EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52020AE1835

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre [COM(2020) 70 final]

EESC 2020/01835

OJ C 232, 14.7.2020, p. 18–28 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

14.7.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 232/18


Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre

[COM(2020) 70 final]

(2020/C 232/03)

Raportor general:

doamna Ellen NYGREN

Sesizare

Consiliul Uniunii Europene, 6.3.2020

Temei juridic

Articolul 148 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie

Data adoptării în sesiunea plenară

7.5.2020

Sesiunea plenară nr.

551 – sesiune plenară la distanță

Rezultatul votului

(voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)

251/03/07

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE salută orientările revizuite propuse privind ocuparea forței de muncă. Rolul acestora de busolă pe termen lung pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre ale UE este, de asemenea, important pe timp de criză. Politicile de ocupare a forței de muncă sunt esențiale pentru dezvoltarea economică și socială a Uniunii Europene în ansamblu și a fiecărui stat membru în parte. Punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale (EPSR) este un mijloc de care dispun toate statele membre în eforturile de realizare a unei convergențe ascendente durabile și, în acest sens, se impune revizuirea orientărilor privind ocuparea forței de muncă. UE și statele sale membre trebuie să depună eforturi suplimentare pentru a elimina disparitățile. Convergența ascendentă este un principiu transversal, care trebuie să fie luat în considerare și integrat în toate politicile Uniunii.

1.2.

Propunerea privind orientările revizuite privind ocuparea forței de muncă a fost publicată înainte de izbucnirea epidemiei de COVID-19. COVID-19 s-a transformat între timp într-o pandemie ale cărei efecte au dus la măsuri de urgență imperios necesare și în ceea ce privește politicile privind piața forței de muncă. Pentru a limita răspândirea bolii, au fost puse în aplicare măsuri fără precedent în toate statele membre ale UE și în afara acesteia. CESE consideră că, pentru o acțiune coordonată, sunt necesare eforturi suplimentare.

1.3.

CESE este convins că numai un plan european global de redresare economică ar permite statelor membre ale UE, cetățenilor, întreprinderilor și lucrătorilor săi să facă față cât mai bine consecințelor pandemiei de COVID-19 și să reconstruiască o economie europeană mai durabilă și mai rezilientă. Deși nu este sigur cât timp va dura situația extraordinară creată de pandemia de COVID-19, este clar că efectele se vor resimți multă vreme pe piața forței de muncă. Prin urmare, orientările privind ocuparea forței de muncă 2020 ar trebui, la rândul lor, adaptate pentru a ține seama de această nouă situație.

1.4.

Șocul economic cauzat de pandemia de COVID-19 a generat deja o criză în plan social și în materie de ocupare a forței de muncă, care poate avea un impact puternic și de lungă durată asupra piețelor europene ale muncii. În acest context, pentru anul în curs, ar trebui avută în vedere adoptarea unor orientări suplimentare și extraordinare/de urgență privind ocuparea forței de muncă, care să îndrume statele membre ale UE în adaptarea politicilor de ocupare a forței de muncă, impusă de actuala situație fără precedent. Aceste orientări de urgență privind ocuparea forței de muncă în contextul pandemiei de COVID-19 ar putea cuprinde propuneri de măsuri temporare eficiente necesare pentru atenuarea impactului crizei, de exemplu contracte de muncă pe termen scurt, acordarea de sprijin pentru venit, extinderea indemnizației de boală (respectându-se, totodată, normele privind responsabilitatea angajatorilor în ceea ce privește sănătatea și siguranța angajaților).

1.5.

Conform orientării 5, statele membre sunt încă încurajate să promoveze „forme inovatoare de muncă”. Deși noile forme de muncă inovatoare oferă oportunități de creștere economică, CESE a subliniat deja numeroasele provocări pe care acestea le generează. Orientările privind ocuparea forței de muncă ar trebui să își propună să traducă tendințele asociate acestor noi forme de muncă în oportunități echitabile în materie de ocupare a forței de muncă. Ar trebui salutată solicitarea privind asigurarea unui nivel adecvat și echitabil al salariilor, fie prin îmbunătățirea mecanismelor privind salariile minime legale, în cazul în care acestea există, fie prin negocieri colective. Implicarea partenerilor sociali este esențială și este foarte pozitiv faptul că orientarea 5 le solicită statelor membre „să promoveze dialogul social și negocierile colective în vederea stabilirii salariilor”. În acest sens, orientarea ar trebui să se încheie cu propuneri care să consolideze eficacitatea acordurilor colective, prin extinderea domeniului lor de aplicare.

1.6.

În ceea ce privește orientarea 6 („Consolidarea ofertei de forță de muncă și îmbunătățirea accesului la locuri de muncă, aptitudini și competențe”), CESE apreciază că orientarea se referă la o viziune globală asupra competențelor, asociată cu un sistem de producție durabil. CESE salută faptul că orientările solicită statelor membre să se adapteze și să investească în sistemele lor de educație și formare, pentru a oferi o educație de înaltă calitate și favorabilă incluziunii, inclusiv în domeniul educației și formării profesionale. CESE solicită, în acest sens, elaborarea de strategii europene și naționale mai eficace de asigurare a finanțării durabile pentru conversia profesională și perfecționarea tuturor adulților prin intermediul acțiunilor de învățare pe tot parcursul vieții, care să pună accentul, în special, pe acordarea unui sprijin eficace lucrătorilor și șomerilor.

1.7.

