COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 14.10.2020

COM(2020) 954 final

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

Evaluarea din 2020 a progreselor realizate de statele membre către punerea în aplicare a Directivei 2012/27/UE privind eficiența energetică și către implementarea unor clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero și a cerințelor minime de performanță energetică optimă din punct de vedere al costurilor în UE în conformitate cu Directiva 2010/31/UE privind performanța energetică a clădirilor

1.Introducere

Raportul de față privind progresele înregistrate este prezentat de Comisie în conformitate cu articolul 24 alineatul (3) din Directiva 2012/27/UE privind eficiența energetică, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/2002 („Directiva privind eficiența energetică”), și în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (UE) 2018/1999 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice. Acesta este ultimul raport elaborat în temeiul Directivei privind eficiența energetică, întrucât articolul 24 alineatul (3) nu se va mai aplica de la 1 ianuarie 2021. Toate rapoartele privind progresele înregistrate în diferite domenii de politică în materie de eficiență energetică vor fi înlocuite de articolul 35 din Regulamentul (UE) 2018/1999.

Întrucât raportul de față combină două obligații de raportare, acesta are un format diferit față de cel din anii precedenți. În plus, acesta conține: (i) noi rapoarte privind sectorul clădirilor, și anume informații privind creșterea numărului de clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Directiva 2010/31/UE privind performanța energetică a clădirilor („Directiva privind performanța energetică a clădirilor”); și (ii) o scurtă actualizare a nivelurilor optime, din punctul de vedere al costurilor, ale cerințelor minime de performanță energetică pentru clădiri, în conformitate cu articolul 5 alineatul (4) din Directiva 2010/31/UE.

Prin urmare, raportul se bazează în principal pe: (i) informațiile furnizate în rapoartele anuale prezentate de statele membre în 2020 1 ; (ii) rapoartele privind calculul nivelurilor optime din punctul de vedere al costurilor prezentate de statele membre în 2018 și 2019 2 ; și (iii) informațiile suplimentare relevante privind sectorul construcțiilor.

Raportul privind eficiența energetică din 2019 3 , adoptat la începutul acestui an, a cuprins datele Eurostat până în 2018 și nu au fost disponibile date noi 4 la data publicării acestui raport. Din aceste motive, analiza progreselor înregistrate în vederea îndeplinirii obiectivelor pentru 2020 nu s-a modificat în acest raport comparativ cu raportul anterior și nu a fost repetată. În schimb, s-a adăugat o perspectivă orientată spre viitor în urma analizei progreselor înregistrate în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor pentru 2030.

2.Rezumatul constatărilor

Raportul analizează UE-28 și acoperă datele și informațiile suplimentare până în 2018. Analiza progreselor înregistrate în vederea îndeplinirii obiectivelor pentru 2030 vizează UE-27.

Principalele constatări sunt următoarele.

·Consumul de energie primară a scăzut cu 0,6 % în 2018 comparativ cu 2017. Consumul de energie finală a crescut cu 0,1 % de la un an la altul. Cu toate acestea, ambii indicatori se situează peste traiectoria fixată pentru obiectivele pentru 2020.

·În 2018, consumul de energie a continuat să fie influențat de creșterea economică.

·Schemele de obligații în ceea ce privește eficiența energetică rămân un instrument eficient pentru îndeplinirea obiectivelor în materie de economii de energie. Deși progresul global înregistrat în 2018 în direcția îndeplinirii cerinței privind economiile cumulate în temeiul articolului 7 din Directiva privind eficiența energetică pare a fi suficient, este puțin probabil ca 12 state membre să își atingă obiectivele.

·Datele parțiale și preliminare pentru 2020 indică faptul că impactul crizei provocate de pandemia de COVID-19 a afectat semnificativ cererea de energie. Prin urmare, obiectivele de eficiență energetică pentru 2020 pot fi îndeplinite, chiar dacă în perioada premergătoare crizei nu au fost adoptate suficiente măsuri. Cu toate acestea, se estimează că această situație va fi una temporară, deoarece reducerea consumului de energie nu a fost determinată de măsuri structurale. În lipsa unor măsuri specifice în domeniul climei, este posibil ca redresarea economică să contribuie la revenirea consumului de energie la nivelurile anterioare crizei provocate de pandemia de COVID-19.

·Majoritatea statelor membre au adoptat abordarea bazată pe nivelurile optime din punctul de vedere al costurilor într-un mod adecvat și au aplicat-o pentru a stabili cerințe minime pentru performanța energetică a clădirilor noi și existente și a clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero.

·Ponderea clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero pe piața totală a construcțiilor a crescut, însă cerințele privind clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero în majoritatea țărilor înregistrează încă un nivel de ambiție care se situează sub valorile de referință stabilite de Comisiei în 2016. Cu toate acestea, aproape jumătate dintre statele membre stabilesc cerințe privind clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero mult mai ambițioase în comparație cu nivelurile optime din punct de vedere al costurilor pentru clădirile noi.

