52018AE0464

Language
- My EUR-Lex
- Sign in
- Register
- My recent searches (0)

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Search tips

Need more search options? Use the Advanced search

EUROPA
EUR-Lex home
EUR-Lex - 52018AE0464 - EN

Document 52018AE0464

Help

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind un cadru de monitorizare pentru economia circulară [COM(2018) 29 final]

EESC 2018/00464

OJ C 367, 10.10.2018, p. 97–102 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

HTML

PDF

Official Journal

10.10.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 367/97

[COM(2018) 29 final]

(2018/C 367/19)

Raportor:	Cillian LOHAN
Coraportor:	Tellervo KYLÄ-HARAKKA-RUONALA

Sesizare	Comisia Europeană, 12.2.2018
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Decizia Adunării plenare	19.9.2017
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
Data adoptării în secțiune	26.6.2018
Data adoptării în sesiunea plenară	11.7.2018
Sesiunea plenară nr.	536
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	172/0/1

1. Concluzii și recomandări

1.1.

CESE salută Comunicarea Comisiei privind monitorizarea progreselor înregistrate în realizarea economiei circulare, pe care o consideră o etapă importantă în continuarea planului de acțiune pentru economia circulară și în conformitate cu recomandările formulate în documentul NAT/676.

1.2.

Această comunicarea reprezintă un bun punct de plecare, dar îi lipsesc o serie de indicatori relevanți și esențiali:

—	Proiectarea ecologică

—	Dezvoltarea de (noi) modele de afaceri

—	Economia colaborativă

—	Indicatori sociali

—	Date referitoare la emisii

1.3.

CESE observă că, deși este un organ consultativ pe lângă instituțiile UE, nu i s-a cerut părerea în cursul procesului de consultare pentru elaborarea acestor indicatori.

1.4.

Economia circulară este legată de economia cu emisii scăzute de dioxid de carbon și de obiectivele de dezvoltare durabilă și, prin urmare, indicatorii de monitorizare ar trebui să reflecte acest lucru.

1.5.

Este necesar ca monitorizarea să nu se axeze în mod excesiv pe deșeuri.

1.6.

Definiția „sectoarelor din economia circulară” este destul de limitată și ar trebui elaborată mai temeinic, întrucât are implicații asupra mai multor indicatori.

1.7.

Lipsa de date într-un domeniu specific nu ar trebui să fie un motiv de excludere. Lacunele în materie de date ar trebui identificate și ar trebui definite strategii pentru acoperirea lor. Dacă vom continua să ne limităm la vechile date tradiționale, nu vom măsura cu exactitate tranziția către un nou model economic.

1.8.

În ceea ce privește politicile și reglementările, există inconsecvențe care se concretizează în bariere ce îngreunează tranziția către un model de economie circulară pentru sectorul afacerilor. Aceste inconsecvențe ar trebui cartografiate ca parte a cadrului de monitorizare.

1.9.

Utilizarea de fonduri publice ar trebui monitorizată cu un indicator propriu. Investițiile care au fost făcute în mod specific pentru inițiativele economiei circulare ar trebui să includă date care să fie utilizate pentru dezvoltarea acestui indicator. De asemenea, este important să se monitorizeze atât „banii cheltuiți”, cât și „banii investiți”.

1.10.

Platforma europeană a părților interesate privind economia circulară ar trebui utilizată ca un mijloc pentru a asigura implicarea părților interesate active în domeniu; în acest scop, ar trebui elaborată și pusă în aplicare o strategie de comunicare cu obiective concrete.

1.11.

Pentru a se asigura o mai bună înțelegere a rolului consumatorului în economia circulară și în fluxul de materiale, ar trebui măsurat nivelul de sensibilizare și educație al consumatorilor și utilizatorilor. Ar trebui sprijinite și măsurate elementele de infrastructură care le permit consumatorilor să-și îmbunătățească comportamentul în ceea ce privește eficiența utilizării resurselor, precum și activitățile care susțin trecerea de la statutul de „consumator” la acela de „utilizator”.

2. Observații generale

2.1.

CESE salută Comunicarea Comisiei. Monitorizarea progreselor realizate în direcția îndeplinirii obiectivelor Planului de acțiune pentru economia circulară constituie o dimensiune esențială a procesului.

2.2.

Consultarea privind dezvoltarea cadrului de monitorizare s-a axat pe părțile interesate. Aceasta ar fi trebuit să includă CESE, având în vedere că rolul său de organ consultativ este consacrat în tratate, iar printre membrii săi se numără multe dintre grupurile relevante de părți interesate.

2.3.

