14.7.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 230/91

Raportor:

dna An LE NOUAIL MARLIÈRE

1.1.

Comitetul salută cele două comunicări și pachetul de amendamente la directivele privind deșeurile și sprijină eforturile de a sensibiliza toate întreprinderile și consumatorii cu privire la necesitatea de a elimina modelul economic liniar actual bazat pe principiul „a lua, a face, a consuma și a elimina” și de a accelera tranziția către un model circular reparator prin însăși concepția sa, care are ca obiectiv utilizarea de energie din surse regenerabile, pentru a reduce la minimum utilizarea de resurse naturale.

1.2.

Comitetul sprijină obiectivul de a crea un cadru care să creeze condițiile necesare pentru această tranziție, care să acopere întregul ciclu de viață al produselor, de la furnizarea de materii prime la proiectarea ecologică, comerțul cu amănuntul, modelele de afaceri și modelele de consum, reutilizarea și refabricarea, și utilizarea deșeurilor ca resursă.

1.3.

Cu toate acestea, Comitetul regretă că propunerile specifice formulate de Comisie se concentrează prea mult asupra politicilor și legislației privind deșeurile, dar lipsesc propuneri specifice similare „în amonte” menite să îmbunătățească întregul ciclu de viață al produselor. CESE speră că Comisia va prezenta atât o foaie de parcurs pentru astfel de măsuri, care să indice clar calendarul, procesul și bugetele, precum și propuneri privind utilizarea de instrumente inovatoare de finanțare, cum ar fi obligațiunile ecologice.

1.4.

Comitetul solicită Comisiei să integreze cadrul care să creeze condițiile necesare pentru o economie circulară în alte politici europene, cum ar fi politica privind energia și clima și politica industrială, inclusiv obiectivul UE în materie de reindustrializare. CESE sprijină completarea obiectivelor principale ale Strategiei Europa 2020 cu un obiectiv în materie de utilizare eficientă a resurselor, așa cum a sugerat Platforma europeană pentru utilizarea eficientă a resurselor și așa cum s-a avut în vedere în comunicarea Către o economie circulară.

1.5.

Cu toate că Comisia a luat în considerare beneficiile generale în domeniul ocupării forței de muncă și a lansat, totodată, o inițiativă privind locurile de muncă verzi în pachetul de politici privind economia circulară, Comitetul regretă că nu a fost folosită ocazia de a analiza în mod mai specific impactul, riscurile și beneficiile pentru ocuparea forței de muncă. În special, nu s-a acordat atenție potențialului pe care îl reprezintă prevenirea producerii de deșeuri și reutilizarea și reprelucrarea deșeurilor sub aspectul ocupării forței de muncă. Pe de altă parte, ar trebui să se acorde mai multă atenție asigurării de condiții decente de muncă și îmbunătățirii standardelor în materie de sănătate și siguranță pentru forța de muncă implicată.

1.6.

Cadrul propus de Comisia Europeană ar trebui să repartizeze acest efort de sensibilizare și de modificare a comportamentelor în mod echitabil între părțile interesate: trebuie să se realizeze un echilibru între perspectivele viitoare, realizarea de progrese științifice, introducerea de aplicații inovatoare și garantarea competitivității Europei și a interesului comun european.

1.7.

Consumatorii și producătorii trebuie să devină conștienți de responsabilitățile lor. Consumatorii trebuie să fie informați, pentru a putea cumpăra în mod responsabil, trasabilitatea trebuie să fie optimă, iar producătorii trebuie trași la răspundere pentru acțiunile lor.

1.8.

Eliminarea depozitării deșeurilor reciclabile și stabilirea de obiective mai ambițioase de reciclare a deșeurilor, așa cum a propus Comisia, reprezintă condiții indispensabile pentru tranziția către o economie circulară, și ar trebui să devină o realitate. Comisia ar trebui, totodată, să vegheze la dobândirea încrederii publicului, garantând credibilitatea obiectivelor sale atât în ce privește acceptabilitatea și calitatea lor, cât și caracterul lor proporțional.

1.9.

Comitetul salută, de asemenea, măsurile Comisiei menite să îmbunătățească punerea în aplicare a legislației europene privind deșeurile, în special prin introducerea unei mai bune monitorizări și a unor instrumente de guvernanță mai bune. Pentru ca UE să treacă de la rata actuală de reciclare a deșeurilor municipale de 42 % la un procentaj de 50 % în 2020 și de 70 % în 2030, va trebui să garanteze că anumite țări depun eforturi sporite și pun în aplicare soluții mai bune de gestionare a deșeurilor. Vor trebui, de asemenea, luate măsuri pentru a îmbunătăți calitatea produselor inițiale și a componentelor acestora, precum și cea a proceselor de reciclare în ansamblu.

