29.6.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 191/24

1.1

Prin însăși natura lor și prin modelul de afaceri pe care îl pun la dispoziție, cooperativele contribuie la Strategia Europa 2020. Cooperativele gestionează schimbările într-un mod eficient din punct de vedere economic și responsabil din punct de vedere social. Ele contribuie la coeziunea socială și teritorială. Ele concep modele de afaceri noi și inovatoare pentru a crește competitivitatea. Toate aceste elemente ar trebui scoase în evidență în 2012, Anul internațional al cooperativelor.

1.2

Cu excepția notabilă a anumitor sectoare, cooperativele reprezintă o parte limitată a economiei europene. Cu toate acestea, datele menționate în acest aviz demonstrează că, pe timp de criză, cooperativele au o capacitate mai mare de rezistență și sunt mai stabile decât alte forme de întreprinderi, acestea dezvoltând, în același timp, noi inițiative antreprenoriale. Aceste elemente pot fi puse pe seama caracteristicilor specifice ale întreprinderilor cooperative: abordarea lor pe termen lung, puternica lor înrădăcinare la nivel teritorial, promovarea de către acestea a intereselor membrilor lor și accentul pus de acestea pe cooperarea între ele. Este important ca excelența de care fac dovadă cooperativele să fie diseminată și dezvoltată în politicile naționale și europene.

1.3

Diversitatea întreprinderilor este recunoscută de către tratat, iar Curtea de Justiție a Uniunii Europene a recunoscut recent particularitățile modelului de societate cooperativă (Hotărârea Curții (Camera întâi) din 8 septembrie 2011 – cauzele conexate C-78/08-C-80/08), care legitimează adoptarea de politici specifice.

1.4

Prin urmare, toate politicile UE care contribuie la o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, precum și inițiativele emblematice relevante din cadrul Strategiei Europa 2020 ar trebui să țină seama de cooperative. Trebuie asigurate condiții de concurență echitabile între cooperative și alte forme de întreprinderi, menținând, în același timp, obiectivele și metodele de lucru ale cooperativelor.

1.5

Pentru a sublinia experiența specifică a cooperativelor în ceea ce privește restructurarea, acestea ar trebui să participe la obiectivele și acțiunile politicii industriale a UE, inclusiv la inițiativa emblematică specifică.

1.6

Comisia Europeană și BEI/FEI trebuie să se asigure că mecanismele financiare la nivelul UE – inclusiv planul de acțiune pentru finanțarea IMM-urilor sugerat în Actul privind piața unică – sunt, de asemenea, accesibile întreprinderilor cooperative și ar trebui să facă un efort deosebit, împreună cu sectorul băncilor cooperatiste, pentru a garanta acest lucru, identificând, totodată, instrumente specifice. Ar trebui, de asemenea, înlesnit rolul de intermediar al instrumentelor financiare ale BEI pentru băncile cooperatiste mai mici, în special prin simplificarea cerințelor administrative.

1.7

Noile norme privind achizițiile publice și ajutorul de stat („pachetul Almunia”) ar trebui să intre în vigoare cât mai curând cu putință. Aceste norme și punerea lor în aplicare în statele membre ar trebui să fie simplificate și să încorporeze măsuri specifice pentru a îmbunătăți oportunitățile acordate cooperativelor sociale care angajează persoane cu handicap sau alte grupuri defavorizate. Acestea ar trebui, de asemenea, să privească situația cooperativelor care gestionează proprietăți confiscate în urma desfășurării de activități ilegale (a se vedea cazul proprietăților aparținând mafiei, în Italia).

1.8

Ar trebui introduse măsuri pentru facilitarea transferului de întreprinderi către angajați, în urma propunerii CESE privind un cadru care să înlesnească participarea financiară a lucrătorilor. Cooperativele de lucrători/întreprinderile preluate de lucrători ar trebui sprijinite printr-o linie bugetară specifică în cadrul bugetului UE, care să includă și instrumentele financiare.

