31.8.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 251/13

---

Publicarea unei cereri în temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare

2013/C 251/07

Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție în temeiul articolului 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (1).

DOCUMENT UNIC

REGULAMENTUL (CE) NR. 510/2006 AL CONSILIULUI

privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare  (2)

„GOFIO CANARIO”

NR. CE: ES-PGI-0005-0942-24.01.2012

IGP ( X ) DOP ( )

1.   Denumire

„Gofio Canario”

2.   Statul membru sau țara terță

Spania

3.   Descrierea produsului agricol sau alimentar

3.1.   Tip de produs

Clasa 1.6.

Fructe, legume și cereale în stare proaspătă sau prelucrate

3.2.   Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1

„Gofio Canario” este un produs fabricat în arhipelagul Insulelor Canare prin măcinarea boabelor prăjite, cu sau fără adăugarea de sare de mare. Uneori, Gofio poate, de asemenea, să conțină leguminoase, care sunt procesate în același mod ca și cerealele.

Caracteristici fizice și organoleptice

„Gofio Canario” este o pudră care seamănă cu făina, iar mărimea particulei este similară cu cea a făinii integrale.

Aceasta prezintă următoarele caracteristici organoleptice:

—	aspect: culoarea variază de la galben-fildeșiu până la roșu-închis, trecând prin galben-miere, în funcție de gradul de prăjire și de materia primă utilizată;

—	miros: aromă de prăjit, de vegetale și de nuci cu o intensitate medie superioară, în funcție de materia primă utilizată;

—	gust: textură fină, adezivitate în gură și arome care depind de gradul de prăjire, precum mocha, cafea sau biscuiți proaspăt copți;

—	tactil: senzație distinctă de catifelare și adezivitate, datorată mărimii particulei.

Caracteristici chimice

—	Proteine: minimum 7,0 %

—	Fibre brute: minimum 1,5 %

—	Carbohidrați: minimum 45 %

—	Grăsime: maximum 5 %

3.3.   Materii prime (numai pentru produsele prelucrate)

—	Cereale: grâu, porumb, orz, secară, ovăz, orez

—	Leguminoase: bob, năut, soia

—	Sare marină

3.4.   Hrană pentru animale (numai pentru produsele de origine animală)

—

3.5.   Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată

Prima etapă: curățarea Aceasta implică curățarea grânelor și/sau a legumelor utilizate ca materii prime, în vederea eliminării bucăților mici de vegetale, a boabelor sparte sau a altor materii străine. Curățarea se efectuează mecanic, fie utilizând vânturători care pot funcționa cu ventilare forțată, fie utilizând cernideras sau zarandas (site manuale).

A doua etapă: prăjire și răcire Utilizând mașini de prăjit, materia primă este încălzită, fără ca temperatura să depășească 200 °C. Produsul prăjit este apoi lăsat să se răcească până la temperatura ambiantă în saci sau în cutii de răcire. Procesul de răcire poate fi accelerat utilizând benzi transportoare deschise sau ventilarea forțată.

A treia etapă: măcinarea Măcinarea este o etapă esențială în procesul de producție a gofio. Boabele prăjite sunt duse în zona de măcinare, unde sunt măcinate. Morarul însuși decide când trebuie oprită măcinarea, examinând tactil produsul. Atunci când produsul are combinația potrivită de catifelare și adezivitate, măcinarea se oprește. Se efectuează controalele organoleptice de către morarul-șef înainte ca produsul să fie ambalat și se înregistrează rezultatele.

A patra etapă: ambalarea Gofio astfel obținut este păstrat în spații de depozitare până la momentul ambalării, care se efectuează automat, semiautomat sau manual.

3.6.   Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc.

Gofio, o pudră uscată cu caracteristici organoleptice pronunțate, trebuie să fie ambalat cât mai curând după prăjire și măcinare; prin urmare, produsul final trebuie să fie ambalat în Insulele Canare pentru a asigura păstrarea calității.

3.7.   Norme specifice privind etichetarea

Logoul IGP al Uniunii Europene și denumirea „Gofio Canario” trebuie să apară clar pe etichetă.

