EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52017DC0713

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR Viitorul sectorului agricol și al agriculturii

COM/2017/0713 final

Bruxelles, 29.11.2017

COM(2017) 713 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR EMPTY

Viitorul sectorului agricol și al agriculturii


Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii



Cuprins

1.Un nou context

2.către un nou model de a obține rezultate și o PAC mai simplă

3.o PAC mai inteligentă, mai modernă și mai durabilă

3.1.O utilizare mai eficientă a cercetării și inovării pentru o mai bună legătură între ceea ce știm și ceea ce creștem

3.2.Promovarea unui sector agricol inteligent și rezilient

3.2.1.Sprijin pentru un venit echitabil care să-i ajute pe fermieri să trăiască din munca lor15

3.2.2.Realizarea de investiții pentru a se îmbunătăți recompensele de piață ale fermierilor17

3.2.3.Gestionarea riscurilor18

3.3.Intensificarea grijii față de mediu și a acțiunilor climatice și contribuția la realizarea obiectivelor UE în domeniul mediului și al climei20

3.4.Consolidarea structurii socioeconomice a zonelor rurale22

3.4.1.Creștere și locuri de muncă în zonele rurale22

3.4.2.Atragerea de noi fermieri24

3.5.Abordarea preocupărilor cetățenilor cu privire la producția agricolă durabilă, inclusiv la sănătate, alimentație, risipa de alimente și bunăstarea animalelor26

4.Dimensiunea mondială a PAC28

4.1.Comerțul28

4.2.Migrația29

   



1.Un nou context 

Sectorul agricol și zonele rurale ale UE dețin roluri foarte importante pentru bunăstarea și viitorul Uniunii. Agricultura UE este unul dintre producătorii mondiali majori de alimente și garantează securitatea alimentară pentru un număr de peste 500 de milioane de cetățeni europeni. Fermierii din UE sunt și primii gardieni ai mediului natural, fiindcă ei se îngrijesc de resursele naturale: sol, apă, aer și biodiversitate pe 48 % din terenurile UE (silvicultorii având în grijă alte 36 de procente) și pun la dispoziție absorbanți de CO2 vitali și resurse regenerabile pentru industrie și energie. În același timp, fermierii depind direct de aceste resurse naturale. De agricultură depinde un număr mare de locuri de muncă, fie în cadrul sectorului însuși (care oferă de lucru în mod regulat la 22 de milioane de persoane), fie în sectorul alimentar mai extins (agricultura, prelucrarea alimentelor, distribuția cu amănuntul și serviciile conexe asigură împreună aproximativ 44 de milioane de locuri de muncă). În zonele rurale ale UE, în ansamblul lor, locuiesc 55 % dintre cetățenii săi 1 , acestea fiind, în același timp, locuri de interes principal pentru ocuparea forței de muncă, recreere și turism.

Imaginea 1

Niciunul dintre aceste beneficii nu poate fi însă considerat ca fiind de la sine înțeles. Spre deosebire de majoritatea celorlalte sectoare economice, agricultura este puternic afectată de vreme; acest sector este de asemenea pus adesea la încercare de prețurile volatile, de dezastre naturale, de organisme dăunătoare și de boli, urmarea fiind că, anual, cel puțin 20 % dintre fermieri pierd mai mult de 30 % din venituri în raport cu media celor trei ani anteriori. În același timp, presiunea asupra resurselor naturale este încă foarte vizibil prezentă, parțial ca urmare a unor activități agricole. Schimbările climatice riscă să intensifice gravitatea dificultăților create de toate problemele menționate mai sus. Politica agricolă comună (PAC) ar trebui, prin urmare, să fie motorul principal al unei tranziții către o agricultură mai durabilă.

