15.12.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 434/1

Raportor:

domnul Alain COHEUR

1.1.

În opinia CESE, în contextul revoluției digitale din domeniul asistenței medicale, sunt indispensabile menținerea și promovarea unor sisteme de asigurări de sănătate în beneficiul tuturor, solidare, favorabile incluziunii și nediscriminatorii. Într-adevăr, incluziunea și accesul echitabil pentru toți cetățenii la servicii de asistență medicală (digitale sau nu) de calitate și aderarea la acestea reprezintă condițiile unei acoperiri universale de sănătate.

1.2.

Ca și în avizele sale anterioare (1), CESE consideră că accesul egal la servicii de asistență medicală, care este un obiectiv esențial al politicilor în materie de sănătate, poate beneficia de pe urma digitalizării dacă sunt îndeplinite mai multe condiții:

1.3.

Nu trebuie ca, având în vedere avântul telemedicinei, al obiectelor conectate și al nanotehnologiilor, biotehnologiilor, informaticii și științelor cognitive (NBIC), persoanele să fie considerate simple corpuri conectate, care ar putea fi analizate, controlate și supravegheate de la distanță printr-un atotputernic program informatic. Tehnologizarea domeniului sănătății încurajează, de fapt, o reacție inversă, adică reafirmarea locului de prim-plan ocupat de relația interpersonală și de legătura socială în cadrul prestării serviciilor de asistență medicală și a îngrijirilor de sănătate.

1.4.

CESE insistă asupra provocării pe care o reprezintă supraresponsabilizarea cetățeanului obligat să își autogestioneze starea de sănătate, la care se adaugă și supraindividualizarea. Cu medicina predictivă, pe de o parte, și cu instrumentele conectate, pe de altă parte, cunoașterea și monitorizarea riscurilor de sănătate la care este expus individul tind să progreseze, stimulând derularea unor politici mai personalizate. Revelarea acestor riscuri și diferențele constatate între indivizi ridică întrebări etice importante, în contextul păstrării unei acoperiri pe bază de asigurare solidară.

2.1.

CESE reamintește că, pentru succesul revoluției digitale, sistemele noastre de asigurări de boală/de sănătate performante trebuie:

2.2.

Utilizarea sistemelor digitale nu trebuie, în niciun caz, să conducă la repunerea în cauză a principiilor redistribuirii și asumării în comun a riscurilor sanitare și sociale, veritabili piloni ai solidarității colective.

2.3.

CESE subliniază că sunt necesare:

3.1.

Avântul domeniului digital determină, în sfera sănătății, evoluții de o amploare și într-un ritm fără precedent. Odată cu extinderea vertiginoasă a utilizării obiectelor conectate și a aplicațiilor mobile în domeniul sănătății, cu exploatarea volumelor mari de date, cu apariția nanotehnologiilor, biotehnologiilor, informaticii și științelor cognitive (NBIC), precum și cu oferta înfloritoare de servicii noi de asistență medicală, digitalizarea determină o transformare globală a sistemului nostru de sănătate.

3.2.

Inovarea digitală în domeniul sănătății nu se rezumă doar la dimensiunea sa tehnică sau științifică, ci este multiplă, dată fiind inovarea aferentă utilizărilor pe care le include. Aceste noi utilizări sunt însoțite de o inovare la scară largă pe plan social, permițând apariția unor noi răspunsuri la nevoile medicale și sociale.

3.3.

Astfel, sunt direct influențate raporturile din cadrul unui ecosistem complex, între:

3.4.

În ceea ce privește raportul individului cu starea sa de sănătate, fiecare devine mai conștient de importanța sănătății sale și de modul în care și-o îngrijește. Până în prezent, din cauza accesului dificil la informații medicale și a ignoranței astfel generate, individul se afla într-o stare de incertitudine în ceea ce privește riscurile bolii. De acum înainte, persoana interesată va avea la dispoziție o multitudine de dispozitive (de exemplu, obiecte conectate), care îi permit să își evalueze starea de sănătate și să adopte un mod de viață adecvat.

3.5.

Disponibilitatea surselor de informații face ca fiecare să adopte o atitudine activă față de propria stare de sănătate, fiind capabil să identifice, să compare și să aleagă serviciul de sănătate cel mai adaptat nevoilor sale. „E-pacientul” are propria contribuție în cadrul medicinei predictive, devenind un producător de date cu privire la sănătatea sa și un participant activ la sănătatea sa și a celorlalți. În acest sens, consimțământul în cunoștință de cauză constituie o axă centrală în legătură cu protecția datelor, guvernanța integrată și utilizarea datelor.