Gofio care beneficiază de indicația geografică protejată și este destinat consumului trebuie să poarte o contraetichetă numerotată. Numerotarea face obiectul unei autorizări și al unui control al organismului de control. În toate cazurile, eticheta trebuie să fie aplicată înainte de comercializare, într-un mod care să facă imposibilă reutilizarea.

Pe etichetă se pot menționa insula și zona de producție, precum și originea materiei prime.

În cazul în care gofio a fost măcinat cu pietre de moară, pot apărea pe etichetă cuvintele „artizanal” sau „măcinat cu pietre de moară”.

4.   Delimitarea concisă a ariei geografice

Aria geografică de fabricare a gofio vizată de IGP „Gofio Canario” este arhipelagul Insulelor Canare.

Arhipelagul Insulelor Canare este situat în zona temperată a Atlanticului de Nord, între latitudinile 27° 37′ și 29° 25′ nord (amplasare subtropicală) și longitudinile 13° 20′ și 18° 10′ la vest de Greenwich. Coasta africană se află la 100 km față de cea mai apropiată insulă și la 500 km de cea mai îndepărtată insulă.

5.   Legătura cu aria geografică

5.1.   Specificitatea ariei geografice

Această IGP se bazează pe renumele denumirii, care se explică prin procesul de producție tradițional și prin iscusința morarului-șef de a stabili când trebuie oprit procesul de prăjire și măcinare. Această practică este utilizată în Insulele Canare din cele mai vechi timpuri pentru fabricarea gofio. Iscusința morarului-șef este esențială în a stabili când trebuie oprit procesul de prăjire și măcinare. Aceasta este o practică specifică Insulelor Canare, care se transmite din generație în generație.

Fie că moara folosește pietre de moară sau cilindri metalici pentru fabricarea „Gofio Canario”, există întotdeauna un morar-șef. Timpul de măcinare nu este prestabilit. Măcinarea se oprește atunci când morarul-șef, cunoscut și sub numele de morarul-artizan, spune acest lucru. Tehnologia modernă nu a schimbat rolul tradițional al morarului-șef, deoarece el este cel care știe exact când trebuie oprită măcinarea. Este încă un proces artizanal, deoarece nu există programare industrială sau o durată fixă pentru măcinare: decizia îi aparține morarului-șef. El este cel care știe când trebuie oprită măcinarea, în funcție de caracteristicile organoleptice. Același lucru este valabil și pentru prăjit. Fiecare morar-șef adaptează timpul de prăjire și temperatura la tipul de boabe și caracteristicile calitative ale lotului, în funcție de aroma pe care o percepe și pe baza evaluării directe a produsului, pe măsură ce acesta iese din mașina de prăjit. Aceste caracteristici organoleptice sunt descrise la punctul 3.2 din prezentul document.

Rolul morarului-șef, a cărui iscusință în a stabili când trebuie oprit fiecare proces se transmite din tată în fiu, este fundamental pentru procesul de producție a „Gofio Canario”.

5.2.   Specificitatea produsului

Următoarele referințe istorice atestă renumele și caracterul „Gofio Canario”:

—

primii europeni care au sosit în Insulele Canare au observat că populația indigenă prepara un produs din orz și alte grâne prăjite ușor, pe care le măcinau în mori. Produsul a fost denumit „gofio” de către locuitorii indigeni din Gran Canaria înainte de cucerire, iar denumirea este încă utilizată în prezent (García Quesada, 1998);

—

merită amintit în mod special articolul lui Pérez Vidal (1955), care indică „gofio” ca fiind cel mai bun exemplu de împrumut canarian în spaniola latino-americană: utilizarea cuvântului s-a răspândit în întreaga Americă într-o măsură atât de mare încât în unele dicționare spaniole este clasificat drept americanism. Originea sa canariană este totuși confirmată în La aportación de canarias a la población de América (Aportul Insulelor Canare la popularea Americii) (José Pérez Vidal, 1955);

—

mulți cronicari oficiali ai vremii și mulți călători au scris despre acest aliment specific Insulelor Canare, în special istoricul și călugărul Abreu Galindo (1590-1602), care îl descrie în Historia de la Conquista de las Siete Islas Canarias (Istoria cuceririi celor șapte Insule Canare), și Marín și Cubas (1694);

