17.11.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 312/25

---

Publicarea unei cereri în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare

2010/C 312/15

Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție la cererea de înregistrare în temeiul articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului (1). Declarațiile de opoziție trebuie să parvină Comisiei în termen de șase luni de la data prezentei publicări.

DOCUMENT UNIC

REGULAMENTUL (CE) NR. 510/2006 AL CONSILIULUI

„ΞΥΓΑΛΟ ΣΗΤΕΙΑΣ” (XYGALO SITEIAS)/„ΞΙΓΑΛΟ ΣΗΤΕΙΑΣ” (XIGALO SITEIAS)

NR. CE: EL-PDO-0005-0731-24.11.2008

IGP ( ) DOP ( X )

1.   Denumire:

„Ξύγαλο Σητείας” (Xygalo Siteias)/„Ξίγαλο Σητείας” (Xigalo Siteias)

2.   Statul membru sau țara terță:

Grecia

3.   Descrierea produsului agricol sau alimentar:

3.1.   Tipul produsului:

Clasa 1.3.

Brânzeturi

3.2.   Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1:

„Xygalo Siteias” este un produs obținut prin fermentarea laptelui, de culoare albă, cu o consistență păstoasă și/sau cu o textură granulată, fără coajă. Produsul are un gust proaspăt, acrișor, ușor sărat și o aromă specifică plăcută. Conținutul maxim de umiditate este de 75 %, conținutul maxim de sare este de 1,5 %, conținutul de grăsime în substanță uscată variază între 33 % și 46 %, iar conținutul minim de proteine este de 31,5 %.

„Xygalo Siteias” este produs din lapte de capră sau de oaie, sau din amestecul acestora în cazul în care cantitatea de lapte de capră disponibilă este insuficientă, conținutul de grăsime din laptele de oaie fiind ajustat astfel încât conținutul de grăsime al produsului final să rămână sub 46 % (în substanță uscată). Amestecul de lapte este apoi pasteurizat (opțional) și răcit până la temperatura de 25 °C. Se adaugă sare (NaCl) reprezentând maximum 2 % din greutate, precum și culturi de bacterii acide inofensive și cantități mici de cheag natural din stomacul animalelor (mai ales dacă laptele a fost pasteurizat). Ulterior, laptele este lăsat să fermenteze natural în recipiente pentru uz alimentar care sunt menținute stabile și acoperite, dar nu închise ermetic, pe o perioadă de la șapte până la zece zile, la o temperatură cuprinsă între 15 °C și 20 °C. Surplusul de grăsime este înlăturat de pe suprafața laptelui închegat. Maturarea continuă în aceste recipiente timp de aproximativ o lună la o temperatură cuprinsă între 10 °C și 15 °C, fără a amesteca laptele închegat pe întreaga durată a procesului de fermentare-maturare. În sfârșit, produsul este scurs de zerul concentrat la baza recipientelor, așezat în butoaie pentru uz alimentară și refrigerat la o temperatură sub 4 °C. Dacă laptele nu a fost pasteurizat, „Xygalo Siteias” trebuie să fie refrigerat timp de cel puțin două luni înainte de a fi pus în consum, astfel încât să se poată efectua verificări pentru a garanta că produsul nu conține microorganisme nedorite.

3.3.   Materii prime (numai pentru produsele prelucrate):

Materia primă utilizată pentru prepararea brânzei „Xygalo Siteias” este laptele proaspăt muls de la oi și capre sănătoase, crescute în mod tradițional în cadrul (fostului) district Siteia și pe deplin adaptate la climatul special și la flora din regiune, provenite exclusiv din rase caprine indigene și din rasele locale de ovine (în special, rasele Siteia, Psiloriti și Sfakia și rase hibride ale acestora).

Laptele trebuie să fie muls la cel puțin zece zile după ce animalul a născut, după care fie fermierul transportă laptele la unitatea producătoare, fie acesta este refrigerat în răcitoare pentru lapte și colectat frecvent (de obicei, colectarea laptelui intră în responsabilitatea unității producătoare) într-un vehicul corespunzător sau în lăzi frigorifice.

