Accept Refuse

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52016IR1726

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Industria siderurgică: conservarea unor locuri de muncă și a unei creșteri durabile în Europa

OJ C 17, 18.1.2017, p. 13–19 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

18.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 17/13


Avizul Comitetului European al Regiunilor – Industria siderurgică: conservarea unor locuri de muncă și a unei creșteri durabile în Europa

(2017/C 017/04)

Raportor:

doamna Isolde RIES (DE-PSE), prim-vicepreședinte al Parlamentului landului Saarland

Document de referință:

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European, Comitetul Regiunilor și Banca Europeană de Investiții – Industria siderurgică: Conservarea unor locuri de muncă și a unei creșteri durabile în Europa

[COM(2016) 155 final]

OBSERVAȚII GENERALE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

Importanța și condițiile-cadru ale industriei siderurgice din Uniunea Europeană

1.

subliniază faptul că sectorul siderurgic al UE a jucat și joacă un rol central în procesul de integrare europeană și este o piatră de temelie pentru prosperitate, valoare adăugată, investiții și locuri de muncă în Europa. El reprezintă un sector strategic esențial al UE, având 330 000 de angajați și 500 de locuri de producție în 23 de state membre. În 2014, acest sector economic a avut o producție de aproximativ 169 de milioane de tone de oțel, ceea ce reprezintă 10 % din producția la nivel mondial și a înregistrat o cifră de afaceri de 166 miliarde EUR, respectiv 1,3 % din PIB-ul UE;

2.

subliniază că, în ciuda scăderii producției și a numărului de locuri de muncă în ultimele decenii, industria siderurgică rămâne un factor-cheie pentru reindustrializarea Europei. Obiectivul declarat în Comunicarea Comisiei din 22 ianuarie 2014 intitulată „Pentru o renaștere industrială europeană”, de a mări contribuția industriei la PIB la 20 % până în 2020, este realizabil numai cu o industrie siderurgică competitivă;

3.

atrage atenția asupra interdependenței economice puternice dintre industria siderurgică și sectoarele din amonte și din aval. Împreună cu sectoarele furnizoare, precum mineritul, sectorul energetic, rețelele de transport și furnizorii de servicii, și alături de sectoarele beneficiare, precum industria metalurgică, industria constructoare de mașini, sectorul de inginerie mecanică și al construcțiilor, industria siderurgică generează rețele largi de lanțuri valorice și clustere;

4.

subliniază cu tărie că evoluția viitoare a industriei siderurgice va avea un efect direct și indirect asupra dezvoltării regionale și locale și că o industrie siderurgică competitivă și durabilă reprezintă o condiție pentru redresare economică și creștere în numeroase regiuni europene; observă că sectorul siderurgic este și o sursă importantă de locuri de muncă indirecte, întrucât are un rol important pentru multe alte sectoare ale industriei;

5.

atrage atenția asupra faptului că industria siderurgică europeană este parte integrantă a piețelor internaționale de materii prime, achiziții și desfacere, și depinde, astfel, de condițiile de concurență loială;

6.

subliniază faptul că întreprinderile din industria siderurgică sunt per se mari consumatoare de energie și că cheltuielile cu energia reprezintă cca 40 % din cheltuielile de funcționare. Din acest motiv, pentru acest sector industrial este esențială aprovizionarea la prețuri scăzute și sigură cu energie;

7.

pune în evidență contribuția industriei siderurgice la dezvoltarea tranziției energetice și la atenuarea schimbărilor climatice. Produsele din oțel inovatoare sunt esențiale, de exemplu pentru construirea turbinelor eoliene, centralelor de înaltă eficiență și a vehiculelor electrice. Deși fabricarea oțelului este o sursă majoră de CO2, aceste produse inovatoare economisesc de șase ori mai mult CO2 decât generează fabricarea lor;

8.

