4.9.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/28

—

salută eforturile depuse de actorii europeni şi africani de la lansarea parteneriatului UE-Africa şi subliniază că este necesar să se urmeze, să se accelereze, să se consolideze şi să se extindă iniţiativele întreprinse deja în cadrul celor opt parteneriate;

—

propune ca CoR să colaboreze la lucrările grupurilor însărcinate cu punerea în aplicare a parteneriatelor tematice, în special privind guvernanţa, Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), schimbările climatice, migraţiile, mobilitatea şi ocuparea forţei de muncă; subliniază necesitatea dotării UE cu instrumente statistice şi de evaluare privind acţiunile de cooperare descentralizată lansate de ALR; aminteşte că Forumurile cooperării descentralizate trebuie să reprezinte un spaţiu privilegiat de dialog între Comisie şi CoR şi că, în acest cadru, este important să se acorde în acest context un rol special relaţiilor UE-Africa;

—

salută Comunicarea Comisiei privind cooperarea dintre UE, Africa şi China şi reaminteşte divergenţele referitoare la obiective şi mijloace, care se manifestă în prezent între politica de ajutor pentru dezvoltare pe continentul african a UE şi cea a Chinei; aceste divergenţe fac cu atât mai necesară o cooperare consolidată, trebuind totodată menţinute şi criteriile ridicate în materie de bună guvernanţă şi de respectare a drepturilor omului;

—

consideră că ar trebui să se prevadă, încă de pe acum, modalităţile de implicare a colectivităţilor locale şi regionale africane, europene şi chineze în dialogul UE-Africa-China şi, în special, în definirea temelor de cooperare;

—

în acest context de criză economică şi financiară, insistă asupra necesităţii de a menţine şi de a întări creditele destinate ajutorului pentru dezvoltare în Africa.

Raportor

:

dl Jean-Louis DESTANS (FR-PSE),

preşedintele Consiliului general al departamentului Eure

1.

salută publicarea Comunicării Comisiei „La un an după Lisabona: parteneriatul UE-Africa în practică”, care reprezintă o evaluare a primului an de punere în practică a Planului de acţiune 2008-2010 şi a celor opt parteneriate tematice destinate concretizării strategiei comune UE-Africa;

2.

salută eforturile depuse de actorii europeni şi africani de la lansarea strategiei comune în decembrie 2007, care au permis să se pună bazele unui parteneriat şi unei cooperări care să meargă „dincolo de dezvoltare”, „dincolo de graniţele Africii” şi „dincolo de instituţii”;

3.

subliniază că aceste prime progrese nu înseamnă că nu este necesar să se urmeze, să se accelereze, să se consolideze şi să se extindă iniţiativele întreprinse deja în cadrul celor opt parteneriate. Strategia de dezvoltare şi de cooperare dintre Uniune şi Africa nu va putea da rezultatele aşteptate decât printr-o angajare constantă şi sporită a celor două părţi. Rezultatele primului an de punere în aplicare trebuie să fie un stimulent pentru actorii europeni şi africani, pentru a-şi intensifica eforturile şi a contribui la reuşita pe termen lung a strategiei;

4.

salută adoptarea unui raport comun de către UE şi de către Uniunea Africană, la 21 noiembrie 2008, care reia concluziile Comisiei Europene;

5.

întâmpină cu interes abordarea Comisiei care, dincolo de un simplu bilanţ, elaborează recomandări pentru viitor pentru:

6.

subliniază că valoarea adăugată pe care ar putea să o aducă Comitetul Regiunilor şi autorităţile locale şi regionale din UE şi Africa în legătură cu ansamblul acestor recomandări, precum şi cu cei trei piloni ai parteneriatului, în special cei intitulaţi „dincolo de dezvoltare” şi „dincolo de instituţii”, este demonstrată şi recunoscută şi că, prin urmare, Comisia ar fi trebuit să îşi axeze comunicarea pe acest aspect;

7.

salută Comunicarea Comisiei „UE, Africa şi China: către un dialog şi o cooperare trilaterale” şi subliniază importanţa acţiunilor lansate, care reprezintă un prim pas pe calea creării de sinergii în favoarea Africii;

