9.6.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 185/24

1.

observă că, alegând ca titlu al Comunicării publicate la 2 iunie 2016„O agendă europeană pentru economia colaborativă”, Comisia Europeană și-a reafirmat preferința pentru termenul „economie colaborativă”, și nu pentru cel, mai cuprinzător, de „economie bazată pe partajare”;

2.

consideră că trimiterea la aspectul „nelucrativ” al economiei colaborative în comunicarea menționată („Tranzacțiile din economia colaborativă nu implică în general un transfer al dreptului de proprietate și pot fi realizate cu sau fără scop lucrativ”) nu este suficientă, având în vedere că schimbările și inovațiile promovate de economia colaborativă nu se limitează la efectele relației dintre oferta și cererea de servicii;

3.

subliniază că apreciază deschiderea de care dă dovadă Comisia, prin prezenta comunicare, față de economia colaborativă. Statele membre și autoritățile locale și regionale au nevoie de un cadru de reglementare comun, care să ofere modele și îndrumări;

4.

reafirmă, având în vedere apartenența evidentă a fenomenului la mai multe planuri, importanța unei abordări pe mai multe niveluri, însoțită de o strânsă și constantă interacțiune și cooperare între diferitele niveluri instituționale;

5.

regretă că programul de lucru al Comisiei pentru 2017 nu conține nicio propunere privind continuarea agendei europene pentru economia colaborativă. Într-adevăr, legislația europeană relevantă nu pare a fi consolidată, iar cadrul relațiilor contractuale dintre platforme și cei care contribuie la acestea nu prezintă siguranță;

6.

consideră că această nouă economie depinde, în multe privințe, de responsabilizarea cetățenilor și consumatorilor și că este necesară o abordare normativă bazată pe guvernanța pe mai multe niveluri, pe participare, pe proporționalitate și pe evitarea sarcinilor birocratice;

7.

solicită ca viitoarele inițiative în acest domeniu să fie supuse de către Comisie unei stricte evaluări de impact teritorial, a cărei necesitate a fost scoasă în evidență cu ocazia seminarului dedicat experților în materie de evaluare a impactului urban, organizat de CoR (1) pe această temă; observă dimensiunea locală și regională marcată a fenomenului, având în vedere că multe inițiative din domeniul economiei colaborative au un impact considerabil, mai ales la nivelul orașelor, fiind adesea urmărite, reglementate și uneori impozitate la nivel local și/sau regional;

8.

împărtășește opțiunea Comisiei Europene de a evita fragmentarea legislativă și solicită ca acest obiectiv să fie urmărit cu scopul de a permite economiilor locale și regionale să beneficieze de avantajele economiei colaborative. Ca atare, Comisia este invitată să ia în considerare dimensiunea locală și regională a „motive[lor] imperative de interes general”, astfel cum sunt ele definite la articolul 4 alineatul (8) din Directiva privind serviciile;

9.

subliniază necesitatea de a aborda un fenomen transversal, cum este cel al economiei colaborative, în contextul Agendei urbane a UE, în special în ceea ce privește trecerea la tehnologia digitală, unul din domeniile prioritare ale Pactului de la Amsterdam;

10.

consideră că este indispensabilă o abordare globală capabilă să fructifice bogăția economică, socială și de mediu furnizată de aceste sisteme deja existente de gestionare/partajare/schimb de bunuri și servicii, administrate în prezent prin intermediul noilor tehnologii;

11.

subliniază că, în ciuda complexității pe care o presupune, o intervenție promptă, menită în principal să evite fragmentarea, ar presupune totuși cu mult mai puține dificultăți decât o armonizare ulterioară a celor 28 de cadre naționale și a nenumărate norme locale și regionale;

12.

observă că măsurile excesive de reglementare pot împiedica inovarea. Pe de altă parte, subliniază că absența măsurilor de reglementare poate duce la nesiguranță, descurajând investițiile și dezvoltarea sectorului;

13.

consideră că acest aspect este important, inclusiv din perspectiva necesității de a reduce decalajul digital. Riscul de a trata în mod diferit dimensiunile economice menționate ar putea adânci diferențele dintre zonele rurale și cele urbane;

14.

constată puternica predominanță a întreprinderilor din SUA în economia colaborativă și subliniază că introducerea unor norme clare la nivelul UE, care să respecte principiile subsidiarității și proporționalității, ar permite întreprinderilor nou-înființate din UE să se dezvolte și să devină mai competitive pe plan mondial; consideră, de asemenea, că trebuie să se țină seama de costul „non-Europei” în domeniul economiei colaborative sau al economiei bazate pe partajare (2);

15.

consideră că punctul forte al acestei noi abordări privind partajarea/cooperarea/participarea/conectarea rezidă nu numai în utilizarea noilor tehnologii, ci și în încredere și responsabilitate, ea având atât valoare economică, cât și socială și „de experiență”.

