COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 6.3.2017

COM(2017) 113 final

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU ȘI PARLAMENTUL EUROPEAN

Raportul de evaluare ex post privind programul „Prevenirea și informarea cu privire la consumul de stupefiante” (2007-2013)

CUPRINS

1    INTRODUCERE    

1.1    OBIECTIVUL RAPORTULUI    

1.2    METODOLOGIA ȘI SURSELE DE INFORMAȚII    

1.3    PREZENTAREA GENERALĂ A PROGRAMULUI    

2    REZULTATELE EVALUĂRII    

2.1    RELEVANȚA PROGRAMULUI    

2.2    COERENȚA ȘI COMPLEMENTARITATEA    

2.3    EFICACITATEA    

2.4    SUSTENABILITATEA ȘI TRANSFERABILITATEA    

2.5    EFICIENȚA ȘI POSIBILITĂȚILE DE SIMPLIFICARE    

2.6    VALOAREA ADĂUGATĂ EUROPEANĂ    

3    CONCLUZII    

1INTRODUCERE

1.1OBIECTIVUL RAPORTULUI

1 2 Decizia de instituire a programului „Prevenirea și informarea cu privire la consumul de stupefiante” (DPIP) impune Comisiei să prezinte o evaluare ex post care să acopere perioada 2007-2013. Această evaluare a fost realizată de un evaluator extern independent, cu asistența personalului Comisiei.

Prezentul raport se bazează pe evaluarea respectivă. Raportul este structurat pe baza principalelor criterii de evaluare și a întrebărilor corespunzătoare. Acestea se referă, printre altele, la relevanță, coerență și complementaritate, eficacitate, impact și sustenabilitate, eficiență și posibilități de simplificare, precum și la valoarea adăugată europeană.

1.2METODOLOGIA ȘI SURSELE DE INFORMAȚII

Această evaluare finală a DPIP se bazează pe următoarele:

o amplă analiză a documentelor disponibile referitoare la toate cele 51 de granturi pentru acțiuni și granturi de funcționare finanțate prin program în perioada 2007-2013;

trecerea în revistă a documentelor programului, cum ar fi decizia de instituire a programului, programele anuale de lucru și cererile de propuneri pentru granturi și contracte de achiziții publice;

trecerea în revistă a altor informații disponibile online – de exemplu, documente de politică ale UE, site-uri web, decizii de instituire a programelor UE conexe etc.;

analiza cantitativă a celor 51 de proiecte și activități finanțate prin DPIP;

analiza celor 23 de răspunsuri la sondajul online primite din partea beneficiarilor de granturi DPIP;

consemnarea celor 5 interviuri subsecvente cu coordonatori de proiecte/organizații care au primit granturi DPIP 2007-2013.

1.3PREZENTAREA GENERALĂ A PROGRAMULUI

DPIP a fost instituit prin Decizia nr. 1150/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului în cadrul programului general „Drepturile fundamentale și justiția”. Programul a fost pus în aplicare pe o perioadă de șapte ani, din 2007 până în 2013. Acesta este menționat în Strategia UE în materie de droguri (2005-2012) și în Planul de acțiune al UE în materie de droguri pentru perioada 2005-2008 și pentru perioada 2009-2012.

Cele trei obiective generale ale programului, astfel cum sunt enumerate la articolul 2 din decizie, sunt:

să prevină și să reducă consumul și dependența de stupefiante și daunele produse de acestea;

să contribuie la îmbunătățirea nivelului de informare privitoare la consumul de stupefiante;

să susțină punerea în aplicare a Strategiei UE în materie de droguri.

Obiectivele specifice ale programului (prevăzute la articolul 3 din Decizia nr. 1150/2007/CE) sunt:

să promoveze acțiunile transnaționale de:

–înființare a unor rețele multidisciplinare;

–asigurare a creșterii capitalului de cunoștințe, a schimbului de informații, precum și a identificării și a diseminării bunelor practici;

–sensibilizare cu privire la problemele de sănătate și cele sociale provocate de consumul de stupefiante;

–susținere a măsurilor menite să prevină consumul de stupefiante, inclusiv prin reducerea daunelor produse de stupefiante și prin folosirea de metode de tratament în lumina celor mai recente descoperiri științifice;

să implice societatea civilă în punerea în aplicare și în dezvoltarea Strategiei UE în materie de droguri și a planurilor de acțiune ale UE; și

să monitorizeze, să pună în aplicare și să evalueze punerea în aplicare a acțiunilor specifice în cadrul planurilor de acțiune în materie de droguri (2005-2008 și 2009-2012).

Pentru a atinge aceste obiective, programul a finanțat activități prin intermediul a trei tipuri diferite de instrumente financiare 3 : „granturi pentru acțiuni”, „granturi de funcționare” și achiziții publice. Granturile pentru acțiuni au fost acordate pentru proiecte transnaționale specifice de interes pentru întreaga Uniune Europeană sau pentru proiecte naționale în pregătirea sau completarea proiectelor transnaționale sau a măsurilor Uniunii sau care au contribuit la elaborarea de metode și/sau tehnologii inovatoare cu potențial de transfer. Granturile de funcționare au fost acordate unor organizații neguvernamentale sau altor entități care urmăresc un obiectiv de interes european general în domeniul politicii în materie de droguri. Au fost disponibile fonduri, de asemenea, pentru proiecte specifice prezentate de Comisie (inițiativele Comisiei), cum ar fi studii de fezabilitate, cercetare tematică, organizarea de conferințe sau dezvoltarea de sisteme informatice. 4

Bugetul total planificat pentru DPIP pentru perioada ianuarie 2007 - decembrie 2013 s-a ridicat la 22 332 de milioane EUR 5 [a se vedea Tabelul 1-1 Defalcarea bugetară planificată pentru programul DPIP (2007-2013)] . Suma totală angajată pentru aceeași perioadă a fost de 20 738 de milioane EUR.

Tabelul 1-1 Defalcarea bugetară planificată pentru programul DPIP (2007-2013)

Sursa: DPIP – Programe de lucru anuale (2007-2013)

Logica de intervenție a DPIP este ilustrată în Figura 1-1 mai jos.

Figura 1-1 Logica de intervenție a programului „Prevenirea și informarea cu privire la consumul de stupefiante” (2007-2013)

Tabelul 1-2 sintetizează numărul de acțiuni diferite finanțate în fiecare an pentru perioada de punere în aplicare a programului. Cererile de propuneri pentru granturi pentru acțiuni au fost împărțite între anii 2009-2010 și 2011-2012.

Tabelul 1-2 Numărul de inițiative finanțate pe an

Proiectele și activitățile din cadrul DPIP au fost coordonate, în principal, de ONG-uri/rețele naționale (33 % din numărul total de organizații coordonatoare), urmate de universități (23 %), institute de cercetare (22 %) și rețele/platforme/forumuri europene (14 %). 7

Figura 1-2 ilustrează principalele activități finanțate prin granturi pentru acțiuni (în stânga) și granturi de funcționare (în dreapta) în cadrul DPIP. Proiectele de granturi pentru acțiuni s-au axat de cele mai multe ori pe activități de sensibilizare, informare și diseminare (31 %) și pe activități analitice (31 %), urmate de învățarea reciprocă, schimbul de bune practici și cooperare (18 %). Pe poziția a patra referitoare la cele mai frecvente activități aferente proiectelor de granturi pentru acțiuni s-au plasat activitățile de formare (12 %). Granturile de funcționare s-au axat, de asemenea, pe activități de sensibilizare, informare și diseminare (27 %), urmate de activități de învățare reciprocă, schimburi de bune practici și cooperare (20 %) Activitățile analitice (16 %) și asistența pentru actorii principali (16 %) s-au plasat pe pozițiile a treia și a patra între cele mai frecvente activități puse în aplicare prin granturi de funcționare. Contractele de achiziții publice s-au axat pe trei activități principale: studii și organizarea de evenimente și reuniuni. 8

Figura 1-2 Granturi pentru acțiuni (diagrama din stânga) și granturi de funcționare (diagrama din dreapta) acordate în cadrul DPIP în funcție de activitatea principală            

2REZULTATELE EVALUĂRII

2.1RELEVANȚA PROGRAMULUI

Relevanța programului DPIP este evaluată în funcție de măsura în care acțiunile sale corespund în mod logic obiectivelor sale, necesităților mai ample în materie de politică ale UE și nevoilor publicului-țintă.

2.1.1Prioritățile stabilite în cererile de propuneri, acțiunile selectate și relevanța acestora pentru politică

În perioada 2007-2013, au fost înregistrate trei evoluții majore în materie de politică și de legislație la nivelul UE în domeniile relevante pentru programul DPIP: Decizia-cadru 2004/757/JAI a Consiliului, Strategia UE în materie de droguri și planurile de acțiune asociate, precum și evoluții în ceea ce privește noile droguri, cum ar fi substanțele psihoactive noi.

Începând cu cererea de propuneri 2011-2012, au fost introduse noi priorități 9 nu numai pentru a reflecta aceste evoluții în materie de politică și de legislație, ci și pentru a ține seama de cele mai recente descoperiri științifice. Această flexibilitate a îmbunătățit relevanța programului pentru contextul în care acesta a fost pus în aplicare.

