EXPUNERE DE MOTIVE

1.           CONTEXTUL PROPUNERII

Contextul general

Articolul 8 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) prevede că Uniunea dezvoltă relații privilegiate cu țările învecinate, în vederea stabilirii unui spațiu de prosperitate și de bună vecinătate la frontierele UE. Politica europeană de vecinătate (PEV) a fost instituită în 2004 și se adresează unui număr de 16 țări partenere situate la est și la sud de frontierele UE, și anume Algeria, Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Egipt, Georgia, Israel, Iordania, Liban, Libia, Republica Moldova, Maroc, teritoriile palestiniene ocupate, Siria, Tunisia și Ucraina. În cadrul PEV, UE oferă vecinilor săi o relație privilegiată, care se bazează pe un angajament reciproc în favoarea unor valori cum ar fi democrația și drepturile omului, statul de drept, buna guvernanță, principiile economiei de piață și dezvoltarea durabilă, inclusiv combaterea schimbărilor climatice. Politica prevede, de asemenea, o asociere politică și o integrare economică mai aprofundată, o mobilitate sporită și consolidarea contactelor interpersonale. PEV beneficiază de sprijin prin intermediul unui instrument specific, Instrumentul european de vecinătate și parteneriat (IEVP), care vizează cele 16 țări partenere menționate anterior, precum și Rusia.

Motivele și obiectivele propunerii

De la instituirea PEV și a IEPV s-au înregistrat mai multe evoluții importante.

Modificările survenite în relațiile UE cu vecinii săi și evoluțiile ulterioare instituirii PEV au fost analizate și evaluate în cadrul Revizuirii strategice a PEV. În consecință, a fost elaborată o nouă viziune a PEV, astfel cum s-a arătat în Comunicarea comună a Înaltului Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei, intitulată „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine”, adoptată la 25 mai 2011, dar și în concluziile Consiliului adoptate la 20 iunie 2011. Noua abordare prevede, în special, acordarea unui sprijin sporit partenerilor angajați în construirea unor societăți democratice și în realizarea de reforme, în conformitate cu principiile „mai mult pentru mai mult” și „responsabilitate reciprocă”, și stabilește cadrul strategic de politică al relațiilor UE cu vecinii săi.

Chiar dacă IEVP a fost larg recunoscut ca un instrument care a însoțit cu succes politica UE față de vecinii săi, revizuirea politicii PEV și alte evaluări, lecțiile învățate și consultările publice au identificat mai multe aspecte a căror abordare este necesară în viitor, prin adaptarea instrumentului în vederea eficientizării reacției UE, în special:

· aplicarea principiului „mai mult pentru mai mult”: acest principiu reprezintă elementul central al politicii de vecinătate reînnoite. Acesta prevede un nivel mult mai ridicat de diferențiere între parteneri, în conformitate cu angajamentul în favoarea valorilor și a obiectivelor convenite în comun, și în special a parteneriatului cu UE care pune accentul pe democrație și prosperitate partajată. Stimulentele financiare pentru cei mai ambițioși reformatori reprezintă un aspect important al noii abordări. În calitatea sa de instrument bazat pe politică, viitorul Instrument european de vecinătate (IEV) ar trebui să reflecte acest principiu-cheie, în special în ceea ce privește programarea și alocarea sprijinului pentru parteneri.

· complexitatea și durata procesului de programare: actualul proces de programare include mai multe consultări generale și multe alte etape procedurale, durând în medie 18 luni. Durata procesului de programare reduce relevanța asistenței. Datorită domeniului lor de aplicare, documentele de programare (documente de strategie de țară) din cadrul IEVP respectă formatul utilizat în cazul cooperării pentru dezvoltare, ceea ce presupune efectuarea unei analize aprofundate privind situația dintr-o anumită țară și, astfel, creșterea duratei procesului. Cu toate acestea, realitatea din țările învecinate este diferită, iar în cazul majorității partenerilor (țări care au convenit cu UE un plan de acțiune sau un set echivalent de obiective comune) analiza de țară este prezentată anual în rapoarte specifice privind progresele înregistrate, partea generală a documentului de strategie de țară devenind astfel redundantă. În consecință, este necesar, dar și posibil, ca procesul de programare să fie raționalizat, scurtat și mai bine orientat;

· domeniul de aplicare a instrumentului: domeniul de aplicare a IEVP, astfel cum este definit în prezent, se referă la implementarea acordurilor de parteneriat și cooperare, a acordurilor de asociere sau a altor acorduri relevante, la promovarea bunei guvernanțe și la dezvoltarea socială și economică echitabilă. Acesta include, de asemenea, o listă foarte largă de 29 de domenii tematice de cooperare la care se face referire în mod detaliat și cărora li se acordă aceeași importanță, astfel încât este foarte dificil să se stabilească obiectivele esențiale și prioritățile PEV. Programarea reflectă această abordare globală, iar în unele cazuri, coerența între politică și cooperare a fost problematică. Viitoarea propunere legislativă privind PEV va contribui la raționalizarea în mai mare măsură a domeniului de aplicare a instrumentului și va consolida legăturile cu politicile interne relevante, menținând, totodată, flexibilitatea sa actuală;

· dispoziții de punere în aplicare parțial depășite și lipsa coerenței între instrumentele externe: unele părți ale secțiunii privind punerea în aplicare din actualul Regulament IEVP sunt parțial depășite și, în consecință, nu mai reflectă corespunzător modul în care asistența este furnizată în practică în țările învecinate. De asemenea, există o lipsă de coerență între dispozițiile privind punerea în aplicare prevăzute de IEVP și cele prevăzute de alte instrumente de acțiune externă. Mecanismele de flexibilitate pot fi ameliorate în vederea adaptării la noul context de politică. Pentru remedierea acestor aspecte și înregistrarea în continuare de progrese în materie de armonizare și simplificare, a fost elaborat un regulament-cadru orizontal separat, care conține toate dispozițiile generale și recurente. Acest nou regulament orizontal acoperă, de asemenea, elementele specifice ale punerii în aplicare a IEV. Regulamentul va permite actualizarea dispozițiilor de punere în aplicare și va remedia lipsa coerenței între instrumentele externe. În plus, noul regulament orizontal va contribui la îmbunătățirea clarității normelor, precum și a eficienței și consecvenței acțiunilor Uniunii;

· dispoziții privind cooperarea transfrontalieră (CBC): cooperarea transfrontalieră a reprezentat o trăsătură distinctă a relației dintre UE, partenerii PEV și Rusia, conducând la punerea în aplicare a unor inițiative comune, reglementate de o serie de dispoziții comune, de ambele părți ale frontierei UE. Sistemul funcționează relativ bine, dar consultările cu părțile interesate au identificat necesitatea introducerii unor modificări cu impact asupra regulamentului. Printre acestea se numără extinderea eligibilității geografice, în vederea includerii centrelor economice, sociale și culturale importante care sunt relevante pentru buna funcționare a programelor; aplicarea deplină a „gestionării partajate”, implicând statele membre ca semnatari ai acordurilor de finanțare; norme specifice de cofinanțare pentru țările partenere și statutul specific al Rusiei. Este necesar ca Regulamentul Comisiei de stabilire a normelor de aplicare în domeniul cooperării transfrontaliere să facă obiectul unor modificări de substanță, în special în ceea ce privește metodele de gestionare;

· legături cu instrumentele/politicile interne: PEV prevede o asociere politică treptată și o integrare economică progresivă a partenerilor în UE. Politicile interne și principiile economiei de piață ale UE reprezintă repere-cheie în acest proces. Mai multe inițiative privind țările învecinate au o dimensiune transfrontalieră care, până în prezent, a fost abordată doar într-o măsură foarte limitată. Excepția notabilă este cea a cooperării transfrontaliere, care permite abordarea provocărilor și a obiectivelor comune prin intermediul unui set unic de norme și prin punerea în comun a resurselor provenite din surse de finanțare interne și externe ale bugetului UE. În alte domenii, cum ar fi infrastructura, energia[1], transporturile[2], dezvoltarea IMM-urilor[3] și cooperarea industrială, inclusiv turismul, TIC[4], politica de ocupare a forței de muncă și politica socială[5], migrația și securitatea, sistemul judiciar, combaterea drogurilor, învățământul superior, cultura, cercetarea și inovarea[6], combaterea schimbărilor climatice[7], rezistența la dezastre și cooperarea în domeniul maritim, este posibil să se consolideze legăturile între politicile și instrumentele interne, pe de o parte, și PEV și Instrumentul european de vecinătate, pe de altă parte. În această privință, Regulamentul IEV va promova complementaritatea, coerența și integrarea domeniilor de politică prioritare ale UE, în conformitate cu Strategia Europa 2020, punând, totodată, în continuare accentul pe obiectivele principale ale PEV. Aceasta din urmă oferă partenerilor posibilitatea de a participa la agențiile și programele UE. Chestiunea finanțării pe termen lung a participării partenerilor PEV la agențiile și programele UE trebuie abordată în mod corespunzător, utilizându-se, în cazurile relevante, o contribuție financiară din partea IEV, inclusiv instituirea unor mecanisme de punere în aplicare adecvate și durabile;

· evoluția relațiilor cu Rusia: Rusia este singurul beneficiar al IEVP care nu face obiectul PEV. Ca și alte țări, Rusia are dreptul să beneficieze deopotrivă de finanțarea bilaterală, multinațională și transfrontalieră prevăzută în cadrul IEVP. Cu toate acestea, luând în considerare îmbunătățirea semnificativă a situației fiscale din Rusia, aceasta nu mai are nevoie de o asistență financiară importantă ca volum. Rusia aspiră la o relație inter pares și a devenit ea însăși donator. În consecință, în perioada 2007-2013, această țară a primit doar alocații marginale în cadrul finanțării bilaterale acordate de IEVP. Cooperarea în cadrul programelor multinaționale continuă și respectă principiul cofinanțării de către UE și Rusia. Este important de menționat că Rusia cofinanțează programe de cooperare transfrontalieră. Acest fapt reflectă evoluția poziției Rusiei în calitate de partener strategic, situație în care proiectele cofinanțate ar trebui să servească intereselor ambelor părți.

Viitorul Instrument european de vecinătate ar trebui să fie aliniat la noua viziune PEV și să abordeze provocările și aspectele specifice identificate mai sus.

2.           REZULTATELE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRII IMPACTULUI

Consultarea părților interesate

Propunerea legislativă privind Instrumentul european de vecinătate se bazează pe un amplu proces de consultare. Acesta a inclus o consultare publică privind finanțarea externă, efectuată cu privire la toate instrumentele de acțiune externă a UE, și consultări specifice organizate în cadrul revizuirii strategice a politicii europene de vecinătate și al cooperării transfrontaliere. Au fost organizate, de asemenea, consultări privind viitorul politicii de dezvoltare a UE.

Consultarea publică privind finanțarea acțiunilor externe ale UE

În perioada 26 noiembrie 2010-31 ianuarie 2011, Comisia a organizat o consultare publică privind viitorul finanțării acțiunilor externe ale UE. Acest proces s-a bazat pe un chestionar online, însoțit de un document de informare intitulat „Care vor fi instrumentele financiare pentru acțiunile externe ale UE după 2013?”, elaborat de Comisie și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE). Cele 220 de contribuții primite ca răspuns la această consultare publică reflectă un spectru larg și divers, reprezentativ pentru multitudinea de structuri, opinii și tradiții existente în comunitatea de acțiune externă.

Majoritatea respondenților au confirmat că sprijinul financiar acordat de UE oferă o valoare adăugată substanțială în principalele domenii de politică finanțate de instrumentele financiare ale UE pentru acțiune externă[8]. Criteriul valorii adăugate a UE a fost indicat de mai mulți respondenți ca reprezentând principalul factor de progres pentru viitor: UE ar trebui să își valorifice avantajul comparativ legat de prezența sa pe scena mondială, vasta sa experiență, caracterul său supranațional, rolul său de element care facilitează coordonarea și realizarea economiilor de scară.

Aproape toți respondenții au sprijinit o abordare mai diferențiată, adaptată situației beneficiarilor și bazată pe criterii solide pentru a spori impactul instrumentelor financiare ale UE. Răspunsurile au evidențiat existența unui sprijin larg în favoarea condiționalității bazate pe respectarea drepturilor omului și a minorităților, buna guvernanță și diversitatea expresiilor culturale sau pe calitatea politicilor beneficiarilor, precum și pe capacitatea și dorința acestora de a le pune în aplicare.

Consultări în contextul revizuirii strategice a PEV

Serviciul European de Acțiune Externă a organizat consultări specifice cu reprezentanți ai statelor membre ale UE și statele partenere PEV, în cadrul revizuirii strategice a politicii din iulie 2010. Consultările au vizat finanțarea PEV, în special în temeiul Instrumentului european de vecinătate și parteneriat, precum și aspecte privind viziunea pe termen lung a PEV și obiectivele de politică pe termen mediu.

Consultările au arătat că IEVP era considerat un instrument care a introdus o schimbare radicală a modului de furnizare a asistenței UE. Totuși, consultările au evidențiat și necesitatea îmbunătățirii în continuare a acestuia. Mai multe state membre au subliniat importanța îmbunătățirii coerenței între politică și asistența financiară furnizată de instrument. Mai mulți respondenți au evidențiat că alocările ar trebui să se bazeze pe performanță. Numeroase persoane au subliniat că, pentru a răspunde necesităților emergente, este important ca sprijinul financiar să devină mai prompt, mai eficient și mai flexibil.

Țările partenere au subliniat că este necesar ca integrarea economică, deschiderea pieței și convergența reglementărilor să fie însoțite de o asistență financiară adecvată. De asemenea, acestea au subliniat importanța promovării investițiilor străine.

Consultările părților interesate privind cooperarea transfrontalieră

Au fost organizate consultări specifice privind cooperarea transfrontalieră cu toate părțile interesate. Procesul a fost lansat în timpul unei conferințe privind cooperarea transfrontalieră, care a fost organizată la Bruxelles, în februarie 2011, iar părțile interesate au fost consultate cu privire la viitorul cadru de reglementare (inclusiv privind normele de aplicare a cooperării transfrontaliere), pe baza unui chestionar distribuit în perioada mai-iunie 2011. Rezultatele reflectă necesitatea de a adapta unele dispoziții în vederea îmbunătățirii eficienței cooperării transfrontaliere. Obiectivul modificărilor sugerate este de a reflecta într-o mai mare măsură integrarea între prioritățile de politică externă ale UE și politica de coeziune a UE, în special prin alinierea în continuare a cooperării transfrontaliere la frontierele externe ale UE cu normele privind cooperarea teritorială europeană. Noi reuniuni consultative cu statele membre au avut loc la 20 septembrie 2011, la Bruxelles, și cu părțile interesate la 18-19 octombrie 2011, la Budapesta.

Consultări publice privind „politica de dezvoltare a UE”

În plus, Comisia a publicat o carte verde intitulată „Politica de dezvoltare a UE în sprijinul creșterii favorabile incluziunii și al dezvoltării durabile” și a organizat o consultare publică în perioada 15 noiembrie 2010-17 ianuarie 2011. Mai mulți respondenți au subliniat că ODA[9] reprezintă doar o mică parte a finanțării pentru dezvoltare, putând fi considerată un element complementar resurselor mobilizate la nivel național, investițiilor străine, comerțului și transferurilor de fonduri. S-a solicitat o mai mare coerență a politicii de dezvoltare a UE, în special în ceea ce privește țările cu venituri medii. Deși programarea comună a asistenței a fost aprobată în principiu, aceasta ar trebui să fie introdusă în mod treptat, începând cu țările în care ar aduce o valoare adăugată demonstrabilă.

Propunerea privind Instrumentul european de vecinătate va depinde în mare măsură de rezultatele acestor consultări. Principalele aspecte care au fost integrate în instrumentul revizuit includ diferențierea și alocările în funcție de performanță, o nouă abordare privind programarea și îmbunătățirea coerenței între politică și asistență, modificarea normelor și a dispozițiilor privind cooperarea transfrontalieră în vederea ameliorării eficienței și a flexibilității sprijinului.

