EXPUNERE DE MOTIVE

1.           CONTEXTUL PROPUNERII

Astăzi, soliditatea sectorului bancar este încă strâns legată, în multe cazuri, de statul membru în care instituţiile îşi au sediul. Îndoielile existente în ceea ce priveşte sustenabilitatea datoriei publice, perspectivele de creştere economică şi viabilitatea instituţiilor de credit au creat şi creează pe piaţă tendinţe negative, care se influenţează reciproc. Acest lucru poate conduce la apariţia de riscuri pentru viabilitatea unor instituţii de credit şi pentru stabilitatea sistemului financiar şi poate impune o povară grea asupra finanţelor publice aflate deja sub presiune din statele membre în cauză.

Situaţia prezintă riscuri specifice în cadrul zonei euro, unde moneda unică creşte probabilitatea ca evoluţiile dintr-un stat membru să creeze riscuri pentru dezvoltarea economică şi stabilitatea zonei euro în ansamblu. În plus, riscul actual de dezintegrare financiară de-a lungul graniţelor naţionale compromite în mod semnificativ piaţa unică a serviciilor financiare şi o împiedică să contribuie la redresarea economică.

Crearea Autorităţii bancare europene (ABE), prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) şi a Sistemului european de supraveghere financiară (SESF) a contribuit deja la o mai bună cooperare între autorităţile naţionale de supraveghere şi la elaborarea unui cadru de reglementare unic pentru serviciile financiare în UE. Cu toate acestea, în multe cazuri supravegherea băncilor continuă să fie efectuată la nivel naţional, ea nereuşind să ţină pasul cu pieţele bancare integrate. Încă din perioada de debut a crizei bancare, eşecurile în materie de supraveghere au erodat semnificativ încrederea în sectorul bancar din UE şi au contribuit la agravarea tensiunilor pe pieţele datoriei suverane din zona euro.

De aceea, în mai 2012, ca parte a unei viziuni pe termen lung privind integrarea fiscală şi economică, Comisia a solicitat crearea unei uniuni bancare pentru a restabili încrederea în bănci şi în moneda euro. Printre elementele‑cheie ale uniunii bancare ar trebui să se numere un mecanism de supraveghere unic (Single Supervisory Mechanism – SSM) care să exercite un control direct asupra băncilor, pentru a asigura respectarea normelor prudenţiale într-o manieră strictă şi imparţială şi a efectua un control real al pieţelor bancare transfrontaliere. Garantarea faptului că supravegherea bancară din întreaga zonă euro respectă standarde comune înalte va contribui la construirea încrederii necesare între statele membre, condiţie prealabilă pentru introducerea oricăror mecanisme comune de protecţie.

La summitul zonei euro din 29 iunie 2012, şefii de stat sau de guvern au cerut Comisiei să prezinte propuneri de instituire rapidă a unui mecanism de supraveghere unic. În momentul în care acest mecanism destinat băncilor din zona euro va fi operaţional, MES ar avea posibilitatea de a recapitaliza băncile în mod direct, în urma unei simple decizii. În concluziile Consiliului European pe marginea reuniunii din 28 - 29 iunie 2012 se afirmă că această declaraţie a zonei euro şi ulterioarele propuneri ale Comisie pe această temă ar trebui să aibă în vedere elaborarea unei foi de parcurs specifice, cu termene limită bine definite, pentru realizarea unei uniuni economice şi monetare veritabile.

2.           REZULTATELE CONSULTĂRILOR CU PĂRŢILE INTERESATE ŞI ALE EVALUĂRII IMPACTULUI

Comisia a luat în calcul analiza efectuată în contextul adoptării „pachetului” de măsuri de supraveghere prin care au fost create autorităţile de supraveghere europene, analiză care a evaluat aspecte de natură operaţională, financiară, juridică şi de guvernanţă, pertinente pentru instituirea unui SSM. Elaborarea unei evaluări oficiale a impactului nu a fost posibilă, dat fiind calendarul stabilit de summitul zonei euro din 29 iunie.

3.           ELEMENTELE JURIDICE ALE PROPUNERII

Propunerea se bazează pe articolul 127 alineatul (6) din TFUE, care oferă un temei juridic pentru atribuirea unor sarcini specifice Băncii Centrale Europene în legătură cu supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi a altor instituţii, cu excepţia întreprinderilor de asigurări.

Propunerea atribuie BCE anumite sarcini‑cheie de supraveghere, necesare pentru supravegherea instituţiilor de credit, în timp ce tot restul sarcinilor nemenţionate în propunere rămân de competenţa autorităţilor naţionale de supraveghere. Propunerea mandatează BCE şi cu efectuarea supravegherii conglomeratelor financiare. Cu toate acestea, pentru a garanta respectarea articolului 127 alineatul (6) din TFUE, BCE va fi responsabilă cu efectuarea acestei supravegheri suplimentare a conglomeratelor financiare doar la nivelul întregului grup, în timp ce supravegherea prudenţială a fiecărei întreprinderi de asigurare în parte va fi efectuată de autorităţile naţionale competente.

Obiectivele acţiunii propuse nu pot fi realizate în suficientă măsură la nivelul statelor membre şi, prin urmare, ele ar putea fi realizate în mai mare măsură la nivelul UE. Evenimentele recente au demonstrat clar că doar supravegherea efectuată la nivelul UE poate asigura un control adecvat al sectorului bancar integrat şi un grad înalt de stabilitate financiară pe tot cuprinsul UE şi în particular în zona euro. Prevederile acestei propuneri nu depăşesc ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor urmărite. Băncii Centrale Europene îi sunt încredinţate acele sarcini de supraveghere care trebuie îndeplinite la nivelul UE, pentru a garanta aplicarea uniformă şi eficientă a normelor prudenţiale, a controlului riscului şi a prevenirii crizelor. Autorităţile naţionale vor îndeplini în continuare anumite sarcini care pot fi realizate cu mai multă eficienţă la nivel naţional.

Conform articolului 127 alineatul (6) din TFUE, Consiliul acţionează prin intermediul regulamentelor. Prin urmare, regulamentul este singurul instrument juridic care permite atribuirea unor sarcini de supraveghere Băncii Centrale Europene.

4.           EXPLICAREA DETALIATĂ A PROPUNERII

4.1.        Atribuirea unor sarcini specifice de supraveghere Băncii Centrale Europene

4.1.1.     Structură

BCE va fi responsabilă cu îndeplinirea sarcinilor specifice legate de supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit care sunt înfiinţate în state membre a căror monedă naţională este euro (statele membre participante), cu obiectivul de a promova siguranţa şi soliditatea instituţiilor de credit şi stabilitatea sistemului financiar. BCE îşi va îndeplini sarcinile în cadrul SESF şi va colabora îndeaproape cu autorităţile naţionale de supraveghere şi cu ABE.

4.1.2.     Sfera de cuprindere a activităţilor de supraveghere

După încheierea unei perioade de tranziţie, BCE va fi responsabilă cu îndeplinirea sarcinilor‑cheie de supraveghere în legătură cu toate instituţiile de credit înfiinţate în statele membre participante, indiferent de modelul de activitate sau de mărimea acestora. BCE va juca rolul de supraveghetor „gazdă” pentru instituţiile de credit cu sediul în state membre neparticipante care îşi înfiinţează o sucursală sau furnizează servicii transfrontaliere într-un stat membru participant.

4.1.3.     Cooperarea cu autorităţile de supraveghere europene

BCE îşi va îndeplini sarcinile în cadrul SESF şi va coopera îndeaproape cu cele trei autorităţi de supraveghere europene. ABE îşi va păstra competenţele şi sarcinile privind dezvoltarea în continuare a unui cadru de reglementare unic şi asigurarea convergenţei şi a coerenţei practicilor de supraveghere. BCE nu va prelua niciuna dintre sarcinile ABE, iar exercitarea competenţelor sale de reglementare în conformitate cu articolul 132 din TFUE se va limita la domenii care sunt necesare pentru exercitarea corespunzătoare a sarcinilor atribuite prin prezentul regulament Băncii Centrale Europene.

Componenţa consiliului supraveghetorilor ABE nu va fi afectată, iar reprezentanţii autorităţilor naţionale competente vor continua să aibă un cuvânt de spus în cadrul procesului de luare a deciziilor ABE. Cu toate acestea, pentru a reflecta responsabilităţile de supraveghere ale BCE, reprezentanţii autorităţilor competente din statele membre participante vor trebui să se coordoneze şi să exprime o poziţie comună atunci când este vorba de probleme ce ţin de competenţa BCE.

4.2.        Sarcini ale BCE

4.2.1.     Sarcini ale BCE

BCE va deţine competenţe exclusive în ceea ce priveşte acele sarcini‑cheie de supraveghere care sunt indispensabile pentru detectarea riscurilor la adresa viabilităţii băncilor şi care impun luarea măsurilor necesare. Printre altele, BCE va fi autoritatea competentă în ceea ce priveşte acordarea licenţelor şi autorizarea instituţiilor de credit, evaluarea participaţiilor calificate, asigurarea respectării cerinţelor minime de capital, asigurarea caracterului adecvat al capitalului intern în raport cu profilul de risc al instituţiei de credit (măsuri din cadrul Pilonului 2), efectuarea supravegherii pe bază consolidată şi îndeplinirea sarcinilor de supraveghere în legătură cu conglomeratele financiare. Pe lângă acestea, BCE va asigura totodată respectarea prevederilor referitoare la efectul de levier şi lichiditate, va aplica rezerve de capital şi, în coordonare cu autorităţile de rezoluţie, va întreprinde măsuri de intervenţie timpurie atunci când o bancă încalcă sau este pe punctul de a încălca cerinţele minime de capital. ABE va coordona şi va exprima de asemenea o poziţie comună a reprezentanţilor autorităţilor competente din statele membre participante în cadrul consiliului supraveghetorilor şi al consiliului de administraţie al ABE, atunci când este vorba de chestiuni legate de sarcinile menţionate mai sus.

4.2.2.     Rolul autorităţilor naţionale de supraveghere

Autorităţile naţionale de supraveghere vor continua să joace un rol important în ceea ce priveşte crearea unui mecanism de supraveghere unic.

În primul rând, sarcinile care nu sunt atribuite BCE vor rămâne de competenţa autorităţilor naţionale. De exemplu, autorităţile naţionale de supraveghere vor fi în continuare responsabile cu protecţia consumatorilor şi lupta împotriva spălării banilor, precum şi cu supravegherea instituţiilor de credit din ţări terţe care îşi înfiinţează sucursale sau furnizează servicii transfrontaliere într-un stat membru.

În al doilea rând, chiar şi în ceea ce priveşte sarcinile atribuite BCE, majoritatea verificărilor curente, precum şi celelalte activităţi de supraveghere necesare pentru pregătirea şi punerea în aplicare a actelor BCE ar putea fi efectuate de către autorităţile naţionale de supraveghere, acţionând ca parte integrantă a SSM. Un SSM care acoperă toate băncile din statele membre participante poate funcţiona numai pe baza unui model care integrează rolul marcant al expertizei de supraveghere la nivel naţional. Propunerea recunoaşte că, în cadrul SSM, autorităţile naţionale de supraveghere sunt, în multe cazuri, cele mai bine plasate pentru a desfăşura astfel de activităţi, datorită cunoştinţelor lor în materie de pieţe bancare naţionale, regionale şi locale, datorită resurselor semnificative existente şi considerentelor legate de localizare şi limbă şi, prin urmare, permite BCE să se bazeze în măsură semnificativă pe autorităţile naţionale. Printre activităţile de pregătire şi de punere în aplicare pe care autorităţile naţionale le-ar putea îndeplini în cadrul SSM se numără, de exemplu, următoarele:

· în cazul unei cereri de autorizare a unei bănci noi, autoritatea naţională de supraveghere ar putea fi responsabilă pentru evaluarea conformităţii cu condiţiile de autorizare prevăzute în legislaţia naţională şi ar putea propune Băncii Centrale Europene o decizie, care ar putea, la rândul său, autoriza banca, în cazul în care este convinsă că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în legislaţia UE. O procedură similară se aplică retragerii autorizaţiei.