3.6.

Noile tehnologii încurajează mai degrabă prevenția decât tratamentul bolilor. Ele vor permite și instituirea unor terapii mai eficiente, mai puțin invazive și mai individualizate, în funcție de caracteristicile genetice și biologice ale fiecăruia, în timp ce disponibilitatea în timp real a informațiilor optimizează răspunsul terapeutic.

3.7.

Profesiile din domeniul sănătății evoluează către noi competențe și noi domenii de acțiune, pe mai multe niveluri, în special către un alt mod de relaționare, bazat mai mult pe relația de încredere reciprocă cu pacientul, o adaptare progresivă a instrumentelor digitale în concordanță cu formările profesionale, o modificare a reprezentărilor tehnice ale prestării serviciilor de asistență medicală, precum și o abordare bazată pe colaborare și pe partajare, prin intermediul sistemelor interoperabile.

3.8.

Dialogul social trebuie să însoțească aceste modificări și să consolideze formarea profesională a personalului din domeniul sănătății.

3.9.

În ceea ce privește sistemele de asigurări de sănătate, accesul la servicii de sănătate performante și de calitate, atât publice, cât și private, rămâne un obiectiv de îndeplinit, pentru fiecare cetățean. În acest context, asigurările de sănătate vor fi puternic afectate, întrucât, în viitor, miza va consta în a elabora soluții și tratamente personalizate înainte de apariția riscurilor, în limitele principiilor asumării în comun a acestora, cu menținerea funcției tradiționale, aceea de a le permite accesul la servicii de sănătate persoanelor care se îmbolnăvesc.

3.10.

Inovarea medicală generată de digitalizare poate antrena schimbări profunde în domeniul asigurărilor de sănătate. Dinamica ce se instituie conduce la o individualizare a medicinei și a tratamentelor prin intermediul a două surse de informații:

(b)	dispozitivele de „e-sănătate”: aceste dispozitive includ, printre altele, obiectele conectate, care intră în domeniul autoevaluării (self data) și permit persoanelor să își cunoască starea de sănătate și să o îmbunătățească.

În consecință, trebuie abordate o serie de întrebări și observații:

4.1.

Transformarea digitală le oferă indivizilor posibilitatea de a acționa asupra stării lor de sănătate, fiind totuși conștienți de faptul că există anumite bariere în calea accesului la aceasta. Diversificarea accesului la cunoștințe, infrastructuri și servicii inovatoare personalizate în domeniul sănătății ar putea permite fiecăruia să devină un participant activ la propria sănătate, dar și să contribuie – în calitate de colaborator, producător de informații și furnizor de date – la îmbunătățirea stării de sănătate a celorlalți.

4.2.

Apariția acestei individualizări se caracterizează printr-o sănătate denumită „sănătatea celor patru P”:

participativă: datele medicale sunt produse și monitorizate direct chiar de pacienți, asistați de un număr tot mai mare de obiecte conectate. Relația dintre pacient și medic (care nu mai este sursa unică de cunoștințe medicale) evoluează. Pacientul devine „participant”;

preventivă: pacienții care colectează periodic informații privind starea lor de sănătate devin tot mai conștienți de menținerea unei stări bune de sănătate, ceea ce deschide calea către sănătatea bazată în mai mare măsură pe prevenție;

personalizată: afluxul continuu de date cu caracter personal tot mai exacte și variate permite totodată dezvoltarea unei stări de sănătate tot mai personalizate;

predictivă: în sfârșit, progresele tehnologice, care permit, de exemplu, digitalizarea genomului complet al persoanelor, deschid calea către o stare de sănătate care se dorește tot mai predictivă.

4.3.

4.3.1.

Competențele în materie de sănătate înseamnă capacitatea indivizilor de a obține, de a înțelege și de a utiliza informațiile, astfel încât să promoveze și să mențină o stare bună de sănătate. Acest lucru implică dobândirea unui nivel de cunoștințe, de competențe și de încredere personale, care le permite să ia măsuri pentru ameliorarea propriei stări de sănătate și a celei a comunității, prin schimbarea modurilor de viață și a condițiilor de trai.

4.3.2.