3.Progrese către atingerea obiectivului UE privind eficiența energetică

3.1.Obiectivele UE-28 pentru 2020

Cifrele Eurostat revizuite pentru 2018 5 indică faptul că consumul final de energie 6 în UE-28 a scăzut cu 5,9 %, de la 1 194 milioane de tone echivalent petrol (Mtep) în 2005 la 1 124 Mtep în 2018. Această valoare este în continuare cu 3,5 % peste obiectivul privind consumul final de energie pentru 2020, de 1 086 Mtep. În 2018, aceasta a crescut cu 0,1 % față de anul precedent. Consumul de energie primară 7 din UE-28 a scăzut cu 9,8 %, de la 1 721 Mtep în 2005 la 1 552 Mtep în 2018. Această valoare este cu 4,6 % peste obiectivul de 1 483 Mtep pentru 2020. După trei ani de creștere, în 2018 s-a înregistrat o scădere față de anul precedent a consumului de energie primară de 0,6 %. Pentru ambii indicatori, tendința din 2018 s-a situat deasupra unei traiectorii liniare în raport cu obiectivele pentru 2020.

În 2018, consumul de energie a crescut, în principal, în sectorul transporturilor (+1,0 % creștere de la un an la altul, comparativ cu 2017) și în sectoarele industriale (+0,8 %). În schimb, consumul de energie a scăzut în sectorul rezidențial (-1,7 %) și în cel al serviciilor (-1,4 %) 8 .

3.2.Obiectivele UE-27 pentru 2030

Progresele insuficiente către atingerea obiectivelor pentru 2020 înregistrate până în 2018 au, de asemenea, consecințe negative asupra nivelului eforturilor necesare pentru atingerea obiectivelor pentru 2030 9 . Din cauza decalajului actual în materie de realizare a obiectivelor, atingerea obiectivelor pentru 2030 necesită o perioadă mai lungă decât se preconizase și se ridică la 22 % pentru consumul de energie primară și la 17 % pentru consumul de energie finală (figura 1). În plus, evaluarea la nivelul UE a planurilor naționale integrate privind energia și clima 10 identifică un decalaj colectiv între contribuțiile naționale în ceea ce privește nivelul de ambiție. Prin urmare, statele membre vor trebui să își intensifice în mod semnificativ eforturile în următorul deceniu pentru a atinge obiectivele pentru 2030 de cel puțin 32,5 %. Acest lucru este deosebit de important dacă redresarea după criza COVID-19 contribuie la o revenire la nivelurile anterioare de consum de energie. În plus, creșterea nivelului de ambiție în domeniul climei, astfel cum s-a anunțat în Planul privind obiectivele pentru 2020 în domeniul climei 11 , va necesita, de asemenea, intensificarea semnificativă a eforturilor în materie de eficiență energetică, depășind nivelul actual al obiectivelor pentru 2030 (reducerea cu 36-37 % a consumului final de energie și reducerea cu 39-41 % a consumului de energie primară).

Figura 1: Progresele către atingerea obiectivelor pentru 2030 la nivelul UE-27

Sursă: Date Eurostat, calcule proprii ale DG ENER

3.3.Impactul COVID-19 asupra consumului de energie până în prezent

Impactul COVID-19 asupra consumului de energie în 2020 va fi semnificativ. În primul trimestru al anului 2020, consumul de gaze în UE a scăzut cu 5 % față de trimestrul I al anului 2019, în principal din cauza necesarului scăzut de energie termică ca urmare a: (i) iernii blânde; (ii) reducerii consumului de gaze pentru producerea energiei electrice; și (iii) introducerii măsurilor de limitare a mișcării persoanelor în martie, care au condus la o scădere a PIB-ului și a cererii de gaze în sectoarele industriale 12 . Consumul de energie electrică în UE a scăzut cu 3,2 % pe an în primul trimestru al anului 2020, influențat în mod similar de vremea caldă din prima jumătate a perioadei de referință și de introducerea restricțiilor legate de COVID-19. Întrucât un număr mare de persoane au petrecut mai mult timp la domiciliu, consumul de energie electrică a crescut. Totuși, această creștere nu a compensat o scădere considerabilă a cererii din sectoarele comerciale și industriale 13 . Prin urmare, consumul de energie electrică în lunile în care au fost instituite măsurile de limitare a mișcării persoanelor a fost semnificativ mai redus decât în aceleași luni din anul anterior (cu 4,3 % în martie, 11,8 % în aprilie, 10,5 % în mai și 7,6 % în iunie) 14 .

În mod similar, consumul de energie în sectorul transporturilor a scăzut, de asemenea, la niveluri fără precedent, ca urmare a impunerii măsurilor de limitare a mișcării persoanelor. Potrivit AIE, până la sfârșitul lunii martie 2020, transportul rutier în Europa a scăzut la 38 % comparativ cu nivelul său din 2019. Scăderea generală a activității mondiale de transport rutier a condus la o reducere a cererii de petrol la nivel mondial cu 57 % 15 . Forumul Internațional al Transporturilor estimează că restricțiile de mobilitate menite să oprească răspândirea COVID-19 ar putea reduce transportul de mărfuri la nivel mondial cu până la 36 % până la sfârșitul anului 2020 16 . În anumite regiuni, transportul aerian a încetat aproape în întregime, activitatea aviatică din unele țări europene înregistrând o scădere de peste 90 %. Până la sfârșitul lunii august, traficul aerian în Europa a fost cu peste 50 % mai scăzut comparativ cu nivelurile din anul precedent 17 .