La nivel de proiect, s-a constatat că inițiativele selectate au sprijinit în mod adecvat evoluțiile în materie de politică, atât datorită faptului că aceasta a constituit principalul obiectiv al proiectului, cât și pentru că multe inițiative au diseminat rezultatele obținute către factori de decizie și/sau au contribuit la elaborarea politicilor la nivel european/național. 10

În plus față de proiecte, contractele de achiziții publice finanțate prin program au vizat în mod specific elaborarea și punerea în aplicare a politicilor și a legislației în domeniul prevenirii consumului de droguri. Există dovezi care arată că unele contracte au fost deosebit de relevante pentru evoluțiile în materie de politică/legislație în domeniu (de exemplu, evaluarea impactului care a condus la o nouă propunere legislativă privind substanțele psihoactive noi). 11

2.1.2Relevanța programului în raport cu nevoile grupurilor-țintă

În general, DPIP a vizat nevoile beneficiarilor de granturi. În primul rând, programul a fost adaptat acestui domeniu de politică. În al doilea rând, acesta a completat o lacună în ceea ce privește finanțarea la nivel național pentru inițiativele în materie de droguri. În plus, atât cadrul conceptual al programului, cât și prioritățile sale au corespuns nevoilor actorilor care activează în domeniul reducerii cererii de droguri. 12

Majoritatea proiectelor din cadrul DPIP au efectuat o evaluare a nevoilor 13 pentru a garanta faptul că activitățile lor sunt relevante pentru grupul-țintă. În total, 16 dintre cei 23 de respondenți la sondajul online (67 %) au precizat că proiectul sau activitățile puse în aplicare au fost concepute pe baza unei evaluări a nevoilor. Nouă dintre acești respondenți au afirmat că evaluările nevoilor au fost efectuate în anul demarării proiectului sau în anul anterior, ceea ce demonstrează că evaluarea a avut în vedere cele mai recente date. 14

2.2COERENȚA ȘI COMPLEMENTARITATEA

2.2.1Complementaritatea cu alte programe ale UE

Decizia nr. 1150/2007/CE a Consiliului 15 de instituire a DPIP pentru perioada 2007-2013 indică faptul că UE poate aduce o valoare adăugată acțiunilor statelor membre „în domeniul prevenirii și informării cu privire la consumul de stupefiante, inclusiv în ceea ce privește tratamentul și reducerea daunelor produse de stupefiante, prin completarea acestor acțiuni și prin promovarea sinergiilor”. Articolul 11 din decizie subliniază faptul că se urmăresc sinergiile și complementaritatea cu alte instrumente ale UE, în special:

programul general „Securitate și protejarea libertăților”;

Al șaptelea program-cadru pentru cercetare și dezvoltare și

programul de acțiune comunitară în domeniul sănătății 2008-2013.

De asemenea, decizia precizează că ar trebui asigurată complementaritatea dintre DPIP și activitățile Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT), prin utilizarea expertizei, a metodologiei și a bunelor practici ale observatorului, cu un accent special pe elementele statistice ale informării cu privire la consumul de stupefiante.

În plus față de instrumentele indicate în decizia Consiliului, au existat posibilități de complementaritate și de creare de sinergii între DPIP și alte programe ale DG Justiție, cum ar fi programele „Justiție penală” (JPEN), „Justiție civilă” (JCIV), programul „Drepturi fundamentale și cetățenie” (FRC) și Daphne III. De asemenea, în ceea ce privește riscurile de suprapunere, a existat o garanție formală în programele anuale de lucru ale DPIP pentru a se evita suprapunerile între proiecte finanțate în cadrul altor programe.

DPIP a prezentat similarități cu programul „Prevenirea și combaterea infracționalității” (ISEC), în cadrul programului general „Securitate și protecția libertăților”, în măsura în care ambele programe s-au axat pe inițiative în materie de droguri. Cu toate acestea, DPIP a vizat reducerea cererii de droguri, în timp ce ISEC s-a axat pe reducerea ofertei de droguri, în special prin activități orientate spre combaterea traficului de droguri.

Programul de acțiune comunitară în domeniul sănătății (2008-2013), gestionat de DG SANTE, prin abordarea sa integrată a sănătății, a acoperit, de asemenea, politicile în materie de droguri și prevenirea consumului de droguri din perspectiva sănătății publice prin promovarea unor stiluri de viață sănătoase. Acțiunile finanțate în cadrul acestui program s-au axat exclusiv pe problema consumului de droguri, inclusiv pe cazurile de policonsum de droguri, cu o abordare mai directă decât DPIP. Inițiativele de informare în domeniul sănătății cuprind informații extrem de tehnice/științifice sau măsuri care vizează să îmbunătățească accesul la informații pentru pacienți și medici deopotrivă.

Cel de Al 7-lea program-cadru pentru cercetare și dezvoltare (PC7) (2007-2013) a finanțat proiecte care au vizat consolidarea dovezilor științifice cu privire la consecințele consumului de droguri în domeniul sănătății publice, al științelor socio-economice și al științelor umaniste. Întrucât programul s-a axat, în principal, pe proiecte de cercetare la scară largă, acestea au completat proiectele la scară limitată finanțate prin DPIP. 16

La nivel de program, evaluarea a arătat că DPIP a completat alte programe ale UE, astfel cum s-a explicat mai sus, în ceea ce privește domeniile tematice și obiectivele, solicitanții eligibili de granturi, beneficiarii finali și tipurile de măsuri și intervenții finanțate. La nivelul cererilor de propuneri, concluziile confirmă faptul că nu au existat posibilități de suprapuneri cu celelalte cereri organizate de DG Justiție și cu alte instrumente ale UE în ceea ce privește acțiunile eligibile, având în vedere că acestea erau diferite în ceea ce privește prioritățile și obiectivele. 17

Concluziile evaluării confirmă coerența DPIP. În primul rând, logica de intervenție a acestuia [a se vedea Figura 1-1 Logica de intervenție a programului „Prevenirea și informarea cu privire la consumul de stupefiante” (2007-2013) ] este coerentă pe plan intern, ceea ce înseamnă că obiectivele, contribuțiile, activitățile și rezultatele preconizate ale programului nu sunt contradictorii. 18

În al doilea rând, diferitele instrumente de finanțare (granturi pentru acțiuni, granturi de funcționare și contracte de achiziții publice) sunt complementare și nu se suprapun.

În sfârșit, există puține date care să sugereze existența unor sinergii între DPIP și alte intervenții la nivelul UE și la nivel național. Cu toate acestea, au fost raportate unele sinergii în cursul evaluării. Unele dintre activitățile care au contribuit la crearea de sinergii au fost diseminarea constatărilor aferente proiectului, dezvoltarea de rețele, acțiunile comune și cooperarea. 19

2.2.2Complementaritatea la nivel de proiect

Rezumate ale proiectelor cu informații privind toate proiectele finanțate prin DPIP au fost puse la dispoziția publicului pe site-ul web al DG Justiție dedicat cererilor de propuneri aferente DPIP. Informații selectate cu privire la proiecte pot fi consultate, de asemenea, pe site-ul web al OEDT. 20 În plus, publicația intitulată „Projects, studies and research on illicit drugs funded by the European Commission 2007-2010” (Proiecte, studii și cercetare în domeniul drogurilor ilicite, finanțate de Comisia Europeană în perioada 2007-2010) 21 a oferit o imagine de ansamblu cuprinzătoare asupra proiectelor finanțate prin DPIP, programul în domeniul sănătății, PC7 și ISEC în perioada 2007-2010. O altă publicație intitulată „New Psychoactive Substances Projects, Studies and Research” (Substanțe psihoactive noi. Proiecte, studii și cercetare finanțate de Comisia Europeană) 22 a oferit, de asemenea, informații privind proiectele axate pe substanțele psihoactive noi finanțate prin DPIP, programul în domeniul sănătății, PC6, PC7 și ISEC (2007-2013).

Riscul de suprapunere între proiecte a fost redus în continuare prin cerințele și stabilirea priorităților aferente cererilor de propuneri în cadrul DPIP. Datele colectate prin cartografierea proiectelor, interviurile subsecvente și sondajul online au indicat faptul că unele proiecte DPIP au completat proiecte finanțate prin alte programe ale UE. Exemple de complementaritate a proiectelor pot fi observate, de asemenea, între programele derulate de DG Justiție (JPEN, JCIV, FRC și Daphne III). 23

2.3EFICACITATEA

Eficacitatea unui program se referă la măsura în care programul și-a îndeplinit cu succes obiectivele, precum și la măsura în care proiectele din cadrul DPIP au reușit să își atingă propriile obiective.

2.3.1Realizările programului

24 Dovezile colectate până în prezent sugerează că, în general, DPIP a fost eficace în ceea ce privește realizarea obiectivelor sale generale. Cu toate acestea, trebuie remarcat că doar 51 de inițiative au fost cofinanțate în cursul perioadei de finanțare 2007-2013. Prin urmare, contribuția la atingerea obiectivului de prevenire și reducere a consumului de droguri în UE nu putea fi decât relativă. Cu toate acestea, DPIP a contribuit la promovarea sensibilizării și a informării intra-europene cu privire la droguri și la daunele cauzate de acestea, în special în rândul tinerilor și al consumatorilor de droguri.

25 În plus, acțiunile finanțate prin DPIP au condus la îmbunătățirea dialogului cu privire la droguri și au încurajat schimbul de cele mai bune practici între părțile interesate, în special ONG-uri, asistenți sociali, factori de decizie politică și experți. Inițiativele au avut un impact mai amplu în statele membre în care au fost puse în aplicare majoritatea activităților, și anume: Italia, Regatul Unit, Germania, Țările de Jos, Franța, Spania, Portugalia, Belgia, Republica Cehă, Bulgaria, Estonia și Belgia.

Cu toate acestea, inițiativele finanțate prin DPIP au contribuit într-o anumită măsură la punerea în aplicare a Strategiei UE în materie de droguri și a planurilor de acțiune aferente. Acest lucru se datorează faptului că punerea în aplicare și dezvoltarea Strategiei în materie de droguri și a planului de acțiune aferent au fost acoperite într-o mai mică măsură de acțiuni în comparație cu alte obiective/priorități.

26 Programul și-a atins obiectivul general, de asemenea, prin intermediul contractelor de achiziții publice. Programul a fost axat mai puțin pe sprijinirea dezvoltării legislației și a politicilor la nivel național și la nivelul UE și mai mult pe dezvoltarea de noi practici legate de prevenirea/reducerea consumului de droguri. Cu toate acestea, programul nu a avut același succes în ceea ce privește integrarea practicilor respective în politici derulate la nivelul UE. De asemenea, doar câteva proiecte au contribuit la dezvoltarea de politici la nivel național. Deși factorii de decizie politică au fost implicați în mod activ în majoritatea proiectelor DPIP, există puține elemente care să demonstreze că prin contactele cu aceste părți interesate s-a produs un impact real asupra elaborării politicilor.