Evaluarea impactului

Serviciul European de Acțiune Externă și Comisia Europeană au elaborat în comun o evaluare specifică a impactului pentru viitorul IEV.

Evaluarea impactului a analizat următoarele patru opțiuni:

· opțiunea 0: „nicio acțiune a UE”: UE încetează să acorde sprijin financiar prin intermediul unui instrument specific pentru țările învecinate;

· opțiunea 1: „nicio modificare”: cooperarea cu țările respective se menține strict în cadrul Regulamentului IEVP existent;

· opțiunea 2: „adaptarea structurii actuale”: viitoarea propunere legislativă ar trebui să se bazeze pe actualul Regulamentul IEVP, căruia ar urma să i se aducă mai multe modificări de substanță, menite să formuleze un răspuns la noul context de politică și la obiectivele specifice identificate. În cadrul acestei opțiuni există mai multe subopțiuni care se referă la: principiul diferențierii, procesul de programare, domeniul de aplicare a instrumentului și coerența între politică și asistență, normele cooperării transfrontaliere, dispozițiile de punere în aplicare, în special pentru a permite o mai mare flexibilitate, legăturile cu politici și instrumente interne și domeniul de aplicare geografic al IEV.

· opțiunea 3: „prezentarea unui instrument complet nou”, cu un domeniu de aplicare geografică diferit, axat pe obiective mai ample decât cele ale PEV sau diferite de acestea.

În ceea ce privește eventualele impacturi de natură economică, socială, ecologică etc. ale fiecăreia dintre opțiuni, au fost stabilite următoarele:

· întreruperea acțiunii UE (opțiunea 0) ar reduce substanțial și ar submina durabilitatea impacturilor înregistrate până în prezent. De asemenea, aceasta ar prejudicia relațiile globale ale UE cu partenerii din cadrul PEV;

· nemodificarea instrumentului actual (opțiunea 1) ar genera mai multe impacturi pozitive de natură economică, socială, ecologică în țările partenere;

· modificarea instrumentului (opțiunea 2) ar permite consolidarea în continuare a impacturilor pozitive de natură economică, socială și ecologică obținute prin intermediul structurii actuale și ar genera un impact pozitiv suplimentar în materie de guvernanță, prin aplicarea principiului „mai mult pentru mai mult”;

· prezentarea unui instrument complet nou (opțiunea 3) ar avea impacturi negative în special asupra coerenței acțiunii UE în raport cu obiectivele PEV și ar submina credibilitatea UE în regiune.

Pe baza analizei și a comparării diferitelor impacturi (de natură globală, economică, socială și ecologică), opțiunea 0 și opțiunea 3 nu au fost considerate opțiuni viabile, care să permită generarea unor impacturi pozitive și să contribuie la realizarea obiectivelor PEV. Opțiunea 2 ar fi cea mai în măsură să genereze un impact pozitiv și să adapteze actualul cadru de cooperare la noul context de politică, la obiectivele PEV și la provocările identificate prin intermediul evaluărilor și al lecțiilor învățate. Opțiunea 1 ar fi a doua opțiune ca ordine de prioritate pentru a păstra actualele impacturi pozitive, fără a permite însă nici realizarea obiectivelor noii PEV, nici abordarea provocărilor și a problemelor specifice identificate în cadrul structurii actuale.

În consecință, opțiunea preferată este opțiunea 2.

3.           ASPECTELE JURIDICE ALE PROPUNERII

Articolul 8 din TUE stabilește principiile generale și elementele de bază ale PEV. Temeiul juridic al instrumentului financiar menit să sprijine PEV, viitorul Instrument european de vecinătate, îl constituie articolul 209 alineatul (1)[10] din TFUE și articolul 212 alineatul (2) din TFUE.

Subsidiaritatea

În ceea ce privește subsidiaritatea, acțiunile întreprinse la nivelul UE aduc o valoare adăugată esențială, legată de mai mulți factori:

· în țările învecinate în care alinierea la normele, standardele, orientările și măsurile UE este unul dintre obiectivele-cheie în materie de politică, UE este cea mai în măsură să ofere această asistență. Unele măsuri de sprijin specific nu pot fi furnizate decât la nivelul UE, cum ar fi promovarea integrării economice în cadrul pieței interne a UE, accesul la spațiul Schengen sau participarea la programele UE. Astfel, UE este principalul partener în materie de cooperare în majoritatea țărilor care fac obiectul PEV, rol larg recunoscut de statele membre, de instituțiile financiare internaționale și de alți donatori. Ajutorul acordat țărilor vecine UE în vederea alinierii acestora la politicile, normele și standardele UE este un vector fundamental pentru reformele din țările partenere care fac obiectul PEV;

· cu cele 27 de state membre ale sale care acționează în cadrul politicilor și al strategiilor comune, doar UE are masa critică necesară pentru a răspunde provocărilor mondiale. Acțiunea la nivel național poate fi limitată și fragmentată, deoarece proiectele au adesea dimensiuni prea mici pentru a avea o contribuție durabilă în domeniu. Raționalizarea activității statelor membre prin intermediul UE permite o mai bună coordonare și eficientizează acțiunea UE;

· într-un moment de restricții bugetare, când mai multe state membre au ales să se retragă din sectoare întregi de cooperare și să nu mai susțină anumite țări, UE este în măsură să joace un rol activ în promovarea democrației, a păcii, a stabilității, a prosperității și a reducerii sărăciei în vecinătatea sa. În acest context, dintr-o perspectivă pur economică, este mai justificat ca niciodată să se canalizeze ajutorul la nivelul UE, pentru ca acesta să ajungă acolo unde poate avea o contribuție reală. A lucra cu UE este, de asemenea, mai ieftin. Costurile administrative sunt mai mici decât costurile administrative medii suportate de principalii donatori de ajutor bilateral.

4.           IMPLICAȚIILE BUGETARE

Nivelul de finanțare de la bugetul UE a noului IEV ar trebui să reflecte în mod corespunzător ambițiile politicii europene de vecinătate revizuite.

Astfel, în comunicarea sa din 29 iunie 2011 intitulată „Un buget pentru Europa 2020”, Comisia a propus să se aloce IEV suma de 18 182 300 000 (în prețuri curente) pentru perioada 2014-2020.

În vederea asigurării predictibilității sale, finanțarea acordată activităților de învățământ superior în țările terțe în contextul programului „Erasmus pentru toți” va fi pusă la dispoziție, conformitate cu obiectivele acțiunii externe a UE, prin intermediul a 2 alocări multianuale care acoperă primii 4 ani, respectiv ultimii 3 ani. Această finanțare se va reflecta în programarea indicativă multianuală a IEV, în conformitate cu necesitățile și prioritățile identificate ale țărilor respective. Alocările pot fi revizuite în cazul unor circumstanțe majore neprevăzute sau al unor schimbări politice importante, în conformitate cu prioritățile externe ale UE. Dispozițiile Regulamentului (UE) nr. [--] al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a programului „Erasmus pentru toți”[11] se vor aplica utilizării acestor fonduri.

Impactul financiar estimat detaliat al propunerii este prezentat în fișa financiară legislativă a IEV.

5.           ELEMENTELE PRINCIPALE

Prezentare detaliată a dispozițiilor specifice ale propunerii

Elementele principale ale propunerii (comparativ cu structura actuală) și motivele care stau la baza acestora sunt următoarele:

· aplicarea principiului „mai mult pentru mai mult” și responsabilitatea reciprocă în conformitate cu noua viziune a PEV, în special prin dispoziții specifice privind diferențierea alocărilor financiare și procesul de programare, în funcție de necesități;

· reducerea complexității și a duratei procesului de programare în vederea raționalizării, scurtării și unei mai bune orientări a procesului, în special în ceea ce privește partenerii PEV care au convenit de comun acord cu UE prioritățile strategice prevăzute în planurile de acțiune sau în documente echivalente;

· raționalizarea domeniului de aplicare a instrumentului, asigurând un echilibru între flexibilitatea instrumentului și importanța pe care acesta o acordă obiectivelor de politică și principalelor domenii de cooperare;

· adaptarea dispozițiilor de punere în aplicare și îmbunătățirea coerenței la nivelul instrumentelor de acțiune externă;

· îmbunătățirea dispozițiilor privind cooperarea transfrontalieră pentru a facilita punerea în aplicare eficace și rapidă a programelor;

· promovarea unor legături mai strânse cu instrumentele și politicile interne ale UE, inclusiv prin intensificarea cooperării cu Comisia în etapa de programare și, dacă este cazul, promovarea mecanismelor care permit punerea în comun a fondurilor provenite de la rubricile interne și externe ale bugetului UE;

· formularea unui răspuns la evoluția relațiilor cu Rusia, prin modificarea dispozițiilor privind eligibilitatea acestei țări, astfel încât să poată beneficia de finanțarea acordată prin intermediul IEV, reflectând statutul specific al Rusiei, deopotrivă vecin și partener strategic al UE.

Simplificare

Propunerea privind IEV include dispoziții menite să simplifice mai multe aspecte ale instrumentului. Domeniul de aplicare a instrumentului a fost raționalizat prin reducerea celor 29 de sectoare tematice prevăzute de actualul Regulamentul IEVP la șase obiective specifice. A fost introdus un instrument nou și simplificat de programare pentru majoritatea țărilor învecinate (cadrul unic de sprijin). Acest nou document de programare va fi mai concis decât documentele de strategie și programele indicative multianuale, va preveni duplicarea informațiilor conținute în documentele juridice/politice aflate la baza relațiilor UE cu vecinii săi și ar trebui să contribuie la scurtarea procesului de programare, reducând astfel costurile administrative. Noul articol, care permite punerea în comun a fondurilor IEV și ale rubricii interne relevante a bugetului UE aplicând un set unic de norme privind măsuri care abordează, mai ales, provocările transfrontaliere, va îmbunătăți în mod substanțial eficiența și va reduce costurile administrative aferente punerii în aplicare a acestor măsuri.

În acest nou regulament, ca și în alte programe din cadrul financiar multianual, o prioritate a Comisiei este simplificarea mediului de reglementare și facilitarea accesului țărilor și regiunilor partenere, al organizațiilor societății civile, al IMM-urilor etc. la asistența acordată de UE, cu condiția ca acestea să urmărească obiectivele regulamentului.

Simplificarea și flexibilizarea procedurilor de punere în aplicare a noului Regulament IEV ar trebui să conducă la o adoptare mai rapidă a măsurilor de punere în aplicare și la o punere în practică mai promptă a asistenței UE, în special în situații de criză sau de amenințare a democrației, a statului de drept, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau de dezastre provocate de om sau naturale. Revizuirea Regulamentului financiar, care conține dispoziții deosebit de importante privind acțiunea externă, va contribui, de asemenea, la facilitarea participării organizațiilor societății civile și a întreprinderilor mici la programele de finanțare, de exemplu prin simplificarea normelor, reducerea costurilor participării și accelerarea procedurilor de atribuire. Comisia intenționează să pună în aplicare prezentul regulament utilizând noile proceduri flexibile prevăzute în noul Regulament financiar.

De asemenea, se vor aduce noi simplificări prin intermediul elaborării unui regulament-cadru orizontal, care va conține toate dispozițiile generale și recurente și va asigura o consecvență sporită între instrumentele de acțiune externă.

2011/0405 (COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI

de instituire a Instrumentului european de vecinătate

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special, articolul 209 alineatul (1) și articolul 212 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European[12],

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor[13],

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1) Prezentul regulament este unul dintre instrumentele care susțin direct politicile externe ale Uniunii Europene. Acesta va înlocui Regulamentul nr. 1638/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 octombrie 2006 de stabilire a dispozițiilor generale privind instituirea unui instrument european de vecinătate și de parteneriat[14], care expiră la 31 decembrie 2013.

(2) Articolul 8 din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede că Uniunea dezvoltă relații privilegiate cu țările învecinate, în vederea stabilirii unui spațiu de prosperitate și de bună vecinătate, întemeiat pe valorile Uniunii și caracterizat prin relații strânse și pașnice, bazate pe cooperare.

(3) Uniunea urmărește să promoveze, să dezvolte și să consolideze valori precum libertatea, democrația, respectarea drepturilor omului și libertățile fundamentale, principiile egalității și statul de drept pe care se întemeiază, prin dialog și cooperare cu țările terțe.

(4) Încă de la instituirea sa, politica europeană de vecinătate a întărit în mod semnificativ relațiile cu țările partenere și a adus beneficii concrete atât Uniunii, cât și partenerilor săi.

(5) În cadrul politicii europene de vecinătate, Uniunea oferă țărilor vecine o relație privilegiată, întemeiată pe angajamentul reciproc de a respecta și a promova valorile democrației și drepturile omului, statul de drept, buna guvernanță și principiile economiei de piață și dezvoltarea durabilă.

(6) Două inițiative politice principale au conturat cooperarea regională în vecinătatea Uniunii Europene: Parteneriatul estic, între Uniune și vecinii săi din est, și Uniunea pentru Mediterana, între UE și vecinii săi sud-mediteraneeni. Aceste inițiative reprezintă cadre politice semnificative pentru aprofundarea relațiilor cu și între țările partenere, fiind bazate pe principiile asumării și responsabilității comune.

(7) S-au înregistrat mai multe evoluții majore de la instituirea politicii europene de vecinătate și crearea Instrumentului de parteneriat. Printre acestea se numără consolidarea relației cu partenerii, lansarea de inițiative regionale și procesele de tranziție democratică în regiune. Ca urmare, în 2011, a fost elaborată o nouă viziune a politicii europene de vecinătate, ca rezultat al unei revizuiri strategice cuprinzătoare a politicii. Aceasta evidențiază obiectivele-cheie ale cooperării Uniunii cu țările învecinate și prevede acordarea unui sprijin sporit partenerilor angajați în construirea unor societăți democratice și în realizarea de reforme, în conformitate cu principiile „mai mult pentru mai mult” și „responsabilitate reciprocă”.

(8) Sprijinul prevăzut în temeiul acestui instrument și al Fondului european de dezvoltare regională ar trebui să fie furnizat pentru programe de cooperare transfrontalieră de-a lungul frontierelor externe ale Uniunii Europene, între țările partenere și statele membre, în vederea promovării unei dezvoltări regionale integrate și durabile între regiuni de frontieră învecinate și a unei integrări teritoriale armonioase în întreaga Uniune și cu țările învecinate.

(9) În plus, este important să se încurajeze și să se faciliteze cooperarea în beneficiul comun al Uniunii și al partenerilor săi, în special prin punerea în comun a contribuțiilor provenite de la instrumentele interne și externe ale bugetului Uniunii, îndeosebi în ceea ce privește cooperarea transfrontalieră, proiectele de infrastructură de interes pentru Uniune care vor trece prin țări învecinate și alte domenii de cooperare.

(10) Regiunile de frontieră aparținând țărilor din Spațiul Economic European (SEE) și regiunile Federației Ruse care participă în prezent la programe de cooperare transfrontalieră ar trebui să poată continua această activitate. Este important, de asemenea, ca regiunile relevante din țările care fac obiectul Instrumentului de asistență pentru preaderare să poată participa la cooperarea transfrontalieră. Participarea țărilor din Spațiul Economic European la programele de cooperare transfrontalieră ar trebui să se bazeze, în continuare, pe resurse proprii.

(11) Se preconizează că statele membre ale UE și țările partenere care participă la cooperarea transfrontalieră vor furniza cofinanțare națională. Aceasta va consolida asumarea responsabilității la nivel național, va spori resursele financiare aflate la dispoziția programelor și va facilita participarea actorilor locali.

(12) Cooperarea transfrontalieră va contribui, dacă este cazul, la punerea în aplicare a strategiilor macroregionale existente și viitoare.

(13) Sprijinul furnizat țărilor învecinate în curs de dezvoltare în cadrul stabilit de politica europeană de vecinătate ar trebui să fie coerent cu obiectivele și principiile politicilor externe ale Uniunii și, în special, cu politica de dezvoltare a acesteia, inclusiv „Declarația comună privind o politică europeană de dezvoltare: consensul european”, adoptată, la 22 decembrie 2005, de Consiliu și de reprezentanții guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, de Parlamentul European și de Comisie.

