EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52017PC0397

Propunere de DECIZIE A CONSILIULUI privind semnarea Acordului dintre Uniunea Europeană și Federația Saint Kitts și Nevis de modificare a Acordului dintre Comunitatea Europeană și Federația Saint Kitts și Nevis privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere

COM/2017/0397 final - 2017/0175 (NLE)

Bruxelles, 27.7.2017

COM(2017) 397 final

2017/0175(NLE)

Propunere de

DECIZIE A CONSILIULUI

privind semnarea Acordului dintre Uniunea Europeană și Federația Saint Kitts și Nevis de modificare a Acordului dintre Comunitatea Europeană și Federația Saint Kitts și Nevis privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere


EXPUNERE DE MOTIVE

1.CONTEXTUL PROPUNERII

Regulamentul (UE) nr. 610/2013 din 26 iunie 2013 1 (denumit în continuare „modificarea Codului frontierelor Schengen”) a modificat Convenția de punere în aplicare a acordului Schengen (CAAS) 2 , Regulamentul (CE) nr. 562/2006 3  [Codul frontierelor Schengen (SBC)] și Regulamentul (CE) nr. 810/2009 4 (Codul de vize) și – printre altele – a redefinit conceptul de scurtă ședere pentru resortisanții țărilor terțe în spațiul Schengen. Începând din 18 octombrie 2013, durata maximă de ședere autorizată pentru resortisanții țărilor terțe – indiferent dacă trebuie să dețină viză sau dacă sunt scutiți de aceasta – care intenționează să călătorească în spațiul Schengen pentru o ședere de scurtă durată este definită ca fiind o perioadă de „90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile”. Spre deosebire de definiția în vigoare până la 18 octombrie 2013 („trei luni, în cadrul unei perioade de șase luni, calculată de la data primei intrări”), noul concept este mai precis, dat fiind că stabilește durata în zile, iar nu în luni. În plus, sintagma „de la data primei intrări”, care a dat naștere la numeroase incertitudini și întrebări, a fost eliminată din definiție.

Modificarea Codului frontierelor Schengen a introdus toate modificările necesare ale acquis-ului UE în materie de vize și frontiere, acestea vizând CAAS, Codul frontierelor Schengen, Codul de vize și Regulamentul (CE) nr. 539/2001 5 . Cu toate acestea, conceptul de scurtă ședere este consacrat și în acordurile internaționale încheiate de Uniunea Europeană. Acordurile privind exonerarea de obligația de a deține viză încheiate cu Antigua și Barbuda 6 , Bahamas 7 , Barbados 8 , Brazilia 9 , Mauritius 10 , Saint Kitts și Nevis 11 și Seychelles 12 se referă în continuare, atunci când definesc durata șederii fără viză, la vechea definiție („trei luni, în cadrul unei perioade de șase luni, calculată de la data primei intrări” 13 ).

La 16 iulie 2014, Comisia a adoptat o recomandare de decizie a Consiliului de autorizare a deschiderii negocierilor pentru modificarea acordului privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere încheiat între Uniunea Europeană și țările menționate mai sus 14 , care a fost adoptată de Consiliu la 9 octombrie 2014 15 . Obiectivul era acela de a pune în aplicare, în raport cu aceste șapte țări, noua definiție a conceptului de scurtă ședere, astfel cum a fost prevăzută de modificarea Codului frontierelor Schengen. În plus, exprimarea în zile, în loc de luni, din definiția dată în acordurile privind exonerarea de obligația de a deține viză conceptului de scurtă ședere este mai simplu de verificat și de calculat prin mijloace electronice/informatice, fiind, prin urmare, mai potrivită pentru sistemele centralizate de gestionare a frontierelor, cum ar fi sistemul de intrare/ieșire (EES) 16 propus.

În urma autorizării de către Consiliu, Comisia a demarat negocierile pentru modificarea acordurilor privind exonerarea de obligația de a deține viză încheiate cu șapte țări (Antigua și Barbuda, Bahamas, Barbados, Brazilia, Mauritius, Saint Kitts și Nevis și Seychelles).

Negocierile cu Federația Saint Kitts și Nevis s-au încheiat cu succes prin parafarea acordului de modificare la 28 iulie 2016. Ambele părți au convenit să adopte noua definiție a conceptului de scurtă ședere în întregul acord privind exonerarea de obligația de a deține viză încheiat între UE și Saint Kitts și Nevis. În plus, acordul implică modificarea unor detalii tehnice (a se vedea mai jos), dar nicio modificare nu este semnificativă din punctul de vedere al călătorului.

