22.6.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 177/24

---

Publicarea unei cereri de modificare în temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare

2013/C 177/10

Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție la cererea de modificare în temeiul articolului 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (1).

CERERE DE MODIFICARE

REGULAMENTUL (CE) NR. 510/2006 AL CONSILIULUI

privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare  (2)

CERERE DE MODIFICARE ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 9

„MONTES DE GRANADA”

NR. CE: ES-PDO-0105-0169-28.07.2008

IGP ( ) DOP ( X )

1.   Rubrica din caietul de sarcini care face obiectul modificării

—		Denumirea produsului
—		Descriere
—	☒	Aria geografică
—	☒	Dovada originii
—	☒	Metoda de obținere
—	☒	Legătura
—		Etichetarea
—	☒	Cerințele naționale
—	☒	Altele (organismul de control)

2.   Tipul modificării (modificărilor)

—	☒	Modificare a documentului unic sau a fișei-rezumat
—		Modificare a caietului de sarcini al DOP sau al IGP înregistrate pentru care nu s-a publicat niciun document unic și nicio fișă-rezumat
—		Modificare a caietului de sarcini care nu generează nicio modificare a documentului unic publicat [articolul 9 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006]
—		Modificare temporară a caietului de sarcini ca urmare a adoptării unor măsuri sanitare sau fitosanitare obligatorii de către autoritățile publice [articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006].

3.   Modificare (modificări)

3.1.   Aria geografică

Aria geografică de producție și de elaborare a DOP Montes de Granada se extinde la încă 22 de localități.

Astfel, se extinde, pe de-o parte, până la localitățile Peligros și Víznar din apropiere de Sierra Arana și, de cealaltă altă parte, până la următoarele localități situate în podișul Granadei:

Beas de Guadix, Benalúa de Guadix, Cortes y Graena, localitatea Gor (cu excepția acelei părți din teritoriul localității care este inclusă în parcul natural Sierra de Baza), Gorafe, Guadix, Marchal, Purullena, localitățile Baza și Caniles (cu excepția acelei părți din cele două localități care este inclusă în parcul natural Sierra de Baza), Benamaurel, Cortes de Baza, Cúllar, Cuevas del Campo, Freila, Zújar, Castilléjar, Castril, Galera și Huéscar.

Includerea teritoriilor acestor localități în aria de producție a denumirii de origine „Montes de Granada” se datorează faptului că acestea formează, împreună cu aria actuală, un ansamblu omogen atât din punct de vedere natural (orografic, geologic, edafic, climatologic etc.), cât și din punctul de vedere al factorului uman (varietățile de măslini utilizate, tehnicile de cultură și de producție a uleiului de măsline virgin), precum și faptului că uleiul produs în localitățile propuse spre a fi incluse în aria geografică prezintă aceleași caracteristici fizico-chimice și organoleptice ca și cel protejat prin DOP „Montes de Granada”.

3.2.   Ambalarea

Restricția privind ambalarea la locul de origine a fost eliminată, cu condiția stabilirii unor mijloace prin care să se garanteze trasabilitatea produsului protejat.

3.3.   Legătura

Se modifică descrierea legăturii în vederea adaptării la structura punctului 5, „Legătura cu aria geografică”, din documentul unic.

3.4.   Organismul de control

Se specifică autoritatea competentă responsabilă cu controalele și se include adresa paginii web a acesteia, unde se dau detalii privind entitățile responsabile cu verificarea respectării caietului de sarcini înainte de comercializarea produsului.

3.5.   Cerințele naționale

Se actualizează cerințele legislative și se indică în detaliu legislația în vigoare.

DOCUMENT UNIC

REGULAMENTUL (CE) NR. 510/2006 AL CONSILIULUI

privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare  (3)

„MONTES DE GRANADA”

NR. CE: ES-PDO-0105-0169-28.07.2008

IGP ( ) DOP ( X )

1.   Denumire

„Montes de Granada”

2.   Statul membru sau țara terță

Spania

3.   Descrierea produsului agricol sau alimentar

3.1.   Tip de produs

Clasa 1.5.

Uleiuri și grăsimi (unt, margarină, uleiuri etc.)