1.9

Programele și fondurile instituite pentru următoarea perioadă de programare financiară a UE, 2014-2020, în special fondurile structurale, trebuie să devină instrumente importante pentru sprijinirea cooperativelor. La definirea programelor operaționale, prioritățile și măsurile ar trebui să se concentreze asupra acordării de sprijin pentru dezvoltarea durabilă a întreprinderilor și restructurarea responsabilă, iar printre acestea ar trebui să se numere transferurile de întreprinderi către lucrători, cooperative sociale, dezvoltarea locală și inovarea socială, utilizând subvenții globale și alte instrumente financiare.

1.10

CESE solicită ca în cursul anului 2012 să fie adoptat un regulament simplificat privind societatea cooperativă europeană. Acesta ar trebui completat cu actualizarea modului în care principiile privind cooperativele sunt puse în aplicare în legislațiile naționale.

1.11

CESE îndeamnă Eurofound (Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă), și îndeosebi Centrul de monitorizare a schimbărilor din cadrul acesteia, să colaboreze cu sectorul cooperativelor și să analizeze în detaliu rolul cooperativelor în restructurare.

1.12

Viitorul program de cercetare al UE, Orizont 2020, ar trebui să facă referire specifică, printre altele, la factorii care stau la baza capacității de rezistență pe timp de criză.

1.13

Prin obiectivele lor și modelul lor de guvernanță, cooperativele sunt o parte interesată firească în cadrul inițiativei privind antreprenoriatul social lansată recent de Comisia Europeană. Prin urmare, acțiunile-cheie propuse ar trebui să vizeze și sectorul cooperativelor. Este urgent să se țină seama de experiențele cooperativelor în ce privește instrumentele financiare personalizate și în cadrul propunerii recente privind fondurile europene de antreprenoriat social.

1.14

În conformitate cu Recomandarea OIM 193/2002 privind promovarea cooperativelor, statele membre ar trebui să creeze un mediu favorabil pentru recunoașterea și dezvoltarea cooperativelor în toate domeniile și sectoarele și să adopte o politică cuprinzătoare, menită să sprijine modelul de întreprindere cooperativă. Ele ar trebui, în special, să încurajeze educația și formarea referitoare la cooperative atât în rândul studenților, cât și al lucrătorilor, să îmbunătățească statisticile, pentru a identifica sectorul cooperativelor și a spori vizibilitatea acestuia, să modernizeze legislația privind cooperativele, să instituie instrumentele financiare adecvate și să recunoască rolul cooperativelor în dialogul social național. Statele membre ar trebui să analizeze posibilitatea de a introduce, în legislația lor, regimul rezervelor indivizibile sau al blocării activelor („asset lock”) în cazul cooperativelor, regim care există deja în multe dintre statele membre și care s-a dovedit a fi un instrument important de dezvoltare.

1.15

CESE îndeamnă comitetele economice și sociale naționale să adopte avize în cadrul Anului internațional al cooperativelor.

1.16

Cooperativele ar trebui să își sporească vizibilitatea și să consolideze învățarea reciprocă atât în interiorul, cât și în exteriorul mișcării cooperatiste. În interior, ele ar trebui să se concentreze asupra „cooperării între cooperative”. Ar trebui să elaboreze orientări și să difuzeze în mod activ exemple de bune practici, acordând o atenție deosebită gestionării schimbărilor. În exterior, ele ar trebui să se implice în parteneriate cu alte întreprinderi private, cu autoritățile publice și alți actori. Rapoartele privind responsabilitatea socială a întreprinderilor cooperative (responsabilitatea socială a întreprinderilor în forma cooperativă) ar trebui să constituie un instrument major pentru vizibilitate și promovare.

1.17

Sectorul cooperativelor ar trebui totodată să stabilească reguli în vederea unei bune guvernanțe și proceduri stricte de audit intern, pentru a evita utilizarea abuzivă a acestei forme de întreprindere.

