11.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/1

Raportor:

Plamen DIMITROV

1.1.

CESE consideră că inegalitățile în materie de venituri și bogăție au devenit, în UE, provocări de ordin economic și social, cărora ar trebui să li se facă față prin adoptarea unor măsuri adecvate la nivel național, cu acțiuni de sprijin de la nivel european. Atât în Europa, cât și pe plan mondial, se acordă o mai mare importanță inegalităților în materie de venituri. CESE subliniază că este totuși nevoie să se atragă atenția și asupra inegalităților în materie de bogăție, care depind de mult mai multe variabile și au efect pe termen cu mult mai îndelungat. Aceasta înseamnă că trebuie să se clarifice care sunt motivele acestor inegalități și factorii care le determină și să se adopte decizii politice pentru abordarea lor.

1.2.

Este necesar să se analizeze și să se evalueze cu atenție cum anume este distribuită bogăția în UE și să se adopte la timp măsuri preventive pentru evitarea unor consecințe negative precum micșorarea rapidă a „clasei de mijloc” și creșterea necontenită a numărului de persoane care se încadrează în categoria „lucrătorilor săraci” sau care sunt expuse „riscului de sărăcie și de excluziune socială”. Economia de piață nu trebuie privită numai ca un mijloc de a realiza o creștere economică puternică, ci și ca unul dintre mecanismele necesare pentru îndeplinirea unor obiective importante pentru societate.

1.3.

Cel mai important instrument aflat la dispoziția statelor membre pentru a promova distribuția echitabilă a valorii adăugate, pentru societate, în ansamblu, este politica fiscală. Și politicile active în domeniul pieței forței de muncă, ce contribuie la facilitarea tranziției între educație, formare și viața profesională, ar trebui să ocupe un loc central, alături de politicile care reglementează impozitarea și transferurile sociale. CESE recomandă statelor membre să pună în aplicare cât mai curând cu putință măsuri prin care să poată reduce inegalitatea și să asigure o redistribuire echitabilă a noii valori adăugate, la toate nivelurile societății.

1.4.

CESE consideră că este necesar un sistem funcțional de transferuri sociale și de asistență socială. Redistribuirea, ca mecanism de compensare, ar trebui să completeze în mare măsură lacunele inerente unui sistem bazat pe piață. Ar trebui dezvoltate bunurile publice (infrastructura socială, facilitățile pentru servicii de interes public etc.), iar rolul lor ar trebui să fie văzut ca un mijloc de abordare a inegalităților. Baza de impozitare ar trebui reorientată dinspre o impozitare a veniturilor salariale către una bazată în mai mare măsură pe bogăție, cu introducerea unui impozit pe succesiuni și pe veniturile din capital.

1.5.

Concentrarea bogăției conduce și la concentrarea unei puteri enorme, care îmbracă multe forme, printre care se numără și denaturarea concurenței. CESE consideră că creșterea economică intensivă este esențială pentru reducerea sărăciei și a inegalităților în materie de bogăție. Pentru a o promova, ar trebui să fie mai bine utilizate fondurile structurale și de coeziune, prin încurajarea spiritului antreprenorial, prin protejarea concurenței, prin programe de sprijinire a IMM-urilor și prin punerea în aplicare a unor politici de prevenire a discriminării femeilor și a persoanelor defavorizate.

1.6.

CESE își exprimă îngrijorarea cu privire la eficacitatea politicii actuale, derulate de UE în cadrul Strategiei Europa 2020, care pune un accent deosebit pe sărăcie. În acest context, este nevoie de o susținere politică mai adecvată, astfel încât să se ofere sprijinul necesar statelor membre în lupta lor împotriva tendințelor negative de agravare a inegalităților. Sunt necesare măsuri mai ferme de combatere a sărăciei, care a crescut în termeni absoluți pe parcursul ultimilor ani (1). La nivel european, supranațional, trebuie elaborate politici de promovare a unei creșteri mai incluzive, printr-o abordare integrată. Ar trebui ca pilonul european al drepturilor sociale să fie mult mai strâns corelat cu semestrul european, iar acestea, la rândul lor, ar trebui să fie în concordanță cu Strategia Europa 2020, pentru ca obiectivele ei să fie îndeplinite în mod eficient, la nivel național și european.