16.

subliniază că organizațiile de întreprinderi din economia colaborativă/bazată pe partajare care au o viziune pe termen lung trebuie să participe activ la elaborarea viitoarelor politici în domeniu;

17.

consideră că este prioritar să se identifice și să se stabilească parametrii și valorile care trebuie susținute și apărate, astfel încât noua paradigmă să nu îmbrace o formă care „nu ne aparține” și pentru ca aceasta să fie sustenabilă din punct de vedere social. Acest lucru este evident de pildă în sectorul hotelier și al restaurantelor, în care există un risc de concurență neloială între serviciile economiei colaborative și activitățile tradiționale. Un efect poate exista și pe piața imobiliară, printr-o creștere a prețurilor sau prin schimbarea destinației clădirilor. Întrebarea căreia trebuie să i se răspundă la nivel local este în ce măsură platformele de economie colaborativă sunt complementare cu stocul existent de locuințe și cu operatorul hotelier tradițional;

18.

consideră că este esențial ca, pentru a asigura protecția drepturilor, să se adopte, acolo unde este posibil și respectând întru totul principiile subsidiarității și proporționalității, concepte și definiții similare, în vederea garantării uniformității și siguranței la nivel european. Este de părere că UE trebuie să definească mai clar conceptele de „prestator de servicii”, „angajator” și „angajat” și să rezolve problema relațiilor dintre consumatori și dintre comercianți în cadrul platformelor online, pentru a putea stabili ulterior ce drepturi și reglementări trebuie luate în considerare;

19.

după cum a afirmat deja în avizul său anterior, „consideră însă că reglementarea piețelor preexistente ar trebui supusă unei revizuiri sistematice, pentru a se verifica capacitatea acesteia de a crea condițiile pentru procese de inovare continue. Dezbaterea privind economia circulară și piața unică digitală ar putea aborda unele dintre domeniile în care EBP ar trebui luată în considerare” (3);

20.

regretă, cu toate acestea, că nu se face referire la vreo intenție de a implica autoritățile locale și regionale în viitoarele analize și că statelor membre li se lasă o prea mare libertate de acțiune, existând riscul unei fragmentări care ar trebui evitată;

21.

consideră că comunicarea Comisiei furnizează elemente și criterii de evaluare, fără a oferi însă un răspuns complet, ea urmând deci să ducă inevitabil la interpretări divergente și la o și mai mare fragmentare a pieței unice; invită așadar Comisia să propună un cadru juridic clar, care să garanteze respectarea principiilor concurenței loiale; regretă, în acest context, că abordarea Comisiei pare a permite legislatorului european să valideze numai o serie de hotărâri judecătorești (4), în special pe cele privitoare la ce anume semnifică excluderea transporturilor din domeniul de aplicare a articolului 2 din Directiva 2006/123/CE privind serviciile;

22.

apreciază abordarea Comisiei, care, mulțumită inclusiv datelor reunite în documentul de lucru al serviciilor sale, reușește să prezinte potențialul economic al economiei colaborative. În același timp, invită la analizarea și recunoașterea nu doar a avantajelor economice cuantificabile financiar, ci și a câștigurilor și a economiilor pe care activitățile colaborative le vor genera în termeni sociali și de mediu. Prin urmare, CoR propune să se identifice cea mai bună modalitate de a studia și monitoriza această „avuție” pe care o creează partajarea și care poate astfel deveni componentă activă a economiei circulare, fiind recunoscută ca atare;

23.

observă că înființarea de ghișee unice pentru antreprenorii din economia colaborativă/bazată pe partajare, care să reunească toate serviciile de sprijinire a întreprinderilor, poate contribui la diseminarea activităților acestui tip de economie;

24.

solicită să se stabilească dacă definiția „prestatorului de servicii” prevăzută de Directiva privind serviciile este în continuare adecvată, având în vedere că formularea actuală acoperă orice activitate economică, inclusiv numeroase activități extrem de rare și fără caracter profesional furnizate de la individ la individ;