Obiectivul general 1: să prevină și să reducă consumul și dependența de stupefiante și daunele cauzate de acestea

Intervențiile finanțate prin DPIP au pus în aplicare o gamă largă de activități care au îmbunătățit sensibilizarea și dialogul cu privire la droguri. De asemenea, acestea au îmbunătățit acțiunile de prevenire și au contribuit la reducerea consumului de droguri, a toxicomaniei și a daunelor cauzate de droguri. Acest obiectiv a fost realizat, în principal, prin activități de sensibilizare și de învățare reciprocă.

În special, activitățile de învățare reciprocă au condus la îmbunătățirea dialogului cu privire la droguri și au încurajat schimbul de cele mai bune practici între părțile interesate din medii diferite. În plus, acestea au contribuit la crearea de rețele multidisciplinare transnaționale sustenabile, specializate în prevenirea consumului de droguri (12 rețele au fost create sau extinse în cursul perioadei de finanțare). Acest impact a fost mai vizibil în statele membre în care astfel de activități au fost puse în aplicare în mod direct: Italia, Regatul Unit, Țările de Jos și Austria, urmate de – într-o măsură limitată – Danemarca, Bulgaria, Portugalia și Republica Cehă. Aproape jumătate dintre acțiuni au inclus organizarea de ateliere sau grupuri de reflecție (20 în total). 27

Activitățile de sensibilizare au îmbunătățit nivelul de sensibilizare și de informare cu privire la droguri și la daunele cauzate de acestea. Acest impact a fost, de asemenea, mai pronunțat în statele membre în care astfel de activități au fost aplicate în mod direct, și anume: Italia, Regatul Unit, Germania, Țările de Jos și Spania, urmate de Franța, Lituania, Portugalia, Danemarca, Estonia și Slovenia. 28

Activitățile au vizat, în principal, persoanele expuse riscului și grupurile vulnerabile (cum ar fi, tineri, femei, grupuri defavorizate și deținuți) pentru a-i sensibiliza cu privire la consecințele consumului de droguri. Activitățile de sensibilizare au vizat, de asemenea, publicul larg. 29

Obiectivul general 2: să contribuie la îmbunătățirea nivelului de informare cu privire la consumul de stupefiante

Intervențiile finanțate prin DPIP au pus în aplicare o gamă largă de activități, care au îmbunătățit furnizarea de informații cu privire la droguri prin dezvoltarea unor programe de intervenție inovatoare și a unor strategii de reducere a daunelor. Aceste intervenții au constat, în principal, în activități analitice 30 , axate pe cele mai recente evoluții ale politicii în materie de droguri (de exemplu, noi tendințe în ceea ce privește substanțele psihoactive noi, policonsumatorii de droguri și consumul de droguri de către grupuri vulnerabile, inclusiv deținuți, foști deținuți și persoane care lucrează în industria sexului).

Activitățile analitice puse în aplicare în cadrul programului au contribuit la promovarea inovării în domeniul științei și, prin conceperea unor metode de tratament inovatoare, acestea au contribuit la reducerea daunelor cauzate de droguri. Acest impact a fost mai vizibil în statele membre în care astfel de activități au fost puse în aplicare în mod direct, și anume: Germania, Regatul Unit, Italia, Spania, Țările de Jos, Republica Cehă, Danemarca, Belgia, Polonia, Portugalia, Letonia, Estonia, Austria, România și Bulgaria. Impactul proiectelor care au dezvoltat astfel de activități pare să fi fost mai amplu datorită numărului mare de state membre implicate în acest tip de activități, dar și pentru că majoritatea rezultatelor proiectelor au fost diseminate cu ușurință în cadrul Uniunii.

Inventarul documentelor efectuat pentru această evaluare a arătat că 41 de proiecte au pus în aplicare activități analitice. Dintre acestea, 15 s-au angajat în activități de cercetare științifică și/sau au întocmit rapoarte, 13 au elaborat sondaje și chestionare pentru colectarea de date de la consumatori de droguri și/sau organizații care se ocupă de aspecte legate de droguri, iar cinci s-au axat pe colectarea/analiza datelor sau pe întocmirea de statistici. 31

Aceste activități analitice au avut drept rezultat o serie de rapoarte: 21 de ghiduri și manuale (de exemplu, s-a redactat un manual de intervenție), 20 de rapoarte care prezintă statistici (cu privire la piața drogurilor și la durata diferitelor perioade de consum de droguri) și au fost efectuate 18 sondaje (de exemplu, sondaje pentru colectarea de informații directe de la grupuri-țintă).

Activitățile analitice au produs, de asemenea, 43 de alte tipuri de rapoarte. Acestea au inclus rapoarte reunind concluzii și recomandări formulate în urma atelierelor de lucru sau a seminarelor, rapoarte analitice privind eficacitatea instrumentelor utilizate pentru depistare, intervenții și trimiterea la programe de tratament, precum și rapoarte de sinteză privind rezultatele sondajelor și alte tipuri de consultare a părților interesate. 32

Cercetarea științifică a fost utilizată, în principal, pentru a identifica componentele substanțelor psihoactive noi și pentru a dezvolta noi metode de detectare a acestor substanțe în corpul uman.

Principalele contribuții ale activităților analitice/măsurilor de asistență pot fi rezumate după cum urmează:

eliminarea lacunelor în domeniul cunoștințelor și al cercetării științifice în ceea ce privește drogurile (de exemplu, droguri sintetice noi/NPS) și riscurile aferente pentru sănătate;

încurajarea dezbaterii cu privire la modificări și la reforme ale politicii în materie de droguri și

dezvoltarea unor noi strategii și metode de tratament pentru diminuarea daunelor cauzate de droguri în vederea abordării schimbărilor rapide în ceea ce privește consumul de droguri (substanțe psihoactive noi, policonsumatori de droguri etc.).

Obiectivul general 3: să susțină punerea în aplicare a Strategiei UE în materie de droguri

Punerea în aplicare și dezvoltarea Strategiei UE în materie de droguri și a planurilor de acțiune urmau să fie realizate, în principal, prin încheierea de contracte de achiziții publice. Un studiu privind „Standardele minime de calitate referitoare la reducerea cererii de droguri (EQUS)” a contribuit la procesul de elaborare a politicilor în domeniu. 33 La rândul său, acest lucru a contribuit la punerea în aplicare a acțiunii asociate din cadrul Strategiei UE în materie de droguri și al planului de acțiune. De asemenea, o evaluare a impactului privind substanțele psihoactive noi a fost utilizată drept bază pentru elaborarea unei noi propuneri legislative privind substanțele psihoactive noi. 34 Pe lângă această contribuție la dezvoltarea politicii UE în materie de droguri, evaluarea impactului a devenit un document de referință pentru comunitatea științifică din cadrul Uniunii.

Unele proiecte finanțate în cadrul DPIP au sprijinit factorii de decizie de la nivel național sau de la nivelul UE în procesul de elaborare a unor noi politici și acte legislative. Altele au dezvoltat instrumente de screening, intervenții rapide și determinare a tratamentului pentru tinerii cu probleme cu drogurile. Aceste instrumente au fost încorporate ulterior în planurile naționale în materie de droguri și în alte documente strategice naționale de prevenire a consumului de droguri. În timp ce majoritatea proiectelor din cadrul DPIP au ajuns la factorii de decizie relevanți de la nivel național și de la nivelul UE, rezultatele acestora au variat. 35

Inițiativele finanțate în cadrul DPIP au utilizat o serie de metode pentru a ajunge la factorii de decizie de la nivel național și de la nivelul UE, de exemplu: 91 % din respondenții la sondajul online care au beneficiat de finanțare în cadrul DPIP au invitat factorii de decizie la ateliere de lucru și/sau la alte evenimente de diseminare; 78 % din respondenții la sondajul online care au beneficiat de finanțare în cadrul DPIP au împărtășit materiale de comunicare (broșuri, pliante, fluturași) cu factorii de decizie; 65 % din beneficiarii de granturi au organizat reuniuni de proiect la care au participat factori de decizie; 65 % din respondenții la sondajul online care au beneficiat de finanțare în cadrul DPIP au invitat factori de decizie la evenimente precum sesiuni de informare și conferințe. 36

Factorii de decizie au răspuns prin faptul că au participat la evenimente legate de proiect, cum ar fi seminare, conferințe și ateliere de lucru sau prin faptul că au utilizat anumite elemente ale proiectului, cum ar fi abordarea/metoda utilizată sau activitățile puse în aplicare.

2.3.2Realizările proiectelor

Cea mai mare parte a proiectelor din cadrul DPIP și-au atins obiectivele stabilite. Acest lucru este confirmat atât de rezultatele sondajului online, cât și de interviurile subsecvente cu toți beneficiarii de granturi consultați ca parte a acestei evaluări, care au afirmat că au fost sau vor fi în măsură să atingă totalitatea sau majoritatea obiectivelor/rezultatelor planificate la timp. Aproape toți respondenții la sondaj au afirmat că proiectele lor au fost sau vor fi în măsură să ajungă la grupurile-țintă preconizate, adăugând faptul că proiectele și-au atins obiectivele. 37

2.4SUSTENABILITATEA ȘI TRANSFERABILITATEA

S-a analizat dacă rezultatele, realizările și impactul proiectelor au fost sustenabile dincolo de perioada de finanțare a proiectelor. Au fost identificate trei niveluri de sustenabilitate:

sustenabilitatea pe termen scurt, care a fost realizată, în principal, prin diseminarea rezultatelor proiectelor;

sustenabilitatea pe termen mediu, care include continuarea rezultatelor proiectului și/sau a parteneriatelor; și

sustenabilitatea pe termen mai lung, care a fost realizată, în principal, prin transferul cu succes al rezultatelor proiectelor către alte contexte, organizații și state membre, fără finanțare suplimentară (sau doar cu o finanțare limitată).

2.4.1Continuarea activităților și a realizărilor proiectelor și diseminarea rezultatelor aferente

Atât Comisia Europeană, cât și beneficiarii de granturi au depus eforturi considerabile pentru diseminarea rezultatelor proiectelor din cadrul DPIP. Acest lucru a contribuit la creșterea impactului proiectelor pe teren. Utilizarea diferitelor metode de diseminare puse în practică a contribuit la faptul că aceste rezultate au reușit să ajungă la diferite tipuri de părți interesate, de exemplu factori de decizie la nivelul UE și la nivel național, ONG-uri, asistenți sociali, tineri și experți în domeniu. La nivelul UE, rezultatele proiectelor au fost diseminate prin intermediul site-urilor web ale Comisiei și OEDT, ceea ce a îmbunătățit și mai mult vizibilitatea programului în sine.