1.7.

Pe lângă aceasta, este nevoie de măsuri punctuale de ocupare a forței de muncă, ce țin de protecția socială. Având în vedere faptul că protejarea locurilor de muncă, ce evoluează foarte dinamic, nu este întotdeauna posibilă, trebuie să se pună accent pe promovarea ocupării forței de muncă și pe protecția lucrătorilor. Deosebit de importantă este existența unor standarde sociale minime, care să garanteze salarii și condiții de muncă decente. Trebuie să se pună accent pe facilitarea tranzițiilor în viața profesională și, totodată, pe garantarea drepturilor sociale și de muncă comune, inclusiv dreptul de afiliere la un sindicat și dreptul la negociere colectivă.

1.8.

CESE consideră că trebuie instituit un mecanism transparent pentru urmărirea sistematică a datelor despre toate veniturile și despre bogăție, cu posibilitatea consolidării acestor date. Acest lucru va permite, pe de o parte, o mai bună administrare, iar, pe de altă parte, o mai ușoară colectare a informațiilor statistice referitoare la distribuția bogăției în statele membre. Crearea unui registru al acționarilor societăților la nivel european ar avea un rol important în acest sens.

2.1.

Inegalitățile în ceea ce privește bogăția în Europa datează de mai mult timp. Este vorba despre un proces istoric, care a continuat chiar și după crearea zonei euro, ca urmare a dezechilibrelor interne și externe persistente, provocate de nivelurile diferite ale factorilor de competitivitate economică. Printre aceștia se numără aspectele legate de prețuri/costuri, la care se adaugă în prezent și principalele provocări politice cu care se confruntă UE, cum ar fi terorismul, populismul, alegerile naționale, precum și aspectele de natură economică, și anume investițiile scăzute, creșterea scăzută, șomajul ridicat, schimbările demografice și poziția Europei în noul context al rivalităților din domeniul comercial și din cel digital, la nivel mondial.

2.2.

Trebuie să se facă o distincție clară între inegalitatea veniturilor și inegalitățile în ceea ce privește bogăția, deoarece cele din urmă au efect pe termen mai lung, fiind așadar necesar să fie studiate mai îndeaproape. În mod sistematic, bogăția este distribuită mai inegal decât veniturile. De foarte multe ori, operatorii economici au cam aceleași venituri, dar, în același timp, pot exista deosebiri radicale din punctul de vedere al averii deținute, dintr-o serie de motive care sunt de natură nepecuniară, țin de altruism, de moșteniri etc. Astfel, dacă se pune accent pe inegalitățile în ceea ce privește bogăția, se poate contura o imagine mai obiectivă a disparităților monetare reale dintre cetățenii UE.

2.3.

CESE consideră că evoluțiile economice din Europa se caracterizează printr-o dinamică tot mai accentuată și constituie o provocare pentru instituții și pentru capacitatea lor de a ține pasul cu schimbările viitoare. Această chestiune este de mare actualitate și din punctul de vedere al dezbaterii privind decalajele în materie de dezvoltare dintre statele membre ale UE. Există diferențe semnificative între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare, între Europa de Vest și Europa de Est, între statele membre ale zonei euro și cele din afara ei, între statele Schengen și celelalte state membre.

2.4.

CESE a constatat că inegalitatea în ceea ce privește distribuția veniturilor și a bogăției în Europa a crescut progresiv începând cu anul 1970. În ansamblu, globalizarea ar fi trebuit să aibă un rol pozitiv în reducerea diferențelor în materie de venituri și de bogăție dintre țări, dar în ultimii ani se conturează o tendință mai degrabă inversă. Primele 10 % dintre gospodării câștigă 31 % din venitul total și dețin peste 50 % din bogăția totală în UE-28. În mai multe țări, bogăția a crescut mai rapid decât produsul intern brut, ceea ce duce la inegalități majore (2). Aceste inegalități au consecințe economice, sociale și politice grave, care impun o serioasă dezbatere publică asupra modului de abordare a acestei probleme, cu participarea specialiștilor și a oamenilor politici, și care necesită adoptarea unor măsuri de politică.

2.5.

