17.12.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 423/30

1.

consideră că a venit momentul revizuirii Directivei privind serviciile mass-media audiovizuale (Directiva SMA), dată fiind evoluția tehnologică constantă, situația geopolitică și implicațiile acestora asupra modurilor de producție, difuzare și consum ale mass-mediei audiovizuale;

2.

reamintește importanța menținerii unei referințe explicite la diversitatea culturală ca pilon fundamental al Directivei SMA, ținând seama mai ales de aderarea Uniunii Europene la Convenția UNESCO privind protecția și promovarea diversității expresiilor culturale; astfel, CoR observă că serviciile publice regionale de mass-media (SPM) – reprezentate în Europa de CIRCOM – acționează în acest sens, lansând programe de știri și de prezentare a realităților de la nivel teritorial și a celor care privesc comunitățile lingvistice minoritare;

3.

subliniază necesitatea de a continua politicile în favoarea pluralismului mijloacelor de informare, a protecției libertăților individuale și a respectării standardelor internaționale, garanți ai democrației; arată că va trebui să fie lansate noi inițiative pentru garantarea unei prese independente și pluraliste, aceasta reprezentând stâlpul de susținere a democrației regionale și locale;

4.

afirmă că se cuvine luată în considerare dimensiunea regională în Directiva SMA, în special pentru a fructifica identitățile culturale europene, coproducțiile transfrontaliere în cadrul UE și inovațiile creative locale;

5.

subliniază puterea economică a industriei culturale, marea sa capacitate de a crea valoare și potențialul său în materie de locuri de muncă de calitate în sectoare economice de viitor;

6.

salută intenția exprimată de Comisie în Cartea sa verde intitulată „Pregătirea pentru convergența deplină a lumii audiovizuale: creșterea economică, creația și valorile”, de a „asigura tuturor cetățenilor europeni un acces cât mai larg posibil la conținuturi diversificate europene, precum și o gamă cât mai bogată de oferte de înaltă calitate”, și subliniază, în acest sens, necesitatea unei reglementări privind accesibilitatea la serviciul public audiovizual regional, pentru a se identifica mai ales obiectivul și sfera de acțiune a serviciilor oferite;

7.

ia act cu satisfacție de dorința exprimată de Comisie în cadrul Strategiei pentru piața unică digitală, de a moderniza legislația privind drepturile de autor și a asigura un echilibru echitabil între interesele creatorilor și cele ale utilizatorilor, în vederea promovării accesului la cultură și la diversitate culturală;

8.

subliniază utilitatea sistemului dual, caracteristic peisajului audiovizual european, care permite coexistența stimulantă a actorilor publici și privați, și afirmă că este important ca statele membre să înlesnească finanțarea constantă și suficientă a operatorilor audiovizuali publici, astfel încât aceștia să-și poată asuma misiuni de serviciu public, indiferent dacă este vorba de servicii liniare sau la cerere, cu respectarea deplină a regulilor europene aplicabile finanțării serviciilor publice de radiodifuziune;

9.

reiterează importanța reglementării eficiente a serviciilor mass-media audiovizuale, ceea ce presupune mai ales cooperarea efectivă între autoritățile de reglementare și independența autorităților de reglementare față de autoritățile publice, față de actorii din sectorul audiovizual și față de partidele politice;

10.

subliniază funcția de coeziune socială, inerentă cetățeniei europene, funcție asumată de mijloacele audiovizuale europene;

11.

consideră că este necesară extinderea domeniului de aplicare a Directivei SMA, care ar trebui să includă și conținuturile audiovizuale care nu pot fi caracterizate ca fiind „de televiziune”;

12.

consideră că domeniul de aplicare a Directivei SMA trebuie să acopere toate tipurile de furnizori de conținut audiovizual, inclusiv cei care găzduiesc conținut generat de utilizatori;

13.

recomandă să se exploreze relevanța creării de noi categorii de furnizori de servicii, care să fie considerați distribuitori de servicii în sensul directivei, indiferent de platforma de difuzare utilizată;

14.