În ceea ce privește orientarea 7 („Consolidarea funcționării piețelor forței de muncă și eficacitatea dialogului social”), trebuie precizat că funcționarea corespunzătoare a dialogului social este esențială pentru orice politică de ocupare a forței de muncă, inclusiv pentru punerea în aplicare a orientărilor UE privind ocuparea forței de muncă. Prin urmare, trebuie depuse mai multe eforturi pentru a facilita și promova dialogul social, atât la nivel național, cât și la nivel european. În plus, Comisia a realizat progrese în materie de implicare a societății civile în procesul semestrului european, iar acest lucru trebuie apreciat și folosit ca punct de plecare. Unul dintre elementele care lipsesc din această orientare este necesitatea de a îmbunătăți securitatea și sănătatea la locul de muncă. În contextul pandemiei de COVID-19, un loc de muncă care respectă normele în materie de sănătate și securitate este vital pentru a combate riscul de infectare și de răspândire a virusului și a altor boli. Ca întotdeauna, în special în situații excepționale, angajatorii trebuie să își asume responsabilitatea în ceea ce privește sănătatea și securitatea lucrătorilor lor și să le ofere atât acestora, cât și reprezentanților lor informații adecvate, să facă evaluări ale riscurilor și să ia măsuri de prevenire. Autoritățile publice, întreprinderile, angajații și partenerii sociali trebuie să joace cu toții un rol, pentru a proteja lucrătorii, familiile acestora și societatea în general.

1.8.

Majoritatea întreprinderilor mici și mijlocii au resurse economice și manageriale limitate și, prin urmare, ar trebui să li se ofere ajutor practic, financiar și adaptat pentru programe de securitate și sănătate în muncă (SSM), pentru a adapta locurile de muncă, și a pune în aplicare rapid noi proceduri și practici pentru a proteja lucrătorii. Inspectorii de muncă, EU-OSHA (Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă), Rețeaua întreprinderilor europene și autoritățile competente de la nivel național pot oferi sprijin practic – de exemplu, instrumente eficiente din punctul de vedere al costurilor, gratuite și ușor de utilizat, informații, orientări și consiliere.

1.9.

În ceea ce privește orientarea 8 („Promovarea egalității de șanse pentru toți, promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei”), trebuie combătute toate formele de practici discriminatorii. Protecția socială și asistența medicală trebuie puse la dispoziția tuturor. Obiectivele privind promovarea participării femeilor pe piața forței de muncă și îmbătrânirea activă ar trebui sprijinite prin măsuri adecvate, precum accesul tuturor la servicii publice de calitate și asigurarea unor condiții decente de muncă pentru toți. Orientările privind ocuparea forței de muncă ar trebui să ia în considerare și obiective de protecție socială, precum acoperirea integrală și eficace, caracterul adecvat și transparența.

2.   Context

2.1.

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede că statele membre trebuie să considere propriile politici economice și promovarea ocupării forței de muncă drept o problemă de interes comun și să își coordoneze acțiunile în cadrul Consiliului (1). Articolul 148 din TFUE prevede adoptarea de către Consiliu a unor linii directoare privind ocuparea forței de muncă. Orientările definesc domeniul de aplicare și direcția coordonării politicilor statelor membre și servesc drept bază pentru recomandările specifice fiecărei țări în cadrul procesului semestrului european.

2.2.

Orientările privind ocuparea forței de muncă și orientările de politică economică au fost adoptate pentru prima dată împreună ca un „pachet integrat” în 2010, în contextul Strategiei Europa 2020. În 2018, orientările privind ocuparea forței de muncă au fost aliniate cu principiile Pilonului european al drepturilor sociale. CESE a salutat această aliniere încă de la început (2), solicitând totodată, atât în acel moment, cât și într-o serie de avize ulterioare (3), să se depună mai multe eforturi pentru a respecta cu adevărat și a pune în aplicare prevederile acestui pilon.

2.3.

Întrucât semestrul european a fost actualizat pentru a integra obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD), analiza anuală a creșterii a fost transformată în strategie anuală privind creșterea durabilă, iar în prezent se propune revizuirea orientărilor privind ocuparea forței de muncă.

2.4.

Propunerea Comisiei de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre a fost adoptată la 26 februarie 2020, înainte să înceapă coordonarea măsurilor de urgență pentru combaterea pandemiei de COVID-19. Obiectivul imediat al autorităților publice trebuie să fie de a asigura un echilibru adecvat între protejarea sănătății publice, prin reducerea răspândirii virusului, și menținerea vitalității activității economice.

2.5.

Organizația Internațională a Muncii (OIM) a avertizat că impactul pandemiei de COVID-19 asupra ocupării forței de muncă este „profund, extins și fără precedent” (4), putând duce la pierderea a milioane de locuri de muncă, precum și la creșterea subocupării și a numărului de lucrători săraci, efecte mult mai grave decât cele produse de criza financiară din 2008-2009. Reducerea amplorii impactului va depinde de rapiditatea și hotărârea cu care se vor adopta și pune în aplicare deciziile politice.

2.6.

CESE este convins că numai un plan european global de redresare economică ar permite statelor membre ale UE, cetățenilor, întreprinderilor și lucrătorilor săi să facă față cât mai bine consecințelor pandemiei de COVID-19 și să reconstruiască o economie europeană mai durabilă și mai rezilientă (5). Statele membre ar trebui să ajungă rapid la un acord cu privire la un nou cadru financiar multianual (CFM) și să reducă astfel incertitudinile legate de finanțarea investițiilor UE începând din 2021.

2.7.

Impactul crizei asupra întreprinderilor și lucrătorilor din diverse sectoare economice este dramatic. Multe întreprinderi, în special microîntreprinderile, IMM-urile și întreprinderile sociale, sunt în pericol de insolvență, iar milioane de lucrători riscă să își piardă sursa de venit și locul de muncă (6). În medie, aproximativ 90 % din IMM-uri raportează că sunt afectate din punct de vedere economic și că se așteaptă ca rata de creștere a șomajului să se situeze între 3 % și 5 % (7). Sunt necesare măsuri specifice pentru a sprijini întreprinderile și locurile de muncă din sectoarele-cheie care au fost cel mai grav afectate.

2.8.