Situația specifică a Regatului Unit și a Irlandei este reflectată în preambulul la acord.

2.TEMEIUL JURIDIC, SUBSIDIARITATEA ȘI PROPORȚIONALITATEA

Temeiul juridic

Acordul trebuie să fie adoptat de către ambele părți contractante în conformitate cu procedurile fiecăreia. În ceea ce privește Uniunea, sunt necesare decizii ale Consiliului privind semnarea și încheierea acordului.

Prezenta propunere se înaintează Consiliului în vederea autorizării semnării acordului de modificare a acordului încheiat între Comunitatea Europeană și Federația Saint Kitts și Nevis privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere.

Acordul asigură coerența juridică, precum și armonizarea între statele membre, prin aderarea la noua definiție a conceptului de scurtă ședere, astfel cum este prevăzută de modificarea Codului frontierelor Schengen, care oferă o interpretare clară a acestui concept.

Temeiul juridic al prezentei propuneri este articolul 77 alineatul (2) litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), coroborat cu articolul 218.

Uniunea nu are competența de a aduce modificări la acordurile privind exonerarea de obligația de a deține viză care ar impune obligații celor patru țări asociate la punerea în aplicare a acquis-ului Schengen, inclusiv a politicii comune a vizelor. Pentru a asigura o abordare armonizată și punerea în aplicare a dispozițiilor privind durata de ședere autorizată în spațiul Schengen, o declarație comună este inclusă în acord, afirmând că este de dorit ca Saint Kitts și Nevis, pe de o parte, și Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția, pe de altă parte, să își modifice în mod corespunzător acordurile bilaterale existente privind exonerarea de obligația de a deține viză.

Subsidiaritatea (pentru competența neexclusivă)

În cazul în care una dintre părțile contractante la un acord internațional este Uniunea Europeană, atunci nicio modificare a unui astfel de acord nu poate fi pusă în aplicare în mod legal de statele membre însele. Acordul cu Saint Kitts și Nevis privind exonerarea de obligația de a deține viză a fost încheiat de către Uniunea Europeană. Prin urmare, este necesară o acțiune la nivelul Uniunii.

În plus, încheierea de acorduri de către statele membre privind exonerarea de obligația de a deține viză ar afecta acquis-ul Uniunii în domeniul vizelor [articolul 3 alineatul (2) din TFUE].

Proporționalitatea

Prezenta propunere nu depășește ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivul urmărit, și anume modificarea acordului existent privind exonerarea de obligația de a deține viză încheiat între Saint Kitts și Nevis și Uniune.

3.IMPLICAȚIILE BUGETARE

Propunerea nu generează costuri suplimentare pentru bugetul UE.

4. REZULTATELE EVALUĂRILOR EX POST, ALE CONSULTĂRILOR PĂRȚILOR INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRII IMPACTULUI

Consultările părților interesate

La 9 octombrie 2014, Consiliul a adoptat directive de negociere care autorizau Comisia să deschidă negocierile cu Federația Saint Kitts și Nevis în vederea modificării acordului privind exonerarea de obligația de a deține viză încheiat între cele două părți. Statele membre au fost informate în legătură cu stadiul negocierilor în cadrul unor reuniuni ale Grupului de lucru pentru vize.

5.ALTE ELEMENTE

Rezultatul negocierilor

Comisia consideră că obiectivele stabilite de Consiliu în cadrul directivelor sale de negociere au fost îndeplinite și că proiectul de acord este acceptabil pentru Uniune.

Textul final al acordului poate fi rezumat după cum urmează:

a. Durata șederii

Acordul stabilește scutirea de viză a cetățenilor Uniunii Europene și a celor din Federația Saint Kitts și Nevis atunci când călătoresc pe teritoriul celeilalte părți contractante pentru o perioadă maximă de 90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile (în loc de perioada maximă de trei luni, în cadrul unei perioade de șase luni, calculată de la data primei intrări). Noua definiție se utilizează în întregul acord dintre Uniunea Europeană și Federația Saint Kitts și Nevis privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere.

b. Dispoziție finală – suspendarea acordului [articolul 8 alineatul (4)]