4.Progrese către atingerea obiectivelor naționale în materie de eficiență energetică

Unele state membre au comunicat revizuiri ascendente (reducerea nivelului de ambiție) ale obiectivelor lor naționale pentru 2020 (Danemarca, Spania, Ungaria). După aceste actualizări, suma obiectivelor naționale privind consumul absolut pentru 2020 este de 1 536,8 Mtep pentru consumul de energie primară și de 1 084,3 Mtep pentru consumul final de energie. În 2018, progresele către atingerea obiectivelor orientative (presupunând o traiectorie liniară) au fost insuficiente în douăsprezece țări (Belgia, Bulgaria, Danemarca, Germania, Irlanda, Spania, Franța, Cipru, Austria, Țările de Jos, Polonia și Suedia) pentru consumul de energie primară și în cincisprezece țări (Belgia, Bulgaria, Germania, Estonia, Irlanda, Franța, Lituania, Luxemburg, Ungaria, Malta, Austria, Polonia, Slovacia, Suedia și Regatul Unit) pentru consumul final de energie (a se vedea tabelul 3).

Statele membre au indicat că, în 2018, consumul final de energie, stabil și în creștere, a fost influențat de creșterea economică și de creșterea: (i) producției/valorii adăugate (industrie); (ii) transportului de pasageri și de mărfuri (transport); (iii) numărului de gospodării și a venitului disponibil (sectorul rezidențial); și (iv) valorii adăugate și a ocupării forței de muncă (servicii).

5.Directiva privind eficiența energetică – situația actuală

5.1.Actualizări privind transpunerea Directivei privind eficiența energetică revizuite

Ca urmare a modificării Directivei privind eficiența energetică în decembrie 2018 18 , statele membre sunt obligate să transpună, până la 25 iunie 2020, noile norme privind schemele de obligații în ceea ce privește eficiența energetică (și anume noile articole 7, 7a și 7b) . Până la 31 august 2020, Comisia a primit notificări doar din partea a 13 state membre (Austria, Croația, Cehia, Danemarca, Franța, Germania, Italia, Letonia, Lituania, Țările de Jos, Polonia, Spania și Suedia) și din partea Regatului Unit. În plus, majoritatea acestor notificări sunt parțiale, ceea ce înseamnă că unele dispoziții ale directivei nu au fost încă transpuse sau notificate.

Până la 25 octombrie 2020, statele membre trebuie să transpună, de asemenea, noi norme privind contorizarea și facturarea (și anume, noile articole 9, 9a, 9b și 9c, 10 și 10a și în cele din urmă 11 și 11a și o nouă anexă VIIa). Până la 31 august, cinci țări au notificat, de asemenea, transpunerea acestor noi norme (Danemarca, Spania, Franța, Italia și Lituania).

Până la data publicării prezentului raport, toate statele membre, cu excepția Letoniei, și-au prezentat rapoartele anuale pentru 2020, în conformitate cu articolul 24 din Directiva privind eficiența energetică 19 . Centrul comun de cercetare (JRC) va analiza aceste rapoarte anuale într-un document separat 20 .

5.2.Progrese realizate în temeiul articolului 7 (obligația privind economiile de energie)

În temeiul articolului 7, statele membre au raportat realizarea de economii de energie pentru perioada 2014-2018 ca parte a angajamentelor lor de a-și îndeplini obligația națională privind economiile de energie pentru perioada 2014-2020. Tabelul 5 prezintă stadiul actual al progreselor înregistrate de statele membre către realizarea economiilor cumulate de energie necesare până la 31 decembrie 2020. În total, la nivelul UE, statele membre au realizat până la sfârșitul anului 2018 aproximativ 58 % (133,83 Mtep 21 ) din totalul obligațiilor privind economiile cumulate de energie la nivelul utilizării finale pentru perioada 2014-2020 (230,17 Mtep).

Pentru a prevedea probabilitatea de a realiza economiile cumulate de energie necesare pentru fiecare stat membru până la 31 decembrie 2020, ipoteza de la care se pleacă este că toate măsurile de politică puse în aplicare continuă să producă noi economii anuale în 2019 și 2020, la fel cum s-a întâmplat în 2018. Economiile cumulate de energie sunt apoi comparate cu economiile de energie necesare până la 31 decembrie 2020 pentru fiecare stat membru.

Tabelul 6 prezintă previziunile privind probabilitatea ca fiecare stat membru să realizeze economiile cumulate de energie necesare per stat membru până la 31 decembrie 2020. Această analiză nu ia în considerare preocupările potențiale privind eligibilitatea, adiționalitatea și pragul de semnificație. În plus, posibilele efecte ale crizei provocate de pandemia de COVID-19 asupra nivelului noilor economii anuale realizate în 2020 sunt dificil de evaluat. Se iau în calcul toate economiile de energie care au fost raportate de statele membre.

Există riscul ca șapte state membre (Bulgaria, Croația, Republica Cehă, Lituania, Luxemburg, Portugalia, România) să nu poată realiza cantitatea obligatorie de economii de energie până la 31 decembrie 2020, dacă nu iau măsuri suplimentare. Probabilitatea ca alte cinci state (Estonia, Grecia, Slovenia, Spania și Suedia) să nu poată realiza cantitatea obligatorie de economii de energie este mare dacă acestea nu adoptă măsuri suplimentare. Iar celelalte 16 state membre vor realiza probabil sau foarte probabil cantitatea obligatorie de economii cumulate de energie.