amintește că industria siderurgică este de o importanță strategică pentru crearea infrastructurilor feroviare pe continentul european, ca, de altfel, și contribuția sa la crearea rețelelor de transport feroviar local, ce reprezintă o alternativă demnă de luat în seamă pentru descongestionarea transportului rutier, mai ales din perspectiva îmbunătățirii calității vieții și a mediului în zonele metropolitane;

9.

pune accentul pe faptul că întreprinderile europene producătoare de oțel trebuie să aibă procese de producție cât se poate de eficiente din punctul de vedere al costurilor și al utilizării resurselor; ele trebuie să țină pasul cu stadiul actual al tehnologiei prin investiții permanente. Competitivitatea pe termen lung depinde, de asemenea, de capacitatea acestora de a dezvolta tehnologii revoluționare în domenii cum ar fi, de exemplu, eficiența energetică. La fel de important este însă ca, la luarea deciziilor, UE și statele sale membre să aibă în vedere în permanență impactul asupra competitivității sectorului siderurgic pe plan național și internațional și impactul economic pe termen lung;

10.

constată că, pentru a-și asigura supraviețuirea, industria siderurgică trebuie să demonstreze în continuare că este pregătită să facă față provocărilor viitoare prin inovare și măsuri ecologice. Printre acestea se numără, de exemplu, contribuția activă la protejarea mediului și a climei, dar și respectarea consecventă a standardelor tehnice în domeniul mediului și al schimbărilor climatice prin reinvestiții;

11.

pune în evidență standardele sociale înalte din industria siderurgică europeană și eforturile sale pentru protejarea climei și mediului;

12.

notează faptul că reciclarea oțelului contribuie la economisirea de materii prime, energie și emisii de gaze cu efect de seră și la consolidarea economiei circulare. Trebuie subliniat în special că oțelul este 100 % reciclabil. Reutilizarea și reciclarea oțelului trebuie dezvoltate în continuare, având în vedere obiectivul de a crea o economie circulară competitivă și durabilă și faptul că bilanțul comerțului cu deșeuri metalice al UE este pozitiv. Dezvoltarea de noi tipuri de oțel, feroaliaje, tehnici de turnare și de producție, oferă un potențial imens pentru piață;

13.

subliniază că industria siderurgică europeană – cu ajutorul tehnologiilor celor mai moderne și al specialiștilor cu înaltă calificare –, are rezultate excelente, acordând importanță majoră cercetării și dezvoltării de produse orientate spre consumator. Dezvoltarea de produse inovatoare și de înaltă calitate contribuie la protejarea și consolidarea competitivității întreprinderilor;

14.

reiterează faptul că industria siderurgică modernă depinde în mare măsură de dezvoltarea continuă a forței de muncă cu un nivel înalt de calificare, capabilă să găsească soluții orientate spre viitor; arată că Noua agendă pentru competențe va pleda pentru investiții continue în oameni, inclusiv în politici de recalificare și perfecționare. Aceste investiții vor fi benefice pentru o gamă largă de sectoare economice, inclusiv sectorul siderurgic;

15.

sprijină eforturile sectorului siderurgic european de a asigura o mai mare egalitate de șanse pentru toți lucrătorii. Astfel, de exemplu, proporția femeilor în acest sector a crescut în ultimii 10 ani, situându-se în prezent între 6 % și 25 %, în funcție de poziția ierarhică ocupată și de statul membru al UE. De asemenea, în ultimii doi ani, întreprinderile siderurgice din mai multe state membre au lansat o serie de inițiative pentru a atrage femeile în sectorul siderurgic;

16.

ia act de faptul că industria siderurgică din UE ocupă un loc de frunte în materie de sănătate și siguranță și oferă cele mai înalte standarde din lume în ce privește igiena industrială la locul de muncă. Schimbul de bune practici în materie de sănătate și siguranță la locul de muncă este discutat în detaliu la nivelul UE. În plus, industria siderurgică se angajează în mod intensiv în dialogul social la nivelul UE;

17.