Datorită PAC, a fost posibilă dezvoltarea celei mai integrate piețe unice. Grație PAC, sectorul agricol al UE poate să satisfacă exigențele cetățenilor în ceea ce privește securitatea, siguranța, calitatea și durabilitatea alimentelor. În același timp însă, sectorul se confruntă cu problemele profitabilității scăzute, provocate, printre altele, de standardele înalte de producție ale UE, de costurile mari ale factorilor de producție și de structura fragmentată a sectorului primar. Sectorul concurează acum la prețurile de pe piața mondială în majoritatea sectoarelor, este lider în termeni de diversitate și calitate a produselor alimentare și deține cel mai mare volum de exporturi agroalimentare de la nivel mondial (în valoare de 131 de miliarde EUR în 2016) 2 .

S-au înregistrat performanțe solide, dar mai sunt lucruri de făcut

Sprijinului oferit de plățile directe i se datorează actualmente reziliența a 7 milioane de ferme, care acoperă 90 % din terenul agricol. Acestea reprezintă aproximativ 46 % din veniturile comunității agricole a UE, proporția fiind însă mult mai mare în numeroase regiuni și sectoare. Plățile directe le oferă astfel o stabilitate relativă a veniturilor fermierilor care se confruntă cu o volatilitate semnificativă a prețurilor și a producției, iar datorită sprijinului lor, baza de producție a alimentelor vitale de calitate ridicată din UE își menține răspândirea pe tot teritoriul Uniunii 3 . Impactul lor este completat prin instrumente de piață. Și zonele care se confruntă cu constrângeri naturale beneficiază de sprijin specific.

Politica de dezvoltare rurală are o contribuție substanțială la economia agricolă și la mijloacele esențiale de trai din mediul rural în diverse moduri. Această politică sprijină investițiile, consolidarea cunoștințelor, organizarea lanțului de aprovizionare, protecția mediului și acțiunile climatice. Programele de dezvoltare rurală pentru perioada 2014-2020 pornesc de la acest aspect și extind dispozițiile referitoare la inovare și gestionarea riscurilor. Crearea Parteneriatului european pentru inovare privind productivitatea și durabilitatea agriculturii (PEI-AGRI) a oferit un impuls creării și partajării de cunoștințe. Cu toate acestea, mai trebuie încă depuse eforturi importante pentru a se facilita accesul fermierilor la cunoștințe 4 .

Trebuie desprinse învățături din consultarea publică realizată în prima jumătate a anului 2017 pe tema „modernizării și simplificării PAC” 5 , care a confirmat un consens larg în privința faptului că instrumentele actuale ale PAC reușesc să abordeze numai într-o anumită măsură provocările actuale. Sunt incluse aici și provocările legate de mediu și climă, domenii în care majoritatea fermierilor și a altor părți interesate consideră că PAC ar trebui să facă mai mult. În același timp, excesul de birocrație a fost evidențiat ca un obstacol principal ce împiedică actuala politică să își atingă cu succes obiectivele.

Imaginea 2

Măsurile care vizează terenurile sunt esențiale pentru îndeplinirea obiectivelor UE legate de mediu și climă, iar fermierii sunt agenții economici primari care pot contribui la realizarea acestor obiective sociale importante. În acest context, trebuie să analizăm plățile directe pentru a asigura că o mare parte din suprafața cultivată în mod activ din UE este gestionată prin intermediul unor practici favorabile mediului. Plățile actuale legate de suprafață din cadrul dezvoltării rurale pornesc de la această bază. În parte datorită PAC, agricultura ecologică s-a extins semnificativ, acoperind 6 % din SAU în 2015 față de 2 % în 2000.