2.1

Scopul acestui aviz este de a sublinia modul în care întreprinderile cooperative, datorită modelului lor specific de afaceri, anticipează și gestionează schimbările din industrie și din domeniul serviciilor în contextul crizei actuale, cu un impact deosebit de grav asupra ocupării forței de muncă, așa cum arată rapoarte recente ale OIM. Scopul său este de a atrage atenția asupra rolului cooperativelor ca o formă de întreprindere care aduce noi perspective în materie de inovare socială și contribuie la generarea și distribuirea durabilă de bogăție.

2.2

Modelul de societate cooperativă se concentrează asupra persoanelor. Întreprinderea cooperativă a fost definită de Alianța Cooperatistă Internațională (ACI) și recunoscută de diverse instituții internaționale (ONU, OIM, UE) ca o „asociație autonomă de persoane care se reunesc în mod voluntar, în vederea îndeplinirii unor nevoi și aspirații comune de tip economic, social și cultural, prin intermediul unei întreprinderi aflate în proprietate comună și gestionate în mod democratic”.

2.2.1

Prezentul aviz ar trebui să fie inclus, de asemenea, în activitățile actuale ale CCMI privind restructurarea (1).

2.3

Identitatea cooperatistă este accentuată de valorile democrației, egalității, echității, solidarității, transparenței și responsabilității sociale. ACI a stabilit șapte principii pe care trebuie să le urmeze cooperativele: „aderare voluntară și deschisă; proces decizional democratic controlat de membri; participare economică a membrilor; autonomie și independență; educație, formare și informare; cooperare între cooperative și interes pentru comunitate”.

2.4

Modelul de societate cooperativă corespunde pe deplin valorilor Tratatului UE și obiectivelor Strategiei Europa 2020. Dat fiind că urmăresc atât obiective economice, cât și sociale, cooperativele constituie o componentă indispensabilă a „economiei sociale de piață”.

2.5

Cooperativele au obiectivul pe termen lung de a atinge durabilitatea economică și socială prin capacitarea cetățenilor, anticiparea schimbărilor și optimizarea utilizării resurselor. Profiturile lor nu sunt utilizate pentru a maximiza remunerarea capitalului, ci pentru a distribui beneficiile către investiții durabile.

2.6

Fiind concentrate asupra oamenilor și controlate de către membri, întreprinderile cooperative sunt puternic ancorate în contextul local. Acest lucru nu este în contradicție cu capacitatea lor de a opera pe piețele naționale și internaționale.

2.7

Flexibilitatea și creativitatea metodei cooperative le-au permis cooperativelor să opereze în toate sectoarele economiei, atât în cele tradiționale, cât și în cele noi.

2.8

În Europa, există 160 000 de întreprinderi cooperative aflate în proprietatea a 123 de milioane de membri, oferind locuri de muncă pentru 5,4 milioane de persoane.

2.9

Forma întreprinderii cooperative nu este bine cunoscută nici în rândul cetățenilor, în general, nici în sectorul privat sau în sectorul administrației publice. În unele țări, conceptul de „cooperativă” are chiar o conotație negativă, în special în țările din Europa Centrală și de Est. Cooperativele nu sunt recunoscute ca întreprinderi în adevăratul sens al cuvântului, precum întreprinderile tradiționale. În unele state membre, obstacolele în calea dezvoltării întreprinderilor s-au înăsprit în ultimii ani (de exemplu, în Polonia, unde o tentativă de adoptare a unei noi legislații privind cooperativele a încercat să reducă autonomia și independența acestora, și în Italia, unde avantajele fiscale menite să recompenseze rolul cooperativelor în cadrul societății au fost reduse drastic).

2.10

Accesul la capitalul de risc și la credite pe piața de capital tradițională este dificil pentru cooperative.

2.11

Nu există întotdeauna condiții de concurență echitabile, deoarece în legislația națională și europeană și în programele de sprijinire a întreprinderilor nu se ține cont de caracteristicile specifice ale cooperativelor.