accentuează faptul că competențele și tehnologiile digitale trebuie incluse într-o mai mare măsură în educație și formarea profesională, de exemplu în ucenicii; subliniază că digitalizarea proceselor de producție presupune ca angajații să aibă o calificare superioară, având în vedere complexitatea sporită a sarcinilor ce le revin (1);

18.

subliniază că digitalizarea proceselor de producție prin complexitatea mai mare a sarcinilor înseamnă că lucrătorii trebuie să aibă capacitate de abstractizare și competențe de soluționare a problemelor. În plus, angajații trebuie să-și organizeze munca și să aibă un nivel ridicat de competențe pentru acțiuni autonome și interdisciplinare, precum și în domeniul comunicării;

19.

arată că supracapacitatea la nivel mondial, perioadele cu prețuri scăzute, prețurile ridicate la energie, taxele și impozitele pentru furnizorii de energie, viitoarea reformă a sistemului UE de comercializare a emisiilor, dar și practicile de dumping care denaturează concurența ale producătorilor de oțel din afara UE, sunt poveri enorme pentru industria siderurgică din Europa. Producția de oțel brut și cotele de piață la nivel mondial din sectorul siderurgic european sunt în scădere, ceea ce determină procese de adaptare la nivel antreprenorial și al ocupării forței de muncă;

20.

constată cu îngrijorare efectele sociale și economice devastatoare asupra comunităților locale și regionale în urma închiderii întreprinderilor sau scăderii producției în industria metalurgică și siderurgică și evocă măsurile de sprijin necesare pentru ca aceste comunități să se regenereze și să se dezvolte;

21.

consideră că o strategie europeană privind viitorul industriei siderurgice este oportună și utilă. În acest sens, este esențial ca autoritățile locale și regionale să participe la procesele decizionale și să se aibă în vedere circumstanțele locale și specializările întreprinderilor;

22.

sprijină o politică industrială a UE bazată pe competitivitatea industriei siderurgice și pe condiții concurențiale, cu ajutorul cărora, uzinele siderurgice existente și locurile de muncă pot fi menținute și dezvoltate în viitor;

23.

împărtășește punctul de vedere al Comisiei prezentat în Perspectiva energetică 2050, conform căruia reducerea emisiilor de CO2 în sectorul energetic și scenariul cu o proporție semnificativă de energie din surse regenerabile ar putea fi mai puțin costisitoare pe termen lung decât continuarea politicii actuale; de asemenea, costurile pentru energia nucleară și energia din combustibili fosili, foarte probabil, vor crește cu timpul, pe când costurile legate de sursele regenerabile de energie pot scădea. În acest context, recunoaște eforturile statelor membre de a asigura o compensare adecvată pentru sarcinile financiare excesive, generate de dezvoltarea surselor de energie regenerabile, care revin industriei siderurgice aflate în concurență pe plan internațional; solicită însă nivelului european să se asigure că mecanismele naționale de compensare, în special în domeniul ajutoarelor de stat, nu conduc la denaturarea concurenței pe piața internă a UE;

24.

subliniază necesitatea de a ajuta comunitățile care depind în mare măsură de industria siderurgică să-și extindă baza economică, înainte de a lua măsuri de restructurare. Diversificarea structurii economice locale ar trebuie să vizeze în special sinergiile între industria durabilă și servicii și ar putea fi promovată și prin stimulente fiscale;

Reforma schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii

25.

salută intențiile Consiliului European formulate în Concluziile sale din 23 și 24 octombrie 2014 privind realizarea unui echilibru între obiectivele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, pe de o parte, și asigurarea competitivității industriei europene, pe de altă parte;

26.

subliniază, totuși, că decizia Consiliului European de a mări factorul de reducere anual pentru nivelul maxim al emisiilor permis pentru industrie, de la 1,74 % în a 3-a perioadă de comercializare 2013-2020 la 2,20 % în a 4-a perioadă de comercializare 2021-2030, în ciuda continuării alocării cu titlu gratuit de certificate de emisii pe baza unui indicator de referință, va putea duce la un deficit semnificativ de certificate și, prin urmare, la sarcini suplimentare suportate de sectorul siderurgic, pe care concurenții din țările în care nu se aplică un sistem de comercializare a emisiilor nu trebuie să le suporte;