1.10.

Comitetul scoate în evidență faptul că propunerile Comisiei nu utilizează ierarhia deșeurilor stabilită în Directiva-cadru privind deșeurile, care definește o ordine de prioritate pentru preîntâmpinarea producerii de deșeuri, pregătirea pentru reutilizare, reciclarea, altă formă de recuperare (energie) și eliminarea deșeurilor. Lipsește o analiză aprofundată a opțiunii obiectivelor de prevenire a generării de deșeuri și a altor măsuri de preîntâmpinare a producerii de deșeuri, cu excepția unui obiectiv fără caracter obligatoriu de reducere a deșeurilor alimentare. Pe termen lung, volumul total al materialelor consumate și al deșeurilor finale ar trebui controlat și redus, din motive de mediu.

1.11.

La fel ca reutilizarea (la nivel de produs), reciclarea multiplă (la nivel de material) economisește materii prime principale, reduce consumul de energie și emisiile de gaze cu efect de seră. Revizuirea pachetului privind deșeurile oferă acum o ocazie unică de a adopta principiul reciclării multiple pentru materialele permanente.

1.12.

Economia circulară nu ar trebui măsurată doar din perspectiva deșeurilor produse, ci ar trebui și să încurajeze protecția resurselor materiale și umane de-a lungul întregului lanț valoric și să urmărească eliminarea oricărui proces care reprezintă un pericol pentru mediu sau pentru oameni.

1.13.

Comitetul recomandă ca pachetul de politici să fie completat cu măsuri care să sprijine în mod specific pregătirea produselor utilizate pentru reutilizare. Situarea pregătirii pentru reutilizare la același nivel cu reciclarea, așa cum Comisia o face în obiectivele sale în materie de reciclare, nu respectă ierarhia deșeurilor. Trebuie să se acorde prioritate circuitelor scurte. Reutilizarea produselor și pregătirea pentru reutilizare și refabricare pot utiliza cel mai bine valoarea intrinsecă a produselor și sporesc oportunitățile de a reține lanțurile valorice în UE, de a sprijini dezvoltarea teritorială și de a crea locuri de muncă.

1.14.

În acest sens, UE ar trebui să încurajeze, de asemenea, toate statele membre să transforme treptat planurile lor privind deșeurile în planuri teritoriale de economie circulară axate pe măsuri de promovare a economisirii resurselor materiale și de protejare a bunăstării oamenilor.

1.15.

În sfârșit, Comitetul recomandă, de asemenea, extinderea abordării sectoriale, pentru a promova economia circulară.

2.1.

La 2 iulie 2014, Comisia Europeană a publicat un pachet de cinci propuneri (1), care includea:

3.1.

Cum se pot produce bunuri și servicii, limitând, în același timp, consumul și irosirea de materii prime și surse neregenerabile de energie? Un lucru este clar: de-a lungul istoriei industriei secolului XX, costul de extragere și exploatare a resurselor naturale minerale și energetice a scăzut constant, în principal datorită creșterilor progresive ale productivității.

3.2.

Or, de la începutul secolului XXI, acest model liniar nu numai că s-a blocat, dar riscă, pe termen lung, să devină nesustenabil, odată cu împuținarea resurselor planetei. Cota de alertă este deja depășită; nu mai este timpul să ne gândim cum poate fi modificat acest model economic, ci să inventăm un nou model în regim de urgență.

3.3.

A extrage, a produce, a consuma, a arunca și a recicla: trebuie realizată o mutație profundă pentru a asigura, pe termen lung, autosuficiența populațiilor și dezvoltarea lor socială și durabilă pe termen lung.

3.4.

În prezent, aproape toate societățile umane sunt ghidate de un model de dezvoltare prădalnic fără control, care nu ține seama de populațiile cele mai expuse la exploatarea și exploatarea excesivă a resurselor lor, de impactul neașteptat al schimbărilor climatice și al poluării, și nici de riscul pentru generațiile viitoare.

3.5.

Ar trebui să punem, cu toții, sub semnul întrebării acest model afectat de criza mondială financiară, economică, socială, politică, energetică, ecologică și de mediu.

3.6.