3.1

Asistăm la o restructurare pe scară largă, în urma crizei cu care se confruntă economia europeană. Strategiile de restructurare elaborate în mod responsabil din punct de vedere social sunt esențiale pentru evitarea închiderii și falimentului unui număr și mai mare de întreprinderi, păstrarea locurilor de muncă și crearea de noi locuri de muncă și organizarea asistenței sociale prin stimularea competitivității și a dezvoltării locale.

3.2

Comisia Europeană consideră că restructurarea presupune o concepție mai largă despre inovarea în întreprinderi, care trebuie să facă „parte dintr-o viziune pe termen lung privind dezvoltarea și orientarea economiei europene, pentru a asigura faptul că schimbările sunt într-adevăr un mod de a-i consolida competitivitatea”, incluzând modele organizaționale și sociale, astfel încât să se asigure o dezvoltarea teritorială durabilă. În acest scop, Comisia consideră că inovarea „se generează nu numai prin cercetare și tehnologie, însă și prin noi soluții de marketing și management”.

3.3

Comisia Europeană a observat că „întreprinderile care sunt capabile să facă față restructurării într-un mod responsabil din punct de vedere social sunt adesea acelea care obțin rezultate mai bune în ceea ce privește competitivitatea pe piață și capacitatea de adaptare la piață” (2).

3.3.1

Comisia și-a exprimat, de asemenea, dorința ca restructurarea responsabilă să includă implicarea și participarea lucrătorilor (3). Partenerii sociali de la nivelul UE au stabilit principiile unei restructurări „inteligente din punct de vedere social” în cadrul unui text comun care pune accentul pe importanța creării și menținerii locurilor de muncă.

3.4

Comisia dorește să înlesnească condițiile pentru transferul întreprinderilor către angajați:

3.5

Comisia a invitat statele membre să dezvolte un cadru pentru transferurile de întreprinderi către angajați pe baza celor mai bune practici, pentru a evita închiderea lor. Pot fi menționate ca exemple plata unică (pago unico) în Spania și legea Marcona (Legge Marcona) în Italia, care permit ca, prin intermediul prestațiilor de șomaj, să se finanțeze noi întreprinderi cooperative.

4.1

Întreprinderile cooperative prezintă o mai mare capacitate de rezistență pe timp de criză comparativ cu întreprinderile tradiționale. Acest aspect este valabil în special în cazul băncilor cooperatiste, cooperativelor de lucrători din industrie și din sectorul serviciilor, cooperativelor sociale și cooperativelor formate de IMM-uri. Modelul întreprinderilor cooperative apare, de asemenea, în noi sectoare (sectorul energiei, cel al profesiunilor liberale etc.). Restructurarea le-a oferit cooperativelor noi posibilități de a contribui la un adevărat pluralism al economiei și, în special, al întreprinderilor, în căutarea unor modele mai durabile de producție și consum.

4.2

Conform raportului OIM intitulat „Rezistența modelului de societate cooperativă în timp de criză”, cooperativele financiare continuă să aibă o situație financiară solidă; cooperativele de consum raportează cifre de afaceri mai mari, iar cooperativele de lucrători înregistrează o creștere, deoarece oamenii optează pentru forma cooperatistă a întreprinderii ca răspuns la noile realități economice.

4.3

Acest lucru este vizibil în special în sectorul bancar. Nicio bancă cooperatistă nu a dat încă faliment în UE. Datele Asociației Europene a Băncilor Cooperatiste arată că aceste bănci dețin o cotă de piață de aproximativ 20 % din depozite. Ele finanțează în jur de 29 % dintre IMM-uri în Europa și și-au sporit constant cota de piață de-a lungul ultimilor câțiva ani. În Regatul Unit, băncile cooperatiste și-au crescut de patru ori cota de piață, de la 1,2 % în 2009 la 5 % în 2010. În Italia, sistemul băncilor de credit cooperativ (Banche di credito cooperativo) și-a mărit depozitele în decursul ultimilor 5 ani cu 49 %, împrumuturile, cu 60 % și locurile de muncă, cu 17 % (în timp ce în restul sectorului bancar din Italia, locurile de muncă au scăzut cu 5 %). În Cipru, conform Autorității pentru supravegherea și dezvoltarea societăților cooperatiste, organizațiile cooperatiste de credit și-au mărit substanțial cota de piață în decursul anului 2011 (de la 35 la 38 % pentru depozite, de la 27 la 29 % pentru împrumuturi), ceea ce confirmă faptul că ciprioții consideră organizațiile cooperatiste de credit refugii sigure pe timp de criză.

