EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52018AE2425

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – „Combaterea dezinformării online: o abordare europeană” [COM(2018) 236 final]

EESC 2018/02425

OJ C 440, 6.12.2018, p. 183–190 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

6.12.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 440/183


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – „Combaterea dezinformării online: o abordare europeană”

[COM(2018) 236 final]

(2018/C 440/32)

Raportor:

Martin SIECKER

Sesizare

Comisia Europeană, 18.6.2018

Temei juridic

Articolul 304 din TFUE

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională

Data adoptării în secțiune

6.9.2018

Data adoptării în sesiunea plenară

19.9.2018

Sesiunea plenară nr.

537

Rezultatul votului

(voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)

121/16/34

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

În UE, libertatea de informare și libertatea de exprimare sunt inviolabile, însă sunt utilizate și în sensul invalidării principiilor Uniunii, cu scopul de a face imposibilă dezbaterea și gândirea critică, devenind, din instrument de informare sau de persuasiune, o armă. Dezinformarea este utilizată ca o formă extremă de abuz al mass-mediei, cu scopul de a influența procesele sociale și politice, fiind deosebit de puternică atunci când este finanțată de către guverne și utilizată în relațiile internaționale. Cazuri grave sunt în prezent (printre multe altele) dezinformarea sponsorizată de statul rus, campania Brexit, care nu poate fi clasificată altfel decât ca un atac frontal îndreptat împotriva UE, precum și intervențiile în alegerile din SUA. Toate aceste acțiuni de destabilizare suscită preocupări majore pentru societatea civilă europeană.

1.2.

În prezent se utilizează o gamă largă de instrumente și metode atât pentru a submina valorile europene și acțiunile externe ale UE, cât și pentru a dezvolta și provoca atitudini naționaliste și separatiste, pentru a-i manipula pe cetățeni și pentru a interveni direct în politica internă a unor țări suverane și a UE, în ansamblu. În plus se poate constata o influență din ce în ce mai mare a capacității de ofensivă cibernetică și o militarizare sporită a tehnologiilor pentru punerea în aplicare a unor obiective politice. Impactul unor astfel de acțiuni este deseori subestimat (1).

1.3.

CESE este de acord cu apelul Comisiei la o mai mare responsabilitate din partea platformelor de comunicare socială. Cu toate acestea, în pofida faptului că, în ultimii ani, specialiștii europeni au elaborat o serie de studii și de documente de politică, comunicarea nu conține măsuri practice obligatorii pentru a asigura acest lucru.

1.4.

În baza studiilor disponibile, UE ar trebui să asigure și să continue cercetările privind impactul dezinformării în Europa, inclusiv prin monitorizarea rezilienței cetățenilor europeni față de dezinformare în cadrul unor viitoare sondaje Eurobarometru, care ar trebui nu numai să includă date generice despre știrile false, ci și să stabilească situația reală a imunității europenilor față de dezinformare. Lipsa unui sentiment de urgență și a ambiției din partea Comisiei face să nu fie abordate unele aspecte fundamentale, cum ar fi schemele de sprijin pentru mass-media tradițională, cu scopul de a garanta dreptul fundamental al cetățenilor la informații de calitate și de încredere, investigarea fezabilității înființării de parteneriate public-privat pentru a crea platforme online cu plată care să ofere servicii online sigure și accesibile, explorarea posibilităților de a crea mai multă transparență în legătură cu algoritmii ce stau la baza acestor sisteme online și cu supravegherea lor, precum și analizarea posibilității de a sparge anumite monopoluri, pentru a restabili condiții de concurență echitabile și a preveni astfel corupția progresivă a societății.

1.5.

CESE regretă că nici în comunicare și nici în raportul grupului de experți la nivel înalt, Rusia nu este menționată ca sursă principală de dezinformare ostilă împotriva UE. Cu toate acestea, primul pas în rezolvarea oricărei probleme este să se recunoască faptul că există o problemă.

1.6.

În baza rezoluției Parlamentului European din 15 iunie 2017 referitoare la platformele online și piața unică digitală (2), Comisia face trimitere la solicitările CESE privind punerea în aplicare corespunzătoare a reglementărilor juridice în vigoare referitoare la platformele online. În plus, CESE invită Comisia să finalizeze procesul de dezbatere privind regimul răspunderii juridice pentru platformele online și să pună în aplicare o reglementare specifică a platformelor online din punctul de vedere al definiției și al caracterului lor. Platformele online și rețelele sociale ar trebui să își ia angajamentul de a adopta astfel de măsuri pentru a garanta transparența, explicând modul în care algoritmii selectează știrile propuse, și să fie încurajate să ia măsuri eficiente pentru a îmbunătăți vizibilitatea știrilor verificate și de încredere și pentru a facilita accesul utilizatorilor la acestea.

1.7.