3.2.   Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1

Ulei de măsline extravirgin obținut din fructe sănătoase și mature de măslin (Olea europea) din varietățile principale (Picual, Lucio și Loaime) și secundare (Escarabajuelo, Negrillo de Iznalloz, Hojiblanca și Gordal de Granada) cultivate în aria delimitată.

Uleiurile obținute provin din presarea împreună a varietăților principale și secundare, fiind astfel uleiuri multivarietate, îmbogățite cu conotațiile aduse de diversele varietăți. Printre caracteristicile lor organoleptice, se evidențiază caracterul puternic al varietății predominante Picual (culoare verde, gust amărui mediu spre intens și arome de fructe), îmblânzit de prezența varietăților Lucio, Loaime și al varietăților secundare, care aduc arome proaspete amintind de diferite fructe, un gust mai puțin amărui și culori mai aurii.

Împreună, uleiurile de măsline extravirgine produse în această arie au o aromă și un gust fructat (de intensitate medie spre înaltă), care amintesc de uleiurile proaspăt presate sau mature, un gust ușor amărui și corpolent, a cărui intensitate variază în funcție de gradul de maturitate al măslinelor utilizate. Aciditatea lor este scăzută, iar culorile oscilează în gama culorii verde, de la verdele cel mai intens până la galben verzui.

În ceea ce privește profilul lipidic, se remarcă conținutul ridicat de acid oleic, care este în mod normal de peste 80 %, ajungând uneori până la 83 %. Aceste uleiuri prezintă, de asemenea, un raport ridicat acizi mononesaturați/polinesaturați (de 12 la 20) și, astfel, o înaltă valoare dietetică și o bună stabilitate la oxidare. Ele au și o bună stabilitate chimică, datorată în mare parte compușilor polifenolici care dau gustul amărui și care le fac mai rezistente la oxidare în comparație cu alte uleiuri de măsline virgine.

3.3.   Materii prime (numai pentru produsele prelucrate)

Nu se aplică.

3.4.   Hrană pentru animale (numai pentru produsele de origine animală)

Nu se aplică.

3.5.   Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată

Producția măslinelor și prepararea produsului au loc în aria geografică descrisă la punctul 4.

3.6.   Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc.

Ambalarea se realizează în condiții adecvate și în recipiente de uz alimentar, pentru a asigura produsului o lungă durată de viață comercială. Produsul ambalat trebuie păstrat ferit de lumină și de căldură, pentru a ajunge la consumator în condiții optime.

3.7.   Norme specifice privind etichetarea

Produsul poartă o marcă de conformitate (contraetichetă) identificată cu ajutorul unui cod alfanumeric, care se aplică astfel încât să nu poată fi reutilizată și care permite asigurarea trasabilității produsului.

4.   Delimitarea concisă a ariei geografice

Aria geografică vizată cuprinde teritoriile următoarelor localități: Alamedilla, Alfacar, Alicún de Ortega, Beas de Guadix, Benalúa de Guadix, Benalúa de las Villas, Benamaurel, Calicasas, Campotéjar, Castillejar, Castril, Cogollos Vega, Colomera, Cortes de Baza, Cortes y Graena, Cúllar, Cuevas del Campo, Darro, Dehesas de Guadix, Deifontes, Diezma, Fonelas, Freila, Galera, Gobernador, Gorafe, Guadahortuna, Guadix, Güevéjar, Huélago, Huéscar, Iznalloz, partea de nord a teritoriului localității La Peza (până la râul Fardes), Marchal, Montejícar, Montillana, Morelábor, Nívar, Pedro Martínez, Píñar, Peligros, Purullena, Torrecardela, Villanueva de las Torres, Víznar, Zújar, zona de est a teritoriului localității Moclín (până la limita naturală reprezentată de râul Velillos), zona de nord a teritoriului localității Albolote y Atarfe (zona cuprinsă între limitele naturale formate de râurile Cubillas și Colomerapână la confluența lor) și teritoriile localităților Baza, Caniles și Gor (se exclud din teritoriile ultimelor trei localități părțile incluse în parcul natural „Sierra de Baza”).