Domeniul digital tinde să accentueze inegalitățile sociale din perspectiva sănătății, consolidând relația cauză-efect între starea de sănătate a unui individ și capacitățile sale cognitive (de exemplu, capacitatea de a găsi și de a înțelege o informație de calitate în domeniul sănătății) și financiare (cum ar fi posibilitatea de a se dota cu dispozitivele cele mai performante). Aceste inegalități sunt accentuate la persoanele în vârstă, la persoanele cele mai vulnerabile și la cele care trăiesc în zonele slab acoperite de operatorii din domeniul digital.

4.3.3.

Utilizarea aplicațiilor din domeniul sănătății necesită un nivel de cunoștințe care permite accesul la informații în domeniul sănătății, înțelegerea acestora, evaluarea și utilizarea lor în vederea luării unor decizii cotidiene în ceea ce privește asistența medicală, prevenirea bolilor și promovarea sănătății. Un nivel redus al alfabetizării în materie de sănătate implică însă riscuri numeroase, cu consecințe în ceea ce privește speranța de viață sănătoasă, decesul prematur, calitatea vieții și costurile pentru individ și societate.

4.3.4.

Nu trebuie totuși neglijată apariția decalajului digital în rândul profesiilor medicale și paramedicale. Acesta poate fi soluționat printr-o consolidare a sistemului de educație, grație unui program de formare dedicat învățării noilor raporturi generate de digitalizare în relația personal de îngrijire-pacient.

4.4.1.

Practicile cuantificării în domeniul sănătății favorizează microgestionarea individuală a sănătății și supraresponsabilizarea, în detrimentul unei înțelegeri la un nivel mai colectiv. Aceste practici fac din indivizi întreprinzători responsabili de comportamentul lor – adecvat sau neadecvat – în materie de sănătate și pot deturna atenția de la cauzele generate de mediu sau de la cauzele socioeconomice ale problemelor de sănătate publică.

4.4.2.

Neanticiparea efectelor digitalizării asupra individualizării, creșterea inegalităților sociale din perspectiva sănătății și o comercializare sporită a aspectelor legate de sănătate pot periclita modelele noastre de asigurări de boală/de sănătate solidare și universale.

5.1.1.

Digitalizarea oferă mijloace de eliminare a compartimentării sistemului de sănătate, prin facilitarea punerii în comun a informațiilor între structurile spitalicești, cabinetele independente, rețelele de sănătate și serviciile la domiciliu. Mijloacele sigure și rapide de transmitere a informațiilor colectate de diferiți agenți reprezintă o condiție necesară pentru coordonarea serviciilor de asistență medicală și pentru tratamentul global al pacientului. Organizarea continuității îngrijirilor și tratarea multidisciplinară a pacientului sunt mult mai ușor de realizat. Disponibilitatea, accesul rapid, schimbul și partajarea de date facilitează adoptarea unei decizii medicale. Schimbul de date electronic între profesioniștii din domeniul sănătății generează plusvaloare directă pentru calitatea asistenței medicale.

5.1.2.

Dosarul medical electronic devine un instrument al coordonării și al asigurării calității asistenței medicale, în beneficiul pacientului, prin partajarea datelor de către actorii autorizați, numai dacă această partajare a făcut obiectul consimțământului prealabil al pacientului, cu excepția cazurilor de urgență sau de imposibilitate. Regulile specifice dosarului medical electronic computerizat vizează toate garanțiile specifice date pacientului cu privire la datele în format digital, în ceea ce privește protecția vieții sale private și accesul la aceste date. Respectarea confidențialității cu privire la dosarul medical și administrativ trebuie asigurată pe deplin.

5.1.3.

Dosarul medical electronic permite evitarea erorilor legate de lizibilitatea scăzută a unui document (rețetă, protocolul aferent unei examinări medicale) și facilitează accesul la bazele de date privind medicamentele, precum și la o prescripție mai sigură, întrucât este bazată pe caracteristicile pacientului. Informatizarea practicii medicale contribuie la limitarea riscurilor de eroare și la reducerea riscurilor de iatrogenie.

5.1.4.

Funcțiile de reamintire și de alertă aferente informatizării unui dosar medical facilitează îmbunătățirea actelor de prevenție (vaccinare, depistare), supravegherea bolnavilor care suferă de boli cronice, monitorizarea cunoștințelor privind medicamentele și contribuie totodată la îmbunătățirea calității serviciilor de asistență medicală acordate pacienților și consolidează competențele furnizorului de asistență medicală în ceea ce privește diagnosticarea și prescrierea tratamentului.