Implementarea „ecologizării” 6 este considerată ca fiind uneori mai puțin ambițioasă decât s-a intenționat și este identificată în cadrul consultării publice ca elementul cel mai împovărător și complex al PAC, care îi limitează eficacitatea. Schimbările climatice au devenit între timp o prioritate și mai urgentă, comunitatea agricolă urmând să se confrunte cu costuri ridicate în viitor. 7  

Această opinie a fost pusă în evidență și de platforma REFIT, care a plasat accentul pe sarcina administrativă excesivă aferentă actualelor măsuri de ecologizare, pe sistemul de control și audit și pe suprapunerile tot mai mari dintre piloanele I și II 8 . Astfel cum a indicat platforma REFIT, este necesar să se diminueze sarcina de reglementare a PAC și să se amelioreze rentabilitatea acesteia, asigurându-se totodată realizarea obiectivelor și sporindu-se gradul de integrare al PAC în alte domenii de politică.

În 2018 va fi prezentat Parlamentului European și Consiliului un prim raport referitor la implementarea cadrului actual comun de monitorizare și evaluare a PAC, inclusiv primele rezultate cu privire la modul în care funcționează. Evaluarea impactului, care va sta la baza propunerii Comisiei pentru politica agricolă comună din perioada de după 2020, va lua în considerare toate dovezile disponibile referitoare la funcționarea politicii până în prezent (inclusiv rezultatele evaluării și contribuția platformei REFIT) și va utiliza aceste informații atunci când va analiza soluții specifice pentru viitor.



O politică agricolă comună pregătită pentru viitor

În timp ce a abordat obiectivele stabilite pentru PAC în tratat, politica agricolă comună a continuat să evolueze, determinând creșterea valorii adăugate europene. PAC a intensificat substanțial și accentul pe care îl pune pe mediu, climă și contextul rural mai larg în care se desfășoară activitățile agricole. Sectorul a putut astfel să-și sporească productivitatea cu aproape 9 % începând din 2005, diminuând, în același timp, cu 24 % emisiile de gaze cu efect de seră din 1990 încoace și reducând îngrășămintele folosite, cu impact pozitiv asupra calității apei. Cu toate acestea, în lipsa unui sprijin politic mai puternic și mai ambițios, este improbabil ca emisiile din agricultura UE să continue să scadă în același ritm. PAC trebuie să continue să-și intensifice reacțiile la aceste provocări și trebuie, de asemenea, să joace un rol major în realizarea priorităților Comisiei Juncker, în coerență perfectă cu alte politici, în special:

·stimulând crearea de locuri de muncă de calitate, creșterea și investițiile;

·exploatând potențialul uniunii energetice, al economiei circulare și al bioeconomiei, sprijinind totodată grija față de mediu și combaterea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea;

·transferând cercetarea și inovarea din laboratoare pe teren și pe piețe;

·conectând complet fermierii și mediul rural la economia digitală și

·contribuind la agenda Comisiei Europene referitoare la migrație.

În același timp, UE este angajată ferm să acționeze în sensul Acordului COP21 de la Paris și al obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD). Mai concret, PAC stă la baza politicilor prevăzute în cadrul privind energia și clima pentru 2030, care solicită sectorului agricol să contribuie la îndeplinirea țintei de la nivelul întregii economii de reducere a emisiilor cu 40 % până în 2030 și la Strategia de adaptare a UE. Agricultura europeană trebuie, de asemenea, să contribuie într-o mai mare măsură la realizarea obiectivelor de mediu ale UE. Aceste angajamente nu pot fi duse la îndeplinire fără fermieri, silvicultori și alți actori din mediul rural care gestionează peste jumătate din terenurile UE, sunt utilizatori-cheie și gardieni ai resurselor naturale asociate și pun la dispoziție absorbanți de carbon de amploare, precum și resurse regenerabile pentru industrie și energie. Din acest motiv, o PAC modernizată ar trebui să-și sporească valoarea adăugată europeană reflectând un grad mai mare de ambiție în domeniul mediului și climei și ocupându-se de preocupările cetățenilor cu privire la producția agricolă durabilă.