Acordul modifică articolul 8 alineatul (4) ultima teză după cum urmează: „Partea contractantă care a suspendat aplicarea prezentului acord informează de îndată cealaltă parte contractantă, în momentul în care motivele suspendării nu mai există, și revocă suspendarea.” Prin adăugarea formulării „și revocă suspendarea” la textul actual, acordul modificat clarifică faptul că o suspendare a exonerării de obligația de a deține viză trebuie să fie revocată dacă motivele care au dus la suspendare nu mai există. Cu privire la acest aspect, modificarea aliniază formularea acordului privind exonerarea de obligația de a deține viză încheiat cu Saint Kitts și Nevis cu cea a tuturor celorlalte acorduri privind exonerarea de obligația de a deține viză semnate de Uniune în 2015 și 2016. La 14 iunie 2016, Grupul de lucru pentru vize a fost consultat cu privire la această modificare și niciun stat membru nu a formulat obiecții.

c. Înlocuirea „Comunității” cu „Uniunea

De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, la 1 decembrie 2009, Uniunea Europeană are o personalitate juridică consolidată. Cu toate acestea, denumirea de „Comunitate Europeană” este în continuare consacrată în acordurile internaționale care au intrat în vigoare înaintea Tratatului de la Lisabona, cum este cazul Acordului dintre Comunitatea Europeană și Federația Saint Kitts și Nevis privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere. Prin urmare, acordul de modificare înlocuiește termenul de „Comunitate” cu cel de „Uniune” în întregul acord de exonerare de obligația de a deține viză.

d. Declarații comune

La acord sunt anexate două declarații comune:

- una cu privire la interpretarea perioadei de 90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile

- și una privind Islanda, Norvegia, Elveția și Liechtenstein.

e. Intrarea în vigoare

Acordul va intra în vigoare în prima zi a celei de a șasea luni următoare datei la care ultima parte contractantă notifică celeilalte părți contractante că procedurile de ratificare au fost finalizate. Pentru a asigura securitatea juridică și pentru a permite călătorilor să înțeleagă și să respecte legislația, este necesară o perioadă de tranziție suficient de lungă. După ce ratificarea acordului a fost finalizată, termenul de șase luni va permite călătorilor să își încheie șederile de scurtă durată care sunt încă în întregime calculate în conformitate cu vechea definiție înainte de intrarea în vigoare a noii definiții a conceptului de scurtă ședere și a perioadei de referință retroactive de 180 de zile.

Acordul de modificare nu aduce atingere niciunei alte dispoziții a acordului în vigoare încheiat între Comunitatea Europeană și Federația Saint Kitts și Nevis privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere, prin urmare nici dispozițiilor privind domeniul de aplicare teritorial.

6.CONCLUZIE

Având în vedere considerațiile de mai sus, Comisia propune Consiliului să decidă semnarea acordului în numele Uniunii și să autorizeze președintele Consiliului să numească persoana (persoanele) împuternicită (împuternicite) corespunzător să îl semneze în numele Uniunii.

2017/0175 (NLE)

Propunere de

DECIZIE A CONSILIULUI

privind semnarea Acordului dintre Uniunea Europeană și Federația Saint Kitts și Nevis de modificare a Acordului dintre Comunitatea Europeană și Federația Saint Kitts și Nevis privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 77 alineatul (2) litera (a), coroborat cu articolul 218 alineatul (5),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

întrucât:

(1)Prin decizia din 30 noiembrie 2009, Consiliul a încheiat acordul dintre Comunitatea Europeană și Federația Saint Kitts și Nevis privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere. Acordul stabilește posibilitatea de a călători fără viză pentru cetățenii Uniunii Europene și pentru cei din Saint Kitts și Nevis în cazul călătoriilor pe teritoriul celeilalte părți contractante „pentru o perioadă maximă de trei luni, în cadrul unei perioade de șase luni”.

(2)Regulamentul (UE) nr. 610/2013 al Parlamentului European și al Consiliului 17 a adus unele modificări orizontale la acquis-ul Uniunii în materie de vize și frontiere și a definit șederea de scurtă durată ca fiind o perioadă de maximum 90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile.

(3)Este necesar ca acordul dintre Uniune și Federația Saint Kitts și Nevis privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere să includă această nouă definiție, pentru a armoniza pe deplin regimul Uniunii de scurtă ședere.

(4)La 9 octombrie 2014, Consiliul a adoptat o decizie prin care autoriza Comisia să deschidă negocierile privind un acord de modificare a acordului încheiat între Comunitatea Europeană și Federația Saint Kitts și Nevis privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (denumit în continuare „acordul”).

(5)Negocierile cu Federația Saint Kitts și Nevis privind acordul s-au încheiat cu succes prin parafarea acestuia, prin schimb de scrisori, la 28 iulie 2016, de către negociatorii-șefi ai Uniunii și de către cei din Federația Saint Kitts și Nevis.