Una dintre problemele legate de dezinformare constă în faptul că este imposibil să se verifice identitatea surselor de răspândire a dezinformării pe internet. Operarea în spațiul cibernetic cu o identitate falsă este prea facilă – și, în general, exact așa procedează persoanele care acționează în mediul online în scopuri răuvoitoare. Comisia prezintă mai multe propuneri, care figurează în Comunicarea sa comună privind securitatea cibernetică, publicată în septembrie 2017. Problema este că aceste propuneri nu sunt obligatorii. Dacă dorim într-adevăr să obținem rezultate concrete în lupta împotriva dezinformării, ar trebui să existe măsuri mai stricte în ceea ce privește identificarea utilizatorilor în momentul în care operează în mod proactiv pe internet. În definitiv, așa funcționează mass-media de calitate, în conformitate cu Codul de la Bordeaux din 1954, care a fost elaborat de Federația Internațională a Jurnaliștilor și care stabilește principii foarte clare și stricte cu privire la modalitatea de a lucra cu sursele. Denumirile și adresele surselor trebuie să fie întotdeauna cunoscute de personalul editorial.

1.8.

CESE este de acord cu Comisia în ceea ce privește faptul că verificatorii veridicității informațiilor ar trebui să conlucreze îndeaproape. Există deja rețele similare, inclusiv una aflată sub egida grupului operativ East Stratcom. Problema este că aceste rețele au nevoie de o finanțare suficientă, un element care, în prezent, lipsește. CESE invită Comisia și statele membre să sprijine pe deplin eforturile Grupului operativ East Stratcom. Acest sprijin ar trebui să includă nu numai un buget adecvat, ci și participarea activă a tuturor statelor membre în cadrul activității grupului operativ, prin detașarea unor experți în cadrul Grupului operativ East Stratcom și înființarea unor puncte de contact. Site-ul care prezintă rezultatele eforturilor acestui grup operativ (3) ar trebui să facă obiectul unor acțiuni de comunicare mai proactive, pentru a sensibiliza publicul din UE cu privire la amenințări.

2.   Sinteza Comunicării Comisiei

2.1.

Un ecosistem informațional performant, liber și pluralist, bazat pe standarde profesionale ridicate, este indispensabil pentru o dezbatere democratică sănătoasă. Comisia este atentă la amenințările reprezentate de dezinformare pentru societățile noastre deschise și democratice.

2.2.

Comisia intenționează să prezinte o abordare globală menită să răspundă acestor amenințări grave prin promovarea unor ecosisteme digitale (4) bazate pe transparență, prin privilegierea informațiilor de înaltă calitate, prin responsabilizarea cetățenilor împotriva dezinformării, precum și prin protejarea democrațiilor și proceselor noastre de elaborare a politicilor.

2.3.

Comisia invită toate părțile interesate să își intensifice în mod semnificativ eforturile pentru a aborda în mod adecvat problema dezinformării și consideră că, dacă sunt puse în aplicare în mod eficace, acțiunile propuse vor contribui în mod substanțial la contracararea dezinformării online.

2.4.

Comisia identifică trei cauze principale ale problemei (crearea de dezinformare, amplificarea prin platformele de socializare și alte media online, diseminarea de către utilizatorii platformelor online) și prezintă o serie de propuneri pentru a o soluționa, în cinci domenii de politică:

crearea unui ecosistem online mai transparent, mai demn de încredere și mai responsabil;

procese electorale securizate și reziliente;

stimularea educației, inclusiv în domeniul mass-mediei;

sprijinirea jurnalismului de calitate, ca element esențial al unei societăți democratice;

contracararea amenințărilor interne și externe de dezinformare prin comunicare strategică.

3.   Observații generale

3.1.

Creșterea dezinformării organizate din partea mai multor actori statali și nestatali reprezintă o amenințare reală la adresa democrației. Printre aceste forțe destabilizatoare se numără guverne ale unor națiuni mai mari decât orice stat membru al UE. Uniunea este partenerul cu care ar trebui să se lucreze pentru contracararea acestei amenințări, deoarece, spre deosebire de statele membre luate individual, ea dispune de masa critică și de resursele necesare, situându-se astfel într-o poziție unică pentru a dezvolta și a implementa strategii și politici care să abordeze această chestiune complexă.

3.2.

Buna funcționare a democrației depinde de posibilitatea oferită cetățenilor de a fi bine informați, pentru a putea face alegeri în cunoștință de cauză, bazate pe date fiabile și opinii demne de încredere. Elementul fundamental necesar în acest sens este un sistem de întreprinderi de mass-media independente, fiabile și transparente, în cadrul căruia organismele publice de radio și televiziune să ocupe o poziție specială și care să angajeze un număr considerabil de profesioniști pentru a colecta, a verifica, a evalua, a analiza și a interpreta sursele de știri, astfel încât să asigure un anumit nivel de calitate și seriozitate a relatărilor publicate.

