EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52009AP0377

Cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid (reformare) ***I Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 7 mai 2009 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid (reformare) (COM(2008)0820 – C6-0474/2008 – 2008/0243(COD))
P6_TC1-COD(2008)0243 Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 7 mai 2009 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2009 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid (reformare)
ANEXA I
ANEXA II

OJ C 212E , 5.8.2010, p. 370–404 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

5.8.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 212/370


Joi, 7 mai 2009
Cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid (reformare) ***I

P6_TA(2009)0377

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 7 mai 2009 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid (reformare) (COM(2008)0820 – C6-0474/2008 – 2008/0243(COD))

2010/C 212 E/52

(Procedura de codecizie - reformare)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0820),

având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 63 alineatul (1) litera (a) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0474/2008),

având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative (1),

având în vedere scrisoarea din 3 aprilie 2009 a Comisiei pentru afaceri juridice, adresată Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne în conformitate cu articolul 80a alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

având în vedere articolele 80a și 51 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și (A6-0284/2009),

A.

întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea în cauză nu conține nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.

aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost adaptată pentru a ține seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei și astfel cum este modificată în cele ce urmează;

2.

solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.


(1)  JO C 77, 28.3.2002, p. 1.


Joi, 7 mai 2009
P6_TC1-COD(2008)0243

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 7 mai 2009 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2009 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid (reformare)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 63 primul paragraf punctul (1) litera (a),

Având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe (4) trebuie să facă obiectul mai multor modificări substanțiale. Din motive de claritate, ar trebui să se procedeze la reformarea regulamentului menționat.

(2)

O politică comună în domeniul azilului, incluzând un sistem european comun de azil, reprezintă un element constitutiv al obiectivului Uniunii Europene de a crea, în mod treptat, un spațiu de libertate, securitate și justiție deschis celor care, forțați de circumstanțe, caută în mod legitim protecție în Comunitate.

(3)

Consiliul European, cu ocazia reuniunii sale speciale de la Tampere, din 15 și 16 octombrie 1999, a convenit să lucreze pentru instituirea unui sistem european comun de azil, întemeiat pe aplicarea integrală și globală a Convenției de la Geneva privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951, astfel cum a fost modificată prin Protocolul de la New York, din 31 ianuarie 1967, asigurându-se astfel că nicio persoană nu este trimisă înapoi unde riscă să fie persecutată, și anume menținând principiul nereturnării. În acest sens și fără a aduce atingere criteriilor responsabilității stipulate de prezentul regulament, statele membre, respectând toate principiul nereturnării, sunt considerate țări sigure de către resortisanții țărilor terțe.

(4)

Concluziile de la Tampere exprimă de asemenea faptul că acest sistem ar trebui să includă, pe termen scurt, o metodă clară și operațională pentru determinarea statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil.

(5)

O astfel de metodă ar trebui să se întemeieze pe criterii obiective și echitabile atât pentru statele membre, cât și pentru persoanele în cauză. Ar trebui, în principiu, să facă posibilă determinarea rapidă a statului membru responsabil, astfel încât să garanteze accesul efectiv la procedurile pentru determinarea statutului conferit de protecția internațională și să nu compromită obiectivul prelucrării rapide a cererilor de protecție internațională.

(6)

În ceea ce privește introducerea în faze succesive a unui sistem european comun de azil care să ducă, pe termen lung, la elaborarea unei proceduri comune și a unui statut uniform, valabil în întreaga Uniune pentru cei care beneficiază de azil, este indicat în această etapă, în paralel cu realizarea progreselor necesare în lumina experienței, să se confirme principiile care stau la baza Convenției privind determinarea statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre ale Comunităților Europene, semnată la Dublin la 15 iunie 1990 (Convenția de la Dublin), a cărei punere în aplicare a stimulat procesul de armonizare a politicilor în materie de azil.

