COMUNICARE A COMISIEI

Nota de orientare adresată statelor membre în legătură cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/402 al Comisiei de instituire a obligației de a prezenta o autorizație de export pentru exportul anumitor produse, astfel cum a fost modificat cel mai recent prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/426 al Comisiei

(2020/C 91 I/02)

La 15 martie 2020, ca parte a răspunsului la consecințele izbucnirii crizei epidemiologice cauzate de coronavirus, Comisia a publicat Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 2020/402 (1) (regulamentul de punere în aplicare) supunând exportul anumitor echipamente individuale de protecție (EIP) prezentării unei autorizații de export.

La 19 martie 2020, Comisia a adoptat o modificare a regulamentului de punere în aplicare.

Întrucât regulamentul de punere în aplicare, astfel cum a fost modificat, implică noi obligații pentru autoritățile competente ale statelor membre, precum și pentru operatorii economici, aplicabile de la data publicării, prezenta notă de orientare este emisă pentru a-i ajuta în procesul de punere în aplicare.

Prezenta notă de orientare nu este obligatorie din punct de vedere juridic și are doar scop informativ. Ea nu înlocuiește regulamentul de punere în aplicare, astfel cum a fost modificat. și nu aduce atingere interpretării regulamentului de către Curtea de Justiție.

1.   Procedură

Comisia a adoptat regulamentul de punere în aplicare și modificarea sa printr-o procedură de urgență, în temeiul articolului 5 din Regulamentul (UE) 2015/479 al Parlamentului European și al Consiliului privind regimul comun aplicabil exporturilor (2).

Regulamentul este valabil pentru o perioadă de șase săptămâni în timpul căreia statele membre vor fi consultate în cadrul Comitetului de salvgardare pentru (i) a confirma abordarea și (ii) a decide cu privire la necesitatea de a lua măsurile corespunzătoare pentru o perioadă ulterioară.

2.   Obiectivul măsurilor

Aceste măsuri au fost adoptate având în vedere nevoia din ce în ce mai mare de EIP și faptul că se așteaptă o creștere semnificativă a cererii de astfel produse în viitor, creând totodată deficite în mai multe state membre ale UE.

În pofida faptului că a fost încurajată creșterea producției, nivelul actual al producției Uniunii și al stocurilor existente nu va fi suficient pentru a satisface cererea din Uniune. Această situație este cauzată mai ales de faptul că EIP pot fi exportate fără restricții în alte părți ale lumii, în timp ce unele țări terțe au decis, oficial sau neoficial, să restricționeze exporturile de echipamente individuale de protecție. Unele dintre aceste țări sunt, de asemenea, furnizori tradiționali pe piața Uniunii, ceea ce exercită o presiune și mai mare asupra pieței Uniunii.

EIP constituie un produs esențial pentru a preveni răspândirea și mai mult a bolii și pentru a proteja sănătatea personalului medical care tratează pacienții infectați.

Prin urmare, obiectivul acestor măsuri excepționale este să remedieze și să prevină o situație critică.

În același timp, Uniunea nu are intenția să restricționeze exporturile mai mult decât este absolut necesar; de asemenea, Uniunea dorește să respecte principiul solidarității internaționale în această situație de pandemie. Acesta este motivul pentru care statele membre pot și trebuie să acorde autorizații de export, printre altele, în cazurile enumerate la articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de punere în aplicare, dar și în cazul în care expedierea în cauză nu prezintă nicio amenințare la adresa nevoii efective de EIP a Uniunii și servește la satisfacerea unei nevoi legitime de uz medical oficial sau profesional într-o țară terță.

Pentru orice întrebări referitoare la oferta de EIP în interiorul UE, statele membre se pot adresa Centrului existent de coordonare a răspunsului la situații de urgență (ERCC) (3).

