EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52013PC0044

Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI privind informațiile care însoțesc transferurile de fonduri

/* COM/2013/044 final - 2013/0024 (COD) */

52013PC0044

Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI privind informațiile care însoțesc transferurile de fonduri /* COM/2013/044 final - 2013/0024 (COD) */


EXPUNERE DE MOTIVE

1.           CONTEXTUL PROPUNERII

Motivele și obiectivele propunerii

Scopul prezentei propuneri este de a revizui Regulamentul (CE) nr. 1781/2006 cu privire la informațiile privind plătitorul care însoțesc transferurile de fonduri[1] (denumit în continuare „Regulamentul privind transferurile de fonduri”) astfel încât să se îmbunătățească trasabilitatea plăților și să se garanteze conformitatea deplină a cadrului UE cu standardele internaționale.

Contextul general

Regulamentul privind transferurile de fonduri stabilește norme conform cărora prestatorii de servicii de plată trebuie să transmită informații privind plătitorul pe tot parcursul lanțului de plăți în scopul prevenirii, investigării și depistării actelor de spălare de bani și de finanțare a terorismului.

Regulamentul se baza într-o măsură importantă pe Recomandarea specială VII privind transferurile electronice, adoptată de Grupul Internațional de Acțiune Financiară[2] (GAFI) și vizează să garanteze transpunerea uniformă, în întreaga Uniune , a acestui standard internațional și, în special, să se asigure că nu există nici o discriminare între plățile naționale efectuate în cadrul unui stat membru și plățile transfrontaliere între state membre.

Având în vedere caracterul schimbător al amenințărilor reprezentate de spălarea de bani și de finanțarea terorismului, facilitat de evoluția constantă a tehnologiei și a mijloacelor aflate la dispoziția infractorilor, GAFI a efectuat o analiză profundă a standardelor internaționale, care a culminat prin adoptarea unui nou set de recomandări în luna februarie 2012.

Concomitent cu acest proces, Comisia Europeană a realizat și ea o analiză a cadrului UE. Această analiză a inclus un studiu extern publicat de Comisie cu privire la aplicarea Regulamentului privind transferurile de fonduri, contacte și consultări ample cu persoanele interesate din sectorul privat și cu organizații ale societății civile, precum și cu reprezentanți ai autorităților de reglementare și de supraveghere din statele membre ale UE.

În urma acestor demersuri, concluzia a fost următoarea: cadrul UE, inclusiv Regulamentul privind transferurile de fonduri, va trebui să evolueze și să se adapteze schimbărilor, ceea ce va însemna că ar trebui să se pună mai mult accentul pe (a) eficacitatea regimurilor de combatere a spălării de bani și a finanțării terorismului, (b) o mai mare claritate și coerență a normelor între statele membre și (c) o sferă de acțiune mai amplă, în măsură să facă față noilor amenințări și vulnerabilități.

Dispozițiile în vigoare în acest domeniu

Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului[3] (denumită în continuare „A treia directivă privind combaterea spălării banilor”) stabilește cadrul menit să protejeze soliditatea, integritatea și stabilitatea instituțiilor de credit și financiare și să consolideze încrederea în sistemul financiar în ansamblul său în fața riscurilor reprezentate de spălarea de bani și de finanțarea terorismului.

Directiva 2006/70/CE[4] („directiva de punere în aplicare”) stabilește măsurile de punere în aplicare a celei de A treia directive privind combaterea spălării banilor în ceea ce privește definiția „persoanelor expuse politic” și criteriile tehnice de aplicare a procedurilor simplificate de precauție privind clientela și de exonerare pe motivul unei activități financiare desfășurate în mod ocazional sau la scară foarte limitată.

Regulamentul privind transferurile de fonduri completează aceste măsuri prin garantarea faptului că autoritățile de aplicare a legii și/sau de urmărire penală competente au acces imediat la informațiile de bază privind plătitorul transferurilor de fonduri, ceea ce le permite să depisteze, să investigheze și să pună sub urmărire teroriștii sau alți infractori și să urmărească activele teroriștilor.

Coerența cu alte politici și obiective ale Uniunii

Propunerea este coerentă cu propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului și completează dispozițiile acesteia. Aceste două instrumente legislative au drept obiectiv comun revizuirea cadrului UE în vigoare în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, cu scopul de a spori eficacitatea acestuia și de a asigura conformitatea sa cu standardele internaționale.

Propunerea este, de asemenea, coerentă cu obiectivele Strategiei de securitate internă a UE[5], care identifică provocările cele mai imperioase la adresa securității UE în anii următori și propune cinci obiective strategice și acțiuni specifice pentru perioada 2011-2014 care să permită UE să devină mai sigură. Acestea includ acțiuni de descurajare a spălării de bani și de prevenire a terorismului, în special, prin actualizarea cadrului UE astfel încât să existe o mai mare transparență a informațiilor privind dreptul de uzufruct al persoanelor juridice.

În ceea ce privește protecția datelor, clarificările propuse referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal sunt coerente cu abordarea care reiese din propunerile recente ale Comisiei în materie de protecție a datelor[6].

În ceea ce privește sancțiunile, propunerea de introducere a unui set de norme minime bazate pe principii în vederea consolidării sancțiunilor și măsurilor administrative este coerentă cu politica Comisiei în acest sens, astfel cum este descrisă în Comunicarea „Consolidarea regimurilor de sancțiuni în sectorul serviciilor financiare”[7].

2.           REZULTATELE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRII IMPACTULUI

Consultarea părților interesate

În aprilie 2012, Comisia a adoptat un raport privind aplicarea Directivei 2005/60/CE și a invitat toate părțile interesate să îi transmită observațiile lor[8]. În special în anexa la acest raport, subiectul central l-au constituit transferurile electronice transfrontaliere, respectiv cele două noi cerințe impuse – de a include informații privind beneficiarul în transferurile electronice și de a lua măsuri de înghețare a activelor în lumina rezoluțiilor ONU.

Comisia nu a primit decât patru contribuții care se refereau explicit la anexa la raport. Respondenții solicitau o consultare a părților interesate din toate țările și teritoriile vizate de Regulamentul privind transferurile de fonduri, subliniind necesitatea ca orice cerință sau obligație suplimentară impusă prestatorilor de servicii de plată să fie proporțională și să poate fi îndeplinită cu ușurință.

Consultări extinse cu părțile interesate s-au derulat în contextul studiului[9] realizat în numele Comisiei Europene de consultanți externi, care a adresat întrebări unui număr de 108 de părți interesate, a inclus interviuri telefonice și completarea unui chestionar structurat.

Utilizarea expertizei

În cursul anului 2012, s-a derulat, în numele Comisiei, un studiu realizat de consultanți externi care viza culegerea de informații privind funcționarea Regulamentului privind transferurile de fonduri în statele membre și problemele apărute[10].

Studiul oferă și o serie de recomandări, în special:

– să se introducă obligația ca prestatorii de servicii de plată să se asigure că, în cazul transferurilor electronice, se păstrează toate informațiile privind inițiatorul și beneficiarul;

– să se definească ce tipuri de informații privind beneficiarul trebuie verificate și de către cine;

– să se ia în considerare posibilitatea de a introduce un regim „simplificat” în cazul transferurilor electronice transfrontaliere cu o valoare de cel mult 1 000 EUR, cu excepția cazului în care există o suspiciune de spălare de bani sau de finanțare a terorismului;

– să se aducă clarificări suplimentare cu privire la obligațiile de raportare impuse prestatorilor de servicii de plată;

– să se interzică în mod explicit executarea transferurilor electronice în cazul în care nu sunt îndeplinite cerințele impuse (informațiile să fie complete și precise);

– prestatorii de servicii de plată beneficiari să aplice politici și proceduri eficace bazate pe analiza riscurilor pentru identificarea măsurilor adecvate care trebuie luate;

– să se aibă în vedere implicațiile în materie de protecție a datelor.