3.3.

Se poate face o distincție între știrile false și dezinformare. Știri false au existat de-a lungul întregii istorii: acesta este un termen general, care se referă la zvonuri, propagandă de război, discursuri de incitare la ură, crearea de senzație, minciuni, folosirea selectivă a faptelor etc. Inventarea tiparului în secolul al XV-lea a facilitat distribuirea de știri (false) la o scară mai largă, aria sa geografică extinzându-se și mai mult după introducerea timbrului poștal, în 1840. Tehnologiile digitale și internetul au spulberat ultimele obstacole din calea difuzării de informații.

3.4.

Dezinformarea este definită ca o serie de informații al căror caracter fals sau înșelător poate fi verificat, care sunt create, prezentate și diseminate pentru a obține un câștig economic sau pentru a induce publicul în eroare în mod deliberat, care pot dăuna proceselor democratice și pot influența alegerile și reprezintă o amenințare gravă pentru societate (5).

3.5.

Există trei componente ale lanțului de dezinformare: cei care generează informația falsă, cei care o consumă și platformele online, care, prin facilitarea distribuției, joacă un rol major în întregul proces.

Cei care o creează (guverne, instituții religioase, conglomerate comerciale, partide politice, organizații ideologice, printre altele) o fac din diverse motive (pentru a influența și a manipula opinia publică, pentru a-și confirma presupusa superioritate, pentru a obține un câștig sau a-l spori, pentru a dobândi putere, pentru a crea ură, pentru a justifica excluziunea etc.).

Cei care o distribuie (în special platformele online, dar și mass-media tradiționale) au diferite motive, inclusiv beneficii financiare sau manipularea deliberată.

Cei care o consumă (utilizatorii de internet) nu sunt întotdeauna suficient de critici în calitate de consumatori și pot fi ulterior manipulați în mod deliberat de către platformele online. Companiile de intermediere din domeniul tehnologiei, cum ar fi Twitter, Google și Facebook (pentru a menționa doar câteva) facilitează schimbul nelimitat și necontrolat al conținuturilor pe platformele lor online, în schimbul colectării de date cu caracter personal, ceea ce permite acestor platforme să genereze profituri enorme, prin campanii de publicitate orientate cu maximă precizie, întrucât transmit mesaje comerciale personalizate unor grupuri-țintă foarte clar definite. Lipsa de cunoștințe a consumatorilor în materie de autoprotecție digitală contribuie la agravarea problemei.

3.6.

Companiilor menționate le revine o responsabilitate comună, deoarece joacă un rol primordial în acest proces. Ele nu se consideră a fi editori, ci „doar” platforme online care distribuie informații și alte conținuturi create de mass-media existentă, fără să trebuiască să-și asume cheltuielile legate de crearea de conținut aferente unui personal cu rol editorial. Conținuturile sunt distribuite din alte surse, fără ca materialele pe care le publică să fie verificate, evaluate, analizate și interpretate. „Google nu este «doar» o platformă. El adaptează, conturează și distorsionează modul în care vedem lumea”, a fost una dintre concluziile articolului intitulat „Marea înșelăciune a Brexitului: cum ne-a fost deturnată democrația”, publicat de The Guardian, care a analizat modul în care o „operațiune dubioasă, la nivel mondial, care a implicat […] forțele disparate ale campaniei Leave, a influențat rezultatul referendumului privind apartenența la UE”. Întrucât dezinformarea și știrile fiabile sunt prezentate în mod nediferențiat, utilizatorilor le este greu să facă distincție între ele. Astfel, companiile din domeniul tehnologiei ar trebui să acorde prioritate procesului de transparentizare a regulilor și datelor utilizate. De o importanță deosebită este gradul de transparență a legăturilor dintre politicile în materie de venituri din publicitate ale platformelor și diseminarea dezinformării. (În această privință, negocierile actuale privind Codul de bune practici privind dezinformarea, care ar fi trebuit să fie publicat până la sfârșitul lunii iulie 2018, trebuie monitorizate îndeaproape.)

4.   Observații specifice

4.1.

În ciuda diversității mesajelor, canalelor, instrumentelor, nivelurilor, gradului de ambiție și obiectivelor tactice, în ciuda adaptabilității sale rapide, obiectivul strategic al campaniilor de dezinformare constă în subminarea democrației liberale, pentru a inocula și amplifica neîncrederea în sursele de informații credibile, în direcția geopolitică urmată de fiecare stat și în activitatea organizațiilor interguvernamentale. Dezinformarea este utilizată pentru a exploata și a amplifica diviziunile dintre diferitele grupuri socioeconomice după criteriul apartenenței la o națiune sau rasă, după venit, vârstă, nivel de educație și ocupație. În afară de formele ușor recognoscibile, cum ar fi organele de presă, utilizarea platformelor online, e-mailurile colective etc., ea se manifestă și prin diferite alte forme, cum ar fi agenții de relații cu publicul, lobbyiști, grupuri de reflecție, organizații neguvernamentale, persoane cu influență, partide politice, comunități de experți, activități culturale și mișcări de extremă dreaptă și extremă stângă, care, sunt plătite pentru aceste activități prin intermediul unor trusturi publice „independente”, conturi off-shore etc.