(6)Acordul ar trebui să fie semnat și declarațiile anexate la acord ar trebui să fie aprobate în numele Uniunii.

(7)Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului 18 . Prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.

(8)Prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului 19 . Prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Se autorizează semnarea, în numele Uniunii Europene, a Acordului dintre Uniunea Europeană și Federația Saint Kitts și Nevis de modificare a Acordului dintre Comunitatea Europeană și Federația Saint Kitts și Nevis privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere („acordul”), sub rezerva încheierii acordului.

Textul acordului se anexează la prezenta decizie.

Articolul 2

Declarațiile anexate la prezenta decizie se aprobă în numele Uniunii.

Articolul 3

Președintele Consiliului este autorizat să desemneze persoana (persoanele) împuternicită (împuternicite) să semneze acordul în numele Uniunii.

Articolul 4

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Bruxelles,

   Pentru Consiliu

   Președintele

(1) JO L 182, 29.6.2013, p. 1.
(2) JO L 239, 22.9.2000, p. 19.
(3) JO L 105, 13.4.2006, p. 1.
(4) JO L 243, 15.9.2009, p. 1.
(5) JO L 081, 21.3.2001, p. 1.
(6) JO L 169, 30.6.2009, p. 3.
(7) JO L 169, 30.6.2009, p. 24.
(8) JO L 169, 30.6.2009, p. 10.
(9) În ceea ce privește Brazilia, UE a încheiat două acorduri, unul pentru titularii de pașaport simplu (JO L 255, 21.9.2012, p. 4) și un altul pentru titularii de pașaport diplomatic, de serviciu sau oficial (JO L 66, 12.3.2011, p. 2).
(10) JO L 169, 30.6.2009, p. 17.
(11) JO L 169, 30.6.2009, p. 38.
(12) JO L 169, 30.6.2009, p. 31.
(13) A se vedea „Obiectivul” și „Durata șederii” din acorduri.
(14) COM(2014) 468 final.
(15) Decizia Consiliului de autorizare a Comisiei în vederea deschiderii de negocieri pentru modificarea acordurilor privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere încheiate între Uniunea/Comunitatea Europeană și Antigua și Barbuda, Uniunea Bahamas, Barbados, Republica Federativă a Braziliei, Republica Mauritius, Federația Saint Kitts și Nevis și Republica Seychelles, adoptată de Consiliu la 9.10.2014.
(16) COM(2016) 194 final.
(17) Regulamentul (UE) nr. 610/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul frontierelor Schengen), a Convenției de punere în aplicare a Acordului Schengen, a Regulamentelor (CE) nr. 1683/95 și (CE) nr. 539/2001 ale Consiliului și a Regulamentelor (CE) nr. 767/2008 și (CE) nr. 810/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului, JO L 182, 29.6.2013, p. 1.
(18) Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (JO L 131, 1.6.2000, p. 43).
(19) Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (JO L 64, 7.3.2002, p. 20).
Top

Bruxelles, 27.7.2017

COM(2017) 397 final

ANEXĂ

la

propunerea de decizie a Consiliului

privind semnarea Acordului dintre Uniunea Europeană și Federația Saint Kitts și Nevis de modificare a Acordului dintre Comunitatea Europeană și Federația Saint Kitts și Nevis privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere


ACORD

între Uniunea Europeană și Federația Saint Kitts și Nevis de modificare a Acordului dintre Comunitatea Europeană și Federația Saint Kitts și Nevis privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere

UNIUNEA EUROPEANĂ,

pe de o parte, și

FEDERAȚIA SAINT KITTS ȘI NEVIS (denumită în continuare „Saint Kitts și Nevis”),

pe de altă parte,

denumite în continuare împreună „părțile contractante”,

AVÂND ÎN VEDERE Acordul dintre Comunitatea Europeană și Federația Saint Kitts și Nevis privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (denumit în continuare „acordul”), care a intrat în vigoare la 1 august 2015,

REAFIRMÂND importanța facilitării contactelor interpersonale,

LUÂND ACT de faptul că acordul acționează în beneficiul cetățenilor părților contractante,

LUÂND ÎN CONSIDERARE faptul că definiția conceptului de scurtă ședere prevăzută de acord (trei luni în cadrul unei perioade de șase luni, calculată de la data primei intrări) nu este suficient de precisă și, mai exact, că noțiunea „datei primei intrări” poate genera incertitudini și întrebări,

ȚINÂND SEAMA de faptul că Regulamentul (UE) nr. 610/2013 din 26 iunie 2013 a adus unele modificări orizontale la acquis-ul „intern” al Uniunii în materie de vize și frontiere și a definit conceptul de scurtă ședere ca fiind o perioadă de „90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile”,