3.4.   Hrană pentru animale (numai pentru produsele de origine animală):

Oile și caprele sunt crescute extensiv sau cel puțin semiintensiv în mod tradițional, în ținuturi de câmpie și ținuturi muntoase joase care nu depășesc 1 000 de metri. În octombrie și noiembrie (când mieii și iezii nu sunt încă înțărcați), ca urmare a diminuării vegetației naturale și a necesităților crescute de hrană ale animalelor, sunt utilizate frunze de măslin și furaje uscate (trifoi, fân, porumb) într-o concentrație de 30-40 % în funcție de an.

Din decembrie până în aprilie (producție mai mare de lapte după înțărcarea mieilor și a iezilor), animalele se hrănesc cu vegetația sălbatică locală (iarbă și tufișuri, în cea mai mare parte aromate și indigene), care este mai abundentă pe perioada iernii și a ploilor de primăvară [salvie (Salvia fruticosa și Salvia pomifera), trandafir sălbatic („aladania” – Cistus creticus), iarbă neagră (Erica manipuliflora), salvie de Ierusalim (Phlomis lanata), grozamă spinoasă (Calycotome villosa), stejar (Quercus coccifera) și altele]. Încă de la începutul lunii martie, la această hrană se adaugă ramuri și frunze rămase de la elagarea și curățarea anuală a măslinilor. În cursul perioadei de iarnă sunt administrate, de asemenea, furaje uscate care nu depășesc de obicei un total de 20 %, astfel încât să fie acoperite necesitățile animalelor în zilele ploaie, zăpadă sau chiciură abundentă.

Începând cu luna mai și pe perioada verii (producție scăzută de lapte), cele mai multe turme se hrănesc cu diferite cereale uscate provenite de pe câmpurile din regiune, semănate special pentru hrana animalelor de către fermieri, și sunt scoase la păscut pe pășunile acoperite cu vegetație locală. În funcție de an, pot fi administrate furaje uscate din alte regiuni (fân, trifoi, porumb) ca suplimente, într-o concentrație cuprinsă între 30 și 40 %.

3.5.   Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată:

Atât producția și prelucrarea laptelui, cât și prepararea brânzei „Xygalo Siteias” trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată.

3.6.   Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc.:

Ambalarea trebuie să se efectueze în aria delimitată pentru a păstra calitatea produsului (care se deteriorează dacă este transportat neambalat) și a evita riscul considerabil de expunere a produsului vrac la mediul ambiant, respectiv contaminarea cu microorganisme nedorite care diminuează caracteristicile organoleptice ale acestuia, reducând considerabil perioada de conservare deja limitată a produsului (maximum șase luni de la preparare).

„Xygalo Siteias” este ambalat pentru comercializare în recipiente de uz alimentar cu o capacitate maximă de 5 kg. Recipientele relativ mari de 5 kg sunt destinate livrărilor industriale, respectiv consumului de cantități mari într-o perioadă foarte scurtă de timp, astfel încât produsul nu este supus deteriorării.

Capacitatea trebuie limitată astfel încât produsul să fie consumat de către cumpărătorul final într-o perioadă de timp rezonabilă după deschiderea ambalajului fără ca niciuna dintre calitățile organoleptice specifice ale produsului să se piardă. Fiind o brânză moale și tartinabilă, „Xygalo Siteias” nu are un înveliș protector propriu precum brânzeturile tari.

3.7.   Norme specifice privind etichetarea:

Pe ambalajul produsului trebuie să fie indicate cu caractere clare și lizibile:

—	denumirea „ΞΥΓΑΛΟ ΣΗΤΕΙΑΣ” sau „ΞΙΓΑΛΟ ΣΗΤΕΙΑΣ” (și/sau cu caractere latine „XYGALO SITEIAS” sau „XIGALO SITEIAS”), urmată de mențiunea „denumire de origine protejată”, sau o mențiune echivalentă într-o altă limbă folosind alfabetul latin sau alt alfabet;

—	denumirea și adresa atât a unității producătoare, cât și a unității care a ambalat produsul.

Dacă în procesul de preparare este utilizat lapte crud (nepasteurizat), ambalajul trebuie să cuprindă, de asemenea, marcajul special prevăzut de legislația națională și comunitară relevantă.

