Accept Refuse

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52012XP0018

O politică consecventă față de regimurile cărora UE le aplică măsuri restrictive Recomandarea Parlamentului European din 2 februarie 2012 adresată Consiliului privind o politică consecventă față de regimurile cărora UE le aplică măsuri restrictive în privința intereselor personale și comerciale ale liderilor lor pe teritoriul UE (2011/2187(INI))

OJ C 239E , 20.8.2013, p. 11–18 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

20.8.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 239/11


Joi, 2 februarie 2012
O politică consecventă față de regimurile cărora UE le aplică măsuri restrictive

P7_TA(2012)0018

Recomandarea Parlamentului European din 2 februarie 2012 adresată Consiliului privind o politică consecventă față de regimurile cărora UE le aplică măsuri restrictive în privința intereselor personale și comerciale ale liderilor lor pe teritoriul UE (2011/2187(INI))

2013/C 239 E/02

Parlamentul European,

având în vedere propunerea de recomandare adresată Consiliului, prezentată de Graham Watson în numele Grupului ALDE, privind o politică consecventă față de regimurile autoritare cărora UE le aplică măsuri restrictive în privința intereselor personale și comerciale ale liderilor lor pe teritoriul UE (B7-0235/2011),

având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite, în special articolele 1 și 25 și, la capitolul VII, articolele 39 și 41,

având în vedere convențiile Organizației Națiunilor Unite privind drepturile omului și protocoalele lor facultative,

având în vedere Pactul internațional privind drepturile civile și politice și cele două protocoale facultative,

având în vedere Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale (Convenția Europeană privind Drepturile Omului);

având în vedere Rezoluția 1674 a CSONU din 28 aprilie 2006 care reafirmă prevederile rezoluției adoptate de Reuniunea mondială la nivel înalt din 2005 referitoare la responsabilitatea de a proteja populațiile împotriva genocidului, a crimelor de război, a purificării etnice și a crimelor împotriva umanității,

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

având în vedere Strategia Europeană de Securitate (SES) intitulată „O Europă sigură într-o lume mai bună” adoptată de Consiliul European la 12 decembrie 2003,

având în vedere Rezoluțiile 1267 (1999) privind situația din Afganistan și 1371 (2001) privind situația din Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (CSONU),

având în vedere articolul 21 alineatul (2), articolul 22 și articolul 36 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

având în vedere articolul 215 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Decizia-cadru 2003/577/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind executarea în Uniunea Europeană a ordinelor de înghețare a bunurilor sau a probelor (1),

având în vedere documentul Consiliului intitulat „Crearea unei formațiuni Sancțiuni în cadrul Grupului de lucru al consilierilor pentru relații externe (RELEX/Sancțiuni)” din 22 ianuarie 2004 (5603/2004),

având în vedere documentul Consiliului intitulat „Principiile de bază referitoare la recurgerea la măsuri restrictive (sancțiuni)“, din 7 iunie 2004 (10198/1/2004),

având în vedere hotărârea Curții de Justiție Europene în cauza Yusuf și Al Barakaat International Foundation/Consiliul și Comisia (Rec. 11-3533 (2005)),

având în vedere Decizia-cadru a Consiliului 2006/783/JAI din 6 octombrie 2006 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce pentru hotărârile de confiscare (2),

având în vedere documentul Consiliului intitulat „Cele mai bune practici ale Uniunii Europene de aplicare eficientă a măsurilor restrictive“, din 9 iulie 2007 (11679/2007),

având în vedere documentul Consiliului intitulat „Punerea în aplicare a Poziției comune 2001/931/PESC” din 21 iulie 2007 (10826/1/2007),

având în vedere documentul Consiliului intitulat „Actualizarea celor mai bune practici ale Uniunii Europene de aplicare eficientă a măsurilor restrictive“, din 24 aprilie 2008 (08666/1/2008),

având în vedere Poziția comună 2009/67/PESC a Consiliului din 26 ianuarie 2009 de actualizare a Poziției comune 2001/931/PESC privind aplicarea unor măsuri specifice pentru combaterea terorismului și de abrogare a Poziției comune 2008/586/PESC (3),

având în vedere documentul Consiliului intitulat „Orientările Uniunii Europene referitoare la aplicarea și evaluarea măsurilor restrictive (sancțiunilor) în cadrul politicii externe și de securitate comune a UE“, revizuite ultima dată la 15 decembrie 2009 (17464/2009),

având în vedere Rezoluția sa din 4 septembrie 2008 referitoare la evaluarea sancțiunilor comunitare prevăzute în cadrul acțiunilor și politicilor UE în domeniul drepturilor omului (4),

având în vedere Directiva 2005/60/EC privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului (5),

având în vedere resursele de care dispun statele membre în materie de politică externă,

având în vedere articolul 121 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0007/2012),