38 Contractele de achiziții publice au fost utilizate, de asemenea, pentru a contribui la diseminarea rezultatelor proiectelor, prin producerea unor materiale de informare și prin organizarea unor evenimente de diseminare. La nivel de proiect, managerii de proiect au planificat și au utilizat în mod eficace o serie de instrumente de diseminare, inclusiv prin organizarea de evenimente și publicarea de materiale tipărite și audiovizuale, pentru a face cunoscute rezultatele proiectelor. În plus, majoritatea proiectelor au recurs la propriile site-uri web pentru diseminarea realizărilor proiectelor. Cu toate acestea, site-urile web dedicate proiectului au fost create, în general, doar pentru o perioadă limitată de timp, periclitând astfel sustenabilitatea și transferabilitatea realizărilor proiectului. Majoritatea beneficiarilor de granturi care au participat la sondaj au indicat că, inclusiv în cazul în care s-au luat măsuri pentru utilizarea în continuare și/sau disponibilitatea realizărilor (de exemplu, site-uri web), a fost necesară o finanțare suplimentară.

39 Analiza documentației aferente proiectului confirmă faptul că majoritatea proiectelor au elaborat un plan de sustenabilitate și/sau de diseminare (a se vedea Figura 2-1 ). Cu toate acestea, măsura în care beneficiarii proiectelor au reușit să asigure sustenabilitatea și transferabilitatea realizărilor/activităților legate de proiectele respective a variat considerabil. În cele mai multe cazuri, beneficiarii au elaborat doar materiale de diseminare care au fost distribuite între parteneri și grupuri-țintă în termen de șase luni de la sfârșitul perioadei de finanțare.

40 Majoritatea coordonatorilor de proiecte din cadrul DPIP au împărtășit rezultatele proiectelor cu OEDT pe toată durata de viață a proiectului, însă unii au împărtășit rezultatele proiectelor lor și prin intermediul rețelei Reitox. Rezultatele proiectelor au fost prezentate, de asemenea, în cadrul reuniunilor și al conferințelor organizate de OEDT, Forumul societății civile în materie de droguri și Grupul orizontal de lucru pentru substanțe stupefiante al Consiliului.

Figura 2-1 Tipul de diseminare a rezultatelor proiectului

Sursa: Sondaj pentru evaluarea ex post a celor cinci programe ale DG Justiție în perioada 2007-2013.

Întrebarea 24. Vă rugăm să prezentați observații cu privire la următoarele afirmații referitoare la diseminarea rezultatelor proiectului/activităților dumneavoastră

Analiza cantitativă indică faptul că a fost organizat cel puțin un eveniment pe proiect (54 de evenimente aferente unui număr de 51 de proiecte), acoperind un public care depășește cu puțin 41 000 de persoane, în timp ce un număr mare de proiecte par să fi produs materiale publicate și/sau site-uri web informative sau de consultanță. Cu toate acestea, se pare că numai un număr limitat de proiecte s-au angajat la realizarea unor forme de diseminare mai proactive, cum ar fi comunicatele de presă/implicarea mass-media sau campaniile de presă. Cu toate acestea, întrucât tinerii au reprezentat unul dintre principalele grupuri-țintă ale DPIP, unele proiecte au încercat să fie inovatoare și/sau creative în activitățile lor de diseminare pentru a fi în măsură să atragă un grup-țintă care este, de regulă, „dificil de implicat” și pentru a fi mai eficace în ceea ce privește furnizarea de informații despre droguri către acest grup-țintă. 41

2.4.2Continuarea parteneriatelor după finalizarea proiectului

42 Cele mai multe parteneriate stabilite pe durata punerii în aplicare a proiectelor/activităților în cadrul DPIP au continuat să existe și după finalizarea grantului, astfel cum s-a demonstrat prin rezultatele obținute în urma sondajului online și a interviurilor subsecvente. Majoritatea respondenților la sondajul online (82 %) au declarat că parteneriatul lor a continuat sau va continua și după finalizarea proiectului. În majoritatea cazurilor, continuarea parteneriatului a însemnat colaborarea ulterioară pe marginea unor proiecte similare sau un angajament susținut din partea tuturor partenerilor de a continua să disemineze rezultatele proiectelor. Cu toate acestea, numai câteva acțiuni finanțate prin DPIP au putut demonstra că asigură deja sustenabilitatea pe termen mediu, și anume continuarea rezultatelor proiectului.

2.4.3Sustenabilitatea și transferabilitatea potențială a realizărilor

Deși există unele dovezi privind impactul și sustenabilitatea pe termen mediu a inițiativelor finanțate prin DPIP, este dificil să se evalueze sustenabilitatea acestora pe termen mai lung. Numai câteva proiecte din cadrul DPIP au putut demonstra faptul că au instituit un mecanism în vederea atingerii sustenabilității pe termen mai lung prin transferarea rezultatelor proiectelor lor sau prin continuarea parteneriatului.

În majoritatea cazurilor, transferabilitatea a fost legată de realizările proiectelor/activităților din cadrul DPIP (nu de rezultate) și de potențialul acestora de a fi puse în aplicare în alte state membre, cu modificări/contribuții minore (astfel cum au precizat 78 % din respondenții la sondajul online și două din cinci persoane intervievate). Jumătate din ambele grupuri au declarat că realizările proiectelor DPIP au fost deja puse în aplicare cu succes în alte state membre. Majoritatea părților interesate consultate au considerat că rezultatele proiectelor/activităților sunt adecvate pentru a contribui la activități în materie de politică derulate în alte state membre, însă acest lucru s-a întâmplat numai în câteva cazuri. 43

Evaluarea a identificat, de asemenea, posibile provocări cu privire la transferabilitatea rezultatelor și a realizărilor proiectelor din cadrul DPIP. În primul rând, transferabilitatea realizărilor sau a abordărilor elaborate în cadrul proiectelor DPIP ar putea fi afectată de diferențele în materie de politică existente între statele membre. În al doilea rând, transferabilitatea rezultatelor ar putea fi afectată de nivelul consolidării capacităților ONG-urilor și al rețelelor implicate în realizarea strategiilor de prevenire și de reducere a riscurilor. 44

2.5EFICIENȚA ȘI POSIBILITĂȚILE DE SIMPLIFICARE

Prezenta secțiune evaluează eficiența programului în ceea ce privește suficiența și eficiența resurselor financiare disponibile, caracterul adecvat al sumelor cheltuite în comparație cu impactul pozitiv obținut și măsura în care alocarea fondurilor între diferitele instrumente de finanțare a fost adecvată și suficientă pentru punerea în aplicare a obiectivelor proiectului. Aceasta examinează, de asemenea, dacă gestionarea efectuată de Comisie este eficientă și are în vedere posibilități de simplificare a gestionării programului.

2.5.1Suficiența și eficiența resurselor financiare disponibile

Evaluarea eficienței a arătat că este posibil ca finanțarea pusă la dispoziție pentru punerea în aplicare a DPIP să nu fi acoperit în întregime nevoile, dat fiind nivelul de ambiție al unora dintre obiective, cererea foarte mare de finanțare și ratele ridicate de absorbție a granturilor. Analizând măsura în care suma inițială alocată programului a fost efectiv angajată, în total 12,9 milioane EUR au fost angajate pentru granturi pentru acțiuni (și anume, în termeni de acorduri de grant semnate). Suma de 0,9 milioane EUR a fost angajată pentru granturi de funcționare, iar aproximativ 2,7 milioane EUR au fost angajate pentru contractele de achiziții publice. În comparație cu alocările inițiale, atât granturile pentru acțiuni, cât și granturile de funcționare au primit mai puțin decât se prevăzuse inițial (cu 0,6 milioane EUR și, respectiv, 0,8 milioane EUR mai puțin decât se planificase). În pofida acestor diferențe, granturile au fost, în general, foarte solicitate. 45 Angajamentele mai mici privind acordarea de granturi de funcționare, care au devenit mai pronunțate în cea de a doua jumătate a perioadei de finanțare, sunt prezentate în Figura 2-2 .

Ar fi putut fi angajate mai multe fonduri pentru program, în special în vederea atingerii obiectivului de reducere a cererii de droguri. Numărul foarte mare de solicitări de finanțare în cadrul DPIP (spre deosebire de numărul mic de proiecte finanțate) și faptul că organizațiile cel mai frecvent finanțate au fost ONG-uri care se bazează în mare măsură pe finanțare externă confirmă nevoia generală de resurse financiare adecvate în domeniul politicii în materie de droguri. În ansamblu, resursele financiare disponibile au fost utilizate într-un mod eficient, dacă se are în vedere raportul intrări/ieșiri în bugetele proiectelor. 46

Deși unele dintre impacturile preconizate ale DPIP au fost foarte ambițioase, astfel cum rezultă din obiectivele programului, proiectele puse în aplicare au obținut un număr considerabil de realizări și rezultate pozitive, ceea ce sugerează că suma cheltuită a fost rezonabilă în raport cu realizările obținute. Impactul proiectelor este demonstrat de dezvoltarea de noi instrumente de prevenire, noi metode de tratament care corespund celor mai recente descoperiri științifice în domeniul drogurilor și acțiuni de sensibilizare vizând grupuri (vulnerabile) specifice. În plus, cererea ridicată de granturi în cadrul DPIP a permis Comisiei să selecteze proiectele care au prezentat cel mai mare potențial și care au reprezentat cel mai bun raport calitate-preț. 47

Figura 2-2 Totalul fondurilor DPIP alocate, angajate și plătite și totalul fondurilor supraangajate/subangajate, precum și totalul fondurilor subutilizate pentru fiecare cerere de propuneri (granturi pentru acțiuni sus, granturi de funcționare jos)

Notă: Nu au existat informații disponibile cu privire la fondurile plătite și la fondurile subutilizate pentru granturile pentru acțiuni acordate în perioada 2011-2012.

DPIP – Cererile de propuneri (2007-2012) din 2013 nu au putut fi luate în considerare în domeniul de aplicare al prezentei evaluări, întrucât rapoartele finale ale proiectelor nu au fost prezentate pe parcursul acestui proces de evaluare.