în eventualitatea creării unor noi categorii de furnizori de servicii, subliniază că este important ca acestea să fie încadrate de anumite dispoziții ale directivei, în funcție de natura activității lor;

15.

menționează că, odată depășită etapa alegerii programului, consumatorul se află într-o situație de vizionare similară, indiferent dacă serviciul este liniar sau la cerere, și că, prin urmare, trebuie rezolvată problema diferenței de tratament pe care Directiva SMA o creează între serviciile liniare și cele la cerere în ceea ce privește protecția minorilor și comunicarea comercială;

16.

solicită Comisiei Europene să clarifice conceptul de responsabilitate editorială, care caracterizează activitatea unui furnizor de servicii mass-media audiovizuale, astfel cum figurează acesta în directiva actuală, pentru a include atât responsabilitatea producerii serviciului, cât și răspunderea juridică aferentă;

17.

pledează pentru includerea în partea dispozitivă a directivei a unei distincții clare în regulile aplicabile între furnizorii de servicii mass-media audiovizuale care exercită un control editorial deplin asupra serviciilor și programelor pe care le oferă și furnizorii de servicii care nu exercită un astfel de control, cum ar fi distribuitorii de servicii și serviciile OTT (over-the-top), inclusiv motoarele de căutare, rețelele de socializare, agregatorii de conținut sau chiar serviciile de comerț electronic, portalurile sau serviciile online de partajare a fișierelor (file-sharing);

18.

constată că media de la nivel local și regional este supusă unei presiuni tot mai mari. Știrile din imediata apropiere riscă să dispară. Pentru a promova dezvoltarea ofertei de știri locale și regionale și o presă pluralistă, trebuie creat un cadru juridic care să permită cooperarea dintre sectorul public și cel privat;

19.

pledează pentru o evaluare a principiului țării de origine astfel cum este consacrat în Directiva SMA, în conformitate cu cele afirmate în avizul său privind cinematograful european în era digitală (1), luând în considerare mai ales aspectele de securitate juridică necesare pentru dezvoltarea operatorilor audiovizuali europeni. Trebuie să se exploreze și relevanța luării în considerare în acest sens a principiului țării de destinație, care se aplică în anumite state membre, în măsura în care acest lucru nu golește de conținut principiul țării de origine;

20.

consideră – așa cum a făcut și Parlamentul European în rezoluția sa din 12 martie 2014 privind pregătirea pentru convergența deplină a lumii audiovizuale – că este necesar să se adapteze normele din legislația europeană la realitățile internetului și ale mediului digital, în special în cazul întreprinderilor care oferă conținuturi audiovizuale online și care încearcă să evite taxarea în anumite state membre, stabilindu-se în țări cu un nivel foarte scăzut al impozitelor;

21.

încurajează consolidarea și extinderea, în special la serviciile la cerere, a actualului mecanism prevăzut la articolul 4 din Directiva SMA, mecanism care are drept scop prevenirea eludării măsurilor europene și naționale;

22.

consideră oportun să li se impună furnizorilor de servicii mass-media audiovizuale stabiliți în afara UE, dar care se adresează unui public din Uniune, să se înregistreze sau să desemneze un reprezentant într-un stat membru (de exemplu, principala țară-țintă);

23.

consideră că primul criteriu de apartenență a unui furnizor de SMA la un stat membru trebuie să fie cel al locului de desfășurare a activității, adică al locului în care cea mai mare parte a forței de muncă este angajată în activități SMA;

24.

luând act de importanța crescândă a serviciilor OTT (definite ca o metodă de distribuire de conținuturi online și fără intermedierea furnizorilor de servicii de internet, pe lângă rutarea datelor) și de rolul tot mai accentuat al acestora de interfață între cetățeni și conținuturile audiovizuale, subliniază utilitatea unei reglementări eficiente, aplicată acestor servicii, pentru a asigura accesul la informații diversificate și pluralismul conținuturilor audiovizuale;

25.

consideră că este esențial să li se asigure producătorilor de conținuturi audiovizuale de la nivel local și regional acces în mod egal la public, inclusiv în cazul în care conținutul este difuzat de agregatori;