În ceea ce privește economiile de energie realizate cu ajutorul fiecărui tip de măsuri de politică puse în aplicare, sistemele de obligații în ceea ce privește eficiența energetică contribuie la realizarea a aproximativ 35 % din economiile de energie, în timp ce sistemele de finanțare contribuie cu numai aproximativ 13 % la economiile de energie. Taxele pe produse energetice și pe emisiile CO2 reprezintă 16 % din totalul economiilor de energie realizate.

Figura 2:    Ponderea economiilor de energie raportate în funcție de tipul de măsură de politică la nivelul UE

Sursă: Calculele proprii ale DG ENER pe baza rapoartelor anuale naționale din 2020.

În ceea ce privește sectoarele vizate de măsurile de politică puse în aplicare, cea mai mare parte a economiilor de energie raportate de statele membre rezultă din măsurile transversale, care nu pot fi atribuite unui singur sector ( Figura 3). Majoritatea măsurilor (din numărul măsurilor raportate) vizează serviciile și industria, care includ majoritatea întreprinderilor (cu excepția întreprinderilor de transport) și sectorul public (cu excepția clădirilor de locuințe deținute de organisme publice, care sunt incluse în sectorul gospodăriilor private).

Figura 3: Ponderea economiilor de energie raportate pe sectoare

Sursă: Calculele proprii ale DG ENER pe baza rapoartelor anuale naționale din 2020.

Există 36 de măsuri noi raportate pentru anul 2018 în temeiul articolului 7. Dintre acestea, zece au fost puse în aplicare în mod egal de România și de Spania, patru de Belgia și trei de România. Aproape jumătate dintre noile măsuri prevăzute la articolul 7 au fost incluse în categoria „Fonduri, stimulente financiare și fiscale” (47,2 %), urmată de „Alte măsuri” (măsuri din sectorul transporturilor, acorduri voluntare etc.) (27,8 %), „Regulamente” (16,7 %), „Informare, educație și formare profesională” (5,6 %) și „Impozitare” (2,8 %) 22 .

5.3.Progresele prevăzute la articolul 5 (rolul exemplar al clădirilor utilizate de organismele publice)

Comparativ cu 2019, a existat un nivel similar de respectare a obligațiilor de raportare. Șase state membre nu au furnizat actualizarea solicitată privind progresele înregistrate în 2019, în conformitate cu articolul 5: Belgia, România, Danemarca, Franța, Croația și Țările de Jos (ultimele patru și-au raportat realizările pentru 2018, însă nu și pentru 2019).

Dintre statele membre care au prezentat rapoarte și care au ales abordarea implicită 23 , doar trei state membre și-au atins obiectivele anuale în ceea ce privește suprafața renovată. Acestea sunt Bulgaria, Lituania și Luxemburg. În plus, pe baza datelor furnizate, patru țări și-au îndeplinit obiectivele totale pentru perioada 2014-2019. Acestea sunt Spania, Italia, Luxemburg și Lituania. Dintre statele membre care au pus în aplicare abordarea alternativă, doar trei state membre și-au îndeplinit obiectivele anuale privind economiile de energie în 2019. Acestea sunt Austria, Polonia și Slovacia. Croația și Franța și-au atins obiectivele pentru 2018. În același timp, șase țări au furnizat date care să permită dovedirea faptului că și-au îndeplinit obiectivul total pentru perioada 2014-2019. Acestea sunt Austria, Finlanda, Irlanda, Slovacia, Polonia și Regatul Unit. Franța, Belgia, Croația și Țările de Jos și-au îndeplinit obiectivul total pentru perioada 2014-2018.

6.Clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero

În urma adoptării în 2010 a Directivei europene privind performanța energetică a clădirilor, conform căreia, începând cu 31 decembrie 2018, toate clădirile publice noi trebuie să fie  clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero și toate clădirile noi trebuie să fie clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero începând cu 31 decembrie 2020, numărul de clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero și de clădiri cu performanțe ridicate din Europa a crescut semnificativ în perioada 2012-2016. În această perioadă, aproape 1,25 milioane de clădiri au fost construite sau renovate în conformitate cu standardele privind clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero (sau similare), majoritatea acestora fiind clădiri rezidențiale. Ponderea clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero pe piața totală a construcțiilor a crescut, în medie, în perioada 2012-2016 în UE, de la 14 % în 2012 la 20 % în 2016 24 .

Cerințele privind clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero sunt în prezent cu 70 % mai ambițioase decât cerințele minime de performanță energetică la nivel național, optime din punctul de vedere al costurilor. Acest lucru a fost obținut prin pași legislativi progresivi în ultimii 10 ani.

Pe baza celor mai recente informații disponibile 25 , 23 de state membre au în prezent o definiție națională completă a clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero. Pentru celelalte state membre, definiția a ceea ce constituie o clădire al cărei consum de energie este aproape egal cu zero este încă în curs de elaborare sau în curs de revizuire. Majoritatea definițiilor furnizate includ un indicator energetic al consumului de energie primară, iar douăsprezece dintre definiții includ obligația de a acoperi o cotă minimă din cererea de energie din surse regenerabile. Aproape jumătate dintre statele membre au elaborat o clasă energetică sau o etichetă energetică echivalentă pentru cerințele privind clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero. De asemenea, jumătate dintre statele membre au furnizat valorile u necesare pentru pereți, acoperișuri, podele, ferestre și uși.