4.4

Fondul Monetar Internațional [Retrasarea contururilor viitorului sistem financiar (Redesigning the Contours of the Future Financial System), notă de poziție a personalului FMI – 16 august 2010 SPN/10/10] subliniază rolul esențial al băncilor cooperatiste: „Băncile cooperatiste mai mici sau instituțiile mutuale pot, de asemenea, să prospere. Aceste bănci, care depind în mai mică măsură de așteptările acționarilor, au reușit, în general, să evite multe dintre greșelile făcute de instituțiile mai mari din sectorul privat. Deși nu sunt considerate întotdeauna cele mai eficiente, vibrante sau inovatoare instituții, în multe țări ele răspund într-un mod fiabil și sigur nevoilor de creditare ale întreprinderilor mici și mijlocii și ale multor gospodării”.

4.5

CECOP – Confederația europeană a cooperativelor de muncă asociată, cooperativelor sociale și altor întreprinderi aflate în proprietatea angajaților active în sectorul industrial și cel al serviciilor – a înregistrat, începând cu 2009, efectele crizei asupra întreprinderilor din cadrul rețelei sale. Cooperativele din țările unde această formă de întreprindere este mai bine implantată și beneficiază de o experiență mai îndelungată (Franța, Italia, Spania) par să fie mai rezistente în fața crizei decât întreprinderile convenționale din aceleași sectoare și aceleași regiuni.

4.6

Diversele tipuri de cooperative sociale joacă un rol important în procesul de restructurare și au reprezentat adevărate motoare ale inovării sociale. Cooperativele de integrare profesională angajează multe persoane care au fost disponibilizate și nu s-au putut întoarce pe piața normală a forței de muncă. În unele țări, cooperativele sociale sunt principalii angajatori de persoane cu handicap (de exemplu, Bulgaria, Republica Cehă, Polonia, Italia etc.). Cooperativele care furnizează servicii sociale sunt implicate activ în restructurarea sectorului public. Un nou fenomen aparte îl reprezintă cooperativele italiene care gestionează proprietăți confiscate în urma desfășurării de activități ilegale.

4.7

În sectorul locuințelor, lovit din plin de criză, cooperativele de locuințe se dovedesc a fi mult mai rezistente decât sectorul privat, dacă se ține seama de producția de noi locuințe. Ele sunt, de asemenea, mult mai angajate în ce privește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră prin creșterea eficienței energetice. Acest rol este deosebit de important în unele țări din Uniunea Europeană, ca, de exemplu, în Republica Cehă și în Polonia, unde se implementează proiecte cooperative de renovare de mare anvergură, adesea finanțate de Fondul european de dezvoltare regională.

4.8

O analiză rapidă a anumitor țări europene demonstrează rezultatele relativ superioare obținute de întreprinderile cooperative în ce privește creșterea, ocuparea forței de muncă, rata de supraviețuire și noile întreprinderi (a se vedea în special Zevi A., Zanotti A., Soulage F. și Zelaia A. (2011), „Dincolo de criză: cooperative, muncă, finanțe” (Beyond the crisis: Cooperatives, Work, Finance), CECOP Publications, Bruxelles 2011).

4.8.1

În 2009, În Regatul Unit, cifra de afaceri a cooperativelor a crescut cu 10 %, în timp ce economia acestei țări a scăzut cu 4,9 %. În 2010, sectorul cooperatist a continuat să crească cu 4,4 %, în comparație cu rata de creștere a economiei britanice în ansamblu, de 1,9 %. Numărul de cooperative din Regatul Unit se mărește constant, înregistrând o creștere de 9 % în 2010. Creșterea numărului de societăți cooperative se înregistrează în toate sectoarele economiei.