· autorităţile naţionale de supraveghere ar putea efectua evaluarea curentă a situaţiei unei bănci şi verificări la faţa locului, punând în aplicare orientări generale sau reglementări emise de BCE. În aceste scopuri, autorităţile naţionale de supraveghere ar putea face uz de competenţele lor actuale, de exemplu, pentru a efectua examinări la faţa locului. Dacă, în urma evaluării curente, ar rezulta că o bancă se află în dificultăţi serioase, autoritatea naţională responsabilă ar urma să avertizeze BCE.

· în cazul cererii unei bănci de a utiliza un model de risc intern, autoritatea naţională de supraveghere ar putea evalua cererea şi conformitatea acesteia cu legislaţia UE, precum şi cu toate orientările emise de BCE şi ar putea propune Băncii Centrale Europene să valideze sau nu modelul şi în ce condiţii. După validare, autoritatea naţională de supraveghere ar putea superviza aplicarea modelului şi monitoriza utilizarea sa curentă.

· Competenţele de sancţionare ar fi partajate între BCE şi autorităţile la nivel naţional.

4.3.        Competenţe ale BCE

4.3.1.     Competenţe în materie de supraveghere şi investigare

Pentru îndeplinirea sarcinilor sale, BCE va fi considerată autoritatea competentă a statelor membre participante şi va deţine aceleaşi competenţe de supraveghere pe care le deţin respectivele autorităţi, în conformitate cu legislaţia bancară a Uniunii. Acestea includ competenţe de supraveghere, cum ar fi autorizarea instituţiilor de credit şi retragerea autorizaţiilor sau eliberarea din funcţie a unui membru al consiliului de administraţie al unei instituţii de credit. În plus, în scopul îndeplinirii sarcinilor de supraveghere atribuite, BCE poate impune sancţiuni pecuniare şi penalităţi cu titlu cominatoriu. Abordarea privind sancţiunile prevăzută în prezentul regulament nu aduce atingere acestui aspect în alte domenii, în care instituţiile UE deţin competenţa de a impune sancţiuni, inclusiv, în anumite cazuri, întreprinderilor-mamă.

Pentru ca BCE să îşi poată îndeplini sarcinile, ea va deţine toate competenţele necesare în materie de investigare. Mai exact, BCE va putea să solicite toate informaţiile relevante de la entităţile supravegheate şi de la persoanele implicate, asociate sau aflate în legătură cu activitatea acestora, ori de la persoanele care îndeplinesc funcţii operaţionale în numele acestora. BCE va avea de asemenea competenţa de a desfăşura toate investigaţiile necesare, inclusiv inspecţii la faţa locului. Exercitarea competenţelor de investigare va face obiectul unor garanţii adecvate.

4.3.2.     Prevedere specifică privind autorizarea şi conceptele de „origine”/„gazdă”

Autorizarea instituţiilor de credit de către BCE va ţine seama de condiţiile suplimentare care pot fi prevăzute de legislaţia naţională. Mai exact, BCE va acorda autorizaţiile în urma unei propuneri făcute de autorităţile naţionale competente, atunci când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de legislaţia naţională.

În cazul în care instituţiile de credit îşi exercită dreptul de stabilire şi liberă prestare de servicii în alte state membre, dreptul Uniunii prevede o atribuire clară a competenţelor între statul membru de origine şi statul membru gazdă, precum şi existenţa unei proceduri specifice de notificare. Pentru sarcinile care îi sunt atribuite, BCE îşi va asuma atât rolul de autoritate de supraveghere a statului de origine, cât şi a celui gazdă, în ceea ce priveşte instituţiile de credit care îşi exercită dreptul de stabilire şi liberă prestare de servicii în alte state membre participante. În ceea ce priveşte aspectele acoperite de aceste sarcini, nu este, prin urmare, nevoie de atribuirea competenţelor între statul membru de origine şi statul membru gazdă şi nici de proceduri specifice de notificare, iar dispoziţiile relevante nu se vor mai aplica între statele membre participante.

În temeiul dreptului Uniunii, autorităţile de supraveghere ale grupurilor bancare transfrontaliere participă la supravegherea pe bază consolidată a grupului şi îşi coordonează activităţile de supraveghere în cadrul colegiilor de supraveghere. Cu toate acestea, în cazul grupurilor bancare înfiinţate doar în state membre participante, BCE va prelua toate sarcinile de supraveghere relevante. Prin urmare, în cazul acestor grupuri, dispoziţiile privind cooperarea dintre autorităţile de supraveghere, precum şi cele privind colegiile nu se vor mai aplica.

4.4.        Relaţia cu statele membre a căror monedă naţională nu este euro

Propunerea ia în considerare, în trei moduri, situaţia statelor membre care nu au adoptat moneda euro.

În primul rând, în conformitate cu propunerea aferentă de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 de instituire a Autorităţii bancare europene, se propune ca modalităţile de vot din cadrul ABE să fie adaptate pentru a garanta faptul că structurile decizionale ale ABE continuă să fie echilibrate şi eficace şi că acestea conservă pe deplin integritatea pieţei unice (a se vedea secţiunea 4.1.3)

În al doilea rând, în ceea ce priveşte supravegherea băncilor transfrontaliere, active atât în interiorul cât şi în afara zonei euro, propunerea nu afectează în niciun fel poziţia statelor membre neparticipante în cadrul colegiilor de supraveghere instituite în temeiul Directivei 2006/48/CE. Dispoziţiile cu privire la aceste colegii, precum şi obligaţia de a coopera şi de a schimba informaţii, deopotrivă în cadrul supravegheri consolidate şi între autorităţile de supraveghere din statul gazdă şi cele din statul de origine se vor aplica pe deplin Băncii Centrale Europene, în calitate de autoritate competentă a statelor membre participante Aceste dispoziţii vor oferi un cadru eficient pentru cooperarea dintre BCE şi autorităţile naţionale de supraveghere din statele membre care nu au adoptat moneda euro.

În al treilea rând, statele membre care nu au adoptat euro, dar doresc să participe la uniunea bancară vor avea posibilitatea de a se angaja într-o cooperare strânsă cu BCE pe probleme legate de supraveghere, cu condiţia ca ele să îndeplinească anumite cerinţe specifice. Printre acestea se numără, de exemplu, cerinţa ca respectivele state membre să respecte şi să pună în aplicare actele pertinente emise de BCE. Pentru statele membre care au stabilit un regim de cooperare strânsă, BCE va îndeplini sarcinile de supraveghere care îi sunt atribuite prin prezentul regulament în ceea ce priveşte instituţiile de credit cu sediul în statele membre în cauză. Un reprezentant al unui astfel de stat membru poate lua parte la activităţile consiliului de supraveghere instituit prin prezentul regulament pentru efectuarea planificării şi executarea sarcinilor BCE în domeniul supravegherii prudenţiale a instituţiilor de credit, sub rezerva condiţiilor stipulate în Decizia de stabilire a cooperării strânse în conformitate cu Statutul SEBC şi al BCE.

4.5.        Principii organizaţionale

4.5.1.     Independenţă şi responsabilitate

BCE va efectua supravegherea bancară în mod independent şi se va supune unor dispoziţii stricte de responsabilizare, pentru a se garanta faptul că aceasta utilizează propriile competenţe de supraveghere în modul cel mai eficient şi mai proporţional, în limitele stabilite prin tratat, în paralel cu dispoziţiile prevăzute pentru autorităţile europene de supraveghere. BCE răspunde, prin urmare, în faţa Parlamentului European şi a Consiliului/Eurogrupului de îndeplinirea sarcinilor sale. BCE va fi supusă unor cerinţe de raportare periodică şi va răspunde la întrebări. Preşedintele consiliului de supraveghere va prezenta Parlamentului European şi Eurogrupului un raport anual privind activităţile de supraveghere ale BCE şi poate fi audiat de comisiile competente ale PE cu orice alt prilej. BCE va fi, de asemenea, obligată să răspundă oricăror întrebări adresate de Parlamentul European sau de membrii acestuia cu privire la activităţile sale de supraveghere. În plus, în temeiul tratatului, preşedintele şi vicepreşedintele consiliului guvernatorilor – în calitate de organism cu responsabilitatea finală pentru acţiunile BCE – precum şi ceilalţi membri ai comitetului executiv sunt numiţi de către Consiliul European, după consultarea Parlamentului European. Deoarece preşedintele consiliului de supraveghere va fi ales din rândul membrilor comitetului executiv, acest fapt va asigura şi el un rol semnificativ al PE în alegerea preşedintelui. În ceea ce priveşte bugetul, în conformitate cu articolul 314 alineatul (1) din TFUE, bugetul BCE nu face parte din bugetul Uniunii. Cu toate acestea, pentru a se asigura responsabilitatea în contextul prezentului cadru, BCE va trebui să dezvolte o linie bugetară separată de la bugetul său general, dedicată sarcinilor de supraveghere. Cheltuielile legate de sarcinile de supraveghere ale BCE vor fi finanţate prin perceperea de taxe de la instituţiile supravegheate.

4.5.2.     Guvernanţă

Sarcinile legate de politica monetară vor fi strict separate de sarcinile de supraveghere, pentru a se elimina potenţialele conflicte de interese dintre obiectivele de politică monetară şi cele de supraveghere prudenţială. Pentru a pune în aplicare separarea necesară dintre cele două sarcini şi pentru a garanta acordarea unei atenţii adecvate sarcinilor de supraveghere, BCE se va asigura că toate activităţile de pregătire şi executare din cadrul BCE sunt efectuate de organisme şi diviziuni administrative separate de cele responsabile cu politica monetară. În acest scop, va fi înfiinţat un consiliu de supraveghere care va pregăti deciziile în materie de supraveghere. Consiliul guvernatorilor va avea responsabilitatea finală în ceea ce priveşte luarea deciziilor, dar acesta poate decide să delege anumite sarcini sau competenţe decizionale către consiliul de supraveghere. Consiliul de supraveghere va fi condus de către un preşedinte şi un vicepreşedinte ales de consiliului guvernatorilor BCE şi va fi format, pe lângă aceştia, din patru reprezentanţi ai BCE şi din câte un reprezentant al fiecărei bănci centrale naţionale sau, după caz, al altei autorităţi naţionale competente.

4.5.3.     Schimbul de informaţii

Pentru îndeplinirea sarcinilor sale de supraveghere, BCE va face obiectul cerinţelor de păstrare a secretului profesional prevăzute de legislaţia din domeniul bancar a UE şi va putea face schimb de informaţii cu autorităţile naţionale competente în condiţiile stabilite de această legislaţie.

4.6.        Intrarea în vigoare şi revizuirea

Datorită necesităţii instituirii de urgenţă a unui SSM eficient, regulamentul va intra în vigoare la 1 ianuarie 2013. Pentru a asigura o demarare uşoară a mecanismului, abordarea avută în vedere prevede o introducere treptată a acestuia, ceea ce dă BCE posibilitatea de a-şi exercita atribuţiile de supraveghere de la 1 ianuarie 2013 în raport cu orice bancă, mai ales în raport cu băncile care au primit sau au solicitat asistenţă financiară publică, în timp ce instituţiile de credit majore de importanţă sistemică europeană vor fi supuse supravegherii BCE începând cu 1 iulie 2013. BCE îşi va asuma totalitatea sarcinilor sale în raport cu toate celelalte bănci cel târziu de la 1 ianuarie 2014.