La nivelul de ambiție pentru definiția clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero, valorile energiei primare a clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero pentru majoritatea statelor membre au cerințe mai puțin stricte decât valorile de referință recomandate de Comisie 26 atât în clădirile rezidențiale, cât și în cele nerezidențiale 27 .

Figura 4: Compararea orientativă a definițiilor clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero pentru locuințele unifamiliale cu valorile de referință recomandate de Comisie

Sursă: Calculele proprii ale JRC bazate pe rapoartele prezentate de statele membre

Figura 5: Compararea orientativă a definițiilor clădirilor de birouri al căror consum de energie este aproape egal cu zero cu valorile de referință recomandate de Comisie

Sursă: Calculele proprii ale JRC bazate pe rapoartele prezentate de statele membre

Majoritatea statelor membre au raportat, de asemenea, o serie de măsuri menite să contribuie la creșterea numărului de clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero. Aceste măsuri sunt în principal: (i) de reglementare (standarde de eficiență energetică, stabilirea cerințelor privind clădirile de birouri al căror consum de energie este aproape egal cu zero, reglementări și legi); (ii) financiare (subvenții, subvenții pentru renovare, programe operaționale, stimulente fiscale); (iii) informative (campanii de informare, pliante și site-uri); și (iv) educaționale (instruire pentru ingineri și arhitecți, publicarea orientărilor privind clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero). Mai multe state membre au stabilit, de asemenea, obiective intermediare pe termen lung pentru implementarea clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero.

Pe piață există semne pozitive în ceea ce privește tehnologiile principale în domeniul clădirilor de birouri al căror consum de energie este aproape egal cu zero. De exemplu, unele state membre și-au stabilit obiective - sau au adoptat măsuri financiare sau fiscale - pentru a favoriza utilizarea pompelor de căldură. Acest lucru poate duce la o creștere a instalațiilor de pompare de căldură în următorii ani, iar acest lucru va contribui la o reducere semnificativă (10-40 %) a costului pompelor de căldură în Europa începând din prezent și până în anul 2050. Unele state membre oferă, de asemenea, stimulente pentru utilizarea pe scară mai largă a cazanelor cu funcționare pe biomasă, fapt care ar putea reduce costurile acestora cu 10-20 % începând din prezent și până în anul 2050. Costul sistemelor de recuperare a căldurii ar trebui, de asemenea, să scadă semnificativ (cu 35-60 %) începând din prezent și până în anul 2050. În plus, se estimează că costul colectorilor solari va scădea cu 20-50 % și că costul energiei fotovoltaice va scădea cu 40-60 % în aceeași perioadă. Stocarea energiei va fi mai importantă în viitorul apropiat, iar proiecțiile indică faptul că costul bateriilor staționare va scădea cu aproximativ 65 %.

De asemenea, se pare că clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero vor juca un rol esențial în atenuarea problemelor sociale și de mediu, precum sărăcia energetică, accesibilitatea financiară a locuințelor și accesul la acestea 28 .

7.Niveluri optime, din punctul de vedere al costurilor, ale cerințelor minime pentru clădiri

Directiva privind eficiența energetică prevede ca statele membre să efectueze calcule privind nivelurile optime din punctul de vedere al costurilor, o dată la cinci ani pentru a verifica și a actualiza cerințele minime de performanță energetică în vigoare. Statele membre au prezentat prima rundă de rapoarte privind nivelurile optime din punctul de vedere al costurilor în 2013 și a doua rundă de rapoarte în 2018 29 . Imaginea de ansamblu prezentată de rapoartele menționate este aceea că, atât pentru clădirile noi, cât și pentru cele existente, alegerea unei metodologii optime din punctul de vedere al costurilor a reprezentat o abordare eficientă pentru orientarea cerințelor naționale de performanță energetică existente către niveluri eficiente din punct de vedere al costurilor.

Pentru noile tipuri de clădiri, majoritatea punctelor optime din punctul de vedere al costurilor au scăzut între 50 și 100 kWh/m2/an, cu o medie de 80 kWh/m2/an pentru sectorul rezidențial și cu 140 kWh/m2/an pentru sectorul nerezidențial. Costurile globale asociate pentru atingerea acestor niveluri sunt adesea mai mici de 1 500 EUR/m2, cu o medie de 925 EUR/m2 pentru sectorul rezidențial și 800 EUR /m2 pentru sectorul nerezidențial.

Pentru tipurile de clădiri existente, majoritatea punctelor optime din punctul de vedere al costurilor au scăzut între 75 și 175 kWh/m2/an, cu o medie de 130 kWh/m2/an pentru sectorul rezidențial și cu 180 kWh/m2/an pentru sectorul nerezidențial. În acest caz, costurile globale sunt de obicei mai mici de 600 EUR/m2, cu o medie de 500 EUR/m2 pentru sectorul rezidențial și cu 385 EUR/m2 pentru sectorul nerezidențial.