4.   Delimitare concisă a ariei geografice:

Regiunea în care este fabricată brânza „Xygalo Siteias” cuprinde teritoriile fostului (înainte de 1997) district Siteia aparținând de Prefectura Lassithi din Creta, care, în prezent (din 2008), corespund localităților Siteia, Makry Yialos, Itanos, Lefki și tuturor districtelor acestora. Aceasta este, în principal, o peninsulă cuprinzând toată partea de est a Cretei, care a fost izolată natural de restul insulei de munții Thrypti și Orno la vest și este delimitată de trei porțiuni de mare la nord, la sud și la est.

5.   Legătura cu aria geografică:

5.1.   Specificitatea ariei geografice:

Relief geologic – Climat

Districtul Siteia acoperă o suprafață de 786 km2. Acesta cuprinde în cea mai mare parte teren muntos de altitudine medie (cuprinsă între 300 m și 1 000 m, cu platouri mici), cu o suprafață de câmpie sub 20 % (sub 300 m) și câteva zone înalte (1 000-1 500 m); relieful nu prezintă înălțimi bruște specifice pentru vestul și centrul Cretei, iar acest fapt permite creșterea oilor și a caprelor în cea mai mare parte a regiunii (mai ales în zonele muntoase de altitudine medie și, într-o mai mică măsură, în zonele de câmpie).

Regiunea Siteia prezintă cantități mai reduse de precipitații, vânturi mai puternice și temperaturi mai ridicate decât oricare parte a Cretei aflată la aceeași altitudine.

Media anuală a precipitațiilor nu depășește niciodată 1 100 mm; în zonele muntoase de altitudine medie, precum și în cele centrale, aceasta variază între 500 mm și 800 mm în nord-est, între 300 mm și 500 mm în sud, situându-se sub 300 mm în partea sud-estică.

Temperatura medie anuală este de 18,67 °C pe coasta de nord și cu cel puțin 1 °C mai ridicată în sud, cu o variație a temperaturii anuale de 17 °C. În zonele muntoase de creștere a animalelor, la o altitudine de aproximativ 600 m, temperatura medie anuală estimată este de circa 16,50 °C, cu o variație a temperaturii de aproximativ 20 °C. Temperaturile medii la aceeași altitudine în vestul Cretei sunt cu 1 °C până la 1,5 °C mai scăzute.

Vânturile dominante sunt cele nord-vestice, mai puternice în iulie și august, care împiedică înregistrarea de temperaturi foarte ridicate la orele amiezii. Vânturile sudice bat ocazional în lunile de iarnă și de primăvară, determinând o climă mai blândă și mai caldă.

Numărul de ore de expunere la soare este ridicat, situându-se între 2 700 de ore pe an în nord și peste 3 000 de ore în sud (cea mai mare valoare din Grecia).

Vegetația – Pășuni

Tipul special de relief și de climat permite, de asemenea, prezența unei vegetații specifice. Măslinii (Olea europaea) sunt cultivați extensiv până la o altitudine de aproximativ 600 m, iar vița-de-vie (Vitis vinifera) este cultivată până la aproape 1 000 m. Până în prezent, în regiunea Siteia au fost inventariate peste 700 de specii de plante, comparativ cu aproximativ 1 800 de specii pentru întreaga insulă a Cretei, care este de zece ori mai mare.

Plantele mici lemnoase reprezintă principalul tip de vegetație în zonele necultivate, cu suprafețe extinse acoperite cu plante lemnoase cum ar fi pătrunjelul de câmp spinos (Sarcopoterium spinosum), grozama (Genista acanthoclada), cimbrul (Thymus capitatus), salvia (Salvia fruticosa și Salvia pomifera) și abanosul cretan (Ebenus cretica indigenă).

În zonele cu cea mai mare concentrație de plante indigene se întâlnesc cele mai multe turme de oi și de capre, crescute, în principal, în aer liber și care se hrănesc cu multitudinea de plante aromatice indigene și cu vegetația lemnoasă și erbacee.

Vegetația lemnoasă înaltă („maquis”) predomină pe versanții stâncoși, accesibili în special turmelor de capre și, într-o mai mică măsură, turmelor de oi și include lentiscul (Pistacia lentiscus), stejarul de carmaz („prinos” – Quercus coccifera), măslinul sălbatic („argoulida” – Olea europaea sylvestris), roșcovul sălbatic (Ceratonia siliqua) și grozama spinoasă (Calycotome villosa).

