiditate în circumstanțe excepționale. În plus față de posibilitatea de a suspenda răscumpărările, se propune ca astfel de AFIA să aibă obligația de a alege cel puțin un alt LMT din anexa V, care armonizează lista minimă ce ar trebui să fie disponibilă oriunde în Uniune. Articolul 16 alineatul (2e) impune statelor membre să se asigure că acest lucru este valabil în jurisdicțiile lor. Se adaugă alineatul (2d) care prevede obligația AFIA de a notifica autorităților competente activarea sau dezactivarea unui LMT.

Articolul 16 alineatele (2g) și (2h) vizează să asigure o aplicare coerentă a alineatelor (2b) și (2c) ale aceluiași articol. Prin urmare, AEVMP are sarcina de a elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a furniza definiții și a preciza caracteristicile LMT-urilor prevăzute în anexă, precum și sarcina de a elabora standarde tehnice de reglementare privind selectarea și utilizarea de către AFIA a unor LMT-uri adecvate.

La articolul 46 alineatul (2), litera (j) se modifică, împuternicind autoritățile competente să solicite ca un AFIA să activeze sau să dezactiveze un LMT relevant. Această competență este extinsă și la AFIA din afara UE prin adăugarea literei (d) la articolul 47 alineatul (4). La articolul 50, alineatele propuse (5a)-(5g) prevăd ca autoritățile competente să informeze alte autorități relevante, AEVMP și CERS înainte de a solicita activarea sau dezactivarea unui instrument de administrare a lichidităților. Alineatele propuse stabilesc, de asemenea, principiile cooperării în astfel de cazuri. Alineatul (7) propus la articolul 50 ar conferi AEVMP competența de a elabora standarde tehnice de reglementare care să indice situațiile în care ar fi justificată intervenția autorităților competente.

Articolul 20 alineatul (1) se modifică pentru a clarifica faptul că dispozițiile privind delegarea se aplică tuturor funcțiilor enumerate în anexa I și serviciilor auxiliare permise în temeiul articolului 6 alineatul (4). Formularea referitoare la servicii și nu numai la funcții este introdusă în consecință la articolul 20 alineatul (1) litera (f) și la articolul 20 alineatele (3), (4) și (6).

Articolul 21 alineatul (11) ultima liniuță se modifică pentru a include depozitarii centrali de titluri de valoare (CSD-uri) în lanțul de custodie, în cazul în care aceștia furnizează servicii de custodie concurente, creând astfel condiții de concurență echitabile între custozi și asigurând accesul depozitarilor la informațiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor lor. Se propune scutirea depozitarilor de cerința îndeplinirii obligației de diligență ex ante în cazul în care custodele este un CSD deoarece a fost verificat într-o măsură suficientă atunci când dorește să fie autorizat ca atare.

Pentru a asigura o mai bună supraveghere, articolul 21 alineatul (16) se modifică astfel încât depozitarii să coopereze nu numai cu autoritățile lor competente, ci și cu autoritățile competente pentru FIA care l-au desemnat ca depozitar și cu autoritățile competente pentru AFIA care administrează FIA.

Articolul 23 este completat la alineatele (1) și (4) pentru a îmbunătăți transparența activităților AFIA pentru investitori, cu informări suplimentare pe care AFIA trebuie să le asigure, și anume condițiile de utilizare a LMT-urilor și comisioanele care vor fi suportate de AFIA sau de entitățile afiliate acestuia, precum și raportarea periodică a tuturor comisioanelor și taxelor directe și indirecte care au fost percepute sau alocate direct sau indirect FIA sau oricăreia dintre investițiile sale. AFIA au, de asemenea, obligația de a le prezenta investitorilor un raport cu privire la structura portofoliului împrumuturilor inițiate.

Se modifică articolul 24 alineatul (1) și se elimină litera (d) de la articolul 24 alineatul (2), eliminându-se astfel limitările de la alineatul (1) cu privire la datele pe care autoritățile competente ar trebui să le poată primi de la AFIA cu privire la FIA pe care le administrează. Se propune ca AEVMP să elaboreze proiecte de standarde tehnice de reglementare și proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a înlocui modelul actual de raportare în scopuri de supraveghere prevăzut în anexa IV la Directiva privind AFIA care completează Regulamentul privind AFIA.

Prin introducerea articolului 38a, AEVMP are obligația de a efectua periodic o evaluare inter pares a practicilor de supraveghere în materie de aplicare a normelor privind delegarea, cu un accent deosebit pe prevenirea creării de entități de tip „cutie poștală”. Noul articol 69b ar impune Comisiei să revizuiască regimul de delegare prevăzut în Directiva 2011/61/UE și în măsurile de punere în aplicare a acesteia, cu scopul de a propune modificările necesare pentru a împiedica formarea de entități de tip „cutie poștală”. De asemenea, ar trebui evaluată posibilitatea de a introduce pașaportul depozitarului și funcționarea normelor pentru AFIA care administrează FIA inițiatoare de împrumuturi.

Cooperarea în materie de supraveghere este consolidată prin introducerea alineatelor (5a)-(5g) la articolul 50. Autoritatea competentă a unui stat membru gazdă al AFIA poate solicita autorității competente din statul membru de origine al AFIA să își exercite competențele de supraveghere, specificând motivele solicitării sale și informând AEVMP și CERS, în cazul în care există riscuri la adresa stabilității financiare. Modificările aduse alineatului (5) de la articolul 50 reduc sarcina probei pentru autoritățile competente, întrucât se solicită ca autoritățile destinatare să ia măsurile corespunzătoare. În plus, AEVMP are competența de a solicita unei autorități competente să prezinte în fața comitetului său permanent un caz care poate avea implicații transfrontaliere sau un impact asupra stabilității financiare sau asupra protecției investitorilor. În plus, articolul 50 alineatul (7) împuternicește AEVMP să elaboreze standarde tehnice de reglementare, indicând situațiile în care autoritățile competente își pot exercita competențele în legătură cu LMT-urile.

Se propune modificarea alineatului (5) de la articolul 61, pentru ca autoritățile competente să poată permite achiziționarea de servicii de depozitar în alte state membre până la luarea măsurilor în urma examinării necesității de a introduce un pașaport al depozitarului.

Se propune modificarea anexei I prin adăugarea punctului 3 pentru a recunoaște creditarea ca activitate legitimă a AFIA, ceea ce înseamnă că FIA ar putea prelungi împrumuturile oriunde în Uniune, inclusiv la nivel transfrontalier. În anexa I se adaugă punctul 4 pentru a se legitima administrarea de către AFIA a entităților special constituite în scopul securitizării (SSPE).

Se propun modificări la articolul 21 alineatul (6) litera (c), la articolul 35 alineatul (2) litera (b), la articolul 36 alineatul (1) litera (c), la articolul 37 alineatul (7) litera (e), la articolul 40 alineatul (2) litera (b) și la articolul 42 alineatul (1) litera (c), prin care se actualizează cerințele pentru entitățile din țări terțe care nu vor fi stabilite în jurisdicțiile identificate ca țări cu risc ridicat în conformitate cu cele mai recente acte legislative europene împotriva spălării banilor.

Articolul 36 alineatul (1) și articolul 42 alineatul (1) se completează cu literele (d) și, respectiv, (d), care prevăd că FIA din afara UE sau AFIA din afara UE care fac obiectul normelor naționale și care își desfășoară activitatea în state membre individuale ar trebui să îndeplinească cerința ca acestea să nu fie situate într-o țară terță care este considerată necooperantă în materie fiscală.

Se propun modificări la articolul 21 alineatul (6) litera (d), la articolul 35 alineatul (2) litera (c), la articolul 37 alineatul (7) litera (f) și la articolul 40 alineatul (2) litera (c) pentru a actualiza cerințele pentru entitățile din țări terțe care ar avea acces la piața internă numai dacă sunt stabilite în țări terțe care nu sunt incluse pe lista UE a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale.

Se modifică articolul 47 alineatul (3) pentru a permite AEVMP să divulge datele de piață pe care le are la dispoziție într-o formă agregată sau sintetică, relaxând astfel standardul de confidențialitate.

Se introduce o clauză de revizuire – articolul 69b – prin care Comisia este mandatată să inițieze revizuirea dispozițiilor referitoare la delegare, la serviciile de depozitar și la utilizarea LMT-urilor. De asemenea, această clauză mandatează AEVMP să emită un raport menit să simplifice cerințele de raportare în scopuri de supraveghere pentru AFIA și să se bazeze pe raportul respectiv în vederea elaborării proiectelor de standarde tehnice de reglementare pentru raportarea în scopuri de supraveghere în temeiul articolului 24 din Directiva privind AFIA.

Modificări ale Directivei 2009/65/CE

La articolul 22a al patrulea paragraf, se modifică ultima liniuță pentru ca depozitarii centrali de titluri de valoare (CSD) să fie considerați delegați ai depozitarului în cazul în care aceștia furnizează servicii de custodie concurente. Astfel se asigură condiții de concurență echitabile între custozi și accesul depozitarilor la informațiile de care au nevoie pentru a-și îndeplini sarcinile.

Articolul 13 alineatul (1) clarifică faptul că dispozițiile privind delegarea se aplică tuturor funcțiilor enumerate în anexa II și serviciilor auxiliare permise în temeiul articolului 6 alineatul (3). Formularea referitoare la servicii și nu numai la funcții este introdusă în consecință la articolul 13 alineatul (1) literele (b), (g), (h) și (i).

Pentru a alinia mai bine cadrele juridice ale Directivelor 2011/61/UE și 2009/65/CE în materie de delegare și pentru ca autoritățile de supraveghere să poată revizui motivele delegării, se propune să se solicite OPCVM-urilor să își justifice întreaga structură de delegare pe baza unor motive obiective, prin introducerea literei (j) la articolul 13 alineatul (1).

Se propune adăugarea articolului 18a alineatele (1) și (2) astfel încât, pe lângă posibilitatea de a suspenda răscumpărările, societățile de administrare a OPCVM să fie nevoite să aleagă cel puțin un alt LMT din anexa IIA, care armonizează lista minimă ce ar trebui să fie disponibilă oriunde în UE. Noul articol 18a impune statelor membre să se asigure că acest lucru este valabil în jurisdicțiile lor. Se propune anexa IIA care conține lista minimă a acestor instrumente. Pentru a asigura o bună informare a investitorilor, se sugerează clarificarea în schema A din anexa I punctul 1.13 a procedurilor și condițiilor pentru răscumpărarea sau rambursarea unităților și clarificarea circumstanțelor în care răscumpărarea sau rambursarea poate fi suspendată sau în care pot fi activate sau dezactivate alte LMT-uri.

Articolul 18a alineatele (3)-(5) urmărește să asigure o aplicare coerentă a dispozițiilor precedente. Prin urmare, AEVMP are sarcina de a elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a furniza definiții și a preciza caracteristicile LMT-urilor prevăzute în anexă.

Un nou articol 20a propune introducerea, pentru societățile de administrare, a unei obligații periodice de raportare în scopuri de supraveghere privind piețele și instrumentele pe care acestea le tranzacționează în numele OPCVM-urilor.

Un nou articol 20b propune mandatarea AEVMP, în cooperare cu alte AES și cu BCE, să elaboreze un raport de fezabilitate privind eficientizarea spațiului de raportare în scopuri de supraveghere. Raportul ar oferi informații cu privire la eventuala concepere a unui model de raportare în scopuri de supraveghere pentru societățile de administrare ale OPCVM, iar AEVMP are obligația de a elabora standarde tehnice de reglementare și proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pe baza constatărilor raportului.

Se modifică articolul 22a alineatul (2) pentru a scuti depozitarii de cerința de a îndeplini obligația de diligență ex ante în cazul în care custodele este un CSD deoarece a fost verificat într-o măsură suficientă atunci când dorește să fie autorizat ca atare.

Pentru a aborda în mod eficace riscurile microprudențiale și macroprudențiale, se propune modificarea articolului 84 alineatul (3) pentru a impune societăților de administrare a OPCVM să notifice autorităților competente activarea sau dezactivarea unui LMT. Modificarea articolului 84 alineatul (2) litera (b) împuternicește autoritățile competente să intervină și să solicite societăților de administrare a OPCVM să activeze sau să dezactiveze un LMT relevant. Alineatele (3a)-(3e) propuse la articolul 84 prevăd ca autoritățile competente să informeze alte autorități relevante, AEVMP și CERS înainte de a solicita activarea sau dezactivarea unui LMT și să stabilească principiile cooperării în astfel de cazuri. Alineatul (3f) propus la articolul 84 ar conferi AEVMP competența de a elabora standarde tehnice de reglementare care să indice situațiile în care ar fi justificată intervenția autorităților competente.

Articolul 84 alineatul (5) propune să se confere AEVMP competența de a elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare privind selectarea și utilizarea de către OPCVM-uri a LMT-urilor adecvate.