CESE consideră că există un risc real ca problema inegalităților să se agraveze pretutindeni în lume, din cauza ritmului deosebit de rapid al mutațiilor economice și a faptului că politica macroeconomică este din ce în ce mai greu de pus în aplicare în timp util. Adâncirea inegalităților în ceea ce privește distribuția bogăției și a veniturilor din ultimele decenii este confirmată și de creșterea coeficientului Gini, care, în medie, a înregistrat în diferite țări din OCDE o creștere de la 0,29 la jumătatea anilor ’80, la 0,32-0,35, în perioada 2013-2015. În diferitele state membre ale UE, tendința este similară (3). Trebuie însă subliniat faptul că, în țări precum Bulgaria, Lituania și România, acesta a atins deja valori critice, depășind 0,37 (4). Deși există nenumărate date și studii privind inegalitatea veniturilor, mult mai puține sunt dovezile cu privire la distribuția inegală a bogăției la nivelul gospodăriilor, atât în interiorul unei țări, cât și de la o țară la alta. De fapt, chiar și la ora actuală, nu există standarde internaționale care să poată fi utilizate de institutele naționale de statistică și de alți producători de date, atunci când culeg date cu privire la distribuția bogăției (5).

2.6.

Este îngrijorător faptul că, din cauza unei lipse de încredere generalizate, în multe economii europene, profiturile acumulate nu sunt reinvestite, fapt ce a ridicat piedici în calea concurenței și a condus la o scădere drastică a investițiilor și la lipsa de noi locuri de muncă. Analizând cu precădere economia europeană, Thomas Piketty oferă în cartea sa (6) dovezi empirice cu privire la această problemă. Dacă este, pur și simplu, acumulat și recapitalizat, profitul nu contribuie la crearea de valoare adăugată și nici la creșterea rentabilității resurselor în economia reală. Astfel, este logic ca, decenii de-a rândul, decalajul dintre bogați și săraci să se fi adâncit treptat în UE.

2.7.

În opinia CESE, există un risc major ca clasa de mijloc din UE să fie pusă la grea încercare, pe termen mediu. În viitorul apropiat, din ce în ce mai multe locuri de muncă vor dispărea, ca urmare a procesului de digitalizare și robotizare. În plus, și anumite tipuri de profesii sunt pe cale de dispariție, deși experiența trecutului, ca și situația actuală, arată că aceste tendințe sunt deopotrivă susceptibile să genereze noi locuri de muncă și profesii. Este de așteptat ca aceste schimbări să acționeze în direcția sporirii inegalităților, dacă nu sunt gestionate corespunzător. CESE consideră că este necesar să se ia măsuri în timp util pentru a contracara consecințele negative ale acestor procese de reînnoire tehnologică, care sunt, de altfel, inovatoare și utile societății în ansamblu.

2.8.

CESE își exprimă preocuparea față de faptul că raportul dintre rata de profit și valoarea adăugată produsă de factorul „muncă” în statele membre este din ce în ce mai disproporționat. Acest lucru duce la agravarea inegalităților în Europa, în ceea ce privește atât bogăția, cât și venitul.

3.1.

Inegalitățile în ceea ce privește bogăția tind să devină mult mai accentuate decât inegalitățile în ceea ce privește veniturile (7). CESE subliniază faptul că, în primul rând, statele membre sunt cele care dispun de instrumentele adecvate – cum ar fi programele de investiții, creșterea economică și crearea de locuri de muncă, impozitarea și transferurile sociale –, pentru combaterea inegalităților economice și sociale. Cu toate acestea, este nevoie și de măsuri de politică la nivel european, iar această problemă trebuie să beneficieze de o atenție sporită din partea instituțiilor europene, deoarece efectele sale asupra ciclului real de afaceri sunt complexe și mult mai îndelungate. Politicile existente se concentrează în continuare asupra veniturilor, mai degrabă decât asupra bogăției.

3.2.