În Europa și în întreaga lume, lucrătorii din domeniul asistenței medicale au fost aplaudați ca eroi aflați în prima linie, făcând tot posibilul pentru a salva vieți omenești și, în prea multe cazuri, plătind ei înșiși cu viața. În unele țări, munca lor, ca și cea a profesorilor și a altor lucrători din sectorul public, a îngrijitorilor la domiciliu în regim intern și a lucrătorilor din sectorul serviciilor de îngrijire a fost subapreciată, aceștia fiind cei mai afectați de măsurile de austeritate adoptate în urma crizei din 2008. În viitor, este esențial ca această apreciere reînnoită să se traducă, în mod concret, în îmbunătățirea termenilor și condițiilor și în realizarea investițiilor necesare în serviciile publice, în special în sistemul de protecție socială.

2.9.

Criza generată de pandemia de COVID-19 pune în lumină, de asemenea, problemele structurale existente pe piețele europene ale forței de muncă. Există încă inegalități între lucrătorii care beneficiază de forme de muncă mai stabile și mai sigure și cei angajați în forme de muncă mai precare. Atât angajatorii, cât și lucrătorii trebuie să dovedească flexibilitate pentru a face față mutațiilor rapide cu care se confruntă lumea muncii; acest demers trebui să se sprijine pe promovarea securității și a unor condiții de muncă echitabile în toate formele de muncă.

2.10.

Mulți dintre lucrătorii care sunt considerați, de obicei, „slab calificați” și remunerați proporțional sunt, de fapt, cei care contribuie în mod esențial la menținerea modului nostru de viață, expunând unor riscuri atât propria persoană cât și pe cei apropiați.

2.11.

Acești lucrători, care sunt deja cei mai vulnerabili în ceea ce privește accesul și participarea pe piața forței de muncă, sunt expuși unui risc mai mare de excluziune. Din această categorie fac parte femeile, tinerii, persoanele cu handicap și alte grupuri care se confruntă cu discriminarea la locul de muncă, de exemplu migranții și romii. Unii lucrători, în special femeile, pot fi obligați să renunțe la locurile de muncă pentru a asuma sarcini de îngrijire a copiilor și a altor membri ai familiei.

2.12.

Principala preocupare a întreprinderilor europene a fost menținerea poziției lor pe piață și păstrarea locurilor de muncă pentru milioane de lucrători. Întreprinderile și partenerii sociali au găsit soluții pragmatice, de exemplu adaptarea planurilor de afaceri, introducerea contractelor de muncă pe termen scurt, a muncii la distanță sau a altor soluții flexibile, precum și crearea de condiții pentru cursuri de formare la distanță în cadrul întreprinderii.

2.13.

În contextul actual, se impune adaptarea procesului de coordonare a politicilor de ocupare a forței de muncă în Uniunea Europeană, astfel încât să răspundă acestei situații noi și fără precedent. Propunerea Comisiei de regulament al Consiliului privind instituirea unui instrument european de sprijin temporar pentru atenuarea riscurilor de șomaj în situație de urgență (SURE) ca urmare a apariției epidemiei de COVID-19 (8) este o inițiativă bine-venită, care oferă sprijin imediat lucrătorilor și întreprinderilor. Dacă este pusă în aplicare rapid, această inițiativă va contribui la atenuarea efectelor negative asupra ocupării forței de muncă și va favoriza apariția condițiilor unei redresări rapide. Deși nu este sigur cât timp va dura situația extraordinară creată de pandemia de COVID-19, este clar că efectele se vor resimți multă vreme. Prin urmare, orientările privind ocuparea forței de muncă 2020 ar trebui, la rândul lor, adaptate pentru a ține seama de această nouă situație.

2.14.

Orientările privind ocuparea forței de muncă ar trebui să fie stabilite pentru o perioadă mai lungă și să fie aplicabile în toate statele membre, ținând seama de condițiile naționale diferite. În contextul actualei pandemii de COVID-19, care dă deja semne că se transformă într-o criză economică și socială, cu un impact puternic și pe termen lung asupra piețelor europene ale forței de muncă, ar trebui totuși luată în considerare posibilitatea adoptării, anul acesta, a unor orientări suplimentare și extraordinare/de urgență privind ocuparea forței de muncă, care să răspundă nevoilor de adaptare a politicilor de ocupare a forței de muncă din statele membre ale UE, astfel încât să facă față acestei situații fără precedent. Metoda deschisă de coordonare existentă ar trebui îmbunătățită în continuare, pentru a sprijini statele membre în evaluarea comparativă a progreselor înregistrate în procesul de reformă și în îmbunătățirea performanței politicilor lor de ocupare a forței de muncă și a sistemelor naționale de protecție socială.

2.15.

Orientările de urgență privind ocupare a forței de muncă în contextul pandemiei de COVID-19 ar putea cuprinde propuneri de măsuri temporare eficiente, necesare pentru atenuarea impactului crizei, de exemplu contracte de muncă pe termen scurt, acordarea de sprijin pentru venit, extinderea indemnizației de boală, amânarea contribuțiilor angajatorilor la asigurările sociale, a impozitării preliminare a salariilor și a taxei pe valoarea adăugată, precum și promovarea muncii la distanță (respectându-se, totodată, normele privind responsabilitatea angajatorilor în ceea ce privește sănătatea și siguranța angajaților).

2.16.

În contextul crizei generate de pandemia de COVID-19, CESE consideră că prezentul aviz reprezintă o ocazie de a formula comentarii și recomandări cu privire la modul de abordare a perturbărilor fără precedent ale piețelor forței de muncă dintr-un număr tot mai mare de țări, urmate de întreruperea parțială a vieții sociale și economice pentru combaterea infecției virale. Această situație le va impune statelor membre ale UE să își adapteze politicile de ocupare a forței de muncă.

3.   Considerații generale

3.1.

CESE face trimitere la avizele sale anterioare privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă și reiterează o serie de idei din cuprinsul acestora care sunt încă valabile:

Sunt necesare eforturi suplimentare pentru a investi în crearea de locuri de muncă de calitate și pentru a combate munca precară, dat fiind faptul că aceasta scade, totodată, productivitatea (9).

UE și statele sale membre trebuie să depună eforturi suplimentare pentru a elimina disparitățile. Convergența ascendentă este un principiu transversal, care trebuie să fie luat în considerare și integrat în toate politicile Uniunii (10).