8.

consideră că este absolut necesară pentru viitorul continentului african lansarea unei cooperări între Uniune şi China. În fapt, UE şi China au stabilit parteneriate bilaterale cu Africa şi reprezintă primul şi respectiv al treilea partener comercial ca importanţă şi primii doi investitori direcţi pe acest continent;

9.

consideră că este necesară regândirea acestei abordări trilaterale, luând în considerare restul lumii, inclusiv marile ţări emergente;

10.

reaminteşte divergenţele referitoare la obiective şi mijloace care se manifestă în prezent între politica de ajutor pentru dezvoltare pe continentul african a UE şi cea a Chinei; aceste divergenţe fac cu atât mai necesară o cooperare consolidată;

11.

face apel la Uniunea Africană, la statele africane şi la autorităţile locale şi regionale din Africa pentru ca acestea să-şi aducă contribuţia care le revine în definirea temelor de cooperare şi lansarea acestui dialog trilateral; acesta nu trebuie să se limiteze la coordonarea politicilor europeană şi chineză;

12.

îndeamnă responsabilii de la nivel continental, naţional, regional şi local din Africa să formuleze propuneri de cooperare în domeniile care li se par cele mai în măsură să răspundă provocărilor legate de dezvoltare de pe continentul african;

13.

aminteşte că, în acest domeniu, este oportună adoptarea unei abordări suple şi pragmatice pentru identificarea tuturor temelor care pot face obiectul unei cooperări, fără a exclude a priori anumite domenii;

14.

insistă asupra importanţei temei de cooperare intitulate „gestionarea durabilă a mediului şi a resurselor naturale”, având în vedere politicile de exploatare intensivă a resurselor puse în aplicare în Africa;

15.

este surprins de faptul că Comisia nu a acordat prioritate sănătăţii, educaţiei şi cercetării în contextul temelor de cooperare pe care le-a propus, întrucât este vorba de domenii esenţiale pentru dezvoltarea pe termen lung a Africii şi de priorităţi de acţiune definite în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite şi al parteneriatului UE-Africa şi invită, prin urmare, Comisia să îşi consolideze propunerile în acest domeniu;

16.

recomandă să i se acorde Uniunii Africane rolul de interlocutor privilegiat în această relaţie trilaterală, pentru a înlesni o abordare globală şi coerentă dincolo de diferenţele naţionale;

17.

salută organizarea unui summit UE-China în mai 2009 la Praga şi invită Consiliul:

18.

subliniază că UE trebuie să-şi menţină criteriile ridicate în materie de bună guvernanţă şi de respectare a drepturilor omului în politica sa privind ajutorul pentru dezvoltarea continentului african, pusă în practică în cadrul unei cooperări fie bilaterale UE-Africa, fie trilaterale UE-Africa-China;

19.

consideră că această condiţionalitate trebuie abordată în mod dinamic şi progresiv pentru a se putea lua în considerare progresele înregistrate şi politicile lansate de statele africane în favoarea bunei guvernanţe şi a respectării drepturilor omului;

20.

evidenţiază că această cooperare trilaterală UE-Africa-China nu trebuie să însemne alinierea la metodele şi obiectivele Chinei, întrucât un astfel de demers s-ar putea să nu fie compatibil cu valorile şi principiile UE şi cu interesele pe termen lung ale Africii, fără ca acest lucru să excludă căutarea unor interese comune;

21.

afirmă rolul pe termen lung al Comitetului Regiunilor, al ALR europene, africane şi chineze în punerea în practică a dialogului trilateral UE-Africa-China, care trebuie să se materializeze în forme mai concrete, în timp ce relaţiile bilaterale (UE-Africa, Africa-China şi UE-China) tind să se dezvolte;

22.

consideră că modalităţile de punere în aplicare a cooperării şi dialogului trilateral trebuie să ţină seama şi să se adapteze condiţiilor economice şi sociale ale fiecărei regiuni sau teritoriu şi că este oportună implicarea ALR-urilor din UE, Africa şi China în definirea acestor modalităţi;

23.

subliniază că este utilă elaborarea unor instrumente de monitorizare şi control ale punerii în practică a cooperării şi dialogului trilateral, în vederea respectării angajamentelor luate de diversele părţi;

24.