Se preconizează că Directiva privind accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi a societăţilor de investiţii şi Regulamentul privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi societăţile de investiţii, propuse de Comisie la 20 iulie 2011 (pachetul CRD IV)[1] vor intra în vigoare la 1 ianuarie 2013 şi, prin urmare, BCE va fi în măsură să îşi exercite sarcinile de supraveghere pe baza acestor acte. În caz contrar însă, o dispoziţie tranzitorie specifică permite BCE să îşi îndeplinească deja sarcinile pe baza Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE (CRD III).

Până la 1 ianuarie 2016, Comisia va publica un raport privind experienţele dobândite în ceea ce priveşte funcţionarea SSM şi procedurile prevăzute în prezentul regulament.

5.           IMPLICAŢII BUGETARE

Prezenta propunere nu are implicaţii pentru bugetul Uniunii, deoarece, conform tratatului, bugetul BCE nu face parte din bugetul Uniunii.

2012/0242 (CNS)

Propunere de

REGULAMENT AL CONSILIULUI

de atribuire a unor sarcini specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce priveşte politicile legate de supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 127 alineatul (6),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,

având în vedere avizul Parlamentului European[2],

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene[3],

acţionând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)       De-a lungul ultimelor decenii, Uniunea a făcut progrese considerabile în crearea unei pieţe interne a serviciilor bancare. În consecinţă, în multe state membre, grupurile bancare al căror sediu central se află în alte state membre deţin o cotă semnificativă de piaţă, iar instituţiile de credit şi-au diversificat activitatea din punct de vedere geografic, în special în zona euro.

(2)       Menţinerea şi aprofundarea pieţei interne a serviciilor bancare este esenţială pentru a stimula redresarea economică în Uniune. Acest lucru ridică însă provocări din ce în ce mai mari. Există dovezi potrivit cărora integrarea pieţelor bancare din Uniune se află în impas.

(3)       În acelaşi timp, autorităţile de supraveghere trebuie să-şi intensifice activitatea de supraveghere pentru a integra lecţiile crizei financiare din ultimii ani şi să fie capabile să supravegheze pieţe şi instituţii extrem de complexe şi de interconectate.

(4)       Competenţa de supraveghere a băncilor individuale din Uniune rămâne în cea mai mare parte la nivel naţional. Acest fapt limitează eficacitatea supravegherii şi capacitatea supraveghetorilor de a ajunge la o înţelegere comună a solidităţii sectorului bancar de pe întreg teritoriul Uniunii. Pentru a conserva şi spori efectele pozitive avute de integrarea pieţei asupra creşterii şi bunăstării, ar trebui consolidată integrarea responsabilităţilor în materie de supraveghere.

(5)       În multe cazuri, soliditatea instituţiilor de credit este încă strâns legată de statul membru în care acestea îşi au sediul. Îndoielile existente în ceea ce priveşte sustenabilitatea datoriei publice, perspectivele de creştere economică şi viabilitatea instituţiilor de credit au creat şi creează pe piaţă tendinţe negative, care se influenţează reciproc. Acest lucru poate conduce la apariţia de riscuri pentru viabilitatea unor instituţii de credit şi pentru stabilitatea sistemului financiar şi poate impune o povară grea asupra finanţelor publice aflate deja sub presiune din statele membre în cauză. Problema prezintă riscuri specifice în cadrul zonei euro, unde moneda unică creşte probabilitatea ca evoluţiile negative dintr-un stat membru să creeze riscuri pentru dezvoltarea economică şi stabilitatea zonei euro în ansamblu.

(6)       Autoritatea bancară europeană (ABE), înfiinţată în 2011 prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană)[4], precum şi Sistemul european de supraveghere financiară instituit prin articolul 2 din regulamentul respectiv şi din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări şi pensii ocupaţionale) (AEAPO)[5] şi prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe) (AEVMP )[6] au îmbunătăţit în mod semnificativ cooperarea dintre autorităţile de supraveghere bancară din cadrul Uniunii. ABE aduce contribuţii importante la crearea unui cadru de reglementare unic pentru serviciile financiare din Uniune şi a avut un rol fundamental în punerea în aplicare cu consecvenţă a recapitalizării instituţiilor de credit majore din Uniune, astfel cum a convenit Consiliul European în octombrie 2011.

(7)       Parlamentul European a solicitat în repetate rânduri desemnarea unui organism european care să fie direct responsabil cu îndeplinirea anumitor sarcini de supraveghere a instituţiilor financiare, începând cu rezoluţia sa din 13 aprilie 2000 referitoare la Comunicarea Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului pentru pieţele financiare: Plan de acţiune[7] şi continuând cu rezoluţia sa din 21 noiembrie 2002 privind normele de supraveghere prudenţială din Uniunea Europeană[8].

(8)       Concluziile Consiliului European din 29 iunie 2012 au invitat preşedintele Consiliului European să elaboreze o foaie de parcurs pentru realizarea unei veritabile uniunii economice şi monetare. În aceeaşi zi, summitul şefilor de stat sau de guvern din zona euro a subliniat că, în momentul în care va fi instituit un mecanism de supraveghere unic şi eficient, cu implicarea BCE pentru băncile din zona euro, MES ar putea avea posibilitatea, în urma unei decizii obişnuite, de a recapitaliza băncile în mod direct, bazându-se pe o condiţionalitate corespunzătoare, inclusiv pe respectarea normelor în materie de ajutoare de stat.

(9)       Ar trebui deci instituită o uniune bancară europeană, susţinută de un adevărat cadru de reglementare unic pentru serviciile financiare, care să acopere în întregime piaţa unică şi să fie compus, pe de o parte, dintr-un mecanism de supraveghere unic şi, pe de altă parte, dintr-un cadru de asigurare a depozitelor şi un cadru de rezoluţie comune. . Având în vedere de legăturile strânse şi interacţiunile dintre statele membre care participă la moneda comună, uniunea bancară trebuie să se aplice cel puţin pentru toate statele membre din zona euro. În vederea menţinerii şi aprofundării pieţei interne şi în măsura în care acest lucru este posibil din punct de vedere instituţional, uniunea bancară ar trebui de asemenea să fie deschisă participării altor state membre.

(10)     Ca prim pas în direcţia uniunii bancare, mecanismul de supraveghere unic ar trebui să garanteze punerea în aplicare în mod coerent şi eficient a politicii Uniunii referitoare la supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, aplicarea cadrului de reglementare unic al serviciilor financiare în mod egal instituţiilor de credit din toate statele membre în cauză şi faptul că respectivele instituţii de credit sunt supuse unei supravegheri de cea mai bună calitate, nestingherită de alte consideraţii de ordin neprudenţial. Un mecanism de supraveghere unic reprezintă punctul de pornire pentru următorii paşi în direcţia uniunii bancare. Acest lucru reflectă principiul conform căruia orice introducere a unor mecanisme de intervenţie comune în caz de criză ar trebui să fie precedată de existenţa unor controale comune, pentru a se reduce probabilitatea necesităţii de a utiliza mecanismele de intervenţie.

(11)     În calitate de bancă centrală a zonei euro, cu o vastă experienţă în probleme de stabilitate macroeconomică şi financiară, BCE este bine plasată pentru a îndeplini sarcini de supraveghere, având ca obiectiv principal protejarea stabilităţii sistemului financiar din Europa. Într-adevăr, în multe state membre, băncile centrale sunt deja responsabile cu supravegherea bancară. Băncii Centrale Europene ar trebui să-i fie, prin urmare, atribuite sarcini specifice privind politicile legate de supravegherea instituţiilor de credit din zona euro.

(12)     Băncii Centrale Europene ar trebui să i se atribuie acele sarcini specifice de supraveghere care sunt fundamentale pentru a asigura o punere în aplicare coerentă şi eficientă a politicii Uniunii în materie de supraveghere prudenţială a instituţiilor de credit, în timp ce alte sarcini ar trebui să rămână de competenţa autorităţilor naţionale. Sarcinile BCE ar trebui să includă măsurile luate în sensul asigurării stabilităţii macroprudenţiale.

(13)     Siguranţa şi soliditatea băncilor de mari dimensiuni este esenţială pentru a asigura stabilitatea sistemului financiar. Cu toate acestea, experienţa recentă arată că băncile de mici dimensiuni pot prezenta, de asemenea, o ameninţare la adresa stabilităţii financiare. Prin urmare, BCE ar trebui să fie în măsură să îşi exercite sarcinile de supraveghere în raport cu toate băncile din statele membre participante.

(14)     Autorizaţia prealabilă pentru desfăşurarea activităţii instituţiilor de credit este o tehnică prudenţială‑cheie pentru a se asigura că aceste activităţi sunt întreprinse doar de acei operatori care deţin o bază economică solidă, o organizare care le permite să facă faţă riscurilor specifice inerente depozitării şi acordării de credite şi totodată directori adecvaţi. BCE ar trebui să aibă deci sarcina de a autoriza instituţiile de credit şi ar trebui să fie responsabilă cu retragerea autorizaţiilor.

(15)     În plus faţă de condiţiile prevăzute de actele legislative ale Uniunii în ceea ce priveşte autorizarea instituţiilor de credit şi cazurile de retragere a acestor autorizaţii, statele membre pot să prevadă în prezent condiţii suplimentare pentru autorizare şi cazuri suplimentare de retragere a autorizaţiilor. BCE ar trebui prin urmare să-şi îndeplinească sarcina de a autoriza instituţiile de credit şi de a retrage autorizaţia, în caz de nerespectare a legislaţiei naţionale, la propunerea autorităţii naţionale competente care evaluează conformitatea cu condiţiile relevante prevăzute de legislaţia naţională.

(16)     O evaluare a caracterului adecvat al oricărui nou proprietar înainte de achiziţionarea unei participaţii semnificative într-o instituţie de credit este un instrument indispensabil pentru a asigura adecvarea continuă şi soliditatea financiară a proprietarilor instituţiilor de credit. În calitate de instituţie a Uniunii, BCE este bine plasată pentru a efectua o astfel de evaluare, fără a impune restricţii nejustificate pe piaţa internă. BCE ar trebui să aibă sarcina de a evalua achiziţionarea şi cedarea de participaţii semnificative în instituţiile de credit.

(17)     Respectarea acelor norme ale Uniunii care obligă instituţiile de credit să deţină anumite niveluri de capital pentru a acoperi riscurile inerente activităţii instituţiilor de credit, să limiteze dimensiunea expunerilor faţă de contrapărţile individuale, să facă publice informaţiile referitoare la propria situaţie financiară, să dispună de suficiente active lichide pentru a rezista situaţiilor de tensiune pe piaţă şi să limiteze efectul de levier reprezintă o condiţie prealabilă a solidităţii prudenţiale a instituţiilor de credit. BCE ar trebui să aibă sarcina de a asigura respectarea acestor norme, precum şi de a stabili cerinţe prudenţiale mai stricte şi de a aplica măsuri suplimentare în ceea ce priveşte instituţiile de credit, în cazuri specific prevăzute în acte cu putere de lege ale Uniunii.

(18)     Existenţa unor rezerve suplimentare de capital, inclusiv a unei rezerve de conservare a capitalului şi a unei rezerve de capital contraciclice pentru a se asigura că instituţiile de credit acumulează în perioadele de creştere economică o bază de capital suficientă pentru a absorbi pierderile în perioadele de criză reprezintă un instrument prudenţial‑cheie pentru a garanta disponibilitatea unei capacităţi adecvate de absorbţie a pierderilor. BCE ar trebui să aibă sarcina de a impune astfel de rezerve şi de a se asigura că instituţiile de credit le respectă.