Este esențial ca indicatorii oricărui sistem eficace de monitorizare să se bazeze pe date solide, comparabile de la un stat membru la altul.

2.4.

Monitorizarea progreselor realizate pe calea către o economie circulară este, fără îndoială, o sarcină dificilă. O importanță crucială o vor avea măsurarea tuturor elementelor tranziției către o economie circulară și asigurarea identificării clare a lacunelor în materie de date.

2.5.

Ar trebui alocate resurse pentru acoperirea acestor lacune, asigurându-se de urgență instituirea unor criterii și colectarea de date pentru a stabili cifrele de referință. Se recomandă cercetarea și monitorizarea continuă a criteriilor, măsurătorilor și indicatorilor.

2.6.

Definiția „sectoarelor din economia circulară” este destul de limitată și ar trebui elaborată mai temeinic. Această definiție are un efect restrictiv asupra indicatorilor utilizați pentru a evalua activitatea economică, crearea de locuri de muncă, inovarea și alți parametri.

Tabelul 1 Fluxurile de materiale în economie (UE-28, 2014)

Tabelul 1: disponibil la adresa http://ec.europa.eu/eurostat/web/circular-economy/material-flow-diagram

2.7.

Tabelul general privind fluxurile de materiale indică faptul că, anual, în UE, 8 miliarde de tone de materiale sunt transformate în energie și produse. Din această cantitate, 0,6 miliarde de tone sunt ulterior exportate, dar marea lor majoritate rămâne sub controlul organismelor din UE. Analiza este totuși selectivă în ceea ce privește materialele incluse, având în vedere că exclude fluxuri importante, precum cele de alimente și textile, de exemplu. Ar trebui luat în considerare impactul producției în raport cu impactul consumului, examinând ce producem, ce exportăm și ce importăm, și în ce mod.

2.8.

Comunicarea ar trebui să țină seama de faptul că autorii studiului sugerează că cifrele referitoare la reciclare sunt optimiste și par a fi o suprareprezentare a ceea ce se întâmplă efectiv pe teren.

2.9.

Este esențial să se creeze o legătură între economia circulară și cea cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Un cadru de monitorizare ar trebui să includă această legătură pentru ca acțiunea să fie consolidată și să se evite dublarea eforturilor, îmbunătățindu-se eficiența procesului de tranziție.

2.10.

Comunicarea este foarte axată pe deșeuri. Acest lucru se explică parțial prin faptul că datele privind deșeurile sunt solide, coerente și comparabile. Cu toate acestea, orice monitorizare viitoare trebuie să se extindă dincolo de deșeuri și reciclare și să se concentreze pe proiectare, producție și consum.

2.11.

Pentru a se asigura o mai bună înțelegere a rolului consumatorului în economia circulară și în fluxul de materiale, ar trebui măsurat nivelul de sensibilizare și educație în rândul consumatorilor și utilizatorilor. Ar trebui introduse soluții practice bazate pe fapte – implicarea societății civile joacă un rol semnificativ, iar cultura circulară, bazată pe regândirea valorilor și schimbarea modelelor de consum existente, este deosebit de importantă.

2.12.

Este necesar să se elaboreze un dicționar, aprobat la nivelul UE, de definiții referitoare la economia circulară. Monitorizarea actuală a sectoarelor economiei circulare este prea restrânsă, prin definiție, pentru a identifica, în mod eficace, tipul de schimbare sistemică prevăzută în Planul de acțiune pentru economia circulară și dorită de societate. De asemenea, este necesar să se redefinească înțelesul noțiunii de deșeuri.

3. Cei zece indicatori

3.1.

Cei zece indicatori sunt enumerați la rubricile privind producția și consumul, gestionarea deșeurilor, materiile prime secundare, competitivitatea și inovarea.

3.2.

Nu există indicatori pentru a analiza emisiile atmosferice, inclusiv gazele cu efect de seră, legați de actualul model liniar. Or, este vorba despre un punct esențial pentru conectarea economiei circulare cu economia cu emisii reduse de dioxid de carbon, obiectivele UE privind clima și energia și cu Acordul de la Paris.

3.3.

Cei zece indicatori sunt puternic axați pe deșeuri. Ar trebui să existe o analiză mai largă pentru a include întregul lanț valoric al produselor și materialelor, inclusiv proiectarea ecologică, noile modele de afaceri, modificările sistemelor de gestiune și simbioza industrială, precum și noile modele de consum.

3.4.

În general, indicatorii ar trebui, pe de o parte, să măsoare rezultatele și beneficiile economiei circulare și, pe de altă parte, să examineze circularitatea resurselor.

3.5.