Evaluarea impactului

Prezenta propunere este însoțită de o evaluare a impactului care identifică principalele probleme ale cadrului legislativ actual al UE de combatere a spălării de bani și a finanțării terorismului[11]: (i) inconsecvența cu standardele internaționale recent revizuite; (ii) interpretarea diferită a normelor de la un stat membru la altul și (iii) deficiențele și ambiguitățile existente în ceea privește noile riscuri legate de spălarea de bani și de finanțarea terorismului. Prin urmare, eficacitatea regimurilor instituite pentru combaterea spălării de bani și a finanțării terorismului este scăzută în cazul unui impact financiar, economic și asupra reputației negativ.

Evaluarea impactului analizează următoarele trei scenarii:

(1) un scenariu de bază în care Comisia nu ia nicio măsură;

(2) un scenariu de ajustare care presupune aducerea unor modificări limitate Regulamentului privind transferurile de fonduri, necesare fie pentru (i) a alinia textul legislativ la standardele internaționale revizuite, fie pentru (ii) a asigura, într-o măsură suficientă, coerența între normele naționale sau pentru (iii) a remedia deficiențele cele mai importante legate de noile amenințări emergente; și

(3) un scenariu de armonizare totală care presupune efectuarea unor modificări majore de politică și introducerea unor elemente suplimentare de armonizare, care să reflecte orice specificități ale UE.

În urma analizei realizate în contextul evaluării impactului, a reieșit că al doilea scenariu este cel mai echilibrat în ceea ce privește alinierea Regulamentului privind transferurile de fonduri la standardele internaționale revizuite, acesta garantând totodată și un grad suficient de coerență între normele naționale și flexibilitate în punerea lor în aplicare.

În plus, evaluarea impactului a analizat efectul pe care propunerile legislative l-ar avea asupra drepturilor fundamentale. În conformitate cu Carta drepturilor fundamentale, propunerile vizează în special să asigure protejarea datelor cu caracter personal (articolul 8 din Cartă) în ceea ce privește stocarea și transferul acestor date.

3.           ELEMENTELE JURIDICE ALE PROPUNERII

Temei juridic

Articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Subsidiaritate și proporționalitate

Există un consens general, în rândul tuturor părților interesate (în special al statelor membre și al întreprinderilor din sectorul plăților), că obiectivele propunerii nu pot fi atinse într-o măsură suficientă de către statele membre și ar putea fi realizate mai bine prin implicarea UE.

O acțiune necoordonată, întreprinsă doar de către statele membre, în domeniul transferurilor de fonduri transfrontaliere ar putea să aibă un impact semnificativ asupra bunei funcționări a sistemelor de plată la nivelul UE și, prin urmare, ar putea aduce prejudicii pieței interne în domeniul serviciilor financiare [a se vedea considerentul (2) din Regulamentul privind transferurile de fonduri].

Având în vederea amploarea acțiunii sale, Uniunea garantează o transpunere uniformă a noii Recomandări 16 a GAFI în toate statele UE și, în special, faptul că nu se aplică nicio discriminare între plățile naționale efectuate în interiorul unui stat membru și plățile transfrontaliere dintre statele membre.

Prin urmare, propunerea respectă principiul subsidiarității.

În ceea ce privește principiul proporționalității, în conformitate cu analiza efectuată în cadrul evaluării impactului, propunerea transpune Recomandarea revizuită a GAFI privind „transferurile electronice”, introducând cerințele minime esențiale pentru asigurarea trasabilității fondurilor, fără însă a depăși ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor sale.

4.           IMPLICAȚII BUGETARE

Prezenta propunere nu are implicații asupra bugetului Uniunii.

5.           INFORMAȚII SUPLIMENTARE

Explicarea detaliată a propunerii

În conformitate cu noua Recomandare 16 a GAFI privind „transferurile electronice” și cu nota interpretativă care o însoțește, modificările propuse au drept scop identificarea de soluții în domeniile în care persistă probleme legate de transparență.

Intenția este de a îmbunătăți trasabilitatea prin impunerea următoarelor cerințe principale:

– să se includă informații privind beneficiarul plății;

– în ceea ce privește domeniul de aplicare a regulamentului, să se clarifice faptul că cărțile de credit sau de debit, telefonul mobil sau orice alt dispozitiv digital sau informatic vor face obiectul dispozițiilor regulamentului în cazul în care sunt utilizate pentru transferarea de fonduri de la o persoană la alta. În plus, să se clarifice faptul că, în cazul transferurilor de fonduri în afara UE a căror valoare este de mai puțin de 1 000 EUR, se aplică un regim mai puțin strict cu privire la informațiile neverificate referitoare la plătitor și la beneficiarul plății [spre deosebire de exceptările posibile legate de domeniul de aplicare care se aplică în cazul Regulamentului (CE) nr. 1781/2006];

– în ceea ce privește obligațiile prestatorului de servicii de plată față de beneficiarul plății, să se impună o cerință conform căreia trebuie verificată identitatea beneficiarului (în cazul în care acesta nu a fost identificat în prealabil) în cazul plăților provenite din afara UE a căror valoare este de peste 1 000 EUR. În ceea ce privește prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății și prestatorul intermediar de servicii de plată, să se impună obligația de a institui proceduri bazate pe evaluarea riscurilor care să permită identificarea situațiilor în care trebuie executat, respins sau suspendat un transfer de fonduri pentru care nu au fost furnizate informațiile cerute și obligația de a stabili măsurile care trebuie luate în acest sens;

– în ceea ce privește protecția datelor, să se alinieze cerințele legate de păstrarea informațiilor la standardele GAFI, în conformitate cu noul regim prevăzut de directiva [xxxx/yyyy];

– în ceea ce privește sancțiunile, să se consolideze competențele de a aplica sancțiuni ale autorităților competente și să se impună cerința coordonării acțiunilor întreprinse în cazurile transfrontaliere; să se impună cerința ca sancțiunile aplicate în cazul încălcărilor să fie publicate și cerința de a se institui mecanisme eficace prin care să se încurajeze semnalarea cazurilor de încălcare a dispozițiilor regulamentului.

Spațiul Economic European

Actul propus se referă la un subiect de interes pentru Spațiul Economic European și trebuie, prin urmare, extins la acesta.

2013/0024 (COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI

privind informațiile care însoțesc transferurile de fonduri

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European[12],

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene[13],

după consultarea Autorității Europene pentru Protecția Datelor[14],

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)       Fluxurile de bani murdari rezultat din transferurile de fonduri poate deteriora stabilitatea și reputația sectorului financiar și poate amenința piața internă. Terorismul zdruncină înseși temeliile societății noastre. Soliditatea, integritatea și stabilitatea sistemului de transferuri de fonduri și încrederea în sistemul financiar în ansamblul său ar putea fi grav compromise de demersurile infractorilor și ale complicilor acestora fie de a ascunde originea veniturilor rezultate din activități infracționale, fie de a transfera fonduri în scopuri teroriste.