CESE își reiterează solicitarea privind adoptarea unui pachet corespunzător de investiții sociale ca parte a programului european de creștere și investiții, cu alocarea a 2 % din PIB (11).

În cadrul fiecărei orientări trebuie să existe prevederi privind egalitatea de gen; trebuie subliniată în special problema salariilor mici în contextul diferenței de remunerare dintre femei și bărbați (12).

Strategia privind incluziunea economică și socială a persoanelor cu handicap, a migranților și a romilor este reafirmată în diverse avize.

Buna funcționare a dialogului social este esențială pentru asigurarea convergenței sociale ascendente, precum și a accesului la locuri de muncă de calitate, la calificări și la competențe, și pentru îmbunătățirea elaborării și punerii în aplicare a reformelor necesare pentru îndeplinirea acestor obiective (13).

Unica modalitate de a crea o societate mai echitabilă constă în crearea unei creșteri economice și a unor locuri de muncă mai durabile și favorabile incluziunii, ridicând totodată nivelul de productivitate și competitivitate, în scopul de a asigura cetățenilor condiții de muncă decente, salarii și pensii corespunzătoare și posibilitatea de a-și exercita drepturile (14).

De asemenea, într-unul dintre avizele sale privind Pilonul (15), Comitetul a atras atenția asupra necesității de a îmbunătăți tabloul de bord și de a garanta că semestrul european acoperă atât aspectele economice, cât și cele sociale. Raportul dintre supravegherea elementelor macroeconomice și politicile sociale și de ocupare a forței de muncă este fundamental.

CESE consideră în continuare că, în pofida progreselor înregistrate în ceea ce privește Pilonul și integrarea orientărilor privind ocuparea forței de muncă în orientările generale ale politicilor economice, între aceste două pachete de orientări există în continuare o lipsă de convergență. CESE salută actualizarea orientărilor prin integrarea obiectivelor de dezvoltare durabilă în semestrul european.

3.2.

CESE reafirmă că, în elaborarea politicilor în materie de reglementare a pieței forței de muncă și a drepturilor sociale, trebuie să fie armonios interconectate competitivitatea, productivitatea și durabilitatea socială, inclusiv drepturile lucrătorilor, având în vedere legătura directă dintre ele. Toate politicile puse în aplicare de instituțiile europene, naționale și locale ar trebui să asigure un echilibru adecvat între durabilitatea economică, cea socială și cea de mediu (16).

3.3.

Politicile de ocupare a forței de muncă sunt esențiale pentru dezvoltarea economică și socială a UE în ansamblu și a statelor sale membre. Orientările privind ocuparea forței de muncă au rolul important de a mobiliza într-un efort comun Comisia, guvernele naționale, angajatorii și sindicatele, pentru a moderniza politicile de ocupare a forței de muncă și sistemele de protecție socială, în acord cu contextul economic și social în schimbare din Europa.

3.4.

Pilonul european al drepturilor sociale poate fi un mijloc de promovare a convergenței ascendente și a unor condiții de viață și de muncă mai bune în întreaga UE. Viitorul pieței forței de muncă ar trebui să reprezinte o prioritate-cheie în cadrul dezbaterilor privind Pilonul, pentru a aborda schimbările majore în curs din acest domeniu, fiind necesară o strategie europeană coerentă de ocupare a forței de muncă, care să vizeze următoarele teme:

investiții și inovare;

ocuparea forței de muncă și crearea de locuri de muncă de calitate;

condiții de muncă echitabile pentru toți;

tranziții echitabile și fluide, sprijinite de politici active pe piața forței de muncă;

egalitate de șanse pentru toți;

implicarea tuturor părților interesate, în special a partenerilor sociali;

investițiile în sistemele de educație și de formare profesională, pentru a asigura o educație de înaltă calitate și favorabilă incluziunii, inclusiv în materie de educație și formare profesională, învățare pe tot parcursul vieții, perfecționare și recalificare, în special pentru a ține seama de cerințele în materie de competențe digitale și ecologice.

3.5.

Punerea în aplicare efectivă a EPSR în statele membre va fi posibilă doar dacă acestea dispun de resurse financiare suficiente pentru a investi în politici sociale, transpunând astfel drepturile și principiile în inițiative politice specifice. Prin urmare, este necesară intervenția substanțială a unor mecanisme cum ar fi Fondul social european și Fondul european pentru investiții strategice (17).

3.6.

În special șomajul reprezintă o provocare substanțială pentru majoritatea țărilor. Efectele crizei generate de pandemia de COVID-19 impun eforturi mai mari decât în condiții normale pentru introducerea de politici active în domeniul pieței forței de muncă. Mai sunt multe de făcut, atât la nivelul UE, cât și la nivel național.

3.7.

În conformitate cu principiile EPSR, orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă pot fi un instrument important pentru statele membre în elaborarea și punerea în aplicare a unor politici și măsuri care să atenueze pe termen scurt impactul economic și social al crizei generate de pandemia de COVID-19 și să asigure ieșirea din criză fără subminarea drepturilor lucrătorilor sau pierderea competitivității. Acest proces poate fi coordonat în cadrul semestrului european. Promovarea dialogului social ar trebui să constituie o prioritate în cadrul orientărilor privind ocuparea forței de muncă. Ar trebui asigurat un dialog social susținut la toate nivelurile, pentru a face față efectelor crizei într-un mod durabil, atât din punct de vedere economic, cât și social.

3.8.

Soluția menținerii locurilor de muncă, ca și cea a unei retribuții adecvate în cazul unei reduceri temporare a programului de lucru, este, în acest sens, mai bună decât cea a concedierilor, atât pentru angajatori, cât și pentru angajați. Promovarea la nivelul UE și susținerea financiară a acestor instrumente ale pieței forței de muncă ar reprezenta o contribuție importantă la stabilizarea vieții economice și sociale în actualele circumstanțe excepționale.

3.9.