În timp ce circuitele mai scurte, mai mici, sunt de preferat într-o economie circulară, concentrarea pe autonomie, fără legătură cu alți indicatori, nu constituie un indicator de circularitate. Rata de valorificare a materiilor prime și de utilizare a materiilor prime secundare poate stimula autonomia. Concentrarea pe autonomie ca indicator creează riscul ca aceasta să devină o țintă, ceea ce nu se intenționează. O astfel de abordare ar putea duce accidental la deturnarea atenției acordate utilizării optime a materiilor prime și a produselor. Este nevoie de o gândire sistemică.

3.6.

Este de înțeles că disponibilitatea datelor a fost luată în considerare la alegerea celor zece indicatori. Lacunele în materie de date ar trebui însă identificate în mod clar și explicit. În cadrul monitorizării ar trebui elaborat de urgență un plan de acoperire a acestor lacune.

3.7.

Planul actual de îmbunătățire a bazei de cunoștințe se concentrează încă într-o foarte mare măsură pe deșeuri și ar trebui extins pentru a include alte aspecte ale economiei circulare.

3.8.

Platforma europeană a părților interesate privind economia circulară, o inițiativă comună a Comisiei Europene și a CESE, ar trebui utilizată ca o resursă pentru a identifica lacunele de date, a înțelege tendințele în rândul părților interesate și a contribui la identificarea barierelor aflate în calea tranziției.

4. Considerații inițiale

4.1. Producția și consumul:

4.1.1.

Indicatorii privind producția și consumul sunt prea concentrați pe deșeuri.

4.1.2.

În absența unor date pertinente, este măsurat gradul de autonomie în furnizarea de materii prime. Autonomia în sine nu este un indicator al unei economii circulare (a se vedea punctul 3.4). Ar trebui clarificată distincția dintre materiile prime virgine și materiile prime secundare sau terțiare. De asemenea, ar fi util să se monitorizeze evoluțiile într-un mod mai detaliat, de exemplu prin măsurarea utilizării resurselor regenerabile comparativ cu cele neregenerabile, a recuperării resurselor critice, precum metalele rare, precum și a impactului producției, importurilor și exporturilor (a se vedea punctul 2.8).

4.1.3.

Achizițiile publice verzi reprezintă un bun indicator al utilizării fondurilor publice și pot fi un motor al circularității. Punerea în aplicare a planurilor pentru achizițiile publice verzi în statele membre ar putea fi facilitată printr-o comunicare clară și prin alocarea de resurse pentru formarea cu privire la legăturile dintre achizițiile publice verzi și circularitate, ODD și obiectivele Acordului de la Paris pentru o economie cu emisii scăzute de carbon.

4.1.4.

Întrucât planurile regionale și naționale pentru achizițiile publice verzi sunt evaluate, programele de educare pentru achizitori ar trebui monitorizate, iar informațiile, partajate. Trebuie găsită o soluție pentru lipsa de înțelegere a contradicțiilor aparente dintre achizițiile circulare sau verzi și normele pieței unice.

4.1.5.

În domeniul deșeurilor alimentare este esențial, să fie disponibile instrumente pentru a măsura în ce punct, de-a lungul lanțului de aprovizionare, se produce o risipă de alimente, sarcină dificilă. Nu este suficient să se identifice doar risipa de alimente produsă la nivelul consumatorilor din moment ce soluționarea acestei enorme probleme necesită o schimbare sistemică.

4.1.6.

Risipa alimentară este însă doar un aspect al introducerii circularității în sectorul agroalimentar. Sunt necesare definiții clare pentru identificarea practicilor agricole care sunt circulare. Aceste definiții trebuie elaborate urgent, în consultare cu părțile interesate (a se vedea punctul 2.13). Risipa de alimente trebuie monitorizată ca făcând parte dintr-un sistem, luându-se în considerare relațiile de interdependență care există între producția de alimente, risipa de alimente și alte sectoare, cum ar fi energia, mobilitatea și gestionarea apei.

4.1.7.

Există aspecte esențiale ale tranziției către o economie circulară care nu sunt incluse aici, care ar trebui să facă parte din producție și consum în cadrul de monitorizare. Printre acestea se numără proiectarea ecologică, noile modele de proprietate, acordurile voluntare, informațiile destinate consumatorilor, comportamentul consumatorilor, infrastructurile de sprijin, identificarea subvențiilor care ar putea sprijini activitățile care se opun economiei circulare și legăturile cu economia cu emisii scăzute de carbon și cu ODD.

4.2. Gestionarea deșeurilor

4.2.1.