LUÂND ÎN CONSIDERARE faptul că sistemul de intrare/ieșire care urmează să fie instituit de Uniunea Europeană impune utilizarea unei definiții clare și uniforme a conceptului de scurtă ședere, care să se aplice tuturor resortisanților țărilor terțe,

DORIND să asigure buna circulație a călătorilor la punctele de trecere a frontierelor părților contractante,

REAFIRMÂND că acordul se aplică cetățenilor tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, cu excepția Regatului Unit și a Irlandei,

LUÂND ÎN CONSIDERARE Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție și Protocolul privind integrarea acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene, anexate la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și confirmând că prevederile prezentului acord nu se aplică Regatului Unit și Irlandei,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1

Acordul se modifică în conformitate cu dispozițiile prezentului articol:

(1)În titlu și la articolul 3 alineatul (5), la articolul 6 alineatul (1) și la articolul 8 alineatul (7), cuvântul „Comunitate” se înlocuiește cu cuvântul „Uniune”.

(2)La articolul 1, cuvintele „trei luni, în cadrul unei perioade de șase luni” se înlocuiesc cu cuvintele „90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile”.

(3)La articolul 4, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„Cetățenii Uniunii Europene pot rămâne pe teritoriul Saint Kitts și Nevis pentru o perioadă maximă de 90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile.”

(4)La articolul 4, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„Cetățenii Saint Kitts și Nevis pot rămâne pe teritoriul statelor membre care aplică integral acquis-ul Schengen pentru o perioadă maximă de 90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile. Perioada respectivă se calculează independent de orice ședere într-un stat membru care nu aplică încă integral acquis-ul Schengen.

Cetățenii Saint Kitts și Nevis pot rămâne pentru o perioadă maximă de 90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile pe teritoriul fiecărui stat membru care nu aplică încă integral acquis-ul Schengen, independent de perioada de ședere calculată pentru teritoriul statelor membre care aplică integral acquis-ul Schengen.”

(5)La articolul 4 alineatul (3), cuvintele „trei luni” se înlocuiesc cu cuvintele „90 de zile”, iar cuvântul „comunitară” se înlocuiește cu sintagma „cu cea a Uniunii”.

(6)La articolul 8 alineatul (4), ultima teză se înlocuiește cu următorul text:

„Partea contractantă care a suspendat aplicarea prezentului acord informează de îndată cealaltă parte contractantă, în momentul în care motivele suspendării nu mai există, și revocă suspendarea.”

Articolul 2

Prezentul acord se ratifică sau se aprobă de către părțile contractante în conformitate cu procedurile corespunzătoare ale acestora și intră în vigoare în prima zi a celei de a șasea luni care urmează datei la care ultima parte notifică celeilalte părți încheierea procedurilor menționate anterior.

Încheiat la […], în a […] zi a lunii […], în anul două mii șaptesprezece, în dublu exemplar în limbile bulgară, cehă, croată, daneză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, neerlandeză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă și suedeză, fiecare dintre aceste texte fiind în egală măsură autentic.

Pentru Uniunea Europeană

Pentru Federația Saint Kitts și Nevis

DECLARAȚIE COMUNĂ PRIVIND ISLANDA, NORVEGIA, ELVEȚIA ȘI LIECHTENSTEIN

Este de dorit ca autoritățile din Norvegia, Islanda, Elveția și Liechtenstein, pe de o parte, și cele din Saint Kitts și Nevis, pe de altă parte, să modifice fără întârziere acordurile bilaterale în vigoare privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere, în conformitate cu dispozițiile prezentul acord.

Declarație comună cu privire la interpretarea conceptului de 90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile

Părțile contractante înțeleg că perioada maximă de 90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile, astfel cum este prevăzută la articolul 4 din acord, înseamnă fie o vizită continuă a cărei durată nu depășește 90 de zile în total în decursul oricărei perioade de 180 de zile, fie mai multe vizite consecutive a căror durată nu depășește 90 de zile în total în decursul oricărei perioade de 180 de zile.

Termenul „oricare” presupune aplicarea unei perioade de referință mobile de 180 de zile, examinând, pentru fiecare zi a șederii, perioada de 180 de zile anterioară acestei zile, pentru a verifica dacă cerința privind durata de ședere de 90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile continuă să fie îndeplinită. Printre altele, aceasta înseamnă că o absență neîntreruptă de 90 zile permite o nouă ședere de până la 90 de zile.

________

Top