Articolul 98 este completat cu alineatele (3) și (4) pentru a consolida cooperarea în materie de supraveghere. Autoritatea competentă a unui stat membru gazdă al OPCVM poate solicita autorității competente din statul membru de origine al OPCVM să își exercite competențele de supraveghere, specificând motivele solicitării sale și informând AEVMP și CERS, în cazul în care există riscuri la adresa stabilității financiare. În plus, AEVMP are competența de a solicita unei autorități competente să prezinte în fața sa un caz care poate avea implicații transfrontaliere sau un impact asupra stabilității financiare sau asupra protecției investitorilor.

Se propune un nou articol 101a pentru a solicita AEVMP să efectueze periodic o evaluare inter pares a practicilor de supraveghere în materie de aplicare a normelor privind delegarea, cu un accent deosebit pe prevenirea creării de entități de tip „cutie poștală”. Noul articol 110a ar impune Comisiei să revizuiască regimul de delegare prevăzut în prezenta directivă și în măsurile de punere în aplicare a acesteia, cu scopul de a propune modificările necesare pentru a împiedica formarea de entități de tip „cutie poștală”.

Articolele privind transpunerea și intrarea în vigoare

Articolul 3 din propunere prevede că statele membre au la dispoziție 24 de luni de la intrarea în vigoare a directivei de modificare pentru a adopta și a publica actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma directivei respective. Statele membre comunică măsurile de transpunere Comisiei.

Se propune ca directiva de modificare să intre în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

2021/0376 (COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

de modificare a Directivelor 2011/61/UE și 2009/65/CE în ceea ce privește dispozițiile privind delegarea, administrarea riscului de lichiditate, raportarea în scopuri de supraveghere, furnizarea de servicii de depozitar și de custodie și inițierea de împrumuturi de către fondurile de investiții alternative

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 53 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ parlamentelor naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European 24 ,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)În conformitate cu articolul 69 din Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului 25 , Comisia a revizuit aplicarea și domeniul de aplicare al directivei respective și a concluzionat că obiectivele de integrare a pieței fondurilor de investiții alternative („FIA”) a Uniunii, de asigurare a unui nivel ridicat de protecție a investitorilor și de protejare a stabilității financiare au fost în mare parte îndeplinite. Totuși, în cadrul acestei revizuiri, Comisia a concluzionat, de asemenea, că este necesar să se armonizeze normele aplicabile administratorilor de fonduri de investiții alternative („AFIA”) care administrează FIA inițiatoare de împrumuturi, să se clarifice standardele aplicabile AFIA care își deleagă funcțiile unor părți terțe, să se asigure tratamentul egal al custozilor, să se îmbunătățească accesul transfrontalier la serviciile de depozitar, să se optimizeze colectarea datelor de supraveghere și să se faciliteze utilizarea instrumentelor de administrare a lichidităților (liquidity management tools – LMT-uri) în întreaga Uniune. Prin urmare, sunt necesare modificări pentru a remedia aceste lacune în materie de reglementare în vederea îmbunătățirii funcționării Directivei 2011/61/UE.

(2)În egală măsură, și pentru administrarea organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare („OPCVM”) sunt necesare un regim solid de delegare, un tratament egal al custozilor, coerența raportării în scopuri de supraveghere și o abordare armonizată a utilizării LMT-urilor. Prin urmare, este oportun să se modifice și Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului 26 , care stabilește norme privind autorizarea și funcționarea OPCVM-urilor în domeniile delegării, păstrării în siguranță a activelor, raportării în scopuri de supraveghere și administrării riscului de lichiditate.

(3)Pentru a spori eficiența activităților AFIA, lista serviciilor auxiliare autorizate prevăzută la articolul 6 alineatul (4) din Directiva 2011/61/UE ar trebui extinsă pentru a include administrarea indicilor de referință reglementată de Regulamentul (UE) 2016/1011 al Parlamentului European și al Consiliului 27 și administrarea de credite reglementată de Directiva 2021/.../UE a Parlamentului European și a Consiliului 28 .

(4)Pentru a asigura securitatea juridică, ar trebui clarificat faptul că AFIA care furnizează servicii auxiliare ce implică instrumente financiare fac obiectul normelor prevăzute în Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului 29 . În ceea ce privește alte active care nu sunt instrumente financiare, AFIA ar trebui să aibă obligația de a respecta cerințele Directivei 2011/61/UE.

(5)Pentru a se asigura aplicarea uniformă a cerințelor prevăzute la articolele 7 și 8 din Directiva 2011/61/UE în ceea ce privește resursele umane necesare ale AFIA, ar trebui să se clarifice faptul că, la momentul depunerii cererii de autorizare, AFIA ar trebui să furnizeze autorităților competente informații cu privire la resursele umane și tehnice pe care AFIA le va utiliza pentru a-și îndeplini funcțiile și, după caz, pentru a supraveghea delegații. Cel puțin doi membri ai personalului de conducere de nivel superior ar trebui să fie angajați sau să conducă activitatea AFIA cu normă întreagă și să fie rezidenți în Uniune.

(6)Pentru a avea o imagine de ansamblu fiabilă a activităților de delegare din Uniune reglementate la articolul 20 din Directiva 2011/61/UE și pentru a fundamenta viitoarele decizii de politică sau acțiuni de supraveghere, autoritățile competente ar trebui să transmită Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (AEVMP) notificări de delegare în cazul în care un AFIA deleagă unor entități situate în țări terțe mai multe funcții de administrare a portofoliului sau de administrare a riscurilor FIA decât administrează el însuși.

(7)În vederea asigurării unei armonizări consecvente a procesului de notificare în domeniul delegării, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului 30 ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta standarde tehnice de reglementare prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), pentru a preciza conținutul, formularele și procedurile de standardizare a procesului de notificare a dispozițiilor AFIA privind delegarea. Formularul de notificare ar trebui să conțină câmpuri de date care să indice activitățile care compun funcțiile de administrare a riscurilor și a portofoliului pentru a stabili dacă un AFIA a delegat mai multe astfel de funcții decât a păstrat. Respectivele standarde tehnice de reglementare ar trebui adoptate pe baza unui proiect elaborat de AEVMP.

(8)Pentru a consolida aplicarea uniformă a Directivei 2011/61/UE, ar trebui clarificat faptul că normele de delegare prevăzute la articolul 20 se aplică tuturor funcțiilor enumerate în anexa I la directiva respectivă și serviciilor auxiliare menționate la articolul 6 alineatul (4) din directiva respectivă.

(9)De asemenea, ar trebui stabilite norme comune pentru a institui o piață internă eficientă pentru FIA inițiatoare de împrumuturi, pentru a asigura un nivel uniform de protecție a investitorilor în Uniune, pentru a permite FIA să își dezvolte activitățile prin inițierea de împrumuturi în toate statele membre ale Uniunii și pentru a facilita accesul la finanțare al societăților din UE, un obiectiv-cheie al uniunii piețelor de capital („UPC”) 31 . Cu toate acestea, având în vedere creșterea rapidă a pieței creditelor private, este necesar să se abordeze riscurile microprudențiale și macroprudențiale potențiale pe care FIA inițiatoare de împrumuturi le-ar putea prezenta și răspândi în sistemul financiar mai larg. Normele aplicabile AFIA care administrează fonduri inițiatoare de împrumuturi ar trebui armonizate pentru a îmbunătăți administrarea riscurilor pe piața financiară și pentru a spori transparența pentru investitori.

(10)Pentru a sprijini administrarea profesională a FIA și pentru a atenua riscurile la adresa stabilității financiare, AFIA care administrează FIA ce desfășoară activități de creditare, inclusiv achiziționarea de împrumuturi pe piața secundară, ar trebui să dispună de politici, proceduri și procese eficace pentru acordarea de împrumuturi, evaluarea riscului de credit și administrarea și monitorizarea portofoliului lor de credite, care ar trebui revizuite periodic.

(11)Pentru a limita riscul de interconectare între FIA inițiatoare de împrumuturi și alți participanți la piața financiară, AFIA respectivelor FIA ar trebui, în cazul în care un debitor este o instituție financiară, să aibă obligația de a-și diversifica riscul și de a-și supune expunerea unor limite specifice.

(12)Pentru a limita conflictele de interese, AFIA și personalul acestora nu ar trebui să primească împrumuturi de la FIA inițiatoare de împrumuturi pe care le administrează. În mod similar, depozitarului FIA și personalului acestuia sau delegatului AFIA și personalului acestuia ar trebui să li se interzică să primească împrumuturi de la FIA asociate.

(13)Directiva 2011/61/UE ar trebui să recunoască dreptul FIA de a iniția împrumuturi și de a tranzacționa aceste împrumuturi pe piața secundară. Pentru a evita hazardul moral și pentru a menține calitatea generală a împrumuturilor inițiate de FIA, aceste împrumuturi ar trebui să facă obiectul unor cerințe de reținere a riscului pentru a se evita situațiile în care împrumuturile sunt inițiate cu unicul scop de a le vinde.

(14)Împrumuturile nelichide pe termen lung deținute de FIA pot crea neconcordanțe în materie de lichiditate în cazul în care FIA au o structură deschisă care le permite investitorilor să solicite frecvent rambursarea unităților sau acțiunilor fondurilor. Prin urmare, este necesar să se atenueze riscurile legate de transformarea scadenței prin impunerea unei structuri de tip închis pentru FIA inițiatoare de împrumuturi, deoarece fondurile de tip închis nu ar fi vulnerabile la solicitările de rambursare și ar putea deține împrumuturile inițiate până la scadență.

(15)Ar trebui să se clarifice faptul că, în cazul în care un AFIA face obiectul cerințelor prevăzute în Directiva 2011/61/UE în ceea ce privește activitățile de acordare de împrumuturi desfășurate de FIA administrat și al cerințelor prevăzute în Regulamentele (UE) nr. 345/2013 32 , (UE) nr. 346/2013 33 și (UE) 2015/760 34 ale Parlamentului European și ale Consiliului, normele specifice privind produsele prevăzute la articolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 345/2013, la articolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 346/2013 și în capitolul II din Regulamentul (UE) 2015/760 ar trebui să prevaleze asupra normelor mai generale prevăzute în Directiva 2011/61/UE.

(16)Pentru a sprijini monitorizarea pieței de către autoritățile de supraveghere, colectarea și schimbul de informații prin raportare în scopuri de supraveghere ar putea fi îmbunătățite. Cerințele de raportare redundante care există în temeiul legislației naționale și a Uniunii, în special Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului 35 , Regulamentul (UE) 2019/834 al Parlamentului European și al Consiliului 36 , Regulamentul (UE) nr. 1011/2012 al Băncii Centrale Europene 37 și Regulamentul (UE) nr. 1073/2013 al Băncii Centrale Europene 38 , ar putea fi eliminate pentru a îmbunătăți eficiența și a reduce sarcinile administrative ale AFIA. Autoritățile europene de supraveghere („AES”) și Banca Centrală Europeană (BCE), cu sprijinul autorităților naționale competente, atunci când este necesar, ar trebui să evalueze nevoile în materie de date ale diferitelor autorități de supraveghere, astfel încât modificările aduse modelului de raportare în scopuri de supraveghere pentru AFIA să fie eficace.

(17)Pentru a pregăti viitoarele modificări ale obligațiilor de raportare în scopuri de supraveghere, domeniul de aplicare al datelor care pot fi solicitate AFIA ar trebui extins prin eliminarea limitărilor, care se concentrează asupra tranzacțiilor și expunerilor majore sau asupra contrapărților. În cazul în care AEVMP stabilește că se justifică divulgarea periodică de informații complete privind portofoliul către autoritățile de supraveghere, dispozițiile Directivei 2011/61/UE ar trebui să permită extinderea necesară a sferei de raportare.

(18)În vederea asigurării unei armonizări consecvente a obligațiilor de raportare în scopuri de supraveghere, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului 39 , ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta standarde tehnice de reglementare prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), pentru a preciza conținutul, formularele și procedurile de standardizare a procesului de raportare în scopuri de supraveghere de către AFIA. Standardele tehnice de reglementare ar trebui să precizeze conținutul, formularele și procedurile de standardizare a procesului de raportare în scopuri de supraveghere, înlocuind astfel modelul de raportare prevăzut în Regulamentul delegat (UE) nr. 231/2013 al Comisiei 40 . Respectivele standarde tehnice de reglementare și de punere în aplicare ar trebui adoptate pe baza unui proiect elaborat de AEVMP.

(19)Pentru a standardiza procesul de raportare în scopuri de supraveghere, Comisia ar trebui, de asemenea, să fie împuternicită să adopte standarde tehnice de punere în aplicare elaborate de AEVMP în ceea ce privește formularele și standardele în materie de date, frecvența raportării și calendarul raportării de către AFIA. Comisia ar trebui să adopte respectivele standarde tehnice de punere în aplicare prin intermediul actelor de punere în aplicare în conformitate cu articolul 291 din TFUE și în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(20)Pentru a asigura un răspuns mai eficace la presiunile în materie de lichiditate în perioade de criză a pieței și pentru a proteja mai bine investitorii, în Directiva 2011/61/UE ar trebui stabilite norme pentru punerea în aplicare a recomandărilor Comitetului european pentru risc sistemic (CERS) 41 .