Tabelul 1: Nivelurile medii, optime din punctul de vedere al costurilor, pentru clădirile noi și cele existente, în funcție de condițiile climatice

Sursă: Calculele proprii ale JRC bazate pe rapoartele prezentate de statele membre

Din această comparație, este interesant de observat că, în aproape toate cazurile, valorile consumului de energie primară asociate cu nivelurile optime din punctul de vedere al costurilor sunt mai scăzute în regiunile cu climă rece. Costurile globale sunt de obicei mai mici în regiunile cu climă caldă și temperată, dar există unele excepții (locuințe multifamiliale și birouri existente). Aceasta înseamnă că, în regiunile cu climă mai rece, cerințele sunt mai stricte, în timp ce mai multe investiții sunt asociate cu nivelul mai ridicat de performanță energetică.

Comparația nivelurilor optime din punctul de vedere al costurilor între cele două runde de calcul din 2013 și 2018 demonstrează faptul că statele membre au stabilit valori mai ambițioase în 2018 pentru aproape toate tipurile de clădiri.

Tabelul 2: Reducerea medie a nivelurilor optime din punctul de vedere al costurilor obținută în urma calculelor din rapoartele statelor membre în 2013 și 2018 pentru clădirile noi și cele existente

Sursă: Calculele proprii ale JRC bazate pe rapoartele prezentate de statele membre

În funcție de tipul clădirii sau de componenta în discuție, în doar trei sau patru state membre s-au observat decalaje mai mari de 15 % 30 .

Figura 6: Decalajul identificat dintre nivelurile optime din punctul de vedere al costurilor calculate și cerințele în vigoare

Sursă: Calculele proprii ale JRC bazate pe rapoartele prezentate de statele membre

Rezultatele prezentate în cifrele de mai sus nu sunt pe deplin comparabile, deoarece statele membre sunt libere să aleagă diferite opțiuni care reflectă condițiile de piață naționale (de exemplu, adoptarea unor perspective macroeconomice sau financiare diferite).

În ceea ce privește comparația dintre nivelurile optime din punct de vedere al costurilor și cele mai recente definiții ale clădirii al cărei consum de energie este aproape egal cu zero, imaginea de ansamblu este una destul de pozitivă. În realitate, aproape jumătate dintre statele membre au introdus cerințe privind clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero, care sunt semnificativ mai ambițioase decât valorile de referință optime din punct de vedere al costurilor, ceea ce implică faptul că piața construcțiilor este pregătită să adopte măsuri pentru îmbunătățirea performanței energetice a viitorului parc imobiliar.

8.Concluzie

Constatările acestui raport intermediar din 2020 nu sunt cu mult diferite față de raportul anterior. Nivelul efortului de economisire a energiei depus în 2018, atunci când nu s-a luat în calcul impactul COVID-19, cel mai probabil nu ar fi suficient pentru a îndeplini obiectivele pentru 2020. Deși factorii externi ai unei ierni calde și ai unei scăderi substanțiale a cererii de energie în 2020 din cauza COVID-19 pot contribui la atingerea obiectivelor pentru 2020, politicile insuficiente în vigoare vor trebui să fie compensate pentru a atinge obiectivele pentru 2030. În plus, se preconizează că redresarea după pandemie va contribui la o creștere a cererii de energie și există riscul ca punerea în aplicare a noilor politici și a politicilor anunțate în planurile naționale integrate privind energia și clima și în strategiile naționale de renovare pe termen lung să fie întârziată ca urmare a crizei actuale.

Din acest motiv, introducerea noilor măsuri de eficiență energetică în planurile de redresare și punerea lor în aplicare fără întârziere prezintă o importanță capitală. În plus, obiectivul mai ambițios pentru 2030 privind clima, care vizează reducerea emisiilor de GES cu cel puțin 55 % în comparație cu 1990, ar necesita un nivel de ambiție și mai mare în ceea ce privește eficiența energetică. De asemenea, principiul „eficiența energetică pe primul loc” va trebui să se adopte pe scară mai largă, astfel încât să se ia în considerare întregul potențial și beneficiile economiilor de energie în investițiile pentru redresare. În plus, viitoarea revizuire a DEE va examina, de asemenea, diferite modalități de promovare a eforturilor în vederea realizării eficienței energetice la nivelul UE, având în vedere că ambiția colectivă a statelor membre, prezentată în planurile lor integrate, nu îndeplinește nivelul necesar de efort. Revizuirea va fi sprijinită de inițiativa legislativă privind produsele durabile, care va examina extinderea abordării proiectării ecologice pentru a include alte categorii de produse.