3.   Relația cu măsurile statelor membre (4)

Deficitul de aprovizionare cu EIP din ultimele zile a determinat unele state membre să ia unele măsuri la nivel național. În același timp, menținerea integrității pieței unice este unul dintre obiectivele urmărite de Comisie în timpul crizei actuale pentru a consolida în comun răspunsul la provocarea reprezentată de protecția sănătății în contextul aprovizionării limitate cu EIP.

Regulamentul de punere în aplicare a fost adoptat cu înțelegerea că statele membre trebuie să revoce orice măsuri naționale restrictive luate, formal sau informal, în ceea ce privește fie exporturile către țări terțe, fie schimburile comerciale între statele membre din cadrul pieței unice, măsuri care merg dincolo de acțiunile menite să asigure accesul prioritar la astfel de materiale al celor care au cea mai mare nevoie de ele (și anume spitalele, pacienții, asistenții medicali, autoritățile de protecție civilă) (5).

4.   Orientări practice

4.1.   Produse vizate

Cerința privind autorizația de export se referă la produsele enumerate în rubrica „Descriere” din anexa I la regulamentul de punere în aplicare.

Prezenta anexă detaliază echipamentele individuale de protecție pentru care există nevoi vitale în cadrul Uniunii în ceea ce privește spitalele, pacienții, lucrătorii de pe teren, autoritățile de protecție civilă.

Comisia poate revizui lista în funcție de modul în care evoluează atât noile dovezi privind deficitul de aprovizionare, cât și capacitățile de producție sporite care permit diminuarea preocupărilor în materie de penurie. În acest caz, ea va modifica regulamentul de punere în aplicare sau va adopta un nou regulament.

Informațiile cu privire la situația actuală a răspunsului Comisiei la epidemia de coronavirus sunt furnizate pe un site internet specific: https://ec.europa.eu/info/live-work-travel-eu/health/coronavirus-response_ro. Prin urmare, autoritățile competente din statele membre și operatorii economici sunt invitați să îl consulte în fiecare zi.

Regulamentul de punere în aplicare se aplică indiferent dacă produsul în cauză este sau nu originar din Uniune.

4.2.   Activitatea vizată

Regulamentul de punere în aplicare se aplică tuturor exporturilor în afara Uniunii.

Sunt incluse toate țările din afara UE, inclusiv partenerii preferențiali.

Totuși, având în vedere integrarea profundă a pieței interne cu toate cele patru state membre ale Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS), precum și integrarea lanțurilor valorice și de producție și a rețelelor de distribuție cu țările respective, regulamentul de punere în aplicare nu se aplică exporturilor către aceste patru țări, cărora, astfel, nu li se aplică restricții în acest sens. Având în vedere dependența deosebită a țărilor și teritoriilor de peste mări enumerate în anexa II la tratat, precum și a Insulelor Feroe, de lanțurile metropolitane de aprovizionare ale statelor membre, precum și ale statelor Andorra, San Marino și Vatican de lanțurile de aprovizionare ale statelor membre învecinate, lor li se aplică aceeași excepție.

Regulamentul de punere în aplicare nu se aplică schimburilor comerciale dintre statele membre ale UE. În conformitate cu articolul 127 alineatul (3) din Acordul de retragere, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord este considerat stat membru, nu țară terță.

Regulamentul de punere în aplicare nu se aplică importurilor în Uniune de EIP identificate în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare. Pentru a facilita importurile și a evita întârzierile, Comisia a prezentat o Recomandare 2020/403 privind evaluarea conformității și procedurile de supraveghere a pieței în contextul COVID-19 (6).

4.3.   Obligația de a depune o cerere

Exportatorul trebuie să depună o cerere de autorizație de export.

Statele membre definesc conținutul formularului de cerere. Informațiile solicitate în formular trebuie să permită statului membru să întocmească o autorizație de export în conformitate cu anexa II la regulamentul de punere în aplicare. Pentru a îmbunătăți abordarea coordonată, anexa I la prezenta notă de orientare oferă un exemplu pentru un posibil model de formular de cerere.