(21)Pentru a le permite administratorilor FIA de tip deschis stabiliți în orice stat membru să facă față presiunii cererilor de rambursare în condiții de criză a pieței, aceștia ar trebui să aibă obligația de a alege cel puțin un LMT din lista armonizată prevăzută în anexă, în plus față de posibilitatea de a suspenda rambursările. Atunci când ia decizia de a activa sau a dezactiva LMT-ul, AFIA ar trebui să notifice acest lucru autorităților de supraveghere, care ar putea astfel să gestioneze mai bine potențialele efecte de propagare ale tensiunilor în materie de lichidități pe o piață mai largă.

(22)Pentru a putea lua o decizie de investiții în concordanță cu apetitul lor pentru risc și cu nevoile lor de lichiditate, investitorii ar trebui să fie informați cu privire la condițiile de utilizare a LMT-urilor.

(23)În vederea asigurării unei armonizări consecvente în domeniul administrării riscului de lichiditate de către administratorii fondurilor de tip deschis, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului 42 ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta standarde tehnice de reglementare prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), pentru a specifica procesul de alegere și de utilizare a LMT-urilor în vederea facilitării convergenței pieței și a activităților de supraveghere. Respectivele standarde tehnice de reglementare ar trebui adoptate pe baza unui proiect elaborat de AEVMP.

(24)Pentru a asigura protecția investitorilor și pentru a aborda riscurile la adresa stabilității financiare, autoritățile competente ar trebui să poată solicita administratorului unui fond deschis să activeze sau să dezactiveze LMT-ul corespunzător.

(25)Depozitarii joacă un rol important în protejarea intereselor investitorilor și ar trebui să fie în măsură să își îndeplinească sarcinile indiferent de tipul de custode care păstrează activele fondurilor în condiții de siguranță. Prin urmare, este necesar ca, atunci când furnizează servicii de custodie FIA, depozitarii centrali de titluri de valoare (CSD) să fie incluși în lanțul de custodie, pentru a se asigura că, în toate cazurile, există un flux stabil de informații între custodele activelor unui FIA și depozitar. Pentru a evita eforturile inutile, depozitarii nu ar trebui să îndeplinească obligația de diligență ex ante în cazul în care intenționează să delege custodia către CSD-uri.

(26)Pentru a îmbunătăți cooperarea și eficacitatea în materie de supraveghere, autoritățile competente din statul membru gazdă ar trebui să poată adresa autorității competente a unui AFIA o cerere motivată de a lua măsuri de supraveghere împotriva unui anumit AFIA.

(27)În plus, pentru a îmbunătăți cooperarea în materie de supraveghere, AEVMP ar trebui să poată solicita unei autorități competente să îi aducă la cunoștință un caz, atunci când cazul respectiv are implicații transfrontaliere și poate afecta protecția investitorilor sau stabilitatea financiară. Analizele AEVMP ale unor astfel de cazuri vor oferi altor autorități competente o mai bună înțelegere a aspectelor discutate și vor contribui la prevenirea unor situații similare în viitor și la protejarea integrității pieței FIA.

(28)Pentru a sprijini convergența în materie de supraveghere în domeniul delegării, AEVMP ar trebui să efectueze evaluări inter pares ale practicilor de supraveghere, acordând o atenție deosebită prevenirii creării de entități de tip „cutie poștală”. Analiza efectuată de AEVMP cu privire la evaluările inter pares va contribui la revizuirea măsurilor adoptate în prezenta directivă și astfel Parlamentul European, Consiliul și Comisia vor fi informate cu privire la orice măsuri suplimentare care ar putea fi necesare pentru a sprijini eficacitatea regimurilor de delegare prevăzute în Directiva 2011/61/UE.

(29)Unele piețe concentrate nu dispun de o ofertă competitivă de servicii de depozitar. Pentru a aborda acest deficit de furnizori de servicii care poate duce la creșterea costurilor pentru AFIA și la o piață mai puțin eficientă a FIA, autoritățile competente ar trebui să fie în măsură să permită AFIA sau FIA să achiziționeze servicii de depozitar situate în alte state membre, în timp ce Comisia evaluează, în contextul revizuirii Directivei 2011/61/UE, dacă ar fi oportun să propună măsuri pentru realizarea unei piețe mai integrate.

(30)Crearea posibilității de a numi un depozitar într-un alt stat membru ar trebui să fie însoțită de o capacitate de supraveghere sporită. Prin urmare, depozitarul ar trebui să aibă obligația de a coopera nu numai cu autoritățile sale competente, ci și cu autoritățile competente pentru FIA care l-a desemnat și cu autoritățile competente pentru AFIA care administrează FIA, în cazul în care autoritățile competente respective sunt situate într-un alt stat membru decât cel al depozitarului.

(31)Pentru a proteja mai bine investitorii, fluxul de informații de la AFIA către investitorii FIA ar trebui intensificat. Pentru a le permite investitorilor FIA să urmărească mai bine cheltuielile fondului de investiții, AFIA ar trebui să identifice taxele care vor fi suportate de AFIA sau de entitățile afiliate acestuia, precum și să raporteze periodic cu privire la toate taxele și comisioanele care sunt alocate direct sau indirect FIA ori oricăreia dintre investițiile acestuia. AFIA ar trebui, de asemenea, să aibă obligația de a le prezenta investitorilor un raport cu privire la structura portofoliului împrumuturilor inițiate.

(32)Pentru a spori transparența pieței și a utiliza în mod eficace datele de piață disponibile privind FIA, AEVMP ar trebui să fie autorizată să divulge datele de piață aflate la dispoziția sa într-o formă agregată sau succintă și, prin urmare, standardul de confidențialitate ar trebui să fie relaxat pentru a permite o astfel de utilizare a datelor.

(33)Cerințele pentru entitățile din țări terțe care au acces la piața internă ar trebui să fie aliniate la standardele prevăzute în Concluziile Consiliului din 2020 privind lista UE revizuită a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale 43 și în Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului 44 . În plus, FIA din afara UE sau AFIA din afara UE care fac obiectul normelor naționale și care își desfășoară activitatea în diferite state membre ar trebui să îndeplinească cerința ca acestea să nu fie situate într-o țară terță care este considerată necooperantă în materie fiscală.

(34)Directiva 2009/65/CE ar trebui să asigure societăților de administrare a OPCVM condiții comparabile în cazul în care nu există niciun motiv pentru menținerea diferențelor de reglementare pentru OPCVM și AFIA. Acestea vizează regimul de delegare, tratamentul în materie de reglementare al custozilor, cerințele de raportare în scopuri de supraveghere și disponibilitatea și utilizarea LMT-urilor.

(35)Pentru a se asigura aplicarea uniformă a cerințelor de fond pentru societățile de administrare a OPCVM, ar trebui să se clarifice faptul că, la momentul depunerii cererii de autorizare, societățile de administrare ar trebui să furnizeze autorităților competente informații cu privire la resursele umane și tehnice pe care le vor utiliza pentru a-și îndeplini funcțiile și, după caz, pentru a supraveghea delegații. Cel puțin doi membri ai personalului de conducere de nivel superior ar trebui să fie angajați sau să conducă activitatea societății de administrare cu normă întreagă și să fie rezidenți în Uniune.

(36)Pentru a asigura aplicarea uniformă a Directivei 2009/65/CE, ar trebui clarificat faptul că normele de delegare prevăzute la articolul 13 din directiva respectivă se aplică tuturor funcțiilor enumerate în anexa II la directiva respectivă și serviciilor auxiliare menționate la articolul 6 alineatul (3) din directiva respectivă.

(37)Pentru a alinia cadrele juridice ale Directivelor 2011/61/UE și 2009/65/CE în ceea ce privește delegarea, ar trebui să se prevadă că societățile de administrare a OPCVM trebuie să justifice autorităților competente delegarea funcțiilor lor și să furnizeze motive obiective pentru delegare.

(38)Pentru a avea o imagine de ansamblu fiabilă a activităților de delegare din Uniune reglementate la articolul 13 din Directiva 2009/65/CE și pentru a fundamenta viitoarele decizii de politică sau acțiuni de supraveghere, autoritățile competente ar trebui să transmită AEVMP notificări de delegare în cazul în care o societate de administrare a OPCVM deleagă unor entități situate în țări terțe mai multe funcții de administrare a portofoliului sau de administrare a riscurilor decât administrează ea însăși.

(39)În vederea asigurării unei armonizări consecvente a procesului de notificare în domeniul delegării, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului 45 ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta standarde tehnice de reglementare prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), pentru a preciza conținutul, formularele și procedurile de standardizare a procesului de notificare a dispozițiilor privind delegarea ale OPCVM. Formularul de notificare ar trebui să conțină câmpuri de date care să indice activitățile care compun funcțiile de administrare a riscurilor și a portofoliului pentru a stabili dacă o societate de administrare a OPCVM a delegat mai multe astfel de funcții decât a păstrat. Respectivele standarde tehnice de reglementare ar trebui adoptate pe baza unui proiect elaborat de AEVMP.

(40)Pentru a alinia și mai mult normele privind delegarea aplicabile AFIA și OPCVM­urilor și pentru a asigura o aplicare mai uniformă a Directivelor 2011/61/UE și 2009/65/CE, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește precizarea condițiilor pentru delegarea de la o societate de administrare a OPCVM către o parte terță și a condițiilor în care o societate de administrare a OPCVM poate fi considerată o entitate de tip „cutie poștală” și, prin urmare, nu mai poate fi considerată administratorul OPCVM-ului. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare 46 . În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(41)Prezenta directivă pune în aplicare recomandările CERS 47 de armonizare a LMT-urilor și a utilizării acestora de către administratorii de fonduri de tip deschis, care cuprind OPCVM-urile, pentru a permite un răspuns mai eficace la presiunile de lichiditate în perioade de criză a pieței și o mai bună protecție a investitorilor.

(42)Pentru a le permite societăților de administrare a OPCVM stabilite în orice stat membru să facă față presiunilor cererilor de rambursare în condiții de criză a pieței, acestea ar trebui să aibă obligația de a alege cel puțin un LMT din lista armonizată prevăzută în anexă, în plus față de posibilitatea de a suspenda rambursările. Atunci când ia decizia de a activa sau a dezactiva LMT-ul, o societate de administrare a OPCVM ar trebui să notifice acest lucru autorităților de supraveghere, care ar putea astfel să gestioneze mai bine potențialele efecte de propagare ale tensiunilor în materie de lichidități pe o piață mai largă.

(43)Pentru a putea lua o decizie de investiții în concordanță cu apetitul lor pentru risc și cu nevoile lor de lichiditate, investitorii OPCVM-urilor ar trebui să fie informați cu privire la condițiile de utilizare a LMT-urilor.

(44)Pentru a asigura protecția investitorilor și pentru a aborda riscurile la adresa stabilității financiare, autoritățile competente ar trebui să poată solicita unei societăți de administrare a OPCVM să activeze sau să dezactiveze LMT-ul corespunzător.

(45)În vederea asigurării unei armonizări consecvente în domeniul administrării riscului de lichiditate de către administratorii OPCVM-urilor, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului 48 ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta standarde tehnice de reglementare prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), pentru a specifica procesul de alegere și de utilizare a LMT-urilor în vederea facilitării convergenței pieței și a activităților de supraveghere. Respectivele standarde tehnice de reglementare ar trebui adoptate pe baza unui proiect elaborat de AEVMP.

(46)Pentru a sprijini monitorizarea pieței de către autoritățile de supraveghere, colectarea și schimbul de informații prin raportare în scopuri de supraveghere ar putea fi îmbunătățite prin introducerea unor obligații de raportare în scopuri de supraveghere în cazul OPCVM-urilor. Ar trebui să se solicite ca AES și BCE, cu sprijinul autorităților naționale competente, dacă este necesar, să evalueze nevoile de date ale diferitelor autorități de supraveghere, ținând seama de cerințele de raportare existente în temeiul altor acte legislative naționale și ale Uniunii, în special Regulamentul (UE) nr. 600/2014, Regulamentul (UE) 2019/834, Regulamentul (UE) nr. 1011/2012 și Regulamentul (UE) nr. 1073/2013. Rezultatul acestor lucrări pregătitoare ar permite luarea unei decizii de politică în cunoștință de cauză cu privire la măsura și forma în care OPCVM-urile ar trebui să raporteze autorităților competente cu privire la tranzacțiile lor.