Observații de ordin general privind abordarea UE față de liderii autoritari

A.

întrucât noul articol 21 din TUE, în forma în care este introdus de articolul 1 alineatul (24) din Tratatul de la Lisabona, recunoaște că „democrația, statul de drept, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectarea demnității umane, principiile egalității și solidarității, precum și respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite și a dreptului internațional” călăuzesc acțiunile Uniunii;

B.

întrucât sancțiunile sunt puse în aplicare în scopul îndeplinirii obiectivelor PESC expuse la articolul 21 din TUE, care includ promovarea păcii și securității la nivel internațional, a respectării drepturilor omului, a libertăților fundamentale, a statului de drept și consolidarea democrației și a bunei guvernări;

C.

întrucât, în cadrul PESC, sancțiunile sau măsurile restrictive sunt considerate drept măsuri coercitive care nu recurg la forță, precum embargoul asupra armelor, sancțiunile comerciale, sancțiunile financiare și economice, înghețarea activelor, interdicțiile de zbor, restricțiile privind admisia, sancțiunile diplomatice, boicotarea manifestărilor sportive și culturale și suspendarea cooperării cu țara terță în cauză;

D.

întrucât aplicarea de sancțiuni și măsuri restrictive este eficace numai dacă se înscrie într-o strategie globală coerentă a UE și a statelor membre în domeniul drepturilor omului;

E.

întrucât „sancțiunile specifice” există sub formă de sancțiuni ce vizează persoane particulare, sub formă de măsuri economice selective și de măsuri diplomatice, cum ar fi interdicția de acordare a vizelor, înghețarea activelor, embargourile asupra exportului și importului anumitor materii prime, interdicții de zbor, interdicții privind investițiile sau limitarea contactelor oficiale;

F.

întrucât dezacordurile dintre statele membre conduc, în numeroase cazuri, la aplicarea incoerentă a măsurilor restrictive, ceea ce dăunează credibilității UE și are efecte defavorabile asupra eficienței măsurilor respective;

G.

întrucât, deseori, UE a aplicat în mod incoerent politica sa de sancțiuni, tratând în mod diferențiat țări terțe cu situații similare ale drepturilor omului și ale democrației, atrăgând astfel critici pentru aplicarea de „standarde duble”;

H.

întrucât, odată cu progresele tehnologiei informației, frontierele naționale devin din ce în ce mai irelevante și, prin urmare, într-o lume globalizată, capacitatea de a izola o țară sau elita acesteia se diminuează;

I.

întrucât, în majoritatea cazurilor, țările supuse unor sancțiuni sunt, de asemenea, cele care au menținut cel mai ridicat grad de izolare față de sistemul internațional, societățile acestora fiind primele beneficiare ale unei mai mari expuneri internaționale în interesul schimbării; întrucât, totuși, în anumite cazuri, măsurile restrictive, în special împotriva anumitor persoane fizice, pot avea efecte disuasive și psihologice;

J.

întrucât deciziile UE privind sancțiunile ar trebui luate numai după efectuarea unei evaluări aprofundate cu privire la modalitatea cea mai eficientă de realizare a unor schimbări democratice în țara respectivă; întrucât fiecare decizie ar trebui să fie însoțită de o justificare corespunzătoare;

K.

întrucât Uniunea Europeană exercită asupra unui mare număr de lideri autoritari și persoane asociate cu aceștia o forță de atracție pentru investiții, proprietăți imobiliare, servicii bancare și servicii de sănătate, reprezentând totodată un spațiu în care beneficiază de libera circulație, precum și de libertatea de a-și cheltui averile, care sunt deseori dobândite pe căi dubioase;

L.