Nivelul de ambiție al cerințelor privind clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero în cele mai multe state membre este mai redus decât valorile de referință recomandate de Comisie atât în clădirile rezidențiale, cât și în cele nerezidențiale. Cu toate acestea, înainte de punerea în aplicare a noilor standarde privind clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero, se așteaptă o reducere semnificativă a costurilor tehnologice relevante, care ar putea contribui la creșterea suplimentară a nivelului de ambiție pentru clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero. Odată cu introducerea viitoare a cerințelor privind clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero pentru toate clădirile noi începând cu 2021, principala provocare pentru decarbonizarea parcului imobiliar până în 2050 este creșterea ratelor actuale scăzute de renovare și aplicarea unui nivel minim de ambiție al cerințelor pentru clădirile existente. Statele membre prezintă o gamă largă de tipuri de clădiri, condiții climatice și financiare și, prin urmare, sunt necesare măsuri specifice pentru a stimula difuzarea pe scară largă a renovării clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero. Generațiile viitoare de clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero vor integra tehnologii inteligente și soluții de digitalizare și ar putea fi, de asemenea, extinse și integrate la nivel de district, ceea ce face ca accentul și scara să fie extrapolate de la o singură clădire la district 31 . Inițiativa „Valul de renovări ale clădirilor” prevăzută în Pactul verde european și strategiile naționale de renovare pe termen lung sunt instrumente-cheie pentru a orienta finanțarea publică și privată către proiecte de renovare, facilitând transformarea eficientă din punctul de vedere al costurilor a clădirilor existente în clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero.

Comisia invită Parlamentul European și Consiliul să își exprime opiniile cu privire la prezentul raport intermediar.

Tabelul 3: Prezentare generală a variațiilor indicatorilor principali de energie (partea 1)  32

Simbolul „+” se utilizează în cazul în care statele membre și-au redus consumul de energie primară și consumul final de energie în perioada 2005-2018 într-un ritm mai rapid decât ritmul de scădere care ar fi necesar în perioada 2005-2020 pentru a atinge obiectivele pentru 2020 privind consumul de energie primară și consumul final de energie. În celelalte cazuri, se utilizează simbolul „-”. CFE reprezintă consumul final de energie, CEP reprezintă consumul de energie primară.

Tabelul 4: Prezentare generală a variațiilor indicatorilor principali de energie (partea 2)

Sursă: Eurostat (vechea metodologie a bilanțurilor energetice), JRC, Odyssee.

Tabelul 5: Prezentare generală a economiilor de energie raportate pentru anul 2018 în conformitate cu articolul 7 (ktep)

Sursă: Informații raportate de statele membre și completate de calculele și estimările Comisiei, dacă este necesar.

* Datele privind economiile de energie realizate în 2018 nu au fost disponibile pentru analiză în cazul Croației, Letoniei și Portugaliei. Economiile cumulate în perioada 2014-2018 se bazează pe economiile de energie realizate în anii precedenți până în 2017, dar nu includ noi economii pentru 2018.

Tabelul 6: Proiecții și probabilitatea realizării obiectivului prevăzut la articolul 7 pentru fiecare stat membru până la 31 decembrie 2020*

* Toate statele membre au fost clasificate în funcție de durata de viață estimată a măsurilor puse în aplicare. Această evaluare s-a bazat pe o comparație a ratei noilor economii de energie comparativ cu economiile anuale totale pentru a identifica durata de viață preconizată a măsurilor de politică puse în aplicare. Evaluarea a condus la trei scenarii. În cazul în care raportul dintre noile economii și economiile anuale totale este de ~1, durata de viață estimată a unei măsuri puse în aplicare este de 1 an (scenariul 1). Dacă raportul este <40 % (pentru anul 2017), durata de viață estimată a unei măsuri puse în aplicare este mai mare de 7 ani (scenariul 2). Pentru realizarea unui raport între acestea, se utilizează un scenariu mixt (scenariul 3). S-a aplicat următorul set de reguli pentru evaluarea probabilității de îndeplinire a obiectivului

(1)

https://ec.europa.eu/energy/topics/energy-efficiency/targets-directive-and-rules/national-energy-efficiency-action-plans_en.

(2)

https://ec.europa.eu/energy/topics/energy-efficiency/energy-performance-of-buildings/energy-performance-buildings-directive/eu-countries-2018-cost-optimal-reports_en?redir=1.

(3)

COM(2020) 326 final.

(4)

Cifrele revizuite ale Eurostat (ultimul extras din iulie 2020) prezintă mici modificări în comparație cu cifrele utilizate în raportul din 2019 și nu modifică analiza prezentată în raportul respectiv.

(5)

https://ec.europa.eu/eurostat/documents/38154/4956218/Energy-Balances-April-2020-edition.zip/69da6e9f-bf8f-cd8e-f4ad-50b52f8ce616.

(6)

Indicatorii din bilanțurile energetice ale Eurostat în conformitate cu metodologia aplicabilă până în 2018 consum final de energie (CFE) 2020-2030 și consum de energie primară (CEP) 2020-2030) sunt utilizați pentru a monitoriza progresele realizate în vederea atingerii obiectivelor de eficiență energetică în cadrul strategiei Europa 2020.

(7)

Idem 11.

(8)

Evoluțiile din anumite sectoare nu s-au schimbat în comparație cu ultimul raport. Pentru informații suplimentare, a se vedea capitolul 5 din Raportul privind Evaluarea din 2019 a progreselor realizate de statele membre COM(2020) 326 final.

(9)

În urma Brexitului, obiectivele de eficiență energetică pentru 2030 vor viza 27 de state membre.

(10)

  COM(2020) 564 final .

(11)

  COM(2020) 562 final .

(12)

  https://ec.europa.eu/energy/sites/ener/files/quarterly_report_on_european_gas_markets_q1_2020.pdf .

(13)

  https://ec.europa.eu/energy/sites/ener/files/qr_electricity_q1_2020.pdf .