Declarația de la Cork 2.0 din 2016, „O viață mai bună în zonele rurale”, a exprimat aspirațiile ambițioase privind reușitele viitoare ale agriculturii și mediului rural din UE și contribuțiile pe care le-ar putea avea acestea la societate în ansamblul ei. În declarație este prezentată o agendă pentru reformarea PAC pentru ca aceasta să îndeplinească mai bine obiectivele și pentru a o pune în concordanță cu provocările prezentului. Este nevoie, în special, să se investească în competențe, servicii publice, infrastructură și în consolidarea capacităților, în scopul de a se construi comunități rurale dinamice.

Imaginea 3

Consultarea publică a subliniat importanța celor trei dimensiuni ale durabilității (economică, de mediu și socială) și le-a legat de o nevoie mai amplă de modernizare și simplificare a politicii.

Cartea albă privind viitorul Europei, prezentată de Comisie la 1 martie 2017, a provocat o dezbatere complexă despre viitorul UE, invitând Uniunea și statele sale membre să interacționeze mai bine cu cetățenii, să fie mai responsabile față de aceștia și să ducă la îndeplinire mai repede și mai bine ceea ce s-a convenit la nivel colectiv, precum Pilonul european al drepturilor sociale. Documentul de reflecție al Comisiei din 28 iunie 2017 privind Viitorul finanțelor UE stimulează și mai mult această dezbatere, prin prezentarea de opțiuni și scenarii pentru orientarea viitoare a bugetului UE, incluzând, printre alte opțiuni, un grad de cofinanțare a PAC și implicațiile acestuia. După cum s-a reamintit în documentul de reflecție, bugetul UE ar trebui să continue să țină seama de tendințele actuale care vor modela UE în anii următori. Mai există și o serie de provocări noi în privința cărora bugetul UE va trebui să facă mai mult decât face astăzi. În acest context, vor trebui analizate toate instrumentele existente, inclusiv PAC. Prezenta comunicare nu anticipează așadar nici rezultatul acestei dezbateri, nici propunerile pentru următorul cadru financiar multianual (MFF).

Documentul de reflecție privind Viitorul finanțelor UE a solicitat trecerea la o creștere nouă, sustenabilă care să combine considerentele economice, sociale și de mediu într-un mod holistic și integrat și o mai mare concentrare pe furnizarea de bunuri publice.

Acesta este fondul pe care PAC trebuie să facă următorii pași în evoluția sa – modernizând și simplificând și cooperând strâns cu alte politici ale UE, pentru a soluționa o serie largă de probleme urgente și a scoate la lumină tot ce au mai bun sectorul agricol și zonele rurale ale Uniunii, punând mai mult accent pe standarde superioare și pe rezultate efective, și pentru a-i sprijini pe fermieri în a anticipa provocările și evoluțiile viitoare importante și a face față acestora.

2.către un nou model de a obține rezultate și o PAC mai simplă

PAC trebuie să evolueze în diverse moduri și să aibă reacții mai eficace la provocările și oportunitățile care apar la nivelul UE, la nivel național, regional, local, precum și la nivelul fermei. Aceasta înseamnă inclusiv că PAC trebuie să își raționalizeze guvernanța și să își îmbunătățească modul în care îndeplinește obiectivele UE, dar și să își reducă semnificativ sarcina birocratică și administrativă.

Actualul sistem al PAC de îndeplinire a obiectivelor se bazează pe cerințe detaliate la nivelul UE și prevede controale stricte, penalități și măsuri de audit. Aceste reguli sunt adesea foarte prescriptive, mergând până la nivelul fermei. În mediul extrem de diversificat care există în Uniune în privința agriculturii și a climei, nici abordările de tip descendent, nici cele de tip soluție universală nu sunt potrivite însă pentru obținerea rezultatelor dorite și a valorii adăugate europene.