întrucât posibilitatea oferită liderilor autoritari de a-și transforma puterea în avere personală, inclusiv, în numeroase cazuri, prin însușirea ilegală a activelor statului sau prin exercitarea unui control personal asupra acestora, constituie un stimulent pentru aceștia și le întărește capacitatea de a uzurpa și de a rămâne la putere; întrucât sunt necesare studii suplimentare pentru a reduce la minimum orice relație între ajutorul extern pentru dezvoltare sau în alte scopuri și îmbogățirea liderilor autoritari și a cercurilor apropiaților acestora;

M.

întrucât, în lipsa unor acțiuni concertate, informațiile precise privind activele deținute de lideri autoritari pe teritoriul UE sunt greu de obținut, iar UE trebuie să persevereze în căutarea informațiilor,

N.

întrucât liderii care sunt supuși unor sancțiuni vor fi afectați dacă fac personal obiectul unor presiuni sub formă de restricții asupra capacității lor de a transfera fonduri, de a efectua investiții și de a accede la activele lor financiare, a posibilităților de deplasare, a accesului la anumite bunuri și servicii sau la reprezentare diplomatică;

O.

întrucât multitudinea de actori internaționali și regionali necesită un dialog și mecanisme de consultare formală și informală între actorii respectivi;

P.

întrucât un aspect esențial al unei politici eficace față de regimurile autoritare trebuie să constea în stabilirea unui echilibru între diplomația coercitivă, inclusiv măsurile restrictive, însoțită de o comunicare clară, și opțiunile constructive care nu presupun recurgerea la forță, optând, în ceea ce privește activarea resurselor de politică externă ale UE și ale statelor membre, pentru un dialog critic și progresiv în locul izolării;

Q.

întrucât procedura de revizuire, în cadrul căreia sancțiunile pot fi extinse, atenuate sau ridicate în semn de răspuns la schimbările produse în acțiunilor liderilor vizați, este de o importanță vitală pentru eficacitatea măsurilor restrictive și trebuie să se desfășoare într-un mod riguros și strategic;

R.

întrucât toate măsurile restrictive trebuie să respecte drepturile omului, dreptul umanitar internațional, dreptul la un proces echitabil, principiul proporționalității și dreptul la o cale de atac eficace și nu trebuie să penalizeze în niciun mod categoriile cele mai vulnerabile ale populației din țările afectate de aceste măsuri,

1.

adresează Consiliului recomandările următoare:

Elaborarea unor definiți mai clare

(a)

să elaboreze criterii clare privind momentul în care trebuie aplicate sancțiunile, obiectivele unor astfel de măsuri, forma sancțiunilor care urmează să fie aplicate, orientările privind evaluarea sistematică a acestora și procedura de revizuire care trebuie urmată în consultare cu Parlamentul European; să stabilească criteriile într-un mod care să asigure o mai coerență și credibilitate a sancțiunilor impuse de UE, dar care să acorde o flexibilitate suficientă la nivel operațional, permițând Uniunii să utilizeze acest instrument ca pe o pârghie eficace în acțiunea sa externă;

(b)

să stabilească în termeni clari și expliciți cine va face obiectul sancțiunilor în cazul statelor aflate în stare de colaps și al actorilor fără caracter statal, cunoscând bine faptul că structurile sunt adesea obscure;

(c)

să înscrie sancțiunile în contextul unei politici cuprinzătoare, care să stabilească obiective specifice pe termen scurt și lung în scopul unui proces de democratizare durabilă;

(d)

să recunoască faptul că sancțiunile nu constituie un scop în sine și, în paralel cu aplicarea acestora, să stabilească parametri clari și realizabili pentru ridicarea sancțiunilor;

(e)

să susțină sistematic activitatea Curții Penale Internaționale, asigurându-se că procedurile și hotărârile Curții sunt luate în considerare în mod corespunzător în politica de sancțiuni a UE;

(f)

să îndemne statele membre ale UE să aplice principiul jurisdicției universale în combaterea impunității și a crimelor împotriva umanității, cu scopul de a îmbunătăți sistemul internațional de justiție penală;