îşi exprimă îngrijorare în legătură cu efectele crizei economice şi financiare internaţionale asupra Africii, în vreme ce atenţia opiniei publice este direcţionată către situaţia ţărilor dezvoltate;

25.

îşi exprimă îngrijorare în legătură cu faptul că ţările în curs de dezvoltare sunt lăsate pe un plan secundar; Africa este revoltător de subreprezentată la G20, ceea ce o împiedică să aibă un cuvânt de spus în cadrul deciziilor internaţionale menite să remedieze criza economică, care are un impact amplificat, direct sau indirect, asupra acestui continent;

26.

aminteşte impactul amplificat, direct sau indirect al acestei crize asupra continentului african, care se datorează fragilităţii modelelor sociale şi economice; impactul direct se concretizează în special prin scăderea volumului exporturilor de materie primă ale ţărilor africane, provocată de încetinirea economiei mondiale, prăbuşirea investiţiilor străine, un risc de agravare a crizei alimentare din cauza absenţei creditelor şi o pierdere de venituri datorată scăderii fondurilor trimise de emigranţii africani, care sunt afectaţi de şomaj în ţările dezvoltate; impactul indirect se concretizează în special prin reducerea ajutorului pentru dezvoltare şi prin reorientarea creditelor ţărilor dezvoltate către susţinerea activităţii economice naţionale;

27.

indică faptul că impactul crizei economice asupra continentului african ar trebui să se manifeste, potrivit estimărilor FMI, printr-o încetinire a creşterii economice, care ar trebui să ajungă la cel mult 3 % în 2009, punând astfel capăt unei creşteri medii de peste 6 % înregistrată în ultimii 5 ani şi unei redresări progresive a situaţiei economice, politice şi sociale pe continentul african;

28.

consideră că în Africa această criză va fi cu atât mai gravă, dată fiind slăbiciunea politicilor sociale şi că aceasta riscă să provoace crize umanitare, politice şi sociale, care ar deveni surse de instabilitate în regiune şi ar putea da naştere la noi conflicte;

29.

în acest context, insistă asupra importanţei parteneriatului UE-Africa şi a proiectului de cooperare UE-Africa-China, precum şi asupra necesităţii de a menţine şi de a întări creditele destinate ajutorului pentru dezvoltare în Africa;

30.

deplânge faptul că anumite state membre au anunţat deja o scădere a ajutorului lor pentru dezvoltare, ceea ce va adânci criza în Africa;

31.

afirmă, în acest context financiar dificil, rolul central al ALR europene, a căror acţiune nu se limitează la furnizarea unei asistenţe financiare substanţiale, ci trece dincolo de aceasta, incluzând transferul de cunoştinţe şi de experienţă şi cooperarea în cadrul unor proiecte concrete;

32.

salută luarea în considerare a societăţii civile şi a actorilor netradiţionali în cadrul parteneriatului UE-Africa şi propunerea Comisiei menită să lanseze consultări cu actorii neinstituţionali importanţi, respectiv societatea civilă, mediul academic şi sectorul privat, pentru a le oferi acestora posibilitatea de a juca un rol activ la punerea în aplicare şi monitorizarea strategiei comune;

33.

reaminteşte Comisiei că este necesar să se facă o distincţie între autorităţile locale şi regionale şi societatea civilă, că ALR europene întreţin relaţii active cu omologii lor din Africa, că acestea cooperează în domenii cum ar fi educaţia, serviciile urbane (apă şi deşeuri), infrastructurile, transporturile, comunicaţiile, dezvoltarea economică teritorială şi sprijinirea guvernanţei locale; de asemenea, că, prin aceste proiecte, ALR au dobândit competenţe, know-how şi experienţă în sectoare deosebit de importante pentru dezvoltarea economică, socială şi politică a continentului african;

34.