(7)

Prima etapă în crearea unui sistem european comun de azil ║ este finalizată. Consiliul European din 4 noiembrie 2004 a adoptat Programul de la Haga care stabilește obiectivele care trebuie puse în aplicare în domeniul libertății, securității și justiției, în perioada 2005-2010. În acest sens, Programul de la Haga a invitat Comisia să încheie evaluarea instrumentelor juridice din prima fază și să înainteze Consiliului și Parlamentului European instrumentele și măsurile aferente celei de a doua faze, în vederea adoptării acestora înainte de sfârșitul anului 2010.

(8)

Serviciile din statele membre competente în materie de azil ar trebui să primească sprijin practic pentru a-și îndeplini cerințele operaționale zilnice. În acest caz, Biroul european de sprijin în domeniul azilului, înființat prin Regulamentul (CE) nr. …/… din…  (5) , are de jucat un rol esențial.

(9)

Pe baza rezultatelor evaluărilor întreprinse, este oportun, în acest stadiu, să se confirme principiile care stau la baza Regulamentului (CE) nr. 343/2003, efectuând, în același timp, îmbunătățirile necesare astfel încât, pe baza experienței acumulate, să crească eficacitatea sistemului și protecția oferită celor care solicită protecție internațională în temeiul acestei proceduri.

(10)

În vederea garantării egalității de tratament pentru toți solicitanții și beneficiarii de protecție internațională, precum și pentru a se asigura coerența cu acquis-ul comunitar în vigoare în domeniul azilului, în special cu Directiva 2004/83/CE din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională, și referitoare la conținutul protecției acordate (6), este adecvată extinderea domeniul de aplicare a prezentului regulament pentru a include solicitanții de protecție subsidiară și persoanele care beneficiază de protecție subsidiară.

(11)

Pentru a asigura un tratament egal al tuturor solicitanților de azil, Directiva ║…/…/CE a Parlamentului European și a Consiliului din … [privind standardele minime pentru primirea solicitanților de azil]  (7) este aplicabilă în ceea ce privește procedura de determinare a statului responsabil, în conformitate cu prezentul regulament.

(12)

În conformitate cu Convenția din 1989 a Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului și cu Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, interesul superior al copilului ar trebui să primeze în aplicarea de către statele membre a prezentului regulament. În plus, ar trebui stabilite garanții procedurale specifice pentru minorii neînsoțiți, având în vedere vulnerabilitatea deosebită a acestora.

(13)

În conformitate cu Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cu Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, respectul pentru unitatea familiei ar trebui să primeze în aplicarea de către statele membre a prezentului regulament.

(14)

Prelucrarea împreună a cererilor de protecție internațională ale membrilor unei singure familii de către un singur stat membru face posibilă asigurarea unei examinări în detaliu a cererilor și o coerență a deciziilor luate, precum și evitarea separării membrilor unei familii.

(15)

Pentru a asigura respectarea deplină a principiului unității familiei și a interesului superior al copilului, existența unei relații de dependență între solicitant și familia sa extinsă, pe motiv de graviditate sau maternitate, de stare a sănătății sau de vârstă înaintată, ar trebui să devină un criteriu obligatoriu de responsabilitate. În cazul în care solicitantul este un minor neînsoțit, prezența, pe teritoriul unui alt stat membru, a unei rude care pot avea grijă de acesta, ar trebui să devină, de asemenea, criteriu obligatoriu de responsabilitate.

(16)

Orice stat membru ar trebui să poată deroga de la criteriul responsabilității, în special din considerente umanitare și caritabile, și să poată examina o cerere de protecție internațională prezentată acestuia sau altui stat membru, chiar dacă responsabilitatea efectuării unei asemenea examinări nu îi revine acestuia în temeiul criteriilor obligatorii stabilite de prezentul regulament, cu condiția ca statul membru și solicitantul să fie de acord.

(17)

Un interviu individual ar trebui organizat pentru a facilita determinarea statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională, și ▐ pentru a informa verbal solicitantul cu privire la aplicarea prezentului regulament.