27.

consideră că este esențială stabilirea unui sistem de comercializare a cotelor de emisie la nivel mondial, pentru a garanta competitivitatea întreprinderilor europene și a evita relocarea emisiilor de dioxid de carbon prin prevenirea creșterii în continuare a numărului de certificate care urmează să fie scoase la licitație. Alte garanții ar putea lua forma unor mecanisme de compensare pentru costurile indirecte (cum ar fi cele cu energia electrică) sau a unor indici de referință bazați pe date exacte și actualizate;

28.

în acest context, constată că criteriul de referință pentru fontă brută pentru alocarea certificatelor în industria siderurgică în a 3-a perioadă de comercializare 2013-2020 se află cu aproximativ 10 % sub nivelul fezabil din punct de vedere fizic și tehnic. Pe lângă aceasta, indicele de referință pentru sinterizare nu este adecvat, deoarece include instalațiile de peleți; alocarea trebuie să se bazeze pe situația reală, luând considerare pe deplin emisiile provenite din producția de energie electrică din gaze de proces și să fie adaptată corespunzător la progresul tehnic. În același timp, trebuie promovată o alocare dinamică a certificatelor în cursul procesului de producție;

29.

salută faptul că Comisia a prezentat propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea rentabilizării reducerii emisiilor de dioxid de carbon și a sporirii investițiilor în acest domeniu, în timp util înainte de începutul celei de-a 4-a perioade de comercializare a sistemului de comercializare a certificatelor de emisii;

30.

își exprimă speranța că se vor clarifica într-o etapă timpurie, pentru toate părțile interesate, condițiile-cadru viitoare ale sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii;

31.

în același timp, consideră că este necesară o discuție aprofundată cu toate părțile interesate cu privire la reformarea sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii;

32.

cu toate acestea, constată cu îngrijorare că propunerea de directivă a Comisiei nu răspunde în mod satisfăcător la solicitarea formulată de Consiliul European de a asigura competitivitatea industriei, deoarece tocmai industriei siderurgice europene îi revin costuri substanțiale care îi periclitează existența;

33.

solicită, prin urmare, ca în etapele următoare ale procesului legislativ să se revizuiască propunerea de directivă în mod semnificativ și să se aibă în vedere – menținând eficacitatea sistemului UE de comercializare a emisiilor și distribuirea echitabilă a sarcinilor între toate sectoarele economice – în special, următoarele criterii:

degrevarea de principiu a instalațiilor celor mai eficiente;

continuarea asigurării unor stimulente pentru dezvoltarea tehnologică și reducerea impactului asupra mediului prin criterii de referință realiste și realizabile din punct de vedere tehnic și economic pe baza a 10 % din cele mai eficiente instalații;

luarea pe deplin în considerare a emisiilor provenite din producția de energie electrică din gaze de proces la stabilirea indicelor de referință;

nicio reducere forfetară a indicelor de referință și renunțarea la factorul de corecție;

nicio reducere a compensațiilor pentru prețul energiei electrice pentru sectoarele mari consumatoare de energie și posibilitatea de compensare a tuturor costurilor indirecte, având în vedere totodată cel puțin indici de referință la nivel european cu scopul de a se evita denaturarea concurenței în cadrul pieței unice europene;

includerea precursorilor proveniți din industria energointensivă în normele privind evitarea relocării în străinătate; și

ajustarea alocărilor la nivelurile de producție în schimbare;

34.

consideră că este esențială compensarea integrală a costurilor repercutate asupra prețului energiei electrice ale emisiilor de gaze cu efect de seră, pentru a contracara o eventuală delocalizare a emisiilor de CO2. Întrucât se pare că, până în prezent, această compensare se realizează sub diferite forme în statele membre, denaturarea concurenței nu poate fi exclusă. Prin urmare, Comisia Europeană ar trebui să examineze în ce măsură compensarea trebuie armonizată sau asigurată la nivelul UE în viitor;