În modelul de atingere a obiectivelor pe care îl va presupune viitoarea PAC, Uniunea ar trebui să stabilească parametrii de bază în termeni de politici (obiectivele PAC, tipuri generale de intervenție, cerințe de bază), în timp ce statele membre ar trebui să dețină o responsabilitate mai mare și să fie mai răspunzătoare de modul în care îndeplinesc obiectivele și ating țintele convenite. Obiectivele PAC ar îndeplini obligațiile înscrise în Tratatul privind UE, dar și obiectivele și țintele deja convenite, de exemplu, cu privire la mediu și schimbările climatice (COP 21), precum și o serie de ODD. Atunci când pregătesc planuri strategice privind PAC, statele membre vor ține seama de instrumentele lor de planificare adoptate care își au sursa în legislația și politicile UE în domeniul mediului și climei 9 . În același timp, statele membre ar fi responsabile de furnizarea unei monitorizări și a unei raportări credibile cu privire la performanțe, contribuind la asigurarea bugetului.

Un grad mai ridicat de subsidiaritate ar face posibilă luarea în considerare în mai mare măsură a condițiilor și nevoilor locale, în raport cu aceste obiective și ținte. Statelor membre le-ar reveni sarcina de a adapta intervențiile PAC pentru a-și intensifica contribuția la îndeplinirea obiectivelor UE. Statele membre ar menține structurile actuale de guvernanță – care trebuie să continue să asigure o monitorizare și un control eficace al atingerii tuturor obiectivelor de politică -, dar ar avea în același timp o influență mai puternică în ceea ce privește conceperea cadrului de conformitate și control aplicabil beneficiarilor (incluzând controalele și penalitățile).

Pentru a spori valoarea adăugată europeană și a menține o piață agricolă internă funcțională, statele membre și-ar lua deciziile nu izolat, ci în cadrul unui proces structurat care s-ar materializa în întocmirea unui plan strategic privind PAC, care ar viza intervențiile din ambii piloni I și II, asigurându-se astfel coerența politicilor atât în cadrul viitoarei PAC, cât și cu alte politici. Modelul de realizare a obiectivelor va continua astfel să asigure condiții echitabile, menținând caracterul comun și cei doi piloni ai politicii. Comisia ar evalua și ar aproba aceste planuri în vederea creșterii la maximum a contribuției pe care o are PAC la îndeplinirea priorităților și a obiectivelor UE și la atingerea țintelor statelor membre în materie de climă și energie. Acest aspect este important pentru a se asigura menținerea unei abordări comune față de îndeplinirea obiectivelor în domeniul mediului și al climei în toate statele membre. Mai multă ambiție este singura opțiune de politică viabilă în această privință.

Procesul de planificare ar trebui conturat mult mai simplu, rămânând în mod clar sub nivelurile de complexitate exemplificate de actuala programare în domeniul dezvoltării rurale. Aceasta înseamnă, mai concret, că ar trebui eliminate de la nivelul legislației UE elementele prescriptive privind conformitatea, precum detaliile măsurilor și regulile de eligibilitate pentru acestea. Simplificarea respectivă ar favoriza și abordările integrate și inovatoare și ar face cadrul de politici mai adaptabil și deschis la inovare.

Aceasta înseamnă că PAC și planurile statelor membre ar trebui să se axeze, mai întâi de toate, pe obiective și pe rezultatele preconizate, lăsând suficientă marjă statelor membre și regiunilor să abordeze propriile caracteristici. În conformitate cu logica abordării Comisiei „buget axat pe rezultate”, un viitor sistem de îndeplinire a obiectivelor ar trebui, așadar, să fie mai concentrat pe rezultate, să stimuleze subsidiaritatea oferindu-le statelor membre un rol mult mai important în a pune în aplicare schemele din cadrul PAC, în a urmări țintele realiste și adecvate convenite și în a contribui la reducerea sarcinii administrative legate de UE pentru beneficiari. Într-un astfel de context, opțiunile simplificate în materie de costuri și tehnologiile moderne oferă oportunități uriașe de reducere a acestei sarcini, în special în ce privește controalele. Ar trebui să li se permită fermierilor și cetățenilor deopotrivă să beneficieze de aceste progrese cu un cadru mai puțin prescriptiv.