(18)

În conformitate, în special cu articolul 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, ar trebui stabilite garanții juridice și dreptul la o cale de atac eficientă în ceea ce privește deciziile legate de transferurile către statul membru responsabil, pentru a asigura protecția eficientă a drepturilor persoanelor vizate.

(19)

În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la o cale de atac eficientă ar trebui să cuprindă atât examinarea aplicării prezentului regulament, cât și a situației de drept și de fapt din statul membru spre care solicitantul este transferat, pentru a se asigura respectarea dreptului internațional.

(20)

În sensul prezentului regulament, termenul de „detenție” nu ar trebui să aibă o conotație penală sau punitivă, ci să se refere la o măsură pur administrativă și temporară, echivalentă cu o operațiune de reținere.

(21)

Detenția solicitanților de azil ar trebui aplicată în conformitate cu principiul conform căruia o persoană nu poate fi supusă detenției pentru simplul motiv că solicită protecție internațională. În special, detenția solicitanților de azil trebuie aplicată în conformitate cu articolul 31 din Convenția de la Geneva, în centre administrative de reținere, diferite de penitenciare, și în circumstanțe excepționale clar definite și beneficiind de garanțiile prevăzute de Directiva …/…/CE ║ [privind standardele minime pentru primirea solicitanților de azil]. În plus, folosirea detenției în vederea transferului către statul membru responsabil ar trebui limitată și ar trebui să facă obiectul aplicării principiului proporționalității în ceea ce privește mijloacele adoptate și obiectivele urmărite.

(22)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1560/2003 al Comisiei, din 2 septembrie 2003 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 343/2003 al Consiliului (8), transferurile către statul membru responsabil pot fi efectuate în mod voluntar, prin plecare controlată sau sub escortă. Statele membre ar trebui să încurajeze transferurile voluntare și să asigure că transferurile controlate sau sub escortă au loc în condiții umane, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale și a demnității umane.

(23)

Crearea progresivă a unui spațiu fără frontiere interne în care libera circulație a persoanelor este garantată în conformitate cu Tratatul ║ și stabilirea politicilor comunitare privind condițiile de intrare și ședere a resortisanților țărilor terțe, inclusiv eforturile comune către gestionarea frontierelor externe, face necesară stabilirea unui echilibru între criteriile responsabilității în spiritul solidarității.

(24)

Aplicarea prezentului regulament poate crea, în anumite situații, o povară suplimentară asupra statelor membre confruntate cu o situație deosebit de urgentă, care supune unei presiuni deosebite capacitățile lor de primire, sistemul de azil sau infrastructura. În asemenea circumstanțe, pentru ca principiului solidarității să nu fie doar un deziderat, este necesară stabilirea unei proceduri eficiente care să permită suspendarea temporară a transferurilor către statul membru vizat și oferirea de asistență financiară în conformitate cu instrumentele financiare comunitare în vigoare. Suspendarea temporară a transferurilor efectuate în conformitate cu sistemul Dublin poate, astfel, să conducă la o solidaritate crescută în raport cu statele membre ale căror sisteme de azil sunt confruntate cu o presiune deosebită, în special din cauza situației lor geografice și demografice.

(25)

Pentru ca toți solicitanții de protecție internațională să beneficieze de un nivel adecvat de protecție în toate statele membre, această procedură de suspendare a transferurilor ar trebui aplicată și atunci când Comisia consideră că nivelul de protecție oferit solicitanților de protecție internațională într-un anumit stat membru nu este în conformitate cu legislația comunitară privind azilul, în special în ceea ce privește condițiile de primire , condițiile care trebuie îndeplinite pentru a beneficia de protecție internațională și accesul la procedura de azil.

(26)

Această prodedură de suspendare a transferurilor reprezintă o măsură excepțională menită să răspundă problemelor care apar în situații de presiune excepțională sau preocupărilor crescânde cu privire la protecție.