În măsura în care este posibil, statele membre trebuie să permită depunerea unei cereri prin mijloace electronice.

5.   Autoritățile competente din statele membre

Cererea se adresează autorității competente din statul membru în care este stabilit exportatorul.

Dacă echipamentele de protecție se află într-unul sau în mai multe state membre diferit(e) de cel în care s-a introdus cererea de autorizație de export, acest lucru trebuie să se indice în cerere. În cazul unor locații multiple, trebuie indicate toate locațiile.

Statele membre sunt invitate să notifice Direcției Generale Comerț a Comisiei Europene, cel târziu până la miezul nopții zilei de 20 martie 2020, numele și datele de contact ale autorităților competente însărcinate cu eliberarea autorizațiilor de export. Aceste informații vor fi publicate pe paginile de internet ale Direcție Generale Comerț (7). Notificarea trebuie să fie efectuată pe cale electronică, utilizând căsuța de e-mail funcțională menționată la punctul 6

5.1.   Examinarea cererii de către autoritățile competente

Sistemul nu este o interdicție de export. Cu toate acestea, toate exporturile din domeniul de aplicare al regulamentului se realizează în baza prezentării unei autorizații de export.

Atunci când decid dacă acordă sau nu o autorizație de export, statele membre trebuie să îndeplinească obiectivul actului de punere în aplicare, și anume să garanteze un nivel adecvat de aprovizionare în Uniune pentru a satisface cererea vitală de EIP.

Cu alte cuvinte, autorizațiile de export ar putea fi acordate numai în cazul în care transportul în cauză nu reprezintă o amenințare pentru disponibilitatea de EIP pe piața statului membru în cauză sau în alte teritorii ale Uniunii în scopul îndeplinirii obiectivului regulamentului.

În cadrul acestui obiectiv general, autoritățile competente dispun de o marjă de acțiune, iar exporturile anumitor cantități de produse specifice din gama EIP pot fi autorizate în circumstanțe specifice, în funcție de nevoile statelor membre.

Articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de punere în aplicare conține o listă ilustrativă de considerente care trebuie avute în vedere, dacă este cazul, pentru a decide dacă se poate sau nu elibera o autorizație de export.

Aceste considerente se referă, printre altele, la îndeplinirea unei obligații de furnizare în cadrul unei proceduri comune de achiziții publice de către Uniune și statele membre, la sprijinirea activităților Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), la sprijinirea răspunsurilor coordonate la nivelul UE în situații de criză sau la solicitarea de asistență din partea țărilor terțe sau a organizațiilor internaționale, inclusiv necesitatea de livrări urgente către organizațiile umanitare neguvernamentale sau organizațiile internaționale pentru propriile operațiuni de furnizare de asistență umanitară în țări terțe.

Obiectivul acestuia din urmă este de a asigura, în măsura în care este posibil, disponibilitatea EIP în cazul în care este necesar în afara Uniunii, în țări terțe, care se pot confrunta cu o nevoie acută de EIP la un anumit moment. În acest fel se poate pune în practică principiul solidarității internaționale, atât în general, cât și într-o situație de pandemie globală cu impact peste tot în lume, iar comerțul internațional poate contribui la disponibilitatea produselor acolo unde este necesar și atunci când este necesar.

Lista de la articolul 2 alineatul (3) nu este exhaustivă, iar statele membre pot lua în considerare alte elemente. Ele trebuie însă să respecte obiectivul general al regulamentului de punere în aplicare, astfel cum a fost amintit mai sus.

În particular, este necesar ca statele membre să țină seama de gradul de integrare a pieței pentru produsele în cauză atins în cadrul unui acord sau aranjament care instituie o zonă de liber schimb cu țara de export vizată. Ar fi contraproductiv să se perturbe lanțurile valorice strâns integrate și rețelele de distribuție deja stabilite pe baza acordurilor sau a aranjamentelor respective, în particular în cazul țărilor și economiilor învecinate. Prin urmare, Comisia îndeamnă cu putere statele membre să acorde autorizații în măsura necesară pentru a preveni astfel de perturbări.