35.

salută explicit faptul că, în cadrul Conferinței de la Paris privind schimbările climatice, pentru prima dată, comunitatea internațională și-a luat angajamentul obligatoriu, în temeiul dreptului internațional, să limiteze încălzirea globală sub 2 grade Celsius, și că intenționează să depună eforturi susținute pentru a menține creșterea temperaturii globale la 1,5 grade Celsius. Ideea de bază de a atinge un bilanț neutru al emisiilor cu efect de seră la nivel mondial în cea de-a doua jumătate a acestui secol, trebuie să fie mai concretă având în vedere efectul acesteia asupra dezvoltării sectorului producător. Opțiunea de a crea și a conveni asupra unui mecanism de piață pentru comercializarea rentabilă a certificatelor de emisii în cadrul mecanismelor la nivel mondial oferă șansa de a reduce sau de a evita în viitor denaturarea concurenței din motive generate de combaterea schimbărilor climatice;

Comerțul exterior al UE

36.

nutrește convingerea că lipsa condițiilor de concurență echitabile, practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor și politica comercială disproporționată a statelor din afara UE reprezintă amenințări grave pentru industria siderurgică europeană;

37.

consideră, prin urmare, că politica de comerț exterior a UE, inclusiv în ceea ce privește instrumentele de protecție comercială, este un mijloc esențial pentru asigurarea competitivității internaționale a industriei siderurgice europene și sprijină apelul Parlamentului în vederea unei reforme generale a instrumentelor de protecție comercială ale Uniunii, pentru a elimina așa-numitele „elemente OMC+” din sistemul UE și a garanta, în special, condiții de concurență echitabile industriei UE în raport cu China (2);

38.

constată cu îngrijorare că, în prezent, industria siderurgică mondială înregistrează o supracapacitate de 452 de milioane de tone și că tocmai supracapacitatea industriei siderurgice chineze duce în mod constant la importuri în UE la prețuri de dumping, care, în lipsa unor contramăsuri comerciale eficace ale UE, amenință indirect și direct existența industriei siderurgice europene în ansamblu și numeroase locuri de muncă;

39.

solicită crearea unui mecanism care să poată opera în țări terțe, cu scopul de a verifica modul în care sunt exploatate instalațiile de tratare a materiilor prime secundare (deșeuri metalice) în țările de destinație, astfel încât să se evite exporturile către țări terțe care nu tratează deșeurile în mod ecologic;

40.

solicită instituțiilor UE să autorizeze Comisia să utilizeze o metodologie fără caracter standard în cazul anchetelor antidumping și antisubvenții privind importurile din China, în conformitate cu secțiunea 15 din Protocolul de aderare a Chinei la OMC, atât timp cât China nu îndeplinește cele cinci criterii ale UE pentru a se califica drept economie de piață. subliniază cu deosebită îngrijorare că o eventuală acordare a statutului de economie de piață pentru Republica Populară Chineză în decembrie 2016 ar face imposibilă luarea unor măsuri antidumping eficiente din cauza modificării metodologiei de calcul a marjei de dumping. Subliniază, în același timp, că nu există nicio solicitare ca membrii OMC să acorde Chinei în mod automat statutul de economie de piață în 2016;

41.

reamintește, în acest context, de faptul că, în prezent, China îndeplinește doar unul din cele cinci criterii ale UE de recunoaștere a statutului de economie de piață. Printre criteriile tehnice se numără deciziile întreprinderilor ca răspuns la semnalele pieței, contabilitatea întreprinderilor în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate, lipsa unor distorsiuni semnificative a costurilor de producție și a situației financiare a întreprinderilor ca urmare a aplicării fostului sistem de economie planificată, legislația privind falimentul și proprietatea, care garantează siguranța juridică și stabilitatea guvernanței corporative, precum și operațiuni de schimb valutar efectuate la cursul de schimb al pieței;