5.1.5.

Pe de altă parte, odată cu digitalizarea informațiilor colectate în legătură cu pacientul, care contribuie la îmbunătățirea procesului decizional medical, vom asista în anii următori la o schimbare radicală a practicilor medicale. Niciun diagnostic medical nu se va mai putea pune fără un sistem de expertiză sau instrumente de inteligență artificială. O astfel de revoluție este rezultatul dezvoltării în paralel a genomicii, a neuroștiințelor și a obiectelor conectate (NBIC), context în care numai mașinile vor putea, pe viitor, să prelucreze toate datele.

5.2.1.

Evoluțiile tehnologice fac posibilă – și confirmă – dezvoltarea telemedicinei, care permite emergența unor noi practici medicale și paramedicale. Telemedicina prezintă următoarele avantaje: o mai bună acoperire sanitară a teritoriilor izolate și o limitare a deplasărilor pentru persoanele slăbite de boală, o monitorizare de la distanță a persoanelor bolnave, evitând spitalizarea acestora, partajarea expertizei la distanță, o dimensiune a educației terapeutice prin telemonitorizare și consultații multidisciplinare, grație teleconsultării și teleexpertizei.

5.2.2.

Telemedicina, comunicarea profesională informatizată, dematerializarea documentelor, punerea în comun a competențelor difuzate și partajarea resurselor intelectuale sau tehnico-medicale trebuie să le permită cadrelor medicale să facă economii de timp, care poate fi reinvestit în îngrijiri acordate pacientului, în cadrul unei întrevederi în particular cu acesta, ceea ce ar îmbunătăți considerabil relația cu pacientul.

6.1.1.

Informatizarea progresivă a sistemelor noastre de sănătate a contribuit incontestabil la ameliorarea, pe de o parte, a gestiunii administrative și financiare a dosarelor de asigurare ale fiecărui cetățean (economii de spațiu și timp, economisirea consumabilelor, productivitate în creștere, arhivare facilitată și securizată, avantaje pentru mediu) și, pe de altă parte, a rapidității decontării pentru furnizorii de servicii de asistență medicală și pentru instituțiile spitalicești, prin creșterea numărului de controale și diminuarea riscului de erori în facturarea serviciilor prestate.

6.1.2.

Chiar dacă nu a adus o îmbunătățire directă a calității serviciilor de asistență medicală, dematerializarea formularelor administrative a redus termenele de transmitere a formularelor și a simplificat demersurile administrative. Totuși, aceasta facilitează practica medicală, permițând medicului să se concentreze mai mult asupra artei vindecării și mai puțin asupra inevitabilelor acte administrative conexe.

6.1.2.1.

În prezent, sunt generate volume mari de date atunci când sunt compilate toate datele tuturor pacienților/asiguraților, inclusiv cele care provin din aplicații din domeniul sănătății. Este vorba despre capacitatea de analiză a tuturor datelor care provin dintr-o multitudine de surse. Acest lucru presupune că există mijloace de corelare a datelor și de extragere automată și rentabilă a informațiilor utile din datele nestructurate.

6.1.3.

Prin intermediul aplicațiilor, datele nu mai sunt stocate la medic, la spital sau la organismele de asigurări de boală/de sănătate, ci în aparate sau pe platforme de stocare online (cloud), a căror societate-mamă nu se mai află neapărat în țara de afiliere la sistemul de asigurări de sănătate și nici măcar în Europa.

6.1.4.

Interoperabilitatea reprezintă cheia de boltă, atât la nivel european (odată cu „piața unică digitală”), cât și la nivel național. Este necesar să se elaboreze și să se pună în aplicare un „cadru de interoperabilitate a sistemelor de informații în domeniul sănătății”. O asemenea referință pentru interoperabilitate compilează principii și standarde care trebuie respectate pentru a realiza schimburi de date privind sănătatea, în deplină siguranță, integrând toți actorii din domeniul „e-sănătății”.

6.2.1.

Proprietatea asupra datelor și protecția acestora reprezintă o provocare majoră pentru cetățean/pacient și constituie un drept fundamental, care trebuie respectat. Cetățeanul/pacientul trebuie să poată dispune liber de propriile date. Acest lucru necesită consimțământul exprimat liber, în cunoștință de cauză și constant al cetățenilor, cu privire la colectarea și utilizarea datelor lor. Se adaugă aici recunoașterea dreptului efectiv la portabilitate și dezvoltarea de soluții de tipul „Blue Button” (4), pentru punerea la dispoziție a istoricului personal al fiecăruia.