(14) Strategia comună UE-Africa este importantă pentru relațiile cu vecinii mediteraneeni din Africa de Nord.

(15) Uniunea și statele sale membre ar trebui să amelioreze coerența și complementaritatea politicilor lor privind cooperarea cu țările învecinate. În vederea asigurării faptului că activitatea de cooperare a Uniunii și cea a statelor membre se completează și se susțin reciproc, este oportun să se prevadă o programare comună, care ar trebui să fie pusă în aplicare ori de câte de ori este posibil și necesar.

(16) Sprijinul furnizat de Uniune în temeiul prezentului regulament ar trebui, în principiu, să fie aliniat la strategiile și măsurile naționale, regionale sau locale corespunzătoare ale țărilor partenere.

(17) În țările învecinate în care alinierea la normele și standardele Uniunii este unul dintre obiectivele-cheie în materie de politică, UE este cea mai în măsură să ofere această asistență. Unele măsuri de sprijin specific nu pot fi furnizate decât la nivelul UE.

(18) În plus, întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume promovarea unei cooperări politice sporite și o integrare economică progresivă între Uniunea Europeană și țările învecinate, nu pot fi realizate în mod suficient de statele membre și, având în vedere amploarea acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum se prevede la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum se prevede la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor în cauză.

(19) Necesitățile de finanțare ale sprijinului extern furnizat de Uniunea Europeană sunt în creștere, dar situația economică și bugetară a Uniunii limitează resursele disponibile pentru un astfel de sprijin. Prin urmare, Comisia trebuie să caute cea mai eficientă utilizare a resurselor disponibile, prin utilizarea instrumentelor financiare cu efect de levier. Un astfel de efect ar putea fi amplificat prin permiterea utilizării și a reutilizării fondurilor investite și generate prin instrumente financiare.

(20) Combaterea schimbărilor climatice reprezintă una dintre provocările majore cu care se confruntă Uniunea, fiind necesare măsuri urgente la nivel internațional. Prezentul regulament ar trebui să contribuie la îndeplinirea obiectivului prevăzut în comunicarea din iunie 2011 a Comisiei privind cadrul financiar multianual, și anume de a majora la cel puțin 20 % procentul din bugetul Uniunii alocat acțiunilor de combatere a schimbărilor climatice.

(21) Egalitatea de șanse între femei și bărbați și combaterea discriminării ar trebui să fie un obiectiv transversal al tuturor acțiunilor întreprinse în temeiul prezentului regulament.

(22) Uniunea se angajează să promoveze, în relațiile cu partenerii săi din întreaga lume, condiții de muncă decente, dar și să ratifice și să aplice în mod efectiv standardele de muncă recunoscute la nivel internațional și acordurile multilaterale privind mediul.

(23) Interesele financiare ale Uniunii Europene ar trebui protejate prin măsuri proporționale pe tot parcursul ciclului cheltuielilor, inclusiv măsuri de prevenire, detectare și investigare a neregulilor, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau utilizate în mod incorect și, dacă este cazul, sancțiuni. Aceste măsuri vor fi luate în conformitate cu acordurile aplicabile încheiate cu organizații internaționale și țări terțe.

(24) În scopul armonizării terminologiei cu cea a cooperării europene teritoriale, documentele de punere în aplicare a programelor de cooperare transfrontalieră ar trebui să fie denumite „programe operaționale comune”.

(25) Pentru ca prezentul regulament să poată reflecta cu rapiditate rezultatele deciziilor politice adoptate de Consiliu, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei pentru actualizarea listei țărilor beneficiare din anexa la prezentul regulament.

(26) Deși Regulamentul (UE) nr. …/… al Parlamentului European și al Consiliului din ….[15] (denumit în continuare „Regulamentul comun de punere în aplicare”) stabilește normele și procedurile comune pentru punerea în aplicare a instrumentelor de acțiune externă a Uniunii, ar trebui să se confere Comisiei competențe delegate de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene pentru a adopta măsuri specifice de punere în aplicare, necesare mecanismelor de cooperare transfrontalieră prevăzute la titlul III din prezentul regulament. Este deosebit de important ca, pe parcursul activității sale de pregătire, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(27) În vederea asigurării unor condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare.

(28) Competențele de executare privind articolul 7 alineatele (1), (2) și (3) și articolul 9 alineatul (1) ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie[16]. Luând în considerare natura acestor acte de punere în aplicare, în special capacitatea lor de a furniza o orientare în materie de politică sau implicațiile lor financiare, pentru adoptarea acestora ar trebui să se utilizeze, în principiu, procedura de examinare, cu excepția măsurilor cu o importanță financiară redusă.

(29) Organizarea și funcționarea Serviciului European de Acțiune Externă sunt descrise în Decizia nr. 2010/427/UE a Consiliului,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Titlul I. OBIECTIVE ȘI PRINCIPII

Articolul 1 Obiectivul general și domeniul de aplicare

1. Uniunea are drept obiectiv stabilirea unui spațiu de prosperitate și de bună vecinătate, la care să participe Uniunea Europeană, precum și țările și teritoriile enumerate în anexa la prezentul regulament (denumite în continuare „țările partenere”), prin dezvoltarea unei relații speciale.

2. Sprijinul furnizat de Uniune în temeiul prezentului regulament este utilizat în beneficiul țărilor partenere, dar poate fi utilizat și în avantajul comun al UE și al țărilor partenere.

3. Finanțarea furnizată de Uniune poate fi utilizată, de asemenea, pentru a permite Federației Ruse să participe în cadrul cooperării transfrontaliere și al unor programe multinaționale relevante, în scopul reflectării statutului specific al Federației Ruse, deopotrivă vecin al Uniunii și partener strategic în regiune.

Articolul 2 Obiectivele specifice ale sprijinului Uniunii

1. Sprijinul furnizat în temeiul prezentului regulament promovează o cooperare politică sporită și o integrare economică progresivă între Uniune și țările partenere și, în special, punerea în aplicare a acordurilor de parteneriat și cooperare, a acordurilor de asociere sau a altor acorduri existente și viitoare, precum și a unor planuri de acțiune stabilite în comun.

2. Sprijinul furnizat de Uniune ar trebui să vizeze în special:

(a) promovarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, statutul de drept, principiile egalității, instituirea unei democrații solide și durabile, promovarea bunei guvernanțe și dezvoltarea unei societăți civile active, inclusiv partenerii sociali;

(b) realizarea unei integrări progresive în cadrul pieței interne a Uniunii și consolidarea cooperării sectoriale și intersectoriale, inclusiv prin armonizare legislativă și convergența reglementărilor cu standardele Uniunii și alte standarde internaționale relevante, măsuri conexe în materie de consolidare a instituțiilor și investiții, în special în materie de interconectări;

(c) crearea condițiilor propice pentru o mobilitate bine gestionată a persoanelor și promovarea contactelor interpersonale;

(d) dezvoltarea durabilă și favorabilă incluziunii sub toate aspectele, reducerea sărăciei, inclusiv prin dezvoltarea sectorului privat; promovarea coeziunii economice, sociale și teritoriale interne, dezvoltarea rurală, acțiuni de combatere a schimbărilor climatice și rezistența la dezastre;

(e) promovarea măsurilor de consolidare a încrederii și a altor măsuri care contribuie la securitate, precum și prevenirea și soluționarea conflictelor;

(f) intensificarea colaborării subregionale, regionale și între țările învecinate, precum și a cooperării transfrontaliere.

3. Realizarea acestor obiective se măsoară utilizând mai ales rapoartele periodice relevante ale UE privind punerea în aplicare a politicii, iar în ceea ce privește alineatul 2 literele (a), (d) și (e), indicatorii relevanți stabiliți de organizațiile internaționale și de alte organisme competente; în ceea ce privește alineatul 2 literele (b), (c) și (d), adoptarea cadrului de reglementare al UE de către țările partenere, după caz; în ceea ce privește alineatul 2 literele (c) și (f), numărul acordurilor și acțiunilor de cooperare relevante. Indicatorii vor include, printre altele, monitorizarea corespunzătoare a alegerilor democratice, nivelul corupției, fluxurile comerciale, indicatori care permit măsurarea disparităților economice interne, inclusiv nivelurile de ocupare a forței de muncă.

4. Sprijinul furnizat de Uniune poate fi utilizat, de asemenea, în alte domenii în care este conform cu obiectivele generale ale politicii europene de vecinătate.

Articolul 3 Cadrul de politică

1. Acordurile de parteneriat și cooperare, acordurile de asociere și alte acorduri existente sau viitoare care stabilesc o relație cu țările partenere, comunicările corespunzătoare, concluziile Consiliului și rezoluțiile Parlamentului European, precum și concluziile relevante ale reuniunilor ministeriale cu țările partenere constituie cadrul general de politică pentru programarea și punerea în aplicare a sprijinului furnizat de Uniune în temeiul prezentului regulament.

2. Planurile de acțiune comune sau alte documente echivalente între țările partenere și Uniune reprezintă un element de referință esențial pentru stabilirea priorităților în materie de sprijin furnizat de Uniune.

3. În cazul în care nu s-au încheiat acorduri, astfel cum se prevede la alineatul (1), între Uniune și țările partenere, sprijinul Uniunii poate fi furnizat atunci când acesta se dovedește util în îndeplinirea obiectivelor de politică ale Uniunii și este programat luând în considerare necesitățile țării în cauză.

Articolul 4 Diferențiere, parteneriat și cofinanțare

1. Sprijinul pe care Uniunea îl furnizează în temeiul prezentului regulament fiecărei țări partenere este diferențiat în ceea ce privește forma și sumele acordate în funcție de angajamentul țării partenere pe calea reformelor și de progresele înregistrate de aceasta în punerea în aplicare a reformelor respective. Această diferențiere reflectă nivelul de ambiție al parteneriatului țării respective cu Uniunea, progresele pe care aceasta le-a înregistrat în construirea unei democrații profunde și durabile și în punerea în aplicare a obiectivelor convenite în materie de reformă, necesitățile și capacitățile țării, precum și eventualul impact al sprijinului Uniunii.

2. Sprijinul pe care Uniunea îl furnizează în temeiul prezentului regulament este stabilit, în principiu, în parteneriat cu beneficiarii. Parteneriatul implică, după caz, autoritățile naționale, regionale și locale, alte părți interesate, societatea civilă, partenerii sociali și alți actori non-statali în pregătirea, punerea în aplicare și monitorizarea sprijinului acordat de Uniune.

3. Sprijinul pe care Uniunea îl furnizează în temeiul prezentului regulament este, în principiu, cofinanțat de țările partenere prin fonduri publice, contribuții ale beneficiarilor sau alte surse. Același principiu se aplică în cazul cooperării cu Federația Rusă, în special în ceea ce privește programele menționate la articolul 6 alineatul (1) litera (c). Se poate deroga de la cerințele privind cofinanțarea în cazuri justificate în mod corespunzător și atunci când aceasta este necesară pentru susținerea dezvoltării societății civile și a actorilor non-statali, fără a aduce atingere respectării altor condiții prevăzute în Regulamentul financiar.

Articolul 5 Consecvența și coordonarea donatorilor

1. În punerea în aplicare a prezentului regulament, se asigură coerența cu alte domenii ale acțiunii externe a Uniunii, precum și cu alte politici relevante ale acesteia. În acest scop, măsurile finanțate în temeiul prezentului regulament, inclusiv cele gestionate de Banca Europeană de Investiții (BEI), se bazează pe documentele privind politica de cooperare descrise la articolul 3 alineatele (1) și (2), precum și pe interesele, prioritățile de politică și strategiile specifice ale Uniunii. Aceste măsuri respectă angajamentele asumate în temeiul acordurilor multilaterale și al convențiilor internaționale la care Uniunea și țările partenere sunt părți.

2. Comisia, statele membre și Banca Europeană de Investiții (BEI) asigură coerența între sprijinul furnizat în temeiul prezentului regulament și alte tipuri de sprijin acordate de Uniune, de statele membre și de Banca Europeană de Investiții.

3. Uniunea și statele membre își coordonează programele de sprijin, în vederea creșterii eficacității și a eficienței în asigurarea punerii în aplicare a sprijinului și a dialogului în materie de politică în conformitate cu principiile stabilite privind consolidarea coordonării operaționale în domeniul sprijinului extern, dar și pentru armonizarea politicilor și a procedurilor. Coordonarea implică consultări periodice și schimburi frecvente de informații relevante pe parcursul diferitelor faze ale ciclului de sprijin, în special pe teren, și poate conduce la programare comună, cooperare delegată și/sau acorduri de transfer.

4. Uniunea adoptă, în cooperare cu statele membre, măsurile necesare pentru asigurarea unei coordonări și a unei cooperări eficiente cu organizațiile și entitățile multilaterale și regionale, inclusiv instituțiile financiare europene, instituțiile financiare internaționale, agențiile, fondurile și programele Organizației Națiunilor Unite, fundațiile private și politice, precum și donatorii din afara Uniunii Europene.

Titlul II. PROGRAMAREA INDICATIVĂ ȘI ALOCAREA FONDURILOR

Articolul 6 Tipuri de programe

1. Sprijinul pe care Uniunea îl furnizează în temeiul prezentului regulament este programat prin:

(a)     programe bilaterale care vizează sprijinul în favoarea unei țări partenere;

(b)     programe multinaționale, care vizează provocări comune tuturor țărilor partenere sau unora dintre acestea, precum și cooperarea regională și subregională între două sau mai multe țări partenere, care poate include cooperarea cu Federația Rusă;

(c)     programe de cooperare transfrontalieră care vizează cooperarea între unul sau mai multe state membre, pe de o parte, și una sau mai multe țări partenere și/sau Federația Rusă, pe de altă parte, care se desfășoară de-a lungul părții lor comune a frontierei externe a UE.

2. Sprijinul pe care Uniunea îl furnizează în temeiul prezentului regulament se acordă în conformitate cu Regulamentul comun de punere în aplicare.

Articolul 7 Programarea și alocarea indicativă a fondurilor pentru programele indicative naționale și multinaționale

1. În țările în care există documentele prevăzute la articolul 3 alineatul (2), se adoptă un cadru cuprinzător unic de sprijin multianual, în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 15 alineatul (3) din Regulamentul comun de punere în aplicare. Cadrul unic de sprijin analizează progresele înregistrate în privința cadrului de politică și enumeră prioritățile în materie de sprijin furnizat de Uniune, selecționate, în principal, dintre cele incluse în documentele prevăzute la articolul 3 alineatul (2) și în strategiile sau planurile țărilor partenere, în cazul cărora evaluarea periodică a Uniunii a evidențiat necesitatea sprijinului. De asemenea, acesta stabilește un nivel indicativ al finanțării. Durata cadrului unic de sprijin corespunde duratei documentului relevant prevăzut la articolul 3 alineatul (2).

2. În cazul țărilor în care nu există documentele menționate la articolul 3 alineatul (2), se adoptă un document cuprinzător de programare, inclusiv o strategie și un program indicativ multianual, în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 15 alineatul (3) din Regulamentul comun de punere în aplicare. Acesta definește o strategie de răspuns a Uniunii pe baza unei analize a situației țării respective și a relațiilor sale cu Uniunea, strategiile sau planurile țărilor partenere, prioritățile în materie de sprijin furnizat de Uniune și nivelul indicativ al finanțării, defalcat pe priorități. Acesta are o durată multianuală corespunzătoare.

3. În cazul programelor multinaționale, se adoptă un document cuprinzător de programare, care conține o strategie și un program indicativ multianual, în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 15 alineatul (3) din Regulamentul comun de punere în aplicare. Acesta definește prioritățile sprijinului furnizat de Uniune regiunii sau subregiunii respective și nivelul indicativ al finanțării, defalcat pe priorități. Acesta are o durată multianuală corespunzătoare.