(47)În vederea asigurării unei armonizări consecvente a obligațiilor de raportare în scopuri de supraveghere, în conformitate cu articolele 10-14 și cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului 49 ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta standarde tehnice de reglementare prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), pentru a preciza conținutul, formularele și procedurile de standardizare a procesului de raportare în scopuri de supraveghere de către OPCVM. Respectivele standarde tehnice de reglementare ar trebui adoptate pe baza unui proiect elaborat de AEVMP.

(48)Pentru a standardiza procesul de raportare în scopuri de supraveghere, Comisia ar trebui, de asemenea, să fie împuternicită să adopte standarde tehnice de punere în aplicare elaborate de AEVMP în ceea ce privește formularele și standardele în materie de date, frecvența raportării și calendarul raportării de către OPCVM. Comisia ar trebui să adopte respectivele standarde tehnice de punere în aplicare prin intermediul actelor de punere în aplicare în conformitate cu articolul 291 din TFUE și în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(49)Pentru a asigura protecția investitorilor și, în special, pentru a garanta că, în toate cazurile, există un flux stabil de informații între custodele activelor OPCVM-ului și depozitar, regimul privind depozitarii ar trebui extins pentru a include CSD-urile în lanțul de custodie atunci când furnizează servicii de custodie OPCVM-urilor. Pentru a evita eforturile inutile, depozitarii nu ar trebui să îndeplinească obligația de diligență ex ante în cazul în care intenționează să delege custodia către CSD-uri.

(50)Pentru a sprijini convergența în materie de supraveghere în domeniul delegării, AEVMP ar trebui să efectueze evaluări inter pares ale practicilor de supraveghere, urmărind îndeosebi să prevină crearea de entități de tip „cutie poștală”. Analiza efectuată de AEVMP cu privire la evaluările inter pares ar contribui la revizuirea măsurilor adoptate în prezenta directivă și, astfel, Parlamentul European, Consiliul și Comisia vor fi informate cu privire la măsurile suplimentare care ar putea fi necesare pentru a sprijini eficacitatea regimului de delegare prevăzut în Directiva 2009/65/CE.

(51)Pentru a îmbunătăți cooperarea și eficacitatea în materie de supraveghere, autoritățile competente ale statului membru gazdă ar trebui să poată adresa autorității competente a unui stat membru de origine a OPCVM o cerere motivată de a lua măsuri de supraveghere împotriva unui anumit OPCVM.

(52)În plus, pentru a îmbunătăți cooperarea în materie de supraveghere, AEVMP ar trebui să poată solicita unei autorități competente să îi aducă la cunoștință un caz, atunci când cazul respectiv are implicații transfrontaliere și poate afecta protecția investitorilor sau stabilitatea financiară. Analizele AEVMP ale unor astfel de cazuri vor oferi altor autorități competente o mai bună înțelegere a aspectelor discutate și vor contribui la prevenirea unor situații similare în viitor și la protejarea integrității piețelor OPCVM,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ

Articolul 1

Modificări ale Directivei 2011/61/UE

Directiva 2011/61/UE se modifică după cum urmează:

(1)La articolul 4 alineatul (1), se adaugă următoarea literă (ap):

„(ap) «depozitar central de titluri de valoare» înseamnă un depozitar central de titluri de valoare, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului*

* Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind îmbunătățirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană și privind depozitarii centrali de titluri de valoare și de modificare a Directivelor 98/26/CE și 2014/65/UE și a Regulamentului (UE) nr. 236/2012 (JO L 257, 28.8.2014, p. 1).”

(2)Articolul 6 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (4) se adaugă următoarele litere (c) și (d):

„(c) administrarea indicilor de referință în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/1011;

(d) administrarea creditelor în conformitate cu Directiva 2021/... a Parlamentului European și a Consiliului;”;

(b)alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6) Articolul 2 alineatul (2), articolul 15, articolul 16, cu excepția alineatului (5) primul paragraf, și articolele 23, 24 și 25 din Directiva 2014/65/UE se aplică în cazul în care serviciile menționate la alineatul (4) literele (a) și (b) sunt furnizate de AFIA.”

(3)Articolul 7 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Statele membre prevăd obligația ca AFIA care solicită autorizarea să furnizeze autorităților competente din statul membru de origine următoarele informații privind AFIA:

(a)informații despre persoanele care conduc în mod efectiv activitatea AFIA, în special în ceea ce privește funcțiile menționate în anexa I, inclusiv:

(i) o descriere detaliată a rolului, a titlului și a nivelului funcției lor de conducere;

(ii) o descriere a liniilor și a responsabilităților de raportare care le revin în cadrul AFIA și în afara acestuia;

(iii) o prezentare generală a timpului alocat fiecărei responsabilități;

(iv) o descriere a resurselor tehnice și umane care sprijină activitățile acestora;

(b)informații cu privire la identitatea acționarilor sau membrilor direcți sau indirecți ai AFIA, persoane fizice sau juridice, care dețin participații calificate, precum și valoarea respectivelor participații;

(c)un program de activitate care stabilește structura organizatorică a AFIA, inclusiv informații privind modul în care AFIA intenționează să își respecte obligațiile care îi revin în temeiul capitolelor II, III, IV și, după caz, în temeiul capitolelor V, VI, VII și VIII și o descriere detaliată a resurselor umane și tehnice adecvate care vor fi utilizate de AFIA în acest scop;

(d)informații privind politicile și practicile de remunerare în conformitate cu articolul 13;

(e)informații privind dispozițiile luate pentru delegarea și subdelegarea către terți a funcțiilor menționate la articolul 20 și o descriere detaliată a resurselor umane și tehnice care urmează să fie utilizate de AFIA pentru monitorizarea și controlul delegatului.”;

(b)alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) Autoritățile competente informează trimestrial AEVMP cu privire la autorizațiile acordate sau retrase în conformitate cu prezentul capitol.

AEVMP păstrează un registru central public care identifică fiecare AFIA autorizat în temeiul prezentei directive, FIA pe care AFIA în cauză le administrează sau ale căror acțiuni sau unități le distribuie în Uniune și autoritatea competentă pentru fiecare AFIA în cauză. Registrul este accesibil în format electronic.

În cazul în care un AFIA deleagă mai multe funcții de administrare a portofoliului sau de administrare a riscurilor unor entități situate în țări terțe decât reține, autoritățile competente notifică anual toate aceste delegări către AEVMP („notificări de delegare”).

Notificările de delegare includ următoarele:

(a)informații privind AFIA și FIA în cauză;

(b)informații privind delegatul, precizând domiciliul acestuia și dacă este sau nu o entitate reglementată;

(c)o descriere a funcțiilor delegate de administrare a portofoliului și de administrare a riscurilor;

(d)o descriere a funcțiilor reținute de administrare a portofoliului și de administrare a riscurilor;

(e)orice alte informații necesare pentru analizarea dispozițiilor privind delegarea;

(f)o descriere a activităților de supraveghere ale autorităților competente, inclusiv verificări documentare și inspecții la fața locului, precum și a rezultatelor acestor activități;

(g)orice detalii privind cooperarea dintre autoritatea competentă pentru AFIA și autoritatea de supraveghere a delegatului.”;

(c)se adaugă alineatele (8) și (9), după cum urmează:

„(8) AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili conținutul notificărilor de delegare și formularele, modelele și procedurile standard pentru transmiterea notificărilor de delegare într-o limbă uzuală în domeniul financiar. Formularele și modelele standard includ câmpuri de informații care acoperă toate informațiile menționate la alineatul (5) al patrulea paragraf.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(9) AEVMP prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comisiei, cel puțin o dată la doi ani, rapoarte periodice care analizează practicile de piață în ceea ce privește delegarea către entități situate în țări terțe și respectarea articolelor 7 și 20.”

(4)La articolul 8 alineatul (1), litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

„(c) persoanele care conduc efectiv activitatea AFIA au o reputație suficient de bună și o experiență suficientă inclusiv în legătură cu strategiile de investiții urmărite de FIA administrate de AFIA; identitatea persoanelor respective și a fiecărei persoane care le succede în funcție este comunicată de îndată autorităților competente din statele membre de origine ale AFIA, iar conducerea activității AFIA este asigurată de cel puțin două persoane fizice care fie sunt angajate cu normă întreagă de AFIA respectiv, fie au sarcina de a conduce cu normă întreagă activitatea respectivului AFIA și care sunt rezidente în Uniune și îndeplinesc astfel de condiții;”

(5)Articolul 15 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (3), se adaugă următoarea literă (d):

„(d) în ceea ce privește activitățile de acordare de împrumuturi, să pună în aplicare politici, proceduri și procese eficace pentru acordarea de credite, pentru evaluarea riscului de credit și pentru administrarea și monitorizarea portofoliului lor de credite, să actualizeze politicile, procedurile și procesele respective și să se asigure că acestea rămân eficace, precum și să le reexamineze cu regularitate, cel puțin o dată pe an.”;

(b)între alineatele (4) și (5) se introduc următoarele alineate (4a)-(4e):

„(4a) AFIA se asigură că un împrumut acordat unui singur debitor de către FIA pe care îl administrează nu depășește 20 % din capitalul FIA, în cazul în care debitorul este unul dintre următoarele:

(a)o întreprindere financiară în sensul articolului 13 punctul 25 din Directiva 2009/138/CE;

(b)un organism de plasament colectiv în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă sau în sensul articolului 1 alineatul (2) din Directiva 2009/65/CE.

Restricția prevăzută la primul paragraf nu aduce atingere pragurilor, restricțiilor și condițiilor prevăzute în Regulamentele (UE) 2015/760 50 , (UE) 345/2013 51 și (UE) 346/2013 52 .

(4b) Limita de investiții de 20 % prevăzută la alineatul (4a):

(a)se aplică până la data specificată în regulamentul sau actul constitutiv al FIA;

(b)încetează să se mai aplice din momentul în care FIA începe să vândă active în scopul rambursării unităților sau acțiunilor investitorilor după încheierea duratei de funcționare a FIA;

(c)este suspendată temporar pentru o perioadă de până la 12 luni în cazul în care FIA colectează capital suplimentar sau își reduce capitalul existent.

(4c) Data de aplicare menționată la alineatul (4b) litera (a) ține seama de particularitățile și caracteristicile specifice ale activelor în care urmează să investească FIA și nu intervine mai târziu de jumătate din durata de viață a FIA, astfel cum este indicată în actele constitutive ale FIA. În circumstanțe excepționale, autoritatea competentă pentru AFIA poate aproba o prelungire a acestui termen cu cel mult încă un an, cu condiția prezentării unui plan de investiții motivat în mod corespunzător.

(4d) FIA nu acordă împrumuturi următoarelor entități:

(a)AFIA sau personalului AFIA;

(b)depozitarului său;

(c)entității căreia AFIA i-a delegat funcții în conformitate cu articolul 20.

(4e) AFIA se asigură că FIA pe care îl administrează păstrează în permanență 5 % din valoarea noțională a împrumuturilor pe care le-a inițiat și apoi le-a vândut pe piața secundară.

Cerința prevăzută la primul paragraf nu se aplică împrumuturilor pe care FIA le-a achiziționat de pe piața secundară.”

(6)La articolul 16, se introduc următoarele alineate (2a)-(2h):

„(2a) AFIA se asigură că FIA pe care îl administrează este de tip închis în cazul în care valoarea noțională a împrumuturilor inițiate depășește 60 % din valoarea activului net.

Cerința prevăzută la primul paragraf nu aduce atingere pragurilor, restricțiilor și condițiilor prevăzute în Regulamentele (UE) 345/2013, (UE) 346/2013 și (UE) 2015/760.

(2b) După evaluarea caracterului adecvat din punctul de vedere al strategiei de investiții urmărite, al profilului de lichiditate și al politicii de rambursare, un AFIA care administrează un FIA de tip deschis selectează cel puțin un instrument adecvat de administrare a lichidităților din lista prevăzută în anexa V punctele 2-4, pentru o posibilă utilizare în interesul investitorilor FIA. AFIA pune în aplicare politici și proceduri detaliate pentru activarea și dezactivarea oricărui instrument selectat de administrare a lichidităților și măsurile operaționale și administrative pentru utilizarea unui astfel de instrument.

(2c) Un AFIA care administrează un FIA de tip deschis poate, în interesul investitorilor FIA, să suspende temporar răscumpărarea sau rambursarea unităților FIA sau să activeze alte instrumente de administrare a lichidităților selectate din lista prevăzută în anexa V punctele 2-4 și incluse în regulamentul fondului sau în actele constitutive ale AFIA.

Suspendarea provizorie prevăzută la primul paragraf poate fi prevăzută doar în cazuri excepționale, atunci când circumstanțele o cer și în cazul în care suspendarea se justifică având în vedere interesele investitorilor FIA.

(2d) AFIA notifică fără întârziere autorităților competente din statul său membru de origine activarea sau dezactivarea unui instrument de administrare a lichidităților menționat la alineatul (2b).

Autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA transmit fără întârziere notificări autorităților competente din statul membru gazdă al AFIA, AEVMP și CERS cu privire la orice notificări primite în conformitate cu prezentul alineat.