(19)     Siguranţa şi soliditatea unei instituţii de credit depind, de asemenea, de alocarea unui capital intern adecvat, ţinând seama de riscurile la care ar putea fi expusă instituţia, precum şi de disponibilitatea unor structuri de organizare internă şi a unor principii de guvernanţă corporativă adecvate. BCE ar trebui să aibă, prin urmare, sarcina de a aplica cerinţe care să garanteze faptul că instituţiile de credit aplică principii, procese şi mecanisme de guvernanţă robuste, inclusiv strategii şi procese de evaluare şi menţinere a caracterului adecvat al capitalului lor intern. În cazul apariţiei unor deficienţe, BCE ar trebui să aibă, de asemenea, sarcina de a impune măsuri adecvate, inclusiv cerinţe de fonduri proprii suplimentare specifice, cerinţe specifice de publicare, precum şi cerinţe specifice de lichiditate.

(20)     Riscurile la adresa securităţii şi solidităţii unei instituţii de credit pot apărea atât la nivelul instituţiilor de credit individuale, cât şi la nivel de grup bancar sau de conglomerat financiar. Pentru a garanta siguranţa şi soliditatea instituţiilor de credit, este importantă existenţa unor regimuri specifice de supraveghere care să atenueze aceste riscuri. În plus faţă de supravegherea instituţiilor de credit individuale, sarcinile BCE ar trebui să includă supravegherea la nivel consolidat, supravegherea suplimentară, supravegherea holdingurilor financiare şi supravegherea holdingurilor financiare mixte.

(21)     În vederea menţinerii stabilităţii financiare, deteriorarea situaţiei financiare şi economice a unei instituţii trebuie remediată înainte ca instituţia respectivă să ajungă într‑un stadiu în care singura alternativă rămasă la dispoziţia autorităţilor să fie rezoluţia. BCE ar trebui să aibă sarcina de a lua măsuri de intervenţie timpurie, conform definiţiilor din legislaţia relevantă a Uniunii. Ea ar trebui să-şi coordoneze însă măsurile de intervenţie timpurie cu autorităţile de rezoluţie relevante. În aşteptarea atribuirii competenţelor de rezoluţie unui organism european, BCE ar trebui, în plus, să se coordoneze în mod corespunzător cu autorităţile naţionale în cauză pentru a asigura o înţelegere comună a responsabilităţilor fiecăruia în caz de producere a unei crize, în special în contextul grupurilor transfrontaliere de gestionare a crizelor şi al viitoarelor colegii de rezoluţie instituite în acest scop.

(22)     Sarcinile de supraveghere care nu sunt atribuite BCE ar trebui să rămână de competenţa autorităţilor naţionale. Aceste sarcini ar trebui să includă competenţa de a primi notificări de la instituţiile de credit în legătură cu dreptul de stabilire şi liberă prestare a serviciilor, de a supraveghea organismele care nu sunt acoperite de definiţia instituţiilor de credit în temeiul legislaţiei Uniunii, dar care sunt supravegheate ca instituţii de credit în conformitate cu legislaţia naţională, de a supraveghea instituţiile de credit din ţări terţe care îşi înfiinţează o sucursală sau furnizează servicii transfrontaliere în Uniune, de a supraveghea serviciile de plăţi, de a efectua verificări curente ale instituţiilor de credit, de a îndeplini funcţia autorităţilor competente în ceea ce priveşte instituţiile de credit în legătură cu pieţele instrumentelor financiare şi de a preveni utilizarea sistemului financiar în scopul spălării banilor şi al finanţării terorismului.

(23)     BCE ar trebui să îndeplinească sarcinile care îi sunt atribuite cu scopul de a asigura siguranţa şi soliditatea instituţiilor de credit şi stabilitatea sistemului financiar din Uniune, precum şi unitatea şi integritatea pieţei interne, asigurând astfel protecţia deponenţilor şi îmbunătăţind funcţionarea pieţei interne, în conformitate cu cadrul de reglementare unic al serviciilor financiare din Uniune.

(24)     Atribuirea unor sarcini de supraveghere Băncii Centrale Europene în ceea ce priveşte o parte a statelor membre ar trebui să fie în concordanţă cu cadrul Sistemului european de supraveghere financiară (SESF) înfiinţat în 2010 şi cu obiectivul său fundamental de a elabora cadrul de reglementare unic şi de a spori convergenţa practicilor de supraveghere pe întreg teritoriul Uniunii. Cooperarea dintre autorităţile de supraveghere bancară şi autorităţile de supraveghere a pieţelor asigurărilor şi valorilor mobiliare este importantă pentru a aborda chestiunile de interes comun şi a asigura o supraveghere adecvată a instituţiilor de credit care operează şi în sectorul asigurărilor şi al valorilor mobiliare. Prin urmare, BCE ar trebui să fie obligată să coopereze strâns cu ABE, cu Autoritatea Europeană pentru valori mobiliare şi pieţe şi cu Autoritatea europeană pentru asigurări şi pensii ocupaţionale, în cadrul SESF.

(25)     Pentru a asigura coerenţa dintre responsabilităţile de supraveghere conferite BCE şi procesul de luare a deciziilor din cadrul ABE, BCE ar trebui să coordoneze o poziţia comună a reprezentanţilor autorităţilor naţionale ale statelor membre participante în ceea ce priveşte aspectele care intră în sfera sa de competenţe.

(26)     BCE ar trebui să-şi îndeplinească sarcinile sub rezerva şi în conformitate cu toate normele de drept ale Uniunii, inclusiv cu totalitatea legislaţiei primare şi secundare a Uniunii, cu deciziile Comisiei în domeniul ajutoarelor de stat, cu normele privind concurenţa şi controlul fuzionărilor şi cu cadrul de reglementare unic aplicabil tuturor statelor membre. ABE este însărcinată cu elaborarea de proiecte de standarde tehnice, precum şi de orientări şi recomandări care să asigure convergenţa în materie de supraveghere şi coerenţa rezultatelor activităţilor de supraveghere pe teritoriul Uniunii. BCE nu ar trebui să înlocuiască exercitarea acestor atribuţii de către ABE şi, prin urmare, ar trebui să exercite competenţe privind adoptarea de regulamente în conformitate cu articolul 132 din TFUE doar în situaţiile în care acte ale Uniunii adoptate de Comisia Europeană pe baza propunerilor elaborate de ABE sau a orientărilor şi recomandărilor emise de ABE nu tratează suficient de detaliat ori nu tratează deloc anumite aspecte necesare pentru exercitarea corespunzătoare a sarcinilor BCE.

(27)     Pentru a se asigura că instituţiile de credit, holdingurile financiare şi holdingurile financiare mixte aplică normele şi deciziile în materie de supraveghere, ar trebui impuse sancţiuni eficiente, proporţionale şi disuasive în caz de încălcări. În conformitate cu articolul 132 alineatul (3) din TFUE şi cu Regulamentul (CE) nr. 2532/98 al Consiliului din 23 noiembrie 1998 cu privire la atribuţiile Băncii Centrale Europene în materie de sancţiuni[9], BCE are dreptul de a impune amenzi sau penalităţi cu titlu cominatoriu asupra întreprinderilor pentru nerespectarea obligaţiilor care decurg din regulamentele şi deciziile sale. Mai mult, pentru a permite BCE să îşi îndeplinească eficient sarcinile referitoare la asigurarea respectării normelor în materie de supraveghere prevăzute în legislaţia direct aplicabilă a Uniunii, BCE ar trebui să fie împuternicită să impună sancţiuni pecuniare instituţiilor de credit, holdingurilor financiare şi holdingurilor financiare mixte pentru încălcarea acestor norme. Autorităţile naţionale ar trebui să-şi păstreze competenţa de a aplica sancţiuni în caz de nerespectare a obligaţiilor care decurg din legislaţia naţională de transpunere a directivelor Uniunii. În plus, dacă BCE consideră că pentru îndeplinirea sarcinilor sale este necesară aplicarea unei sancţiuni în cazul unor astfel de încălcări, ea ar trebui să fie în măsură să sesizeze autorităţile naţionale în acest sens.

(28)     Autorităţile naţionale de supraveghere deţin o expertiză bogată şi de lungă durată în ceea ce priveşte supravegherea instituţiilor de credit aflate pe teritoriul lor şi cunosc în detaliu caracteristicile economice, organizaţionale şi culturale ale acestora. În acest scop, ele dispun de un personal numeros de înaltă calificare, care activează exclusiv în acest domeniu. Prin urmare, pentru a asigura o supraveghere europeană de înaltă calitate, autorităţile naţionale de supraveghere ar trebui să sprijine BCE în pregătirea şi punerea în aplicare a oricăror acte referitoare la îndeplinirea sarcinilor de supraveghere ale BCE. Aceasta ar trebui să includă mai exact evaluările curente ale situaţiei unei bănci şi controalele la faţa locului aferente.

(29)     În ceea ce priveşte supravegherea băncilor transfrontaliere, active atât în interiorul cât şi în afara zonei euro, BCE ar trebui să coopereze îndeaproape cu autorităţile competente ale statelor membre neparticipante. În calitate de autoritate competentă, BCE trebuie să se supună obligaţiilor aferente de cooperare şi schimb de informaţii în conformitate cu legislaţia Uniunii şi ar trebui să participe pe deplin în cadrul colegiilor autorităţilor de supraveghere. În plus, deoarece exercitarea atribuţiilor de supraveghere de către o instituţie europeană aduce beneficii clare în ceea ce priveşte stabilitatea financiară şi integrarea sustenabilă a pieţei, statele membre care nu participă la moneda comună ar trebui să aibă şi ele, prin urmare, posibilitatea de a participa la noul mecanism. Cu toate acestea, condiţia prealabilă necesară pentru exercitarea cu eficienţă a atribuţiilor de supraveghere este ca deciziile de supraveghere să fie puse în aplicare pe deplin şi fără întârziere. Statele membre care doresc să participe la noul mecanism ar trebui, prin urmare, să se angajeze să ia toate măsurile pentru ca autorităţile lor naţionale competente să respecte şi să adopte toate măsurile solicitate de BCE în legătură cu instituţiile de credit. BCE ar trebui să fie în măsură să stabilească o cooperare strânsă cu autorităţile competente ale unui stat membru care nu participă la moneda comună. Aceasta ar trebui să fie obligată să stabilească cooperarea în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în prezentul regulament. Condiţiile în care reprezentanţii autorităţilor competente ale statelor membre care au stabilit o cooperare strânsă iau parte la activităţile consiliului de supraveghere ar trebui să permită cea mai mare implicare posibilă a acestor reprezentanţi, luând în considerare limitele ce decurg din Statutul SEBC şi al BCE, în special în ceea ce priveşte integritatea procesului său decizional.

(30)     Pentru a-şi putea îndeplini atribuţiile, BCE ar trebui să deţină competenţe adecvate în materie de supraveghere. Dreptul Uniunii privind supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit prevede conferirea anumitor prerogative autorităţilor competente desemnate de statele membre în aceste scopuri. În măsura în care aceste competenţe se înscriu în domeniul de aplicare al sarcinilor de supraveghere atribuite BCE, în ceea ce priveşte statele membre participante, BCE ar trebui să fie considerată autoritatea competentă şi ar trebui să deţină prerogativele conferite autorităţilor competente de către dreptul Uniunii. Aceasta include competenţele conferite prin aceste acte autorităţilor competente ale statelor membre de origine şi gazdă, precum şi competenţele conferite autorităţilor desemnate.