6.2.2.

Regulamentul general privind protecția datelor (RGPD), care va intra în vigoare la 25 mai 2018, reglementează acest aspect la nivel european. Pe de altă parte, trebuie luată în considerare și Declarația Asociației Medicale Mondiale privind considerentele etice referitoare la bazele de date din domeniul sănătății și la băncile biologice (Declarația de la Taipei).

6.3.1.

Digitalizarea se dezvoltă în domeniul asigurărilor. Cu toate că a fost limitată inițial la propuneri de informare și comparare (elemente de comparație, abonare online etc.) sau legate de dematerializarea formularelor medico-administrative, digitalizarea va depăși astfel de elemente tranzacționale. Noile metode de cuantificare, popularizate prin termenul „volum mare de date”, vor transforma radical modelul economic al asigurărilor și noi produse își vor face apariția.

6.3.2.

Acest punct de cotitură are o influență puternică și logică asupra:

6.3.3.

Odată cu evoluția tehnologiei și dezvoltarea aplicațiilor în domeniul sănătății, orice persoană va putea, pe viitor, să „dea o notă concretă” activității fizice, alimentației, interacțiunilor sale cu ceilalți etc., precum și tuturor factorilor determinanți pentru sănătatea sa.

6.3.4.

Utilizarea datelor de masă privind indivizii ar putea însemna trecerea de la un model de acoperire a riscurilor și de asumare în comun a acestora la un model de acoperire a comportamentelor și de individualizare a ofertei de asigurare, care duce la supraindividualizare. Dacă asigurătorii privați care desfășoară activități lucrative par a fi în măsură să se poziționeze suficient de natural, evoluția ar putea fi mai complicată pentru societățile de asigurări mutuale și actorii publici din sectorul asigurărilor de sănătate, ale căror misiuni fundamentale ar fi afectate de tensiuni.

6.3.5.

Societățile de administrare a asigurărilor de boală/de sănătate intră, la rândul lor, într-o fază de vulnerabilitate în raport cu această evoluție, întrucât se află la intersecția cu un întreg ecosistem multidimensional, compus din industrii, medici, guverne, autorități de reglementare, investitori și pacienți.

6.3.6.

Societățile de administrare a asigurărilor de boală/de sănătate trebuie să facă față unei puternice inerții legate de o reglementare foarte strictă a datelor sensibile în materie de sănătate, de funcționarea și finanțarea complexă a sectorului medico-spitalicesc, de un lanț valoric (aderare, încasare a cotizațiilor, acordarea prestațiilor etc.) destul de rigid și puțin reactiv, de o reglementare a produselor de asigurare tot mai strictă și, uneori, chiar de corporatismul profesiilor medicale.

6.3.7.

Totuși, nu toate societățile de administrare a asigurărilor de boală/de sănătate dispun de aceleași capacități de a acționa pe plan financiar sau nu mai dispun de astfel de capacități, iar nevoile de fonduri proprii necesare acestei activități se transformă treptat într-o barieră în calea dezvoltării lor. Puterea economică a giganților din domeniul digital le deschide oportunități de investiții directe în ceea ce aceștia percep ca fiind o piață.

6.3.8.

În ciuda unei mai bune cunoașteri a riscurilor individuale din domeniul sănătății, menținerea ca atare a sistemelor noastre de asigurări de sănătate – colective și solidare – este indispensabilă. Sistemele noastre de asigurări de boală/de sănătate au fost cele mai performante în ceea ce privește corelarea adeziunii individuale cu protecția colectivă, împotriva tuturor riscurilor pentru sănătate.

6.4.1.

În prezent, nu există decât puține exemple de asumare a răspunderii financiare (rambursare) pentru utilizarea aplicațiilor mobile pe parcursul tratamentului unei persoane. Unul dintre obstacolele principale, la ora actuală, ar fi chiar absența modelelor adecvate de rambursare care să cuprindă noile realități tehnologice.

6.4.2.

Există modelul clasic al intervenției statului, în care rambursarea este de responsabilitatea instituțiilor și a autorităților naționale, care hotărăsc cu privire la prestațiile de sănătate mobilă rambursabile (5), dar există și inițiative luate de actorii din sistemele de asigurări de sănătate, precum societățile de asigurări mutuale (6).

6.4.3.