Printre alte elemente pe care autoritățile competente ar putea să le examineze este dacă transportul în cauză servește la îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate înainte de o perioadă de referință. Pentru a îmbunătăți abordarea coordonată la nivelul UE, statele membre ar putea utiliza ca referință anul calendaristic precedent (și anume, 2019). Statele membre au responsabilitatea de a se asigura că aceste elemente suplimentare fac obiectul unei obligații prioritare de a satisface nevoile UE, în cazul în care acestea nu pot fi îndeplinite în alt mod.

5.2.   Termene relevante

Statele membre trebuie să prelucreze cererile de autorizație de export în termen de 5 de zile lucrătoare de la data la care autoritățile competente au intrat în posesia informațiilor necesare.

Termenul poate fi prelungit cu încă 5 zile lucrătoare în circumstanțe justificate în mod corespunzător.

În cazul în care produsul este situat în unul sau în mai multe state membre diferite de cel în care a fost depusă cererea de autorizație de export, statul membru căruia i s-a adresat cererea trebuie să consulte imediat autoritățile competente ale statului membru sau ale statelor membre în cauză și să furnizeze informațiile relevante.

Autoritățile consultate trebuie să comunice în scris, în termen de 10 zile lucrătoare, eventualele obiecții la acordarea unei astfel de autorizații. Aceste obiecții sunt obligatorii pentru statul membru în care este depusă cererea.

În același timp, având în vedere nevoile urgente generate de epidemia de coronavirus, statele membre sunt invitate să prelucreze cererile cât mai rapid posibil și înainte de termenele indicate de 5 sau, respectiv, de 10 zile lucrătoare.

5.3.   Autorizație de export

Dacă nu se prezintă o autorizație de export, exportul este interzis.

Pentru a îmbunătăți abordarea coordonată în întreaga UE, în anexa II la regulamentul de punere în aplicare este prevăzut modelul pentru autorizația de export.

6.   Notificare

Obiectivul acestor măsuri excepționale este de a asigura un nivel adecvat de aprovizionare în toate statele membre, în funcție de nevoile lor de EIP.

Pentru a asigura transparența procesului, statele membre trebuie să notifice Comisiei, pe cale electronică, atât autorizațiile acordate, cât și cele care neacordate, pe baza modelului din anexa II. Această notificare trebuie făcută fără întârziere, de îndată ce se ia decizia cu privire la autorizație.

Aceste informații trebuie să fie transmise pe cale electronică, la adresa de e-mail funcțională de mai jos:

TRADE-EXPORTAUTHORISATIONPPE@ec.europa.eu

Adresa de e-mail funcțională trebuie utilizată și pentru orice întrebare privind aplicarea acestui sistem.

Prezenta notă de orientare este un document dinamic și ar putea fi actualizat pe măsură ce noi chestiuni și întrebări sunt semnalate Comisiei.

---

(1)  JO L 77 I, 15.3. 2020, p. 1.

(2)  JO L 83, 27.3.2015, p. 34.

(3)  ECHO-ERCC@ec.europa.eu

(4)  La 16 martie 2020, Comisia a emis orientări pentru statele membre, care au stabilit o serie de principii-cheie pentru o abordare integrată a unei gestionări eficiente a frontierelor în vederea protejării sănătății, păstrând în același timp integritatea pieței unice, care sunt prezentate în Orientările Comisiei privind măsurile de gestionare a frontierelor în vederea protejării sănătății și a asigurării disponibilității mărfurilor și serviciilor esențiale, C (2020) 1753.

(5)  A se vedea, de asemenea, Orientările privind măsurile naționale prevăzute în anexa 2 la Comunicarea din 13 martie 2020 privind un răspuns economic coordonat la epidemia de COVID-19, COM (2020) 112 final.

(6)  JO L 79 I, 16.3. 2020 p. 1

(7)  https://ec.europa.eu/trade/