În vederea inversării modelelor de producție și consum, Comisia Europeană, prin abordarea sa privind economia circulară, deschide perspective care implică întreaga societate, dar a căror punere în aplicare nu este încă o realitate.

4.1.

Comunicarea „Către o economie circulară” explică conceptul general de economie circulară și evidențiază beneficiile sale în termeni de dezvoltare economică și ocupare a forței de muncă.

4.2.

Obiectivele sale generale sunt clare, și este indispensabil să se realizeze progrese în vederea realizării lor: modelul nostru de producție și de consum are nevoie de o schimbare fundamentală; trebuie să reducem utilizarea de resurse și materiale și, în consecință, să le folosim în mod mai rațional.

4.3.

Întrebarea care se pune este cum pot fi realizate aceste obiective și cum se încadrează acestea într-un cadru politic global și cuprinzător. Deficiențele și imperfecțiunile pieței pot și trebuie să fie abordate în diverse moduri: stimulente de piață (semnale de preț și semnale fiscale), reglementare (stabilirea de obiective obligatorii, lăsându-li-se actorilor libertatea de a alege mijloacele prin care să le realizeze) și standarde impuse actorilor.

4.4.

Un cadru politic global implică, de asemenea, faptul că sunt îndeplinite toate condițiile relevante, pe plan economic, social, în ce privește ocuparea forței de muncă, sănătatea și siguranța.

4.5.

Comunicarea Comisiei precizează că obiectivul său este de a defini „un cadru de politică favorabil pentru a promova proiectarea și inovarea în vederea unei economii circulare, a debloca investițiile și a mobiliza întreprinderile și consumatorii.”

4.6.1.

CESE salută principiul introducerii unui cadru menit să sprijine economia circulară, în cooperare cu toate părțile interesate. Acest cadru ar trebui să permită dezvoltarea unui nou model economic care să înlocuiască treptat modelul predominant al creșterii economice liniare. Tranziția către o economie circulară necesită o abordare globală, care să acopere întregul ciclu de viață al produselor, de la furnizarea de materii prime la proiectarea ecologică, comerțul cu amănuntul, modelele de afaceri și modelele de consum, reutilizarea, refabricarea, și recuperarea și eliminarea deșeurilor. Comunicarea Comisiei urmărește o astfel de abordare globală, în principiu. În practică însă, abordarea sa nu este echilibrată, întrucât propunerile de politici concrete se limitează, în principal, la sectorul deșeurilor. Comisia nu face decât să anunțe dezvoltarea unui cadru care să creeze condițiile necesare pentru economia circulară pe viitor (3), fără să indice în mod clar calendarul și procesul corespunzătoare. CESE așteaptă din partea Comisiei să prezinte, fără întârziere, o propunere clară și transparentă în acest sens.

4.6.2.

Conceptul de economie circulară se bazează pe analiza întregului ciclu de viață al utilizării resurselor. Acesta promovează reciclarea, înlocuirea anumitor resurse, durabilitatea și reutilizarea produselor, reducerea deșeurilor de-a lungul întregului lanț, inclusiv la sursă, a proiectării ecologice a bunurilor și serviciilor, a noilor modele de afaceri etc. Acest concept introduce noi forme de guvernanță, care cuprind toți actorii societății civile. Comitetul solicită Comisiei să elaboreze o strategie politică amănunțită pe tema tranziției către o economie circulară. CESE speră, de asemenea, ca Comisia să fie mai puțin vagă în ce privește propunerile sale politice în materie de promovare a proiectării ecologice, inovare și stimulare a investițiilor și să prezinte propuneri clare, inclusiv informații privind bugetul care va fi alocat sprijinirii activităților economiei circulare și utilizarea instrumentelor financiare inovatoare, cum ar fi obligațiunile ecologice. Prin urmare, Comisia ar trebui să-și continue activitatea:

4.6.3.

În acest context, Comitetul reamintește avizul său din aprilie 2012 privind promovarea producției și consumului durabil în UE, care recomandă „crearea unei viziuni comune reînnoite a modelului economic, cu asocierea tuturor părților interesate ale societății civile” (4).

4.7.1.

Abordarea Comisiei Europene nu precizează modul în care economia circulară trebuie să se dezvolte la nivel local și regional. Comitetul consideră că orice strategie privind economia circulară ar trebui elaborată ținându-se seama de o anumită ierarhie teritorială, de la autoritățile locale la nivelul global, incluzând nivelurile regional, național și european, cu acordarea priorității, ori de câte ori și oriunde este posibil, circuitelor și lanțurilor de aprovizionare scurte.