afirmă că este, prin urmare, esenţial să se acorde un rol mai important autorităţilor locale şi regionale europene în cadrul parteneriatului UE-Africa şi să se exploateze mai bine experienţa acestora;

35.

consideră că, prin comunicările sale anterioare, în special prin cea intitulată „Autorităţile locale, actori în slujba dezvoltării”, Comisia a recunoscut deschis locul pe care autorităţile locale şi regionale îl ocupă în cooperarea internaţională în favoarea ţărilor în curs de dezvoltare; crede că „Zilele europene ale dezvoltării”, desfăşurate în perioada 15-17 noiembrie 2008, au permis ALR şi Comitetului Regiunilor să demonstreze importanţa contribuţiei lor la cooperarea pentru dezvoltare, precum şi necesitatea de a li se permite să intervină la nivel european şi internaţional în domeniile lor de competenţă;

36.

consideră că, odată recunoscut, acest rol trebuie să se regăsească în fiecare din strategiile de cooperare ale UE, în special cu privire la Africa şi la dialogul UE-Africa-China;

37.

solicită, aşadar, Comisiei să amplifice şi să extindă consultarea societăţii civile şi a actorilor netradiţionali pentru a include autorităţile locale şi regionale, care reprezintă interlocutori indispensabili, precum şi asociaţiile internaţionale care le reprezintă, pentru a garanta participarea ALR europene şi africane la elaborarea politicilor de dezvoltare;

38.

se angajează să încurajeze şi să susţină eforturile de coordonare ale colectivităţilor locale şi teritoriale africane, la nivel naţional şi subnaţional, în vederea consolidării dialogului structurat dintre CoR, autorităţile locale şi regionale ale UE şi ale Africii;

39.

consideră că, în cadrul parteneriatului UE-Africa, implicarea autorităţilor locale şi regionale europene şi africane trebuie să se concretizeze pe trei niveluri:

40.

în acest scop, propune ca CoR să colaboreze la lucrările grupurilor însărcinate cu punerea în aplicare a parteneriatelor tematice formate din statele membre angajate în mod special, din Comisie şi Secretariatul Consiliului; Comitetul Regiunilor aminteşte că face parte din grupul însărcinat cu guvernanţa democratică şi drepturile omului şi că este utilă extinderea acestei participări, în special la celelalte parteneriate în care ALR au un rol important, şi anume: parteneriatul privind Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), parteneriatul privind schimbările climatice, parteneriatul privind migraţiile, mobilitatea şi ocuparea forţei de muncă;

41.

aminteşte că, în prezent, nu există statistici precise, detaliate şi exhaustive privind sumele pe care ALR le consacră cooperării pentru dezvoltare, nici în legătură cu temele de cooperare prioritare sau resursele umane mobilizate; este totuşi vorba de informaţii esenţiale care pot contribui la asigurarea coerenţei şi a sinergiei acestor iniţiative cu obiectivele parteneriatului UE-Africa;

42.

subliniază necesitatea dotării UE cu instrumente statistice şi de evaluare privind acţiunile de cooperare descentralizată lansate de ALR europene în Africa, având în vedere faptul că acţiunile ALR nu pot fi măsurate doar din prismă financiară, dată fiind importanţa ajutorului imaterial pe care îl oferă;

43.

salută recunoaşterea de către Comisiei a necesităţii de a crea o „bursă” a cooperării descentralizate, pentru înlesnirea schimburilor de informaţie, precum şi crearea de noi parteneriate locale de cooperare descentralizată coerente cu acţiunile lansate deja;

44.

precizează că este dispus să creeze şi să întreţină împreună cu Comisia această „bursă”, sub forma unui portal internet care să reprezinte într-un anumit fel prelungirea Forumurilor anuale ale cooperării descentralizate;

45.

aminteşte că Forumurile cooperării descentralizate trebuie să reprezinte un spaţiu privilegiat de dialog şi reflecţie strategică şi politică pe marginea acţiunilor de cooperare descentralizată; este, aşadar, important să se acorde în acest context un rol special relaţiilor UE-Africa, pentru a contribui la consolidarea unei culturi a conlucrării în rândul ALR europene şi africane, la o cunoaştere mai precisă a problematicii locale în ceea ce priveşte dezvoltarea, precum şi la crearea de orientări strategice în legătură cu parteneriatul UE-Africa;