(2)       Pentru a facilita activitățile lor infracționale, persoanele care spală bani și finanțează terorismul ar putea încerca să profite de libera circulație a capitalurilor care este o consecință inerentă a existenței unui spațiu financiar integrat dacă nu se adoptă anumite măsuri de coordonare la nivelul Uniunii. Prin amploarea sa, acțiunea Uniunii ar trebui să garanteze transpunerea uniformă, în întreaga Uniune, a Recomandării 16 privind transferurile electronice a Grupului Internațional de Acțiune Financiară (GAFI), adoptată în februarie 2012, și, în special, să garanteze faptul nu se face nicio discriminare între plățile din cadrul unui stat membru și plățile transfrontaliere dintre state membre. O acțiune necoordonată, întreprinsă doar de către statele membre, în domeniul transferurilor de fonduri transfrontaliere ar putea să aibă un impact semnificativ asupra bunei funcționări a sistemelor de plată la nivelul Uniunii și, prin urmare, ar putea aduce prejudicii pieței interne în domeniul serviciilor financiare.

(3)       În Strategia revizuită a Uniunii privind finanțarea terorismului, adoptată la 17 iulie 2008[15], se evidenția faptul că trebuie continuate eforturile de prevenire a finanțării terorismului și a utilizării resurselor financiare proprii de către persoanele suspectate de acte de terorism. Este recunoscut faptul că GAFI se străduiește constant să își îmbunătățească recomandările și că depune eforturi pentru a favoriza o viziune comună privind modul în care ar trebui puse în aplicare aceste recomandări. În strategia revizuită a Uniunii se menționează faptul că punerea în aplicare a acestor recomandări de către toți membrii GAFI și de către membrii organismelor regionale similare GAFI este evaluată periodic și că, din acest punct de vedere, este important să existe o abordare comună a statelor membre cu privire la punerea în aplicare.

(4)       Pentru a împiedica finanțarea terorismului, au fost luate măsuri de înghețare a fondurilor și a resurselor economice ale anumitor persoane, grupuri și entități, inclusiv Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 din 27 decembrie 2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului[16] și Regulamentul (CE) nr. 881/2002 al Consiliului din 27 mai 2002 de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu rețeaua Al-Qaida[17]. În același scop au fost luate măsuri de protejare a sistemului financiar împotriva transmiterii de fonduri și de resurse financiare în scopuri teroriste. Directiva [xxxx/yyyy] a Parlamentului European și a Consiliului privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului[18] cuprinde o serie de măsuri în acest sens. Cu toate acestea, măsurile menționate nu sunt suficiente pentru a împiedica pe deplin teroriștii și alți infractori să aibă acces la sistemele de plată pentru a-și transfera fondurile.

(5)       Pentru a încuraja o abordare coerentă la nivel internațional în domeniul combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului, întreprinderea de către Uniune de noi acțiuni ar trebui să țină seama de evoluțiile la acest nivel, respectiv de standardele internaționale privind combaterea spălării banilor, a finanțării terorismului și a proliferării, adoptate în 2012 de GAFI, în special de Recomandarea 16 și de nota explicativă revizuită pentru punerea sa în aplicare.

(6)       Trasabilitatea completă a transferurilor de fonduri poate reprezenta un instrument extrem de important și de valoros în materie de prevenire, investigare și descoperire a activităților de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului. Prin urmare, pentru a asigura transmiterea informațiilor de-a lungul lanțului de plăți, este oportun să se prevadă un sistem care să impună prestatorilor de servicii de plată obligația de a se asigura că transferurile de fonduri sunt însoțite de informații cu privire la plătitor și la beneficiarul plății.

(7)       Dispozițiile prezentului regulament se aplică fără a aduce atingere legislației naționale de punere în aplicare a Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date[19]. De exemplu, datele cu caracter personal colectate cu scopul asigurării conformității cu dispozițiile prezentului regulament nu ar trebui să fie prelucrate suplimentar în vreun fel care să fie incompatibil cu dispozițiile Directivei 95/46/CE. Ar trebui, în special, strict interzisă prelucrarea suplimentară a acestor date în scopuri comerciale. Combaterea spălării de bani și a finanțării terorismului este considerată a fi un temei important de interes public de către toate statele membre. Prin urmare, în aplicarea prezentului regulament, transferul de date cu caracter personal către o țară terță care nu asigură un nivel adecvat de protecție în sensul articolului 25 din Directiva 95/46/CE ar trebui să fie permis în conformitate cu articolul 26 litera (d) al directivei respective.

(8)       Persoanele a căror activitate se limitează la transformarea documentelor pe suport de hârtie în documente electronice și care acționează în temeiul unui contract încheiat cu un prestator de servicii de plată nu fac obiectul dispozițiilor prezentului regulament; același lucru este valabil și pentru orice persoană fizică sau juridică care doar furnizează prestatorilor de servicii de plată un sistem de mesagerie sau alte sisteme de sprijin pentru transmiterea de fonduri sau sisteme de compensare și decontare.

(9)       Este oportun să se excludă din domeniul de aplicare a prezentului regulament transferurile de fonduri care reprezintă un risc redus de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului. Aceste excluderi ar trebui să vizeze cărțile de credit sau de debit, telefoanele mobile sau alte dispozitive digitale sau informatice, retragerile de la bancomate, plata impozitelor, amenzilor sau a altor taxe și transferurile de fonduri în cazul cărora și plătitorul, și beneficiarul plății sunt prestatori de servicii de plată care acționează în nume propriu. În plus, pentru a ține seama de caracteristicile speciale ale sistemelor de plată naționale, statele membre pot să prevadă derogări pentru viramentele electronice de tip poștal, cu condiția să fie întotdeauna posibilă urmărirea transferului de fonduri până la plătitor. Cu toate acestea, nu trebuie să se aplice derogări în cazul în care o carte de debit sau de credit, un telefon mobil sau alt dispozitiv digital sau informatic preplătit sau cumpărat cu abonament este utilizat pentru a efectua un transfer între persoane fizice.

(10)     Pentru a nu afecta eficiența sistemelor de plată, ar trebui să se facă o distincție între cerințele de verificare pentru transferurile de fonduri efectuate dintr-un cont și cerințele pentru transferurile care nu sunt efectuate dintr-un cont. Pentru a se obține un echilibru între riscul de a încuraja tranzacțiile ilegale prin aplicarea unor cerințe de identificare prea stricte, pe de o parte, și posibila amenințare teroristă reprezentată de transferurile mici de fonduri, pe de altă parte, în cazul transferurilor de fonduri care nu sunt efectuate dintr-un cont, obligația de a verifica exactitatea informațiilor cu privire la plătitor ar trebui să se aplice numai transferurilor de fonduri individuale cu o valoare de peste 1 000 EUR. Pentru transferurile de fonduri efectuate dintr-un cont, prestatorii de servicii de plată nu ar trebui să aibă obligația să verifice informațiile cu privire la plătitor care însoțesc fiecare transfer de fonduri în cazul în care au fost îndeplinite cerințele prevăzute de Directiva [xxxx/yyyy].

(11)     Având în vedere legislația UE în domeniul plăților – Regulamentul (CE) nr. 924/2009 al parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind plățile transfrontaliere în Comunitate[20], Regulamentul (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 martie 2012 de stabilire a cerințelor tehnice și comerciale aplicabile operațiunilor de transfer de credit și de debitare directă în euro[21] și Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne[22] – este suficient să se prevadă ca transferurile de fonduri în cadrul Uniunii să fie însoțite de informații simplificate privind plătitorul.