4.2.

Guvernul Rusiei folosește o gamă largă de mijloace și instrumente pentru campaniile sale de dezinformare, așa cum au arătat deja Parlamentul European (6), Comisia Europeană (7) și Consiliul European (8). Aceste campanii de dezinformare ar trebui să fie tratate cu cea mai mare seriozitate. Ele fac parte din doctrina militară a Rusiei și sunt acceptate de conducerea superioară a celor mai importante trusturi mass-media de stat din această țară. Aceste campanii sunt îndreptate în mod direct împotriva democrației liberale, a statului de drept și a drepturilor omului, urmărind reducerea la tăcere a acelor instituții, organizații interguvernamentale, politicieni și persoane care le apără (9).

4.3.

Trăim într-o epocă caracterizată de relații politice și democratice puternic polarizate. Potrivit unor grupuri de reflecție precum Freedom House, Economist Intelligence Unit și altele, democrația a fost supusă unei presiuni tot mai mari, începând cu criza economică mondială din 2008. Una dintre consecințe este apariția unui nou tip de conducere politică, cu un profil care reprezintă o ruptură cu tradiția democratică așa cum a fost ea construită în Europa ultimilor 70 de ani. În locul unei conduceri liberale, alese în mod democratic, întâlnim tot mai des „oameni puternici”, în legătură cu care există serioase întrebări în ce privește integritatea proceselor în urma cărora au fost aleși. Ne obișnuiserăm cu acest model de leadership în țări aflate în afara sferei de influență a UE, de exemplu în Rusia și China. Dar cu reprezentanți aleși precum Trump sau Erdogan, sau „democrați neliberali” în state membre ale UE – care, cu toții, au devenit celebri ca urmare a preferinței lor pentru dezinformare, a disprețului față de democrație și a raportării lor vicioase la statul de drept – fenomenul se amplifică și se apropie înspăimântător.

4.4.

O democrație performantă depinde de numărul cetățenilor bine informați, care fac alegeri în cunoștință de cauză, pe baza unor date fiabile și a unor opinii demne de încredere, dar „fiabilitatea” și „încrederea” sunt concepte care nu mai sunt de la sine înțelese în societatea noastră de astăzi. În acest tip de climat social deosebit de polarizat, dispunând de o abundență de informații, oamenii sunt foarte vulnerabili la dezinformare, fapt care face relativ ușoară manipularea comportamentului lor. Am fost martori la astfel de operațiuni destabilizatoare cu rate ridicate de succes la alegerile generale din diferite state membre și, de asemenea, la alte evenimente, cum ar fi campania Brexit, campaniile de dezinformare cu privire la atacurile asupra Crimeei și Ucrainei și atacul din 2014, cu o rachetă militară rusă de tip BUK, asupra zborului MH 17 aparținând companiei Malaysian Airlines, în care toți cei 298 de pasageri și membri ai echipajului au fost uciși. Comisia este încurajată să caute modalități mai proactive pentru a educa publicul cu privire la amenințările pe care le reprezintă campaniile de dezinformare, atacurile cibernetice și impactul general al influenței străine exercitate asupra societății. De exemplu, urmărind evoluțiile recente din alte țări, Comisia ar trebui să le ofere cetățenilor informații accesibile și atractive despre chestiunile urgente în materie de securitate cibernetică, care să includă recomandări și bune practici referitoare la cele mai bune modalități de a-și proteja mediul digital cotidian.

4.5.

CESE este de acord cu Comisia că, având în vedere complexitatea problemei și ritmul rapid al dezvoltării în mediul digital, orice răspuns politic ar trebui să fie cuprinzător, să evalueze continuu fenomenul de dezinformare și să ajusteze obiectivele politicii în funcție de evoluția acestuia. Nu există o singură soluție pentru toate provocările, însă lipsa de reacție nu reprezintă o opțiune. Propunerile Comisiei reprezintă un pas în direcția corectă, dar trebuie să facem și mai mult și să luăm măsuri și mai bune. Transparența, diversitatea, credibilitatea și incluziunea ar trebui să îndrume acțiunile de combatere a dezinformării, protejând în același timp libertatea de exprimare și alte drepturi fundamentale.

4.6.