În acest context, CESE salută instituirea SURE (18), instrumentul anunțat de Comisia Europeană, menit să sprijine financiar măsurile de reducere temporară a programului de lucru, mecanismele de compensare a veniturilor și alte măsuri care își propun să prevină șomajul cauzat de pandemia de COVID-19.

3.10.

În ceea ce privește orientările oferite statelor membre privind modul de punere în aplicare a acestui instrument, CESE solicită Comisiei să se asigure cel puțin că: (a) toate statele membre pun în aplicare măsuri pe termen scurt sau măsuri similare; (b) aceste măsuri acoperă toți lucrătorii, toate sectoarele și toate întreprinderile; (c) plățile sunt acordate de preferință întreprinderilor care își intensifică eforturile de a evita concedierile; (d) partenerii sociali sunt pe deplin implicați în proiectarea, elaborarea și punerea în aplicare a sistemelor, la nivel național, sectorial și la nivel de întreprindere, iar finanțarea UE este alocată pentru a sprijini statele membre care pun în aplicare măsurile necesare.

3.11.

În recenta declarație comună privind pandemia de COVID-19 (19), partenerii sociali europeni solicită să se depună toate eforturile pentru a ajuta lucrătorii, întreprinderile, activitățile economice și serviciile publice să supraviețuiască crizei, astfel încât acestea să fie în măsură să își reia activitatea în momentul în care criza va lua sfârșit, să își mențină între timp locurile de muncă, să își protejeze lucrătorii de șomaj și de pierderea veniturilor și să își reducă pierderile financiare.

3.12.

Partenerii sociali îndeamnă guvernele să aprobe, în principal, măsuri care își propun:

să prevină denaturarea pieței unice, inclusiv a interdicțiilor și a restricțiilor la export, în special pentru exportul de echipamente medicale și medicamente, precum și să stopeze închiderea frontierelor pentru circulația mărfurilor; protejarea tuturor modurilor de transport de marfă reprezintă o prioritate în cadrul UE, având, de asemenea, un rol esențial de coordonare și informare cu privire la acțiunile întreprinse în statele membre;

să încurajeze cheltuielile și investițiile statelor membre, în special pentru a consolida personalul, echipamentele și mijloacele serviciilor naționale de sănătate, sistemele de protecție socială și alte servicii de interes general;

să mobilizeze fondurile structurale neutilizate și alte fonduri ale UE, pentru a sprijini statele membre să acorde sprijin financiar și să asigure un venit lucrătorilor afectați de șomaj sau de suspendarea activității;

să asigure accesul întreprinderilor la credite și sprijin financiar, în special al IMM-urilor de orice tip afectate de măsurile de izolare și de urgență, asigurându-se și o intervenție coordonată din partea UE, a BCE, a BEI și a băncilor naționale de promovare;

să activeze Fondul de solidaritate pentru catastrofe naturale și orice altă finanțare disponibilă la nivelul UE, adaptând nivelul bugetului, în prezent insuficient;

de asemenea, ar trebui salutate eforturile Comisiei Europene de valorificare deplină a marjei posibile de flexibilitate în cadrul normelor privind ajutoarele de stat.

3.13.

Statele membre ar trebui să implice partenerii sociali naționali în elaborarea și punerea în aplicare a măsurilor la nivel național.

3.14.

Comisia și statele membre trebuie să se asigure că sprijinul financiar ajunge la întreprinderi, în special la toate tipurile de IMM-uri, precum și la toți lucrătorii, inclusiv cei cu locuri de muncă precare, care sunt cei mai vulnerabili.

3.15.

Planul Comisiei privind aplicarea cu flexibilitate a normelor sale privind ajutoarele fiscale și ajutoarele de stat este esențial pentru sprijinirea serviciilor publice, care sunt suprasolicitate, precum și a întreprinderilor și lucrătorilor care au de suferit din cauza crizei.

3.16.

Fondurile UE destinate protejării lucrătorilor și a întreprinderilor de cele mai grave efecte ale crizei ar trebui să vină în completarea cheltuielilor statelor membre.

3.17.

Europa trebuie să dea dovadă de responsabilitate, solidaritate și eficiență în această situație de urgență, protejând toți cetățenii, lucrătorii și întreprinderile care au de suferit.

4.   Observații specifice

4.1.

Orientările privind ocuparea forței de muncă joacă un rol important de busolă și în perioada crizei generate de pandemia de COVID-19, când atenția se concentrează în principal pe măsurile pe termen scurt. Nici măcar în situații de urgență nu trebuie uitată perspectiva pe termen lung, în cadrul eforturilor pentru o convergență ascendentă durabilă.

4.2.   Orientarea 5: Stimularea cererii de forță de muncă

4.2.1.

Dintr-o perspectivă pe termen lung, orientările sunt insuficiente pentru a oferi măsuri eficiente de stimulare a cererii de forță de muncă. Toate măsurile propuse se referă la barierele cu care se confruntă întreprinderile la intrarea pe piață și introduc reorientări în materie de impozite, pentru reducerea sarcinii fiscale asupra muncii. Această propunere este pe termen scurt și nu ia în considerare implicațiile politice ale reducerii capacității financiare a statului.

4.2.2.

Conform orientării 5, statele membre sunt încă încurajate să promoveze „forme inovatoare de muncă”. Deși noile forme de muncă inovatoare oferă oportunități de creștere economică, CESE a subliniat deja numeroasele provocări pe care acestea le generează. Orientările privind ocuparea forței de muncă ar trebui să încerce să transforme tendințele asociate acestor noi forme de muncă în oportunități echitabile de angajare, bazate pe echilibrul dintre tranzițiile fără sincope de pe piețele muncii și dispozițiile adecvate privind securitatea lucrătorilor (20).

4.2.3.