(12)     Pentru a permite autorităților din țările terțe competente în domeniul combaterii spălării banilor sau al finanțării terorismului să descopere sursa fondurilor folosite în aceste scopuri, transferurile de fonduri efectuate din Uniune în afara acesteia ar trebui să fie însoțite de informații complete cu privire la plătitor și la beneficiarul plății. Autorităților respective ar trebui să li se permită accesul la informații complete cu privire la plătitor numai în scopul prevenirii, investigării și descoperirii cazurilor de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului.

(13)     Pentru ca transferurile de fonduri efectuate de același plătitor către mai mulți beneficiari ai plății să poată fi realizate fără costuri prea mari, sub forma unor loturi de transferuri individuale din Uniune în afara acesteia, ar trebui să se prevadă ca fiecare dintre aceste transferuri individuale să fie însoțit numai de numărul de cont al plătitorului sau de codul său unic de identificare a tranzacției, cu condiția ca lotul să conțină informații complete cu privire la plătitor și la beneficiar.

(14)     Pentru a verifica dacă transferurile de fonduri sunt însoțite efectiv de informațiile cerute cu privire la plătitor și la beneficiarul plății și pentru a facilita identificarea tranzacțiilor suspecte, prestatorul de servicii de plată al beneficiarului și prestatorul intermediar de servicii de plată ar trebui să dispună de proceduri eficace care să le permită să își dea seama dacă lipsesc informații cu privire la plătitor și la beneficiar.

(15)     Din cauza riscului potențial ca transferurile anonime să finanțeze terorismul, este necesar să se impună prestatorilor de servicii de plată obligația de a solicita informații cu privire la plătitor și la beneficiarul plății. În conformitate cu abordarea bazată pe evaluarea riscurilor elaborată de GAFI, este necesar să se identifice atât domeniile care prezintă un risc mai ridicat, cât și cele care prezintă un risc mai scăzut pentru a putea fie gestionate mai bine riscurile asociate spălării de bani și finanțării terorismului. Prin urmare, prestatorul de servicii de plată al beneficiarului și prestatorul intermediar de servicii de plată ar trebui să instituie, pentru cazurile în care un transfer de fonduri nu este însoțit de informațiile cerute privind plătitorul și beneficiarul plății, proceduri eficace bazate pe evaluarea riscurilor prin care să hotărască dacă să execute, să respingă sau să suspende transferul respectiv și care ar fi măsurile adecvate care se pot lua în acest caz. În cazul în care prestatorul de servicii de plată al plătitorului își are sediul în afara teritoriului Uniunii, ar trebui să se aplice obligații sporite de diligență față de clienți, în conformitate cu Directiva [xxxx/yyyy], în ceea ce privește relațiile transfrontaliere ale instituției bancare corespondente cu respectivul prestator de servicii de plată.

(16)     Prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății și prestatorul intermediar de servicii de plată ar trebui să dea dovadă de o vigilență deosebită, analizând riscurile, atunci când constată că informațiile cu privire la plătitor și la beneficiarul plății lipsesc sau sunt incomplete și ar trebui să semnaleze tranzacțiile suspecte autorităților competente, în conformitate cu obligațiile de raportare prevăzute de Directiva [xxxx/yyyy], precum și cu măsurile naționale de punere în aplicare.

(17)     Dispozițiile privind transferurile de fonduri pentru care informațiile cu privire la plătitor sau la beneficiarul plății lipsesc sau sunt incomplete se aplică fără a aduce atingere oricărei obligații care revine prestatorilor de servicii de plată și prestatorilor intermediari de servicii de plată de a suspenda și/sau a respinge transferurile de fonduri care încalcă dispoziții de drept civil, administrativ sau penal.

(18)     Până la înlăturarea limitărilor tehnice care pot împiedica un prestator intermediar de servicii de plată să îndeplinească obligația de a transmite toate informațiile primite cu privire la plătitor, prestatorii respectivi ar trebui să păstreze informațiile respective. Aceste limitări tehnice ar trebui să fie eliminate de îndată ce sistemele de plată sunt modernizate.

(19)     Dat fiind că, în cadrul cercetărilor penale, este posibil ca datele cerute sau persoanele implicate să nu poată fi identificate timp de mai multe luni sau chiar ani, după efectuarea transferului inițial de fonduri, și pentru a putea avea acces la elemente de probă esențiale în contextul anchetelor, este necesar să se impună prestatorilor de servicii de plată obligația de a păstra informațiile cu privire la plătitor și la beneficiarul plății în vederea prevenirii, investigării și descoperirii activităților de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului. Această perioadă ar trebui limitată.

(20)     Pentru a permite luarea de măsuri prompte pentru combaterea terorismului, prestatorii de servicii de plată ar trebui să răspundă rapid la cererile de informații cu privire la plătitor care le sunt adresate de către autoritățile competente în domeniul combaterii spălării banilor sau a finanțării terorismului din statul membru în care își au sediul.

(21)     Numărul de zile necesare pentru a răspunde cererilor de informații cu privire la plătitor este stabilit în funcție de numărul de zile lucrătoare din statul membru al prestatorului de servicii de plată al plătitorului.

(22)     În vederea îmbunătățirii respectării dispozițiilor prezentului regulament și în urma Comunicării Comisiei din 9 decembrie 2010 intitulată „Consolidarea regimurilor de sancțiuni în sectorul serviciilor financiare“[23], ar trebui consolidate competențele autorităților competente de a adopta măsuri de supraveghere și de a aplica sancțiuni. Ar trebui prevăzute sancțiuni administrative și, dată fiind importanța combaterii spălării de bani și a finanțării terorismului, statele membre ar trebui să prevadă sancțiuni eficace, proporționale și disuasive. Statele membre ar trebui să informeze Comisia cu privire la astfel de sancțiuni, precum și Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) (denumită în continuare „ABE”), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei; Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale) (denumită în continuare „AEAPO”), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/79/CE a Comisiei și Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) (denumită în continuare „AEVMP”), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei.

(23)     Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a articolelor XXX ale prezentului regulament, Comisiei ar trebui să îi fie încredințate competențe de executare. Competențele de executare ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie[24].

(24)     Mai multe țări și teritorii care nu fac parte din teritoriul Uniunii au o uniune monetară cu un stat membru, fac parte din spațiul monetar al unui stat membru sau au semnat o convenție monetară cu Uniunea reprezentată de un stat membru și au prestatori de servicii de plată care participă direct sau indirect la sistemele de plată și decontare ale statului membru respectiv. Pentru a evita ca aplicarea prezentului regulament la transferurile de fonduri între statele membre implicate și aceste țări sau teritorii să aibă un efect negativ semnificativ asupra economiei acestor țări sau teritorii, este necesar să se prevadă posibilitatea ca aceste transferuri de fonduri să fie considerate transferuri de fonduri în interiorul statelor membre respective.

(25)     Având în vedere modificările care ar trebui aduse Regulamentului (CE) nr. 1781/2006 din 15 noiembrie 2006 cu privire la informațiile privind plătitorul care însoțesc transferurile de fonduri, acesta ar trebui abrogat din motive de claritate.

(26)     Întrucât obiectivele prezentului regulament nu pot fi suficient realizate de către statele membre și, prin urmare, datorită dimensiunilor sau efectelor acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul UE, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor respective.

(27)     Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special dreptul la respectarea vieții private și de familie (articolul 7), dreptul la protecția datelor cu caracter personal (articolul 8), dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil (articolul 47), precum și principiul ne bis in idem.