4.7.2.

Într-adevăr, beneficiile socio-economice potențiale ale economiei circulare pot fi percepute mai întâi la nivel strict local – cartiere durabile, orașe verzi –, apoi la nivelul regiunilor (Uniunii Europene), înainte de a fi introduse la nivel național și internațional.

4.7.3.

Lupta împotriva dumpingului social și ecologic internațional și, prin urmare, posibilitatea transferului la scară mică a unei mari părți a economiei fac parte din această abordare la nivel local. Optimizarea gestionării deșeurilor implică un număr de inițiative ale responsabililor locali și regionali: organizarea unei colectări diferențiate, crearea de locuri de depozitare și de centre de triere, de rețele de reparare, revânzare, reutilizare etc. Pentru gestionarea corectă a deșeurilor biologice, este clar că trebuie să se acorde prioritate lanțurilor scurte de aprovizionare, inclusiv în ceea ce privește crearea de locuri de muncă.

4.7.4.

În acest sens, UE ar trebui să încurajeze statele membre să-și transforme treptat planurile privind deșeurile în planuri teritoriale de economie circulară.

4.8.1.

Deși „pachetul” Comisiei creează efectiv legături între mediu (gestionarea deșeurilor) și economie (locuri de muncă „verzi”; plan de acțiune pentru IMM-uri), acesta nu abordează în mod sistematic:

4.9.1.

Noua strategie în materie de economie circulară ar trebui să aibă o influență mai puternică asupra abordării sectoriale în ce privește deșeurile, iar CESE ar dori să înregistreze evoluții sectoriale și în afara domeniului construcțiilor durabile.

4.9.2.

Comitetul consideră că abordarea sectorială ar trebui să fie completată de propuneri în ce privește alimentația durabilă și construcțiile durabile, dar și alte sectoare, cum ar fi industria prelucrătoare.

5.1.1.

CESE aprobă abordarea generală a amendamentelor care urmăresc:

5.1.2.

Cu toate acestea, anumite opțiuni suplimentare (cum ar fi formularea unor obiective specifice pentru prevenție și reutilizare, sau programe de primire obligatorie înapoi a anumitor produse) par să fi respinse fără prea multe argumente în studiul de impact. Propunerile Comisiei nu respectă ierarhia deșeurilor stabilită în Directiva-cadru privind deșeurile (5), care definește o ordine de prioritate pentru preîntâmpinarea producerii de deșeuri, pregătirea pentru reutilizare, reciclarea, alte forme de recuperare și eliminarea deșeurilor.

5.1.3.

Articolul 9 litera (c) din Directiva-cadru privind deșeurile prevede obligația Comisiei de a prezenta Parlamentului European și Consiliului un raport însoțit, dacă este cazul, de propuneri de măsuri necesare în ceea ce privește stabilirea de obiective de prevenire a generării de deșeuri și obiective de decuplare pentru 2020, precum și de indicatori de prevenire a producerii de deșeuri. Dat fiind că prevenirea generării de deșeuri reprezintă o parte integrantă a economiei circulare, ar fi fost oportun ca acest raport să fie prezentat odată cu pachetul privind economia circulară. Studiul de impact care însoțește pachetul actual de măsuri privind economia circulară precizează că stabilirea unui obiectiv global de prevenire a generării de deșeuri a fost respins, fără a pune la dispoziție o analiză aprofundată cu privire la această chestiune.

5.1.4.

În mod similar, proiectarea ecologică a produselor și serviciilor nu pare a fi garantată suficient. Acest lucru s-ar putea realiza prin:

5.1.5.

În opinia Comitetului, chestiunea obsolescenței programate ar trebui abordată printr-o strategie specifică care să includă aspecte tehnice, comerciale, normative, educative și informative (6).

5.2.1.

Existența unor obiective în materie de prevenire este practic indispensabilă pentru aplicarea corectă a ierarhiei deșeurilor, astfel cum au subliniat deja Parlamentul European, Comitetul Regiunilor și un audit al Curții Europene. Comisia ar trebui să formuleze astfel de obiective pe baza programelor naționale de prevenire transmise de statele membre.

5.2.2.

Obiectivul de reducere cu 10 % a cantității de deșeuri municipale propus de Comitetul Regiunilor ar trebui studiat cu atenție (7). Plecând de la diversele experiențe naționale și regionale de limitare a deșeurilor menajere, ar trebui, de asemenea, să se ia în considerare fixarea unei limite la nivel european (de ordinul a 200-300 kg pe cap de locuitor pe an).