—

„Gofio Canario” este un produs originar din Insulele Canare. Acesta a fost și este încă alimentul cel mai specific al canarienilor, după cum stau mărturie nenumărate documente și obiecte conservate până azi în muzeele de știință și etnologie, care arată că gofio este consumat pe insule din timpuri străvechi: îl consumau primii locuitori și este consumat și în prezent;

—	metodele pentru fabricarea gofio sunt în esență identice cu cele utilizate de populația indigenă; insulele au fost cucerite de spanioli în secolul al XV-lea, iar cuceritorii au adoptat gofio ca parte a alimentației lor;

—	în cartea sa Cinq années de séjour aux Iles Canaries (Cinci ani în Insulele Canare) (1891), René Verneau scrie despre importanța acestui aliment pentru populația indigenă și pentru locuitorii de azi ai Insulelor Canare.

Caracteristicile care conferă produsului specificitatea sa sunt caracteristicile organoleptice descrise la punctul 3.2, care rezultă din procesul de fabricație.

Metodele de producție, tehnicile pentru controlul mașinilor, gradele de prăjire diferite și rețetele de amestecare a diferitelor grâne/leguminoase s-au transmis de la o generație la alta. Mulți producători au elaborat rețete pentru „cel mai bun” gofio din punct de vedere organoleptic, utilizând rețete vechi cu proporții variate de grâne și/sau leguminoase, ceea ce, conform tradiției orale, a îmbunătățit calitățile produsului. Controlul procesului de prăjire și măcinare, prin care se garantează că produsul are autenticitatea vizuală, olfactivă și tactilă pe care consumatorii o așteaptă, este efectuat de morarul-șef, care își folosește iscusința transmisă din tată în fiu, majoritatea morilor fiind în prezent afaceri de familie.

Caracteristicile organoleptice specifice gofio se datorează în principal prăjirii ușoare și măcinării lente a cerealelor și/sau a leguminoaselor, caracteristici de producție care sunt fără îndoială legate de aria geografică.

Toate aceste trăsături distinctive conferă „Gofio Canario” caracteristici fizice, chimice și organoleptice care îl identifică în mod clar și care sunt apreciate de consumator.

5.3.   Legătura cauzală dintre aria geografică și calitatea sau caracteristicile produsului (pentru DOP) sau o calitate anume, reputația sau alte caracteristici ale produsului (pentru IGP)

Concluziile studiilor efectuate pentru a cuantifica diferențele dintre gofio de diverse origini sunt următoarele:

—

atunci când se compară eșantioanele produse în Insulele Canare cu eșantioane produse în altă parte, se constată diferențe olfactivo-gustative semnificative. Concret, „Gofio Canario” are un miros, un gust de prăjit și o adezivitate care diferă semnificativ de caracteristicile gofio produs în altă parte. Adezivitatea este parametrul cel mai bun pentru a distinge între texturi;

—	există o corelație clară între regiunea de proveniență și culoare, miros, grad de prăjire, adezivitate și calitate globală.

Gradul de prăjire și adezivitatea sunt cele care disting „Gofio Canario” de gofio realizat în altă parte. Aceștia sunt parametri care depind în mod direct de deciziile luate de morarul-șef. Iscusința morarilor-șefi din Insulele Canare este esențială pentru a conferi „Gofio Canario” calitățile sale organoleptice, ceea ce indică legătura de cauzalitate dintre procesul de producție specific Insulelor Canare și caracteristicile specifice ale produsului.

Caracteristicile distinctive ale „Gofio Canario” i-au creat renumele și reputația: numeroasele publicații și rețete care utilizează „Gofio Canario” sunt încă o dovadă a legăturii dintre „Gofio Canario” și Insulele Canare.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini

[Articolul 5 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 (3)]

http://www.gobiernodecanarias.org/agricultura/icca/Doc/Productos_calidad/Pliego_de_condiciones_IGP_Gofio_Canario.pdf

---

(1)  JO L 343, 14.12.2012, p. 1.

(2)  JO L 93, 31.3.2006, p. 12. Înlocuit de Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(3)  Înlocuit de Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

---