42.

invită, prin urmare, Comisia ca pentru studiul privind impactul economic și social al acordării statutului de economie de piață Chinei să aștepte avizul actorilor economici în cauză și să se coordoneze îndeaproape cu alți membri importanți ai OMC, precum SUA, înainte de a lua o decizie privind statutul de economie de piață;

43.

solicită, în cazul în care Chinei i se acordă statutul de economie de piață, crearea de instrumente eficace și echivalente de protecție a unui comerț echitabil. În acest context, ar trebui luată în considerare o soluție prin care, în viitor, țările fără statut de economie de piață să nu fie menționate în mod explicit în Regulamentul UE antidumping de bază, ci să existe o regulă generală aplicabilă țărilor fără statut de economie de piață. Metoda țării analoage ar putea fi înlocuită cu o altă metodă, însă sarcina probei privind existența unei economii de piață rămâne, ca până acum, la țara fără statut de economie de piață;

44.

solicită, în cazul în care Chinei i se acordă statutul de economie de piață, crearea de instrumente eficace și echivalente de protecție a unui comerț echitabil;

45.

salută faptul că, în februarie 2016, Comisia a instituit taxe antidumping provizorii pe importurile de produse din oțel laminate la rece, din Rusia și China;

46.

regretă, cu toate acestea, faptul că, în cazul produselor siderurgice chineze, Comisia a aplicat „regula taxei celei mai mici” și a impus astfel taxe antidumping provizorii mai scăzute decât marjele de dumping constatate;

47.

consideră că aplicarea acestei reguli nu conferă o protecție suficientă pentru competitivitatea industriei siderurgice europene;

48.

reamintește că normele OMC nu impun o astfel de regulă și nici alte regiuni, cum ar fi SUA, nu o pun în aplicare;

49.

consideră că este important ca în contextul reformei instrumentelor de protecție comercială să se renunțe la „regula taxei celei mai mici”, mai ales în cazurile în care există supracapacități;

50.

salută faptul că Comisia Europeană a anunțat, în planul de acțiune stabilit la 28 aprilie 2016, că va (re)introduce un sistem de supraveghere prealabilă pentru importurile de produse siderurgice în UE, care va impune existența unei licențe de import în acest sens, va servi la anticiparea evoluțiilor pieței pe termen scurt și va ajuta Comisia să abordeze în mod corespunzător importurile neloiale, cu posibilitatea de a acționa în justiție atunci când tendințele importurilor amenință să prejudicieze producătorii din Uniune;

51.

salută eforturile Comisiei reflectate în măsurile de protecție comercială deja în vigoare în UE privind produsele siderurgice, de a contribui la punerea în aplicare a normelor de concurență internațională loială și la garantarea competitivității industriei siderurgice europene;

52.

consideră totuși că procedurile antidumping din UE, în comparație cu practica din alte state membre ale OMC, durează prea mult, ceea ce este în detrimentul protecției competitivității industriei siderurgice europene;

53.

solicită, prin urmare, ca în cadrul reformei instrumentelor de protecție comercială ale UE să se aibă în vedere și accelerarea procedurilor antidumping din UE;

54.

încurajează efortul Comisiei de a aborda problema unor condiții de concurență echitabile la nivel mondial pe calea dialogului și a negocierilor la nivel internațional;

55.

așteaptă din partea Consiliului să includă capitole privind energia și materiile prime în fiecare nou mandat al acordurilor de liber schimb (ALS);

56.

solicită Comisiei să includă Comitetul Regiunilor, în calitatea sa de reprezentant instituțional al autorităților locale și regionale europene, în Grupul la nivel înalt pentru industriile mari consumatoare de energie, creat în mai 2015, pentru a se asigura că părțile interesate reprezentate deja țin seama de interesele și potențialul existente la nivel regional și local;

Măsuri de sprijin pentru asigurarea competitivității sectorului siderurgic din UE

57.

reiterează faptul că programele de finanțare relevante ale UE pentru investiții în echipamente noi, în cercetare și dezvoltare și în competențe și formare, pot aduce contribuții esențiale la asigurarea competitivității, conformității cu standardele de mediu și de protecție a climei și a drepturilor lucrătorilor în sectorul siderurgic;

58.