2.5.2Măsura în care fondurile cheltuielile au fost rezonabile în raport cu impactul obținut

S-a preconizat că DPIP:

îmbunătățește acțiunile de prevenire a consumului de droguri în UE;

creează o mai bună înțelegere/o mai bună informare cu privire la droguri și la daunele cauzate de acestea în UE;

îmbunătățește punerea în aplicare a Strategiei UE în materie de droguri și a acțiunilor specifice în cadrul planurilor de acțiune.

Este rezonabil să se aștepte ca programul să își atingă obiectivele propuse cu resursele disponibile, în special în ceea ce privește îmbunătățirea furnizării de informații cu privire la droguri și la daunele cauzate de acestea în UE. Cu toate acestea, primul obiectiv, și anume îmbunătățirea acțiunilor de prevenire, a fost cel mai dificil de realizat, dată fiind nu numai amploarea problemei reprezentate de consumul de droguri în raport cu dimensiunea programului, ci și faptul că reducerea consumului de droguri este asociată în mod inerent cu modificări comportamentale și cu alegeri legate de stilul de viață care sunt, în general, dificil de influențat și care ar putea necesita o serie de intervenții pe termen lung. Cel de al doilea obiectiv a fost îndeplinit prin diseminarea realizărilor și a rezultatelor de către Comisie și prin intermediul unor proiecte individuale și al unor rețele (pentru mai multe informații cu privire la acest aspect, a se vedea secțiunea 2.4.1Continuarea activităților și a realizărilor proiectelor și diseminarea rezultatelor acestora). Cel de al treilea obiectiv – o mai bună punere în aplicare a Strategiei UE în materie de droguri și a planurilor de acțiune – a fost realizat, în principal, prin intermediul unei serii de rapoarte de politică la nivel înalt vizând o gamă largă de aspecte legate de politica în materie de droguri din UE. Respectivele rapoarte de politică au fost externalizate către contractanți externi. 48

Dovezile colectate ca parte a prezentei evaluări sunt în continuare insuficiente pentru a concluziona cu certitudine că resursele cheltuite pentru program au fost rezonabile în raport cu rezultatele și impacturile obținute pe termen lung.

Cu toate acestea, realizările și rezultatele granturilor pentru acțiuni și ale granturilor de funcționare din cadrul DPIP, care alcătuiesc baza pentru rezultatele și impactul pe termen lung, au fost pozitive, în special în ceea ce privește 49 :

dezvoltarea de noi instrumente de prevenire, măsuri de reducere a daunelor cauzate de droguri și metode de tratament în vederea abordării noilor evoluții și a schimbărilor rapide în ceea ce privește drogurile sau elaborarea unor instrumente (de exemplu, standarde de calitate pentru liniile de asistență online), sprijinind activitatea organizațiilor care se ocupă cu grupurile-țintă;

dezvoltarea de noi abordări pentru sensibilizarea și furnizarea de informații în rândul unor grupuri-țintă/grupuri vulnerabile specifice;

înființarea de rețele multidisciplinare și/sau platforme pentru intensificarea schimburilor de informații și a cooperării între organizații, diseminarea în continuare a rezultatelor proiectelor/bunelor practici și creșterea vizibilității în rândul factorilor de decizie;

consolidarea capacităților și formarea în vederea consolidării punerii în aplicare a Strategiei UE/planurilor de acțiune în materie de droguri pentru actorii relevanți în ceea ce privește prevenirea consumului/dependenței de droguri și a daunelor cauzate de acestea.

DPIP a finanțat 51 de proiecte, în principal transnaționale, implicând aproximativ 200 de organizații coordonatoare și partenere. Analiza proiectelor finalizate până în prezent arată că cel puțin 63 % din granturile pentru acțiuni și granturile de funcționare finalizate prezintă dovezi referitoare la realizarea obiectivelor lor, deși granturile pentru acțiuni au adus relativ mai puține dovezi referitoare la realizarea propriilor obiective (60 %) decât granturile de funcționare (67 %). 50

2.5.3Caracterul adecvat al alocării fondurilor între diferitele instrumente de finanțare

În conformitate cu programele de lucru anuale, bugetul total alocat pentru punerea în aplicare a DPIP pentru perioada 2007-2013 a fost de 22 232 de milioane EUR. Defalcarea bugetară planificată este prezentată în Tabelul 1-1 Defalcarea bugetară planificată pentru programul DPIP (2007-2013) . Valoarea medie a granturilor pentru acțiuni a crescut între 2007 și 2012, cea mai mare parte a finanțării fiind alocată în cursul celei de a doua jumătăți a perioadei de punere în aplicare. Absorbția bugetului în cazul granturilor pentru acțiuni (plăți ca procent din angajamente) a fost acceptabilă, și anume 88 %. Acest lucru sugerează faptul că finanțarea aferentă granturilor pentru acțiuni a fost alocată în mod eficient. 51 Trebuie remarcat faptul că această analiză nu ia în considerare cea mai mare parte a granturilor acordate în cadrul granturilor pentru acțiuni pentru perioada 2011-2012.

Granturile de funcționare au primit mai mult de jumătate din fondurile alocate inițial. Valoarea medie a granturilor de funcționare (GF) a scăzut considerabil între 2008 și 2012 (atingând nivelul cel mai scăzut în 2011), variind de la 20 499 EUR (granturi de funcționare în 2012) la 200 000 EUR (granturi de funcționare în 2008). Valoarea medie mai scăzută a granturilor de funcționare poate fi explicată prin durata mai scurtă a acestora (maximum 12 luni) și prin faptul că un grant de funcționare finanțează numai o singură organizație, în timp ce un parteneriat între organizații este finanțat prin granturi pentru acțiuni. Absorbția bugetului în cazul granturilor de funcționare a fost acceptabilă, și anume 85 %. La fel ca în cazul granturilor pentru acțiuni, cheltuielile aferente granturilor de funcționare par să fi fost eficiente. 52

Pe parcursul perioadei de punere în aplicare, Comisia a angajat aproximativ 2,7 milioane EUR pentru un total de 28 de contracte de achiziții publice (sau aproximativ 17 % din bugetul total angajat al DPIP). Aproximativ jumătate din bugetul pentru achiziții a fost angajat pentru Acțiunea europeană în materie de droguri (EAD), o campanie multianuală de sensibilizare, și pentru reuniunile periodice ale Forumului societății civile în materie de droguri. Cu o alocare inițială de peste 4 milioane EUR, achizițiile au fost insuficient utilizate, ceea ce s-ar putea să fi avut un efect negativ, de exemplu asupra diseminării rezultatelor programului la nivelul UE. 53

În sfârșit, toate instrumentele de finanțare au fost puse în aplicare printr-o procedură concurențială, utilizându-se cererile de propuneri (pentru granturi) și procedurile de ofertare (pentru achiziții publice), ceea ce a atras un număr mare de solicitări. Granturile pentru acțiuni și contractele de achiziții publice sunt instrumente de finanțare mai eficace și mai eficiente. 54

2.5.4Gestionarea de către Comisie și posibilitățile de simplificare

Conform rezultatelor sondajului online, cerințele referitoare la accesul solicitanților la finanțare în cadrul DPIP au fost considerate adecvate în general, astfel cum se arată în Figura 2-3 de mai jos.

Figura 2-3 Cerințe pentru depunerea solicitărilor

Sursa:Sondaj pentru evaluarea ex post a celor cinci programe ale DG Justiție în perioada 2007-2013.

Întrebarea 36: În ceea ce privește gestionarea de către Comisie a celor cinci programe, inclusiv monitorizarea și evaluarea de către Comisie a proiectului/activităților dumneavoastră, vă rugăm să prezentați observații cu privire la următoarele afirmații (a se vedea figura de mai sus):

Informațiile furnizate în cererile de propuneri pe întreaga perioadă de finanțare au fost simple și au explicat diferitele elemente necesare pentru a putea solicita o finanțare. Cu toate acestea, documentul s-a extins, reflectând, în parte, nivelul crescut de detaliere solicitat în formular, numărul priorităților prezentate și introducerea sistemului informatic PRIAMOS. Potrivit majorității respondenților la sondajul online, informațiile incluse în cererile de propuneri au fost clare și ușor de înțeles. Cererea de propuneri din 2013 a introdus Ghidul unic destinat solicitanților, aplicabil pentru cele cinci programe ale DG Justiție și pentru programele ISEC și Progress. Ghidul unic a facilitat și a eficientizat procesul prin care solicitanții au putut să depună propuneri pentru diferite proiecte.

Pe întreaga durată a programului, în formularul de solicitare li s-a cerut solicitanților să descrie proiectul în ceea ce privește informațiile generale referitoare la proiect, la punerea sa în aplicare, la gestiunea financiară, la rezultatele obținute, precum și la evaluarea și diseminarea acestora. În plus, solicitanților li s-a cerut să completeze formulare privind estimarea bugetară, o analiză a costurilor de personal și o declarație de parteneriat. Începând din 2010, solicitanților li s-a cerut, de asemenea, să furnizeze indicatori pentru evaluarea rezultatelor, dovezi referitoare la experiența anterioară în cadrul programului, precum și să adauge mai multe detalii cu privire la parteneri și la fluxurile de lucru. Acest lucru a sporit calitatea potențială a proiectelor, motivând solicitanții să elaboreze un plan mai riguros și să estimeze costul pentru fiecare dintre activitățile lor.

În general, gestionarea de către Comisie a DPIP s-a îmbunătățit în timp datorită:

introducerii unității unice de gestionare a programului,

publicării unui manual pentru funcționarii Comisiei,

în mod indirect, datorită diseminării unui ghid privind gestionarea proiectelor.

În general, experiența beneficiarilor de granturi în ceea ce privește cooperarea cu Comisia a fost pozitivă. Cerințele pentru depunerea solicitării de grant au urmat un proces similar cu cel aferent altor programe ale Comisiei gestionate la nivel central și au solicitat prezentarea unor informații mai detaliate care au îmbunătățit calitatea solicitărilor și a proiectelor. Modificările aduse procesului de raportare au creat, de asemenea, o abordare mai echilibrată între justificarea financiară, pe de o parte, și evaluarea/analiza rezultatelor și a impactului potențial al proiectului, pe de altă parte.