Ar trebui salutată solicitarea privind asigurarea unui nivel adecvat al salariilor, fie prin îmbunătățirea mecanismelor de stabilire a salariilor minime legale, în cazul în care acestea există, fie prin negocieri colective. Implicarea partenerilor sociali este esențială și este foarte pozitiv faptul că orientările solicită statelor membre „să promoveze dialogul social și negocierile colective în vederea stabilirii salariilor”. CESE lucrează în prezent la un aviz privind asigurarea de salarii minime decente (21).

4.2.4.

În orientări, se cuvin salutate atât reorientarea sarcinii fiscale dinspre forța de muncă spre alte surse, cât și noile precizări în materie. Cu toate acestea, este nevoie de mai multă claritate în identificarea altor surse posibile. CESE a adoptat avize care vizează aspecte precum planificarea fiscală agresivă, frauda și evaziunea (22).

4.2.5.

Prezenta orientare ar trebui să se încheie cu propuneri care să consolideze eficacitatea acordurilor colective, prin consolidarea domeniului lor de aplicare. În același timp, este o condiție prealabilă de maximă importanță ca principiul subsidiarității și rolul autonom al partenerilor sociali să fie pe deplin respectate (23).

4.3.   Orientarea 6: Consolidarea ofertei de forță de muncă și îmbunătățirea accesului la locuri de muncă, aptitudini și competențe

4.3.1.

Este bine că orientarea se referă la o viziune globală a competențelor aliniată la un sistem de producție durabil. CESE salută faptul că orientările solicită statelor membre să se adapteze și să investească în sistemele lor de educație și formare, pentru a oferi o educație de înaltă calitate și favorabilă incluziunii, inclusiv în domeniul educației și formării profesionale.

4.3.2.

CESE încurajează statele membre să valorifice la maximum oportunitățile oferite de fondurile UE, care ar trebui să fie sprijinite și prin resurse naționale. CESE solicită elaborarea de strategii europene și naționale mai eficace legate de asigurarea finanțării durabile pentru conversia profesională și perfecționarea tuturor adulților, care să pună accentul, în special, pe acordarea unui sprijin eficace lucrătorilor și șomerilor din partea serviciilor publice de ocupare a forței de muncă și a întreprinderilor, prin conturi individuale de formare și alte practici utilizate la nivel național. Având în vedere impactul pandemiei de COVID-19, ar putea fi necesare măsuri imediate pentru adaptarea ofertei de forță de muncă la nevoile și cerințele actuale, companiile din sectorul serviciilor putând, de exemplu, să împrumute temporar personal sectorului sănătății.

4.3.3.

CESE sugerează Comisiei Europene să dea dovadă de mai multă ambiție în ceea ce privește stabilirea de indicatori și criterii de referință pentru participarea la formare a adulților și accesul la formare al angajaților, precum și indicatori referitori la investițiile publice și private în educație și formarea profesională, iar dreptul lucrătorilor la concediu plătit în scopuri de formare ar trebui luat în considerare și prevăzut în orientarea 6 privind ocuparea forței de muncă (24).

4.3.4.

Recalificarea și perfecționarea profesională vor fi un element esențial al procesului de adaptare a piețelor forței de muncă în perioada crizei generate de pandemia de COVID-19, dar și pentru ca Europa să devină mai puternică și mai competitivă în urma acesteia. Statele membre ar trebui să elaboreze sau să consolideze mecanisme și sisteme de sprijin pentru tranziția profesională, cu sprijin din partea Fondului social european. Scopul acestor mecanisme este de a asigura soluții de reîncadrare în muncă, de a preveni concedierile care duc la șomaj prelungit, dar și de a lansa oportunități privind noi locuri de muncă și procese diverse de creare de locuri de muncă.

4.3.5.

O înțelegere mai bună a naturii evolutive a muncii și a relațiilor de muncă în era digitală ar trebui să ducă la elaborarea unei politici mai eficiente în domeniul ocupării forței de muncă în UE. Pandemia de COVID-19 a dus la o situație în care un număr fără precedent de persoane lucrează de la distanță. Munca de la distanță nu este convenabilă în orice situație sau pentru toate tipurile de posturi, dar, dacă este făcută corespunzător, poate fi o componentă importantă a răspunsului menit să confere flexibilitate timpului de lucru, pentru a ajuta lucrătorii să găsească un echilibru mai bun între viața profesională și cea privată și să ajute întreprinderile. Este esențial să se adopte măsuri corespunzătoare în materie de sănătate și de siguranță, atât la locul de muncă, cât și în condițiile muncii de la distanță, inclusiv pentru a respecta termenele de lucru. Sunt necesare, de asemenea, mai multe activități de cercetare și de investiții pentru măsuri de abordare a riscurilor noi și emergente, inclusiv a stresului și a altor riscuri psihosociale.

4.3.6.

Alfabetizarea digitală completă a tuturor cadrelor didactice și a elevilor, precum și a tuturor cetățenilor, inclusiv a celor din zonele marginalizate, necesită finanțări publice adecvate și personal tehnic competent. Este esențial să se asigure acces la internet și să se ofere formare în materie de competențe digitale pentru toți cei care sunt expuși riscurilor, acordând acestor persoane posibilitatea de a-și exercita drepturile și de a avea acces la serviciile sociale.

4.3.7.

CESE a subliniat deja necesitatea de a garanta un venit decent pe durata perioadei de formare profesională. Ar trebui luate în considerare și instrumentele utilizate în unele state membre ale UE, astfel încât bunele practici în materie de standarde minime în ceea ce privește drepturile la concediul de studiu să devină o deprindere obișnuită și în celelalte state membre.

4.3.8.

În ceea ce privește sprijinul acordat șomerilor și având în vedere numărul crescut de lucrători care sunt șomeri de lungă durată, orientările privind ocuparea forței de muncă ar trebui să abordeze necesitatea întreprinderii unor acțiuni preventive, pentru a nu se ajunge la situația îngrijorătoare a ieșirii de pe piața forței de muncă. Gradul de acoperire și nivelul prestațiilor de șomaj trebuie să fie suficiente. Unele sisteme naționale sunt prea rigide atunci când este vorba de nivelul de calificare, iar rambursarea este prea mică. În acest sens, CESE a solicitat recent adoptarea de acțiuni la nivel european în vederea stabilirii unor standarde minime pentru sistemele naționale de șomaj (25).