În acest mod, astfel cum s-a proclamat în Declarația de la Cork 2.0, arhitectura PAC în ansamblu ar asigura intervenții orientate în direcția îndeplinirii unor obiective economice, sociale și de mediu bine definite, reflectând totodată nevoile și aspirațiile teritoriilor în cauză.

O altă funcție esențială a Comisiei ar consta, desigur, în supravegherea obținerii de rezultate și a respectării normelor de bază ale UE, precum și a angajamentelor internaționale în cadrul unui sistem bine conceput de audit și asigurare. În acest scop, procesul de asigurare ar trebui adaptat la cerințele unui mod de elaborare a politicilor orientat către rezultate, care include elaborarea și aplicarea unor indicatori solizi și măsurabili și a unei monitorizări și raportări credibile cu privire la performanțe.

3.o PAC mai inteligentă, mai modernă și mai durabilă

Cetățenii europeni ar trebui să aibă în continuare acces la produse alimentare sigure, de înaltă calitate, la prețuri accesibile, variate și hrănitoare. Felul în care sunt produse și comercializate alimentele ar trebui să se adapteze la așteptările cetățenilor, în special în ceea ce privește efectul asupra sănătății lor, a mediului și a climei. Pentru a putea asigura acest lucru în contextul unei populații mondiale în creștere, al presiunii mai mari asupra mediului și al schimbărilor climatice, PAC trebuie să continue să evolueze, păstrându-și orientarea către piață și sprijinind pe mai departe modelul fermei familiale din UE în toate regiunile Uniunii. În mod similar, PAC trebuie să sprijine eforturile depuse pentru a se aborda cauzele profunde ale migrației către UE și să fie compatibilă cu aceste eforturi.

Imaginea 4

Îndeplinirea acestor obiective va deveni posibilă dacă se va porni de la ceea ce a realizat deja PAC prin obiectivele sale de politică, într-un context economic, climatic, de mediu, social, tehnologic, industrial și politic nou. Secțiunea următoare stabilește principalele obiective ale viitoarei PAC:

·de a promova un sector agricol inteligent și rezilient;

·de a intensifica grija față de mediu și acțiunile climatice și de a contribui la realizarea obiectivelor UE în domeniul mediului și al climei;

·de a consolida structura socioeconomică a zonelor rurale.

Pentru a îndeplini aceste obiective, sectorul agricol și zonele rurale ale UE vor trebui să fie mai bine conectate la dezvoltarea capitalului uman și la cercetare, iar sprijinul acordat inovării va trebui intensificat.

Viitoarea PAC va trebui de asemenea să continue să abordeze așteptările societale privitoare la producția alimentară durabilă, în special la siguranța alimentară, calitatea alimentelor, standardele de mediu și privind bunăstarea animalelor.

3.1.O utilizare mai eficientă a cercetării și inovării pentru o mai bună legătură între ceea ce știm și ceea ce creștem

Inovațiile din diverse domenii (în agronomie, de exemplu soluții bazate pe natură, inovații legate de ameliorarea animalelor și a plantelor, de agricultura verticală, zootehnie, biologie, tehnologie, domeniul digital, organizare și produse) sunt la îndemână și pot fi de folos caracterului multifuncțional al sistemelor agricole și agroalimentare din UE. Cercetarea și inovarea fac parte din premisele progresului în privința tuturor provocărilor cu care se confruntă sectorul agricol și zonele rurale ale UE: de natură economică sau socială ori legate de mediu. Nevoile și contribuțiile zonelor rurale ar trebui să se reflecte clar în agenda de cercetare a Uniunii Europene, iar viitoarea PAC va trebui să stimuleze și mai mult sinergiile cu politica de cercetare și inovare pentru dezvoltarea inovării.