(31)     Pentru a-şi îndeplini sarcinile cu eficienţă, BCE ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita toate informaţiile necesare şi de a efectua investigaţii şi inspecţii la faţa locului. Aceste prerogative ar trebui să se aplice entităţilor supravegheate, persoanelor implicate în activităţile acestor entităţi şi părţilor terţe conexe, părţilor terţe către care entităţile respective au externalizat anumite funcţii sau activităţi operaţionale, persoanelor care deţin orice fel de legături sau de relaţii strânse şi extinse cu activităţile entităţilor respective, inclusiv personalului unei entităţi supravegheate care nu este direct implicat în activităţile sale, dar care, datorită funcţiei deţinute în cadrul entităţii, poate deţine informaţii importante în legătură cu o chestiune specifică şi societăţilor care au prestat servicii acestor entităţi. BCE ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita toate informaţii printr-o simplă cerere, în temeiul căreia destinatarul nu este obligat să furnizeze informaţiile, dar, în cazul în care face acest lucru în mod voluntar, informaţiile furnizate nu trebuie să fie incorecte sau să inducă în eroare şi trebuie furnizate fără întârziere. BCE ar trebui de asemenea să aibă posibilitatea de a solicita informaţii printr-o decizie.

(32)     În cazul în care instituţiile de credit îşi exercită dreptul de stabilire sau de prestare de servicii într-un alt stat membru, sau atunci când mai multe entităţi dintr-un grup sunt stabilite în state membre diferite, legislaţia Uniunii prevede proceduri specifice şi atribuirea de competenţe fiecăruia dintre statele membre în cauză. În măsura în care BCE preia anumite sarcini de supraveghere pentru toate statele membre participante, aceste proceduri şi atribuiri nu ar trebui să se aplice în cazul exercitării dreptului de stabilire sau de prestare de servicii într-un alt stat membru participant.

(33)     În ceea ce priveşte procedurile sale decizionale, BCE ar trebui să se supună normelor şi principiilor generale ale Uniunii referitoare la un proces echitabil şi la transparenţă. Dreptul destinatarilor deciziilor BCE de a fi audiaţi ar trebui să fie pe deplin respectat.

(34)     Delegarea sarcinilor de supraveghere implică o responsabilitate semnificativă pentru BCE de a proteja stabilitatea financiară în Uniune şi de a-şi folosi competenţele de supraveghere în modul cel mai eficient şi proporţional. BCE ar trebui, prin urmare, să răspundă pentru îndeplinirea acestor sarcini în faţa Parlamentului European şi a Consiliului de Miniştri, respectiv a Eurogrupului, ca instituţii democratice legitime care reprezintă cetăţenii Europei şi statele membre. Acest lucru ar trebui să includă raportarea periodică şi obligativitatea de a răspunde la întrebări. În cazul în care autorităţile naţionale de supraveghere iau măsuri în conformitate cu prezentul regulament, modalităţile de responsabilizare prevăzute de legislaţia naţională ar trebui să continue să se aplice.

(35)     BCE este responsabilă cu îndeplinirea funcţiilor legate de politica monetară, în vederea menţinerii stabilităţii preţurilor, în conformitate cu articolul 127 alineatul (1) din TFUE. Exercitarea sarcinilor de supraveghere are drept obiectiv de a proteja siguranţa şi soliditatea instituţiilor de credit şi stabilitatea sistemului financiar. Pentru a evita conflictele de interese şi a se asigura că fiecare funcţie este exercitată în conformitate cu obiectivele aplicabile, BCE ar trebui să se asigure că ele sunt exercitate complet separat.

(36)     Mai exact, în cadrul BCE ar trebui instituit un consiliu de supraveghere care să includă expertiza specifică a autorităţilor naţionale de supraveghere şi să fie responsabil cu pregătirea deciziilor în materie de supraveghere. Consiliul ar trebui să fie, prin urmare, prezidat de un preşedinte şi de un vicepreşedinte aleşi de consiliul guvernatorilor BCE şi compus, pe lângă aceştia, din reprezentanţi ai BCE şi ai autorităţilor naţionale. Pentru a permite o rotaţie adecvată, asigurând totodată independenţa deplină a preşedintelui şi a vicepreşedintelui, mandatul lor nu ar trebui să depăşească cinci ani şi nu ar trebui să poată fi reînnoit. Pentru a asigura o coordonare deplină cu activităţile ABE şi cu politicile prudenţiale ale Uniunii, Autoritatea bancară europeană şi Comisia Europeană ar trebui să aibă calitatea de observatori în consiliul de supraveghere. Îndeplinirea sarcinilor de supraveghere atribuite BCE impune adoptarea unui număr mare de acte şi decizii complexe din punct de vedere tehnic, inclusiv decizii privind instituţiile de credit individuale. Pentru îndeplinirea cu eficienţă a acestor sarcini în conformitate cu principiul separării de sarcinile legate de politica monetară, consiliul guvernatorilor BCE ar trebui să fie în măsură să delege consiliului de supraveghere anumite sarcini de supraveghere şi decizii aferente definite cu claritate, sub rezerva supravegherii şi a responsabilităţii consiliul guvernatorilor care poate furniza instrucţiuni şi orientări acestui organism. Consiliul de supraveghere poate fi sprijinit de către un comitet director, cu o componenţă mai limitată.

(37)     Consiliul de supraveghere şi personalul BCE care îndeplineşte sarcinile de supraveghere ar trebui să facă obiectul unor cerinţe corespunzătoare privind secretul profesional. Cerinţe similare ar trebui să se aplice schimbului de informaţii cu personalul BCE care nu este implicat în activităţi de supraveghere. Acest lucru nu ar trebui să împiedice BCE să facă schimb de informaţii, în limitele şi condiţiile prevăzute de legislaţia relevantă a Uniunii, inclusiv cu Comisia Europeană, în vederea îndeplinirii sarcinilor sale în temeiul articolelor 107 şi 108 din TFUE şi în conformitate cu legislaţia Uniunii privind supravegherea economică şi bugetară întărită.

(38)     Pentru a-şi putea îndeplini sarcinile de supraveghere în mod eficient, BCE ar trebui să-şi îndeplinească sarcinile de supraveghere care îi sunt atribuite în mod complet independent, în special faţă de influenţa politică nejustificată şi faţă de amestecul industriei de profil, care i-ar afecta independenţa operaţională.

(39)     Pentru a-şi putea îndeplini sarcinile de supraveghere în mod eficient, BCE ar trebui să dispună de resurse adecvate. Aceste resurse ar trebui să fie obţinute într-un mod care să asigure independenţa BCE faţă de influenţe nejustificate din partea autorităţilor naţionale competente şi a participanţilor la piaţă, precum şi separarea dintre politica monetară şi sarcinile de supraveghere. Costurile de supraveghere ar trebui să fie în primul rând suportate de către entităţile care fac obiectul acesteia. Prin urmare, exercitarea sarcinilor de supraveghere de către BCE ar trebui să fie finanţată, cel puţin parţial, prin taxe percepute de la instituţiile de credit. Având în vedere transferarea unor sarcini de supraveghere importante de la autorităţile naţionale către BCE, este de aşteptat ca toate taxele de supraveghere datorate la nivel naţional să poată fi reduse corespunzător

(40)     Un personal foarte motivat, bine instruit şi imparţial este indispensabil pentru o supraveghere eficientă. Pentru a crea un mecanism cu adevărat integrat de supraveghere, ar trebui prevăzute schimburi şi detaşări de personal adecvate, cu şi între autorităţile naţionale de supraveghere şi BCE. În cazul în care este necesar pentru a evita conflictele de interese, în special în supravegherea băncilor mari, BCE ar trebui să poată solicita ca echipele naţionale de supraveghere să implice, de asemenea, personalul de la autorităţile competente ale altor state membre participante.

(41)     Având în vedere globalizarea serviciilor bancare şi importanţa sporită a standardelor internaţionale, BCE ar trebui să îşi îndeplinească sarcinile în respectul standardelor internaţionale şi în dialog şi cooperare strânsă cu autorităţile de supraveghere din afara Uniunii, fără a se suprapune rolului internaţional al ABE. Ea ar trebui să fie împuternicită să dezvolte contacte şi să încheie acorduri administrative cu autorităţile de supraveghere şi administraţiile din ţări terţe şi cu organizaţiile internaţionale, sub rezerva coordonării cu ABE şi cu respectarea deplină a rolurilor existente şi a respectivelor competenţe ale statelor membre şi ale instituţiilor Uniunii Europene.

(42)     Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date[10] şi Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecţia persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile şi organele comunitare şi privind libera circulaţie a acestor date[11] se aplică pe deplin prelucrării datelor cu caracter personal în sensul prezentului regulament.

(43)     Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigaţiile efectuate de Oficiul European de Lupta Antifraudă (OLAF)[12] se aplică BCE. BCE a aderat de asemenea la Acordul interinstituţional din 25 mai 1999 încheiat între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene şi Comisia Comunităţilor Europene privind anchetele interne efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă.

(44)     Pentru a se asigura că instituţiile de credit fac obiectul unei supravegheri de cea mai înaltă calitate, nestingherite de alte consideraţii de natură neprudenţială şi că impactele negative ale evoluţiilor pieţei, care se influenţează reciproc şi care afectează băncile şi statele membre, sunt abordate în timp util şi cu eficienţă, BCE ar trebui să treacă în cel mai scurt timp posibil la îndeplinirea unor sarcini specifice de supraveghere. Cu toate acestea, transferul sarcinilor de supraveghere de la autorităţile naţionale de supraveghere la BCE necesită o anumită pregătire. Prin urmare, ar trebui prevăzută o perioadă de tranziţie. Numărul băncilor care fac obiectul supravegherii de către BCE ar trebui să crească progresiv, ţinând seama de relevanţa supravegherii acestor bănci pentru a asigura stabilitatea financiară. Ca prim pas, BCE ar trebui să poată aplica sarcinile sale de supraveghere oricărei bănci, în special băncilor care au primit sau au solicitat asistenţă financiară publică. Ulterior, ar trebui acoperite băncile de importanţă sistemică europeană, stabilită conform expunerilor totale şi activităţilor transjurisdicţionale ale acestora. Expunerile totale ar trebui calculate în funcţie de metodele definite în acordul Basel III al Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară privind calculul efectului de pârghie şi definirea fondurilor proprii de nivel 1. Procesul de tranziţie ar trebui finalizat cel târziu în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(45)     Cadrul actual al cerinţelor prudenţiale pentru instituţiile de credit şi supravegherea suplimentară a conglomeratelor financiare este format din directive care prevăd un număr semnificativ de opţiuni şi drepturi ale statelor membre atunci când circumscriu competenţele autorităţilor de resort. Până la adoptarea de noi acte legislative ale Uniunii, care să clarifice prerogativele pe care autorităţile competente le vor deţine în mod direct şi fără referire la opţiunile sau drepturile statelor membre, BCE nu poate lua nicio decizie direct aplicabilă instituţiilor de credit, holdingurilor financiare sau holdingurilor financiare mixte. În această fază de tranziţie BCE ar trebui să îşi exercite prin urmare sarcinile doar prin transmiterea de instrucţiuni de acţiune către autorităţile naţionale competente.

(46)     Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, mai exact dreptul la protecţia datelor cu caracter personal, libertatea de a desfăşura o activitate comercială, dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil şi trebuie să fie pus în aplicare în conformitate cu aceste drepturi şi principii.

(47)     Deoarece obiectivele prezentului regulament, şi anume instituirea unui cadru eficient şi eficace pentru îndeplinirea sarcinilor specifice de supraveghere a instituţiilor de credit de către o instituţie a UE şi asigurarea aplicării coerente a cadrului de reglementare unic în ceea ce priveşte instituţiile de credit, nu pot fi realizate în mod satisfăcător la nivelul statelor membre ci – date fiind structura panunională a pieţei bancare şi impactul avut de intrarea în criză a băncilor asupra altor state membre – ele pot fi realizate în mai mare măsură la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, enunţat la respectivul articol, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Capitolul I

Obiect şi definiţii

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament atribuie Băncii Centrale Europene sarcini specifice privind politicile legate de supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, în vederea promovării siguranţei şi solidităţii instituţiilor de credit şi a stabilităţii sistemului financiar, ţinând seama în mod corespunzător de unitatea şi integritatea pieţei interne.