26.

consideră că principiul accesului egal la public pentru producătorii locali și regionali de conținuturi audiovizuale ar trebui să ghideze reflecția instanțelor europene;

27.

solicită adoptarea unor dispoziții care să garanteze că serviciile OTT și furnizorii de servicii de internet și telecomunicații nu pot privilegia în niciun fel propriile conținuturi sau pe cele preferate atunci când acționează ca distribuitori de servicii mass-media audiovizuale, în special pentru a promova diversitatea culturală. Esențial este ca integritatea și calitatea semnalului unui canal folosit de un emițător să fie respectate și garantate pe deplin;

28.

pentru a asigura eficiența principiilor de diversitate culturală și pluralismul mediilor de informare, subliniază că găsirea și selectarea conținuturilor audiovizuale nu pot depinde în niciun caz de interesele economice;

29.

solicită ca, la revizuirea directivei, să se aibă în vedere adoptarea măsurilor necesare pentru asigurarea integrității conținuturilor, atât în vederea respectării autorilor acestor conținuturi, cât și a consumatorilor;

30.

consideră că remunerarea corectă a autorilor de conținuturi audiovizuale este o condiție prealabilă care nu poate fi pusă sub semnul întrebării;

31.

consideră că este necesar să se asigure, într-o lume digitală convergentă, un lanț valoric stimulant pentru creația audiovizuală europeană;

32.

este de părere că în întreaga UE ar trebui să fie disponibil un conținut audiovizual regional și local finanțat și elaborat cu resurse publice. Trebuie eliminate obstacolele digitale din calea acestui deziderat;

33.

invită Comisia Europeană ca, în procesul de reflecție privind geoblocarea conținutului audiovizual, să ia în considerare specificitatea culturală a unui astfel de conținut;

34.

de asemenea, solicită Comisiei Europene să adopte dispozițiile necesare pentru a-i sprijini pe producătorii de conținuturi audiovizuale europene și pe distribuitorii europeni și naționali;

35.

consideră că principiul teritorialității dreptului de autor trebuie să fie păstrat – acest mecanism dovedindu-și eficiența –, pentru a asigura o remunerație autorilor și a promova creația audiovizuală europeană de înaltă calitate;

36.

sprijină introducerea portabilității drepturilor de către utilizatorii de SMA și, în special, a portabilității drepturilor legate de abonamente la servicii audiovizuale, ceea ce le va permite respectivilor utilizatori să aibă acces la serviciile de care beneficiază în țara lor, chiar și atunci când călătoresc în altă parte a Uniunii Europene;

37.

solicită, de asemenea, să se acorde o atenție deosebită minorităților lingvistice și culturale din Uniunea Europeană afectate de politici de geoblocare, aceste populații fiind împiedicate să aibă acces la SMA în propria lor limbă;

38.

îi îndeamnă pe toți actorii sectorului audiovizual din Europa să încurajeze dezvoltarea de conținuturi de înaltă calitate, astfel încât să sporească atractivitatea ofertei europene de servicii liniare și la cerere;

39.

subliniază că este important ca Directiva SMA să fie eficientă, aceasta recomandând adoptarea „unor măsuri adecvate, menite să încurajeze activitatea și dezvoltarea producției și distribuției audiovizuale europene, în special în țările cu o capacitate de producție redusă și cu limbi de circulație restrânsă”, inclusiv la nivel regional;

40.