(14)

  https://ec.europa.eu/eurostat/en/web/products-eurostat-news/-/DDN-20200907-1?inheritRedirect=true&redirect=/eurostat/en/news/whats-new .

(15)

  https://www.iea.org/reports/global-energy-review-2020/oil#abstract .

(16)

  https://www.itf-oecd.org/sites/default/files/global-freight-covid-19.pdf  

(17)

  https://www.eurocontrol.int/covid19 .

(18)

Directiva (UE) 2018/2002.

(19)

Rapoartele Croației și Portugaliei au fost prezentate prea târziu pentru a fi incluse în această analiză.

(20)

Tsemekidi-Tzeiranaki, S., Paci, D. et al. (2020), „Analysis of the annual reports 2020 under the Energy Efficiency Directive, JRC Technical Report” (Analiza rapoartelor anuale pentru anul 2020 în temeiul Directivei privind eficiența energetică, Raport tehnic al JRC).

(21)

Această cifră ar putea fi revizuită după ce vor fi disponibile date cu privire la noile economii de energie realizate în 2018 de Letonia și Portugalia.

(22)

Tsemekidi-Tzeiranaki, S., Paci, D. et al. (2020), op. cit.

(23)

Abordarea implicită se referă la măsurile luate pentru renovarea a 3 % din suprafața totală a clădirilor încălzite și/sau răcite, cu o suprafață mai mare de 250 m2, deținute și ocupate de administrația centrală, care nu îndeplinesc cerințele minime privind economiile de energie. Abordarea alternativă se referă la alte măsuri eficace din punct de vedere al costurilor adoptate pentru a realiza economii de energie echivalente.

(24)

Pe baza studiului cuprinzător referitor la activitățile de reabilitare energetică a clădirilor și la asimilarea la nivelul UE a clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero.

https://ec.europa.eu/energy/studies/comprehensive-study-building-energy-renovation-activities-and-uptake-nearly-zero-energy_en?redir=1.

(25)

Informații furnizate de statele membre, evaluarea JRC și rapoartele „Acțiune concertată DPEC”.

(26)

În 2016, Comisia a publicat recomandări pentru promovarea clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero și cele mai bune practici pentru a se asigura că, până în 2020, toate clădirile noi devin clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero (C/2016/4392).

(27)

Este important de reținut că eterogenitatea în zonele climatice și condițiile naționale aplicabile parcului imobiliar, precum și abordările diferite din metodologiile de calcul din statele membre împiedică o comparație directă completă. Comparația prezentată în figurile 4 și 5 are un caracter orientativ și se bazează pe ipoteze relevante pentru a facilita propriile calcule ale Comisiei.

(28)

Deoarece eficiența energetică scăzută a locuințelor constituie un factor de risc major pentru sărăcia energetică, clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero pot avea un rol benefic, în special în locuințele sociale și în segmentele pieței locuințelor private ocupate de gospodăriile cu venituri reduse sau cu venituri medii inferioare, cu condiția ca acestea să poată (încă) să își permită să locuiască în aceste locuințe.

(29)

În 2016, Comisia a publicat un raport privind progresele înregistrate de statele membre în atingerea nivelurilor optime din punctul de vedere al costurilor ale cerințelor minime de performanță energetică (COM/2016/0464 final). DG ENER cu sprijinul JRC, a analizat și a evaluat calculele pentru 2018. Raportul de sinteză este în curs de publicare: Zangheri, P. et Al., „Assessment of 2nd cost optimal calculations in the context of the EPBD” (Evaluarea celei de a doua runde de calcule în contextul Directivei europene privind performanța energetică a clădirilor), JRC 2020.

(30)

Evaluarea decalajelor dintre nivelurile optime calculate din punctul de vedere al costurilor și cerințele în vigoare este cea mai importantă etapă a întregului calcul, deoarece ar trebui să ofere indicații utile pentru actualizarea reglementărilor existente privind performanța energetică. Cerințele minime naționale de performanță energetică nu ar trebui să fie cu mai mult de 15 % mai mari decât rezultatul nivelurilor optime din punctul de vedere al costurilor și ar trebui elaborat un plan pentru a reduce decalajele care nu pot fi justificate cu motive bine întemeiate.

(31)

Saheb, Shnapp,.și Paci (2019), From nearly-zero energy buildings to net-zero energy districts-Lessons learned from existing EU projects (De la clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero până la districte al căror consum de energie este aproape egal cu zero - Lecții învățate din proiectele UE existente), EUR 29734 EN, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg; Shnapp, Paci, și Bertoldi, (2020), Enabling Positive Energy Districts across Europe: energy efficiency couples renewable energy (Crearea unor districte cu energie pozitivă la nivelul întregii Europe: eficiența energetică se combină cu energia regenerabilă), EUR 30325 EN, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg.

(32)

Intensitatea energetică pentru întreaga economie este raportul dintre consumul de energie primară pentru perioada 2020-2030 și PIB-ul pentru 2010. Pentru industrie și servicii este raportul dintre consumul final de energie și valoarea adăugată brută în volume concatenate (2010). Din cauza limitărilor datelor, numitorul valorii adăugate brute la prețurile actuale a fost utilizat pentru Malta.