(2e) Statele membre se asigură că AFIA care administrează FIA de tip deschis dispun cel puțin de instrumentele de administrare a lichidităților prevăzute în anexa V.

(2f) AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza caracteristicile instrumentelor de administrare a lichidităților prevăzute în anexa V.

(2g) AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare privind criteriile pentru selectarea și utilizarea de către AFIA a instrumentelor adecvate de administrare a lichidităților pentru administrarea riscului de lichiditate, inclusiv informări adecvate către investitori, ținând seama de capacitatea acestor instrumente de a reduce avantajele necuvenite pentru investitorii care solicită mai întâi rambursarea propriilor investiții și de a atenua riscurile la adresa stabilității financiare.

(2h) Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la alineatele (2f) și (2g) ale prezentului articol, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”

(7)Articolul 20 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„(1) AFIA care intenționează să delege unor terți sarcina de a îndeplini, în numele lor, una sau mai multe dintre funcțiile enumerate în anexa I sau unul sau mai multe dintre serviciile menționate la articolul 6 alineatul (4) notifică acest lucru autorităților competente din statul lor membru de origine înainte ca dispozițiile privind delegarea să intre în vigoare. Se îndeplinesc următoarele condiții:”;

(b)litera (f) se înlocuiește cu următorul text:

„(f) AFIA trebuie să poată demonstra că delegatul este calificat și capabil să exercite funcțiile și să presteze serviciile în cauză, că a fost selecționat cu toată atenția cuvenită și că AFIA poate să monitorizeze în mod eficace și în orice moment activitatea delegată, să dea în orice moment instrucțiuni suplimentare delegatului și să retragă delegarea cu efect imediat atunci când acest lucru este în interesul investitorilor.”;

(b)alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Faptul că AFIA a delegat funcții unei părți terțe sau orice altă subdelegare nu afectează răspunderea AFIA față de clienții săi, FIA și investitorii săi, iar AFIA nu își deleagă funcțiile într-o asemenea măsură încât, în esență, să nu mai poată fi considerat administratorul FIA sau prestatorul de servicii și să devină o entitate de tip „cutie poștală”.”;

(c)la alineatul (4), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Partea terță poate subdelega oricare dintre funcțiile și prestarea de servicii care îi sunt delegate, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:”

(8)Articolul 21 se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (6), literele (c) și (d) se înlocuiesc cu următorul text:

„(c) țara terță în care este stabilit depozitarul nu este identificată ca țară terță cu grad înalt de risc în temeiul articolului 9 alineatul (2) din Directiva (UE) 2015/849;”;

(d) statele membre în care se intenționează distribuirea de unități sau acțiuni ale FIA din afara UE și, în măsura în care sunt diferite, statul membru de origine al AFIA au semnat un acord cu țara terță în care este stabilit depozitarul care respectă în totalitate standardele stabilite la articolul 26 din Convenția-model OCDE pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și pe capital și garantează un schimb eficace de informații în domeniul fiscal, inclusiv eventuale acorduri fiscale multilaterale, iar țara terță nu este menționată în anexa I la Concluziile Consiliului din 2020 privind lista UE revizuită a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale 53 ;”;

(b)alineatul (11) se modifică după cum urmează:

(i) la al doilea paragraf, litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

„(c) depozitarul să dea dovadă de competența, precauția și diligența necesare atunci când selectează și numește o parte terță căreia dorește să îi delege o parte din sarcinile sale, cu excepția cazului în care partea terță respectivă este un depozitar central de titluri de valoare care acționează în calitate de CSD emitent, astfel cum este definit la articolul 1 litera (e) din Regulamentul delegat (UE) 2017/392 al Comisiei*, și să dea dovadă în continuare de competența, precauția și diligența necesare când verifică periodic și supraveghează permanent partea terță căreia i-a delegat o parte din sarcinile sale și măsurile luate de partea terță în legătură cu sarcinile care i-au fost delegate;

* Regulamentul delegat (UE) 2017/392 al Comisiei din 11 noiembrie 2016 de completare a Regulamentului (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la standarde tehnice de reglementare în materie de autorizare, supraveghere și cerințe operaționale pentru depozitarii centrali de titluri de valoare (JO L 65, 10.3.2017, p. 48).”;

(ii) al cincilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În sensul prezentului alineat, prestarea de servicii de către un depozitar central de titluri de valoare care acționează în calitate de CSD emitent, astfel cum este definit la articolul 1 litera (e) din Regulamentul delegat (UE) 2017/392 al Comisiei, nu se consideră o delegare a funcțiilor de custodie ale depozitarului. ”;

(c)alineatul (16) se înlocuiește cu următorul text:

„(16) La cerere, depozitarul pune la dispoziția autorităților sale competente, a autorităților competente pentru FIA care l-au desemnat drept depozitar și a autorităților competente pentru AFIA care administrează FIA respectiv toate informațiile pe care le-a obținut în cursul îndeplinirii sarcinilor sale și care pot fi necesare autorităților competente pentru FIA sau pentru AFIA. Dacă autoritățile competente pentru FIA sau pentru AFIA sunt diferite de cele competente pentru depozitar, autoritățile competente pentru depozitar transmit fără întârziere informațiile primite autorităților competente pentru FIA și pentru AFIA.”

(9)Articolul 23 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i) litera (h) se înlocuiește cu următorul text:

„(h) o descriere a administrării riscului de lichiditate al FIA, inclusiv drepturile de rambursare atât în situații normale, cât și excepționale, prezentând posibilitatea și condițiile de utilizare a instrumentelor de administrare a lichidităților selectate în conformitate cu articolul 16 alineatul (2b), precum și acordurile de rambursare cu investitorii existente.”;

(ii) se introduce litera (ia):

„(ia) o listă a comisioanelor și a taxelor care vor fi aplicate în legătură cu funcționarea FIA și care vor fi suportate de AFIA sau de entitățile afiliate acestuia.”;

(b)la alineatul (4) se adaugă următoarele litere (d), (e) și (f):

„(d) portofoliul de împrumuturi inițiate;

(e) trimestrial, toate comisioanele și taxele directe și indirecte care au fost percepute sau alocate direct sau indirect FIA sau oricăreia dintre investițiile acestuia;

(f) trimestrial, orice societate-mamă, filială sau entitate cu scop special înființată în legătură cu investițiile FIA de către AFIA, personalul AFIA sau entitățile afiliate în mod direct sau indirect AFIA.”

(10) Articolul 24 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) AFIA raportează periodic autorităților competente din statul membru de origine piețele pe care operează și instrumentele pe care le tranzacționează în numele FIA pe care le administrează.

AFIA comunică informații referitoare la instrumentele pe care le tranzacționează, la piețele pe care este membru sau pe care tranzacționează în mod activ, precum și la expunerile fiecărui FIA pe care îl administrează.”;

(b)la alineatul (2), litera (d) se elimină;

(c)alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6) AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în care precizează detaliile care trebuie raportate în conformitate cu alineatele (1) și (2). AEVMP ține seama de alte cerințe de raportare aplicabile AFIA și de raportul emis în conformitate cu articolul 69b alineatul (2).

AEVMP prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [a se introduce data = 36 de luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”;

(d)se adaugă următorul alineat (7):

„(7) AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în care precizează:

(a)formatul și standardele în materie de date pentru rapoartele menționate la alineatele (1) și (2);

(b)frecvența și calendarul raportării.

AEVMP prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la [a se introduce data = 36 de luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”

(11)La articolul 35 alineatul (2), literele (b) și (c) se înlocuiesc cu următorul text:

„(b) țara terță în care este stabilit FIA din afara UE nu este identificată ca țară terță cu grad înalt de risc în temeiul articolului 9 alineatul (2) din Directiva (UE) 2015/849;

(c) țara terță în care este stabilit FIA din afara UE a semnat un acord cu statul membru de origine al AFIA autorizat și cu fiecare stat membru în care se intenționează distribuirea de unități sau acțiuni ale FIA din afara UE, care respectă în totalitate standardele stabilite la articolul 26 din Convenția-model OCDE pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și pe capital și garantează un schimb eficace de informații în domeniul fiscal, inclusiv eventuale acorduri fiscale multilaterale, iar țara terță nu este menționată în anexa I la Concluziile Consiliului din 2020 privind lista UE revizuită a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale 54 ;”

(12)Articolul 36 alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

„(c) țara terță în care este stabilit FIA din afara UE nu este identificată ca țară terță cu grad înalt de risc în temeiul articolului 9 alineatul (2) din Directiva (UE) 2015/849;”;

(b)se adaugă următoarea literă (d):

„(d) țara terță în care este stabilit FIA din afara UE a semnat un acord cu statul membru de origine al AFIA autorizat și cu fiecare stat membru în care se intenționează distribuirea de unități sau acțiuni ale FIA din afara UE, care respectă în totalitate standardele stabilite la articolul 26 din Convenția-model OCDE pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și pe capital și garantează un schimb eficace de informații în domeniul fiscal, inclusiv eventuale acorduri fiscale multilaterale, iar țara terță respectivă nu este menționată în anexa I la Concluziile Consiliului din 2020 privind lista UE revizuită a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale;”

(13)La articolul 37 alineatul (7), literele (e) și (f) se înlocuiesc cu următorul text:

„(e) țara terță în care este stabilit AFIA din afara UE nu este identificată ca țară terță cu grad înalt de risc în temeiul articolului 9 alineatul (2) din Directiva (UE) 2015/849;

(f) țara terță în care este stabilit AFIA din afara UE a semnat un acord cu statul membru de referință, care respectă în totalitate standardele stabilite la articolul 26 din Convenția-model OCDE pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și pe capital și garantează un schimb eficace de informații în domeniul fiscal, inclusiv eventuale acorduri fiscale multilaterale, iar țara terță nu este menționată în anexa I la Concluziile Consiliului din 2020 privind lista UE revizuită a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale;”

(14)Se introduce următorul articol 38a:

„Articolul 38a

Evaluarea inter pares a aplicării regimului de delegare

1.AEVMP efectuează periodic, cel puțin o dată la doi ani, o evaluare inter pares a activităților de supraveghere ale autorităților competente în ceea ce privește aplicarea articolului 20. Această evaluare inter pares se axează pe măsurile luate pentru a preveni ca AFIA care deleagă îndeplinirea sarcinilor de administrare a portofoliului sau de administrare a riscurilor unor părți terțe situate în țări terțe să devină entități de tip „cutie poștală”.

2.Atunci când efectuează evaluarea inter pares, AEVMP utilizează metode transparente pentru a asigura o evaluare și o comparație obiective între autoritățile competente evaluate.”

(15) La articolul 40 alineatul (2), literele (b) și (c) se înlocuiesc cu următorul text:

„(b) țara terță în care este stabilit FIA din afara UE nu este identificată ca țară terță cu grad înalt de risc în temeiul articolului 9 alineatul (2) din Directiva (UE) 2015/849;

(c) țara terță în care este stabilit FIA din afara UE a semnat un acord cu statul membru de referință și cu fiecare stat membru în care se intenționează distribuirea de unități sau acțiuni ale FIA din afara UE, care respectă în totalitate standardele stabilite la articolul 26 din Convenția-model OCDE pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și pe capital și garantează un schimb eficace de informații în domeniul fiscal, inclusiv eventuale acorduri fiscale multilaterale, iar țara terță respectivă nu este menționată în anexa I la Concluziile Consiliului din 2020 privind lista UE revizuită a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale;”

(16)Articolul 42 alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

„(c) țara terță în care este stabilit AFIA din afara UE sau FIA din afara UE nu este identificată ca țară terță cu grad înalt de risc în temeiul articolului 9 alineatul (2) din Directiva (UE) 2015/849;”;

(b)se adaugă următoarea literă (d):

„(d) țara terță în care este stabilit FIA din afara UE sau AFIA din afara UE a semnat un acord cu statul membru în care se intenționează distribuirea de unități sau acțiuni ale FIA din afara UE, care respectă în totalitate standardele stabilite la articolul 26 din Convenția-model OCDE pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și pe capital și garantează un schimb eficace de informații în domeniul fiscal, inclusiv eventuale acorduri fiscale multilaterale, iar țara terță respectivă nu este menționată în anexa I la Concluziile Consiliului din 2020 privind lista UE revizuită a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale;”

(17)La articolul 46 alineatul (2), litera (j) se înlocuiește cu următorul text:

„(j) în interesul investitorilor sau al publicului, de a solicita AFIA să activeze sau să dezactiveze instrumentul de administrare a lichidităților menționat în anexa V punctul 1 sau 2 sau selectat de AFIA în conformitate cu articolul 16 alineatul (2b), oricare dintre acestea este mai adecvat având în vedere tipul de FIA deschis sau de grup de FIA de tip deschis în cauză și riscurile pentru protecția investitorilor sau pentru stabilitatea financiară care impun această cerință.”