își propune, în ceea ce privește serviciile liniare și la cerere, să încurajeze implementarea de către statele membre a unor sisteme de contribuție financiară care să sprijine întregul lanț audiovizual, inclusiv producția de opere europene, așa cum se prevede în prezent, sub formă opțională, pentru serviciile la cerere din articolul 13 din directivă, precum și obținerea autorizației de a utiliza aceste opere și de a le promova;

41.

consideră că, în perspectiva aceluiași obiectiv de promovare a producțiilor și programelor europene de calitate, sunt necesare măsuri mai ferme de armonizare a acestei promovări atât pentru serviciile lineare, cât și pentru cele la cerere;

42.

recomandă să se mențină principiile esențiale de protecție a consumatorilor în raport cu comunicațiile comerciale, precum și concentrarea noilor dispoziții care vor trebui adoptate în cadrul obiectivului convergență pe spațiul dedicat vizionării programului;

43.

atrage atenția Comisiei Europene cu privire la noile strategii și practici publicitare, elaborate cu privire la serviciile neliniare și menite să sporească eficiența mesajelor difuzate, dar și în legătură cu pericolele potențiale induse pentru protecția consumatorului, a vieții sale private și a datelor sale personale;

44.

pledează, așadar, pentru introducerea unui set coerent și omogen de măsuri prin care să se asigure protecția consumatorilor de SMA liniare și la cerere;

45.

consideră că trebuie acordată atenție deosebită legăturii dintre aspectele legate de caracterul aparent gratuit, de accesibilitate, de calitatea conținutului și de riscurile la adresa libertăților individuale ale cetățenilor, inclusiv utilizarea datelor lor personale;

46.

subliniază că promovarea unei alfabetizări digitale din ce în ce mai extinse și mai responsabile îmbunătățește capacitatea de control și prevenire, de către cetățeni și organizațiile reprezentative ale acestora, a pericolului de dispariție, sub aspect comercial, economic și cultural, a specificităților și structurilor teritoriale, și de înlocuire a acestora cu o ofertă omogenizată de SMA, dictată de cei care dețin controlul asupra rețelei;

47.

propune o reglementare similară în cazul programelor care ar putea dăuna minorilor, indiferent de modalitatea de accesare a acestor programe și de canalul de transmitere (atât pentru serviciile liniare, cât și pentru cele la cerere); subliniază că, în cazul majorității serviciilor publice de radiodifuziune din UE – atât naționale, cât și regionale – este reglementat printr-un acord sau prin lege care sunt programele și intervalele de transmisie dedicate minorilor;

48.

solicită introducerea unor stimulente pentru conținuturile specifice concepute și adaptate pentru copii, precum și încurajarea unor parteneriate în sectorul digital între operatorii din domeniul audiovizual și sectorul învățământului. Vor trebui instituite programe educaționale pentru a-i învăța pe tineri de timpuriu cum să interacționeze cu toate tipurile de platforme sociale, de conținut digital, de surse de informație etc.;

49.

pledează pentru promovarea sporită a conținuturilor de educație media, în special a celor legate de noile media. CoR pledează pentru folosirea inteligentă a tuturor canalelor media disponibile – digitale și analoage – pentru a îmbunătăți calitatea vieții și pentru a asigura participarea optimă a cetățenilor la societatea media;

50.

consideră că trebuie analizată în profunzime oportunitatea de a include în directivă anumite aspecte privind presa online (video) și serviciile de descărcare pentru închiriere sau cumpărare (download-to-rent și download-to-own), în special prin intermediul unei revizuiri a definiției conceptului de serviciu mass-media audiovizual;

51.

observă că mandatul de negociere a TTIP prevede în mod expres că „acordul nu trebuie să conțină dispoziții care ar risca să prejudicieze diversitatea culturală și lingvistică a Uniunii sau a statelor sale membre, în special în sectorul cultural, și nici nu trebuie să împiedice Uniunea și statele sale membre să mențină politicile și măsurile existente în sprijinul sectorului cultural, dat fiind statutul lor special în UE și în statele membre”;

52.

sprijină introducerea în Directiva SMA a principiilor promovate de ERGA – Grupul autorităților europene de reglementare a serviciilor mass-media audiovizuale – în declarația sa fondatoare, care se referă la „identificarea, la nivel european, a unor caracteristici comune pe care toate autoritățile de reglementare independente ar trebui să le aibă”, în termeni de independență, de procese decizionale și de numire transparente, de competență și expertiză, de eficiență a competențelor de executare, de mecanisme de soluționare a litigiilor și de revizuire a deciziilor autorităților de reglementare de către o autoritate judiciară.