4.3.9.

În paralel cu furnizarea de posibilități de angajare în toate formele de muncă, în centrul viziunii pe termen lung a UE privind ocuparea forței de muncă ar trebui să se afle stabilirea unui obiectiv de creare a unor locuri de muncă de calitate.

4.4.   Orientarea 7: Consolidarea funcționării piețelor forței de muncă și eficacitatea dialogului social

4.4.1.

Apelul de a lupta pentru condiții transparente și previzibile, de a preveni segmentarea și precarizarea locurilor de muncă și de a încuraja tranziția către contracte cu durată nedeterminată este un semn pozitiv. Același lucru este valabil și pentru consolidarea și îmbunătățirea capacității partenerilor sociali de a purta negocieri colective. Orientările privind ocuparea forței de muncă ar trebui să vizeze, de asemenea, promovarea contractelor colective de muncă și asigurarea faptului că toți lucrătorii au dreptul de a se organiza și acces liber la reprezentarea sindicală.

4.4.2.

Dispozițiile privind accesul la soluționarea imparțială a disputelor ar trebui să se aplice în toate domeniile, nu doar în cazul concedierilor abuzive. Cu toate acestea, ar trebui respectate drepturile părților de a recurge la instanțele judecătorești în cazul în care soluționarea alternativă a litigiilor a eșuat (26).

4.4.3.

În comparație cu orientările actuale privind ocuparea forței de muncă, propunerea Comisiei cuprinde și alte elemente pozitive, care pun accentul pe asigurarea unor condiții echitabile pentru lucrătorii mobili, precum și pe combaterea discriminării și eliminarea sărăciei persoanelor încadrate în muncă. La aplicarea unor măsuri destinate reducerii impactului pandemiei de COVID-19, cum ar fi închiderea frontierelor, va fi important ca statele membre să ia în considerare lucrătorii mobili, inclusiv lucrătorii frontalieri.

4.4.4.

Unul dintre elementele care lipsesc din această orientare este necesitatea de a îmbunătăți securitatea și sănătatea la locul de muncă. În contextul pandemiei de COVID-19, un loc de muncă care respectă normele în materie de sănătate și securitate este vital pentru a combate riscul de infectare și de răspândire a virusului și a altor boli. Angajatorii trebuie să își asume responsabilitatea în ceea ce privește sănătatea și securitatea lucrătorilor lor și să le ofere atât acestora, cât și reprezentanților lor informații adecvate, să facă evaluări ale riscurilor și să ia măsuri de prevenire. Autoritățile publice, întreprinderile, angajații și partenerii sociali trebuie să joace cu toții un rol, pentru a proteja lucrătorii, familiile acestora și societatea în general. Pentru a îmbunătăți funcționarea piețelor forței de muncă, statele membre ar trebui să investească în măsurile de asigurare a sănătății și siguranței la locul de muncă și să furnizeze mijloace și dispoziții adecvate inspectoratelor de muncă sau reprezentanților sindicali responsabili cu chestiunile legate de sănătate și securitate, precum și sprijin angajatorilor.

4.4.5.

Majoritatea întreprinderilor mici și mijlocii au resurse economice și manageriale limitate și, prin urmare, ar trebui să li se ofere ajutor practic, financiar și adaptat pentru programe de securitate și sănătate în muncă (SSM), pentru a adapta locurile de muncă, și a pune în aplicare rapid noi proceduri și practici pentru a proteja lucrătorii. Inspectorii de muncă, EU-OSHA (Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă), Rețeaua întreprinderilor europene și autoritățile competente de la nivel național pot oferi sprijin practic – de exemplu, instrumente eficiente din punctul de vedere al costurilor, gratuite și ușor de utilizat, informații, orientări și consiliere.

4.4.6.

CESE sugerează să se depună mai multe eforturi pentru a promova consolidarea capacităților partenerilor sociali în dialogul social, a asigura investiții în structuri de susținere a dialogului social și a favoriza procedurile care încurajează dialogul social. Există țări în care dialogul social este mai puțin dezvoltat și țări care au rămas cu un pas în urmă în acest domeniu din cauza crizei. Comitetul salută eforturile Comisiei Europene de sporire a cooperării cu partenerii sociali în contextul semestrului european. Dată fiind importanța centrală a dialogului social pentru punerea în practică a Pilonului drepturilor sociale și pentru aplicarea orientărilor privind ocuparea forței de muncă și a recomandărilor specifice fiecărei țări, CESE își reiterează îndemnul la dialog social în toate statele membre, recomandând tuturor actorilor politici de la nivel național și european să consolideze structurile de negociere colectivă la toate nivelurile. În plus, Comisia a realizat progrese în materie de implicare a societății civile în elaborarea rapoartelor specifice fiecărei țări, iar acest lucru trebuie apreciat și susținut.

4.5.   Orientarea 8: Promovarea egalității de șanse pentru toți, promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei

4.5.1.

Protecția socială este abordată din perspectiva provocărilor demografice și a necesității ca lucrătorii să rămână în activitate mai mult timp. Orientările privind ocuparea forței de muncă ar trebui să ia în considerare și obiective precum acoperirea integrală și eficace, caracterul adecvat și transparența.

4.5.2.

Egalitatea de gen poate fi realizată numai prin creșterea participării femeilor la toate nivelurile pieței forței de muncă, atât sub aspectul ratelor de ocupare a forței de muncă, cât și al numărului mediu de ore de lucru pe care acestea le prestează. Sunt necesare măsuri suplimentare pentru a elimina barierele care împiedică prezența femeilor pe piața forței de muncă, cum ar fi lipsa serviciilor de îngrijire la prețuri accesibile și eliminarea diferențelor de remunerare între femei și bărbați. În acest scop, trebuie abordate diverse obstacole structurale la nivel european și național, inclusiv prin investiții sporite în servicii publice de calitate și prin măsuri de asigurare a transparenței salariale. Antreprenoriatul poate fi o oportunitate pentru independența economică a femeilor, prin locuri de muncă de calitate, cariere de succes, care să scoată femeile din starea de sărăcie și excluziune socială și să contribuie la o reprezentare de gen mai echilibrată în cadrul proceselor decizionale.