De asemenea, sunt înființate sisteme de rambursare inovatoare, precum programele de stimulare și prevenire, care vizează prevenția, mai degrabă decât administrarea medicamentelor.

6.5.1.

Organizațiile de administrare a asigurărilor de boală/de sănătate obligatorii, atât cele publice, cât și cele private (de exemplu, societățile de asigurări mutuale), care vor fi puternic afectate, se vor confrunta în viitor cu următoarele provocări:

6.5.2.

Societățile de asigurări de sănătate mutuale, care au fost precursoarele societăților de asigurări de sănătate, pot, de acum înainte, să respecte promisiunea de a fi în permanență și în mod individualizat alături de fiecare dintre persoanele asigurate. Atât prin produsele/serviciile pe care le propun, cât și prin sprijinul acordat individului în legătură cu bunăstarea acestuia sau tratamentul său, societățile de asigurări de sănătate mutuale trebuie să poată fi prezente în viața persoanelor asigurate, oricare ar fi canalul de comunicare, și să le propună un răspuns adaptat la nevoile lor.

7.1.

Cu toate acestea, toate elementele menționate anterior, care dovedesc complexitatea provocărilor digitalizării în domeniul sănătății, și apariția noilor operatori de internet vor implica, pentru sistemele noastre de asigurări de boală/de sănătate, o preluare a puterii economice.

7.2.

Aceste modificări sunt cu siguranță favorizate de apariția dispozitivelor de colectare, care au devenit accesibile din punct de vedere economic și „fiabile” din punct de vedere tehnic, dar, de asemenea, mai ales de capacitatea de centralizare și de analiză a datelor, prin intermediul unui smartphone sau al unei interfețe web. Astfel, s-a dezvoltat un ecosistem de aplicații mobile axate pe principiul obiectivelor, al comunității și al „ludificării”. Acesta le permite dezvoltatorilor de medii mobile să definească normele de gestionare a datelor privind sănătatea prin intermediul serviciilor lor dedicate (7).

7.3.

Există temeri potrivit cărora „GAFAMA” (Google, Apple, Facebook, Amazon, Microsoft și Alibaba) (8) și alții, care își vor face apariția, vor fi stăpânii acestei medicine noi, care se bazează din ce în ce mai mult pe tehnologiile de informații și pe decriptarea acestora. Or, este vorba exact de profesia liderilor economiei digitale, care utilizează aceste tehnologii pentru a prelua controlul asupra ecosistemelor, în toate sectoarele.

7.4.

Forța acestor platforme este aceea de a face ca modelul lor de dezvoltare să se bazeze pe furnizarea în masă a unui produs sau a unui serviciu conectat la populație, care le oferă acces la numeroase date ce sunt monetizate. Monetizarea datelor permite furnizarea unui număr mare de servicii gratuite, care asigură frecventarea în masă și alimentează un cerc virtuos, în care fiecare încearcă să limiteze consumatorul la un ecosistem cât mai închis posibil. Prezentând costuri marginale pentru furnizarea de servicii cvasinule, modelul economic bazat pe internet îi favorizează în mod natural pe cei mai mari actori, care acaparează o mare parte din valoarea creată și care dispun, prin urmare, de capacități de investiții imense.

7.5.

Există temerea că numai „GAFAMA” sunt în măsură să profite de aceste date difuzate gratuit, corelându-le cu toate cele pe care le colectează, pe de altă parte, cu privire la comportamentul indivizilor. În condițiile existenței acestor giganți digitali (prezenți și viitori), este esențial – din punct de vedere juridic și etic – pentru cetățeni, ca guvernele și instituțiile din Europa (mai ales cele de protecție socială) să își păstreze suveranitatea în domeniul identificării, colectării și utilizării datelor privind sănătatea.

7.6.

Valoarea adăugată a acestor informații, în special în domeniul sănătății, este acaparată și controlată așadar de aceste platforme, și nu mai aparține producătorilor din sistemul de sănătate. Nu mai rămâne decât să punem aceste informații la dispoziția „solicitanților” care le vor putea utiliza.

7.7.

Protecția datelor, înțeleasă prin intermediul celor „cinci V” (volum, velocitate, varietate, veridicitate, valori), reprezintă o valoare economică care necesită un cadru de reglementare în evoluție, aflat în legătură cu întregul ecosistem („părți interesate multiple”) și aceasta, în vederea evitării oricărei exploatări în scopuri pur comerciale.