4. Documentele cadrului unic de sprijin, menționate la alineatul (1), se revizuiesc atunci când este necesar și pot fi modificate în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 15 alineatul (3) din Regulamentul comun de punere în aplicare. Documentele de programare menționate la alineatele (2) și (3) se revizuiesc la jumătatea perioadei sau ori de câte ori este necesar și pot fi modificate în conformitate cu aceeași procedură.

5. Alocările financiare pentru programele naționale și multinaționale se stabilesc utilizând criterii transparente și obiective, care reflectă principiul diferențierii prevăzut la articolul 4 alineatul (1).

6. În cazul în care este necesar ca măsurile să fie puse în aplicare în mod mai eficace, în beneficiul comun al Uniunii și al țărilor partenere, în domenii cum ar fi cooperarea transnațională și interconectările, finanțarea în temeiul prezentului regulament poate fi pusă în comun cu finanțarea prevăzută de alte regulamente relevante ale Uniunii de instituire a instrumentelor de finanțare. În acest caz, Comisia decide ce set unic de norme se aplică în ceea ce privește punerea în aplicare.

7. În procesul de programare sunt implicate statele membre și alți donatori care s-au angajat să își programeze sprijinul în comun cu UE. De asemenea, documentele de programare pot reglementa, după caz, contribuția acestora.

8. În cazul în care statele membre și alți donatori s-au angajat să își programeze în comun sprijinul, un document comun de programare multianuală poate înlocui cadrul unic de sprijin prevăzut la alineatul (1) și documentele de programare prevăzute la alineatele (2) și (3), cu condiția ca acesta să îndeplinească cerințele stabilite în aceste dispoziții.

9. În caz de criză, de amenințare a democrației, a statului de drept, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau în caz de dezastre naturale sau provocate de om, se poate efectua o revizuire ad hoc a documentelor de programare. Această revizuire de urgență asigură coerența între sprijinul furnizat de Uniune în temeiul prezentului regulament și ajutorul acordat în temeiul altor instrumente financiare ale Uniunii. O revizuire de urgență poate avea drept rezultat adoptarea unor documente de programare revizuite. Într-un astfel de caz, Comisia transmite documentele de programare revizuite spre informare Parlamentului European și Consiliului, în termen de o lună de la adoptare.

Titlul III. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ

Articolul 8 Eligibilitatea geografică

1. Programele de cooperare transfrontalieră prevăzute la articolul 6 alineatul (1) litera (c) pot fi instituite:

(a) pentru frontiere terestre, care acoperă unitățile teritoriale corespunzătoare nivelului NUTS 3 sau echivalente, situate de-a lungul frontierelor terestre dintre statele membre și țările partenere și/sau Federația Rusă;

(b) pentru frontiere maritime, care acoperă unitățile corespunzătoare nivelului NUTS 3 sau echivalente, situate de-a lungul frontierelor maritime dintre statele membre și țările partenere și/sau Federația Rusă, separate de o distanță maximă de 150 km, fără a aduce atingere eventualelor ajustări necesare pentru a asigura consecvența și continuitatea acțiunilor de cooperare;

(c) în jurul unui bazin maritim, care acoperă unitățile teritoriale de coastă corespunzătoare nivelului NUTS 2 sau echivalente, care au ieșire la un bazin maritim comun statelor membre și țărilor partenere și/sau Federației Ruse.

2. Pentru a se asigura continuarea programelor de cooperare existente și în alte cazuri justificate, unitățile teritoriale limitrofe celor prevăzute la alineatul (1) pot fi autorizate să participe la cooperarea transfrontalieră.

3. În cazuri justificate în mod corespunzător, centrele sociale, economice sau culturale majore care nu sunt limitrofe unităților teritoriale eligibile pot fi incluse cu condiția ca o astfel de participare să contribuie la îndeplinirea obiectivelor prevăzute în documentul de programare.

4. În cazul în care programele sunt instituite în conformitate cu alineatul (1) litera (b), Comisia Europeană poate, de comun acord cu partenerii, să propună ca eligibilitatea geografică să fie extinsă la ansamblul unității teritoriale de nivel NUTS 2 în care este situată unitatea teritorială de nivel NUTS 3.

Articolul 9 Programarea și alocarea fondurilor pentru cooperare transfrontalieră

1. Se elaborează un document de programare în scopul definirii:

(a)      obiectivelor strategice vizate de cooperarea transfrontalieră;

(b)     listei de programe operaționale comune care urmează să fie instituite;

(c)      defalcării indicative a resurselor între programele frontaliere terestre și maritime prevăzute la articolul 8 alineatul (1) literele (a) și (b) și programele privind bazinele maritime menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (c);

(d)     alocărilor indicative multianuale pentru fiecare program operațional comun;

(e)      unităților teritoriale eligibile să participe la fiecare program operațional comun, precum și regiunilor și centrelor prevăzute la articolul 8 alineatele (2), (3) și (4).

(f)      alocărilor indicative pentru a sprijini, după caz, acțiuni orizontale de consolidare a capacităților, crearea de rețele și schimbul de experiență între programe;

(g)      contribuțiilor la programele transnaționale instituite în temeiul Regulamentului (UE) nr. [...] al Parlamentului European și al Consiliului din [...] privind dispoziții specifice referitoare la sprijinul furnizat de Fondul european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană[17], la care participă țări partenere și/sau Federația Rusă.

Documentul de programare acoperă o perioadă de șapte ani și este adoptat de Comisie în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 15 alineatul (3) din Regulamentul comun de punere în aplicare. Acesta este revizuit la jumătatea perioadei sau ori câte ori este necesar, în conformitate cu aceeași procedură prevăzută la articolul respectiv.

2. Programele operaționale comune sunt cofinanțate de Fondul european de dezvoltare regională. Valoarea totală a contribuției de la Fondul european de dezvoltare regională se stabilește în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. [...] al Parlamentului European și al Consiliului din [...] privind dispoziții specifice referitoare la sprijinul furnizat de Fondul european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană[18]. Dispozițiile prezentului regulament se aplică utilizării acestei contribuții.

3. Instrumentul de preaderare poate cofinanța programe operaționale comune la care participă țările eligibile în temeiul acestui instrument. Dispozițiile prezentului regulament se aplică utilizării acestei cofinanțări.

4. Alocările indicative de fonduri pentru programele operaționale comune sunt stabilite în principal în funcție de populația zonelor eligibile. La stabilirea alocărilor indicative, se pot efectua ajustări pentru a reflecta necesitatea unui echilibru între contribuțiile de la Fondul european pentru dezvoltare regională și contribuțiile furnizate de la bugetul acestui instrument, precum și alți factori care afectează intensitatea cooperării, cum ar fi caracteristicile specifice ale zonelor de frontieră și capacitatea lor de a gestiona și a absorbi sprijinul furnizat de Uniune.

Articolul 10 Programele operaționale comune

1. Cooperarea transfrontalieră este pusă în aplicare prin programe operaționale comune multianuale, care reglementează cooperarea la o frontieră sau la un grup de frontiere și care conțin măsuri multianuale menite să răspundă unui set coerent de priorități și care pot fi puse în aplicare datorită sprijinului furnizat de Uniune. Programele operaționale comune se bazează pe documentul de programare prevăzut la articolul 9. Acestea includ o descriere succintă a sistemelor de gestionare și control care acoperă elementele menționate la articolul 11 alineatul (2) și la articolul 12 alineatul (2).

2. Programele operaționale comune pentru frontierele terestre și maritime sunt instituite pentru fiecare frontieră la nivelul teritorial corespunzător și includ unități teritoriale eligibile care aparțin unuia sau mai multor state membre și uneia sau mai multor țări partenere și/sau Federației Ruse.

3. Programele operaționale comune pentru bazinele maritime au un caracter multilateral, sunt instituite la nivelul teritorial corespunzător și includ unități teritoriale eligibile care au ieșire la un bazin maritim comun aparținând mai multor țări participante, printre care se numără cel puțin un stat membru și o țară parteneră și/sau Federația Rusă. Acestea pot include activități bilaterale destinate susținerii cooperării dintre un stat membru și o țară parteneră și/sau Federația Rusă.

4. În anul care urmează aprobării documentului de programare prevăzut la articolul 9, țările participante prezintă împreună Comisiei propuneri de programe operaționale comune. Comisia adoptă fiecare program operațional comun după verificarea conformității acestuia cu prezentul regulament, cu documentul de programare și cu normele de aplicare.

5. Regiunile din alte țări decât țările participante, Federația Rusă sau statele membre care sunt limitrofe regiunilor eligibile, astfel cum sunt definite la articolul 8 alineatul (1) literele (a) și (b), sau care au ieșire la un bazin maritim comun în care este instituit un program operațional comun pot fi incluse în cadrul unui program operațional comun și pot beneficia de sprijinul furnizat de Uniune, în condițiile prevăzute în documentul de programare menționat la articolul 9.

6. Comisia și țările participante adoptă măsuri corespunzătoare pentru a se asigura că programele privind bazinele maritime instituite în temeiul prezentului regulament și programele de cooperare transnațională instituite în temeiul Regulamentului (UE) nr. [...], care au, parțial, aceeași arie de acoperire geografică vor fi pe deplin complementare și se vor sprijini reciproc.

7. Programele operaționale comune pot fi revizuite la inițiativa țărilor participante sau a Comisiei pe baza unor motive cum ar fi:

-        modificări ale priorităților de cooperare, evoluții socioeconomice;

-        rezultatele punerii în aplicare a măsurilor în cauză și cele produse prin procesul de monitorizare și evaluare;

-        necesitatea de a ajusta sumele aferente fondurilor disponibile și de a realoca resursele.

8. În urma adoptării programelor operaționale comune, Comisia încheie un acord de finanțare cu țările partenere și/sau Federația Rusă. Acordul de finanțare include dispozițiile juridice necesare punerii în aplicare a programului operațional comun și poate fi semnat, de asemenea, de celelalte țări participante și de autoritatea de gestionare comună prevăzută la articolul 12 alineatul (2) litera (c).

În cazul în care este necesar, între țările participante și autoritatea de gestionare se încheie un memorandum de înțelegere, pentru a stabili responsabilitățile financiare specifice fiecărei țări.

9. Se instituie un program operațional comun, care implică cel puțin două țări partenere, dacă acordul de finanțare este semnat de cel puțin o țară parteneră. Celelalte țări partenere care fac obiectul unui program instituit pot participa la program în orice moment, prin semnarea acordului de finanțare.

10. În cazul în care o țară participantă se angajează să cofinanțeze un program, programul operațional comun clarifică acordurile privind furnizarea, utilizarea și monitorizarea cofinanțării. Acordul de finanțare aferent este semnat de toate țările participante.

11. Programele operaționale comune pot prevedea, de asemenea, o contribuție financiară de la și pentru instrumentele cu care pot fi combinate granturile, în conformitate cu normele privind aceste instrumente, cu condiția ca acest lucru să contribuie la realizarea priorităților programului.

12. Conform principiului parteneriatului, țările participante selectează în comun acțiuni susceptibile să beneficieze de sprijin din partea Uniunii, care sunt conforme cu prioritățile și măsurile programului operațional comun.

13. În anumite cazuri specifice și justificate în mod corespunzător, atunci când:

(a) un program operațional comun nu poate fi înaintat din cauza problemelor survenite în relațiile dintre țările participante sau dintre Uniunea Europeană și o țară parteneră,

sau

(b) țările participante nu au înaintat Comisiei un program operațional comun până cel târziu la 30 iunie 2017,

sau

(c) niciuna din țările partenere incluse în domeniul de aplicare a programului nu a semnat acordul de finanțare relevant până la sfârșitul anului ulterior adoptării programului,

Comisia, în urma consultărilor cu statul membru (statele membre) în cauză, adoptă măsurile necesare pentru a permite statului membru (statelor membre) în cauză să utilizeze contribuția de la Fondul european de dezvoltare regională pentru programul operațional comun, în temeiul articolului 4 alineatele (7) și (8) din Regulamentul (UE) nr. [...].

14. Angajamentele bugetare referitoare la acțiuni privind cooperarea transfrontalieră sau a căror realizare depășește un singur exercițiu financiar se pot repartiza pe mai multe exerciții exerciții financiare, în tranșe anuale.

Articolul 11 Gestionarea programelor operaționale comune

1. În principiu, programele operaționale comune sunt puse în aplicare în gestiune partajată cu statele membre. Țările participante pot, de asemenea, să propună punerea în aplicare prin gestiune indirectă, de către o entitate menționată în Regulamentul financiar și în conformitate cu normele de punere în aplicare prevăzute la articolul 12 alineatul (2).

2. Comisia se asigură, pe baza informațiilor disponibile, că statul membru, în cazul gestiunii partajate, sau țara parteneră ori organizația internațională, în cazul gestiunii indirecte, a instituit și utilizează sisteme de gestiune și control care sunt conforme cu Regulamentul financiar, cu prezentul regulament și cu normele sale de punere în aplicare prevăzute la articolul 12 alineatul (2).

Statele membre, țările partenere și organizațiile internaționale în cauză asigură funcționarea eficace a sistemelor lor de gestiune și control, legalitatea și conformitatea tranzacțiilor subiacente și respectarea principiului bunei gestiuni financiare. Acestea sunt responsabile de gestionarea și controlul programelor.

Comisia poate solicita statului membru sau țării partenere sau organizației internaționale în cauză să examineze o plângere înaintată Comisiei, privind selectarea sau punerea în aplicare a operațiunilor care au beneficiat de sprijin în temeiul prezentului titlu sau funcționarea sistemului de gestiune și control.

3. Pentru a permite pregătirea adecvată a punerii în aplicare a programelor operaționale comune, cheltuielile suportate după înaintarea către Comisie a programelor operaționale comune sunt eligibile începând cu 1 ianuarie 2014.

4. Atunci când eligibilitatea este restrânsă în conformitate cu articolul 8 alineatul (7) din Regulamentul comun de punere în aplicare, entitatea prevăzută la alineatul (1), care poate lansa cereri de propuneri și proceduri de ofertare, are dreptul, într-un astfel de caz, să accepte ca fiind eligibili ofertanți, solicitanți și candidați din țări neeligibile sau bunuri de origine neeligibilă, în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) din Regulamentul comun privind punerea în aplicare.

Articolul 12 Norme de aplicare a cooperării transfrontaliere

1. Normele de aplicare prin care se stabilesc dispozițiile specifice privind punerea în aplicare a prezentului titlu se adoptă prin act delegat, în conformitate cu articolul 14.

2. Aspectele reglementate de normele de aplicare includ dispoziții privind:

(a) rata și metodele de cofinanțare;

(b) pregătirea, modificarea și încheierea programelor operaționale comune;

(c) rolul și funcția structurilor programului: Comitetul comun de monitorizare, autoritatea de gestionare și secretariatul tehnic comun al acesteia, comitetele de selecție comune, inclusiv componența permanentă, identificarea efectivă, responsabilitatea și răspunderea, descrierea sistemelor de gestiune și control, precum și condițiile privind gestionarea tehnică și financiară a sprijinului furnizat de Uniune, inclusiv eligibilitatea cheltuielilor;

(d) procedurile de recuperare, monitorizarea și evaluarea;

(e) vizibilitatea și activitățile de informare;

(f) gestionarea partajată și indirectă, astfel cum se prevede la articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul comun de punere în aplicare.   

Titlul IV. DISPOZIȚII FINALE

Articolul 13 Actualizarea anexei

Lista țărilor beneficiare din anexa la prezentul regulament poate fi actualizată pe baza deciziilor politice adoptate de Consiliu privind domeniul de aplicare a politicii de vecinătate. Orice modificare a anexei se adoptă prin intermediul unui act delegat în conformitate cu articolul 14.

Articolul 14 Exercitarea competențelor delegate

1. Delegarea competențelor menționată la articolul 12 și la articolul 13 se conferă pe perioada de valabilitate a prezentului regulament.

2. Delegarea competențelor poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie și nu aduce atingere validității actelor delegate deja în vigoare.