(27)

Comisia ar trebui să reexamineze periodic progresele realizate în vederea unei dezvoltări mai solide pe termen lung și a armonizării sistemului european comun de azil, precum și gradul în care măsurile de solidaritate și disponibilitatea unei prodeduri de suspendare facilitează realizarea acestui progres și să prezinte un raport cu privire la aceste progrese.

Având în vedere că sistemul de la Dublin nu a fost elaborat pentru a fi un mecanism de repartizare echitabilă a responsabilităților în materie de examinare a cererilor de protecție internațională și că unele statele membre, în special din cauza poziției lor geografice, sunt expuse în mod special fluxurilor migratorii, este esențial să fie analizate și propuse instrumente obligatorii din punct de vedere juridic pentru a asigura un grad mai ridicat de solidaritate între statele membre, precum și standarde de protecție mai ridicate. Aceste instrumente ar trebui, în special, să faciliteze detașarea funcționarilor din alte state membre, pentru a acorda asistență statelor membre care se confruntă cu presiuni specifice și în care solicitanții nu pot beneficia de norme de protecție suficiente și, atunci când capacitățile de primire ale unui stat membru sunt insuficiente, să faciliteze reinstalarea beneficiarilor de protecție internațională în alte state membre, cu condiția ca persoanele în cauză să își dea acordul, iar drepturile fundamentale ale acestora din urmă să fie respectate.

(28)

Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (9) se aplică prelucrării datelor cu caracter personal, efectuate de către statele membre în vederea aplicării prezentului regulament.

(29)

Datorită schimbului de date cu caracter personal referitoare la solicitantul care urmează să fie transferat, inclusiv a datelor sensibile privind sănătatea acestuia, realizat înaintea efectuării unui transfer, autoritățile competente în materie de azil sunt în măsură să ofere solicitanților asistență adecvată și să asigure continuitatea protecției și a drepturilor conferite acestora. O dispoziție specifică ar trebui introdusă pentru a asigura protecția datelor referitoare la solicitanții aflați în această situație, în conformitate cu Directiva 95/46/CE.

(30)

Aplicarea prezentului regulament poate fi facilitată, iar eficiența sa consolidată, prin aranjamente bilaterale între statele membre pentru îmbunătățirea comunicării între serviciile competente, reducând termenele pentru procedura sau simplificând prelucrarea cererilor de preluare sau reprimire, sau stabilind procedurile privind executarea transferurilor.

(31)

Continuitatea dintre sistemul de determinare a statului membru responsabil stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 343/2003 și sistemul stabilit prin prezentul regulament ar trebui asigurată. În mod similar, ar trebui asigurată coerența între prezentul regulament și Regulamentul (CE) nr. ║…/… al Parlamentului European și al Consiliului din … [privind instituirea sistemului „Eurodac” pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Regulamentului (CE) nr. …/… de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională depusă într-unul din statele membre de un resortisant al unei țări terțe sau de un apatrid]  (10) .

(32)

Funcționarea sistemului Eurodac, astfel cum a fost stabilit prin Regulamentul (CE) ║…/…║ [privind instituirea sistemului „Eurodac” pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Regulamentului (CE) nr. …/… de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională depusă într-unul din statele membre de un resortisant al unei țări terțe sau de un apatrid] și în special punerea în aplicare a articolelor 6 și 10 din acesta, ar trebui să faciliteze aplicarea prezentului regulament.

(33)

Funcționarea Sistemului de informații privind vizele, instituit prin Regulamentul (CE) nr. 767/2008 al Parlamentului și al Consiliului din 9 iulie 2008 privind Sistemul de informații privind vizele (VIS) și schimbul de date între statele membre cu privire la vizele de scurtă ședere (11) și, în special, punerea în aplicare a articolelor 21 și 22 conținute de acesta, ar trebui să faciliteze punerea în aplicare a prezentului regulament.

(34)

În ceea ce privește tratamentul persoanelor care intră sub incidența domeniului de aplicare a prezentului regulament, statele membre sunt legate prin obligațiile care le incumbă în temeiul instrumentelor de drept internațional la care sunt parte.