își îndreaptă atenția asupra obiectivelor Fondului de Cercetare pentru Cărbune și Oțel, ale fondurilor structurale și de investiții europene (ESI), precum și ale Fondului european pentru investiții strategice (FEIS), prin care pot fi finanțate proiecte de cercetare și inovare în sectorul siderurgic, inclusiv printr-o eventuală sinergie și coordonare a acțiunii acestora. Cu toate acestea, subliniază potențialul relativ limitat al FEIS pentru sectorul siderurgic, deoarece condițiile de piață nu pot garanta o rentabilitate adecvată a investiției în contextul prețurilor scăzute la oțel din prezent. Cooperarea dintre autoritățile locale și regionale concentrată pe priorități din sectorul siderurgic poate aduce contribuții valoroase, având în vedere regimul strict de ajutoare de stat în acest sector în UE;

59.

arată importanța investițiilor publice și la nivel european provenite din resursele programului Orizont 2020 când este vorba de încurajarea inovării în industria siderurgică și de îmbunătățire a performanței energetice și de mediu a acestui sector;

60.

speră ca, având în vedere caracteristicile sectorului siderurgic, care necesită atât acțiuni de cercetare, cât și acțiuni structurale, în evaluarea proiectelor de cercetare din cadrul programului Orizont 2020 să se acorde un punctaj mai mare celor care prevăd un parteneriat european, incluzând și resurse din fondurile structurale, pentru a asigura o mai bună integrare între diferitele programe europene;

61.

accentuează obiectivul calificării și menținerii nivelurilor de ocupare a forței de muncă în contextul unei industrii siderurgice europene mai competitive, apreciind, în cazurile de restructurare industrială, importanța Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) în acordarea de sprijin social în caz de concedieri în industria siderurgică, întrucât, în situația în care sunt concediați peste 500 de lucrători de la o singură întreprindere (inclusiv furnizori și întreprinderi în aval) sau într-una sau mai multe regiuni învecinate ori atunci când numeroși lucrători din același sector își pierd locul de muncă, aceste fonduri pot acoperi până la 60 % din costurile unor proiecte care urmăresc să acorde sprijin lucrătorilor concediați pentru a-și găsi un nou loc de muncă sau pentru a-și înființa propria întreprindere. Totuși, își exprimă îndoiala că bugetul anual de maximum 150 de milioane EUR pentru perioada 2014-2020 va face față provocărilor;

62.

subliniază faptul că transferul de experiență și de cunoștințe către noi generații de lucrători din industria siderurgică a UE joacă deja un rol major și că ar trebui consolidate competențele și know-how-ul lucrătorilor prin intermediul unor măsuri de formare și de specializare specifice;

63.

recunoaște necesitatea de a institui sisteme de economie circulară eficiente din punctul de vedere al resurselor în toate locurile de producție din industria siderurgică și de a le dezvolta în continuare, pentru a îmbunătăți competitivitatea instalațiilor prin utilizarea sporită a produselor secundare și a oțelului reciclat, inclusiv în conformitate cu prevederile referitoare la „simbioza industrială” din Planul de acțiune al Comisiei pentru economia circulară, și pentru a întrebuința în mai multe moduri deșeurile rezultate din prelucrarea oțelului.

Bruxelles, 15 iunie 2016.

Președintele Comitetului European al Regiunilor

Markku MARKKULA


(1)  CDR 1319/2014 – Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Cadrul de calitate al UE pentru anticiparea schimbărilor și restructurare

(2)  A se vedea Rezoluția Parlamentului European din 12 mai 2016 referitoare la statutul de economie de piață al Chinei [2016/2667 (RSP)].


Top