3. De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

4. Un act delegat adoptat intră în vigoare doar dacă Parlamentul European sau Consiliul nu formulează obiecții în termen de 2 luni de la notificarea actului respectiv Parlamentului European sau Consiliului ori dacă, înainte de expirarea perioadei în cauză, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor prezenta obiecții. Acest termen se prelungește cu 2 luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 15 Comitetul

Comisia este asistată de Comitetul Instrumentului european de vecinătate. Acesta este un comitet instituit în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

Articolul 16 Participarea unei țări terțe care nu este prevăzută în anexă

1. În cazuri justificate în mod corespunzător și pentru a asigura coerența și eficacitatea finanțării furnizate de Uniune sau pentru a încuraja cooperarea regională sau transregională, Comisia poate decide să extindă eligibilitatea acțiunilor pentru a cuprinde țări, teritorii și regiuni care, în caz contrar, nu ar fi eligibile pentru finanțare. Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul comun de punere în aplicare, persoanele fizice și juridice din țările, teritoriile și regiunile în cauză pot participa la procedurile de punere în aplicare a acestor acțiuni.

2. Această posibilitate poate fi prevăzută în documentele de programare menționate la articolul 7.

Articolul 17

Suspendarea sprijinului Uniunii

Fără a aduce atingere dispozițiilor privind suspendarea acordării ajutorului prevăzute în acordurile de parteneriat și cooperare și în acordurile de asociere încheiate cu țări și regiuni partenere, în cazul în care o țară parteneră nu se conformează principiilor democrației, statului de drept și respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Uniunea invită țara în cauză să organizeze consultări în vederea găsirii unei soluții acceptabile pentru ambele părți, cu excepția cazurilor de extremă urgență. Atunci când consultările cu țara în cauză nu permit găsirea unei soluții acceptabile pentru ambele părți, sau dacă aceste consultări sunt refuzate ori în caz de extremă urgență, Consiliul poate lua măsurile corespunzătoare în conformitate cu articolul 215 alineatul (1) din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, care ar putea include suspendarea totală sau parțială a sprijinului furnizat de Uniune.

Articolul 18 Valoarea de referință financiară

1. Pachetul financiar disponibil pentru punerea în aplicare a prezentului regulament pentru perioada 2014-2020 este de 18 182 300 000 EUR (în prețuri curente). Până la 5 % din valoarea pachetului financiar se alocă programelor de cooperare transfrontalieră prevăzute la articolul 6 alineatul (1) litera (c).

2. Creditele anuale sunt autorizate de autoritatea bugetară, în limitele cadrului financiar.

3. Astfel cum se prevede la articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul „Erasmus pentru toți”, în vederea promovării dimensiunii internaționale a învățământului superior, o sumă indicativă de 1 812 100 000 EUR, provenită de la diferite instrumente externe (Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare, Instrumentul european de vecinătate, Instrumentul de asistență pentru preaderare, Instrumentul de parteneriat și Fondul european de dezvoltare), se va aloca pentru acțiuni privind mobilitatea în scop educațional către sau dinspre țările din afara UE, precum și pentru cooperarea și dialogul în materie de politică la care participă autoritățile/instituțiile/organizațiile din aceste țări. Dispozițiile Regulamentului „Erasmus pentru toți” se vor aplica utilizării acestor fonduri.

Finanțarea va fi disponibilă prin intermediul a 2 alocări multianuale, care acoperă primii 4 ani, respectiv ultimii 3 ani. Finanțarea se va reflecta în programarea indicativă multianuală a acestor instrumente, în conformitate cu necesitățile și priorităților identificate ale țărilor respective. Alocările pot fi revizuite în cazul unor circumstanțe majore neprevăzute sau al unor schimbări politice importante, în conformitate cu prioritățile externe ale UE.

Articolul 19 Serviciul European de Acțiune Externă

Prezentul regulament se aplică în conformitate cu Decizia (UE) nr. 2010/427/UE a Consiliului privind organizarea și funcționarea Serviciului European de Acțiune Externă.

Articolul 20 Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Acesta se aplică de la 1 ianuarie 2014.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European                      Pentru Consiliu

Președintele                                                  Președintele

ANEXĂ

Țările partenere prevăzute la articolul 1

Algeria

Armenia

Azerbaidjan

Belarus

Egipt

Georgia

Israel

Iordania

Liban

Libia

Republica Moldova

Maroc

Teritoriile palestiniene ocupate (TPO)

Siria

Tunisia

Ucraina

FIȘA FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ PENTRU INSTRUMENTUL EUROPEAN DE VECINĂTATE

1.           CADRUL PROPUNERII/ INIȚIATIVEI

              1.1.    Denumirea propunerii/inițiativei

              1.2.    Domeniul (domeniile) de politică în cauză în structura ABM/ABB

              1.3.    Tipul propunerii/inițiativei

              1.4.    Obiectiv(e)

              1.5.    Motivul (motivele) propunerii/inițiativei

              1.6.    Durata acțiunii și impactul financiar al acesteia

              1.7.    Modul (modurile) de gestionare preconizat(e)

2.           MĂSURI DE GESTIONARE

              2.1.    Dispoziții în materie de monitorizare și raportare

              2.2.    Sistemul de gestiune și control

              2.3.    Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor

              2.4.    Estimare a costurilor și a beneficiilor controalelor

3.           IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

              3.1.    Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate)

              3.2.    Impactul estimat asupra cheltuielilor

              3.2.1. Sinteza impactului estimat asupra cheltuielilor

              3.2.2. Impactul estimat asupra creditelor operaționale

              3.2.3. Impactul estimat asupra creditelor cu caracter administrativ

              3.2.4. Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual actual

3.2.5. Participarea terților la finanțare

              3.3.    Impactul estimat asupra veniturilor

FIȘĂ FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ PENTRU PROPUNERI

1.           CADRUL PROPUNERII/ INIȚIATIVEI

1.1         Titlul propunerii/inițiativei

Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. XXX de instituire a Instrumentului european de vecinătate (IEV);

1.2.        Domeniul (domeniile) de politică în cauză în structura ABM/ABB[19]

Titlul 19: Relații externe

Activitatea 19 08: Instrumentul european de vecinătate și parteneriat și relațiile cu Rusia

Titlul capitolului bugetar 19 08 corespunde actualei structuri a instrumentelor financiare pentru perioada 2007-2013. Se propune să se mențină aceeași activitate 19 08, dar să se modifice titlul acestui capitol pentru perioada 2014-2020, după cum urmează:

19 08 : Instrumentul european de vecinătate

1.3.        Tipul propunerii/inițiativei

X Propunere/inițiativă care se referă la o acțiune nouă

¨ Propunere/inițiativă care se referă la o acțiune nouă ca urmare a unui proiect-pilot/a unei acțiuni pregătitoare[20]

¨ Propunere/inițiativă care se referă la prelungirea unei acțiuni existente

¨ Propunere/inițiativă care se referă la o acțiune reorientată către o acțiune nouă

1.4.        Obiectiv

1.4.1.     Obiectiv(e) strategic(e) multianual(e) al(e) Comisiei vizat(e) de propunere/inițiativă

Europa în lume: exercitarea influenței noastre pe scena mondială

1.4.2.     Obiectiv (obiective) specific (specifice) și activitatea (activitățile) ABM/ABB în cauză

Politica europeană de vecinătate are drept obiectiv stabilirea unui spațiu de prosperitate și de bună vecinătate la frontierele UE, în special prin intermediul unei asocieri politice consolidate, al unei integrări economice mai accentuate și al unei cooperări mai strânse în mai multe sectoare. În perioada 2014-2020, aceste obiective vor continua să fie susținute de UE prin intermediul unui instrument financiar specific, Instrumentul european de vecinătate (IEV), care va înlocui Instrumentul european de vecinătate și parteneriat, instituit în 2006. IEV va furniza partenerilor fonduri provenite în cea mai mare parte de la bugetul UE.

Asistența comunitară furnizată în temeiul prezentului regulament favorizează intensificarea cooperării politice și a integrării economice progresive între Uniunea Europeană și țările partenere și, în special, punerea în aplicare a acordurilor de parteneriat și cooperare, a acordurilor de asociere sau a altor acorduri existente și viitoare, precum și a planurilor de acțiune convenite în comun.

Sprijinul furnizat de Uniune ar trebui să vizeze în special:

(a) promovarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, statutul de drept, principiile egalității, instituirea unei democrații solide și durabile, promovarea bunei guvernanțe și dezvoltarea unei societăți civile active, inclusiv partenerii sociali;

(b) realizarea unei integrări progresive în cadrul pieței interne a Uniunii și creșterea cooperării sectoriale și intersectoriale, inclusiv prin armonizare legislativă și convergența reglementărilor cu standardele Uniunii și alte standarde internaționale relevante, măsuri conexe în materie de consolidare a instituțiilor și investiții, în special în materie de interconectări;

(c) crearea condițiilor propice pentru o mobilitate bine gestionată a persoanelor și promovarea contactelor interpersonale la niveluri multiple;

(d) dezvoltarea durabilă și favorabilă incluziunii sub toate aspectele, reducerea sărăciei, crearea de locuri de muncă, inclusiv prin dezvoltarea sectorului privat; promovarea coeziunii economice, sociale și teritoriale interne, dezvoltarea rurală, acțiunile de combatere a schimbărilor climatice și rezistența la dezastre;

(e) măsurile de consolidare a încrederii și alte măsuri care contribuie la securitate, precum și prevenirea și soluționarea conflictelor;

(f) colaborarea subregională, regională și între țările învecinate, precum și cooperarea transfrontalieră.

Și alte domenii pot beneficia de sprijin din partea Uniunii, atunci când acest sprijin este în conformitate cu obiectivele generale ale politicii europene de vecinătate

Activitatea (activitățile) ABM/ABB în cauză

Activitatea 19.08 se reintitulează după cum urmează: Instrumentul european de vecinătate

1.4.3.     Rezultatul (rezultatele) și impactul preconizate

A se preciza efectele pe care propunerea/inițiativa le poate avea asupra beneficiarilor vizați/grupurilor vizate.

Context

Articolul 8 din Tratatul privind Uniunea Europeană și noua viziune PEV privind o vecinătate mai apropiată, democratică, prosperă și stabilă, în care fiecare țară parteneră valorifică beneficiile generate de o abordare individualizată și diferențiată, impune adaptarea viitorului instrument financiar pentru vecinătate la ambițiile sporite ale PEV reînnoite. Aceasta cu atât mai mult cu cât punerea în aplicare a unei astfel de viziuni nu este lipsită de provocări pentru parteneri, care trebuie să se angajeze în reforme dificile și costisitoare înainte ca beneficiile să se facă simțite pe deplin.

Viitorul IEV ar trebui să vizeze, în special, realizarea principalelor obiective ale noii viziunii a PEV și să abordeze problemele și provocările specifice identificate în trecut.

Comunicarea „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine” detaliază abordările față de Europa de Est și Caucazul de Sudul, prin continuarea punerii în aplicare a Parteneriatului estic, și față de țările din sudul Mediteranei, în contextul noului „Parteneriat pentru democrație și prosperitate împărtășită”.

În special, prin „Parteneriatul pentru democrație și prosperitate împărtășită”, UE dorește să sprijine transformările democratice inițiate în Egipt și Tunisia, care s-ar putea extinde la alte țări din sudul Mediteranei.

Revizuirea strategică a politicii europene de vecinătate (PEV), care a fost efectuată anul trecut, a identificat unele domenii în care politica poate fi consolidată considerabil. Procesele de tranziție din sudul Mediteranei și puternicele aspirații pe care le-au exprimat cetățenii acestor țări față de schimbările politice și democratice fac ca sprijinul furnizat de UE să fie chiar mai important decât în trecut și indică domeniile în care UE și țările partenere pot și ar trebui să obțină rezultate mai bune. De asemenea, UE își menține angajamentul de a sprijini într-un mod durabil procesele de democratizare și reformă în întreaga vecinătate, la est și la sud.

1.4.4.   Indicatori de rezultat și de impact

A se preciza indicatorii care permit monitorizarea punerii în aplicare a propunerii/inițiativei.

Prezentul regulament stabilește elementele esențiale și temeiul intervenției UE. Acțiunile exacte sunt definite în cadrul programării multianuale și al programelor anuale de acțiune care detaliază activitățile urmând a fi întreprinse de UE, inclusiv rezultatele preconizate și impactul acțiunilor în cauză. În acel moment vor fi stabiliți indicatori detaliați pentru monitorizarea punerii în aplicare, meniți să evalueze cu precizie progresele înregistrate în îndeplinirea obiectivelor de politică, ținând seamă de particularitățile acțiunii respective. Acestea se vor baza pe raportul anual privind progresele înregistrate în punerea în aplicare a planurilor de acțiune ale PEV, pe date statistice și/sau evaluări efectuate de organisme independente, dacă sunt disponibile, după cum urmează:

a.         creșterea gradului de respectare a drepturilor omului și a standardelor democratice va fi evaluată utilizând datele și statisticile furnizate de ONG-uri, ONU și organisme regionale, în ceea ce privește: libertatea de asociere, de exprimare și de întrunire, libertatea presei și a mass-media; alegeri democratice și credibile monitorizate în mod corespunzător; nivelul corupției; un sistem judiciar mai independent și mai eficient; un control democratic mai bun asupra sectorului securității. Este de reamintit faptul că nu există indicatori oficiali privind aspecte referitoare la drepturile omului. Cu toate acestea, „clasamentele” întocmite de o serie de organizații contribuie la realizarea unei evaluări utile a situației, pozițiile superioare (de la an la an) fiind de obicei asociate progreselor înregistrate într-un anumit domeniu;

b.         creșterea gradului de integrare pe piața internă a UE va fi măsurată, printre altele, pe baza variației fluxurilor comerciale în relație cu datele de bază în anul n=0 (date Eurostat); pe baza progreselor înregistrate în apropierea legislativă de normele și standardele UE, măsurate în relație cu datele de bază disponibile din anul „n=0” și, într-o manieră foarte generală, pe baza numărului de țări care au instituit o zonă de liber schimb aprofundată și cuprinzătoare (ZLSAC);

c          creșterea gradului de mobilitate în contextul unei mai bune gestionări a frontierelor și a migrației, progresele înregistrate în instituirea de parteneriate pentru mobilitate, acordurile de facilitare a eliberării vizelor și acordurile de liberalizare a regimului vizelor vor fi evaluate utilizând statisticile disponibile (Eurostat și/sau alte instituții fiabile), evaluarea fluxurilor turistice, a fluxurilor de migrație, a fluxurilor de profesori/studenți în anul „n” și compararea acestora cu datele de bază din anul „n=0”;

d.         reducerea disparităților economice interne; creșterea ocupării forței de muncă; dezvoltarea IMM-urilor: politici, legislație; îmbunătățirea învățământului profesional și a formării profesionale; nivelul de bunăstare al comunităților agricole și creșterea securității alimentare vor fi evaluate pe baza datelor provenite de la Eurostat, OCDE, Banca Mondială, PNUD și a statisticilor oficiale. Acestea vor include date actualizate periodic privind ocuparea forței de muncă (cifre, sectoare, vârstă, sex), numărul IMM-urilor (crearea/închiderea IMM-urilor), date privind școlarizarea, distribuția bogăției, care vor fi comparate cu datele de bază din anul „n=0”. În acest context, se va acorda o atenție deosebită măsurării coeficientului GINI (pentru a evalua reducerea sau creșterea inegalității veniturilor);

e.         consolidarea încrederii în zonele de conflict; progresele înregistrate în aplanarea conflictelor existente vor fi evaluate pe baza elementelor prezentate în rapoartele privind progresele înregistrate;

f.          creșterea gradului de cooperare între țările partenere în zonele de frontieră, consolidarea dialogului regional, numărul de inițiative comune menite să abordeze provocările regionale din diferite domenii, numărul pozițiilor și al activităților comune; dezvoltarea socială și economică a zonelor de frontieră.