4.5.3.

Pentru persoanele cu handicap, este deosebit de important ca accesul la piața muncii să fie facilitat prin eliminarea practicilor discriminatorii. Serviciile de ocupare a forței de muncă și campaniile publice trebuie să ofere un sprijin adecvat pentru a combate prejudecățile și a promova nediscriminarea persoanelor cu handicap. În ceea ce privește accesul la servicii din perspectiva handicapului, este necesar să se țină seama de garantarea autonomiei și a accesibilității.

4.5.4.

Pentru a asigura accesul tuturor la asistență medicală, trebuie să se acorde atenție necesității de a se asigura servicii de asistență medicală de calitate, sustenabile, eficiente și la prețuri rezonabile, precum și finanțare adecvată pentru formarea corespunzătoare a personalului din domeniul sănătății.

4.5.5.

În ceea ce privește îmbătrânirea activă, sunt necesare propuneri concrete pentru a se evita promovarea unor politici inadecvate în cazul lucrătorilor în vârstă. Conform celor convenite de partenerii sociali europeni în Acordul-cadru autonom al partenerilor sociali europeni privind îmbătrânirea activă și o abordare intergenerațională (27), îmbătrânirea activă se referă la optimizarea oportunităților oferite lucrătorilor de toate vârstele de a lucra, până la vârsta legală de pensionare, în condiții bune de calitate, productivitate și sănătate, care să se bazeze pe angajamentul și motivația atât a angajatorilor, cât și a lucrătorilor.

4.5.6.

CESE a subliniat, de asemenea, în această privință, într-o serie de avize, necesitatea de a promova solidaritatea între generații, însoțită de politici eficiente în materie de creștere economică și de ocupare a forței de muncă. Este nevoie de o politică credibilă dedicată „îmbătrânirii active”, care să asigure condiții de muncă adecvate, strategii corespunzătoare privind sănătatea și securitatea la locul muncă și timpul de lucru, precum și o participare mai amplă la învățarea pe tot parcursul vieții. Este necesară creșterea în continuare a ratelor de ocupare în rândul persoanelor vârstnice, care sunt adesea obligate să renunțe de timpuriu la activitatea profesională din cauza problemelor de sănătate, a intensității muncii, a concedierilor timpurii și a lipsei oportunităților de formare sau de re-integrare pe piața forței de muncă (28).

Bruxelles, 7 mai 2020.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER


(1)  Articolul 146 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(2)  JO C 237, 6.7.2018, p. 57.

(3)  JO C 14, 15.1.2020, p. 1.

(4)  A se vedea Monitorul OIM, ediția a doua: COVID-19 and the world of work

(5)  A se vedea Declarația CESE intitulată „Răspunsul UE la epidemia de COVID-19. Statele membre trebuie să fie mai solidare ca oricând”.

(6)  SMEunited A view on the COVID impact on and support measures for SMEs (Impactul pandemiei de COVID și măsurile de sprijin pentru IMM-uri); BusinessEurope – videoconferința membrilor Consiliului European din 23 aprilie 2020 – Scrisoarea dlor Pierre Gattaz și Markus J. Beyrer adresată președintelui Consiliului European, Charles Michel.

(7)  SMEunited A view on the COVID impact on and support measures for SMEs (Impactul pandemiei de COVID și măsurile de sprijin pentru IMM-uri)

(8)  COM(2020) 139 final.

(9)  JO C 282, 20.8.2019, p. 32, punctul 3.1.4.

(10)  JO C 282, 20.8.2019, p. 32, punctul 1.7.

(11)  JO C 237, 6.7.2018, p. 57, punctele 1.3 și 4.3.

(12)  JO C 237, 6.7.2018, p. 57, punctul 1.13.

(13)  JO C 282, 20.8.2019, p. 32, punctul 3.3.1.

(14)  JO C 282, 20.8.2019, p. 32, punctul 3.4.1.

(15)  JO C 81, 2.3.2018, p. 145.

(16)  JO C 282, 20.8.2019, p. 32, punctul 1.3.

(17)  JO C 282, 20.8.2019, p. 32, punctul 3.5.5.

(18)  Instrumentul european de sprijin temporar pentru atenuarea riscurilor de șomaj în situație de urgență (SURE) ca urmare a apariției epidemiei de COVID-19.

(19)  Declarație comună a partenerilor sociali europeni privind pandemia de COVID-19.

(20)  JO C 237, 6.7.2018, p. 57, punctul 5.1.

(21)  Avizul CESE pe tema „Salarii minime decente în Europa” (SOC/632) (în curs de elaborare).

(22)  JO C 237, 6.7.2018, p. 57; JO C 129, 11.4.2018, p. 1.

(23)  JO C 237, 6.7.2018, p. 57, punctul 5.5.

(24)  Avizul CESE pe tema „Finanțare durabilă pentru învățarea pe tot parcursul vieții și dezvoltarea competențelor, în contextul deficitului de forță de muncă calificată” (aviz exploratoriu solicitat de Președinția croată) (SOC/629) (a se vedea pagina 8 din prezentul Jurnal Oficial).

(25)  JO C 97, 24.3.2020, p. 32.

(26)  JO C 237, 6.7.2018, p. 57, punctul 5.9.

(27)  European social partners' autonomous framework agreement on active ageing and an inter-generational approach.

(28)  JO C 237, 6.7.2018, p. 57, punctul 5.9, și avizul pe tema „Mediul profesional în schimbare și longevitatea/îmbătrânirea populației – Condiții prealabile pentru ca lucrătorii în vârstă să rămână activi pe noua piață a muncii”, JO C 14, 15.1.2020, p. 60.


Top