Articolul 2

Definiţii

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:

(1) „stat membru participant” înseamnă un stat membru a cărui monedă este euro;

(2) „autoritate naţională competentă” înseamnă autoritatea naţională competentă desemnată de către statele membre participante, în conformitate cu Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit (reformare)[13] şi Directiva 2006/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiţii şi al instituţiilor de credit (reformare)[14];

(3) „instituţii de credit” înseamnă instituţii de credit în sensul definiţiei de la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2006/48/CE;

(4) „holding financiar” înseamnă un holding financiar conform definiţiei de la articolul 4 alineatul (19) din Directiva 2006/48/CE;

(5) „holding financiar mixt” înseamnă un holding financiar mixt în sensul articolului 2 alineatul (15) din Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituţiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare şi a întreprinderilor de investiţii care aparţin unui conglomerat financiar[15];

(6) „conglomerat financiar” înseamnă un conglomerat financiar în sensul definiţiei de la articolul 2 alineatul (14) din Directiva 2002/87/CE;

Capitolul II

Cooperare şi atribuţii

Articolul 3

Cooperare

BCE cooperează îndeaproape cu Autoritatea bancară europeană, cu Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe, cu Autoritatea europeană pentru asigurări şi pensii ocupaţionale şi cu Comitetul european pentru risc sistemic, care fac parte din Sistemului european de supraveghere financiară instituit prin articolul 2 din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 şi (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 4

Atribuţii conferite BCE

1.           În conformitate cu dispoziţiile relevante ale dreptului Uniunii, BCE deţine competenţa exclusivă, în scopuri de supraveghere prudenţială, în ceea ce priveşte îndeplinirea următoarelor sarcini în legătură cu toate instituţiile de credit stabilite în statele membre participante:

(a) acordarea şi retragerea autorizaţiilor instituţiilor de credit;

(b) evaluarea achiziţiilor şi a vânzărilor de participaţii la instituţii de credit;

(c) asigurarea respectării tuturor acelor acte ale Uniunii care impun instituţiilor de credit cerinţe prudenţiale în legătură cu cerinţele de fonduri proprii, limitele largi de expunere, lichiditatea sau efectul de levier, precum şi a raportării şi publicării informaţiilor referitoare la aceste chestiuni;

(d) doar în cazuri specifice, prevăzute prin acte ale Uniunii, stabilirea de cerinţe prudenţiale mai stricte şi aplicarea de măsuri suplimentare instituţiilor de credit;

(e) impunerea de rezerve de capital care urmează să fie deţinute de instituţiile de credit, în plus faţă de cerinţele de fonduri proprii menţionate la litera (c), inclusiv stabilirea ratelor rezervelor contraciclice, precum şi orice alte măsuri care vizează abordarea riscurilor sistemice sau macroprudenţiale, în cazurile prevăzute în mod specific în acte ale Uniunii;

(f) aplicarea în cazul instituţiilor de credit a unor cerinţe privind existenţa unor principii, procese şi mecanisme solide de guvernanţă şi a unor procese interne eficiente de evaluare a gradului de adecvare a capitalului;

(g) determinarea măsurii în care principiile, strategiile procesele şi mecanismele puse în aplicare de instituţiile de credit, precum şi fondurile proprii deţinute de acestea asigură o administrare şi o acoperire solidă a propriilor riscuri şi, pe baza acestei supravegheri prudenţiale, impunerea asupra instituţiilor de credit a unor cerinţe de fonduri proprii specifice, suplimentare, a unor cerinţe specifice de publicare, a unor cerinţe specifice de lichiditate şi a altor măsuri, în cazurile specifice prevăzute în acte ale Uniunii;

(h) efectuarea, în cazul instituţiilor de credit, a unor teste de stres de supraveghere cu scopul de a sprijini supravegherea prudenţială;

(i) asigurarea unei supravegheri pe bază consolidată în cazul instituţiilor de credit‑mamă cu sediul într-unul dintre statele membre participante, inclusiv în cazul holdingurilor financiare şi al holdingurilor financiare mixte şi participarea la supravegherea pe bază consolidată, inclusiv în cadrul colegiilor supraveghetorilor, în cazul instituţiilor‑mamă care nu-şi au sediul într-unul dintre statele membre participante.

(j) participarea la supravegherea suplimentară a unui conglomerat financiar, în ceea ce priveşte instituţiile de credit incluse în acesta şi asumarea sarcinilor de coordonator, în cazul în care BCE este desemnată coordonator pentru un conglomerat financiar, în conformitate cu criteriile prevăzute de legislaţia relevantă a Uniunii;

(k) îndeplinirea unor atribuţii de supraveghere în ceea ce priveşte intervenţia timpurie în cazul în care o instituţie de credit nu îndeplineşte sau este susceptibilă să nu îndeplinească cerinţele prudenţiale aplicabile, cum ar fi planurile de redresare şi acordurile de sprijin financiar intragrup, în coordonare cu autorităţile de rezoluţie competente;

(l) coordonarea şi exprimarea unei poziţii comune a reprezentanţilor autorităţilor competente ale statelor membre participante, atunci când participă în Consiliul supraveghetorilor şi în Consiliul de administraţie al Autorităţii bancare europene, în privinţa problemelor legate de atribuţiile conferite BCE prin prezentul regulament.

2.           Pentru instituţiile de credit cu sediul într-un stat membru neparticipant, care înfiinţează o sucursală sau furnizează servicii transfrontaliere într-un stat membru participant, BCE îndeplineşte acele sarcini prevăzute la alineatul (1) pentru care autorităţile naţionale competente ale statului membru participant deţin competenţe.

3.           Sub rezerva normelor de drept relevante ale Uniunii şi, mai exact, a oricărui act legislativ sau nelegislativ şi în conformitate cu acestea, BCE poate adopta regulamente şi recomandări şi poate lua decizii privind implementarea sau aplicarea legislaţiei Uniunii, în măsura necesară pentru îndeplinirea sarcinilor care îi sunt atribuite prin prezentul regulament.

4.           Prezentul regulament nu aduce atingere responsabilităţilor şi competenţele aferente ale autorităţilor competente ale statelor membre participante privind îndeplinirea acelor atribuţii de supraveghere care nu sunt menţionate în prezentul regulament.

Articolul 5

Autorităţile naţionale

1.           BCE îşi îndeplineşte sarcinile în cadrul unui Mecanism de supraveghere unic compus din BCE şi autorităţile naţionale competente.

2.           Autorităţile naţionale competente asistă BCE, la cererea acesteia, în ceea ce priveşte pregătirea şi punerea în aplicare a oricăror acte referitoare la atribuţiile prevăzute la articolul (4),

3.           BCE organizează modalităţile practice de punere în aplicare a dispoziţiilor alineatului (2) de către autorităţile naţionale de supraveghere în îndeplinirea sarcinilor sale. Ea defineşte în mod clar cadrul şi condiţiile în care autorităţile naţionale competente trebuie să desfăşoare aceste activităţi.

4.           Autorităţile naţionale competente respectă instrucţiunile date de BCE.

Articolul 6

Cooperare strânsă cu autorităţile competente ale statelor membre neparticipante

1.           În limitele prevăzute la prezentul articol, BCE îndeplineşte atribuţiile din domeniile menţionate la articolul (4) alineatele (1) şi (2) în legătură cu instituţiile de credit cu sediul într-un stat membru a cărui monedă nu este euro, în cazul în care între BCE şi autoritatea naţională competentă a statului membru respectiv a fost instituită o cooperare strânsă, în conformitate cu prezentul articol.

În acest scop, BCE poate prezenta orientări sau adresa cereri autorităţii naţionale competente a statului membru neparticipant.

2.           Cooperarea strânsă dintre BCE şi autoritatea naţională competentă a unui stat membru neparticipant se stabileşte printr-o decizie adoptată de BCE, atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii:

(a) statul membru în cauză notifică celorlalte state membre, Comisiei, BCE şi ABE cererea de a intra în strânsă cooperare cu BCE în ceea ce priveşte exercitarea atribuţiilor prevăzute la articolul (4), în legătură cu toate instituţiile de credit care au sediul în statul membru în cauză;

(b) În notificare, statul membru vizat se angajează:

– să se asigure că autoritatea sa naţională competentă va respecta toate orientările sau cererile emise de BCE;

– să furnizeze, cu privire la instituţiile de credit care au sediul în respectivul stat membru, toate informaţiile pe care BCE le-ar putea solicita în vederea efectuării unei evaluări cuprinzătoare a acelor instituţii de credit.

(c) Statul membru în cauză a adoptat acte legislative naţionale pentru a se asigura că autoritatea sa naţională competentă va fi obligată să adopte toate măsurile referitoare la instituţiile de credit, solicitate de către BCE, în conformitate cu alineatul (5).

3.           În conformitate cu Statutul SEBC şi al BCE, decizia menţionată la alineatul (2) stabileşte condiţiile în care reprezentanţii autorităţilor competente ale statelor membre care au stabilit o cooperare strânsă în conformitate cu prezentul articol iau parte la lucrările Consiliului de supraveghere.

4.           Decizia prevăzută la alineatul (2) se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Decizia se aplică la 14 zile după publicare.

5.           În cazul în care BCE consideră că referitor la sarcinile prevăzute la alineatul (1) ar trebui adoptată o măsură de către autoritatea competentă a unui stat membru vizat în legătură cu o instituţie de credit, un holding financiar sau un holding financiar mixt, ea înaintează o cerere respectivei autorităţi competente, specificând un interval de timp relevant. Acest interval de timp nu trebuie să fie mai mic de 48 de ore, cu excepţia cazului în care adoptarea mai timpurie este indispensabilă pentru a preveni daune ireparabile. Autoritatea competentă a statului membru vizat trebuie să ia toate măsurile necesare, în conformitate cu obligaţia prevăzută la alineatul (2) litera (c).

5.           Atunci când condiţiile prevăzute la alineatul (2) literele (a)‑(c) nu mai sunt îndeplinite de către un stat membru vizat sau în cazul în care autoritatea sa competentă nu acţionează în conformitate cu obligaţia prevăzută la alineatul (2) litera (c), BCE poate decide încheierea cooperării strânse cu statul membru în cauză.

Decizia se notifică statului membru în cauză şi se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Decizia indică data de la care ea se aplică, ţinând seama în mod corespunzător de eficacitatea supravegherii şi de interesele legitime ale instituţiilor de credit.

Articolul 7

Relaţii internaţionale

Fără a aduce atingere competenţelor respective ale statelor statele membre şi ale celorlalte instituţii ale Uniunii, în ceea ce priveşte sarcinile atribuite de prezentul regulament Băncii Centrale Europene, BCE poate stabili contacte şi încheia acorduri administrative cu autorităţile de supraveghere, organizaţiile internaţionale şi administraţiile din ţări terţe, sub rezerva unei coordonări corespunzătoare cu ABE. Aceste acorduri nu creează obligaţii juridice în ceea ce priveşte Uniunea şi statele sale membre.

Capitolul III

Competenţe în materie de supraveghere şi investigare

Articolul 8

Competenţe în materie de supraveghere şi investigare

1            În scopul îndeplinirii sarcinilor care îi sunt atribuite în temeiul articolului 4 alineatele (1) şi (2), BCE este considerată autoritatea competentă a statelor membre participante în conformitate cu actele relevante ale dreptului Uniunii, ea deţinând toate competenţele şi obligaţiile deţinute de autorităţile competente în temeiul actelor respective.

În scopul îndeplinirii sarcinilor menţionate la articolul 4 alineatele (1) şi (2), BCE trebuie considerată autoritatea desemnată în conformitate cu actele relevante ale dreptului Uniunii şi deţine competenţele şi obligaţiile deţinute de autorităţile competente în temeiul actelor respective.