Specii de oi și de capre – metoda de creștere – producția de lapte

Există o rasă locală distinctă, rasa Siteia, care este o subîncrengătură a rasei de oi mici de munte din insulele din Marea Egee. Aceasta este adaptată la zonele cu puțină vegetație și cu cantități reduse de precipitații, precum Siteia, și nu este crescută doar pentru lapte, ci și pentru carne și lână.

Rasa de oi Siteia cuprinde cea mai mare parte a ovinelor crescute în regiunea Siteia (28 000-30 000 de animale în 1995-2000). În ultimii 30 de ani, au fost, de asemenea, crescute și un număr mai mic de animale din rasele Psiloriti și Sfakia; și acestea sunt adaptate la condițiile montane de altitudine medie. Rasele respective sunt, de asemenea, încrucișate cu rasa Siteia pentru a crește producția de lapte a acesteia din urmă. Rasa de oi Siteia este perfect adaptată la mediul său de viață; acest lucru este demonstrat de rezistența oilor la focarele de piroplasmoză (care afectează mai puțin de 1 din 1 000 de animale pe an, doar 25 % dintre cazuri sunt fatale). Conform unor studii recente, oile Siteia produc o cantitate relativ mică de lapte pe cap de animal, și anume 106-115 kg pe an și pe cap de oaie în fermele semiintensive și 72-80 kg în fermele extensive din Siteia, în timp ce producția medie raportată la ansamblul Cretei este de 110-150 kg și, respectiv, de 78-98 kg pe an și pe cap de oaie.

Caprele din regiunea Siteia (18 000-20 000 de animale) reprezintă specii indigene din Grecia perfect adaptate la zonele inaccesibile cu vegetație puțină de tipul tufișurilor.

Oile și caprele din regiunea Siteia sunt crescute în mod tradițional în ferme extensive sau cel puțin în ferme semiintensive, mai puțin în zonele de câmpie și mai ales în regiunile muntoase de altitudine medie (cuprinsă între 300 m și 1 000 m), în baza unui ciclu de creștere anual repetat (a se vedea, de asemenea, punctul 3.4) și pe pășuni cu o varietate de plante indigene aromatice care conferă laptelui un gust deosebit de plăcut. Reproducerea oilor și a caprelor are loc prin împerechere naturală în cadrul turmelor, menținându-se astfel caracteristicile raselor locale.

Creșterea extensivă presupune faptul că turmele de oi și de capre se hrănesc în aer liber pe pășuni „extinse”, cu vegetația din zonă (naturală sau însămânțată prin intervenție umană). Unele turme schimbă pășunile în funcție de anotimp și coboară pe perioada lunilor de iarnă (noiembrie-aprilie). Pentru protecția și monitorizarea animalelor sunt folosite țarcuri tradiționale, care sunt de obicei îngrădite cu pereți de piatră, fără acoperiș. Creșterea semiintensivă presupune faptul că există zone acoperite în care oile și caprele pot fi adăpostite, hrănite și mulse ori de câte ori este necesar pe perioada lunilor reci de iarnă; totuși, în cea mai mare parte a anului, datorită climatului blând din regiunea Siteia, animalele se hrănesc în aer liber prin pășunat. În ultimii 20 de ani, numeroși fermieri și-au construit instalații de adăpost și de muls, îndreptându-se către creșterea semiintensivă și îmbinând elementele pozitive ale metodelor specifice creșterii de tip extensiv și intensiv.

Regiunea Siteia și tradiția creșterii animalelor și a preparării brânzei

Din punct de vedere istoric, încă din perioada minoană, regiunea Siteia a fost dintotdeauna și este încă asociată cu tradiția străveche a locuitorilor săi de creștere a animalelor și de preparare a brânzei. Următoarele dovezi și mărturii sunt citate cu titlu informativ:

—	Vase ceramice pentru prepararea brânzei, perforate aproape de bază, dezgropate într-o casă minoană din Palaiokastro (capitala actualei localități Itanos) în Siteia.

—	Monede din Praissos, cel mai important oraș din regiune în perioada clasică și elenistică, ilustrând o capră, semn al importanței acesteia pentru economia din regiune.

—	Acorduri scrise, cel puțin pentru perioada începând cu anul 1347 și până în 1450 inclusiv, referitoare la încărcăturile frecvente cu brânză din portul Siteia cu destinația Veneția, Egipt (Alexandria), Cipru sau alte orașe.