(35)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor pentru exercitarea competențelor de executare delegate Comisiei (12).

(36)

În special, Comisia ar trebui abilitată║ să adopte toate condițiile și procedurile pentru punerea în aplicare a, prevederilor referitoare la minorii neînsoțiți și la reîntregirea familiei cu rudele aflate în întreținere și să adopte criteriile necesare pentru efectuarea de transferurilor. Întrucât măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice aspectele neesențiale ale prezentului Regulament prin adăugarea unor elemente noi neesențiale, acestea trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(37)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 343/2003 au fost adoptate prin Regulamentul (CE) nr. 1560/2003. Anumite prevederi ale Regulamentului (CE) nr. 1560/2003 ar trebui încorporate în prezentul regulament, din motive de claritate sau deoarece pot servi unui interes comun. În special, este important, atât pentru statele membre, cât și pentru solicitanții de azil vizați, să existe un mecanism general pentru găsirea unei soluții în cazuri de divergențe de opinii între statele membre în ceea ce privește aplicarea unei dispoziții a prezentului regulament. De aceea, se justifică încorporarea în prezentul regulament a mecanismului prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1560/2003 pentru soluționarea diferendelor referitoare la clauza umanitară și extinderea domeniului de aplicare a acestuia la totalitatea prezentului regulament.

(38)

Monitorizarea eficace a aplicarării prezentului regulament necesită evaluări periodice.

(39)

Prezentul Regulament respectă drepturile fundamentale și principiile care sunt recunoscute în special de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene ║. În special, prezentul regulament urmărește să asigure respectarea deplină a dreptului de azil garantat de articolul 18 și să promoveze aplicarea articolelor 1, 4, 7, 24 și 47 din Carta menționată anterior și ar trebuise aplice în mod corespunzător.

(40)

Dat fiind că obiectivul prezentului regulament, și anume stabilirea criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentată într-un stat membru de către un resortisant al unui stat terț sau de către un apatrid, nu poate fi îndeplinit în mod suficient de către statele membre și, având în vedere dimensiunea și efectele sale, poate fi prin urmare mai bine îndeplinită la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este menționat la articolul 5 al tratatului. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat de articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea respectivului obiectiv,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

OBIECT ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Obiectul

Prezentul regulament stabilește criteriile și mecanismele de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament:

(a)

„resortisant al unei țări terțe” înseamnă orice persoană care nu este cetățean al Uniunii în sensul articolului 17 alineatul (1) al Tratatului ║ și care nu este o persoană care beneficiază de dreptul comunitar de liberă circulație, astfel cum acesta este definit la articolul 2 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (13);

(b)

„cerere de protecție internațională” înseamnă o cerere de protecție internațională, astfel cum este definită la articolul 2 litera (g) din Directiva 2004/83/CE;

(c)

„solicitant” sau „solicitant de azil” înseamnă un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid sau un apatrid care a prezentat o cerere de protecție internațională, cu privire la care nu s-a luat încă o decizie definitivă;

(d)

„examinarea unei cereri de protecție internațională” înseamnă orice măsură de examinare, decizie sau hotărâre pronunțată cu privire la cererea de protecție internațională de către o autoritate competentă în conformitate cu Directiva 2005/85/CE a Consiliului (14) cu excepția procedurilor de determinare a statului membru responsabil în conformitate cu prezentul regulament și cu Directiva 2004/83/CE;

(e)

„retragerea unei cereri de protecție internațională” înseamnă acțiunea prin care solicitantul încetează procedura inițiată prin prezentarea cererii sale de, în conformitate cu Directiva 2005/85/CE, fie în mod explicit, fie în mod implicit;

(f)

„persoana care beneficiază de protecție internațională” înseamnă un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid a cărui nevoie de protecție internațională, în sensul articolului 2 litera (a) din Directiva 2004/83/CE, a fost recunoscută;

(g)

„minor” înseamnă un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid sub vârsta de 18 ani;

(h)