Redefinirea gestionării deșeurilor, redefinirea deșeurilor, promovarea cercetării și a inovării în domeniul reciclării, noi modele de afaceri, noi lanțuri valorice și o abordare care să depășească chestiunea reciclării sunt elemente fundamentale pentru economia circulară. În acest sens, ar trebui să se treacă de la gestionarea deșeurilor la gestionarea resurselor.

4.2.2.

Principala problemă în ce privește monitorizarea deșeurilor municipale, precum și rata de reciclare, este punctul în care se face măsurarea de-a lungul lanțului de aprovizionare – înainte sau după sortare. Această problemă este menționată în documentul de lucru al serviciilor Comisiei, dar nu în mod explicit în comunicare. CESE a susținut întotdeauna că măsurarea cu cea mai mare precizie se face după sortare.

4.2.3.

Monitorizarea deșeurilor municipale ar trebui să includă și apele uzate. Deșeurile umane constituie o sursă de energie viabilă atunci când sunt tratate în instalații de digestie anaerobă. Aceasta poate contribui, de asemenea, la o reducere a emisiilor din alte surse de energie.

4.3. Materii prime secundare

4.3.1.

Rolul unei piețe dinamice, funcționale a materiilor prime secundare ca parte a economiei circulare este crucial.

4.3.2.

Într-o economie circulară, conceptele privind fluxul de materiale trebuie să depășească domeniul reciclării și să includă monitorizarea fluxului de materiale în domeniile reparațiilor și reutilizării, inclusiv în activitățile de reciclare. Din nou, definițiile sunt esențiale, dat fiind că deșeurile dintr-un sector ar trebui să constituie o posibilă resursă pentru un alt sector.

4.3.3.

Ar trebui recunoscută distincția dintre sfârșitul ciclului de viață al unui produs (prin care se înțelege încetarea funcționării produsului) și sfârșitul ciclului de viață al componentelor și materialelor utilizate la fabricarea sa.

4.3.4.

Fluxul de materiale într-o economie circulară ar trebui, de asemenea, să urmărească schimbarea de proprietate în cadrul unui model de afaceri bazat pe servicii.

4.3.5.

Prezentul capitol se concentrează pe gestionarea deșeurilor produse în prezent, și subliniază posibilitatea de a crea, pornind de la acestea, materii prime secundare. Această inițiativă este bine-venită, dar este limitată, în măsura în care exclude evaluarea unor fluxuri importante de materiale, printre care alimentele și textilele.

4.3.6.

Este esențial să se monitorizeze proiectarea stocurilor întreprinderii, astfel încât să se asigure că materiile prime utilizate în acest spațiu pot fi recuperate atunci când stocul respectiv nu mai este funcțional sau nu mai prezintă interes. Aceasta ar reprezenta mai mult decât dublarea potențialului de gestionare a fluxurilor de materiale. Digitizarea poate fi un catalizator pentru această monitorizare.

4.3.7.

Comunicarea ar putea îmbunătăți transparența și claritatea în privința materialelor care sunt incluse în stocurile întreprinderii și la modul în care acest lucru este măsurat și monitorizat.

4.4. Competitivitate și inovare

4.4.1.

Inovarea, investițiile și comerțul sunt principalele operațiuni prin care întreprinderile contribuie la evoluția către economia circulară. În măsura în care economia circulară este relevantă pentru toate sectoarele de activitate și, mai ales, necesită cooperarea între sectoare, se impune o abordare mai largă a sectoarelor economiei circulare.

4.4.2.

Evoluțiile specifice în materie de proiectare ecologică a produselor ar trebui monitorizate, ca și dezvoltarea unor noi modele de afaceri bazate pe servicii și soluții de proprietate flexibile. De exemplu, ar trebui monitorizate elaborarea și adoptarea unor norme în materie de proiectare ecologică relevante pentru economia circulară.

4.4.3.

Există întreprinderi care se îndreaptă către sectorul refabricării și ocupă părți importante pe piețe. Acestea ar trebui integrate în cadrul de monitorizare.

4.4.4.

Utilizarea de fonduri publice ar trebui, de asemenea, monitorizată cu un indicator propriu. Investițiile destinate în mod specific inițiativelor din economia circulară ar trebui să includă date care să poată fi utilizate pentru elaborarea acestui indicator, astfel încât să se poată măsura nu numai sumele cheltuite, ci și impactul obținut.

4.4.5.

Investițiile private joacă, de asemenea, un rol esențial în tranziția către o economie circulară, cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Investițiile, sectorul bancar și cel al asigurărilor au elaborat deja instrumente și modele de evaluare. Ca atare, atât investițiile private, cât și finanțele publice ar trebui să fie cuantificate în cadrul sistemului de monitorizare.

Bruxelles, 11 iulie 2018.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER

Top