5.   Legătura cu aria geografică

5.1.   Specificitatea ariei geografice

Mediul agrotehnic din aria delimitată prin mențiunea „Montes de Granada” constituie o ambianță omogenă și unică pentru cultivarea măslinului în Peninsula Iberică.

Acest mediu este zona de cultivare a măslinului situată la cea mai mare altitudine medie din Peninsula Iberică, cu o altitudine medie de circa 900 m peste nivelul mării; zona face parte din sistemele montane andaluze. Prin urmare, în provincia Granada există o importantă suprafață cultivată cu livezi de măslini de „sierra” sau de munte mediu, zonă cunoscută sub numele de „Montes de Granada”. Primele referințe la mențiunea geografică „Montes de Granada”, care vorbesc despre „terenuri muntoase” și despre „cultivarea măslinilor” în zona munților din Granada, datează din secolul XVI și apar într-un document de împroprietărire în urma Reconquistei (recuceririi) Granadei de către Regii Catolici, în care apare o notă care spune „… fiecare gospodărie a primit și drept asupra unei părți din plantațiile de măslini care …” [Peinado Santaella, 1989, La repoblación de la tierra de Granada: Los Montes (Repopularea teritoriului Granadei: zona muntoasă), Universitatea din Granada].

Aria prezintă un peisaj în care alternează depresiuni cu altitudini de 750-900 m cu lanțuri muntoase dispuse pe direcția est-vest, cu altitudini maxime între 1 400 și 2 000 de metri. În general, peisajele prezintă formele cele mai abrupte în masivele calcaroase, împreună cu alte morfologii care corespund unui relief la fel de accidentat, alcătuit din coline și culmi calcaroase, din marne calcaroase și din marne. Mergând spre est, după Peligros, teritoriul de la limita de sud-est a ariei delimitate, în apropiere de Vega de Granada (Depresiunea Intrabetică), peisajul devine mai blând, cu tendința de a forma un podiș cu o altitudine de 1 200 de metri, în care se integrează lanțurile muntoase andaluze și Depresiunea Intrabetică, la nivelul localității Huéscar, situată la limita nord-estică a ariei delimitate prin mențiunea „Montes de Granada”.

Caracteristicile climatice ale ariei delimitate de munții Granadei sunt deosebite și sunt determinante pentru caracteristicile uleiurilor de măsline extravirgine obținute aici.

Aria este caracterizată de un climat mediteraneean continental, care se distinge printr-o puternică oscilație termică, atât în cursul unei zile, cât și de la un anotimp la altul. Dar trăsătura cea mai caracteristică este reprezentată de iernile lungi și reci, care durează din noiembrie până în martie, cu o temperatură medie între 5 și 6 °C și o medie a temperaturilor minime de sub 2 °C, cu zăpezi frecvente din cauza altitudinii ridicate (de la 750 la 2 000 de metri). Pe de altă parte, dată fiind poziția meridională a provinciei Granada, verile sunt lungi și călduroase și durează de la sfârșitul lunii mai până în octombrie, cu media temperaturilor maxime depășind 30 °C. Precipitațiile medii anuale variază între 400 și 600 mm sau chiar mai puțin în anii secetoși.

În pofida poziției sudice a zonei, iernile amintesc de cele din lanțurile muntoase din nordul Peninsulei Iberice. Explicația pentru regimul termic atipic pentru aceste latitudini meridionale este dată de situarea geografică a ariei delimitate a Montes de Granada, în mijlocul unui dreptunghi ale cărui unghiuri coincid cu sistemele montane cu regimurile termice cele mai joase din sudul Peninsulei Iberice, sisteme situate astfel în raport cu aria delimitată a Montes de Granada: la sud-vest, se învecinează cu Sierra Nevada (temperatura medie anuală: 8-10 °C), la nord-vest, cu Sierra Mágina-Sierra de Lucena-Montejícar (temperatura medie anuală: 10-12 °C), la sud-est, cu Sierra de Baza (temperatura medie anuală: 10-12 °C), iar la nord-est, cu Sierra de Castril și Sierra de Sagra (temperatura medie anuală: 8-10 °C).