„minor neînsoțit” înseamnă un minor, care sosește pe teritoriul statului membru neînsoțit de un adult responsabil pentru el în temeiul legii sau al cutumei și atât timp cât aceștia nu sunt luați în întreținere efectiv de o asemenea persoană; include minori care sunt lăsați neînsoțiți după ce au intrat pe teritoriul statelor membre;

(i)

„membri ai familiei” înseamnă, în măsura în care familia exista deja în țara de origine, următorii membri ai familiei solicitantului care sunt prezenți pe teritoriul statelor membre:

soțul solicitantului de azil sau partenerul său necăsătorit într-o relație stabilă, atunci când legislația sau practica statului membru în cauză rezervă cuplurilor necăsătorite un tratament comparabil cu cel rezervat cuplurilor căsătorite, în temeiul legislației sale privind străinii;

copiii minori ai cuplurilor în sensul primei liniuțe sau ai solicitantului, cu condiția ca ei să fie necăsătoriți și indiferent dacă sunt născuți din căsătorie sau în afara căsătoriei sau adoptați astfel cum se definește prin dreptul intern;

copiii minori căsătoriți ai cuplurilor menționate la prima liniuță sau ai solicitantului, indiferent dacă sunt născuți din căsătorie sau în afara căsătoriei sau sunt adoptați conform dreptului intern și cu condiția ca aceștia să nu fie însoțiți de soț/soție , atunci când este în interesul lor superior să locuiască împreună cu solicitantul;

tatăl, mama sau tutorele solicitantului atunci când solicitantul este minor și necăsătorit sau în cazul în care acesta este minor și căsătorit și nu este însoțit(ă) de soț/soție , dar este în interesul său superior să locuiască împreună cu tatăl, mama sau tutorele;

frații minori necăsătoriți ai solicitantului, când solicitantuleste un minor și necăsătorit sau când solicitantul sau frații săi sunt minori și căsătoriți și nu sunt însoțiți/însoțite de soț/soție , dar este în interesul unuia sau a mai multora dintre ei ca aceștia să locuiască împreună;

(j)

„permis de ședere” însemnă orice autorizație eliberată de autoritățile statelor membre care autorizează un resortisant al unui țări terțe sau un apatrid să stea pe teritoriul său, inclusiv documentele care materializează autorizația de a rămâne pe teritoriu în cadrul unui regim de protecție temporară sau până ce încetează circumstanțele care împiedică ducerea la îndeplinire a unei măsuri de îndepărtare, cu excepția vizelor și a autorizațiilor de ședere eliberate în perioada necesară pentru determinarea statului membru responsabil, astfel cum este stabilit prin prezentul regulament sau în timpul examinării unei cereri de protecție internațională sau a unei cereri de permis de ședere;

(k)

„viza” înseamnă autorizația sau decizia statului membru necesară în vederea tranzitului sau a intrării pentru o ședere intenționată în acel stat membru sau în mai multe state membre. Tipul vizei este determinat în conformitate cu următoarele definiții:

(i)

„viza de ședere de lungă durată” înseamnă autorizația sau decizia statului membru necesară în vederea intrării pentru o ședere intenționată în acel stat membru pentru o perioadă care depășește trei luni;

(ii)

„viza de ședere de scurtă durată” înseamnă autorizația sau decizia statului membru necesară în vederea intrării pentru o ședere intenționată în acel stat membru sau în mai multe state membre pentru o perioadă a cărei durată totală nu depășește trei luni;

(iii)

„viza de tranzit” înseamnă autorizația sau decizia statului membru necesară în vederea intrării pentru tranzitarea teritoriului acelui stat membru sau al altor state membre, cu excepția tranzitului aeroportuar;

(iv)

„viza de tranzit aeroportuar” înseamnă autorizația sau decizia care permite unui resortisant al unui stat terț care este supus, în mod specific, acestei cerințe să treacă prin zona de tranzit a unui aeroport și aceasta fără a intra pe teritoriul național al statului membru în cauză, în timpul unei escale sau al unui transfer între două secțiuni ale unui zbor internațional.