Dezvoltarea tehnologică și digitalizarea fac posibile progrese mari în ceea ce privește eficiența resurselor, consolidând un sector agricol care respectă mediul și clima, care reduce impactul asupra mediului și climei al agriculturii, sporește rezistența și sănătatea solului și determină o scădere a costurilor pentru fermieri. Cu toate acestea, utilizarea noilor tehnologii în agricultură rămâne sub așteptări și răspândită în mod inegal pe teritoriul UE, fiind necesar, în special, să se abordeze accesul la tehnologie al fermelor de dimensiune mică și mijlocie.

Nu numai tehnologia, ci și accesul la cunoștințe solide, importante și noi este foarte neuniform în Uniune. Acest aspect împiedică funcționarea anumitor instrumente ale PAC și afectează competitivitatea și potențialul de dezvoltare ale sectorului agricol în ansamblul său. Dimpotrivă, capacitatea PAC de a intensifica fluxul de cunoștințe între parteneri din părți diferite ale UE oferă o valoare adăugată pronunțată și totodată va duce la reduceri ale costurilor, va contribui la creșterea impactului finanțării UE și va intensifica inovarea în diferitele părți ale UE.

 

Imaginea 5

Sprijinul acordat pentru cunoștințe, inovare și tehnologie va fi esențial în procesul de pregătire a PAC pentru viitor. Schemele menite să consolideze performanțele economice și de mediu, precum și adaptarea la schimbările climatice și atenuarea acestora vor fi legate de serviciile de consiliere care oferă consultanță, competențe și inovare.

Parteneriatul european pentru inovare privind productivitatea și durabilitatea agriculturii (EIP-AGRI) și Parteneriatul european pentru inovare în domeniul apei și-au dovedit valoarea, mobilizând sectorul agricol în direcția inovării. EIP-AGRI a finanțat proiecte-pilot cu participanți multipli și creează rețele peste tot în Europa pentru a face disponibile noile cunoștințe pe scară largă. Succesul său depinde de performanța combinată a consultanților, a formării pe teme de agricultură și a sistemelor de educație, a cercetătorilor și a organizațiilor de fermieri, la care se face adesea referire sub numele de Sistemul agricol de cunoaștere și inovare (AKIS) și care funcționează foarte diferit de la un stat membru la altul. Rolul consultantului agricol se distinge ca având o importanță deosebită. O PAC modernă ar trebui să sprijine consolidarea serviciilor de consiliere agricolă din cadrul sistemelor agricole de cunoaștere și inovare. Aceasta ar trebui să devină o condiție pentru aprobarea planurilor strategice privind PAC. Consolidarea serviciilor de consiliere agricolă ar trebui să fie facilitată prin intensificarea sprijinului pentru realizarea de schimburi între colegi, pentru crearea de rețele și cooperarea dintre fermieri inclusiv prin organizațiile de producători (OP), deoarece aceste elemente pot fi vectori importanți ai schimbului de cunoștințe, ai inovării și ai reducerii costurilor pentru fermieri în mod foarte regulat.

3.2.Promovarea unui sector agricol inteligent și rezilient

3.2.1.Sprijin pentru un venit echitabil care să-i ajute pe fermieri să trăiască din munca lor 

Astfel cum s-a subliniat în Documentul de reflecție privind Viitorul finanțelor UE, plățile directe acoperă parțial diferența care există între veniturile din sectorul agricol și cele din alte sectoare economice. Plățile directe oferă o plasă de siguranță importantă pentru venituri, asigurând existența unei activități agricole pretutindeni în Uniune, inclusiv în zonele care se confruntă cu constrângeri naturale (care primesc și plăți pentru venit în cadrul politicii de dezvoltare rurală), cu diversele beneficii economice, de mediu și sociale asociate, inclusiv furnizarea de bunuri publice. De aceea, plățile directe rămân o parte esențială din PAC, în concordanță cu obligațiile care îi revin acesteia în temeiul Tratatului privind UE.