Elaborarea unei politici de sancțiuni eficiente

(g)

să își asume angajamentul de a maximiza colaborarea și sinergia dintre cele 27 de state membre, îndemnându-le să exprime o poziție unică și coerentă în ceea ce privește condamnarea regimurilor autoritare prin intermediul unei abordări integrate unice la nivelul UE;

(h)

să recunoască faptul că sancțiunile care nu sunt coordonate la nivel internațional pot fi ineficiente și contraproductive în ceea ce privește obiectivele lor declarate, pot submina transparența, credibilitatea și coerența politicii europene de sancțiuni și pot consolida regimul împotriva căruia sunt îndreptate sau reduce marja relativă de negociere și credibilitatea UE și a statelor membre în negocierile purtate cu statul în cauză; să asigure o coordonare și un schimb de informații mai bune între statele membre prin proceduri clare;

(i)

să pună în aplicare regimurile de sancțiuni existente în mod strict și coerent, depunând eforturi pentru a evita aplicarea de standarde duble și extinzând domeniul de aplicare al acestora la cazurile de încălcare a libertăților fundamentale și, îndeosebi, a libertății religioase și de exprimare; să se asigure că țările care aparțin Spațiului Economic European și țările candidate la aderarea la Uniunea Europeană aplică, la rândul lor, măsuri restrictive și fac schimb de informații relevante cu Uniunea;

(j)

să aplice sancțiuni sau măsuri restrictive care sunt orientate, proporționale cu obiectivul urmărit, menite să influențeze doar elitele răspunzătoare ale regimurilor represive sau criminale și actorii fără caracter statal responsabili din statele aflate în stare de colaps, reducând la minimum, pe cât posibil, impactul negativ asupra populației civile, în special a categoriilor celor mai vulnerabile ale acesteia;

(k)

să se asigure că ajutorul extern acordat pentru dezvoltare sau în alte scopuri nu devine, în cele din urmă, un stimulent pentru îmbogățirea liderilor autoritari și a cercurilor de apropiați ai acestora;

(l)

să se asigure, ori de câte ori este posibil, că politica de sancțiuni este însoțită de sprijinirea societății civile din țara în cauză; să amelioreze calitatea și transparența în etapa de raportare, astfel încât asistența acordată să poată fi cuantificată cu precizie, iar contribuția sa efectivă la satisfacerea necesităților societății civile să fie evaluată corect;

(m)

să se asigure că nu există standarde duble atunci când se decide asupra măsurilor restrictive sau a sancțiunilor și că acestea sunt aplicate fără a lua în considerare interesele politice, economice și de securitate;

(n)

să se asigure că măsurile restrictive care limitează activitățile de piață ale societăților europene în țările sancționate nu vor fi favorabile concurenților din țările terțe;

(o)

să se asigure că statele membre, precum și șefii misiunilor și delegațiilor UE sunt asociate îndeaproape la procesul de elaborare, punere în aplicare, monitorizare și evaluare a măsurilor restrictive și a consecințelor acestora pe teren, oferind informații pentru evaluarea impactului, prezența UE pe teren devenind, în acest mod, esențială; să se asigure că informațiile relevante sunt transmise cu promptitudine Parlamentului European;

(p)

să se asigure că, în țările împotriva cărora sunt impuse măsuri restrictive, principalii actori care militează pentru democrație și drepturile omului sunt asociați îndeaproape la procesul de elaborare, punere în aplicare și evaluare a măsurilor restrictive;

(q)

să convingă structurile existente din cadrul SEAE și al Comisiei să-și asume angajamentul de a efectua o analiză aprofundată a structurii economiei și societății țării în cauză, înainte și după adoptarea sancțiunilor, examinând, în acest mod, efectele directe și indirecte ale tuturor măsurilor specifice asupra mediului politic și socioeconomic al societății respective, luând în considerare, de asemenea, impactul lor asupra elitelor din mediul de afaceri, a grupurilor societății civile, a opoziției politice și chiar asupra partizanilor reformelor din cadrul administrației;

(r)

să convingă formațiunea Sancțiuni din cadrul RELEX să-și asume angajamentul de a-și îndeplini mandatul în ceea ce privește întreprinderea de cercetări cu privire la adoptarea de sancțiuni, evaluarea sancțiunile în vigoare și elaborarea celor mai bune practici cu privire la aplicarea și executarea măsurilor restrictive și prezentarea de rapoarte în mod regulat către Consiliu și Parlamentul European cu privire la rezultatele acestor cercetări;