(l)

„riscul sustragerii de la procedură” înseamnă, într-un caz individual, existența unor motive bazate pe criterii obiective definite de lege, de a considera că un solicitant sau un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid care este implicat într-o decizie de transfer se poate sustrage procedurii.

CAPITOLUL II

PRINCIPII GENERALE ȘI GARANȚII

Articolul 3

Accesul la procedura de examinare a unei cereri de protecție internațională

(1)   Statele membre examinează orice cerere de protecție internațională prezentată de un resortisant al unei țări terțe sau de un apatrid pe teritoriul oricăreia dintre ele, inclusiv la frontieră sau în zonele de tranzit. Cererea este examinată de un singur stat membru și anume acela pe care criteriile stabilite de capitolul III din prezentul regulament îl desemnează responsabil.

(2)   Atunci când niciun stat membru responsabil de examinarea cererii de protecție internațională nu poate fi desemnat pe baza criteriilor menționate în prezentul regulament, primul stat membru în care este prezentată cererea protecție internațională este responsabil de examinarea acesteia.

(3)   Orice stat membru își rezervă dreptul, de a trimite un solicitant de azil către o țară terță sigură, sub rezerva normelor și garanțiilor prevăzute în Directiva 2005/85/CE.

Articolul 4

Dreptul la informare

(1)   De îndată ce o cerere de protecție internațională este prezentată, autoritățile competente ale statelor membre informează solicitantul de azil în ceea ce privește aplicarea prezentului regulament, și, în special, referitor la:

(a)

obiectivele prezentului regulament și consecințele depunerii unei alte cereri într-un alt stat membru;

(b)

criteriile de alocare a responsabilității și ierarhizarea acestora;

(c)

procedura generală și termenele care trebuie respectate de către statele membre;

(d)

rezultatele posibile ale procedurii și consecințele acestora;

(e)

posibilitatea de a contesta o decizie de transfer;

(f)

faptul că autoritățile competente pot face schimb de date referitoare la solicitant numai în scopul punerii în aplicare a obligațiilor care decurg din prezentul regulament;

(g)

dreptul de acces la datele care îl(o) privesc și dreptul de a solicita rectificarea datelor inexacte referitoare la persoana sa sau ștergerea datelor prelucrate în mod ilegal care îl(o) privesc , precum și procedurile de urmat pentru exercitarea acestor drepturi, inclusiv datele de contact ale autorităților menționate la articolul 34 și ale autorităților naționale pentru protecția datelor care tratează plângerile referitoare la protecția datelor cu caracter personal.

(2)   Informațiile menționate la alineatul (1) sunt furnizate în scris, într-o limbă pe care solicitantul o înțelege sau despre care se poate presupune, în mod rezonabil, că o înțelege . Statele membre folosesc broșura comună elaborată în acest scop în temeiul alineatului (3).

Pentru o înțelegere adecvată din partea solicitantului, informațiile îi sunt comunicate, de asemenea, și oral, în cadrul interviului organizat în temeiul articolului 5.

Statele membre furnizează informațiile într-un mod adaptat vârstei solicitantului.

(3)   O broșură comună care să conțină cel puțin informațiile stipulate la alineatul (1) va fi întocmită în conformitate cu procedura de reglementare prevăzută la articolul 41 alineatul (2).

Articolul 5

Interviul individual

(1)   Statul membru care desfășoară procesul de determinare a statului membru responsabil în temeiul prezentului regulament, convoacă solicitanții la un interviu individual cu o persoană calificată în conformitate cu legislația națională să conducă un astfel de interviu.

(2)   Interviul individual este menit să faciliteze procesul de determinare a statului membru responsabil, în special să permită solicitantului să furnizeze informațiile relevante necesare pentru identificarea corectă a statului membru responsabil, precum și să informeze oral solicitantul despre punerea în aplicare a prezentului regulament.