1.5.        Motivul (motivele) propunerii/inițiativei

1.5.1.     Cerințe de îndeplinit pe termen scurt sau lung

Viziunea în materie de politică și obiective pe termen mediu

Viziunea pe termen lung care stă la baza PEV este crearea unei zone de vecinătate în care fiecare țară parteneră să își dezvolte legăturile cu UE, în măsura permisă de propriile sale aspirații, necesități și capacități. Din punct de vedere politic, această viziune oferă posibilitatea unei cooperări mai strânse cu UE, inclusiv mai multe inițiative comune în cadrul forurilor internaționale privind aspecte mondiale de interes comun. Din punct de vedere economic, UE este favorabilă, de asemenea, unei integrări economice mai accentuate, menite să conducă la o integrare economică progresivă în piața internă a UE. De asemenea, această viziune sprijină accelerarea creșterii favorabile incluziunii și durabile a vecinilor noștri, care ar trebui să îi ajute să devină mai competitivi, mai eficienți din punct de vedere energetic, să creeze locuri de muncă decente, să realizeze Obiectivele de dezvoltare ale mileniului și să pună în aplicare o strategie de dezvoltare cu emisii reduse de dioxid carbon, prin care să își aducă o contribuție proprie la combaterea schimbărilor climatice. UE ar trebui să își mobilizeze întregul spectru al politicilor sale în funcție de necesitățile și interesele comune și în funcție de angajamentele asumate de fiecare țară în parte față de procesul de reformă și de democratizare.

Obiectivul este de a spori angajamentul reciproc în favoarea bunăstării politice și economice a cetățenilor noștri - atât din Europa, cât și din țările învecinate – în scopul de a oferi astfel cea mai bună garanție pentru stabilitatea și prosperitatea noastră comună. O astfel de viziune nu este lipsită de provocări. Pentru țările partenere, reformele necesare implică suportarea unor costuri importante și depunerea unor eforturi substanțiale înainte de a putea culege roadele. În ceea ce privește UE, este important să nu se pericliteze buna funcționare a pieței interne și să se asigure faptul că mobilitatea se desfășoară într-un climat de securitate.

În următorii ani, țările partenere care vor adopta măsuri decisive în direcția reformelor politice și economice se pot aștepta să încheie un acord de asociere în cadrul Parteneriatului estic (cele din est), sau un Parteneriat pentru democrație și prosperitate împărtășită (cele din sud). Acesta va fi însoțit de sporirea mobilității și de intensificarea contactelor interpersonale (de exemplu, inclusiv prin eventuala instituire de parteneriate pentru mobilitate), de integrarea economică prin cooperare industrială, de dezvoltarea IMM-urilor, de investiții străine directe și intensificarea relațiilor comerciale cu UE (de exemplu, prin instituirea unor zone de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare și prin încheierea altor acorduri, de exemplu în materie de agricultură sau servicii, ori prin încheierea unor acorduri privind evaluarea conformității și acceptarea produselor industriale pentru sectoarele prioritare), o mai bună integrare sectorială (de exemplu, prin integrarea într-o piață energetică paneuropeană, participarea la piețele internaționale de dioxid de carbon, inclusiv parcurgerea etapelor pregătitoare de aderare la sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii, precum și participarea în cadrul programelor și agențiilor UE în conformitate cu posibilitățile de deschidere prevăzute de fiecare program și cu orientările generale privind participarea în cadrul agențiilor UE).

Prin oferirea unui „Parteneriat pentru democrație și prosperitate împărtășită”[21], în special, UE încearcă să sprijine transformările democratice inițiate în Egipt și în Tunisia, care se pot extinde și în alte țări. Pentru a continua cu fermitate procesul de transformare democratică, aceste țări au nevoie de sprijin pentru a-și reforma instituțiile și a reîncepe creșterea economică. Populația acestor țări trebuie, de asemenea, să vadă că UE este pregătită să ofere ajutor în această perioadă de transformări stimulantă, dar dificilă.

IEV ar trebui să se bazeze tot mai mult pe politică și să prevadă o mai mare diferențiere, o flexibilitate sporită, condiționalități mai stricte și stimulente pentru țările care obțin cele mai bune rezultate, reflectând ambiția fiecărui parteneriat (de exemplu, negocieri privind ZLSAC). Asistența furnizată de UE ar putea, de asemenea, să fie pusă în aplicare tot mai mult prin transferul acesteia către țările partenere, cu condiția ca regulile financiare ale Uniunii să fie respectate și interesele financiare ale UE să fie protejate.

Finanțare

Nivelul de finanțare a noului instrument IEV reflectă ambițiile PEV revizuite. Astfel, se propune ca suma de 18 182 300 000 EUR, în prețuri curente, să fie alocată IEV pentru perioada 2014-2020.

Diferențiere

Nivelul sprijinului furnizat de UE va depinde de progresele înregistrate în ceea ce privește procesul de construire și consolidare a democrației și respectarea statului de drept, precum și de ritmul reformelor. Cu cât o țară avansează mai mult și mai rapid pe calea reformelor interne, cu atât va beneficia de un sprijin mai important din partea UE. Acest sprijin îmbunătățit ar putea lua diverse forme, inclusiv creșterea finanțării pentru dezvoltare socială și economică, programe mai ample pentru consolidarea instituțiilor, acces sporit pe piață, creșterea finanțării oferite de BEI în sprijinul investițiilor și facilitarea în mai mare măsură a mobilității. Aceste angajamente preferențiale vor fi adaptate în funcție de necesitățile fiecărei țări și de contextul regional și vor recunoaște faptul că o reformă importantă presupune costuri inițiale semnificative. UE va reconsidera sau chiar va reduce finanțarea pentru țările în care nu s-au realizat reforme.

1.5.2.     Valoarea adăugată a implicării UE

Propunerea ar trebui să fie privită în contextul general al unei politici europene de vecinătate reînnoite, care oferă țărilor partenere o cooperare politică mai strânsă și o integrare economică mai profundă, în conformitate cu articolul 8 din Tratatul de la Lisabona. Propunerea se bazează pe ideea de a împărtăși vecinilor noștii experiența dobândită datorită procesului de integrare europeană și de a-i implica treptat pe aceștia în politicile UE.

În țările învecinate în care alinierea la normele, standardele, orientările și măsurile UE este unul dintre obiectivele-cheie în materie de politică, UE este cea mai în măsură să ofere această asistență. Unele măsuri de sprijin specific nu pot fi furnizate decât la nivelul UE, de exemplu pentru a promova integrarea economică în cadrul pieței interne a UE, accesul la spațiul Schengen sau participarea la programele UE. Astfel, UE este principalul partener în materie de cooperare în majoritatea țărilor care fac obiectul PEV, rol larg recunoscut de statele membre, de instituțiile financiare internaționale și de alți donatori. Ajutorul acordat țărilor vecine UE în vederea alinierii acestora la politicile, normele și standardele UE este un vector fundamental pentru reformele din țările partenere care fac obiectul PEV.

1.5.3.     Învățăminte desprinse din experiențele anterioare similare

De la instituirea PEV, s-au remarcat mai multe neajunsuri, legate direct sau indirect de forma instrumentului. Durata îndelungată a procesului de programare și alinierea incompletă a asistenței financiare la politica și prioritățile precizate în planurile de acțiune ale PEV și în alte documente relevante au fost semnalate adeseori ca reprezentând provocări majore care trebuie să fie abordate în viitor. Coordonarea și coerența cu intervențiile efectuate în cadrul altor instrumente sunt chestiuni importante. Dispozițiile care permit întreprinderea de activități comune cu parteneri/regiuni din afara domeniului geografic de aplicare a IEVP au avut un rol major în punerea în aplicare a mai multor activități și ar trebui menținute.

Asistența furnizată de IEVP a fost utilizată pentru atragerea de împrumuturi de la instituțiile financiare, în vederea finanțării proiectelor de investiții în infrastructură și pentru sprijinirea sectorului privat prin împrumuturi și operațiuni cu capital de risc. La această acțiune participă Banca Europeană de Investiții, în contextul FEMIP, și de BEI, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) și alte instituții financiare europene în contextul NIF. Cooperarea cu instituțiile financiare internaționale ar trebui consolidată în continuare prin utilizarea de instrumente inovatoare, în special în ceea ce privește garanțiile. Utilizarea fondurilor permanent reînnoite ar putea contribui la accentuarea impactului acestei cooperări.

Printre aspectele orizontale care au o relevanță deosebită pentru IEVP se numără flexibilitatea și capacitatea de reacție la crize și situații neprevăzute. În cazul țărilor învecinate, soluționarea crizelor prelungite rămâne una dintre provocările fundamentale. Orice soluție în cadrul IEVP va trebui să fie coerentă cu opțiunile politice privind viitorul Instrument de stabilitate (în special domeniul de aplicare și amploarea sa) și relațiile acestuia cu instrumentele geografice. Mecanismele actuale în materie de intervenție rapidă în situații de criză au funcționat corespunzător și ar trebui consolidate în continuare.

Este necesar să se acorde atenție modalităților de îmbunătățire a monitorizării, inclusiv în ceea ce privește consolidarea legăturii între dialogurile în materie de politică și programele de asistență (inclusiv asistență tehnică). În plus, este important ca ambițiile politicii să fie însoțite de instrumente adecvate de punere în aplicare. De asemenea, ar trebui să se acorde atenție modului în care se poate dezvoltata asistența tehnică/TAIEX, eventual prin extinderea domeniului de aplicare a mecanismului pentru a include elemente cum ar fi formarea și studiile de caz. În plus, ar trebui să se consolideze cooperarea în domeniul statistic.

În paralel cu alte obiective de politică precum buna funcționare a administrației publice și independența puterii judecătorești ca garanție a executării contractelor, o politică eficientă în domeniul concurenței creează un mediu de afaceri propice creșterii economice.

În general, cooperarea regională și-a dovedit valoarea adăugată, în special prin promovarea sinergiilor și a rețelelor regionale, în domenii esențiale de interes comun, cum ar fi mediul, schimbările climatice, energia, dezvoltarea durabilă, dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, mass-media și libertatea de exprimare, cercetarea, TIC și mobilitatea tineretului. Cooperarea regională s-a dovedit foarte eficientă și atunci când a fost realizată la nivel intraregional (sud și est): unele programe au o dublă orientare (protecție civilă, încurajarea investițiilor private), vizând deopotrivă sudul și estul. Cooperarea transfrontalieră a avut, de asemenea, un rol important, iar mecanismul angajamentelor fracționate utilizat în cadrul programelor de cooperare transfrontalieră și-a dovedit utilitatea.

1.5.4.     Coerența și posibila sinergie cu alte instrumente relevante

Instrumente/politici externe

Tratatul de la Lisabona definește un nou cadru instituțional pentru acțiunea externă a Uniunii. Aceasta are rolul de a promova coerența strategiei UE și de a consolida prestigiul UE pe scena internațională. UE trebuie să instituie o strategie politică pe termen lung în domeniul acțiunii externe și un set de instrumente adecvate care ar trebui să urmărească realizarea următoarelor obiective strategice:

promovarea și apărarea valorilor UE în lume: prin intermediul Instrumentului european de vecinătate, UE va promova procesele de tranziție și democratice, precum și consolidarea societății civile la frontierele sale;

elaborarea de politici ale UE menite să sprijine Strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, cu emisii reduse de dioxid de carbon. Prin intermediul IEV, UE va sprijini abordarea provocărilor mondiale majore și va acorda asistență reformelor relevante, care generează beneficii atât pentru UE, cât și pentru țările partenere;

sporirea impactului cooperării pentru dezvoltare a UE, principalul obiectiv fiind eradicarea sărăciei. Prin IEV, UE va oferi asistență țărilor partenere pentru a face față provocărilor în materie de dezvoltare – de exemplu, schimbările climatice – în funcție de necesitățile, capacitățile, interesele și angajamentele acestora, precum și de impactul potențial. De asemenea, IEV va contribui la îmbunătățirea coordonării ajutorului UE și a coerenței politicii în domeniul dezvoltării;

efectuarea de investiții în prosperitatea pe termen lung, stabilitatea și democrația în vecinătatea UE. Stabilirea un spațiu de stabilitate, prosperitate și democrație este principalul obiectiv al IEV și al politicii reînnoite de vecinătate. Se va acorda prioritate sprijinirii politicilor regionale și bilaterale ale UE, inclusiv a celor tematice, în vecinătatea extinsă. Luând în considerare procesele de tranziție democratică din sudul Mediteranei și eventualele lor efecte asupra întregii regiuni, este necesar să se îmbunătățească sprijinul acordat aspirațiilor acestor societăți către valorile și principiile democratice și către o distribuire mai echitabilă a beneficiilor dezvoltării, concomitent cu urmărirea obiectivelor privind intensificarea cooperării politice și a integrării cu vecinii, atât în sud, cât și în est. Aceasta include acordarea unei mai mari atenții implicării actorilor societății civile și a partenerilor sociali;

îmbunătățirea prevenirii și soluționării crizelor. IEV ar trebui să permită acordarea unui sprijin sporit și mai flexibil în ceea ce privește prevenirea și soluționarea crizelor în țările învecinate.

Sprijinul acordat vecinilor UE prin intermediul unui instrument specific, direcționat și bazat pe politică, care dispune de resurse financiare corespunzătoare ambiției PEV reînnoite, este în mod clar conform priorităților majore ale acțiunii externe a UE.

Țările PEV vor continua să beneficieze de alte instrumente financiare destinate unor aspecte de politică (provocări globale, drepturile omului, securitate nucleară) sau situații de criză (asistență macrofinanciară, Instrumentul pentru stabilitate, instrumente de asistență umanitară).

Politici interne

Luând în considerare obiectivul PEV de a încuraja o integrare mai accentuată între UE și țările partenere, dispozițiile privind o mai bună coordonare a politicilor interne și externe ale UE în țările învecinate ar trebui consolidate, inclusiv printr-o mai bună cooperare cu serviciile relevante ale Comisiei în etapa de programare și, dacă este cazul, prin utilizarea de mecanisme care permit punerea în comun a fondurilor de la rubricile interne și externe ale bugetului UE.

Acesta ar putea fi cazul în special în domenii de cooperare precum infrastructura cu dimensiuni transfrontaliere, în special rețelele de transport și energetice, sectorul TIC[22] și alte industrii conectate prin rețele, precum și învățământul superior și mediul, având în vedere puternica lor componentă transfrontalieră. Furnizarea de către IEV a unui sprijin sporit pentru consolidarea capacităților de cercetare și inovare ar contribui la dezvoltarea tuturor domeniilor de cooperare menționate anterior și ar ajuta toate țările partenere să se alinieze la politicile și obiectivele UE, pentru a face față provocărilor mondiale și regionale.

Ar trebui să se depună eforturi în vederea asigurării unei sinergii sporite cu politicile interne ale UE și utilizarea aferentă a instrumentelor financiare inovatoare, pe baza unei abordări coordonate pentru a utiliza bugetul UE în cadrul instrumentelor respective. Aceasta ar putea facilita punerea în comun a resurselor de la diferite rubrici ale cadrului financiar multianual.

1.6.        Durata acțiunii și a impactului financiar al acesteia

¨ Propunere/inițiativă pe durată limitată

– x           Propunere/inițiativă în vigoare din ... până în ...

– x           Impact financiar din ... până în ...

– X Propunere/inițiativă pe durată nedeterminată

– punere în aplicare cu o perioadă de creștere în intensitate din 2014 până în 2020,

– urmată de o perioadă de funcționare în regim de croazieră.

1.7.        Modul (modurile) de gestionare preconizat(e)[23]

x Gestiune centralizată directă de către Comisie

x Gestiune centralizată indirectă, cu delegarea sarcinilor de execuție:

– x           agențiilor executive

– ¨ organismelor instituite de Comunități[24]

– x           organismelor publice naționale/organismelor cu misiune de serviciu public

– ¨         persoanelor cărora li se încredințează executarea unor acțiuni specifice în temeiul titlului V din Tratatul privind Uniunea Europeană, identificate în actul de bază relevant în sensul articolului 49 din regulamentul financiar

X Gestiune partajată cu statele membre

X Gestiune descentralizată împreună cu țări terțe

X Gestiune în comun cu organizații internaționale (a se specifica)

Obiectivele vor fi urmărite printr-o combinație de măsuri puse în aplicare prin diferite metode de gestionare.