Rusia pare să fie deosebit de activă în domeniul dezinformării și al războiului hibrid împotriva Occidentului, mai ales împotriva UE. Pentru a contracara acest lucru, avem urgent nevoie de un ecosistem online mai transparent, mai demn de încredere și mai responsabil. CESE recomandă utilizarea Manualului de la Praga, un studiu finanțat de Ministerul Afacerilor Externe din Țările de Jos și Fondul Internațional Vișegrad, care oferă o imagine clară a subversiunii ostile rusești în UE și a amenințării la adresa democrației pe care o reprezintă aceasta. Cu toate că există state membre care încă mai pun la îndoială existența unei astfel de amenințări sau care chiar contribuie la răspândirea sa, studiul arată foarte clar că este absolut necesar ca UE să ia măsuri. Studiul vine cu propuneri concrete privind modul de elaborare și de implementare a strategiilor împotriva influențelor ostile și subversive.

4.7.

Din punct de vedere moral, rolul platformelor online a fost unul discutabil în ceea ce privește dezinformarea. Într-o perioadă relativ scurtă, aceste platforme au dezvoltat, în fond, un tip de funcție de utilitate publică similară cu cea a companiilor de telefonie, a radiodifuzorilor și a ziarelor din trecut. Pentru a beneficia „gratuit” de serviciile lor, utilizatorii platformelor online „plătesc” cu datele lor personale, care permit acestor platforme să vândă o cantitate enormă de publicitate orientată cu maximă precizie, așa cum a arătat cazul Cambridge Analytica. Acest model de venituri pervertit (în ceea ce privește protecția vieții private) este prea profitabil pentru ca aceste platforme să renunțe la el în mod voluntar. Au existat voci care au sugerat că platforme precum Facebook ar trebui să ofere și un serviciu credibil și performant asemănător platformei Facebook, pentru care utilizatorii să plătească o sumă accesibilă în schimbul garanției că le este respectată viața privată. Se ridică problema dacă utilizatorii potențiali mai au încă suficientă încredere în credibilitatea și integritatea portalurilor precum Facebook, având în vedere modul în care compania din spatele ei și-a justificat comportamentul în fața Senatului SUA. Pentru a crește încrederea publicului în platformele online și a proteja cetățenii împotriva acestei forme de abuz, inclusiv împotriva utilizării abuzive și partajării datelor cu caracter personal, aceste platforme trebuie să fie reglementate, astfel cum s-a arătat în Codul de conduită privind combaterea discursurilor ilegale de incitare la ură în mediul online, din 2016, în RGPD sau în directivele privind securitatea rețelelor și a informațiilor. Cu toate acestea, autoreglementarea, în forma propusă de Comisie, reprezintă doar un prim pas în acest sens și ar trebui să fie însoțită de alte măsuri luate de către Comisie.

4.8.

Andrew Keen, antreprenor și scriitor din Marea Britanie, care este cunoscut ca „Anticristul internetului”, a publicat patru cărți deosebit de critice cu privire la dezvoltarea internetului. El nu este împotriva internetului sau a rețelelor de socializare, dar consideră că activitățile marilor societăți din sectorul tehnologiei, care urmăresc să colecteze informații sensibile despre persoane, reprezintă chintesența problemei. Protecția vieții private este un bun prețios, întrucât prin ea se definește cine suntem. Modelul de afaceri așa-numit gratuit – unde nu se plătește cu bani, ci cu renunțarea la datele noastre private – ne va distruge viața privată. Keen face o paralelă cu secolul al XIX-lea, când revoluția industrială a generat schimbări la o scară care poate fi comparată cu amploarea modificărilor cauzate în momentul de față de revoluția digitală. Când o schimbare este definită ca o revoluție, atunci, de regulă, vine însoțită de probleme grave. În secolul al XIX-lea am reușit să soluționăm aceste probleme cu ajutorul unor instrumente precum inovarea, reglementarea, opțiunile consumatorilor, acțiunile civile și educația. Mesajul lui Keen este următorul: inteligența umană – nu însă și cea artificială – poate repeta această experiență; trebuie să utilizăm toate resursele pe care le-am utilizat pentru a limita efectele revoluției anterioare, pentru a ne asigura că vom controla revoluția digitală și pentru a nu-i permite să ne domine.

4.9.

În baza studiilor disponibile, UE ar trebui să asigure și să continue cercetările privind impactul dezinformării în Europa, inclusiv prin monitorizarea rezilienței cetățenilor europeni față de dezinformare în cadrul unor viitoare sondaje Eurobarometru, care ar trebui nu numai să includă date generice despre știrile false, ci și să stabilească situația reală a imunității europenilor față de dezinformare. Lipsa unui sentiment de urgență și a ambiției din partea Comisiei face să nu fie abordate unele aspecte fundamentale, cum ar fi schemele de sprijin pentru mass-media tradițională, cu scopul de a garanta dreptul fundamental al cetățenilor la informații de calitate și de încredere, investigarea fezabilității înființării de parteneriate public-privat pentru a crea platforme online cu plată care să ofere servicii online sigure și accesibile, explorarea posibilităților de a crea mai multă transparență în legătură cu algoritmii ce stau la baza acestor sisteme online și cu supravegherea lor, precum și analizarea posibilității de a sparge anumite monopoluri, pentru a restabili condiții de concurență echitabile și a preveni astfel corupția progresivă a societății.