2            În scopul îndeplinirii sarcinilor care îi sunt atribuite în temeiul articolului 4 alineatele (1) şi (2), BCE deţine competenţele de investigare stipulate în secţiunea I.

SECŢIUNEA 1

Competenţe de investigare

Articolul 9

Solicitări de informaţii

1.           Prin intermediul unei simple cereri sau al unei decizii, BCE poate solicita furnizarea tuturor informaţiilor necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care îi sunt atribuite prin prezentul regulament, inclusiv a unor informaţii care trebuie furnizate la intervale repetate şi în formate specificate în scopuri de supraveghere şi statistice, de la următoarele persoane fizice sau juridice:

(a) instituţii de credit;

(b) holdinguri financiare;

(c) holdinguri financiare mixte;

(d) holdinguri cu activitate mixtă;

(e) persoane implicate în activităţile entităţilor menţionate la literele (a)‑(d) şi părţile terţe conexe;

(f) părţi terţe către care entităţile menţionate la literele (a)‑(d) au externalizat anumite funcţii sau activităţi operaţionale;

(g) persoane ce deţin orice fel de legături sau de relaţii strânse şi extinse cu activităţile entităţilor menţionate la literele (a)‑(d);

(h) autorităţile naţionale competente.

2.           Persoanele menţionate la alineatul (1) furnizează informaţiile solicitate.

Articolul 10

Investigaţii generale

1.           Pentru a-şi îndeplini sarcinile care îi sunt atribuite prin prezentul regulament, BCE poate efectua toate investigaţiile necesare în legătură cu persoanele menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (a)-(g). În acest scop, BCE are dreptul:

(a) să solicite prezentarea de documente;

(b) să examineze evidenţele şi registrele persoanelor menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (a)-(g) şi să ridice copii sau extrase ale acestor evidenţe şi registre;

(c) să obţină explicaţii scrise sau orale de la orice persoană menţionată la articolul 9 alineatul (1) literele (a)-(g) sau de la reprezentanţii ori personalul acesteia;

(d) să intervieveze orice altă persoană fizică sau juridică care consimte să fie intervievată în scopul colectării de informaţii referitoare la obiectul unei investigaţii;

2.           Persoanele prevăzute la articolul 9 alineatul (1) literele (a)-(g) se supun investigaţiilor lansate pe baza unei decizii a BCE.

Atunci când o persoană obstrucţionează desfăşurarea anchetei, statul membru participant în care sunt situate sediile respective acordă asistenţa necesară, inclusiv accesul BCE la sediile comerciale ale persoanelor juridice menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (a)-(g), astfel încât drepturile sus-menţionate să poată fi exercitate.

Articolul 11

Inspecţii la faţa locului

1.           Pentru a-şi îndeplini sarcinile care îi sunt atribuite prin prezentul regulament, BCE poate efectua toate inspecţiile necesare la faţa locului, la sediile de activitate ale persoanelor juridice menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (a)-(g), în conformitate cu articolul 12. Atunci când desfăşurarea corespunzătoare şi eficienţa inspecţiei impun acest lucru, BCE poate efectua inspecţia la faţa locului fără să anunţe în prealabil.

2.           Funcţionarii şi alte persoane autorizate de BCE pentru a efectua o inspecţie la faţa locului pot intra în orice sediu comercial şi pe orice teren al persoanelor juridice care fac obiectul unei decizii de investigare adoptate de BCE şi deţin toate competenţele prevăzute la articolul 10 alineatul (1). Aceştia au, de asemenea, competenţa de a sigila orice sediu comercial, registru sau evidenţă, în măsura în care acest lucru este necesar inspecţiei şi pe perioada acesteia.

3.           Persoanele menţionate la articolul 9 alineatul (1) literele (a)-(g) se supun inspecţiilor la faţa locului dispuse pe baza unei decizii a BCE.

4.           La cererea BCE, funcţionarii autorităţii competente din statul membru în care urmează să se desfăşoare inspecţia, precum şi funcţionarii autorizaţi sau numiţi de către aceasta, asistă în mod activ funcţionarii BCE şi celelalte persoane autorizate de către aceasta. În acest scop, ei beneficiază de competenţele prevăzute la alineatul (2). Funcţionarii autorităţii competente a statului membru participant în cauză pot participa, de asemenea, la cerere, la inspecţiile la faţa locului.

5.           În cazul în care funcţionarii şi celelalte persoane conexe autorizate de către BCE constată că o persoană se opune unei inspecţii dispuse în temeiul prezentului articol, autoritatea competentă a statului membru participant le acordă asistenţa necesară.

Articolul 12

Autorizarea de către o autoritate judiciară

1.           Dacă inspecţiile la faţa locului menţionate la articolul 11 alineatul (1) sau asistenţa menţionată la articolul 11 alineatul (5) necesită o autorizaţie din partea unei autorităţi judiciare în temeiul normelor naţionale, această autorizaţie trebuie solicitată.

2.           În cazul în care autorizaţia menţionată la alineatul (1) este solicitată, autoritatea judiciară naţională verifică autenticitatea deciziei BCE şi se asigură că măsurile coercitive preconizate nu sunt nici arbitrare, nici excesive, având în vedere obiectul inspecţiei. Cu ocazia verificării proporţionalităţii măsurilor coercitive, autoritatea judiciară naţională poate solicita BCE explicaţii detaliate, în special cu privire la motivele pentru care BCE suspectează că a avut loc o încălcare a actelor relevante ale dreptului Uniunii, cu privire la gravitatea respectivei încălcări şi la natura implicării persoanei supuse măsurilor coercitive. Autoritatea judiciară naţională nu trebuie să reexamineze însă necesitatea efectuării inspecţiei sau să solicite să-i fie furnizate informaţiile conţinute în dosarul BCE. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este singurul organism care poate reexamina legalitatea deciziei BCE.

SECŢIUNEA 2

Competenţe specifice de supraveghere

Articolul 13

Autorizare

1.           Orice cerere de autorizaţie privind preluarea activităţii unei instituţii de credit care urmează să fie înfiinţată într-un stat membru participant trebuie înaintată autorităţilor naţionale competente ale statului membru în care urmează să fie înfiinţată instituţia de credit, în conformitate cu cerinţele prevăzute în legislaţia naţională relevantă.

În cazul în care instituţia de credit respectă toate condiţiile de autorizare prevăzute în legislaţia naţională a statului membru respectiv, autoritatea naţională competentă ia decizia de a propune Băncii Centrale Europene să acorde autorizaţia. Decizia se notifică Băncii Centrale Europene şi instituţiei de credit în cauză.

Atunci când BCE primeşte propunerea din partea autorităţii naţionale competente menţionate la al doilea paragraf, ea acordă autorizaţia, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în dreptul Uniunii. Decizia se notifică instituţiei de credit vizate.

2.           BCE poate retrage autorizaţia în cazurile prevăzute în acte ale Uniunii, din proprie iniţiativă sau la propunerea autorităţii naţionale competente a statului membru în care instituţia de credit îşi are sediul

Atunci când autoritatea naţională competentă care a propus autorizarea în conformitate cu alineatul (1) consideră că autorizaţia trebuie retrasă în conformitate cu legislaţia naţională, ea înaintează o propunere Băncii Centrale Europene în sensul respectiv. În acest caz, BCE poate retrage autorizaţia.

Articolul 14

Competenţe ale autorităţilor gazdă şi cooperarea pentru supravegherea consolidată

1.           Procedurile prevăzute în actele Uniunii referitoare la instituţiile de credit care intenţionează să înfiinţeze o sucursală sau să-şi exercite libertatea de a presta servicii prin exercitarea propriilor activităţi pe teritoriul unui alt stat membru, precum şi competenţele aferente ale statelor membre de origine şi gazdă se aplică între statele membre participante numai în sensul sarcinilor neatribuite BCE prin articolul 4 din prezentul regulament.

2.           Dispoziţiile prevăzute în actele Uniunii în ceea ce priveşte cooperarea dintre autorităţile competente din diferite state membre la efectuarea supravegherii pe bază consolidată nu se aplică în măsura în care autorităţile competente implicate sunt autorităţile competente ale statelor membre participante.

Articolul 15

Sancţiuni

1.           În scopul îndeplinirii sarcinilor care îi sunt atribuite prin prezentul regulament, atunci când instituţiile de credit, holdingurile financiare sau holdingurile financiare mixte încalcă, în mod intenţionat sau din neglijenţă, o dispoziţie a unor acte cu aplicabilitate directă ale Uniunii în legătură cu care autorităţile competente au la dispoziţie sancţiuni administrative pecuniare în conformitate cu legislaţia Uniunii, BCE poate impune sancţiuni administrative pecuniare de până la de două ori valoarea profiturilor obţinute sau a pierderilor evitate ca urmare a încălcării, atunci când acestea pot fi stabilite, sau de până la 10 % din cifra de afaceri anuală totală din exerciţiul financiar precedent a unei persoane juridice.

2.           Dacă persoana juridică este o filială a unei întreprinderi-mamă, cifra de afaceri totală anuală pertinentă menţionată la primul paragraf este cea care rezultă din conturile consolidate ale întreprinderii‑mamă ultime, în exerciţiul financiar precedent.

3.           Sancţiunile aplicate sunt eficiente, proporţionale şi disuasive. Pentru a stabili dacă trebuie impusă o sancţiune şi pentru a determina sancţiunea corespunzătoare, BCE trebuie să ia în considerare toate împrejurările relevante prevăzute în dreptul Uniunii.

4.           BCE aplică prezentul articol în conformitate cu articolele (3) şi (5) din Regulamentul (CE) nr. 2532/98 al Consiliului.

5.           În cazurile care nu intră sub incidenţa alineatului (1), atunci când acest lucru este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor care îi sunt atribuite prin prezentul regulament, BCE poate solicita autorităţilor naţionale competente să ia măsuri pentru a garanta impunerea de sancţiuni corespunzătoare. Sancţiunile aplicate de către autorităţile naţionale competente vor fi eficiente, proporţionale şi disuasive.

Primul paragraf se aplică în special sancţiunilor pecuniare care urmează să fie impuse instituţiilor de credit, holdingurilor financiare sau holdingurilor financiare mixte pentru încălcări ale legislaţiei naţionale de transpunere a directivelor relevante ale UE, precum şi oricăror sancţiuni administrative sau măsuri care urmează să fie impuse membrilor consiliul de administraţie sau oricăror alte persoane care sunt responsabile, în temeiul dreptului naţional, de comiterea unei încălcări de către o instituţie de credit, un holding financiar sau un holding financiar mixt.

6.           BCE publică fiecare sancţiune menţionată la alineatul (1) fără întârzieri nejustificate, incluzând informaţii privind tipul şi natura încălcării şi identitatea persoanelor responsabile, exceptând situaţia în care această publicare ar periclita grav stabilitatea pieţelor financiare. În cazurile în care publicarea ar cauza părţilor implicate prejudicii disproporţionate, BCE publică sancţiunea cu titlu anonim.

7.           Fără a aduce atingere alineatelor (1)-(6), în scopul îndeplinirii sarcinilor care îi sunt atribuite prin prezentul regulament, în caz de încălcare a regulamentelor sau a deciziilor BCE, aceasta poate impune sancţiuni în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2532/98.

Capitolul IV

Principii organizaţionale

Articolul 16

Independenţa

1.           La îndeplinirea sarcinilor atribuite prin prezentul regulament, BCE acţionează independent.

2.           Instituţiile, organismele, oficiile şi agenţiile Uniunii pe de o parte şi guvernele statelor membre, pe de altă parte, respectă această independenţă.