(18)Articolul 47 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Toate informațiile schimbate în temeiul prezentei directive între AEVMP, autoritățile competente, ABE, Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale) înființată prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului* și CERS sunt considerate confidențiale, cu excepția cazului în care:

(a)AEVMP sau autoritatea competentă sau o altă autoritate ori un alt organism în cauză precizează la momentul comunicării că astfel de informații pot fi divulgate;

(b)divulgarea este necesară în cadrul procedurilor judiciare;

(c)informațiile divulgate sunt utilizate într-un rezumat sau într-o formă agregată, în care participanții individuali la piețele financiare nu pot fi identificați.

*Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale) de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/79/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 48).”;

(b)la alineatul (4), se adaugă următoarea literă (d):

„(d) să impună AFIA din afara UE care distribuie în Uniune FIA pe care le administrează sau AFIA din UE care administrează FIA din afara UE să activeze sau să dezactiveze un instrument de administrare a lichidităților menționat la punctul 1 sau 2 din anexa V sau selectat de AFIA, oricare dintre acestea este mai adecvat având în vedere tipul de FIA deschis în cauză și riscurile pentru protecția investitorilor sau pentru stabilitatea financiară care impun această cerință.”;

(19) Articolul 50 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5)   În cazul în care autoritățile competente dintr-un stat membru au motive rezonabile să suspecteze că un AFIA care nu face obiectul supravegherii lor comite sau a comis acte care încalcă prezenta directivă, acestea notifică acest lucru AEVMP, autorităților competente din statul membru de origine și celor din statul membru gazdă al AFIA în cauză, într-un mod cât mai detaliat posibil. Autoritățile competente care au primit informațiile adoptă măsurile necesare, informează AEVMP, comunică rezultatele intervenției lor autorităților competente care le-au transmis notificarea și, în măsura posibilului, le comunică elementele importante apărute între timp. Prezentul alineat nu aduce atingere competențelor autorităților competente care au trimis notificarea.”;

(b)se introduc următoarele alineate (5a)-(5g):

„(5a) Autoritățile competente din statul membru de origine al unui AFIA informează autoritățile competente din statul membru gazdă al AFIA, AEVMP și CERS înainte de a-și exercita competențele în temeiul articolului 46 alineatul (2) litera (j) sau al articolului 47 alineatul (4) litera (d).

(5b) Autoritatea competentă din statul membru gazdă al unui AFIA poate solicita autorității competente din statul membru de origine al AFIA să își exercite competențele prevăzute la articolul 46 alineatul (2) litera (j) sau la articolul 47 alineatul (4) litera (d), precizând motivele solicitării și notificând-o AEVMP și CERS.

(5c) În cazul în care autoritatea competentă din statul membru de origine al AFIA nu este de acord cu solicitarea menționată la alineatul (5b), aceasta informează în acest sens autoritatea competentă din statul membru gazdă al AFIA, AEVMP și CERS, precizând motivele.

(5d) Pe baza informațiilor primite în conformitate cu alineatele (5b) și (5c), AEVMP emite un aviz adresat autorităților competente din statul membru de origine al AFIA cu privire la exercitarea competențelor prevăzute la articolul 46 alineatul (2) litera (j) sau la articolul 47 alineatul (4) litera (d).

(5e) În cazul în care autoritatea competentă nu acționează în conformitate cu avizul AEVMP menționat la alineatul (5d) sau nu intenționează să respecte avizul respectiv, aceasta informează AEVMP, precizând motivele nerespectării sau intenției sale. AEVMP poate face public faptul că o autoritate competentă nu respectă sau intenționează să nu respecte consilierea furnizată de ea. De asemenea, AEVMP poate decide, de la caz la caz, să publice motivele prezentate de autoritatea competentă în acest sens. AEVMP informează în prealabil autoritățile competente cu privire la această publicare.

(5f) Autoritatea competentă a statului membru gazdă al unui AFIA poate solicita autorității competente din statul membru de origine al AFIA să își exercite, fără întârziere, competențele prevăzute la articolul 46 alineatul (2), specificând motivele solicitării sale și notificând acest lucru către AEVMP și, în cazul în care există riscuri potențiale la adresa stabilității și integrității sistemului financiar, către CERS.

Autoritatea competentă din statul membru de origine al AFIA informează, fără întârziere, autoritatea competentă din statul membru gazdă al AFIA, AEVMP și, în cazul în care există riscuri potențiale la adresa stabilității și integrității sistemului financiar, CERS cu privire la competențele exercitate și la constatările sale.

(5g) AEVMP poate solicita autorității competente să îi prezinte explicații în legătură cu cazuri specifice care au implicații transfrontaliere, care privesc aspecte legate de protecția investitorilor sau care prezintă riscuri la adresa stabilității financiare.”;

(c)se adaugă următorul alineat (7):

„(7) AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să indice situațiile în care autoritățile competente își pot exercita competențele prevăzute la articolul 46 alineatul (2) litera (j) și situațiile în care acestea pot transmite solicitările menționate la alineatele (5b) și (5f). Atunci când elaborează aceste standarde, AEVMP ia în considerare implicațiile potențiale ale unei astfel de intervenții de supraveghere pentru protecția investitorilor și stabilitatea financiară într-un alt stat membru sau în Uniune.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”

(20)La articolul 61, alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5)  Autoritățile competente din statul membru de origine al unui FIA sau, în cazul în care FIA nu este reglementat, autoritățile competente din statul membru de origine al unui AFIA pot permite instituțiilor menționate la articolul 21 alineatul (3) litera (a) și stabilite într-un alt stat membru să fie desemnate drept depozitar. Prezenta dispoziție nu aduce atingere aplicării în întregime a articolului 21, cu excepția alineatului (5) litera (a) de la articolul respectiv referitor la locul în care depozitarul urmează să fie stabilit.”

(21)Se introduce următorul articol 69b:

„Articolul 69b

Revizuire

1.Până la [a se introduce data = 60 de luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive] și în urma evaluărilor inter pares efectuate de AEVMP menționate la articolul 38a și a rapoartelor elaborate de AEVMP în conformitate cu articolul 7 alineatul (9), Comisia inițiază o revizuire a funcționării normelor prevăzute în prezenta directivă și a experienței dobândite în aplicarea acestora. Revizuirea respectivă include o evaluare a următoarelor aspecte:

(a)impactul disponibilității și al activării instrumentelor de administrare a lichidităților de către AFIA asupra stabilității financiare;

(b)eficacitatea cerințelor de autorizare a AFIA prevăzute la articolele 7 și 8 și regimul de delegare prevăzut la articolul 20 din prezenta directivă în ceea ce privește prevenirea creării de entități de tip „cutie poștală” în Uniune;

(c)caracterul adecvat al cerințelor aplicabile AFIA care administrează FIA inițiatoare de împrumuturi, prevăzute la articolul 15;

(d)oportunitatea completării prezentei directive cu un pașaport al depozitarului.

2.Până la [a se introduce data = 24 de luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive], AEVMP prezintă Comisiei un raport privind dezvoltarea unei colectări integrate de date în materie de supraveghere, care se axează pe modul de:

(a)reducere a domeniilor în care există suprapuneri și neconcordanțe între cadrele de raportare din sectorul gestionării activelor și cele din alte sectoare ale industriei financiare;

(b)standardizare a datelor, precum și de partajare și utilizare eficientă a datelor deja raportate în orice cadru de raportare al Uniunii de către orice autoritate competentă relevantă, la nivelul Uniunii sau la nivel național.

3.Atunci când pregătește raportul menționat la alineatul (2), AEVMP lucrează în strânsă cooperare cu Banca Centrală Europeană (BCE), cu celelalte autorități europene de supraveghere și, după caz, cu autoritățile naționale competente.

4.În urma revizuirii menționate la alineatul (1) și după consultarea AEVMP, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la concluziile revizuirii respective.”

(22)Anexa I se modifică în conformitate cu anexa I la prezenta directivă.

(23)Textul anexei II la prezenta directivă se adaugă ca anexa V.

Articolul 2

Modificări ale Directivei 2009/65/CE

Directiva 2009/65/CE se modifică după cum urmează:

(1)La articolul 2 alineatul (1), se adaugă următoarea literă (u):

„(u) «depozitar central de titluri de valoare» înseamnă un depozitar central de titluri de valoare, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului*.

* Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind îmbunătățirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană și privind depozitarii centrali de titluri de valoare și de modificare a Directivelor 98/26/CE și 2014/65/UE și a Regulamentului (UE) nr. 236/2012 (JO L 257, 28.8.2014, p. 1).”

(2)Articolul 7 alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a) literele (b) și (c) se înlocuiesc cu următorul text:

„(b) persoanele care conduc efectiv activitatea unei societăți de administrare au o reputație suficient de bună și o experiență suficientă inclusiv în legătură cu tipul de OPCVM administrat de societatea de administrare; identitatea persoanelor respective și a fiecărei persoane care le succede în funcție este comunicată de îndată autorităților competente, iar conducerea activității unei societăți de administrare este asigurată de cel puțin două persoane fizice care fie sunt angajate cu normă întreagă de societatea de administrare respectivă, fie au sarcina de a conduce cu normă întreagă activitatea respectivei societăți de administrare și care sunt rezidente în Uniune și îndeplinesc astfel de condiții;

(c) cererea de autorizare este însoțită de un program de activitate care stabilește cel puțin structura organizatorică a societății de administrare, precizând resursele tehnice și umane care vor fi utilizate pentru conducerea activității societății de administrare, informații despre persoanele care conduc efectiv activitatea respectivei societăți de administrare, inclusiv:

(i) o descriere detaliată a rolului, a titlului și a nivelului funcției lor de conducere;

(ii) o descriere a liniilor și a responsabilităților de raportare care le revin în cadrul societății de administrare și în afara acesteia;

(iii) o prezentare generală a timpului alocat fiecărei responsabilități;”;

(b)se adaugă următoarea literă (e):

„(e) societatea de administrare furnizează informații privind dispozițiile luate pentru delegarea și subdelegarea către terți a funcțiilor în conformitate cu articolul 13 și o descriere detaliată a resurselor umane și tehnice pe care urmează să le utilizeze pentru monitorizarea și controlul delegatului.”

(3)Articolul 13 se modifică după cum urmează:

(a)alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i) teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Societățile de administrare care intenționează să delege unor terți sarcina de a îndeplini, în numele lor, una sau mai multe dintre funcțiile enumerate în anexa II sau unul sau mai multe dintre serviciile menționate la articolul 6 alineatul (3) notifică acest lucru autorităților competente din statul lor membru de origine înainte ca dispozițiile privind delegarea să intre în vigoare. Se îndeplinesc următoarele condiții:”;

(ii) litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b) mandatul nu trebuie să împiedice buna desfășurare a supravegherii societății de administrare și, în special, nu trebuie să împiedice nici societatea să acționeze, nici OPCVM-ul să fie administrat în conformitate cu interesul suprem al investitorilor și clienților săi;”;

(iii) literele (g), (h) și (i) se înlocuiesc cu următorul text:

„(g) mandatul nu trebuie să împiedice persoanele care conduc activitatea societății de administrare să dea oricând instrucțiuni suplimentare întreprinderii căreia îi sunt delegate funcțiile sau prestările de servicii ori să îi retragă mandatul imediat, atunci când aceasta este în interesul investitorilor și al clienților;

(h) având în vedere natura funcțiilor și a prestării de servicii care urmează să fie delegate, întreprinderea căreia îi vor fi delegate funcțiile sau prestările de servicii trebuie să fie calificată și capabilă să îndeplinească funcțiile sau să presteze serviciile în cauză și

(i) prospectele OPCVM-ului trebuie să enumere serviciile și funcțiile pe care societatea de administrare a fost autorizată să le delege în conformitate cu prezentul articol.”;

(iv) se adaugă următoarea literă (j):

„(j) societatea de administrare trebuie să poată justifica întreaga sa structură de delegare cu motive obiective;”;

(b)alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Răspunderea societății de administrare sau a depozitarului nu este afectată de delegarea către terți a niciunei funcții sau a prestării de servicii de către societatea de administrare. Societatea de administrare nu deleagă funcții sau prestarea de servicii în măsura în care, în esență, nu mai poate fi considerată administratorul OPCVM-ului și în măsura în care devine o entitate de tip „cutie poștală”.”;

(c)se adaugă următoarele alineate (3), (4), (5) și (6):

„(3) În cazul în care o societate de administrare deleagă mai multe funcții de administrare a portofoliului sau de administrare a riscurilor unor entități situate în țări terțe decât reține, autoritățile competente notifică anual toate aceste delegări către AEVMP („notificări de delegare”).