—	Referiri la Siteia ca fiind una dintre cele șapte regiuni din Creta în care creșterea de oi și capre a înflorit în secolele al XIII-lea și al XIV-lea.

—	Referiri la „brânza bună” ca fiind principalul produs din regiunea Siteia în secolul al XIX-lea.

—	Poziția constantă a districtului Siteia ca unul dintre cele opt districte din Creta unde se practica în secolele al XIX-lea și al XX-lea creșterea animalelor, precum și prepararea celei mai mari cantități de brânză și de lână din toate districtele din Creta atât în 1847, cât și în 1929.

—	Referiri la prepararea de brânză tare și de brânză moale, unt și lână în datele statistice privind Prefectura Lassithi (Siteia fiind cel mai mare district al acesteia) pentru perioada 1937-1938.

—

Prepararea de brânză Xygalo în Siteia, în principal în lunile călduroase de vară din cantitățile reduse de lapte slab de oaie și de capră atât de către gospodine, cât și de către crescătorii de animale în țarcuri din piatră numite mitat. Aceștia foloseau vase ceramice speciale, ulcioare mici din lut (numite kouroupia), care aveau un orificiu în partea inferioară, astfel încât să se poată înlătura zerul fără a sparge cheagul de la suprafață: — referirea scrisă la Xygalo ca fiind un produs din Siteia încă din 1957, preparat în cel puțin una dintre așezările agricole situate în munții de altitudine medie din regiune (Mysirgio în fosta comună Mitato, mitato însemnând brânzărie în dialectul cretan); — înființarea în anii 1970 a primei unități moderne de prelucrare a laptelui în regiunea Siteia; — existența în prezent a două unități care funcționează în regiunea Siteia și care dețin cod de înregistrare ca instalații autorizate pentru prepararea laptelui și a produselor lactate, care prepară brânză și produse lactate tradiționale în baza unei tradiții îndelungate și a unor metode speciale de prelucrare a laptelui aplicate de către crescătorii de animale și de producătorii de brânză din regiune.

5.2.   Specificitatea produsului:

„Xygalo Siteias” este un produs special preparat în baza unei tradiții îndelungate de creștere a animalelor și de preparare a brânzei în regiunea geografică Siteia, folosind o tehnologie specială de preparare și lapte cu caracteristici speciale datorate raselor locale de capre și de oi, metodei tradiționale de creștere, climatului și florei.

„Xygalo Siteias” este descris de către renumiți experți degustători din Grecia ca fiind „o brânză lejeră de dimensiuni mici, cu textură păstoasă, produsă exclusiv în Siteia; aceasta are o aromă bogată, ușor acrișoară și este proaspătă”. Produsul se află pe rafturile supermarketurilor și în meniurile restaurantelor din estul Cretei încă de la începutul anilor 1990, acesta fiind descris începând cu anul 1999 ca fiind o specialitate în restaurantele (atât tradiționale, cât și rafinate) din Atena și Salonic.

Pe internet, CONCRED (Conserving Cretan Diet – o inițiativă susținută de către autoritățile regionale din Creta), care certifică restaurantele care oferă preparate conforme cu dieta cretană, recomandă brânza Xygalo ca un aperitiv excelent sub denumirea de „Xygalo Steiako”.

Diferențierea de alte brânzeturi tartinabile

Densitatea brânzei Xygalo (75 % umiditate) este aceeași cu a brânzei Galotyri din Epirus și vestul Greciei și a brânzei Katiki din Domokos, dar cea dintâi este mai puțin sărată. Brânza Kopanisti din Cyclades și brânza Anevato sunt mai dense (conținut maxim de umiditate de 56 % și, respectiv, 60 %) și conțin, de asemenea, mai multă sare decât Xygalo. Densitatea brânzei Pihtogalo din Hania se situează între valorile menționate mai sus (conținut maxim de umiditate de 65 %).

Sarea din brânza Xygalo este adăugată în lapte și dizolvată anterior fermentării acestuia, acest fapt având drept rezultat un produs final scurs cu un gust mai atenuat și mai puțin sărat. În cazul celorlalte produse (Kopanisti, Anevato, Pihtogalo, Katiki), sarea este adăugată după înlăturarea zerului. Doar în cazul brânzei Galotyri sarea este adăugată în lapte, dar la 24 de ore de la începerea fermentării acestuia.