(28)     Pentru a asigura o introducere fără probleme a noului cadru de combatere a spălării de bani și a finanțării terorismului, este necesar ca data punerii în aplicare a prezentului regulament să coincidă cu sfârșitul termenului pentru transpunerea Directivei [xxxx/yyyy],

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

OBIECT, DEFINIȚII ȘI DOMENIU DE APLICARE

Articolul 1 Obiect

Prezentul regulament stabilește normele privind informațiile cu privire la plătitor și la beneficiarul plății care însoțesc transferurile de fonduri, în scopul prevenirii, descoperirii și investigării activităților de spălare a banilor și de finanțare a terorismului atunci când se transferă fonduri.

Articolul 2 Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(1) „finanțarea terorismului” înseamnă finanțarea terorismului, astfel cum este definită la articolul 1 alineatul (4) din Directiva [xxxx/yyyy];

(2) „spălare de bani” înseamnă activitățile de spălare a banilor menționate la articolul 1 alineatul (2) sau (3) din Directiva [xxxx/yyyy];

(3) „plătitor” înseamnă o persoană fizică sau juridică care fie efectuează un transfer de fonduri din contul său propriu, fie emite un ordin de transfer de fonduri;

(4) „beneficiarul plății” înseamnă o persoană fizică sau juridică care este destinatarul vizat al fondurilor transferate;

(5) „prestator de servicii de plată” înseamnă o persoană fizică sau juridică care prestează, în capacitate profesională, serviciul de transfer al fondurilor;

(6) „prestator intermediar de servicii de plată” înseamnă un prestator de servicii de plată care nu este nici cel al plătitorului, nici cel al beneficiarului plății, care primește și transmite un transfer de fonduri în numele prestatorului de servicii de plată al plătitorului sau al beneficiarului plății sau al altui prestator intermediar de servicii de plată;

(7) „transfer de fonduri” înseamnă orice tranzacție efectuată prin mijloace electronice în numele unui plătitor prin intermediul unui prestator de servicii de plată, pentru a se pune fonduri la dispoziția beneficiarului plății prin intermediul unui prestator de servicii de plată, indiferent dacă plătitorul și beneficiarul plății sunt sau nu aceeași persoană;

(8) „transfer procesat în cadrul unui lot” înseamnă o serie de transferuri individuale de fonduri grupate în vederea transmiterii;

(9) „cod unic de identificare a tranzacției” înseamnă o combinație de litere sau de simboluri, stabilită de prestatorul de servicii de plată, în conformitate cu protocoalele sistemelor de plată și decontare sau ale sistemelor de mesagerie utilizate pentru transferul de fonduri, care permite urmărirea tranzacției până la plătitor și la beneficiarul plății;

(10) transfer de fonduri „între persoane” înseamnă un transfer de fonduri între două persoane fizice.

Articolul 3 Domeniu de aplicare

1.           Prezentul regulament se aplică transferurilor de fonduri, în orice monedă, care sunt transmise sau primite de către un prestator de servicii de plată cu sediul în Uniune.

2.           Prezentul regulament nu se aplică transferurilor de fonduri efectuate utilizând o carte de credit sau de debit ori un telefon mobil sau orice alt dispozitiv digital sau informatic, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a) cardul sau dispozitivul este utilizat pentru a plăti bunuri și servicii;

(b) numărul cardului sau dispozitivului menționat anterior însoțește toate transferurile care decurg din tranzacție.

Cu toate acestea, prezentul regulament se aplică atunci când o carte de credit sau de debit ori un telefon mobil sau orice alt dispozitiv digital sau informatic este folosit pentru a efectua un transfer de fonduri între persoane.

3.           Prezentul regulament nu se aplică acelor transferuri de fonduri:

(a) în cazul cărora, în urma transferului de fonduri, plătitorul retrage numerar din contul său;

(b) în cazul cărora fondurile sunt transferate autorităților publice ca plată a impozitelor, amenzilor sau a altor taxe în interiorul unui stat membru;

(c) în cazul cărora atât plătitorul, cât și beneficiarul plății sunt prestatori de servicii de plată care acționează în nume propriu.

CAPITOLUL II

OBLIGAȚIILE PRESTATORILOR DE SERVICII DE PLATĂ

Secțiunea 1

Obligațiile prestatorului de servicii de plată al plătitorului

Articolul 4 Informațiile care însoțesc transferurile de fonduri

1.           Prestatorul de servicii de plată al plătitorului se asigură că transferul de fonduri este însoțit de următoarele informații cu privire la plătitor:

(a) numele plătitorului;

(b) numărul de cont al plătitorului, în cazul în care un astfel de cont este utilizat pentru a prelucra transferul de fonduri, sau un cod unic de identificare a tranzacției, în cazul în care nu este utilizat un astfel de cont în acest scop;

(c) adresa plătitorului sau numărul național de identitate ori numărul de identificare al clientului sau data și locul nașterii.

2.           Prestatorul de servicii de plată al plătitorului se asigură că transferul de fonduri este însoțit de următoarele informații cu privire la beneficiarul plății:

(a) numele beneficiarului plății; și

(b) numărul de cont al beneficiarului plății, în cazul în care un astfel de cont este utilizat pentru a prelucra tranzacția, sau un cod unic de identificare a tranzacției, în cazul în care nu este utilizat un astfel de cont în acest scop.

3.           Înainte de a transfera fondurile, prestatorul de servicii de plată al plătitorului verifică exactitatea informațiilor menționate la alineatul (1) în baza documentelor, datelor sau informațiilor obținute dintr-o sursă fiabilă și independentă.

4.           Atunci când fondurile sunt transferate din contul plătitorului, se consideră că verificarea menționată la alineatul (3) a avut loc în următoarele cazuri:

(a) atunci când identitatea unui plătitor a fost verificată în legătură cu deschiderea contului în conformitate cu articolul 11 din Directiva [xxxx/yyyy], iar informațiile obținute prin această verificare au fost păstrate în conformitate cu articolul 39 din directiva menționată;

sau

(b) atunci când articolul 12 alineatul (5) din Directiva [xxxx/yyyy] se aplică plătitorului.

5.           Cu toate acestea, prin derogare de la alineatul (3), în cazul transferurilor de fonduri care nu sunt efectuate dintr-un cont, prestatorul de servicii de plată al plătitorului nu verifică informațiile menționate la alineatul (1) dacă valoarea nu depășește 1 000 EUR și nu pare să fie legată de alte transferuri de fonduri care, împreună cu transferul în cauză, depășesc 1 000 EUR.           

Articolul 5 Transferuri de fonduri în interiorul Uniunii

1.           Prin derogare de la articolul 4 alineatele (1) și (2), în cazul în care prestatorul (prestatorii) de servicii de plată atât al (ai) plătitorului, cât și al (ai) beneficiarului plății au sediul în Uniune, în momentul transferului de fonduri se furnizează numai numărul de cont al plătitorului sau codul său unic de identificare a tranzacției.

2.           Fără a aduce atingere alineatului (1), prestatorul de servicii de plată al plătitorului, la cererea prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plății sau a prestatorului intermediar de servicii de plată, pune la dispoziție informațiile privind plătitorul sau beneficiarul plății în conformitate cu articolul 4, în termen de trei zile lucrătoare de la primirea cererii respective.

Articolul 6 Transferuri de fonduri în afara Uniunii

1.           În cazul transferurilor procesate în cadrul unui lot de un singur plătitor în situația în care prestatorii de servicii de plată ai beneficiarilor plății au sediul în afara Uniunii, articolul 4 alineatele (1) și (2) nu se aplică transferurilor individuale grupate, cu condiția ca lotul de transferuri să cuprindă informațiile menționate la articolul respectiv și ca transferurile individuale să fie însoțite de numărul de cont al plătitorului sau de codul său unic de identificare a tranzacției.