Notificările de delegare includ următoarele:

(a)informații privind OPCVM-ul și societatea sa de administrare în cauză;

(b)informații privind delegatul, precizând domiciliul acestuia și dacă este sau nu o entitate reglementată;

(c)o descriere a funcțiilor delegate de administrare a portofoliului și de administrare a riscurilor;

(d)o descriere a funcțiilor reținute de administrare a portofoliului și de administrare a riscurilor;

(e) orice alte informații necesare pentru analizarea dispozițiilor privind delegarea;

(f)o descriere a activităților de supraveghere ale autorităților competente, inclusiv verificări documentare și inspecții la fața locului, precum și a rezultatelor acestor activități;

(g)orice detalii privind cooperarea dintre autoritatea competentă și autoritatea de supraveghere a delegatului.

(4) AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili conținutul notificărilor de delegare și formularele, modelele și procedurile standard pentru transmiterea notificărilor de delegare într-o limbă uzuală în domeniul financiar. Formularele și modelele standard includ câmpuri de informații care acoperă toate informațiile menționate la alineatul (3).

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(5) AEVMP prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comisiei, cel puțin o dată la doi ani, rapoarte periodice care analizează practicile de piață în ceea ce privește delegarea către entități situate în țări terțe și respectarea articolelor 7 și 13.

(6) Comisia adoptă, prin intermediul actelor delegate, în conformitate cu articolul 112a, măsuri privind:

(a)condițiile pentru îndeplinirea cerințelor de la alineatul (1);

(b)condițiile în care societatea de administrare a OPCVM își deleagă funcțiile într-o asemenea măsură încât devine o entitate de tip „cutie poștală” și nu mai poate fi considerat administrator al OPCVM-ului în conformitate cu alineatul (2).”

(4)Se introduce următorul articol 18a:

„Articolul 18a

1.Statele membre se asigură că OPCVM-urile dispun cel puțin de instrumentele de administrare a lichidităților prevăzute în anexa IIA.

2.După evaluarea caracterului adecvat din punctul de vedere al strategiei de investiții urmărite, al profilului de lichiditate și al politicii de rambursare, o societate de administrare selectează cel puțin un instrument adecvat de administrare a lichidităților din lista prevăzută în anexa IIA punctele 2-4 și îl include în regulamentul fondului sau în actele constitutive ale societății de investiții pentru o posibilă utilizare în interesul investitorilor OPCVM-urilor. Societatea de administrare pune în aplicare politici și proceduri detaliate pentru activarea și dezactivarea oricărui instrument selectat de administrare a lichidităților și măsurile operaționale și administrative pentru utilizarea unui astfel de instrument.

3.AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a defini și a preciza caracteristicile instrumentelor de administrare a lichidităților prevăzute în anexa IIA.

4.AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare privind criteriile pentru selectarea și utilizarea de către societățile de administrare a instrumentelor adecvate de administrare a lichidităților pentru administrarea riscului de lichiditate, inclusiv informări adecvate către investitori, ținând seama de capacitatea acestor instrumente de a reduce avantajele necuvenite pentru investitorii care solicită mai întâi rambursarea propriilor investiții și de a atenua riscurile la adresa stabilității financiare.

5.Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la alineatele (3) și (4), în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”

(5)Se introduc următoarele articole 20a și 20b:

„Articolul 20a

1.O societate de administrare raportează periodic autorităților competente din statul membru de origine piețele pe care operează și instrumentele pe care le tranzacționează în numele OPCVM-urilor pe care le administrează.

2.AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în care precizează detaliile care trebuie raportate în conformitate cu alineatul (1). AEVMP ține seama de alte cerințe de raportare aplicabile societăților de administrare și de raportul emis în conformitate cu articolul 20b.

AEVMP prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [a se introduce data = 36 de luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

3.AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în care precizează:

(a)formatul și standardele în materie de date pentru rapoartele menționate la alineatul (1);

(b)    frecvența și calendarul raportării.

AEVMP prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la [a se introduce data = 36 de luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 20b

1.Până la [a se introduce data = 24 de luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive], AEVMP prezintă Comisiei un raport privind dezvoltarea unei colectări integrate de date în materie de supraveghere, care se axează pe modul de:

(b)reducere a domeniilor în care există suprapuneri și neconcordanțe între cadrele de raportare din sectorul gestionării activelor și cele din alte sectoare ale industriei financiare și

(c)îmbunătățire a standardizării datelor, precum și de partajare și utilizare eficientă a datelor deja raportate în orice cadru de raportare al Uniunii de către orice autoritate competentă relevantă, la nivelul Uniunii sau la nivel național.

2.Atunci când pregătește raportul menționat la alineatul (1), AEVMP lucrează în strânsă cooperare cu Banca Centrală Europeană (BCE), cu celelalte autorități europene de supraveghere și, după caz, cu autoritățile naționale competente.”

(6)Articolul 22a se modifică după cum urmează:

(a)la alineatul (2), litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

„(c) depozitarul să acționeze cu competența, grija și diligența necesare atunci când selectează și numește un terț căruia intenționează să îi delege o parte din sarcinile sale, cu excepția cazului în care terțul respectiv este un depozitar central de titluri de valoare care acționează în calitate de CSD emitent, astfel cum este definit la articolul 1 litera (e) din Regulamentul delegat (UE) 2017/392 al Comisiei*, și să dea dovadă în continuare de competența, grija și diligența necesare când verifică periodic și supraveghează permanent terțul căruia i-a delegat o parte din sarcinile sale și măsurile luate de terț în legătură cu sarcinile care i-au fost delegate.            

* Regulamentul delegat (UE) 2017/392 al Comisiei din 11 noiembrie 2016 de completare a Regulamentului (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la standarde tehnice de reglementare în materie de autorizare, supraveghere și cerințe operaționale pentru depozitarii centrali de titluri de valoare (JO L 65, 10.3.2017, p. 48).”;

(b)alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) În sensul prezentului alineat, prestarea de servicii de către un depozitar central de titluri de valoare care acționează în calitate de CSD emitent, astfel cum este definit la articolul 1 litera (e) din Regulamentul delegat (UE) 2017/392 al Comisiei, nu se consideră o delegare a funcțiilor de custodie ale depozitarului. ”

(7)La articolul 29 alineatul (1), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b) conducătorii societății de investiții trebuie să aibă o reputație suficient de bună și o experiență suficientă și pentru tipul de activități desfășurate de respectiva societate și, în acest scop, identitatea conducătorilor și a oricărei persoane care le succede în funcții trebuie notificată de îndată autorităților competente; coordonarea activității unei societăți de investiții trebuie asigurată fie de doi angajați cu normă întreagă, fie de două persoane fizice care au sarcina de a conduce cu normă întreagă activitatea respectivei societăți de administrare și care sunt rezidente în Uniune și îndeplinesc astfel de condiții; iar conducători înseamnă persoanele care, în temeiul legii sau al actelor constitutive, reprezintă societatea de investiții sau care decid efectiv politica societății;”;

(8)La articolul 84, alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

„(2) Prin derogare de la alineatul (1):

(a)un OPCVM poate, în interesul deținătorilor săi de titluri de participare, să suspende temporar răscumpărarea sau rambursarea titlurilor sale de participare ori să activeze un alt instrument de administrare a lichidităților selectat în conformitate cu articolul 18a alineatul (2);

(b)în interesul deținătorilor de titluri de participare sau în interes public, autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului pot solicita unui OPCVM să activeze un instrument de administrare a lichidităților menționat la punctul 1 sau 2 din anexa IIA sau selectat și notificat de OPCVM în conformitate cu articolul 18a alineatul (2), oricare dintre acestea este mai adecvat având în vedere tipul de OPCVM și riscurile care necesită luarea acestei măsuri.

Suspendarea provizorie prevăzută la litera (a) de la primul paragraf este prevăzută doar în cazuri excepționale, atunci când circumstanțele o cer și în cazul în care suspendarea se justifică având în vedere interesele deținătorilor de titluri de participare.

(3) OPCVM-ul notifică fără întârziere autorităților competente din statul membru de origine și autorităților competente din toate statele membre în care își comercializează titlurile de participare activarea sau dezactivarea unui instrument de administrare a lichidităților menționat la alineatul (2) litera (a).

Autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM informează fără întârziere AEVMP și CERS cu privire la orice notificare primită în conformitate cu prezentul alineat.

(3a) Autoritățile competente din statul membru de origine al OPCVM-ului transmite notificări autorităților competente din toate statele membre în care OPCVM-ul își comercializează titlurile de participare, AEVMP și CERS înainte de a-și exercita competențele în temeiul alineatului (2) litera (b).

(3b) Autoritățile competente din statele membre în care un OPCVM își comercializează titlurile de participare pot solicita autorității competente din statul membru de origine al OPCVM-ului să își exercite competențele prevăzute la alineatul (2) litera (b), precizând motivele solicitării și notificând-o AEVMP și CERS.

(3c) În cazul în care autoritatea competentă din statul membru de origine al OPCVM-ului nu este de acord cu solicitarea menționată la alineatul (3b), aceasta informează autoritatea competentă solicitantă, AEVMP și CERS în acest sens, precizând motivele dezacordului.

(3d) Pe baza informațiilor primite în conformitate cu alineatele (3b) și (3c), AEVMP emite un aviz adresat autorităților competente din statul membru de origine al OPCVM-ului cu privire la exercitarea competențelor prevăzute la alineatul (2) litera (b).

(3e) În cazul în care autoritatea competentă nu acționează în conformitate cu avizul AEVMP menționat la alineatul (3d) sau nu intenționează să respecte avizul respectiv, aceasta informează AEVMP, precizând motivele nerespectării sau intenției sale. AEVMP poate face public faptul că o autoritate competentă nu respectă sau intenționează să nu respecte consilierea furnizată de ea. De asemenea, AEVMP poate decide, de la caz la caz, să publice motivele prezentate de autoritatea competentă în acest sens. AEVMP informează în prealabil autoritățile competente cu privire la această publicare.

(3f) AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să indice situațiile în care autoritățile competente își pot exercita competențele prevăzute la alineatul (2) litera (b). Atunci când elaborează aceste standarde, AEVMP ia în considerare implicațiile potențiale ale unei astfel de intervenții de supraveghere pentru protecția investitorilor și stabilitatea financiară într-un alt stat membru sau în Uniune.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”

(9)La articolul 98 se adaugă următoarele alineate (3) și (4):

„(3) Autoritatea competentă din statul membru gazdă al OPCVM-ului poate solicita autorității competente din statul membru de origine al OPCVM-ului să își exercite, fără întârziere, competențele prevăzute la alineatul (2), specificând motivele solicitării sale și notificând acest lucru către AEVMP și, în cazul în care există riscuri potențiale la adresa stabilității și integrității sistemului financiar, către CERS.

Autoritatea competentă din statul membru de origine al OPCVM-ului informează, fără întârziere, autoritatea competentă din statul membru gazdă al OPCVM-ului, AEVMP și, în cazul în care există riscuri potențiale la adresa stabilității și integrității sistemului financiar, CERS cu privire la competențele exercitate și la constatările sale.

(4) AEVMP poate solicita autorității competente să îi prezinte explicații în legătură cu cazuri specifice care au implicații transfrontaliere, care privesc aspecte legate de protecția investitorilor sau care prezintă riscuri la adresa stabilității financiare.”;

(10)Se introduce următorul articol 101a:

„Articolul 101a

1.AEVMP efectuează periodic, cel puțin o dată la doi ani, o evaluare inter pares a activităților de supraveghere ale autorităților competente în ceea ce privește aplicarea articolului 13. Această evaluare inter pares se axează pe măsurile luate pentru a preveni ca societatea de administrare care deleagă îndeplinirea sarcinilor de administrare a portofoliului sau de administrare a riscurilor unor părți terțe situate în țări terțe să devină entități de tip „cutie poștală”.

2.Atunci când efectuează evaluarea inter pares, AEVMP utilizează metode transparente pentru a asigura o evaluare și o comparație obiective între autoritățile competente evaluate.”

(11)Se introduce următorul articol 110a:

„Articolul 110a

Până la [a se introduce data = 30 de luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive] și în urma evaluărilor inter pares și a analizelor menționate la articolul 101a și a rapoartelor elaborate de AEVMP în conformitate cu articolul 13 alineatul (4), Comisia inițiază o revizuire a regimului de delegare prevăzut la articolul 13 pentru a preveni crearea de entități de tip „cutie poștală” în Uniune.”

(12) Articolul 112a se modifică după cum urmează:

(a) la alineatul (1), se adaugă următorul paragraf:

„Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 13 este conferită Comisiei pentru o perioadă de patru ani de la [a se introduce data intrării în vigoare a prezentei directive].”;

(b)la alineatul (3), prima teză se înlocuiește cu următorul text:

„Delegarea de competențe menționată la articolele 12, 13, 14, 18a, 20a, 26b, 43, 50a, 51, 60, 61, 62, 64, 75, 78, 81, 95 și 111 poate fi revocată oricând de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate care sunt deja în vigoare.”;

(c)la alineatul (5), prima teză se înlocuiește cu următorul text:

„Un act delegat adoptat în temeiul articolelor 12, 13, 14, 18a, 20a, 26b, 43, 50a, 51, 60, 61, 62, 64, 75, 78, 81, 95 și 111 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu trei luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”

(13)Anexa I se modifică în conformitate cu anexa III la prezenta directivă.