În 2007, a fost necesar ca în formularul de solicitare să se prezinte următoarele informații: obiectivele și relevanța proiectului; punerea în aplicare a proiectului (impact, metodologie, durată, realizări concrete și riscuri și dificultăți previzibile); monitorizare, sustenabilitate și vizibilitate (inclusiv diseminarea și valoarea adăugată europeană); informații privind solicitantul și partenerii; o declarație din partea solicitantului, precum și un dosar aferent solicitării și o listă de verificare.

Pe lângă formular, solicitanții au fost invitați să prezinte anexe cuprinzând, printre altele, declarații din partea partenerilor și a asociaților, formulare referitoare la declarația de cofinanțare, formulare bugetare, un formular de analiză a costurilor de personal, calendarul, formulare de identificare financiară, formulare pentru persoane juridice, o declarație privind criteriile de excludere și CV-uri.

Conform informațiilor colectate cu ocazia sondajului, pentru a răspunde la cererea de propuneri, aproape jumătate dintre respondenți (48 %) au fost nevoiți să solicite cel puțin o formă de asistență. În plus, mai mult de jumătate dintre respondenți (61 %) au confirmat faptul că aveau cunoștință de potențiali solicitanți care nu au răspuns la cererile de propuneri din cauza cerințelor complexe stabilite de Comisie. Aceste concluzii sunt ilustrate în Figura 2-4 .

Figura 2-4 Gestionarea de către Comisie a celor cinci programe în etapa de depunere a solicitărilor

Sursa:Sondaj pentru evaluarea ex post a celor cinci programe ale DG Justiție în perioada 2007-2013.

Întrebarea 36: În ceea ce privește gestionarea de către Comisie a celor cinci programe, inclusiv monitorizarea și evaluarea de către Comisie a proiectului/activităților dumneavoastră, vă rugăm să prezentați observații cu privire la următoarea afirmație:

În pofida dificultăților întâmpinate de către solicitanți, numărul total de solicitări primite pentru granturile pentru acțiuni a crescut constant de la 39 în 2007 la 117 în 2013. Cu toate acestea, numărul de solicitări de granturi de funcționare a scăzut de la 16 în 2008 și 19 în 2010 la 7 în 2011 și, respectiv, 12 în 2012.

Informații cu privire la cererile de propuneri, atât în cazul granturilor pentru acțiuni, cât și în cazul granturilor de funcționare, au fost disponibile pe site-ul web al DG Justiție 55 . Acestea au inclus documente pentru solicitanți, informații practice referitoare la procedura de depunere a solicitării, la raportarea cazurilor de fraudă și a neregulilor și la proiectele selectate în cadrul fiecărei cereri. Marea majoritate a respondenților la sondaj (78 %) au considerat cererea de propuneri ca fiind clară și ușor de înțeles. În mod similar, procedura de depunere a unei solicitări de grant pentru acțiuni sau de grant de funcționare a fost percepută ca fiind simplă de către majoritatea respondenților (74 %).

În general, mecanismele de raportare referitoare la progresele înregistrate și la realizările proiectelor/activităților au fost considerate adecvate de către 56 % din respondenții la sondajul online. În plus, aproape jumătate dintre respondenții la sondaj au considerat, cel puțin parțial, că mecanismele de monitorizare ale Comisiei au fost adecvate și utile pe durata punerii în aplicare a proiectelor și a activităților. 56

Aproape jumătate (43 %) din beneficiarii de granturi care au răspuns la sondajul online au considerat că mecanismele de monitorizare ale Comisiei au fost parțial adecvate și utile pe durata punerii în aplicare a proiectului/activităților. În plus, rapoartele privind progresele înregistrate pentru granturile cu o durată de cel puțin 24 de luni au fost considerate utile de către beneficiarii de granturi, întrucât acestea vor furniza atât managerilor de proiect, cât și Comisiei o imagine de ansamblu asupra rezultatelor obținute până în prezent, permițându-le să introducă ajustări ale fluxurilor de lucru, după caz. 57

2.6VALOAREA ADĂUGATĂ EUROPEANĂ

Valoarea adăugată europeană se referă la măsura în care caracterul european al programului aduce un plus de valoare părților interesate și la măsura în care UE deține un avantaj comparativ față de actorii naționali și internaționali care lucrează în același domeniu. În primul rând, sunt analizate caracterul european al programului și acoperirea geografică a acestuia. Valoarea adăugată europeană este analizată ulterior în termeni de valoare adusă pentru UE și pentru beneficiari. Cu toate acestea, nu a fost posibil să se identifice și să se cuantifice valoarea adăugată europeană în ceea ce privește impacturile.

DPIP a avut o puternică dimensiune transnațională. Acest lucru este susținut de obiectivele programului și de tipurile de acțiuni considerate eligibile în Decizia din 2007. Articolul 4 din decizie prevede că DPIP „va sprijini proiecte specifice transnaționale de interes pentru Uniune, prezentate de cel puțin două state membre sau de cel puțin un stat membru împreună cu un alt stat, fie o țară aderentă, fie candidată”. Acțiunile eligibile au inclus, de asemenea, proiecte naționale.

2.6.1Acoperirea geografică și implicarea statelor membre

DPIP a acoperit organizații coordonatoare și partenere dintr-un total de 25 de state membre ale UE și din Norvegia. În general, a existat o acoperire geografică relativ bună a activităților la nivelul UE. Natura programului a generat un plus de valoare pentru UE și pentru majoritatea beneficiarilor de granturi. Cu toate acestea, unele state membre au primit un număr mai mare de granturi și au participat la un număr mai mare de parteneriate decât altele (a se vedea Figura 2-5 ). Organizațiile coordonatoare au fost grupate în trei state membre: Germania, Regatul Unit și Italia. Împreună, aceste state membre au coordonat 61 % din totalul proiectelor.

Din totalul de 457 de solicitări primite prin intermediul DPIP, cel mai mare număr a fost depus de organizații italiene (24 %, 109), urmate de cele cu sediul în Regatul Unit (60) și Spania (55). Aceste trei state membre solicitante au depus 49 % din totalul solicitărilor de finanțare din cadrul programului. În acest context, trebuie remarcat faptul că cele mai ridicate rate de succes pentru solicitările depuse s-au dovedit a fi cele din Austria, Germania și Țările de Jos.

Structura de parteneriat a statelor membre cu cel mai mare număr de organizații coordonatoare (Germania, Regatul Unit și Italia), este prezentată în Figura 2-6 . Datele arată că organizațiile coordonatoare sunt mai susceptibile să încheie parteneriate cu organizații din propriul stat membru decât cu organizații din alte state membre ale UE. Acest aspect este extrem de pregnant în cazul Italiei. Cu toate acestea, nu același lucru se poate afirma despre proiectele coordonate de Regatul Unit, unde organizațiile coordonatoare au fost susceptibile de a încheia parteneriate, cel mai probabil, cu organizații germane. De exemplu, organizațiile coordonatoare italiene au încheiat parteneriate cu șase organizații italiene și cu trei organizații din Regatul Unit, în timp ce organizațiile coordonatoare germane au încheiat parteneriate cu patru organizații germane, trei belgiene, trei austriece și trei organizații lituaniene. Organizațiile coordonatoare din Regatul Unit au încheiat parteneriate cu șase organizații germane, cinci organizații franceze și patru organizații italiene.

Figura 2-5 Numărul total al organizațiilor coordonatoare (stânga) și partenere (dreapta) care au participat la proiecte finanțate prin granturi pentru acțiuni în cadrul DPIP

Figura 2-6 Structura parteneriatelor în primele 3 state membre cu cel mai mare număr de organizații coordonatoare

2.6.2Valoarea adăugată pentru UE și pentru beneficiarii de granturi

Constatările formulate în prezenta evaluare arată că principalele caracteristici care au adus o valoare adăugată europeană programului pentru beneficiarii de granturi au fost:

învățarea reciprocă și schimburile, precum și o cunoaștere mai aprofundată prin intermediul cooperării la nivel transfrontalier;

„marca UE” și reputația furnizate de DPIP;

finanțarea UE care a făcut posibilă punerea în aplicare a proiectelor.

Constatările sondajului și consultările cu părțile interesate au arătat că dimensiunea transnațională a DPIP a permis organizațiilor stabilite în diferite state membre să coopereze între ele, să dezvolte și să pună în aplicare activități transnaționale în scopul reducerii cererii de droguri. În timp ce organizațiile coordonatoare sunt concentrate, din punct de vedere geografic, în doar câteva state membre, parteneriatele pe care acestea le-au încheiat au permis unui număr mare de organizații din alte state membre să participe, să colaboreze și să desprindă învățăminte cu /de la coordonatorii de proiect și să pună în aplicare activități similare. În general, parteneriatele transnaționale au favorizat învățarea reciprocă, colaborarea și sprijinul sustenabil atât la nivel național, cât și la nivelul UE. Acest lucru este demonstrat, de asemenea, de rezultatele obținute cu ocazia consultării părților interesate, care sunt examinate în detaliu în prezenta secțiune.

Evaluarea a concluzionat că avantajele specifice esențiale ale parteneriatelor transnaționale pe parcursul punerii în aplicare a proiectelor DPIP au fost: crearea unei rețele de parteneri internaționali (90 % din respondenții la sondaj), mai multe cunoștințe/o expertiză mai bună în domeniu (85 % din respondenții la sondaj) și o cunoaștere mai bună a politicilor și a practicilor aplicate în alte state membre (70 % din respondenții la sondaj). Prin urmare, parteneriatele transnaționale au contribuit, de asemenea, la atingerea obiectivelor specifice ale DPIP care se referă la sprijinirea acțiunilor transnaționale precum crearea de rețele multidisciplinare, extinderea capitalului de cunoștințe, schimbul de informații, precum și identificarea și diseminarea bunelor practici. În plus, atunci când au pus în aplicare activități transnaționale în domeniul reducerii cererii de droguri, proiectele din cadrul DPIP au promovat, de asemenea, învățarea transnațională prin intermediul parteneriatelor. Interviurile subsecvente realizate cu beneficiarii proiectelor au demonstrat că parteneriatele transnaționale au contribuit la diseminarea celor mai bune practici, la încurajarea învățării transnaționale și la identificarea lacunelor în materie de informații și a chestiunilor de interes comun în domeniul reducerii cererii de droguri.