2.           Prin derogare de la articolul 4 alineatele (1) și (2), în cazul în care prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății are sediul în afara Uniunii, transferurile de fonduri cu o valoare de 1 000 EUR sau mai mică sunt însoțite numai de:

(a) numele plătitorului;

(b) numele beneficiarului plății;

(c) numărul de cont atât al plătitorului, cât și al beneficiarul plății sau codul unic de identificare a tranzacției.

Exactitatea acestor informații nu necesită verificare, cu excepția cazului în care există o suspiciune de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului.

Secțiunea 2

Obligațiile prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plății

Articolul 7 Identificarea informațiilor lipsă privind plătitorul și beneficiarul plății

1.           Prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății identifică dacă acele câmpuri care trebuie să conțină informațiile privind plătitorul și beneficiarul plății din sistemul de mesagerie sau din sistemul de plată și decontare utilizat pentru efectuarea transferului de fonduri au fost completate folosind caractere sau elemente compatibile cu convențiile sistemului respectiv.

2.           Prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății dispune de proceduri eficace pentru a descoperi dacă următoarele informații privind plătitorul și beneficiarul plății lipsesc:

(a) în cazul transferurilor de fonduri pentru care prestatorul de servicii de plată al plătitorului are sediul în Uniune, informațiile solicitate în temeiul articolului 5;

(b) în cazul transferurilor de fonduri pentru care prestatorul de servicii de plată al plătitorului are sediul în afara Uniunii, informațiile privind plătitorul și beneficiarul plății menționate la articolul 4 alineatele (1) și (2), precum și, după caz, informațiile solicitate în temeiul articolului 14;

și

(c) în cazul transferurilor procesate în cadrul unui lot de către prestatorul de servicii de plată al plătitorului care are sediul în afara Uniunii, informațiile menționate la articolul 4 alineatul (1) și (2) în ceea ce privește transferul procesat în cadrul unui lot.

3.           Pentru transferurile de fonduri cu o valoare mai mare de 1 000 EUR, în cazul cărora prestatorul de servicii de plată al plătitorului are sediul în afara Uniunii, prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății verifică identitatea beneficiarului plății dacă aceasta nu a fost deja verificată.

4.           Pentru transferurile cu o valoare de 1 000 EUR sau mai mică, în cazul cărora prestatorul de servicii de plată al plătitorului are sediul în afara Uniunii, nu este nevoie ca prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății să verifice informațiile referitoare la beneficiarul plății, cu excepția cazului în care există o suspiciune de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului.

Articolul 8 Transferuri de fonduri pentru care informațiile privind plătitorul sau beneficiarul plății lipsesc sau sunt incomplete

1.           Prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății instituie proceduri eficace bazate pe evaluarea riscurilor pentru a determina când să execute, să respingă sau să suspende un transfer de fonduri pentru care lipsesc informațiile solicitate privind plătitorul și beneficiarul plății, precum și măsurile adecvate pe care trebuie să le adopte în acest caz.

În cazul în care prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății constată, la primirea transferului de fonduri, că informațiile solicitate privind plătitorul și beneficiarul plății în temeiul articolului 4 alineatele (1) și (2), al articolului 5 alineatul (1) și al articolului 6 lipsesc sau sunt incomplete, acesta fie respinge transferul, fie solicită informații complete privind plătitorul și beneficiarul plății.

2.           În cazul în care un prestator de servicii de plată omite în mod regulat să furnizeze informațiile solicitate privind plătitorul, prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății ia măsuri care pot include, mai întâi, emiterea unor avertismente și stabilirea unor termene-limită, înainte fie de a respinge orice transfer nou de fonduri care provine de la acest prestator de servicii de plată, fie de a decide dacă să limiteze sau să încheie relația comercială cu respectivul prestator de servicii de plată.

Prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății raportează acest lucru autorităților responsabile de combaterea spălării banilor sau a finanțării terorismului.

Articolul 9 Evaluare și raportare

Prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății ia în considerare informațiile lipsă sau incomplete privind plătitorul și beneficiarul plății ca factor pentru a evalua dacă transferul de fonduri sau orice tranzacție conexă este suspectă și dacă aceasta trebuie raportată unității de informații financiare.

Secțiunea 3

Obligațiile prestatorilor intermediari de servicii de plată

Articolul 10 Păstrarea informațiilor privind plătitorul și beneficiarul plății care însoțesc transferul

Prestatorii intermediari de servicii de plată se asigură că toate informațiile primite privind plătitorul și beneficiarul plății care însoțesc un transfer de fonduri sunt păstrate cu acest transfer.

Articolul 11 Descoperirea informațiilor lipsă privind plătitorul și beneficiarul plății

1.           Prestatorul intermediar de servicii de plată identifică dacă acele câmpuri care trebuie să conțină informațiile privind plătitorul și beneficiarul plății din sistemul de mesagerie sau din sistemul de plată și decontare utilizat pentru efectuarea transferului de fonduri au fost completate folosind caractere sau elemente compatibile cu convențiile sistemului respectiv.

2.           Prestatorul intermediar de servicii de plată dispune de proceduri eficace pentru a descoperi dacă următoarele informații privind plătitorul și beneficiarul plății lipsesc:

(a) în cazul transferurilor de fonduri pentru care prestatorul de servicii de plată al plătitorului are sediul în Uniune, informațiile solicitate în temeiul articolului 5;

(b) în cazul transferurilor de fonduri pentru care prestatorul de servicii de plată al plătitorului are sediul în afara Uniunii, informațiile privind plătitorul și beneficiarul plății menționate la articolul 4 alineatele (1) și (2) sau, după caz, informațiile solicitate în temeiul articolului 14;

și

(c) în cazul procesate în cadrul unui lot de către prestatorul de servicii de plată al plătitorului care are sediul în afara Uniunii, informațiile menționate la articolul 4 alineatul (1) și (2) în ceea ce privește transferul procesat în cadrul unui lot.

Articolul 12 Transferuri de fonduri pentru care informațiile privind plătitorul sau beneficiarul plății lipsesc sau sunt incomplete

1.           Prestatorul intermediar de servicii de plată instituie proceduri eficace bazate pe evaluarea riscurilor pentru a determina când să execute, să respingă sau să suspende un transfer de fonduri pentru care lipsesc informațiile necesare privind plătitorul și beneficiarul plății, precum și măsurile adecvate pe care trebuie să le adopte în acest caz.

În cazul în care prestatorul intermediar de servicii de plată constată, la primirea transferului de fonduri, că informațiile solicitate privind plătitorul și beneficiarul plății în temeiul articolului 4 alineatele (1) și (2), al articolului 5 alineatul (1) și al articolului 6 lipsesc sau sunt incomplete, acesta fie respinge transferul, fie solicită informații complete privind plătitorul și beneficiarul plății.

2.           În cazul în care un prestator de servicii de plată omite în mod regulat să furnizeze informațiile solicitate privind plătitorul, prestatorul intermediar de servicii de plată ia măsuri care pot include, mai întâi, emiterea unor avertismente și stabilirea unor termene-limită, înainte fie de a respinge orice transfer nou de fonduri care provine de la acest prestator de servicii de plată, fie de a decide dacă să limiteze sau să încheie relația comercială cu respectivul prestator de servicii de plată.

Prestatorul intermediar de servicii de plată raportează acest lucru autorităților responsabile de combaterea spălării banilor sau a finanțării terorismului.