(s)

să convingă serviciile juridice ale UE și alte servicii competente să ofere consultanță Consiliului cu privire la precauțiile necesare pentru a evita eludarea sancțiunilor de către persoanele vizate;

(t)

să convingă SEAE și Comisia să adopte o abordare mai integrată care să prevadă utilizarea în comun a competențelor și cunoștințelor acumulate în ceea ce privește elaborarea, implementarea și revizuirea sancțiunilor;

(u)

să convingă Consiliul și Comisia să aloce suficient timp și resurse și să angajeze angaja experți naționali bine informați și personal specializat în domeniul drepturilor omului pentru analizele anterioare elaborării sancțiunilor și pentru evaluarea eficacității sancțiunilor;

(v)

să convingă Comisia și statele membre să coordoneze punerea în aplicare a embargourilor asupra armelor, care constituie o competență a statelor membre;

(w)

să convingă Comisia și statele membre să depună rapoarte anuale privind implementarea acțiunilor de sancționare și eficacitatea acestora;

(x)

să solicite Franței și Marii Britanii, precum și membrilor nepermanenți ai CSONU, să facă uz de suficientă persuasiune pentru a asigura punerea în aplicare într-un mod strict și aprofundat a rezoluțiilor CSONU;

(y)

să ia în considerare, atunci când este cazul, aplicarea clauzelor privind „elementele esențiale”din acordurile comerciale bilaterale care să permită UE să impună sancțiuni pentru încălcarea drepturilor omului și a principiilor democratice și să se angajeze într-o politică europeană externă coerentă pentru a sprijini măsurile luate împotriva regimurilor autoritare;

Asumarea angajamentului în favoarea unei politici coerente pe teritoriul UE

(z)

să convingă statele membre ale UE ca, atunci când persoanele care figurează pe lista de sancțiuni dețin active materiale și financiare pe teritoriul lor, să declare acest lucru, precum și valoarea aproximativă și localizarea acestor active; să invite statele membre ale UE să colaboreze efectuând schimburi de informații relevante, de exemplu prin intermediul actualelor oficii de recuperare a creanțelor și al Rețelei Camden Inter-agenții de Recuperare a Creanțelor (CARIN); să consolideze cooperarea între statele membre ale UE în identificarea și confiscarea acestor active;

(aa)

să convingă toate statele membre ale UE să asigure aplicarea strictă a sancțiunilor financiare specifice sau măsurilor restrictive precum:

extinderea domeniului de aplicare obligatoriu al Directivei 2005/60/CE privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului prin includerea tuturor tentativelor dictatorilor supuși sancțiunilor și ale persoanelor sau entităților fizice și juridice asociate cu aceștia de a deschide conturi bancare sau de a efectua depozite bancare, deoarece banii respectivi provin din infracțiuni, furturi și delapidare, și studierea opțiunilor disponibile pentru alte mecanisme de prevenire destinate să reducă afluxul de fonduri sau active de stat deturnate înspre instituțiile financiare ale UE;

refuzul de acordare de împrumuturi, înăsprirea măsurilor vizând rambursarea împrumuturilor și blocarea depozitelor pentru a asigura că, în practică, măsurile respective nu permit persoanelor și entităților desemnate să aibă acces la niciunul dintre serviciile financiare aflate sub jurisdicția UE;

(ab)

să se asigure că măsuri economice și financiare restrictive, inclusiv sancțiuni financiare, sunt aplicate de către toate persoanele și entitățile care funcționează în cadrul Uniunii, inclusiv de către resortisanți ai țărilor terțe, precum și de către cetățeni ai Uniunii sau de agenți economici care funcționează în afara granițelor Uniunii, dar care sunt înregistrați sau stabiliți în temeiul legislației unui stat membru al Uniunii;

(ac)

să se asigure că liderilor supuși sancțiunilor, precum și persoanelor fizice și juridice asociate în mod clar cu aceștia, li se interzice în mod strict să dețină active și proprietăți pe teritoriul UE;