(14)Textul anexei IV la prezenta directivă se adaugă ca anexa IIA.

Articolul 3

Transpunere

1.Statele membre adoptă și publică, până cel târziu la [a se introduce data = 24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive], actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.

2.Statele membre aplică aceste acte începând cu […].

3.Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

4.Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Intrare în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 5

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles,

(1)    Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 1095/2010, JO L 174, 1.7.2011, p. 1 (Directiva privind AFIA).

(2)    Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (reformare) (JO L 302, 17.11.2009, p. 32).

(3)    Supra 1.

(4)    Considerentele 2-4 și 94 din Directiva privind AFIA.

(5)    Articolul 32 alineatul (1) din Directiva privind AFIA.

(6)    Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, O uniune a piețelor de capital pentru cetățeni și întreprinderi – un nou plan de acțiune, (COM/2020/590 final).

(7)    Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu de evaluare a aplicării și a domeniului de aplicare ale Directivei 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind administratorii fondurilor de investiții alternative (COM/2020/232 final).

(8)    AFIA au obligația de a numi un depozitar unic pentru fiecare FIA pe care îl administrează pentru a păstra activele FIA în custodie, a monitoriza fluxurile de numerar și a asigura respectarea de către FIA a reglementărilor relevante și a normelor fondului.

(9)    Supra 7.

(10)    Sursa: Baza de date statistice a BCE. În 2008, activele fondurilor de investiții din zona euro reprezentau aproximativ 13 % din totalul activelor sectorului financiar, comparativ cu aproape 20 % în 2020 (sursa: Buletinul macroprudențial al BCE , aprilie 2021).

(11)    A se vedea, de exemplu, Monitorul NBFI al CERS 2020, p. 59, 62-63 (sursa: https://www.esrb.europa.eu/pub/pdf/reports/nbfi_monitor/esrb.202010_eunon-bankfinancialintermediationriskmonitor2020~89c25e1973.en.pdf?588be9e8391cfb17584d2a283dfe0abe).

(12)    Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor referitoare la Strategia UE privind finanțele digitale (COM/2020/591 final).

(13)    În plus, absența unui set minim de LMT-uri poate duce la diferențe între statele membre din perspectiva integrării pieței.

(14)    Ca parte a infrastructurilor posttranzacționare, CSD-urile gestionează sisteme de decontare a titlurilor de valoare, participă la controlul integrității unei emisiuni care împiedică crearea sau reducerea nejustificată a titlurilor de valoare emise și sunt implicate în obținerea garanțiilor reale pentru operațiunile de politică monetară, precum și în obținerea garanțiilor reale între instituțiile de credit. CSD-urile dețin, de asemenea, titlurile de valoare ale participanților lor.

(15)    Articolul 21 alineatul (11) ultima liniuță din Directiva privind AFIA.

(16)    Scrisoarea AEVMP către Comisia Europeană din 18 august 2020 privind revizuirea Directivei privind AFIA (sursa: esma34-32-551_esma_letter_on_aifmd_review.pdf (europa.eu) .

(17)    Regulamentul delegat (UE) nr. 231/2013 al Comisiei din 19 decembrie 2012 (Regulamentul AFIA) de completare a Directivei 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește derogările, condițiile generale de operare, depozitarii, efectul de levier, transparența și supravegherea, inclusiv cerințele detaliate de raportare în scopuri de supraveghere de către FIA (JO L 83, 22.3.2013, p. 1).

(18)    Supra 6.

(19)    Supra 12.

(20)    Regulamentul (UE) 2015/760 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind fondurile europene de investiții pe termen lung (JO L 123, 19.5.2015, p. 98).

(21)    Raport privind funcționarea Directivei privind administratorii fondurilor de investiții alternative (Directiva privind AFIA) – Directiva 2011/61/UE (Raportul KPMG, decembrie 2018).

(22)    Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind îmbunătățirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană și privind depozitarii centrali de titluri de valoare și de modificare a Directivelor 98/26/CE și 2014/65/UE și a Regulamentului (UE) nr. 236/2012 (JO L 257, 28.8.2014, p. 1).

(23)    Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014).

(24)    JO C , , p. .

(25)    Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 1095/2010 (JO L 174, 1.7.2011, p. 1).

(26)    Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (JO L 302, 17.11.2009, p. 32).

(27)    Regulamentul (UE) 2016/1011 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind indicii utilizați ca indici de referință în cadrul instrumentelor financiare și al contractelor financiare sau pentru a măsura performanțele fondurilor de investiții și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2014/17/UE și a Regulamentului (UE) nr. 596/2014 (JO L 171, 29.6.2016, p. 1).

(28)    JO C , , p. .

(29)    Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349).

(30)    Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 84).

(31)    Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, O uniune a piețelor de capital pentru cetățeni și întreprinderi – un nou plan de acțiune, (COM/2020/590 final).

(32)    Regulamentul (UE) nr. 345/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind fondurile europene cu capital de risc (JO L 115, 25.4.2013, p. 1).

(33)    Regulamentul (UE) nr. 346/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind fondurile europene de antreprenoriat social (JO L 115, 25.4.2013, p. 18).

(34)    Regulamentul (UE) 2015/760 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind fondurile europene de investiții pe termen lung (JO L 123, 19.5.2015, p. 98).

(35)    Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 Text cu relevanță pentru SEE (JO L 173, 12.6.2014, p. 84).

(36)    Regulamentul (UE) 2019/834 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2019 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 în ceea ce privește obligația de compensare, suspendarea obligației de compensare, cerințele de raportare, tehnicile de atenuare a riscurilor pentru contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate de o contraparte centrală, înregistrarea și supravegherea registrelor centrale de tranzacții și cerințele aplicabile registrelor centrale de tranzacții (JO L 141, 28.5.2019, p. 42).

(37)    Regulamentul (UE) nr. 1011/2012 al Băncii Centrale Europene din 17 octombrie 2012 privind statisticile referitoare la deținerile de titluri de valoare (JO L 305, 1.11.2012, p. 6).

(38)    Regulamentul (UE) nr. 1073/2013 al Băncii Centrale Europene din 18 octombrie 2013 privind statisticile referitoare la activele și pasivele fondurilor de investiții (JO L 297, 7.11.2013, p. 73).

(39)    Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 84).

(40)    Regulamentul delegat (UE) nr. 231/2013 al Comisiei din 19 decembrie 2012 de completare a Directivei 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește derogările, condițiile generale de operare, depozitarii, efectul de levier, transparența și supravegherea (JO L 83, 22.3.2013, p. 1).

(41)    Recomandarea Comitetului european pentru risc sistemic din 7 decembrie 2017 privind riscul de lichiditate și riscul efectului de levier în cadrul fondurilor de investiții CERS/2017/6, 2018/C 151/01.

(42)    Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 84).

(43)    JO C 64, 27.2.2020, p. 8.

(44)    Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73).

(45)    Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 84).

(46)    JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

(47)    Recomandarea Comitetului european pentru risc sistemic din 7 decembrie 2017 privind riscul de lichiditate și riscul efectului de levier în cadrul fondurilor de investiții CERS/2017/6, 2018/C 151/01.

(48)    Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 84).

(49)    Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 84).

(50)    Regulamentul (UE) 2015/760 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind fondurile europene de investiții pe termen lung (JO L 123, 19.5.2015, p. 98).

(51)    Regulamentul (UE) nr. 345/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind fondurile europene cu capital de risc (JO L 115, 25.4.2013, p. 1).

(52)    Regulamentul (UE) nr. 346/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind fondurile europene de antreprenoriat social (JO L 115, 25.4.2013, p. 18).

(53)    JO C 64, 27.2.2020, p. 8.

(54)    JO C 64, 27.2.2020, p. 8.

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 25.11.2021

COM(2021) 721 final

ANEXE

la

Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului

de modificare a Directivelor 2011/61/UE și 2009/65/CE în ceea ce privește dispozițiile privind delegarea, administrarea riscului de lichiditate, raportarea în scopuri de supraveghere, furnizarea de servicii de depozitar și de custodie și inițierea de împrumuturi de către fondurile de investiții alternative

{SEC(2021) 570 final} - {SWD(2021) 340 final} - {SWD(2021) 341 final}

ANEXA I

În anexa I, se adaugă următoarele puncte 3 și 4:

„3. Inițierea de împrumuturi.

4. Administrarea de entități special constituite în scopul securitizării.”

ANEXA II

„ANEXA V

INSTRUMENTE DE ADMINISTRARE A LICHIDITĂȚILOR DE CARE DISPUN AFIA CARE ADMINISTREAZĂ FIA DE TIP DESCHIS

(1)Suspendarea răscumpărărilor și a subscrierilor: suspendarea răscumpărărilor și a subscrierilor implică faptul că investitorii se află temporar în imposibilitatea de a răscumpăra sau de a achiziționa acțiuni ale fondului.

(2)Limite de răscumpărare: o limită de răscumpărare este o restricție temporară a dreptului acționarilor de a-și răscumpăra acțiunile. Această restricție poate fi totală, astfel încât investitorii să nu își poată răscumpăra deloc acțiunile, sau parțială, astfel încât investitorii să poată răscumpăra doar o anumită parte din acțiunile lor.

(3)Perioade de preaviz: o perioadă de preaviz se referă la perioada de preaviz pe care investitorii trebuie să o acorde administratorilor de fonduri atunci când își răscumpără acțiunile.

(4)Comisioane de răscumpărare: un comision de răscumpărare este un comision perceput investitorilor atunci când răscumpără acțiunile fondului lor.

(5)Prețuri fluctuante (swing pricing): prețurile fluctuante pot fi utilizate pentru a ajusta prețul acțiunilor într-un fond de investiții astfel încât acesta să reflecte costul tranzacțiilor fondului care rezultă din activitatea investitorului.

(6)Taxa anti-diluare: o taxă anti-diluare este o taxă aplicată investitorilor individuali care efectuează tranzacții, plătibilă fondului, pentru a proteja investitorii rămași de costurile asociate achiziționărilor sau vânzărilor de active din cauza intrărilor sau ieșirilor mari. O taxă anti-diluare nu implică nicio ajustare la valoarea acțiunilor fondului.

(7)Răscumpărări în natură: răscumpărările în natură permit administratorului fondului să onoreze o cerere de răscumpărare prin transferarea titlurilor de valoare deținute de fond, în loc de numerar, către acționarii răscumpărători.

(8)Conturi pentru active nelichide: conturile pentru active nelichide permit separarea investițiilor nelichide de investițiile lichide rămase ale fondului de investiții.”

ANEXA III

În anexa I, în tabelul din schema A, punctul 1.13 se înlocuiește cu următorul text:

ANEXA IV

„ANEXA IIA

INSTRUMENTE DE ADMINISTRARE A LICHIDITĂȚILOR DE CARE DISPUN OPCVM-URILE

(1)Suspendarea răscumpărărilor și a subscrierilor: suspendarea răscumpărărilor și a subscrierilor implică faptul că investitorii se află temporar în imposibilitatea de a răscumpăra sau de a achiziționa acțiuni ale fondului.

(2)Limite de răscumpărare: o limită de răscumpărare este o restricție temporară a dreptului acționarilor de a-și răscumpăra acțiunile. Această restricție poate fi totală, astfel încât investitorii să nu își poată răscumpăra deloc acțiunile sau parțială, astfel încât investitorii să poată răscumpăra doar o anumită parte din acțiunile lor.

(3)Perioade de preaviz: o perioadă de preaviz se referă la perioada de preaviz pe care investitorii trebuie să o acorde administratorilor de fonduri atunci când își răscumpără acțiunile.

(4)Comisioane de răscumpărare: un comision de răscumpărare este un comision perceput investitorilor atunci când răscumpără acțiunile fondului lor.

(5)Prețuri fluctuante (swing pricing): prețurile fluctuante pot fi utilizate pentru a ajusta prețul acțiunilor într-un fond de investiții astfel încât acesta să reflecte costul tranzacțiilor fondului care rezultă din activitatea investitorului.

(6)Taxa anti-diluare: o taxă anti-diluare este o taxă aplicată investitorilor individuali care efectuează tranzacții, plătibilă fondului, pentru a proteja investitorii rămași de costurile asociate achiziționărilor sau vânzărilor de active din cauza intrărilor sau ieșirilor mari. O taxă anti-diluare nu implică nicio ajustare la valoarea acțiunilor fondului.

(7)Răscumpărări în natură: răscumpărările în natură permit administratorului fondului să onoreze o cerere de răscumpărare prin transferarea titlurilor de valoare deținute de fond, în loc de numerar, către acționarii răscumpărători.

(8)Conturi pentru active nelichide: conturile pentru active nelichide permit separarea investițiilor nelichide de investițiile lichide rămase ale fondului de investiții.”