Articolul 13 Evaluare și raportare

Prestatorul intermediar de servicii de plată ia în considerare informațiile lipsă sau incomplete privind plătitorul și beneficiarul plății ca factor pentru a evalua dacă transferul de fonduri sau orice tranzacție conexă este suspectă și dacă aceasta trebuie raportată unității de informații financiare.

Articolul 14 Limitări tehnice

1.           Prezentul articol se aplică în cazurile în care prestatorul de servicii de plată al plătitorului are sediul în afara Uniunii, iar prestatorul intermediar de servicii de plată are sediul în Uniune.

2.           Cu excepția cazului în care prestatorul intermediar de servicii de plată constată, la primirea transferului de fonduri, că informațiile solicitate privind plătitorul în temeiul prezentului regulament lipsesc sau sunt incomplete, acesta poate utiliza, pentru a efectua transferurile de fonduri către prestatorul de servicii de plată al beneficiarului, un sistem de plată cu limitări tehnice care nu permite ca transferul de fonduri să fie însoțit de informațiile privind plătitorul.

3.           Atunci când prestatorul intermediar de servicii de plată constată, la primirea unui transfer de fonduri, că informațiile solicitate privind plătitorul în temeiul prezentului regulament lipsesc sau sunt incomplete, acesta utilizează un sistem de plată cu limitări tehnice numai în cazul în care poate informa prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății cu privire la acest lucru, fie în cadrul unui sistem de mesagerie, fie în cadrul unui sistem de plată care prevedere comunicarea acestui fapt ori printr-o altă procedură, cu condiția ca modul de comunicare să fie acceptat sau convenit între cei doi prestatori de servicii de plată.

4.           Atunci când utilizează un sistem de plată cu limitări tehnice, prestatorul intermediar de servicii de plată pune la dispoziția prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plății, la cererea acestuia din urmă și în termen de trei zile lucrătoare de la primirea cererii, toate informațiile primite privind plătitorul, indiferent dacă aceste informații sunt complete sau nu.

CAPITOLUL III

COOPERARE ȘI PĂSTRAREA INFORMAȚIILOR

Articolul 15

Obligații de cooperare

Prestatorii de servicii de plată răspund, în mod exhaustiv și fără întârziere, în conformitate cu cerințele procedurale prevăzute de legislația națională a statului membru în care sunt stabiliți, cererilor înaintate de autoritățile responsabile de combaterea spălării banilor sau a finanțării terorismului din statul membru respectiv care se referă la informațiile solicitate în temeiul prezentului regulament.

Articolul 16 Păstrarea informațiilor

Prestatorul de servicii de plată al plătitorului și prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății păstrează informațiile menționate la articolele 4, 5, 6 și 7 timp de cinci ani. În cazurile menționate la articolul 14 alineatele (2) și (3), prestatorul intermediar de servicii de plată trebuie să păstreze toate informațiile primite timp de cinci ani. La expirarea acestei perioade, datele cu caracter personal trebuie șterse, cu excepția cazului în care se prevede altfel în legislația națională, care stabilește circumstanțele în care prestatorii de servicii de plată pot păstra datele sau sunt obligați să le păstreze în continuare. Statele membre pot permite sau solicita păstrarea mai îndelungată a informațiilor numai dacă acest lucru este necesar pentru prevenirea, descoperirea sau investigarea activităților de spălare a banilor și de finanțare a terorismului. Perioada maximă de păstrare după efectuarea transferului de fonduri nu poate depăși zece ani.

CAPITOLUL IV

Sancțiuni și monitorizare

Articolul 17 Sancțiuni

1.           Statele membre adoptă norme privind măsurile și sancțiunile administrative care se aplică în cazul încălcării dispozițiilor prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că aceste măsuri și sancțiuni sunt puse în aplicare. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive.

2.           Statele membre se asigură că, atunci când prestatorii de servicii de plată sunt supuși unor obligații, în cazul încălcării acestora se pot aplica sancțiuni membrilor organismului de conducere și oricăror alte persoane care, în temeiul legislației naționale, sunt responsabile de încălcare.

3.           Până la [24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], statele membre notifică Comisiei și comitetului mixt al ABE, AEAPO și AEVMP normele menționate la alineatul (1). Acestea notifică fără întârziere Comisiei și comitetului mixt al ABE, AEAPO și AEVMP orice modificare ulterioară adusă acestor norme.

4.           Autoritățile competente sunt învestite cu toate atribuțiile de investigare necesare pentru exercitarea funcțiilor lor. În exercitarea competențelor lor de sancționare, autoritățile competente cooperează strâns pentru a se asigura că sancțiunile sau măsurile produc rezultatele dorite și își coordonează eforturile atunci când tratează cazuri transfrontaliere.

Articolul 18 Dispoziții specifice

1.           Prezentul articol se aplică în cazul următoarelor încălcări:

(a) neincluderea repetată a informațiilor solicitate privind plătitorul și beneficiarul plății, încălcându-se dispozițiile articolelor 4, 5 și 6;

(b) nerespectarea gravă de către prestatorii de servicii de plată a obligației de a asigura păstrarea informațiilor în conformitate cu articolul 16;

(c) nerespectarea de către prestatorii de servicii de plată a obligației de a institui politici și proceduri eficace bazate pe evaluarea riscurilor, impuse în temeiul articolelor 8 și 12.

2.           În cazurile menționate la alineatul (1), măsurile și sancțiunile administrative care pot fi aplicate includ cel puțin următoarele:

(a) o declarație publică în care se indică persoana fizică sau juridică și natura încălcării;

(b) un ordin prin care i se solicită persoanei fizice sau juridice să pună capăt comportamentului respectiv și să se abțină de la repetarea acestuia;

(c) în cazul unui prestator de servicii de plată, retragerea autorizației prestatorului;

(d) o interdicție temporară împotriva oricărui membru al organismului de conducere al prestatorului de servicii de plată sau a oricărei alte persoane fizice care este considerată răspunzătoare de a-și exercita funcțiile la prestatorul de servicii de plată;

(e) în cazul unei persoane juridice, sancțiuni pecuniare administrative de până la 10 % din cifra de afaceri totală anuală pe care aceasta a înregistrat-o în exercițiul financiar precedent; dacă persoana juridică este o filială a unei întreprinderi-mamă, cifra de afaceri totală anuală pertinentă este cea care rezultă din conturile consolidate ale întreprinderii-mamă ultime în exercițiul financiar precedent;

(f) în cazul unei persoane fizice, sancțiuni pecuniare administrative în valoare de până la 5 000 000 EUR sau, în statele membre în care euro nu este moneda oficială, valoarea echivalentă în moneda națională la data intrării în vigoare a prezentului regulament;

(g) sancțiuni pecuniare administrative de până la dublul valorii profiturilor acumulate sau al pierderilor evitate din cauza încălcării, atunci când acestea pot fi determinate.

Articolul 19 Publicarea sancțiunilor

Sancțiunile și măsurile administrative aplicate în cazurile menționate la articolul 17 și articolul 18 alineatul (1) se publică în cel mai scurt timp, inclusiv informațiile privind tipul și natura încălcării și identitatea persoanelor responsabile, cu excepția situației în care această publicare ar periclita serios stabilitatea piețelor financiare.

În cazul în care publicarea informațiilor ar aduce un prejudiciu disproporționat părților implicate, autoritățile competente publică sancțiunile recurgând la anonimat.