2.           MĂSURI DE GESTIONARE

2.1.        Dispoziții în materie de monitorizare și raportare

A se preciza frecvența și condițiile.

Sistemele de monitorizare și evaluare ale Comisiei sunt din ce în ce mai mult axate pe rezultate. Acestea implică atât personal intern, cât și experți externi.

Coordonatorii din cadrul delegațiilor și de la sediul central monitorizează sistematic punerea în aplicare a proiectelor și a programelor, în diverse moduri, inclusiv, atunci când este posibil, prin vizite pe teren. Monitorizarea furnizează informații utile privind progresele înregistrate și îi ajută pe coordonatori să identifice blocajele existente și potențiale, precum și să adopte acțiuni corective.

Experți externi independenți sunt angajați pentru a evalua rezultatele acțiunilor externe ale UE prin intermediul a trei sisteme diferite. Aceste evaluări contribuie la responsabilizare și la îmbunătățirea intervențiilor în curs; de asemenea, evaluările valorifică lecțiile învățate din experiențele anterioare, integrându-le în cadrul politicilor și al acțiunilor viitoare. Instrumentele utilizează criteriile de evaluare recunoscute la nivel internațional elaborate de OCDE-CAD, inclusiv impactul (potențial).

În primul rând, la nivel de proiect, sistemul de monitorizare axat pe rezultate gestionat de către sediul central oferă o primă imagine, orientată asupra calității unui eșantion de măsuri. Utilizând o metodologie foarte structurată și standardizată, experți ai sistemului de monitorizare axat pe rezultate atribuie calificative care evidențiază punctele forte și punctele slabe ale proiectului, oferind, totodată, recomandări privind măsurile de îmbunătățire a eficacității.

Evaluările de proiect, care sunt gestionate de delegația UE responsabilă de proiect, furnizează o analiză mai detaliată și mai aprofundată și îi ajută pe managerii proiect să îmbunătățească intervențiile în curs și să pregătească intervențiile viitoare. Experții externi independenți, care dispun de expertiză tematică și de teren, sunt angajați să realizeze analiza și să colecteze reacții și probe din partea tuturor părților interesate, inclusiv din partea beneficiarilor finali.

Comisia efectuează, de asemenea, evaluări strategice ale politicilor sale, din faza de programare și stabilire a strategiei până la punerea în aplicare a măsurilor într-un anumit sector (de exemplu, sănătate, educație etc.), țară sau regiune ori a unui anumit instrument. Aceste evaluări reprezintă o contribuție importantă la elaborarea politicilor și la conceperea instrumentelor și proiectelor. Toate evaluările sunt publicate pe site-ul internet al Comisiei, iar o sinteză a rezultatelor este inclusă în raportul anual către Consiliu și Parlamentul European.

2.2.        Sistemul de gestiune și control

2.2.1.     Riscul (riscurile) identificat(e)

Mediul de risc

Mediul operațional în care se înscrie ajutorul furnizat de IEV este caracterizat de următoarele riscuri, legate de neîndeplinirea obiectivelor instrumentului, gestiunea financiară deficitară și/sau nerespectarea normelor aplicabile (erori în materie de legalitate și regularitate):

- instabilitatea economică/politică și/sau dezastrele naturale în țările partenere poate conduce la dificultăți și întârzieri în elaborarea și desfășurarea intervențiilor;

- lipsa capacităților instituționale și administrative în țările partenere poate conduce la dificultăți și întârzieri în elaborarea și desfășurarea intervențiilor;

- proiectele și programele dispersate din punct de vedere geografic (care acoperă numeroase state/teritorii/regiuni) pot ridica probleme logistice/în materie de resurse în ceea ce privește monitorizarea – în special pentru orice măsură „la fața locului” referitoare la evoluția ulterioară a activităților;

- diversitatea partenerilor/beneficiarilor potențiali, cu structuri și capacități interne de control variate, poate fragmenta și, în consecință, reduce eficacitatea și eficiența resurselor aflate la dispoziția Comisiei pentru a sprijini și a monitoriza punerea în aplicare;

- calitatea și cantitatea nesatisfăcătoare a datelor disponibile cu privire la rezultatele și impactul ajutorului extern / punerii în aplicare a planului național de dezvoltare în țările partenere pot afecta capacitatea Comisiei de a raporta rezultatele și de a-și asuma responsabilitatea pentru acestea.

Nivelul preconizat al riscului de nerespectare a normelor aplicabile

Obiectivul de conformitate al instrumentului este de a menține nivelul istoric al riscului de neconformitate (rata de eroare) al portofoliului EuropeAid, care este un nivel rezidual „net” de eroare (pe bază multianuală, după efectuarea tuturor controalelor și a tuturor corecțiilor prevăzute privind contractele), la mai puțin de 2 %. Aceasta a presupus, în mod tradițional, un interval de eroare estimat cuprins între 2-5 % pentru un eșantion aleatoriu de tranzacții anuale analizat de Curtea de Conturi Europeană în scopurile declarației anuale de asigurare (DAS). EuropeAid consideră că acesta reprezintă cel mai redus risc de neconformitate care poate fi obținut luând în considerare mediul său ridicat de risc, precum și sarcina administrativă și necesitatea eficienței financiare a controalelor de conformitate.

2.2.2.     Metoda (metodele) de control preconizată(e)

Structura internă de control a EuropeAid

Procesul intern de control/gestionare al EuropeAid are menirea de a oferi o garanție stabilă cu privire la îndeplinirea obiectivelor din perspectiva eficacității și eficienței operațiunilor pe care le desfășoară, a fiabilității rapoartelor sale financiare și a respectării cadrului legislativ, financiar și procedural relevant.

Eficacitate și eficiență

Pentru a asigura eficacitatea și eficiența operațiunilor sale (și a reduce nivelul ridicat de risc din mediul său de ajutor extern), pe lângă toate elementele amplului proces de politică și planificare strategică al Comisiei, mediul de audit intern și celelalte cerințe ale standardelor de control intern ale Comisiei, EuropeAid va continua să aplice un cadru de gestionare a ajutorului adaptat tuturor instrumentelor sale, care va include:

- o gestionare descentralizată a celei mai mari părți a ajutorului extern de către delegațiile UE la fața locului;

- o responsabilitate financiară clară și oficială [de la ordonatorul de credite delegat (directorul general), prin subdelegare a ordonatorului de credite subdelegat (director) de la sediul central către șeful delegației;

- raportări periodice ale delegațiilor UE către sediul central (rapoarte privind gestionarea asistenței externe), inclusiv o declarație anuală de asigurare din partea șefului delegației;

- organizarea de cursuri de formare de substanță pentru personalul de la sediul central și din delegații;

- acordarea de sprijin și furnizarea de orientări de substanță de la sediul central către delegații (inclusiv prin internet);

- vizite periodice de „verificare” la delegațiile „descentralizate” la fiecare 3-6 ani;

- o metodologie de gestionare a ciclului proiectelor și programelor, inclusiv:

- instrumente de asigurare a calității pentru conceperea intervenției, metoda de execuție a acesteia, mecanismul de finanțare, sistemul de gestionare, evaluarea și selecția partenerilor care contribuie la punerea în practică a intervenției etc.;

- gestionarea programului și a proiectului, instrumente de monitorizare și raportare în ceea ce privește punerea efectivă în aplicare, inclusiv monitorizarea periodică externă a proiectelor la fața locului;

- componente semnificative de evaluare și de audit.

Raportare anuală și contabilitate

EuropeAid va continua să respecte cele mai înalte standarde de contabilitate și raportare financiară, utilizând sistemul de contabilitate pe bază de angajamente al Comisiei (accruals based accounting system - ABAC), precum și instrumente specifice de asistență externă, cum ar fi Sistemul comun de informații Relex (CRIS).

În ceea ce privește conformitatea cu cadrul legislativ și procedural relevant, metodele de control sunt prevăzute în secțiunea 2.3 (Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor).

Rolul comitetelor și subcomitetelor.

Se preconizează că subcomitetele vor juca un rol tot mai activ în controlul punerii în aplicare a programelor.

2.3.        Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor

A se preciza măsurile de prevenire și de protecție existente sau preconizate.

Având în vedere mediul ridicat de risc în care operează EuropeAid, sistemele acestuia trebuie să anticipeze o mare parte a posibilelor erori de conformitate (nereguli) ale tranzacțiilor și să conțină metode de prevenire, detecție și corectare într-o fază cât mai timpurie a procesului de plată. În practică, aceasta înseamnă că EuropeAid se va baza în cea mai mare măsură, în cadrul verificărilor de conformitate efectuate, pe controalele ex-ante semnificative, efectuate pe teren atât de auditorii externi, cât și de personalul Comisiei înainte de plățile finale ale proiectului (continuând, totodată, să efectueze audituri și controale ex-post), depășind astfel cu mult garanțiile financiare impuse de Regulamentul financiar. Cadrul de conformitate al EuropeAid este alcătuit, inter alia, din următoarele componente semnificative:

Măsuri de prevenire

un trunchi comun de cursuri privind combaterea fraudei, destinate personalului de gestionare a ajutorului și auditorilor;

servicii de orientare (inclusiv pe internet), care să includă ghidul practic pentru încheierea contractelor, EuropeAid Companion și un set de instrumente privind gestiunea financiară (destinate partenerilor de punere în aplicare);

evaluare ex-ante pentru a garanta aplicarea, în cadrul autorităților care asigură gestionarea fondurilor relevante în conformitate cu gestiunea în comun și gestiunea descentralizată, a unor măsuri corespunzătoare de combatere a fraudei, în scopul prevenirii și detectării cazurilor de fraudă în cadrul gestionării fondurilor UE;

examinarea ex-ante a mecanismelor de combatere a fraudei existente în țara parteneră, ca parte a evaluării criteriului de eligibilitate din cadrul gestionării finanțelor publice, în vederea acordării sprijinului bugetar (respectiv un angajament de a combate frauda și corupția, autorități de control corespunzătoare, capacități judiciare suficiente și mecanisme de răspuns și de sancționare eficiente);

în 2008, Comisia a semnat Inițiativa internațională privind transparența ajutoarelor (IATI) la Accra, aprobând un standard de asigurare a transparenței ajutorului care să asigure furnizarea la timp, cu regularitate, a unor date detaliate privind fluxurile de ajutoare și documentele legate de acestea;

începând cu 14 octombrie 2011, Comisia pune în aplicare prima fază a standardului IATI pentru transparența publicării de informații privind ajutoarele, înainte de următorul Forum la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului, de la Busan, din noiembrie 2011. În plus, Comisia va conlucra cu statele membre în vederea realizării unei aplicații informatice comune online, denumită TR-AID, care transpune datele UE privind ajutoarele furnizate prin intermediul IATI și din alte surse într-o interfață informativă privind ajutoarele ușor de utilizat.

Măsuri de detectare și de remediere

Audituri și verificări externe (atât cele obligatorii, cât și cele bazate pe analiza riscurilor), inclusiv cele realizate de Curtea de Conturi Europeană;

Verificări retrospective (bazate pe analiza riscurilor) și recuperări;

Suspendarea finanțării UE, dacă se constată cazuri grave de fraudă, printre care cele de corupție pe scară largă, până în momentul în care autoritățile adoptă măsurile corespunzătoare de remediere și prevenire a unor fraude de acest tip.

EuropeAid își va elabora în detaliu strategia antifraudă în conformitate cu noua strategie antifraudă a Comisiei (CAFS), adoptată la 24 iunie 2011, pentru a se asigura, inter alia, că:

controalele antifraudă interne ale EuropeAid sunt pe deplin conforme cu CAFS;

metoda EuropeAid de gestionare a riscului de fraudă este orientată spre identificarea domeniilor cu risc de fraudă și a reacțiilor adecvate;

sistemele utilizate pentru cheltuirea fondurilor UE în țările terțe permit recuperarea datelor relevante în vederea includerii lor în gestionarea riscului de fraudă (de exemplu, dubla finanțare);

dacă este necesar, vor fi instituite grupuri de rețele și instrumente informatice adecvate menite să analizeze cazurile de fraudă legate de sectorul ajutorului extern.

2.4         Estimare a costurilor și a beneficiilor controalelor

Pentru portofoliul EuropeAid în ansamblul său, costurile în materie de control intern/gestionare se ridică în total la o medie anuală estimată de 658 de milioane EUR, angajate în planificarea bugetară pentru perioada 2014-2020. Această cifră include gestionarea FED, care operează într-un mod integrat în cadrul structurii de gestionare a EuropeAid. Aceste costuri neoperaționale reprezintă aproximativ 6,4 % din media anuală estimată de 10,2 miliarde EUR planificată pentru toate angajamentele (operaționale + administrative) ale EuropeAid în portofoliul său de cheltuieli finanțat de la bugetul general al UE și de la Fondul european de dezvoltare pentru 2012.

Aceste costuri de gestionare iau în considerare întregul personal al EuropeAid, de la sediul central și din delegații, infrastructura, deplasările, activitățile de formare, de monitorizare, de evaluare și contractele de audit (inclusiv cele lansate de beneficiari).

EuropeAid intenționează să reducă, cu timpul, raportul dintre activitățile de gestionare și cele operaționale prin sistemul îmbunătățit și simplificat al noilor instrumente, pe baza eventualelor schimbărilor care vor interveni în conformitate cu Regulamentul financiar revizuit. Beneficiile esențiale ale acestor costuri de gestionare se fac simțite sub aspectul îndeplinirii obiectivelor politice și al utilizării eficiente a resurselor, precum și prin aplicarea de măsuri ferme și rentabile și de controale menite să asigure utilizarea legală și periodică a fondurilor.

Se vor aduce în continuare îmbunătățiri în ceea ce privește natura și domeniul de aplicare a activităților de gestionare și verificările de conformitate. Totuși, aceste activități vor continua să reprezinte un cost necesar care trebuie suportat pentru realizarea eficace și eficientă a obiectivelor instrumentelor, cu un risc minim de neconformitate (sub nivelul de eroare reziduală de 2 %). Aceste costuri sunt evaluate la o sumă considerabil mai mică decât eventualele pierderi suportate din cauza eliminării sau a reducerii controalelor interne în acest domeniu de mare risc.

3.           IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

3.1.        Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate)

În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare.

Rubrica din cadrul financiar multianual || Linia bugetară || Tipul cheltuielilor || Contribuție

Numărul 19.08 [Descriere… IEV - Instrumentul european de vecinătate ] || Dif./Nedif. ([25]) || Țări AELS[26] || Țări candidate[27] || Țări terțe || În sensul articolului 18 alineatul (1) litera (aa) din Regulamentul financiar

4 || Instrumentul IEV || CND || NU || NU || NU || NP

5 || IEV – Cheltuieli administrative || CD || NU || NU || DA || NP

· Noile linii bugetare a căror creare se solicită: NICIUNA

În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare.

Rubrica din cadrul financiar multianual || Linia bugetară || Tipul cheltuielilor || Contribuția

Număr [Rubrică……………………………………..] || Dif./ Nedif. || Țări AELS || Țări candidate || Țări terțe || În sensul articolului 18 alineatul (1) litera (aa) din Regulamentul financiar

|| [XX.YY.YY.YY] || || DA/NU || DA/NU || DA/NU || DA/NU

3.2         Impactul estimat asupra cheltuielilor

3.2.1      Sinteza impactului estimat asupra cheltuielilor

milioane EUR (cu 3 zecimale)

Rubrica din cadrul financiar multianual || 4 || Relații externe

DG: <…….> || || || Anul N[28] 2014 || Anul N+1 2015 || Anul N+2 2016 || Anul N+3 2017 || Anul N+4 2018 || Anul N+5 2019 || Anul N+6 2020 || TOTAL ||

Ÿ Credite operaționale || || || || || || || || ||

IEV – Instrumentul european de vecinătate (19.08) || Angajamente || (1) || 2 181,076 || 2 347,302 || 2 408,952 || 2 501,395 || 2 637,736 || 2 806,952 || 2 952,883 || 17 836,296 ||

Plăți || (2) || 1 852,576 || 2 001,902 || 2 051,252 || 2 170,595 || 2 249,836 || 2 349,252 || 2 498,583 || 15 173,996 ||

Credite cu caracter administrativ finanțate din bugetul anumitor programe[29] || || || || || || || || || ||

Numărul liniei bugetare 19.01.04.02 || || (3) || 47,424 || 48,098 || 48,748 || 49,405 || 50,164 || 50,748 || 51,417 || 346,004 ||

TOTAL credite pentru DG <…….> || Angajamente || =1+1a +3 || 2 228,500 || 2 395,400 || 2 457,700 || 2 550,800 || 2 687,900 || 2 857,700 || 3 004,300 || 18 182,300 ||

Plăți || =2+2a +3 || 1 900,000 || 2 050,000 || 2 100,000 || 2 220,000 || 2 300,000 || 2 400,000 || 2 550,000 || 15 520,000 ||

.