4.10.

Ar merita, de exemplu, să se ia în considerare posibilitatea de a crea o platformă online bazată pe un parteneriat public-privat care să garanteze protecția vieții private a utilizatorilor. O platformă europeană de acest tip, în care Comisia să fie partener public și cofinanțator, ar putea fi o propunere foarte atractivă și promițătoare, ca alternativă la mașina de manipulat a lui Mark Zuckerberg și la alte monopoluri private și comerciale mari din SUA și China. O astfel de platformă ar trebui să garanteze respectarea vieții private a utilizatorilor săi.

4.11.

Într-o economie de piață există un preț pentru orice, dar, cu o astfel de alternativă, plata s-ar efectua cu bani, și nu cu datele personale. Cea mai mare parte a bugetului necesar pentru acest serviciu semi-public ar putea fi finanțat din banii proveniți din impozite, așa cum este cazul cu toate serviciile publice. Pentru a acoperi restul de buget necesar, utilizatorii ar trebui să plătească o sumă relativ mică de bani pentru a-și proteja viața privată împotriva apetitului insațiabil de date personale al actualelor platforme „sociale”. Dacă UE și guvernele naționale ale statelor membre ar declara oficial că o astfel de platformă este partenerul lor preferat și ar utiliza-o ca alternativă la actualii devoratori și prădători de date personale, ea ar beneficia de economia de scară necesară pentru a avea șansa de a concura cu actualii jucători de pe piață. UE ar putea, de asemenea, să utilizeze motoarele de căutare existente, care garantează protecția absolută a vieții private, să le considere ca parteneri preferați și să le instaleze ca aplicații implicite pe toate computerele utilizate de instituțiile UE, cu recomandarea ca ele să fie utilizate ca aplicații implicite și în cadrul instituțiilor guvernamentale din statele membre. De asemenea, Comisia ar putea să joace un rol mai proactiv, analizând posibilitățile de reglementare legate de algoritmi și de spargerea monopolurilor.

4.12.

Deși nu rezolvă problema, verificarea factuală este deosebit de importantă. Ea reprezintă primul pas către înțelegerea, expunerea și analizarea dezinformării, etapă necesară înainte de a putea fi concepute noi contramăsuri. De asemenea, este nevoie de un efort susținut pentru a atrage atenția unui public mai larg, deoarece nu toată lumea folosește platforme de comunicare socială sau chiar internetul. Locuitorii regiunilor îndepărtate pot fi deosebit de greu de informat. Vizibilitatea în mass-media este importantă. Televiziunea este în continuare cea mai răspândită sursă de informare a oamenilor, iar programele obișnuite în care sunt explicate cazurile de dezinformare în limbile naționale pot contribui în mod semnificativ la conștientizarea publică a problemei. Este important ca procesul de verificare factuală să fie realizat de profesioniști, pentru a evita greșelile care au marcat recent prima încercare a Comisiei. Printr-o cooperare cu editurile și organizațiile media ai căror jurnaliști sunt implicați în verificarea factuală, astfel de probleme pot fi prevenite.

4.13.

Una dintre problemele legate de dezinformare constă în faptul că este imposibil să se verifice identitatea surselor de răspândire a dezinformării pe internet. Operarea în spațiul cibernetic cu o identitate falsă este prea facilă – și, în general, exact așa procedează persoanele care acționează în mediul online în scopuri răuvoitoare. Comisia prezintă mai multe propuneri, care figurează în Comunicarea sa comună privind securitatea cibernetică, publicată în septembrie 2017. Problema este că aceste propuneri nu sunt obligatorii: utilizatorii ar putea alege să se conecteze pe platforme online doar cu persoane care s-au identificat; Comisia va promova utilizarea sistemelor online voluntare, care permit identificarea furnizorilor de informații etc. Bineînțeles, există un potențial conflict de interese între protecția vieții private și controlul deplin, motiv pentru care păstrarea anonimatului în momentul navigării pe internet în mod pasiv ar trebui să fie posibilă. Cu toate acestea, dacă dorim într-adevăr să obținem rezultate concrete în lupta împotriva dezinformării, ar trebui să existe măsuri mai stricte în ceea ce privește identificarea utilizatorilor în momentul în care operează în mod proactiv pe internet. În definitiv, așa funcționează mass-media de calitate, în conformitate cu Codul de la Bordeaux din 1954, care a fost elaborat de Federația Internațională a Jurnaliștilor și care stabilește principii foarte clare și stricte cu privire la modalitatea de a lucra cu sursele. Există uneori motive întemeiate pentru care agențiile tradiționale de știri de calitate publică știri cu surse anonime, însă ele includ întotdeauna precizarea că numele și adresa sursei sunt cunoscute de colectivul de redacție.