Avantajele specifice ale parteneriatelor transnaționale (a se vedea Figura 2-7 ) au rezultat, de asemenea, din experiențele de lucru pozitive între partenerii de proiect. Majoritatea respondenților la sondaj au afirmat că au avut relații de lucru bune cu partenerii lor transnaționali (74 %) și că au fost mulțumiți de parteneriatele încheiate în cadrul proiectelor (62 %). Aceste relații pozitive au permis și au consolidat învățarea transnațională – majoritatea respondenților (68 %) au făcut schimb de experiență și de lecții învățate cu partenerii lor pe durata punerii în aplicare a proiectului. În acest sens, 48 % din respondenții la sondaj au convenit că ar fi fost benefic să implice mai mulți parteneri din diferite state membre în punerea în aplicare a proiectelor în vederea multiplicării acestui efect.

Figura 2-7 Măsura în care beneficiarii proiectelor au avut o experiență pozitivă în ceea ce privește parteneriatele transnaționale

Sursa: Sondaj pentru evaluarea ex post a celor cinci programe ale DG Justiție în perioada 2007-2013.

O altă formă de valoare pe care programul a adus-o a fost „marca UE” și reputația DPIP. Acest lucru a antrenat o mai mare vizibilitate, un interes ridicat pentru proiecte și un impact mai mare al acestora asupra factorilor de decizie de la nivel național și de la nivelul UE, precum și asupra practicienilor și a publicului larg.

În sfârșit, evaluarea a arătat că finanțarea UE a fost esențială pentru punerea în aplicare a proiectelor din cadrul DPIP și pentru realizarea obiectivelor UE. Prin urmare, probabilitatea de a realiza obiectivele UE – și, prin urmare, de a îndeplini obiectivele Strategiei UE în materie de droguri – fără finanțare din partea UE este, în mod intrinsec, limitată. 58

3CONCLUZII

Relevanța programului 59

În general, prioritățile cererilor de propuneri și inițiativele selectate au fost relevante pentru obiectivele programului, astfel cum sunt definite în temeiul juridic. Obiectivele generale și cele specifice ale DPIP sunt formulate în termeni generali și sunt excesiv de ambițioase în actul juridic. Cu toate acestea, prioritățile anuale stabilite de Comisie au fost nu doar clar definite, ci totodată realiste și realizabile și au abordat principalele evoluții în domeniul de politică vizat. Acestea au devenit un instrument din ce în ce mai important pentru Comisie în determinarea domeniului de aplicare al proiectelor finanțate pe toată durata programului.

Acțiunile selectate sunt relevante pentru obiectivele programului. Obiectivele proiectului/programului de lucru ale tuturor celor 51 de proiecte au fost în concordanță cu obiectivele specifice ale programului. Granturile de funcționare au fost doar parțial aliniate la obiectivele specifice ale DPIP.

La nivel de proiect, inițiativele selectate par să fi sprijinit în mod adecvat evoluțiile în materie de politică. Contractele de achiziții publice au fost, de asemenea, deosebit de relevante pentru evoluțiile în materie de politică și de legislație în acest domeniu.

În ansamblu, programul a fost relevant pentru nevoile beneficiarilor de granturi. Programul este unic în acest domeniu și a completat o lacună în ceea ce privește finanțarea la nivel național. În plus, cadrul conceptual al programului, precum și prioritățile sale au corespuns nevoilor actorilor care activează în domeniul prevenirii consumului de droguri.

Coerența și complementaritatea

Complementaritatea DPIP cu alte programe și intervenții ale UE a fost realizată aproape pe deplin. Complementaritatea a fost atinsă prin mecanismele instituite de către Comisie în etapa de concepere a programului și în etapa de proiectare a cererilor de propuneri.

Eficacitatea

În ansamblu, programul a fost eficace în ceea ce privește realizarea obiectivelor sale generale, deși impactul său a fost într-o oarecare măsură limitat de bugetul și de numărul relativ redus de proiecte finanțate. DPIP a contribuit la promovarea sensibilizării și a informării intra-europene cu privire la droguri și la daunele cauzate de acestea, în special în rândul tinerilor și al consumatorilor de droguri. În plus, acțiunile finanțate prin DPIP au condus la îmbunătățirea dialogului privind drogurile și au facilitat schimbul de cele mai bune practici între părțile interesate.

Unele proiecte din cadrul DPIP au contribuit la elaborarea de politici/legislație la nivelul UE. Contractele de achiziții publice, care au vizat în mod specific dezvoltarea și punerea în aplicare a politicilor și a legislației în domeniul prevenirii consumului de droguri, au fost mai eficace în acest sens întrucât au declanșat dezbateri în materie de politică și au orientat procesul de elaborare a politicilor la nivelul UE și al statelor membre.

La nivel de proiect, majoritatea inițiativelor și-au atins obiectivele, în special datorită bunelor relații de lucru cu partenerii și a unei logici de intervenție clare în ceea ce privește grupul-țintă, obiectivele, metoda și activitățile de pus în aplicare. Nu au fost întâmpinate obstacole majore în punerea în aplicare a activităților proiectelor.

Acțiunile finanțate prin DPIP au dezvoltat, de asemenea, instrumente recunoscute ca fiind inovatoare în mai multe domenii. Aceste instrumente au inclus măsuri de prevenire și de reducere a daunelor și metode de tratament, metode de cercetare sau contribuții la noi activități de cercetare în vederea eliminării lacunelor în materie de cunoștințe, precum și abordări inovatoare menite să furnizeze informații și să sporească gradul de sensibilizare în rândul grupurilor vulnerabile.

Sustenabilitatea și diseminarea

În general, diseminarea rezultatelor DPIP a contribuit la creșterea impactului proiectelor pe teren, în special ca urmare a metodelor de diseminare puse în aplicare care au contribuit la implicarea unei game largi de părți interesate (factori de decizie de la nivelul UE și de la nivel național, organizații non-guvernamentale/organizații ale societății civile, asistenți sociali, tineri și experți în materie de droguri).

Rezultatele proiectelor au fost diseminate prin intermediul site-urilor web și al rețelelor beneficiarilor, precum și prin intermediul site-urilor web ale Comisiei și ale OEDT. Acest lucru a îmbunătățit și mai mult vizibilitatea programului în sine (fapt demonstrat prin numărul crescând de solicitări primite). În plus, contractele de achiziții publice au fost utilizate pentru a produce materiale de informare și pentru a organiza evenimente de diseminare în scopul de a face cunoscute rezultatele proiectelor. Cu toate acestea, mecanismele și strategiile de diseminare nu au fost valorificate la potențialul lor maxim.

Majoritatea inițiativelor au elaborat un plan de sustenabilitate și/sau de diseminare. Cu toate acestea, măsura în care beneficiarii proiectelor au reușit să asigure eficacitatea sustenabilității și a transferabilității realizărilor și a activităților proiectelor a variat în mod considerabil.

Eficiența

Este posibil ca finanțarea pusă la dispoziție pentru punerea în aplicare a DPIP să nu fi fost pe deplin suficientă, având în vedere nivelul de ambiție al unora dintre obiective, cererea ridicată de finanțare, gradul mare de absorbție a granturilor și numărul ridicat de realizări și rezultate obținute. Cu toate acestea, finanțarea pusă la dispoziție în cadrul DPIP a fost suficientă pentru ca beneficiarii să își atingă obiectivele.

Gestionarea de către Comisie s-a îmbunătățit în timp, iar beneficiarii granturilor au considerat cooperarea cu Comisia ca fiind pozitivă.

În ceea ce privește posibilitățile de simplificare, nivelul de detaliere solicitat în formular a crescut de la cererea de propuneri din 2010 și a inclus introducerea unor fluxuri de lucru. Aceasta a fost în beneficiul atât al Comisiei, cât și al solicitanților. Cerințele de raportare au fost considerate adecvate de către marea majoritate a respondenților. Mecanismele de monitorizare ale Comisiei au fost considerate, cel puțin parțial, ca fiind adecvate și utile în cursul punerii în aplicare a proiectelor/activităților. Cerințele de raportare reflectă o abordare mai echilibrată între justificarea financiară, pe de o parte, și evaluarea rezultatelor reale și a impacturilor potențiale ale proiectelor, pe de altă parte.

Valoarea adăugată europeană

Majoritatea statelor membre ale UE au participat la DPIP fie în calitate de organizație coordonatoare, fie ca partener.

Valoarea adăugată europeană la nivelul programului a constat în faptul că DPIP a permis organizațiilor cu sediul în diferite state membre să aducă o contribuție importantă în domeniul reducerii cererii de droguri. Parteneriatele formate în cadrul proiectelor au contribuit la promovarea învățării transnaționale și la îmbunătățirea vizibilității inițiativelor derulate, precum și la identificarea unor informații în domeniul prevenirii și al combaterii consumului de droguri. De asemenea, parteneriatele au îmbunătățit cooperarea transfrontalieră, au contribuit la schimbul și la diseminarea celor mai bune practici și a informațiilor, au dezvoltat încrederea reciprocă între statele membre și au sprijinit crearea de instrumente și soluții practice pentru a răspunde provocărilor globale. Cu toate acestea, nu s-a putut cuantifica încă amploarea îmbunătățirii și a contribuției realizate, și anume valoarea adăugată europeană în ceea ce privește impactul.

Principalele recomandări

O mai bună definire a priorităților: Comisia ar trebui să investească mai mult timp și mai multe resurse umane în procesul de stabilire a priorităților, pentru a asigura faptul că prioritățile pot fi realizate în mod corespunzător în limitele unui buget alocat.

Evaluări realiste ale riscurilor inerente proiectelor și strategii mai bune în materie de reducere a riscurilor: Comisia ar trebui să monitorizeze mai bine riscurile pe toată durata proiectului, de exemplu prin solicitarea unor scurte rapoarte privind progresele înregistrate care să identifice toate riscurile potențiale pe măsură ce acestea apar pe parcursul punerii în aplicare a proiectului.