25.

consideră deosebit de utilă identificarea de „praguri” de acces, „calitative” și „cantitative”, pentru a determina cine trebuie să îndeplinească cerințe privind accesul pe piață, dar și pentru a evita răspândirea activităților care, sub masca economiei colaborative, pot eluda legislația și reglementările;

26.

este de părere că Comisia trebuie să clarifice orientările oferite în legătură cu definiția „comerciantului”; consideră că absența scopului lucrativ ar trebui să nu permită ca prestatorul să fie calificat drept comerciant și că la nivelul UE ar trebui utilizate praguri în funcție de frecvența cu care este oferit serviciul;

27.

observă că analizele și ratingurile pot juca un rol important, împreună cu cerințele legale, în asigurarea încrederii și protecției consumatorilor și subliniază că platformele ar trebui să facă mai mult pentru combaterea recenziilor false;

28.

observă, totuși, că multe forme de activitate din economia colaborativă par să se situeze la jumătatea distanței dintre munca salariată și cea independentă, situație care generează întrebări serioase în privința condițiilor de muncă, a sănătății și siguranței, a asigurărilor de sănătate, a concediului de boală plătit, a alocațiilor de șomaj și a pensiei de vârstă; subliniază că această situație ar putea duce la apariția unei noi categorii de locuri de muncă precare;

29.

subliniază că dezvoltarea anumitor modele antreprenoriale din economia colaborativă produce importante externalități negative la nivel social și la cel al ocupării forței de muncă, în special din cauză că se abuzează de conceptul de „activitate independentă”, și că aceste modele se bazează pe diferențele de condiție socială dintre lucrători, în funcție de legislația națională aplicabilă în țara în care este furnizat serviciul; invită Comisia să definească un cadru mai precis, care să asigure coordonarea între statele membre;

30.

invită statele membre, autoritățile locale și regionale, precum și Comisia să promoveze soluții inovatoare la problemele sociale și de ocupare a forței de muncă pe care le generează economia colaborativă, cum ar fi organizațiile de tip cooperatist sau mutual care acordă statutul de lucrător salariat unor persoane care altfel ar fi fost constrânse să opteze, în ciuda voinței lor, pentru statutul de lucrător independent, și le oferă acces la o gamă largă de măsuri de protecție socială;

31.

subliniază, pe de altă parte, că orice activitate exercitată prin intermediul unei platforme de intermediere online este complet trasabilă, și că, prin adoptarea de măsuri politice adecvate, economia colaborativă poate fi un instrument capabil să mărească gradul de respectare a normelor fiscale și să reducă sarcinile administrative;

32.

invită platformele economiei colaborative să solicite tuturor prestatorilor activi să se conformeze normelor fiscale în vigoare și să coopereze cu autoritățile naționale, regionale și locale în vederea creării de mecanisme de transfer al informațiilor care să asigure respectarea obligațiilor respective, cu aplicarea deplină a legislației referitoare la protecția datelor; subliniază că există deja exemple de astfel de sisteme, care vor trebui generalizate;

33.

face trimitere, în special, la cazul taxelor turistice de sejur, care constituie o preocupare majoră pentru numeroase autorități locale și regionale, având în vedere că în multe localități unde acestea există, ele nu sunt percepute pentru sejururile rezervate prin intermediul platformelor economiei colaborative; adaugă că această încălcare a reglementărilor nu poate fi acceptată, deoarece creează o concurență neloială în raport cu structurile de cazare tradiționale și, în plus, reduce încasările autorităților locale și regionale. Totodată, salută acordurile încheiate de anumite orașe cu platformele respective, referitor la colectarea sistematică a acestor taxe;

34.

subliniază că responsabilitățile sociale ale platformelor, oricare ar fi configurațiile acestora, ar trebui definite mai precis, în special în ceea ce privește sănătatea și siguranța la locul de muncă, precum și formarea; subliniază că dreptul lucrătorilor la informare și la consultare în cadrul întreprinderii, dar și dreptul la negociere și la acțiune colectivă, astfel cum este consacrat la articolele 27 și, respectiv, 28 din Carta drepturilor fundamentale trebuie garantate, indiferent de modelul de afaceri;

35.