4.14.

Tehnologiile nu sunt nici „bune”, nici „rele”, ci neutre. Ele pot fi folosite în scopuri bune sau rele, dar acest lucru depinde de alegerile pe care le fac oamenii care le utilizează. Tehnologiile noi, emergente, cum ar fi cele utilizate în prezent în domeniul dezinformării, au, de asemenea, potențialul de a juca un rol esențial în combaterea dezinformării. Prin urmare, CESE salută intenția Comisiei de a utiliza pe deplin programul de lucru Orizont 2020 și succesorul acestuia, programul Orizont Europa, pentru a mobiliza cercetarea și tehnologii precum inteligența artificială, blockchain și algoritmii, pentru a identifica mai bine sursele, a valida fiabilitatea informațiilor și a evalua, pe viitor, calitatea și acuratețea surselor de date. Cu toate acestea, o analiză detaliată a altor posibilități de finanțare pentru combaterea dezinformării este esențială, dat fiind că majoritatea inițiativelor nu pot solicita finanțare din programele Orizont.

4.15.

Procesele electorale sigure și rezistente stau la baza democrației în UE, însă securitatea și reziliența acestor procese nu mai sunt garantate. În ultimii ani, au fost detectate tactici de manipulare și dezinformare online în timpul alegerilor în cel puțin 18 țări, iar tactica dezinformării a contribuit la scăderea globală a libertății internetului pentru al șaptelea an consecutiv. CESE salută inițiativele pe care le-a întreprins Comisia pentru a stabili care sunt bunele practici privind identificarea, atenuarea și gestionarea riscurilor la adresa procesului electoral, generate de atacurile cibernetice și dezinformare, în vederea alegerilor pentru Parlamentul European din 2019.

4.16.

Educația în domeniul mass-mediei, competențele digitale și educația civică sunt elemente esențiale pentru creșterea rezilienței societății, având în vedere în special faptul că tinerii, care au o prezență ridicată pe platformele online, sunt foarte receptivi la dezinformare. Politica în domeniul educației este o responsabilitate guvernamentală și, prin urmare, organizarea acestor tipuri de educație la toate nivelurile sistemelor naționale de învățământ și formarea cadrelor didactice pe această temă este o sarcină care ține de competența guvernelor naționale. Din nefericire, guvernele neglijează adesea, în agenda lor politică, să ofere educației în domeniul mass-media și al informației o poziție proeminentă în cadrul sistemelor lor naționale de învățământ. Acest lucru ar trebui îmbunătățit în mod prioritar, însă educația în domeniul mass-media și al informației este, totodată, mai presus de sistemele de învățământ. Ea trebuie să fie promovată și îmbunătățită la nivelul tuturor grupurilor sociale, indiferent de vârstă. În aceste domenii ar trebui să joace un rol organizațiile neguvernamentale. O parte dintre aceste organizații lucrează deja în întreaga Europă, dar majoritatea dintre ele funcționează la scară mică și nu dispun de raza de acțiune necesară. Inițiativele naționale de cooperare dintre organizațiile neguvernamentale și guvernele naționale ar putea remedia această lacună.

4.17.

Mass-media de știri de calitate și jurnalismul fiabil joacă un rol esențial în furnizarea către public a unor informații fiabile și diverse. Mijloacele tradiționale de comunicare în masă se confruntă cu probleme financiare, deoarece platformele distribuie conținuturile produse de ele fără a le rambursa costurile pe care le-au suportat și apoi atrag veniturile aferente acestor conținuturi prin vânzarea de publicitate. Pentru a îmbunătăți poziția editorilor și a garanta că titularii drepturilor vor fi răsplătiți pentru munca lor atunci când rezultatele acesteia sunt folosite de către alte entități în scopuri comerciale, ar fi de dorit să se ajungă rapid la un acord privind reforma drepturilor de autor la nivelul UE. În plus, se recomandă căutarea unor soluții pentru a extinde inițiativa anunțată de Parlamentul European în septembrie 2018 privind finanțarea europeană specifică, menită să sprijine jurnalismul de investigație în UE. O presă puternică și de încredere face posibilă o democrație rezilientă și solidă, în care valorile adevărului și responsabilității se impun. Finanțarea este deosebit de importantă pentru structurile mai mici din mass-media, care deseori se confruntă cu acțiuni în justiție sau reclamații nejustificate, care urmăresc închiderea lor.

4.18.