Articolul 17

Responsabilitate

BCE este responsabilă în faţa Parlamentului European şi a Consiliului pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, în conformitate cu prezentul capitol.

Articolul 18

Separarea de funcţia de politică monetară

1.           La îndeplinirea sarcinilor atribuite prin prezentul regulament, BCE urmăreşte exclusiv obiectivele stabilite prin prezentul regulament.

2.           BCE îndeplineşte sarcinile care îi sunt atribuite prin prezentul regulament separat de sarcinile sale legate de politica monetară şi de orice alte sarcini. Sarcinile atribuite BCE prin prezentul regulament nu interferează cu sarcinile BCE legate de politica monetară, nici cu orice alte sarcini.

3.           În sensul alineatelor (1) şi (2), BCE adoptă toate normele interne necesare, inclusiv cele privind secretul profesional.

Articolul 19

Consiliul de supraveghere

1.           Planificarea şi executarea sarcinilor atribuite BCE este realizată de un organism intern format din patru reprezentanţi ai BCE numiţi de Comitetul executiv al BCE şi din câte un reprezentant al autorităţii naţionale competente de supraveghere a instituţiilor de credit din fiecare stat membru participant (denumit în continuare „consiliul de supraveghere”).

2.           În plus, consiliul de supraveghere include un preşedinte ales de membrii Consiliului guvernatorilor dintre membri Comitetului executiv, cu excepţia preşedintelui acestuia, şi un vicepreşedinte ales de către Consiliul guvernatorilor BCE dintre membrii săi.

3.           Consiliul guvernatorilor BCE poate delega consiliului de supraveghere îndeplinirea unor sarcini de supraveghere clar definite şi luarea deciziilor aferente în ceea ce priveşte o anumită instituţie de credit, un anumit holding financiar sau un anumit holding financiar mixt ori în ceea ce priveşte un grup de instituţii de credit, holdinguri financiare sau holdinguri financiare mixte identificabile, care fac obiectul supravegherii de către Consiliul guvernatorilor şi intră în sfera de responsabilitate a acestuia.

4.           Consiliul de supraveghere poate numi dintre membrii săi un comitet director cu o componenţă mai limitată, care sprijină activităţile sale, inclusiv pregătirea reuniunilor.

5.           Reprezentanţii autorităţii competente din statele membre care au stabilit o cooperare strânsă în conformitate cu articolul 6 iau parte la activităţile consiliului de supraveghere în conformitate cu condiţiile stabilite în decizia adoptată conform alineatelor 2 şi 3 de la articolul 6, respectând Statutul SEBC şi al BCE.

6.           Preşedintele Autorităţii bancare europene şi un membru al Comisiei Europene pot participa ca observatori la reuniunile Consiliului de supraveghere.

7.           Consiliul guvernatorilor adoptă regulamentul de procedură al Consiliului de supraveghere, inclusiv normele privind mandatele preşedintelui şi vicepreşedintelui. Mandatul nu depăşeşte cinci ani şi nu poate fi reînnoit.

Articolul 20

Secretul profesional şi schimbul de informaţii

1.           Membrii Consiliului de supraveghere şi personalul BCE care îndeplineşte sarcini de supraveghere se supun cerinţelor referitoare la secretul profesional prevăzute la articolul 37 din Protocolul nr. 4 şi în actele relevante ale dreptului Uniunii, chiar şi după încetarea atribuţiilor acestora.

2.           În scopul îndeplinirii sarcinilor atribuite de prezentul regulament, BCE este autorizată, în limitele şi în condiţiile prevăzute de actele cu putere de lege ale Uniunii, să facă schimb de informaţii cu autorităţile şi organismele naţionale şi europene în cazurile în care legislaţia Uniunii permite autorităţilor naţionale competente să divulge informaţii entităţilor respective sau în cazurile în care statele membre pot prevedea astfel de dispoziţii cu privire la divulgarea informaţiilor în temeiul legislaţiei Uniunii.

Articolul 21

Raportare

1.           BCE prezintă în fiecare an Parlamentului European, Consiliului, Comisiei şi Eurogrupului un raport privind executarea sarcinilor care îi sunt atribuite prin prezentul regulament.

2.           Preşedintele Consiliului de supraveghere al BCE prezintă raportul sus-menţionat Parlamentului European şi Eurogrupului în prezenţa reprezentanţilor oricărui stat membru neparticipant care colaborează strâns cu BCE în conformitate cu articolul 6.

3.           La cererea Parlamentului European, preşedintele Consiliului de supraveghere poate fi audiat de către comisiile competente ale Parlamentului European cu privire la executarea sarcinilor de supraveghere ale acestuia.

4.           BCE răspunde oral sau în scris întrebărilor adresate de Parlamentul European sau de Eurogrup.

Articolul 22

Resurse

BCE va dedica resursele necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care îi sunt atribuite prin prezentul regulament.

Articolul 23

Buget

1.           Cheltuielile suportate de BCE pentru îndeplinirea sarcinilor care îi sunt atribuite prin prezentul regulament se înscriu într-o secţiune separată a bugetului BCE.

2.           Ca parte a raportului menţionat la articolul 22, BCE va prezenta un raport detaliat al secţiunii din bugetul său dedicate supravegherii. Ea va publica conturile anuale detaliate ale secţiunii din bugetul său dedicate supravegherii, în conformitate cu articolul 26.2 din Statutul BCE şi din Statutul SEBC.

Articolul 24

Taxe de supraveghere

1.           BCE percepe taxe de la instituţiile de credit care să acopere cheltuielile legate de sarcinile sale de supraveghere şi care nu depăşesc aceste cheltuieli.

2.           Valoarea taxei percepute de la o instituţie de credit este proporţională cu importanţa şi profilul de risc al instituţiei de credit vizate.

Articolul 25

Schimburi de personal

1.           BCE asigură un schimb şi o detaşare corespunzătoare de personal cu şi între autorităţile naţionale competente.

2.           BCE solicită, după caz, ca echipele de supraveghere ale autorităţilor naţionale competente, care iau măsuri de supraveghere cu privire la o instituţie de credit, un holding financiar sau un holding financiar mixt situat într-unul dintre statele membre participante în conformitate cu prezentul regulament să fie compuse şi din personal al autorităţilor naţionale competente ale altor state membre participante.

Capitolul V

Dispoziţii generale şi finale

Articolul 26

Reexaminare

Până la 31 decembrie 2015, Comisia publică un raport privind punerea în aplicare a prezentului regulament. Respectivul raport evaluează, printre altele:

(a) funcţionarea BCE în cadrul Sistemului european de supraveghere financiară;

(b) eficacitatea regimurilor în materie de independenţă şi responsabilitate;

(c) interacţiunea dintre BCE şi Autoritatea bancară europeană

(d) gradul de adecvare al principiilor de guvernanţă, inclusiv componenţa consiliului de supraveghere.

Raportul este transmis Parlamentului European şi Consiliului. După caz, Comisia va face propunerile care se impun.

Articolul 27

Dispoziţii tranzitorii

1.           De la 1 iulie 2013, BCE va îndeplini sarcinile de supraveghere care îi sunt atribuite în ceea ce priveşte instituţiile de credit, holdingurile financiare şi holdingurile financiare mixte de importanţă sistemică la nivel european, la cel mai ridicat nivel de consolidare, în baza dimensiunii acestora aşa cum rezultă din suma valorilor expunerilor tuturor activelor şi a pasivelor extrabilanţiere care nu sunt deduse la calcularea capitalului comun de rangul 1 în scopuri de reglementare, precum şi în baza activităţii lor transfrontaliere, aşa cum rezultă din creanţele transjurisdicţionale (de exemplu, depozitele şi alte active deţinute de clienţi sau de alţi operatori financiari situaţi în altă ţară) şi din pasive transjurisdicţionale (de exemplu, împrumuturile şi notele angajate de clienţi sau de alţi operatori financiari situaţi în altă ţară), care, luate împreună, reprezintă cel puţin jumătate din sectorul bancar în întreaga zonă euro, la 1 ianuarie 2013. BCE adoptă şi publică lista instituţiilor sus-menţionate înaintea datei de 1 martie 2013.

2.           BCE îşi asumă totalitatea sarcinilor care îi sunt atribuite prin prezentul regulament până cel târziu la 1 ianuarie 2014.

3.           Înaintea datei de 1 ianuarie 2014, BCE poate începe exercitarea sarcinilor care îi sunt atribuite prin prezentul regulament, printr-o decizie adresată instituţiei de credit, holdingului financiar sau holdingului financiar mixt şi autorităţii naţionale competente a statului membru participant avut în vedere, mai ales în cazul în care instituţia de credit, holdingul financiar sau holdingul financiar mixt a beneficiat sau a solicitat asistenţă financiară din fonduri publice.

4.           După intrarea în vigoare a prezentului regulament, în vederea asumării sarcinilor care îi revin în conformitate cu alineatele (1)-(3), BCE poate solicita autorităţilor competente ale statelor membre participante şi persoanelor menţionate la articolul 9 să furnizeze toate informaţiile relevante pentru ca BCE să poată efectua o evaluare completă a instituţiilor de credit din statul membru participant. Instituţia de credit şi autoritatea competentă furnizează informaţiile solicitate.

5.           Prin derogare de la articolul (4) alineatul (3), de la intrarea în vigoare a prezentului regulament şi până la abrogarea Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE şi înlocuirea lor cu noi acte cu putere de lege ale UE, BCE îşi exercită sarcinile atribuite prin prezentul regulament, adresând autorităţilor naţionale competente instrucţiuni cu privire la exercitarea atribuţiilor relevante care le-au fost conferite.

Prin derogare de la articolul (4) alineatul (3), de la intrarea în vigoare a prezentului regulament şi până la intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege privind supravegherea suplimentară a instituţiilor de credit, întreprinderilor de asigurare şi firmelor de investiţii dintr-un conglomerat financiar care să permită BCE să exercite atribuţiile autorităţilor competente, BCE exercită sarcinile care i-au fost atribuite prin articolul 4 alineatul (2) litera (j), adresând autorităţilor naţionale competente instrucţiuni privind exercitarea atribuţiilor relevante care le-au fost conferite.

6.           Instituţiile de credit autorizate de statele membre participante la data menţionată la articolul 28 sau, după caz, la datele menţionate la alineatele (2) şi (3) sunt considerate autorizate în conformitate cu articolul 13 şi pot continua să îşi desfăşoare activitatea. Autorităţile naţionale competente comunică BCE, înainte de data aplicării prezentului regulament sau, după caz, înainte de datele menţionate la alineatele (2) şi (3), identitatea acestor instituţii de credit, împreună cu un raport care indică istoricul activităţii de supraveghere şi profilul de risc al instituţiilor în cauză, precum şi orice alte informaţii solicitate de către BCE. Informaţiile sunt prezentate în formatul solicitat de BCE.

Articolul 28

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare la 1 ianuarie 2013.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles,

                                                                       Pentru Consiliu,

                                                                       Preşedintele

[1]               COM(2011) 452 şi COM(2011) 453 din 20 iulie 2011.

[2]               JO C , , p. .

[3]               JO C , , p. .

[4]               JO L 331, 15.12.2010, p. 12.

[5]               JO L 331, 15.12.2010, p. 37.

[6]               JO L 331, 15.12.2010, p. 84.

[7]               JO C 40, 7.2.2001, p. 453.

[8]               JO C 25 E, 29.1.2004, p. 394.

[9]               JO L 318, 27.11.1998, p. 4.

[10]             JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

[11]             JO L 8, 12.1.2001, p. 1.

[12]             JO L 136, 31.5.1999, p. 1.

[13]             JO L177, 30.6.2006, p. 1.

[14]             JO L177, 30.6.2006, p. 277.

[15]             JO L 35, 11.2.2003, p. 1‑27.