(ad)

să convingă statele membre ale UE să interzică școlilor și universităților, grupurilor de reflecție și altor instituții academice să accepte finanțare, subvenții sau donații din partea liderilor supuși sancțiunilor și a persoanelor fizice și juridice asociate cu aceștia și să instituie un climat de transparență în ceea ce privește finanțarea lor privată;

(ae)

să convingă statele membre ale UE să interzică asociațiilor sportive (inclusiv cluburilor de fotbal) și organizațiilor caritative să accepte finanțare, subvenții sau donații din partea liderilor supuși sancțiunilor și a persoanelor fizice sau juridice asociate cu aceștia;

(af)

să convingă UE și statele sale membre să aplice cu strictețe interdicțiile de călătorie adoptate împotriva persoanelor supuse sancțiunilor în ceea ce privește deplasările pe teritoriul UE în alte scopuri decât cele umanitare;

(ag)

să convingă statele membre ale UE să ancheteze în mod activ și, unde este cazul, să urmărească penal persoanele fizice sau juridice din Europa care au ajutat liderii supuși sancțiunilor și persoanele asociate cu aceștia să se sustragă sau să eludeze sancțiunile impuse prin lege împotriva acestora;

Raza de acțiune

(ah)

să convingă UE să se angajeze să obțină sprijin și să formeze coaliții la nivel internațional în favoarea politicilor sale, în special din partea actorilor influenți din regiunea în cauză și a organizațiilor internaționale, și să asocieze pe deplin Parlamentul European la acest proces;

(ai)

să convingă UE să consolideze legitimitatea și să obțină un larg sprijin din partea opiniei publice și la nivel politic față de politicile sale, inclusiv față de măsurile restrictive și sancțiunile adoptate la nivelul UE și la nivel internațional, în special în țările regimurilor supuse sancțiunilor, și să asocieze pe deplin Parlamentul European la acest proces;

(aj)

să îndemne UE ca, în absența unor sancțiuni sau măsuri restrictive ale Consiliului de Securitate al ONU, să coopereze cu statele care aplică sancțiuni, pentru a face schimb de informații și pentru a coordona măsuri în vederea garantării celui mai mare impact posibil la nivel internațional și a maximizării eficienței sancțiunilor aplicate de Uniune;

(ak)

să convingă ÎR/VP, șefii de misiuni și SEAE să comunice în mod explicit liderilor supuși sancțiunilor ce se așteaptă din partea lor și să stabilească obiective precise și realizabile pentru stimularea unor schimbări pozitive, precum și să le ofere asistența tehnică adecvată;

(al)

să convingă statele membre să pună informațiile referitoare la persoanele vizate la dispoziția altor state, a organelor UE și a organizațiilor internaționale competente, în măsura în care acest lucru este posibil din punct de vedere legal;

(am)

să convingă statele membre să asigure un nivel rezonabil al accesului publicului la informații despre măsurile adoptate la nivel național ca urmare a măsurilor restrictive aplicate;

(an)

să convingă Consiliul să consulte pe deplin Parlamentul European în procesul de revizuire a sancțiunilor și să solicite contribuția Parlamentului European la orientările politice și la definirea cadrului unei politici mai ample a UE în materie de sancțiuni;

(ao)

să reamintească necesitatea de a însoți diplomația coercitivă de măsuri pozitive, precum ajutorul pentru dezvoltare, cooperarea economică durabilă și susținerea societății civile;

(ap)

să însoțească sancțiunile și evaluarea acestora cu măsuri bazate pe cooperare și dialog cu organizațiile societății civile și popoarele țărilor vizate, cu scopul de a dezvolta sau consolida o cultură a respectului față de democrație și drepturile omului în țara în cauză;

(aq)

să depună eforturi pentru a mobiliza activele blocate și confiscate, astfel încât acestea să fie, cât mai curând posibil, repatriate în țările respective, în folosul populației;

*

* *

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului și, spre informare, Comisiei, precum și SEAE.


(1)  JO L 196, 2.8.2003, p. 45.

(2)  JO L 328, 24.11.2006, p. 59.

(3)  JO L 23, 27.1.2009, p. 37.

(4)  JO C 295 E, 4.12.2009, p. 49.

(5)  JO L 309, 25.11.2005, p. 15.


Top