Articolul 20 Aplicarea sancțiunilor de către autoritățile competente

Atunci când stabilesc tipul sancțiunilor sau măsurilor administrative și nivelul sancțiunilor pecuniare administrative, autoritățile competente iau în considerare toate circumstanțele relevante, inclusiv:

(a) gravitatea și durata încălcării;

(b) gradul de responsabilitate al persoanei fizice sau juridice responsabile;

(c) puterea financiară a persoanei fizice sau juridice responsabile, stabilită pe baza cifrei de afaceri totale a persoanei juridice responsabile sau pe baza venitului anual al persoanei fizice responsabile;

(d) importanța profiturilor înregistrate sau a pierderilor evitate de către persoana fizică sau juridică responsabilă, în măsura în care acestea pot fi stabilite;

(e) pierderile suferite de părți terțe în urma respectivei încălcări, în măsura în care acestea pot fi stabilite;

(f) măsura în care persoana fizică sau juridică responsabilă cooperează cu autoritatea competentă;

(g) încălcările anterioare comise de persoana fizică sau juridică responsabilă.

Articolul 21 Raportarea încălcărilor

1.           Statele membre instituie mecanisme eficace pentru a încuraja raportarea încălcărilor dispozițiilor prezentului regulament către autoritățile competente.

2.           Mecanismele menționate la alineatul (1) includ cel puțin:

(a) proceduri specifice pentru primirea rapoartelor privind încălcările și luarea de măsuri ulterioare;

(b) protecție adecvată pentru persoanele care raportează încălcări potențiale sau efective;

(c) protecția datelor cu caracter personal, atât în cazul persoanei care raportează încălcările, cât și în cazul persoanei fizice suspectate de a fi responsabilă de o încălcare, în conformitate cu principiile prevăzute în Directiva 95/46/CE.

3.           Prestatorii de servicii de plată instituie proceduri adecvate pentru ca angajații proprii să raporteze la nivel intern încălcările, prin intermediul unui canal specific.

Articolul 22 Monitorizare

Statele membre impun autorităților competente obligația de a monitoriza în mod eficace respectarea cerințelor prezentului regulament și de a lua măsurile necesare pentru a garanta acest lucru.

CAPITOLUL V

COMPETENȚE DE EXECUTARE

Articolul 23 Procedura comitetului

1.           Comisia este asistată de Comitetul pentru prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului, denumit în continuare „comitetul”. Acesta este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

2.           Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

CAPITOLUL VI

DEROGĂRI

Articolul 24 Acorduri cu teritoriile sau țările menționate la articolul 355 din tratat

1.           Comisia poate autoriza orice stat membru să încheie acorduri cu o țară sau un teritoriu care nu face parte din teritoriul Uniunii, astfel cum se menționează la articolul 355 din tratat, care conțin derogări de la prezentul regulament, pentru a permite ca transferurile de fonduri dintre această țară sau teritoriu și statul membru respectiv să fie considerate transferuri de fonduri în interiorul statului membru în cauză.

Astfel de acorduri pot fi autorizate numai în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:

(a) țara sau teritoriul respectiv este legat de statul membru respectiv printr-o uniune monetară, face parte din zona monetară a acestui stat membru sau a semnat o convenție monetară cu Uniunea reprezentată de un stat membru;

(b) prestatorii de servicii de plată din țara sau teritoriul respectiv participă, direct sau indirect, la sistemele de plată și de decontare ale statului membru respectiv;

și

(c) țara sau teritoriul respectiv impune prestatorilor de servicii de plată aflați sub jurisdicția sa aplicarea acelorași norme ca cele instituite prin prezentul regulament.

2.           Orice stat membru care dorește să încheie un acord de tipul celui menționat la alineatul (1) adresează o cerere în acest sens Comisiei, furnizându-i acesteia toate informațiile necesare.

După primirea de către Comisie a cererii unui stat membru, transferurile de fonduri dintre acest stat membru și țara sau teritoriul respectiv sunt considerate în mod provizoriu transferuri de fonduri în interiorul statului membru respectiv până la adoptarea unei decizii în conformitate cu procedura prevăzută la prezentul articol.

În cazul în care consideră că nu dispune de toate informațiile necesare, Comisia contactează statul membru respectiv în termen de două luni de la primirea cererii, precizând informațiile suplimentare necesare.

Atunci când dispune de toate informațiile pe care le consideră necesare pentru a evalua cererea, Comisia notifică acest lucru statului membru solicitant în termen de o lună și transmite cererea celorlalte state membre.

3.           În termen de trei luni de la notificarea menționată la alineatul (2) paragraful al patrulea, Comisia stabilește, în conformitate cu procedura menționată la articolul 23 alineatul (2), dacă autorizează sau nu statul membru respectiv să încheie acordul menționat la alineatul (1) din prezentul articol.

În orice caz, Comisia adoptă decizia menționată la primul paragraf în termen de 18 luni de la primirea cererii.

CAPITOLUL VII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 25 Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 1781/2006 se abrogă.

Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexă.

Articolul 26 Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la [coincide cu data transpunerii Directivei xxxx/yyyy].

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasbourg,

Pentru Parlamentul European                      Pentru Consiliu

Președintele                                                  Președintele

ANEXĂ

Tabelul de corespondență menționat la articolul 25

Regulamentul (CE) nr. 1781/2006 || Prezentul regulament

Articolul 1 || Articolul 1

Articolul 2 || Articolul 2

Articolul 3 || Articolul 3

Articolul 4 || Articolul 4 alineatul (1)

Articolul 5 || Articolul 4

Articolul 6 || Articolul 5

Articolul 7 || Articolul 7

Articolul 8 || Articolul 7

Articolul 9 || Articolul 8

Articolul 10 || Articolul 9

Articolul 11 || Articolul 16

Articolul 12 || Articolul 10

|| Articolul 11

|| Articolul 12

|| Articolul 13

Articolul 13 || Articolul 14

Articolul 14 || Articolul 15

Articolul 15 || Articolele 17-22

Articolul 16 || Articolul 23

Articolul 17 || Articolul 24

Articolul 18 || -

Articolul 19 || -

|| Articolul 25

Articolul 20 || Articolul 26

[1]               JO L 345, 8.12.2006, p. 1.

[2]               GAFI este organismul internațional instituit de reuniunea G7 de la Paris din 1989 care este considerat standardul mondial în ceea ce privește combaterea spălării de bani și finanțarea terorismului.

[3]               JO L 309, 25.11.2005, p. 15.

[4]               JO L 214, 4.8.2006, p. 29.

[5]               COM(2010)673 final.

[6]               COM(2012)10 final și COM(2012)11 final.

[7]               COM(2010)716 final.

[8]               Raportul Comisiei, răspunsurile părților interesate și sinteza observațiilor primite sunt disponibile la adresa: http://ec.europa.eu/internal_market/company/financial-crime/index_en.htm

[9]               Studiul este disponibil la adresa http://ec.europa.eu/internal_market/company/financial-crime/index_en.htm

[10]             Ibidem.

[11]             Evaluarea impactului este disponibilă la adresa: http://ec.europa.eu/internal_market/company/financial-crime/index_en.htm

[12]               JO C , , p. .

[13]               JO C , , p. .

[14]               JO C , , p. .

[15]               http://register.consilium.europa.eu/pdf/ro/08/st11/st11778-re01.ro08.pdf

[16]               JO L 344, 28.12.2001, p. 70.

[17]               JO L 139, 29.5.2002, p. 9.

[18]               JO C , , p. .

[19]               JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

[20]               JO L 266, 9.10.2009, p. 11.

[21]             JO L 94, 30.3.2012, p. 22.

[22]             JO L 319, 5.12.2007, p. 1.

[23]             COM(2010)716 final.

[24]             JO L 55, 28.2.2011, p. 13.

Top