CESE consideră că problema principală este că economia europeană generează o creștere care, de multe ori, nu aduce beneficii persoanelor care se află într-o situație financiară precară. Intenția nu este nicidecum de a se opune funcționării economiei de piață, care oferă posibilități de generare a bogăției prin inovare, înființarea de întreprinderi și crearea de locuri de muncă, contribuind astfel la creșterea economică, ocuparea forței de muncă și finanțarea sistemelor de securitate socială. Totuși, persoanele care se află în partea de jos a piramidei de redistribuire a bogăției și a veniturilor nu beneficiază pe deplin de locurile de muncă nou create. Astfel, societatea va fi mai echilibrată financiar dacă politica Uniunii Europene va fi îndreptată spre măsuri care să permită intrarea tot mai multor persoane pe piața muncii și distribuirea beneficiilor creșterii economice favorabile incluziunii. În acest context, reducerea inegalităților în ceea ce privește distribuția bogăției și consolidarea creșterii economice pe termen lung sunt două fețe ale aceleiași monede.

3.3.

CESE este preocupat de faptul că acumularea continuă de bogății ar putea crea o mentalitate de „rentier” în cadrul societății și că, prin urmare, aceste bogății nu vor mai fi reinvestite. Astfel, ele nu vor contribui la dezvoltarea economiei reale și la creșterea potențialului PIB. Aceasta este principala problemă pe care Thomas Piketty o abordează în cartea sa, rodul a 15 ani de cercetări și de colectare a unor date empirice despre inegalitatea în ceea ce privește distribuția bogăției și a veniturilor în societățile capitaliste. Rezultatele finale – chiar dacă unii îi contestă anumite metode – arată diferențe semnificative în UE. Potrivit datelor lui Piketty, creșterea anuală a ratei de rentabilitate este de 4-5 %, în timp ce creșterea anuală a veniturilor în Europa Centrală este de cca 1-1,5 %, în funcție de țară, având în vedere diferențele evidente dintre țările respective.

3.4.

CESE este de părere că sunt necesare măsuri suplimentare cu privire la financiarizarea excesivă, o mai bună coordonare și armonizare a politicii fiscale, măsuri de combatere a paradisurilor fiscale, a fraudei și a evaziunii fiscale, a tendinței de perpetuare a economiei subterane pe termen lung (date eronate referitoare la veniturile întreprinderilor, angajați neînregistrați sau „ascunși” și „salarii în plic”), precum și măsuri de optimizare a raportului dintre diferitele tipuri de impozite și ponderea lor în veniturile fiscale ale diferitelor state membre. Baza de impozitare ar trebui reorientată dinspre o impozitare a veniturilor salariale către o impozitare a bogăției.

3.5.

În ultimele două decenii, concurența fiscală dintre statele membre a determinat multe guverne să pună în aplicare măsuri care au modificat natura redistributivă a politicii fiscale și au alimentat creșterea inegalităților. CESE recomandă statelor membre să evalueze implicațiile negative ale politicilor fiscale și să le corecteze cât mai curând cu putință.

3.6.

CESE consideră că Planul Juncker ar trebui orientat cu prioritate către țările cu cele mai accentuate inegalități, indiferent de natura acestora. Este imperios necesar să se încurajeze atât investițiile naționale, cât și cele străine. Toate acestea trebuie să fie puse în aplicare în mod uniform, în conformitate cu legislația europeană și cu caracteristicile naționale specifice, iar modul de utilizare a fondurilor ar trebui să fie atent monitorizat.

4.1.

Germania și Austria sunt țările din zona euro cu cele mai accentuate inegalități în ceea ce privește distribuția bogăției, În Germania, persoanele cele mai înstărite, reprezentând 5 % din populație, dețin 45,6 % din bogăția țării, în timp ce, în Austria, ajung la 47,6 % (8)  (9). Și în țări precum Cipru, Portugalia, Franța, Finlanda, Luxemburg și Țările de Jos există această problemă și o tendință similară (10), ceea ce constituie dovada unei eterogenități clare în materie de distribuire a resurselor în diferitele țări. Pe de o parte, aceste țări prezintă niveluri scăzute ale inegalităților în materie de venituri, dar, pe de altă parte, niveluri ridicate ale inegalităților în ceea ce privește bogăția.

4.2.