5.2.3.

Deșeurile municipale (articolul 3 din Directiva-cadru privind deșeurile) ar trebui definite strict ca deșeuri menajere și nu ar trebui extinse la deșeurile comerciale și industriale sau la deșeurile colectate prin sisteme de răspundere extinsă a producătorilor, pentru a asigura o definiție clară a rolurilor și responsabilităților;

5.2.4.

Deșeurile comerciale și industriale ar trebui definite ca deșeuri care nu sunt considerate deșeuri menajere, în vederea definirii unui obiectiv separat în materie de reciclare;

5.2.5.

Rambleiajul nu ar trebui definit ca reprezentând întotdeauna o operație de „recuperare”, iar această tehnică ar trebui interzisă pentru deșeurile periculoase și limitată la deșeurile din construcții și demolări (articolul 3 din Directiva-cadru privind deșeurile);

5.2.6.

Propunerea Comisiei privind un obiectiv de prevenire care să privească doar risipa de alimente ar trebui să includă sau să fie legat de un obiectiv în materie de reducere a ambalajelor.

5.2.7.

Comitetul recomandă ca pachetul de politici să fie completat cu măsuri care să sprijine în mod specific pregătirea produselor utilizate pentru reutilizare. Punerea pregătirii pentru reutilizare pe același nivel cu reciclarea, așa cum Comisia o face în obiectivele sale în materie de reciclare, nu respectă ierarhia deșeurilor. Repararea produselor și a pieselor care intră în alcătuirea produselor permite nu doar utilizarea mai eficientă a produselor și materialelor, ci și oportunități importante în materie de creare de locuri de muncă la nivel local și regional. Mai mult, pregătirea pentru reutilizare (de exemplu pregătirea pentru reutilizare a ambalajelor și a echipamentelor electrice și electronice sau chiar a altor bunuri cum ar fi jucăriile și scutecele pentru copii) nu ar trebui abordată în același mod ca reciclarea: acesteia ar trebui să i se aplice un obiectiv separat (de exemplu în jur de 5 %).

5.2.8.

Propunerea legislativă prevede creșterea ratei de reciclare sau reutilizare a deșeurilor municipale la 70 % până în 2030, creșterea ratei de reciclare sau reutilizare a deșeurilor de ambalaje la 80 % până în 2030, interzicerea depozitării deșeurilor reciclabile până în 2025, și reducerea cu 30 % a generării de deșeuri alimentare până în 2025. Aceste obiective sunt esențiale și trebuie respectate.

5.2.9.

Obiectivele trebuie să facă parte integrantă din modelele de afaceri ale actorilor economici, mai ales ale celor din sectorul ambalajelor și din cel al comerțului, care ar trebui să găsească ei înșiși cea mai eficientă modalitate de a le îndeplini. Cu toate acestea, trebuie să se asigure faptul că această tranziție necesară are loc cu respectarea altor principii și criterii la fel de importante. Preocuparea majoră privește condițiile de muncă și standardele de sănătate și securitate a lucrătorilor în cauză. Sectorul ambalajelor și cel al gestionării deșeurilor sunt deosebit de vulnerabile, ca urmare a condițiilor grele de muncă, a precarității locurilor de muncă și a riscurilor pentru sănătate și securitate care le sunt caracteristice. Trebuie să se garanteze faptul că realizarea acestor obiective ambițioase are loc fără deteriorarea condițiilor de muncă, ci, dimpotrivă, cu îmbunătățirea acestora (8).

5.2.10.

Trebuie dezvoltat un cadru de finanțare pentru autoritățile locale: condițiile economice ar trebui să le permită autorităților locale să îndeplinească obiectivele definite având acces la finanțarea necesară. Dacă autorităților publice li se impun reguli stricte în materie de îndatorare, orice nevoie suplimentară de investiții, de exemplu în gestionarea deșeurilor, va implica, în mod inevitabil, reducerea cheltuielilor aferente altor activități esențiale. Cadrul politic trebuie să asigure un context financiar adecvat, dacă este necesar prin intermediul unor bugete specifice cum ar fi fondurile structurale ale UE și resursele disponibile pentru Europa 2020.

5.2.11.

În ceea ce privește reducerea deșeurilor alimentare, trebuie să se garanteze că siguranța alimentară nu este sacrificată și că standardele de protecție a consumatorilor sunt respectate. În acest sens, trebuie implicate și consultate organizațiile de protecție a consumatorilor și organismele de siguranță alimentară.