Acordarea unei atenții sporite evaluării impacturilor la toate nivelurile și nu doar la nivelul realizărilor, în ceea ce privește monitorizarea și evaluarea. Acest lucru este strâns legat de necesitatea de a colecta, a analiza și a utiliza dovezi obiective și independente pentru a efectua evaluări de proiect și de program.

Examinarea unor posibilități de intensificare a adoptării realizărilor, a rezultatelor și a celor mai bune practici ale proiectelor de către alte organizații și în alte state membre, inclusiv mai multe resurse pentru traduceri, comunicare și diseminare.

Îmbunătățirea logicii de intervenție a programului; în completarea domeniului de aplicare al programului și a obiectivelor generale și specifice și a priorităților acestuia, a tipurilor de acțiuni, a tipurilor de intervenție și a măsurilor de punere în aplicare, Comisia va urmări să îmbunătățească logica de intervenție 60 și să facă mai clare, mai precise și mai concrete relațiile dintre justificare, obiective, contribuții, realizări, beneficiari, rezultate și impacturi preconizate în cazul în care programul va continua în viitor.

(1)

Articolul 15 alineatul (3) litera (d) din Decizia nr. 1150/2007/CE din 25 septembrie 2007 de instituire, pentru perioada 2007-2013, a programului specific „Prevenirea și informarea cu privire la consumul de stupefiante” în cadrul programului general „Drepturile fundamentale și justiția”.

(2)

Raportul de evaluare ex post întocmit de evaluatorul extern este publicat aici: Raportul principal: http://ec.europa.eu/justice/grants1/files/expost_evaluations_2007_2013/dpip_programme_evaluation_final_report.pdf , anexe: http://ec.europa.eu/justice/grants1/files/expost_evaluations_2007_2013/dpip_annex_1,_2_and_3.pdf , http://ec.europa.eu/justice/grants1/files/expost_evaluations_2007_2013/dpip_annex_4_quantitative_analysis.pdf

Raportul de evaluare la jumătatea perioadei întocmit de evaluatorul extern este publicat aici: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52011DC0246&rid=1

(3)

Articolul 8 din Decizia nr. 1150/2007/CE din 25 septembrie 2007 de instituire, pentru perioada 2007-2013, a programului specific „Prevenirea și informarea cu privire la consumul de stupefiante” în cadrul programului general „Drepturile fundamentale și justiția”.

(4)

Evaluarea ex post a cinci programe puse în aplicare în cadrul perspectivei financiare 2007-2013. Evaluarea programului specific: programul „Prevenirea și informarea cu privire la consumul de stupefiante” (DPIP), ICF, 28 iulie 2015, p. 2

http://ec.europa.eu/justice/grants1/files/expost_evaluations_2007_2013/dpip_programme_evaluation_final_report.pdf

(5)

Articolul 12 din Decizia nr. 1150/2007/CE din 25 septembrie 2007 de instituire, pentru perioada 2007-2013, a programului specific „Prevenirea și informarea cu privire la consumul de stupefiante” în cadrul programului general „Drepturile fundamentale și justiția”.

(6)

Nu s-au luat în considerare în domeniul de aplicare al prezentei evaluări, întrucât rapoartele finale nu au fost prezentate în cursul acestui proces de evaluare.

(7)

Evaluarea ex post a cinci programe puse în aplicare în cadrul perspectivei financiare 2007-2013. Evaluarea programului specific: programul „Prevenirea și informarea cu privire la consumul de stupefiante” (DPIP), ICF, 28 iulie 2015, p. 3

http://ec.europa.eu/justice/grants1/files/expost_evaluations_2007_2013/dpip_programme_evaluation_final_report.pdf

(8)

Ibidem, p. 2.

(9)

http://ec.europa.eu/justice/grants1/files/expost_evaluations_2007_2013/dpip_annex_1,_2_and_3.pdf

(10)

Evaluarea ex post a cinci programe puse în aplicare în cadrul perspectivei financiare 2007-2013. Evaluarea programului specific: programul „Prevenirea și informarea cu privire la consumul de stupefiante” (DPIP), ICF, 28 iulie 2015, p. 9

http://ec.europa.eu/justice/grants1/files/expost_evaluations_2007_2013/dpip_programme_evaluation_final_report.pdf

(11)

Ibidem.

(12)

Ibidem, p. 11.

(13)

Evaluarea nevoilor ar trebui să includă date relevante și fiabile și ar trebui să cuprindă o analiză riguroasă care să demonstreze în mod clar nevoia de acțiune. Solicitantul poate face referire la cercetări, la studii existente, precum și la proiecte anterioare care au identificat deja nevoia respectivă. Evaluarea nevoilor trebuie să arate clar în ce măsură acțiunea va satisface nevoia respectivă, iar acest lucru trebuie să fie cuantificat. Solicitantul ar trebui să fie precis și să se concentreze asupra nevoilor reale pe care proiectul va urmări să le abordeze și să nu își limiteze analiza la afirmații și informații generale cu privire la problemele și nevoile grupului-țintă în general.

(14)

Ibidem, p. 11. Pe baza analizei celor 23 de răspunsuri la sondajul online primite din partea beneficiarilor de granturi DPIP și a consemnării celor cinci interviuri subsecvente cu coordonatori de proiecte/organizații care au primit granturi în cadrul DPIP 2007­2013

(15)

DECIZIA NR. 1150/2007/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 25 septembrie 2007 de instituire, pentru perioada 2007-2013, a programului specific „Prevenirea și informarea cu privire la consumul de stupefiante” în cadrul programului general „Drepturile fundamentale și justiția”.

(16)

Evaluarea ex post a cinci programe puse în aplicare în cadrul perspectivei financiare 2007-2013. Evaluarea programului specific: Programul „Prevenirea și informarea cu privire la consumul de stupefiante” (DPIP), ICF, 28 iulie 2015, p. 15-16.

http://ec.europa.eu/justice/grants1/files/expost_evaluations_2007_2013/dpip_programme_evaluation_final_report.pdf

(17)

Ibidem, p. 14.

(18)

Ibidem.

(19)

Ibidem.

(20)

http://www.emcdda.europa.eu/

(21)

Comisia Europeană (2011) Projects, studies and research on illicit drugs funded by the European Commission, 2007–2013 (Proiecte, studii și cercetare în domeniul drogurilor ilicite, finanțate de Comisia Europeană în perioada 2007–2013): http://ec.europa.eu/justice/anti-drugs/files/2007-2010_drug_related_projects_en.pdf .

(22)

Comisia Europeană (2014) New Psychoactive Substances. Projects, Studies and Research funded by the European Commission (Substanțe psihoactive noi. Proiecte, studii și cercetare finanțate de Comisia Europeană): http://ec.europa.eu/justice/anti-drugs/files/nps_report_2014_en.pdf.

(23)

Evaluarea ex post a cinci programe puse în aplicare în cadrul perspectivei financiare 2007-2013. Evaluarea programului specific: programul „Prevenirea și informarea cu privire la consumul de stupefiante” (DPIP), ICF, 28 iulie 2015, p. 19

http://ec.europa.eu/justice/grants1/files/expost_evaluations_2007_2013/dpip_programme_evaluation_final_report.pdf

(24)

Ibidem, p. 22.

(25)

Ibidem.

(26)

Ibidem.

(27)

Ibidem, p. 23.

(28)

Ibidem.

(29)

Ibidem.

(30)

Ibidem, p. 24.

(31)

Ibidem, p. 25.

(32)

Ibidem.

(33)

http://ec.europa.eu/justice/anti-drugs/files/equs_main_report_en.pdf

(34)

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:52013SC0319&from=EN

(35)

Evaluarea ex post a cinci programe puse în aplicare în cadrul perspectivei financiare 2007-2013. Evaluarea programului specific: programul „Prevenirea și informarea cu privire la consumul de stupefiante” (DPIP), ICF, 28 iulie 2015, p. 27

http://ec.europa.eu/justice/grants1/files/expost_evaluations_2007_2013/dpip_programme_evaluation_final_report.pdf

(36)

Întrebarea 23b din sondaj: Factorii de decizie au răspuns la informațiile furnizate de proiect/activități? (întrebare cu mai multe variante de răspuns). În: Ibidem, p. 27. Pe baza analizei celor 23 de răspunsuri la sondajul online primite din partea beneficiarilor de granturi în cadrul DPIP și a consemnării celor cinci interviuri subsecvente cu coordonatori de proiect/organizații care au primit granturi în cadrul DPIP 2007-2013.

(37)

Ibidem, p. 28.

(38)

Ibidem, p. 31.

(39)

Ibidem, p. 32.

(40)

Ibidem, p. 33.

(41)

Ibidem, p. 34.

(42)

Ibidem, p. 35.

(43)

Ibidem, p. 36.

(44)

Ibidem.

(45)

Ibidem, p. 39.

(46)

Ibidem, p. 37.

(47)

Ibidem.

(48)

Ibidem, p. 44.

(49)

Ibidem, p. 45.

(50)

Ibidem.

(51)

Ibidem.

(52)

Ibidem, p. 45-46.

(53)

Ibidem, p. 46.

(54)

Ibidem.

(55)

http://ec.europa.eu/justice/grants1/programmes-2007-2013/drug/index_en.htm .

(56)

Pe baza analizei celor 23 de răspunsuri la sondajul online primite din partea beneficiarilor de granturi în cadrul DPIP și a consemnării celor cinci interviuri subsecvente cu coordonatori de proiect/organizații care au primit granturi în cadrul DPIP 2007-2013s. Evaluarea ex post a cinci programe puse în aplicare în cadrul perspectivei financiare 2007-2013. Evaluarea programului specific: Programul „Prevenirea și informarea cu privire la consumul de stupefiante” (DPIP), ICF, 28 iulie 2015, p. 48-49 http://ec.europa.eu/justice/grants1/files/expost_evaluations_2007_2013/dpip_programme_evaluation_final_report.pdf

(57)

Ibidem, p. 50.

(58)

Ibidem, p. 59.

(59)

Ibidem, p. 60-62.

(60)

A se vedea, de exemplu, Figura 1-1 Logica de intervenție a programului „Prevenirea și informarea cu privire la consumul de stupefiante” (2007-2013) .