consideră deosebit de important rolul platformelor online, care constituie un factor multiplicator pentru paradigma economică în cauză, și le cere acestora să își asume responsabilitatea în asigurarea respectării drepturilor utilizatorilor, ale comunității și ale teritoriului, deoarece acest lucru nu reprezintă neapărat o frână sau un obstacol;

36.

salută afirmația Comisiei referitoare la faptul că inițiativa privind „fluxul liber de date” va facilita comutarea și portabilitatea acestora între diferite platforme online: este într-adevăr vorba de un element fundamental pentru garantarea concurenței loiale și a protecției utilizatorilor în cadrul pieței unice;

37.

invită Comisia să analizeze necesitatea și posibilitatea de a impune platformelor obligația juridică de a furniza o descriere sumară, simplă și ușor de înțeles a termenilor și condițiilor generale de utilizare, pe lângă documentele de uz curent, dat fiind că lungimea și complexitatea acestora din urmă descurajează lectura lor în cazul majorității utilizatorilor, creând o relație foarte asimetrică;

38.

salută angajamentul Comisiei de a colabora cu platformele online în vederea instituirii unui cod de conduită referitor la incitarea la ură în mediul online;

39.

solicită Comisiei să se orienteze, cât mai curând, către o abordare globală a fenomenului, pentru a evita blocarea evoluțiilor și efectelor economiei bazate pe partajare în viitorul apropiat;

40.

sprijină posibilitatea de a se întocmi pe termen mediu un statut european specific pentru platformele colaborative, precedat eventual de un proces de etichetare inițiat chiar de platforme sau, dacă acestea nu îl demarează, de către autoritățile publice. Un astfel de proces de etichetare ar trebui să permită platformelor să-și clarifice responsabilitățile și în special să stabilească standarde minime privind normele și principiile aplicabile lucrătorilor din economia colaborativă (remunerație, norme pentru acordarea de puncte și pentru eliminarea din oferta platformei, soluționarea litigiilor etc.);

41.

subliniază necesitatea găsirii unui echilibru corect la nivel de reglementare: decidenții politici nu trebuie să blocheze inovarea sau să reglementeze economia colaborativă până la sufocare, dar în același timp trebuie să intervină punctual pentru a evita fragmentarea și a gestiona provocările socioeconomice;

42.

solicită Comisiei să notifice, să informeze și să implice toate nivelurile, pentru ca acestea să ia cunoștință de „proiectul pilot” aprobat de Comisie, pe baza propunerii Parlamentului European, și care va consta în studii, activități de monitorizare și programe de formare privind economia colaborativă;

43.

solicită să se analizeze și să se aibă în vedere definirea, la nivelul UE, a unor praguri sub care o activitate economică rămâne neprofesională și este prestată „de la individ la individ”, nefiind așadar supusă niciunei cerințe privind accesul pe piață;

44.

este de părere că aceste praguri trebuie să fie relative și bazate pe criterii temporale (de exemplu, numărul de nopți de cazare sau numărul de zile/ore lucrate în cazul altor domenii), mai degrabă decât absolute și monetare, pentru a se asigura condiții egale pentru toți, și consideră că ar trebui, de asemenea, ca aceste praguri să fie destul de joase, pentru a preveni abuzurile și a garanta caracterul efectiv ocazional și neprofesional al activității în cauză;

45.

solicită ca platformele economiei colaborative din sectorul cazărilor să impună prestatorilor obligația de a respecta normele în materie de taxe de sejur și de a percepe neapărat aceste taxe pentru toate rezervările efectuate prin intermediul lor în orașele și regiunile respective, virându-le apoi autorităților competente; subliniază că există deja mai multe exemple de cooperare de acest tip între autorități și platforme;

46.

sprijină înființarea unui „Forum al orașelor privind economia colaborativă”, în vederea partajării experiențelor și a schimbului de bune practici, la care ar trebui să participe, alături de CoR, organizațiile și rețelele europene active în cadrul dimensiunii regionale a economiei colaborative, și care ar trebui să acționeze în coordonare cu parteneriatele tematice relevante din cadrul Agendei urbane a UE; subliniază că un astfel de forum ar constitui o resursă esențială și un partener de primă mărime în cadrul evaluărilor de impact teritorial care se impun în acest sector;

47.

îndeamnă toate nivelurile politice să se implice în activitățile din prezent, fără a uita că adevărata provocare politică constă în conceperea economiei colaborative de mâine.