5.2.12.

În ceea ce privește deșeurile alimentare, este vorba despre materii prime organice, care, în măsura posibilului, ar trebui fie prelucrate, fie reutilizate în producția agricolă, în stare nemodificată. Anumite tipuri de deșeuri alimentare sunt, prin natura lor, potrivite pentru a fi reutilizate fie ca hrană pentru animale, fie ca îngrășăminte. În prezent, acest lucru este exclus printr-o serie de dispoziții restrictive. Prin urmare, CESE recomandă Comisiei să analizeze dacă aceste restricții sunt oportune.

6.1.

Comunicarea privind oportunitățile de utilizare eficientă a resurselor în sectorul clădirilor urmărește promovarea reducerii impactului general al acestui sector asupra mediului, de-a lungul întregului ciclu de viață. Comunicarea propune un set de indicatori pentru evaluarea performanței de mediu a clădirilor pentru a le permite proiectanților, fabricanților, contractanților, autorităților și utilizatorilor să facă alegeri pe bază de informații. Într-adevăr, este esențial să existe un sistem transparent de indicatori, în special statistici standardizate și o serie de indicatori comparabili și ușor de utilizat.

6.2.

Pachetul privind economia circulară ar trebui să includă măsuri adecvate bazate pe cerere (pull measures), care să permită crearea unei piețe autosuficiente de materii prime secundare (de exemplu, produse cu un conținut minim de materiale reciclate). Trebuie să se ajungă la o situație în care deșeurile să fie considerate materii prime cu o bună lichiditate de piață și, prin urmare, ar trebui să se formeze și un preț de piață corespunzător pentru ele în termeni economici, umani și de mediu. Aceasta reprezintă cel mai bun stimulent pentru colectarea deșeurilor.

6.3.1.

Prevenirea cererilor de despăgubire în serie reprezintă o provocare majoră cu care se confruntă asigurările; într-adevăr, un defect al unui articol care este produs în zeci de mii de exemplare poate genera, direct și indirect, costuri de reparare de mai multe zeci sau chiar sute de milioane de euro. De exemplu, unele dintre cererile de despăgubire în serie din ultimii douăzeci de ani au avut la origine incompatibilitatea chimică dintre diversele componente ale unui anumit produs utilizat pentru construcție.

6.3.2.

Acest tip de cereri de despăgubire în serie sunt, în general, datorate unei reacții care se dezvoltă în timp în urma interacțiunii cu parametri exteriori (cum ar fi umiditatea sau temperatura). Unele dintre aceste cereri de despăgubire pot fi, de asemenea, legate de produse importate, ale căror caracteristici nu au fost indicate corect inițial.

6.3.3.

Utilizarea de materiale reciclate la fabricarea de materiale de construcție nu reprezintă o piedică în sine. Cu toate acestea, este necesar să se cunoască exact proprietățile fizice și chimice ale materialului care urmează a fi reciclat, în vederea prevenirii oricărui risc de incompatibilitate la reutilizarea acestuia. Dificultatea constă în identificarea și clasificarea corectă a materialelor recuperate și asigurarea omogenității lotului de produse care urmează a fi reutilizate.

6.3.4.

Revizuirea pachetului privind deșeurile oferă o ocazie unică de a adopta principiul reciclării multiple, pentru a stimula eficiența utilizării resurselor. Reciclarea multiplă are loc atunci când materialele nu se degradează din punct de vedere structural în procesul de reciclare – este cazul materialelor permanente –, ci pot fi reintroduse în uz în repetate rânduri pentru a consolida economia circulară, asigurându-se faptul că materialele funcționale nu sunt irosite sau pierdute prin incinerare sau aruncare în gropile de gunoi. Ca atare, materialele permanente reprezintă un bun mereu disponibil pentru societate.

6.3.5.

Punerea în aplicare a unui sistem de trasabilitate a materialelor de construcție în decursul primului lor ciclu de viață ar permite reutilizarea mai ușoară a acestora; și ar trebui definite reguli de clasificare a materialelor în funcție de utilizarea lor ulterioară, cu accentul pe gradul ridicat de biodegradabilitate și cu introducerea de standarde de calitate.

6.4.

Comisia ar trebui să aibă în vedere punerea în aplicare de dispoziții obligatorii și sancțiuni pentru a evita un eventual dumping, prin care materialele devenite indezirabile sunt exportate în afara UE.