4.8.2

În Germania, sectorul cooperatist se extinde, îndeosebi în domeniile energiei, IMM-urilor și asistenței medicale. În ultimii trei ani, s-a înregistrat o creștere extraordinară a numărului de noi cooperative: 370 în 2011, 289 în 2010, 241 în 2009 (Genossenshaften in Deutschland, DZ-Bank). Conform Raportului de activitate pe 2010 al DGRV, bazat pe cifre furnizate de Creditreform-Datenbank, în 2010, numai 0,1 % dintre întreprinderile cooperative au declarat insolvență, cea mai scăzută cifră în rândul tuturor formelor de întreprinderi. S-a constatat însă, de asemenea, că apartenența la o cooperativă reduce substanțial riscul de faliment al întreprinderilor individuale membre.

4.8.3

În Franța, rata de supraviețuire a cooperativelor de lucrători după trei ani este de 74 % comparativ cu media națională de 66 %. 329 de întreprinderi au fost transformate în cooperative de lucrători între 2000 și 2009. Peste 250 dintre acestea au supraviețuit. Cifrele pentru 2010 au confirmat tendința ascendentă observată îndeosebi în cursul ultimilor trei ani. Au avut loc peste 50 de noi transformări (Raportul anual al CG SCOP pe 2010).

4.8.4

În Italia, rata de ocupare a forței de muncă în cooperative a crescut cu 3 % în 2010, comparativ cu scăderea de 1 % a ratei totale de ocupare a forței de muncă în sectorul privat. Criza din sectorul asistenței sociale a atras după sine creșterea rapidă a numărului de cooperative sociale. Majoritatea noilor cooperative sunt întreprinderi recent înființate, însă aproximativ una din patru sunt spin off-uri promovate de alte cooperative. Cooperativele au o speranță de viață mai mare. O treime din cooperativele create în 1970-89 sunt încă active, în comparație cu un sfert din celelalte tipuri de întreprinderi. „Rata de mortalitate” este mai scăzută în cazul acestui tip de întreprinderi: 4 % din cooperative s-au închis între 2006 și 2009, în comparație cu peste 6 % din celelalte întreprinderi. Falimentul a reprezentat cauza cea mai dramatică a închiderii, afectând 2‰ din cooperative, în comparație cu 6‰ din celelalte întreprinderi. Condițiile de ocupare a forței de muncă în cadrul cooperativelor sunt mai puțin precare, dacă se ține seama de tipurile de contracte de muncă. 6 % din lucrătorii recent recrutați au contracte temporare, comparativ cu 11 % în alte întreprinderi. 40 % dintre angajații cooperativelor au beneficiat de formare, comparativ cu media națională de 26 %.

4.8.5

În cazul Spaniei, care a fost afectată în mod deosebit de criză, reducerea locurilor de muncă în 2008 și 2009 a fost de 4,5 % în sectorul cooperativ, comparativ cu 8 % în întreprinderile convenționale. Cu toate acestea, în 2010, cooperativele de lucrători și-au crescut numărul de locuri de muncă cu 0,2 %, în timp ce rata totală de ocupare a forței de muncă a scăzut cu 3,2 % în întreprinderile convenționale.

4.8.6

În anumite țări, se întâlnește o situație similară celei descrise mai sus. În Suedia, de exemplu, numărul cooperativelor nou înființate a fost proporțional mai mare decât cel al altor întreprinderi nou înființate. „Rata de mortalitate” a cooperativelor este mai scăzută decât cea a întreprinderilor convenționale. Și cooperativele din Cipru sunt în creștere, iar guvernul subliniază că contribuția acestora la progresul economic și social al societății este de o importanță capitală.

5.1

Modelul specific de guvernanță al cooperativelor, bazat pe proprietatea comună, participarea democratică și un proces decizional controlat de membri, precum și capacitatea cooperativelor de a se baza pe propriile lor resurse financiare și rețele de sprijin explică faptul că acestea sunt mai flexibile și inovatoare în ceea ce privește gestionarea restructurării în timp, precum și crearea de noi oportunități de afaceri.