De-a lungul istoriei, acest tip extrem de climat și-a pus amprenta asupra practicilor de cultivare a măslinilor în zona Montes de Granada, de la selecționarea varietăților adaptate la ierni extreme până la practicile precum „recoltarea timpurie” pentru evitarea înghețurilor din ianuarie și februarie sau la curățarea măslinilor astfel încât să se păstreze cel mai bun raport frunze/lemn, pentru protejarea arborilor de puternicele înghețuri din timpul iernii. Pe de altă parte, aceleași condiții climatice au împiedicat proliferarea paraziților și a bolilor endemice în zonele de cultivare a măslinilor din Andaluzia, cum ar fi „musca măslinului” sau „boala ochiului-de-păun”, ceea ce a sporit calitatea fructelor (acestea au o slabă aciditate) și, în același timp, calitatea uleiurilor obținute din ele.

Varietățile autohtone de măslini din aria delimitată a Montes de Granada, cum ar fi Lucio, Loaime, Escarabajuelo și Negrillo de Iznalloz, au fost selecționate în aria geografică de-a lungul istoriei pentru buna lor adaptare la condițiile agricole extreme, respectiv pentru rezistența la îngheț și pentru maturizarea timpurie a fructelor, necesară în vederea recoltării fructelor înaintea înghețurilor din timpul iernii. Astfel, o referință din 1634 din localitatea Cogollos Vega vorbește despre „măslinele de marcă”, referindu-se la arbori foarte înalți, care produceau fructe de calitate [Libro de apeos de Cogollos Vega (Cartea tăierii copacilor din Cogollo Vega), Real Chancillería de Granada (Cancelaria Regală din Granada)]. Există încă și astăzi, în această localitate din Montes de Granada, arbori cu vârste de peste 500 de ani, din varietatea Loaime, nume de origine arabă, varietatea cultivată înainte de Reconquista (recucerirea) Granadei de către Regii Catolici.

Adaptarea la mediul agrotehnic specific a varietății Picual (varietatea majoritară), introdusă în zonă la mijlocul secolului XIX și mai viguroasă decât varietățile autohtone menționate anterior, a permis dezvoltarea majorității livezilor de măsline întâlnite astăzi, în asociere cu varietățile autohtone mai vechi.

De la mijlocul secolului XIX datează o importantă notă istorică [Diccionario geografico estadistico e historico (Dicționar geografic, statistic și istoric), Pascual Madoz, 1845. Reeditat de Bosque Maurel, 1987], care laudă valoarea măslinilor din această zonă și calitatea excelentă a uleiului, astfel: „Montes de Granada (…) și deși apele bune de băut sunt rare, cele din râurile Cubillas, Benalúa și Moclín se folosesc la irigarea unora dintre pământurile de pe malurile lor și se produc aici multe feluri de cereale, un ulei foarte limpede și delicios, vin și semințe de toate soiurile …”.

5.2.   Specificitatea produsului

Caracteristicile definitorii ale uleiului „Montes de Granada” sunt:

—	un profil lipidic specific, caracterizat printr-un conținut ridicat de acid oleic, de peste 80 % și putând ajunge până la 83 %. Uleiul prezintă, de asemenea, un raport ridicat acizi mononesaturați/polinesaturați (de 12 la 20), care determină o înaltă valoare dietetică a produsului;

—	aciditate scăzută;

—	culoare variabilă, din gama culorii verde, de la verde intens până la galben verzui, în funcție de maturarea și de compoziția uleiului multivarietate;

—	aromă și gust fructat, de fructe proaspete și coapte, de intensitate medie spre înaltă (mediana fructului ≥ 3);

—	gust ușor amărui și picant, de intensitate variabilă în funcție de gradul de maturare a măslinelor și de nivelul de polifenoli din ulei.

5.3.   Legătura cauzală dintre aria geografică și calitatea sau caracteristicile produsului (pentru DOP) sau o calitate anume, reputația sau alte caracteristici ale produsului (pentru IGP)

Altitudinea înaltă a zonei de producție din Montes de Granada, împreună cu condițiile extreme de temperatură din toamnă-iarnă, perioada de maturare a măslinelor, sunt determinante pentru calitatea specială a acestor uleiuri.