Caracteristica ce diferențiază semnificativ brânza Xygalo de alte produse similare este conținutul mai scăzut de grăsime, care (în substanța uscată) trebuie să se situeze între o valoare minimă de 33 % și una maximă de 46 % din greutate.

Dimpotrivă, în cazul brânzei Pihtogalo din Hania, conținutul minim de grăsime este mult mai ridicat (50 % din greutate), acesta fiind de 40 %, 43 % sau chiar de 45 % în cazul celorlalte tipuri de brânză. Conținutul scăzut de grăsime este atins prin utilizarea unei proporții ridicate de lapte de capră și/sau înlăturând/smântânind substanța grasă din lapte sau chiar din Xygalo în timpul preparării sale. Nu există o etapă asemănătoare de smântânire în metodele folosite pentru prepararea celorlalte tipuri similare de brânză care sunt supuse, în schimb, unor etape de omogenizare.

5.3.   Legătura cauzală dintre aria geografică și calitatea sau caracteristicile produsului (pentru DOP) sau o calitate anume, reputația sau alte caracteristici ale produsului (pentru IGP):

Sintetizând, există patru elemente esențiale pentru calitatea și caracteristicile brânzei „Xygalo Siteias” care leagă produsul de aria sa geografică (mediu și oameni) și care îl diferențiază, în același timp, de celelalte produse similare:

—

Utilizarea laptelui de înaltă calitate provenit exclusiv de la rasele locale (rasa de oaie Siteia și, într-o măsură mai mică, rasele Psiloriti și Sfakia sau încrucișări ale acestora și rase de capre indigene), crescute după metode tradiționale de creștere a animalelor (extensiv sau cel puțin semiintensiv) în cadrul ariei delimitate și adaptate la climatul specific al acesteia (cantități reduse de precipitații, număr crescut de ore de expunere la soare, temperaturi medii relativ mari, dar fără fluctuații semnificative de-a lungul zilei, vânturi puternice etc.).

—

Existența unei populații de plante indigene și aromatice pe pajiștile naturale din aria delimitată, pe care crescătorii de animale le folosesc pentru hrana oilor și a caprelor, valorificându-le optim pe baza experienței lor în ceea ce privește geologia terenului în toate anotimpurile anului, caracteristicile climatice speciale și vegetația specifică din regiune, care contribuie la producția de lapte, conferind o calitate specială și caracteristici organoleptice plăcute brânzei „Xygalo Siteias”.

—

Utilizarea unei tehnologii speciale pentru prepararea brânzei „Xygalo Siteias”, ale cărei caracteristici principale sunt: — controlul conținutului de grăsime prin smântânirea fie a laptelui la început, fie a produsului după prima etapă de fermentare, astfel încât produsul să fie păstrat cât mai „ușor” posibil; — adăugarea de sare la întreaga cantitate de lapte anterior fermentării acestuia, fapt care are drept rezultat gustul său foarte puțin sărat; — neamestecarea laptelui închegat în niciun moment al procesului de fermentare/maturare, care are loc în mediul natural, astfel încât microflora necesară pentru fermentarea naturală să se poată dezvolta și — realizarea cu succes a separării brânzei „Xygalo Siteias” de zer (în termeni de timp și calitate) ulterior procesului de maturare, astfel încât laptele închegat să fie cât mai puțin fisurat.

—

Supraviețuirea denumirii străvechi a produsului de bază obținut din fermentarea naturală a laptelui „Οξύγαλα” (Oxygala sau lapte acru), modificată ușor în dialectul local din Siteia în „Ξύγαλο” (Xygalo), a cărui metodă de preparare este incredibil de asemănătoare cu cea utilizată în perioada elenistică sau cea romană. În prezent, produse similare poartă denumiri care sunt destul de diferite, în timp ce alte produse lactate au o istorie considerabil mai limitată în aria geografică a Cretei și în Grecia, în general.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini:

[articolul 5 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006]

http://www.minagric.gr/greek/data/Προδιαγραφές%20προϊόντος%20ΞΥΓΑΛΟ%20ΣΗΤΕΙΑΣ.doc

---

(1)  JO L 93, 31.3.2006, p. 12.

---