46.

consideră că implicarea ALR în parteneriatul UE-Africa nu trebuie să se limiteze în mod exclusiv la autorităţile europene;

47.

subliniază că procesul de descentralizare în curs şi fenomenul de urbanizare intensivă din Africa situează ALR în centrul provocărilor legate de dezvoltare, în aceeaşi măsură ca şi consecinţele crizei economice şi financiare care vor fi resimţite în primul rând la nivel local;

48.

consideră că implicarea autorităţilor locale şi regionale africane trebuie luată în considerare în cadrul eforturilor menite să sporească eficienţa şi coerenţa politicilor de dezvoltare;

49.

îndeamnă, aşadar, Comisia să consulte, pe lângă societatea civilă, actorii netradiţionali şi ALR europene, colectivităţile locale şi regionale africane, precum şi asociaţiile internaţionale care le reprezintă;

50.

îndeamnă asociaţiile internaţionale ale colectivităţilor locale africane să intensifice coordonarea cu Uniunea Africană şi cu statele africane, pentru întărirea sinergiei între acţiunile întreprinse la nivel naţional şi subnaţional african;

51.

subliniază rolul autorităţilor locale şi regionale, atât europene cât şi africane, în sensibilizarea publicului faţă de problematica dezvoltării, prin gruparea în jurul proiectelor lor concrete de cooperare a asociaţiilor locale şi a cetăţenilor interesaţi de aspectele dezvoltării; acestea vor contribui în acest fel la reuşita parteneriatului, care depinde esenţial de adeziunea comunităţilor din nord şi din sud la obiectivele de cooperare şi dezvoltare;

52.

doreşte să amintească faptul că nu poate exista o guvernanţă democratică autentică fără o adevărată participare a colectivităţilor locale şi regionale la procesul decizional;

53.

menţionează că, prin proiectele pe care le lansează, ALR favorizează întărirea democraţiei şi elaborarea politicilor de bună guvernanţă, aşa cum indică principiile şi axele de intervenţie ale Cartei europene de sprijinire a guvernanţei locale;

54.

subliniază că, mulţumită cooperării în cadrul unor proiecte menite să rezolve problemele de fiecare zi, autorităţile locale şi regionale contribuie la sporirea încrederii în democraţia locală;

55.

subliniază principiul exprimat de CoR privind rolul cooperării descentralizate în cadrul reformei politicilor de dezvoltare, care prevede că o mai bună guvernanţă reprezintă cheia unei politici de dezvoltare reuşite şi că elementul cheie al acestei guvernanţe este recunoaşterea faptului că cele mai bune decizii se iau la nivelul cel mai apropiat de cetăţean;

56.

atrage atenţia asupra faptului că numeroase colectivităţi locale şi regionale ale UE au legături bazate pe teme de dezvoltare cu structurile lor echivalente din ţările africane; acestea au dobândit în acest fel o expertiză, în special în domenii cum ar fi educaţia, sănătatea, cercetarea, serviciile locale (gestionarea apei şi a deşeurilor), pescuit la scară redusă şi acvacultura, infrastructurile, transportul, comunicaţiile, protecţia mediului, dezvoltarea rurală, dezvoltarea economică regională şi activităţile de sprijinire a dezvoltării colectivităţilor locale şi a descentralizării politice;

57.

reaminteşte că ALR contribuie la consolidarea bazei financiare şi politice pentru realizarea ODM, prin fondurile şi asistenţa nematerială pe care acestea le acordă unor proiecte cu parteneri din Africa şi din alte ţări în curs de dezvoltare;

58.

invită Comisia să finanţeze mai susţinut şi să informeze mai bine cu privire la instrumentele şi programele de finanţare a acţiunilor de cooperare pentru dezvoltare ale ALR, având în vedere că fondurile pe care acestea le mobilizează pentru finanţarea de proiecte concrete sunt utilizate în mod direct de comunităţile de bază, contribuind astfel într-un mod direct şi mai puţin birocratic la îmbunătăţirea situaţiei de pe teren;

59.