Ÿ TOTAL credite operaționale || Angajamente || (4) || 2 181,076 || 2 347,302 || 2 408,952 || 2 501,395 || 2 637,736 || 2 806,952 || 2 952,883 || 17 836,296

Plăți || (5) || 1 852,576 || 2 001,902 || 2 051,252 || 2 170,595 || 2 249,836 || 2 349,252 || 2 498,583 || 15 173,996

Ÿ TOTAL credite cu caracter administrativ finanțate din bugetul anumitor programe || (6) || 47,424 || 48,098 || 48,748 || 49,405 || 50,164 || 50,748 || 51,417 || 346,004

TOTAL credite în cadrul RUBRICII <4> din cadrul financiar multianual || Angajamente || =4+ 6 || 2 228,500 || 2 395,400 || 2 457,700 || 2 550,800 || 2 687,900 || 2 857,700 || 3 004,300 || 18 182,300

Plăți || =5+ 6 || 1 900,000 || 2 050,000 || 2 100,000 || 2 220,000 || 2 300,000 || 2 400,000 || 2 550,000 || 15 520,000

.

Rubrica din cadrul financiar multianual: || 5 || „Cheltuieli administrative”

milioane EUR (cu 3 zecimale)

|| || || Anul N 2014 || Anul N+1 2015 || Anul N+2 2016 || Anul N+3 2017 || Anul N+4 2018 || Anul N+5 2019 || Anul N+6 2020 || TOTAL

DG: <…….> ||

Ÿ Resurse umane || 37,036 || 36,662 || 36,289 || 35,919 || 35,919 || 35,919 || 35,919 || 253,662

Ÿ Alte cheltuieli administrative || 2,244 || 2,192 || 2,173 || 2,155 || 2,155 || 2,155 || 2,155 || 15,227

TOTAL DG <…….> || Credite || 39,279 || 38,854 || 38,462 || 38,073 || 38,073 || 38,073 || 38,073 || 268,889

TOTAL credite în cadrul RUBRICII 5 din cadrul financiar multianual || (Total angajamente = Total plăți) || 39,279 || 38,854 || 38,462 || 38,073 || 38,073 || 38,073 || 38,073 || 268,889

|| || || || || || || || ||

|| || || || || || || || ||

milioane EUR (cu 3 zecimale)

|| || || Anul N 2014 || Anul N+1 2015 || Anul N+2 2016 || Anul N+3 2017 || Anul N+4 2018 || Anul N+5 2019 || Anul N+6 2020 || TOTAL

TOTAL credite în cadrul RUBRICILOR 1 - 5 din cadrul financiar multianual || Angajamente || 2 267,779 || 2 434,254 || 2 496,162 || 2 588,873 || 2 725,973 || 2 895,773 || 3 042,373 || 18 451,189

Plăți || 1 939,279 || 2 088,854 || 2 138,462 || 2 258,073 || 2 338,073 || 2 438,073 || 2 588,073 || 15 788,889

3.2.2      Impactul estimat asupra creditelor operaționale

– ¨         Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite operaționale

– ý         Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite operaționale, conform explicațiilor de mai jos:

Credite de angajament în milioane EUR (cu 3 zecimale)

Obiective și realizări ò || || || Anul N || Anul N+1 || Anul N+2 || Anul N+3 || A se menționa numărul de ani necesar pentru a reflecta durata impactului (cf. punctul 1.6) || TOTAL

REALIZĂRI

Tipul realizării[30] || Costul mediu al realizării || Costuri || Costuri || Costuri || Costuri || Costuri || Costuri || Costuri || Costuri totale

Programe geografice[31] || 2 072,023 || 2 229,937 || 2 288,504 || 2 376,325 || 2 505,849 || 2 666,605 || 2 805,238 || 16 944,481

Programe de cooperare transfrontalieră[32] || 109,054 || 117,365 || 120,448 || 125,070 || 131,887 || 140,348 || 147,644 || 891,815

 COSTURI TOTALE || 2 181,076 || 2 347,302 || 2 408,952 || 2 501,395 || 2 637,736 || 2 806,952 || 2 952,883 || 17 836,296

3.2.3      Impactul estimat asupra creditelor cu caracter administrativ

3.2.3.1 Sinteză

– ¨         Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite administrative

– X          Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite administrative, conform explicațiilor de mai jos:

milioane EUR (cu 3 zecimale)

|| Anul N [33] 2014 || Anul N+1 2015 || Anul N+2 2016 || Anul N+3 2107 || Anul N+4 2018 || Anul N+5 2019 || Anul N+6 2020 || TOTAL

RUBRICA 5 din cadrul financiar multianual || || || || || || || || ||

Resurse umane || 37,036 || 36,662 || 36,289 || 35,919 || 35,919 || 35,919 || 35,919 || 253,662 ||

Alte cheltuieli administrative || 2,244 || 2,192 || 2,173 || 2,155 || 2,155 || 2,155 || 2,155 || 15,227 ||

Subtotal RUBRICA 5 din cadrul financiar multianual || 39,279 || 38,854 || 38,462 || 38,073 || 38,073 || 38,073 || 38,073 || 268,889 ||

|| || || || || || || || ||

În afara RUBRICII 5[34] din cadrul financiar multianual || || || || || || || ||

Resurse umane || 46,898 || 47,534 || 48,170 || 48,806 || 49,441 || 50,077 || 50,713 || 341,639

Alte cheltuieli cu caracter administrativ || 0,525 || 0,564 || 0,578 || 0,600 || 0,723 || 0,671 || 0,705 || 4,366

Subtotal în afara RUBRICII 5 din cadrul financiar multianual || 47,424 || 48,098 || 48,748 || 49,405 || 50,164 || 50,748 || 51,417 || 346,004

TOTAL || 86,703 || 86,952 || 87,211 || 87,479 || 88,238 || 88,821 || 89,491 || 614,894

3.2.3.2   Necesarul de resurse umane estimat

– ¨         Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de resurse umane

– X          Propunerea/inițiativa implică utilizarea de resurse umane, conform explicațiilor de mai jos:

Estimarea trebuie exprimată în valoare întreagă (sau cel mult cu o zecimală)

|| || Anul N || Anul N+1 || Anul N+2 || Anul N+3 || Anul N+4 2018 || Anul N+5 2019 || Anul N+6 2020

Ÿ Posturi din schema de personal (posturi de funcționari și de agenți temporari) ||

|| XX 01 01 01 (la sediu și în birourile de reprezentare ale Comisiei) || 137,8 || 136,4 || 135,1 || 133,7 || 133,7 || 133,7 || 133,7

|| XX 01 01 02 (în delegații) || 78,4 || 77,6 || 76,8 || 76,0 || 76,0 || 76,0 || 76,0

|| XX 01 05 01 (cercetare indirectă) || || || || || || ||

|| 10 01 05 01 (cercetare directă) || || || || || || ||

|| Ÿ Personal extern (în echivalent normă întreagă: ENI)[35] ||

|| XX 01 02 01 (AC, INT, END din „pachetul global”) || 9,3 || 9,2 || 9,1 || 9,0 || 9,0 || 9,0 || 9,0

|| XX 01 02 02 (AC, INT, JED, AL și END în delegații) || || || || || || ||

|| XX 01 04 yy [36] || - la sediu[37] || 93,3 || 91,4 || 89,6 || 87,9 || 86,2 || 84,5 || 82,8

|| - în delegații || 468,1 || 475,3 || 482,4 || 489,6 || 496,7 || 503,9 || 511,0

|| XX 01 05 02 AC, INT, END în cadrul cercetării indirecte) || || || || || || ||

|| 10 01 05 02 (AC, INT, END în cadrul cercetării directe) || || || || || || ||

|| Alte linii bugetare (a se preciza) || || || || || || ||

|| TOTAL || 786,9 || 790,0 || 793,1 || 796,2 || 801,6 || 807,1 || 812,6

XX este domeniul de politică sau titlul din buget în cauză.

Necesarul de resurse umane va fi acoperit de efectivele de personal ale DG-ului în cauză alocate deja gestionării acțiunii și/sau realocate intern în cadrul DG-ului, completate, după caz, prin resurse suplimentare ce ar putea fi alocate DG-ului care gestionează acțiunea în cadrul procedurii de alocare anuală și în lumina constrângerilor bugetare.

3.2.4      Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual 2014-2020

– X          Propunerea/inițiativa este compatibilă cu cadrul financiar multianual 2014-2020.

– ¨         Propunerea/inițiativa necesită o reprogramare a rubricii corespunzătoare din cadrul financiar multianual.

A se explica reprogramarea necesară, precizându-se liniile bugetare vizate și sumele aferente.

– ¨         Propunerea/inițiativa necesită recurgerea la instrumentul de flexibilitate sau la revizuirea cadrului financiar multianual[38].

A se explica necesitatea efectuării acestei acțiuni, precizându-se rubricile și liniile bugetare în cauză, precum și sumele aferente.

3.2.5      Participarea terților la finanțare

– Propunerea/inițiativa nu prevede cofinanțare din partea terților

– X Propunerea/inițiativa prevede cofinanțare, estimată în cele ce urmează:

Este permisă cofinanțarea în cadrul inițiativei, dar nu se indică cifre precise.

Credite în milioane EUR (cu 3 zecimale)

|| Anul N || Anul N+1 || Anul N+2 || Anul N+3 || A se menționa numărul de ani necesar pentru a reflecta durata impactului (cf. punctul 1.6) || Total

A se preciza organismul care asigură cofinanțarea || N/A || || || || || || || N/A

TOTAL credite cofinanțate || N/A || || || || || || || N/A

3.3         Impactul estimat asupra veniturilor

– ý      Propunerea/inițiativa nu are impact financiar asupra veniturilor. – NOTĂ: Este posibil să se genereze venituri bugetare cu o valoare marginală (în raport cu dimensiunea globală a instrumentului) ca urmare a restituirilor aferente operațiunilor cu capital de risc efectuate în cooperare cu instituțiile financiare internaționale.

-        ¨         Propunerea/inițiativa are următorul impact financiar:

-           ¨         asupra resurselor proprii

-           ¨         asupra diverselor venituri

milioane EUR (cu 3 zecimale)

Linie bugetară pentru venituri: || Credite disponibile pentru exercițiul bugetar în curs || Impactul propunerii/inițiativei[39]

Anul N || Anul N+1 || Anul N+2 || Anul N+3 || A se introduce numărul de coloane necesar pentru a reflecta durata impactului (cf. punctul 1.6)

Article …………. || || || || || || || ||

Pentru diversele venituri alocate, a se preciza linia bugetară (liniile bugetare) de cheltuieli afectată (afectate).

A se preciza metoda de calcul al impactului asupra veniturilor.

[1]               Comisia a prezentat o comunicare privind securitatea aprovizionării cu energie și cooperarea internațională, intitulată: „Politica energetică a UE: angajarea în relații cu parteneri din afara frontierelor noastre”, COM(2011) 539 din 7 septembrie 2011.

[2]               Comisia a prezentat o comunicare privind cooperarea în domeniul transporturilor: „UE și regiunile sale învecinate: o abordare reînnoită în privința cooperării în domeniul transporturilor”, COM (2011) 415 din 7 iulie 2011.

[3]               Întreprinderi mici și mijlocii.

[4]               Tehnologii ale informației și comunicațiilor.

[5]               Inclusiv promovarea Agendei privind munca decentă.

[6]               Inclusiv dezvoltarea unui spațiu comun al cunoașterii și inovării.

[7]               În vecinătatea sa, UE ar trebui să promoveze și să sprijine în mod eficient acțiuni privind combaterea schimbărilor climatice, în vederea favorizării unei dezvoltări mai rezistente la schimbările climatice și cu emisii reduse de dioxid de carbon.

[8]               Și anume, pacea și securitatea, reducerea sărăciei, ajutor umanitar, efectuarea de investiții în materie de stabilitate și creștere în țările vizate de politica de extindere și de vecinătate, abordarea provocărilor mondiale, promovarea standardelor și a valorilor UE și a celor internaționale, precum și sprijinirea creșterii și a competitivității în străinătate.

[9]               Ajutorul oficial pentru dezvoltare (Official Development Aid).

[10]             Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

[11]             JO L …

[12]             JO C , , p. .

[13]             JO C , , p. .

[14]             JO L 310, 9 noiembrie 2006, p. 1.

[15]             JO L

[16]             JO L 55, 28.2.2011, p. 13.

[17]             JO L

[18]             JO L

[19]             ABM (Activity-Based Management): gestionarea pe activități – ABB (Activity-Based Budgeting): stabilirea bugetului pe activități.

[20]             Astfel cum se prevede la articolul 49 alineatul (6) litera (a) sau (b) din Regulamentul financiar.

[21]             COM(2011) 200, 8.3.2011.

[22]             Nu se poate subestima dezvoltarea serviciilor și a infrastructurilor TIC, precum și impactul internetului asupra creșterii, a libertății de expresie și a valorilor democratice.

[23]             Explicațiile privind modurile de gestionare, precum și trimiterile la Regulamentul financiar sunt disponibile pe site-ul BudgWeb: http://www.cc.cec/budg/man/budgmanag/budgmanag_en.html

[24]             Astfel cum sunt menționate la articolul 185 din Regulamentul financiar.

[25]             Dif. = credite diferențiate / Nedif. = credite nediferențiate.

[26]             AELS: Asociația Europeană a Liberului Schimb.

[27]             Țările candidate și, după caz, țările potențial candidate din Balcanii Occidentali.

[28]             Anul N este anul în care începe punerea în aplicare a propunerii/inițiativei.

[29]             Asistență tehnică și/sau administrativă și cheltuieli de sprijin pentru punerea în aplicare a programelor și/sau a acțiunilor UE (fostele linii „BA”), cercetare indirectă și cercetare directă.

[30]             Realizările se referă la produsele și serviciile care vor fi furnizate (de ex.: numărul de schimburi de studenți finanțate, numărul de km de străzi construiți etc.).

[31]             Aceste sume sunt indicative. Programarea și alocarea fondurilor în temeiul prezentului regulament se va baza pe principiul „mai mult pentru mai mult”.

[32]             Sume similare vor fi puse la dispoziție în temeiul Regulamentului FEDER pentru susținerea programelor de cooperare transfrontalieră.

[33]             Anul N este anul în care începe punerea în aplicare a propunerii/inițiativei.

[34]             Asistență tehnică și/sau administrativă și cheltuieli de sprijin pentru punerea în aplicare a programelor și/sau a acțiunilor UE (fostele linii „BA”), cercetare indirectă și cercetare directă.

[35]             AC= agent contractual; INT = personal pus la dispoziție de agenți de muncă temporară („Intérimaire”); JED = „Jeune Expert en Délégation” (expert tânăr în delegații); AL= agent local; END= expert național detașat.

[36]             Sub plafonul pentru personal extern din credite operaționale (fostele linii „BA”).

[37]             În special pentru fondurile structurale, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și Fondul european pentru pescuit (FEP).

[38]             A se vedea punctele 19 și 24 din Acordul interinstituțional.

[39]             În ceea ce privește resursele proprii tradiționale (taxe vamale, cotizații pentru zahăr), sumele indicate trebuie să fie sume nete, și anume sume brute după deducerea a 25% pentru costuri de colectare.