5.2

Perspectiva pe termen lung este o caracteristică de bază a întreprinderilor cooperative. Criza a consolidat abordarea pe termen lung în vederea obținerii durabilității economice și sociale a membrilor acestora. Întreprinderile cooperative sacrifică rentabilitatea capitalului pentru a menține locurile de muncă și investițiile.

5.3

O altă caracteristică de bază a guvernanței cooperativelor este faptul că acestea sunt înrădăcinate în regiunea în care își desfășoară activitatea. Spre deosebire de sectorul privat, ele nu își delocalizează activitatea, acest lucru nefiind incompatibil cu globalizarea.

5.4

Datorită rădăcinilor lor locale, rolul cooperativelor devine tot mai important în ce privește promovarea dezvoltării locale durabile, crearea de noi locuri de muncă și, prin urmare, urmărirea interesului general. Dat fiind că restructurarea are loc la nivel local, este important să se profite de experiența cooperativelor atunci când trebuie să se găsească soluții. În zonele rurale, acestea mențin activitățile economice și sociale, reducând astfel, totodată, migrația.

5.5

Ancorarea lor teritorială și concentrarea lor asupra intereselor membrilor (gospodării sau întreprinderi mici) explică de ce băncile cooperatiste au trecut cu bine prin criza financiară. Băncile cooperatiste pun, de asemenea, un accent foarte puternic pe finanțarea durabilă și responsabilă din punct de vedere social. Efectele conduitei lor au fost amplificate de clienții care și-au mutat depozitele și împrumuturile de la bănci private la bănci cooperatiste.

5.6

Cooperativele protejează ocuparea forței de muncă printr-un model de mobilitate internă combinată cu securitatea locurilor de muncă. Cooperativele de lucrători și cooperativele sociale preferă să-și ajusteze mai degrabă nivelurile salariilor sau numărul de ore lucrate, decât să reducă locurile de muncă. Ori de câte ori a fost posibil, ele au internalizat activitățile care fuseseră anterior externalizate. Siguranța locurilor de muncă a fost consolidată prin împărțirea locurilor de muncă disponibile între întreprinderile din cadrul aceleiași rețele sau aceluiași grup de cooperative. Modelul de creare a siguranței pentru lucrători pe durata procesului de tranziție este completat prin cursuri de formare profesională, deoarece cooperativele se concentrează asupra dezvoltării resurselor umane.

5.7

Cooperativele au dezvoltat de mult timp diverse modalități de cooperare permanentă între ele, atât prin intermediul organizațiilor reprezentative la toate nivelurile, cât și prin forme antreprenoriale cum ar fi grupurile, consorțiile și cooperativele secundare. În ultimii ani și în ultimele decade se observă o consolidare puternică a acestei tendințe, cu o corelație pozitivă demonstrată între creșterea cooperativelor și dezvoltarea instituțiilor care le conectează unele cu altele.

5.8

Exemplul Italiei ilustrează potențialul organizațiilor reprezentative. Italia se caracterizează printr-o serie de asociații intersectoriale ale cooperativelor. Toate tipurile de cooperative (de lucrători, de consum, agricole etc.) sunt membre ale uneia dintre aceste asociații. Acest model a înlesnit constituirea unor structuri economice orizontale între sectoare, care sunt factori de mare importanță. Datorită posibilității de a transfera resurse umane și financiare, precum și experiențe, dintr-un sector în altul, multe întreprinderi cooperatiste și sectoare reușesc să facă față chiar și celor mai dificile perioade.