CoR se angajează să promoveze în rândul ALR programul de dezvoltare „Actorii nestatali şi autorităţile locale în procesul de dezvoltare”, astfel încât acestea să aibă posibilitatea să exploateze întregul potenţial al acestui program, precum şi să propună, dacă este necesar, împreună cu Comisia Europeană, modificări ale regulamentului menite să faciliteze utilizarea sa de către ALR;

60.

îşi exprimă satisfacţia cu privire la faptul că parteneriatul privind schimbările climatice ia în considerare nivelul local în cadrul iniţiativei „Zid verde pentru Sahara” şi subliniază că măsurile adoptate ar trebui adaptate la situaţiile şi nevoile locale specifice, care pot varia semnificativ de la o ţară la alta şi chiar în interiorul aceleiaşi ţări;

61.

subliniază că, dată fiind multitudinea sectoarelor de intervenţie şi diversitatea actorilor publici şi privaţi pe care îi poate reuni, cooperarea descentralizată pentru dezvoltare pusă în practică de autorităţile locale şi regionale reprezintă un puternic factor de dezvoltare locală şi regională;

62.

consideră că ALR pot stimula în acest fel organizarea producţiei, a circuitelor de comercializare sau a activităţilor economice care protejează populaţia şi mediul;

63.

doreşte să sublinieze că, în materie de migraţie, autorităţile locale şi regionale se află în prima linie, atât în ceea ce priveşte problemele provocate de imigraţia ilegală (primirea şi gestionarea celor care pătrund pe teritoriul ţării, munca fără forme legale, criminalitatea şi securitatea urbană), cât şi în ceea ce priveşte serviciile pe care ALR trebuie să le ofere rezidenţilor (asistenţă medicală, educaţie etc.) şi politica de integrare;

64.

reaminteşte că ALR au experienţă în materie de cooperare transfrontalieră şi internaţională, în special cele care se confruntă cu problemele şi consecinţele migraţiei şi că această experienţă se poate dovedi foarte utilă pentru a găsi răspunsuri la problemele legate de migraţie şi de mobilitate;

65.

consideră că nu trebuie pierdută din vedere valoarea adăugată a ALR în cadrul celorlalte parteneriate şi că, dată fiind apropierea lor de populaţiile respective, acestea ar putea juca un rol important; în acest context, subliniază că:

66.

consideră că, în legătură cu aceste observaţii, Comisia ar trebui să acorde un sprijin financiar prioritar acţiunilor de cooperare descentralizată care răspund obiectivelor parteneriatului UE-Africa;

67.

consideră că ar trebui să se prevadă, încă de pe acum, modalităţile de implicare a colectivităţilor locale şi regionale africane, europene şi chineze în dialogul UE-Africa-China şi, în special, în definirea temelor de cooperare;

68.

consideră că este necesară extinderea temelor de cooperare ale dialogului trilateral, având în vedere expertiza şi experienţa ALR, în special în domeniile care intră, în general, în competenţa lor, cum ar fi educaţia, gestionarea apei, transporturile urbane, gestionarea deşeurilor, energia şi dezvoltarea durabilă, şi care reprezintă sectoare de bază pentru dezvoltarea pe termen lung a Africii şi pentru îndeplinirea OMD;

69.

aminteşte diferenţele structurale care există între ALR europene, africane şi chineze în ceea ce priveşte competenţele, dimensiunile sau mijloacele financiare, ceea ce face cu atât mai necesară integrarea rapidă a ALR în parteneriat, pentru a înlesni apariţia unei culturi a conlucrării;

70.

consideră că dialogul trebuie într-adevăr să se organizeze la nivel de continent, la nivel regional şi la nivelul diverselor ţări, dar că este important ca acesta să se efectueze şi la nivel subnaţional;

71.

afirmă voinţa CoR de promovare a proiectelor de cooperare trilaterală între ALR din UE, Africa şi China, valorificând contactele stabilite până în prezent şi sprijinind identificarea de noi parteneri şi de noi acţiuni de cooperare descentralizată.