Pentru a combate amenințările de dezinformare interne și externe, Comisia a înființat în 2015 Grupul operativ East Stratcom, cu scopul de a se concentra pe o comunicare strategică proactivă privind politicile UE, în vederea contracarării încercărilor destabilizatoare din partea Rusiei. CESE ar aprecia dacă Comisia ar putea fi mai proactivă în comunicarea către publicul larg a activității Grupului operativ East Stratcom și în orientarea cetățenilor către informațiile de pe site-ul web al acestui grup, pentru a-i sensibiliza cu privire la amenințările la adresa democrației noastre și pentru a spori rezistența la aceste amenințări. Este, de asemenea, necesară creșterea bugetului grupului operativ. Un buget de 1 000 000 EUR a fost aprobat de Parlamentul European în octombrie 2017. Acest buget este mult prea modest în comparație cu resursele financiare investite de către alți actori, cum ar fi Federația Rusă. (Departamentul de Stat al SUA estimează că campaniile sofisticate de influențare din partea Kremlinului, prin aparatul de propagandă intern și extern, costă 1,4 miliarde USD pe an, având, potrivit organizatorilor lor, o audiență de aproximativ 600 de milioane de persoane în 130 de țări și 30 de limbi.)

4.19.

Pe lângă alte acțiuni, Comisia este încurajată să acorde atenție faptului că instituțiile naționale și reglementările privind securitatea informațiilor în statele membre sunt adesea slab dezvoltate, mediul de reglementare este învechit, împiedicând astfel verificarea atentă de către agențiile de reglementare relevante a canalelor de dezinformare, din punctul de vedere al respectării normelor legislative, cooperarea intra-instituțională este inadecvată și se resimte acut lipsa unor strategii naționale, pe termen lung, care să vizeze combaterea campaniilor de dezinformare din alte țări și care să genereze un discurs coerent, adresat grupurilor vulnerabile ale populației. O revizuire aprofundată a Directivei serviciilor mass-media audiovizuale, care în prezent permite unui canal de presă să fie înregistrat în orice stat membru al UE, cu condiția ca unul dintre membrii consiliului de administrație al societății să aibă reședința în țara respectivă, este, de asemenea, esențială, deoarece permite acestor canale să se adreseze publicului din țările europene, profitând de anumite lacune ale reglementărilor UE.

Bruxelles, 19 septembrie 2018.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER


(1)  Raport de informare REX/432 – „Utilizarea canalelor media pentru influențarea proceselor sociale și politice în UE și în țările din vecinătatea estică”

(2)  2016/2276 (INI).

(3)  https://euvsdisinfo.eu

(4)  În documentul ei, Comisia folosește termenul „ecosisteme”. Termenul „infrastructură” ar fi mai potrivit în acest context.

(5)  Comunicarea Comisiei COM(2018) 236 final

(6)  http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//NONSGML+TA+P8-TA-2017-0272+0+DOC+PDF+V0//RO

(7)  http://ec.europa.eu/newsroom/dae/document.cfm?doc_id=50271

(8)  http://www.consilium.europa.eu/ro/meetings/european-council/2015/03/19-20/; http://www.consilium.europa.eu/media/33457/22-euco-final-conclusions-en.pdf; https://www.consilium.europa.eu/media/35936/28-euco-final-conclusions-en.pdf

(9)  „Strategia și tactica campaniei de dezinformare pro-Kremlin”, SEAE.


ANEXĂ

Amendamentul următor, care a întrunit cel puțin o pătrime din voturile exprimate, a fost respins în cursul dezbaterilor:

Punctul 4.3

4.3.

Trăim într-o epocă caracterizată de relații politice și democratice puternic polarizate. Potrivit unor grupuri de reflecție precum Freedom House, Economist Intelligence Unit și altele, democrația a fost supusă unei presiuni tot mai mari, începând cu criza economică mondială din 2008. Una dintre consecințe este apariția unui nou tip de conducere politică, cu un profil care reprezintă o ruptură cu tradiția democratică așa cum a fost ea construită în Europa ultimilor 70 de ani. În locul unei conduceri liberale, alese în mod democratic, întâlnim tot mai des „oameni puternici”, în legătură cu care există serioase întrebări în ce privește integritatea proceselor în urma cărora au fost aleși. Ne obișnuiserăm cu acest model de leadership în țări aflate în afara sferei de influență a UE, de exemplu în Rusia și China. Dar cu reprezentanți aleși precum Trump sau Erdogan, sau „democrați neliberali” în state membre ale UE – care, cu toții, au devenit celebri ca urmare a preferinței lor pentru dezinformare, a disprețului față de democrație și a raportării lor vicioase la statul de drept – fenomenul se amplifică și se apropie înspăimântător.

Rezultatul votului

Voturi pentru:

68

Voturi împotrivă:

82

Abțineri:

24


Top