În anul 1910, 10 % din populația Europei deținea 90 % din întreaga bogăție, iar 1 % – cele mai bogate persoane – deținea 50 % din bogăție. După aceea, ca urmare a celor două războaie mondiale și a marii depresiuni – care au distrus în mare parte capitalul financiar –, precum și a diferitelor politici publice marcate de impozitarea puternică și progresivă a veniturilor și a moștenirilor, de limitarea speculațiilor financiare, de creșterea salariilor în detrimentul veniturilor din capital etc., inegalitatea s-a redus semnificativ. În anii ’70 și ’80 din secolul trecut, 1 % din populație deținea 20 % din bogăție, 9 % deținea 30 % din bogăție și clasa de mijloc, de 40 %, deținea 40 % din bogăție. Și nivelul inegalității veniturilor a scăzut semnificativ (11), însă, începând cu anul 1980, a început să crească din nou. Astăzi, nivelul capitalului privat din țările dezvoltate din UE-28 se situează între 500 % și 600 % din PIB, în Italia ajungând la 800 %.

4.3.

În opinia CESE, o mare problemă o reprezintă și distribuția bogăției în funcție de sex. Țări precum Slovacia și Franța sunt cele mai afectate de acest proces, urmate de Austria, Germania și Grecia. În Slovacia și Franța, mai mult de 75 % din bogăție aparține bărbaților și doar 25 %, femeilor, raportul între sexe fiind cu totul altul în rândul acestor populații. În Austria, Germania și Grecia, în jur de 55 % din bogăție aparține bărbaților (12). Este important să se analizeze care sunt motivele unor astfel de tendințe și dacă este necesar ca acest aspect să fie inclus în politica europeană privind egalitatea de gen.

4.4.

CESE este de părere că este foarte important ca resursele să se distribuie în UE în așa fel încât să se asigure o educație corespunzătoare, formare profesională, servicii de asistență medicală, locuințe etc. Potrivit modelului social european, trebuie respectate principiile de bază, precum egalitatea de șanse și de tratament, egalitatea de gen, nediscriminarea și raporturile echitabile dintre generații. Reformele structurale menite să sporească capitalul uman sunt importante pentru îmbunătățirea standardelor de viață și, în același timp, ar putea reduce inegalitatea în materie de venituri salariale și de bogăție.

4.5.

Aproximativ 44 % din cetățenii din zona euro au datorii, sub o formă sau alta, către o instituție bancară sau financiară. Comparativ cu SUA (unde ponderea este de 75 %), de exemplu, situația este mai favorabilă, dar, ca intensitate a creșterii în ultimii ani, tendința este îngrijorătoare (13). Responsabilitatea sistemului bancar este, de asemenea, foarte importantă, deoarece acesta ar putea desfășura acțiuni de prevenire, într-un stadiu incipient, împotriva îndatorării generale crescânde a societății. Comportamentul responsabil trebuie să ocupe un loc de prim-plan.

4.6.

Ca urmare a procesului de globalizare accelerată din ultimele trei decenii, a crescut nivelul de impozitare a veniturilor salariale și s-a inversat ponderea salariilor și capitalului în produsul intern brut. Prin urmare, salariile au scăzut ca procent din PIB, cu 0,3 % în medie pe an, între 1980 și 2006, în majoritatea statelor membre ale OCDE. În aceeași perioadă, în UE-15 (14), a crescut ponderea profitului în PIB de la 31 % la 47 %. CESE consideră că statele membre și Uniunea Europeană ar trebui să pună în aplicare de urgență politici menite să răstoarne această tendință.

4.7.

CESE își exprimă îngrijorarea față de faptul că, în țări precum Regatul Unit și Franța, peste 50 % din bogăție este concentrată în patrimoniul imobiliar. Acest lucru arată, pe de o parte, o lipsă a diversității în ceea ce privește bogăția, iar, pe de altă parte, înseamnă că majoritatea averilor provin din venituri imobiliare. Această bogăție nu este reinvestită ulterior. Însăși recapitalizarea este o acumulare. Astfel, se pune problema mobilizării capitalului într-un ritm mult mai rapid decât cel al valorii adăugate. Cel mai recent raport al Oxfam (15) dezvăluie faptul că averea celor mai bogați opt oameni din lume este egală cu cea deținută de 50 % din populația mondială – cei mai săraci oameni din lume, fapt ce constituie un motiv de îngrijorare pentru o mare parte a populației. Capitalul a fost un factor important în perioada industrială, dar își pierde sensul când devine un scop în sine.