5.9

Grupurile, consorțiile și cooperativele secundare le permit întreprinderilor individuale să beneficieze de economiile de scară, păstrându-și însă dimensiunile reduse. Italia este un bun exemplu în ce privește consorțiile în sectoarele construcțiilor și serviciilor în domeniul cooperativelor sociale, care contribuie în mod considerabil la dezvoltarea micilor, precum și a noilor cooperative. Consorții mici de cooperative sociale sunt prezente și în alte țări, cum ar fi Suedia. Grupuri importante de cooperative există și în alte sectoare, cum ar fi agricultura, industria de prelucrare, băncile și sectorul distribuției în diverse alte state membre cum ar fi Franța, Germania, Spania și Țările de Jos, printre altele.

5.10

Grupul spaniol Mondragon este un exemplu remarcabil al modului în care întreprinderile cooperative individuale se pot organiza ele însele, pe bază voluntară, în mari grupuri de întreprinderi care includ industria, agricultura, distribuția, finanțele, cercetarea și dezvoltarea și învățământul superior. Un aspect frapant al grupului Mondragon constă în capacitatea sa de a menține locurile de muncă în sectoare industriale globalizate și de a realiza o restructurare continuă a produselor, proceselor și serviciilor post-vânzare, prin intermediul platformelor lor industriale din întreaga lume și a unui triunghi de inovare care include întreprinderile industriale ale grupului, universitățile și centrele de cercetare și dezvoltare.

5.11

IMM-urile se pot, de asemenea, organiza în cooperative, urmărind aceeași logică de creștere a volumului lor de afaceri. Această experiență a fost foarte rodnică în Germania, de exemplu, unde cooperativele de mici întreprinderi au o importanță deosebită în domenii precum brutăriile, măcelăriile etc.

5.12

Noi fenomene își fac apariția pentru a răspunde nevoilor anumitor grupuri. Cooperativele formate de către medici în Germania, care au fost menționate anterior, sunt un astfel de exemplu. În Italia, mai ales, generația mai tânără de profesioniști cu înaltă specializare începe să utilizeze modelul întreprinderii cooperative pentru a exploata oportunitățile pieței. Astfel, aceștia combină munca independentă cu o formă antreprenorială colectivă. O lege italiană privind profesiile aprobată de curând, care a făcut parte din pachetul global de reforme economice, sprijină aceste inițiative.

5.13

Așa-numite „cooperative de activitate și de ocupare a forței de muncă” au fost create în Franța și, în mai mică măsură, în Belgia și Suedia. Ele le permit șomerilor să devină lucrători independenți și să-și organizeze nu numai activitățile comerciale, ci și pregătirea profesională și asigurarea socială în cadrul unei întreprinderi cooperative.

5.14

În principiu, cooperativele nu pot obține un capital important de la membrii lor și nu beneficiază de un acces ușor la piața de capital. Cooperativele și-au dezvoltat propriile lor mecanisme de finanțare. De obicei, acțiunile cooperativelor nu sunt transferabile, iar beneficiile nu sunt utilizate pentru remunerarea capitalului, ci sunt, de regulă, reinvestite în întreprindere sub formă de rezerve, ceea ce reflectă strategia lor pe termen lung: este în interesul membrilor lor să evite asumarea unor riscuri excesive și să investească în activități care le satisfac direct necesitățile.

5.15

În anumite state membre, cum ar fi Franța, Spania și Italia, aceste rezerve sunt indivizibile, adică nu pot fi distribuite între membri nici măcar în caz de lichidare, ci trebuie utilizate pentru dezvoltarea mișcării cooperatiste. Rezervele indivizibile s-au dovedit a fi un puternic element disuasiv împotriva demutualizării.

5.16

În unele țări au fost introduse prevederi legale pentru a permite unor părți terțe să furnizeze cooperativelor capital de risc, atât cu, cât și fără drepturi de vot (de exemplu „socio sovventore” în Legea 59/1992 din dreptul italian). S-au înființat instituții speciale în acest scop (de exemplu, în Italia, Fondurile de dezvoltare pentru cooperative (Fondi mutualistici) și Cooperazione Finanza Impresa (CFI), în Franța, IDES, iar în Spania, structurile de investiție a Corporației Mondragon. Acest lucru le-a permis, de asemenea, cooperativelor să-și îmbunătățească dialogul cu alte instituții financiare.