Este cunoscută de multă vreme în mediul științific influența temperaturii ambiante și a altitudinii zonelor de producție a măslinilor asupra procesului de maturare a măslinelor, în anotimpurile de toamnă și de iarnă. Profilurile acizilor grași din uleiuri și conținutul de clorofilă, responsabil pentru culoarea verzuie a uleiurilor, sunt puternic influențate de aceste condiții. Așa se face că, cu cât este mai mare altitudinea și mai mică temperatura ambiantă, mai ales în lunile de maturare a fructului (toamnă-iarnă), cu atât este mai mare conținutul de acizi grași nesaturați, în special de acid oleic, și, de asemenea, cu atât este mai mare conținutul de clorofilă al uleiurilor, consecință a unui proces de maturare lentă a măslinei, la temperaturi mai joase, fapt particular ce caracterizează zona de producție Montes de Granada. O mare influență o are și varietatea de măsline, în cazul acesta varietatea Picual, majoritară în zona de producție, care prezintă cel mai ridicat conținut de acid oleic dintre toate varietățile cultivate în Spania. În acest sens, conținutul de acid oleic din uleiurile Montes de Granada, de 80-83 %, este între cele mai înalte din câte se întâlnesc în uleiurile de măsline virgine. Din aceleași motive, în cazul acestor uleiuri este foarte ridicat și raportul între acizii grași mononesaturați și cei polinesaturați, între 12 și 20. Acest raport este atenuat parțial de varietățile autohtone Lucio și Loime, care dețin un raport inferior celui prezentat de varietatea Picual. Pe de altă parte, varietatea Picual este cea care dă culoarea verde uleiurilor de Montes de Granada, cu o intensitate variabilă, de la verde intens la galben verzui, aceste uleiuri fiind una dintre varietățile de ulei cu cel mai mare conținut de clorofilă din Spania, maturarea lentă a fructelor, cauzată de influențele zonei de producție, accentuând această caracteristică.

De altfel, altitudinea medie ridicată a zonei de livezi de măslini din Montes de Granada, de circa 900 m, care caracterizează o suprafață importantă de Sierra sau munte mediu, determină obținerea unor uleiuri cu aciditate scăzută, datorată condițiilor de temperatură joasă din perioada recoltei (iarna), având în vedere că lipazele își reduc activitatea la scăderea temperaturii. De asemenea, incidența scăzută a anumitor paraziți, precum „musca măslinului”, împiedică procesele lipolitice din fruct în perioada toamnei.

În sfârșit, este cunoscută din vremuri străvechi influența mediului agrotehnic asupra calității organoleptice a uleiurilor de măsline virgine; atunci când acestea sunt produse în zone montane, tind să fie mai aromatice și să aibă mai mult gust decât uleiurile produse la mică altitudine sau la câmpie. Explicația stă în fracțiunea nesaponificabilă a uleiurilor virgine obținute, responsabilă de aroma acestora și care crește cu altitudinea. Astfel, o maturare mai lentă a fructului în mediul agrotehnic din Montes de Granada conferă măslinelor o mai mare încărcătură aromatică, care, împreună cu anumite trăsături de stres ambiental tipice în perioada toamnei și a iernii din zona Montes de Granada (temperaturi scăzute și stres hidric), dă naștere la o creștere a conținutului de compuși polifenolici și deci a gustului amărui și picant al uleiurilor. Este importantă și influența varietăților în ceea ce privește compușii polifenolici, varietatea Picual prezentând cea mai mare concentrație de astfel de compuși dintre toate varietățile de măslini cultivate în Spania.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini

[articolul 5 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 (4)]

Textul complet al caietului de sarcini al denumirii poate fi consultat la următoarea adresă:

http://www.juntadeandalucia.es/agriculturaypesca/portal/export/sites/default/comun/galerias/galeriaDescargas/cap/industrias-agroalimentarias/denominacion-de-origen/Pliegos/PliegoMontesdeGranadamodificado.pdf

---

(1)  JO L 343, 14.12.2012, p. 1.

(2)  Înlocuit de Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(3)  A se vedea nota de subsol nr. 2.

(4)  A se vedea nota de subsol nr. 2.

---