(3)   Interviul individual se desfășoară în timp util după prezentarea unei cereri de protecție internațională și, în orice caz, înainte de luarea oricărei decizii de transferare a solicitantului spre statul membru responsabil, în temeiul articolului 25 alineatul (1).

(4)   Interviul individual se desfășoară într-o limbă pe care solicitantul o înțelege sau despre care se poate presupune, în mod rezonabil, că ║o înțelege și în care acesta este capabil să comunice. Dacă este cazul, statele membre aleg un interpret capabil să asigure o comunicare adecvată între solicitant și persoana care conduce interviul individual.

(5)   Interviul individual are loc în condiții care asigură o confidențialitate corespunzătoare.

(6)   Statul membru care efectuează interviul individual elaborează un raport succint care conține principalele informații furnizate de către solicitant în cadrul interviului și pune la dispoziția solicitantului o copie a raportului. Raportul este atașat oricărei decizii de transfer efectuate în temeiul articolului 25 alineatul (1).

Articolul 6

Garanții acordate minorilor

(1)   Interesul superior al copilului reprezintă elementul fundamental pentru statele membre în ceea ce privește toate procedurile prevăzute de prezentul regulament.

(2)   Statele membre se asigură că un reprezentant , în sensul articolului 2 litera (i) din Directiva 2005/85/CE, reprezintă și/sau asistă minorul neînsoțit în legătură cu toate procedurile prevăzute de prezentul regulament. Acest reprezentant poate fi același cu reprezentantul menționat în articolul 24 din Directiva ║…/…/CE [privind standardele minime pentru primirea solicitanților de azil];

(3)   Pentru evaluarea interesului superior al copilului, statele membre cooperează strâns între ele și țin cont, în special, de următorii factori:

(a)

posibilitățile de reîntregire a familiei;

(b)

bunăstarea și dezvoltarea socială a minorului, ținând cont, în special, de apartenența sa etnică, religioasă, culturală sau lingvistică;

(c)

considerente privind siguranța și securitatea, în special când există riscul ca respectivul copil să fie o victimă a traficului de ființe umane;

(d)

opinia minorului, în conformitate cu vârsta și maturitatea sa.

(4)    Statele membre stabilesc proceduri pentru identificarea membrilor familiei sau a altor rude ale minorilor neînsoțiți care se află în statele membre , cu asistența organizațiilor internaționale sau a altor organizații competente, în cazul în care aceasta este necesară . Acestea încep identificarea membrilor familiei minorului neînsoțit sau a altor rude ale acestuia cât mai curând posibil, după prezentarea cererii de protecție internațională, protejând, în același timp, interesul superior al minorului.

(5)   Autoritățile competente menționate la articolul 34 care soluționează cererile referitoare la minorii neînsoțiți primesc o instruire corespunzătoare privind nevoile specifice ale minorilor.

(6)     În cadrul aplicării prezentului regulament și în conformitate cu condițiile menționate la articolul 17 din Directiva 2005/85/CE, statele membre pot folosi controalele medicale pentru a determina vârsta minorilor neînsoțiți.

În cazurile în care se recurge la controalele medicale, statele membre se asigură că acestea sunt realizate în mod rezonabil și complet, în conformitate cu standardele științifice și etice.

CAPITOLUL III

CRITERIILE DE DETERMINARE A STATULUI MEMBRU RESPONSABIL

Articolul 7

Ierarhizarea criteriilor

(1)   Criteriile pentru determinarea statului membru responsabil sunt aplicate în ordinea în care acestea sunt prezentate în acest capitol.

(2)   Statul membru responsabil în conformitate cu criteriile stabilite în acest capitol este determinat pe baza situației existente în momentul în care solicitantul de azil a prezentat prima oară cererea sa de protecție internațională unui stat membru.

Articolul 8

Minorii neînsoțiți

(1)   În cazul în care solicitantul este un minor neînsoțit, statul membru responsabil de examinarea cererii de protecție internațională este acela unde un membru al familiei sale se află în mod legal, cu condiția că aceasta să fie în interesul superior al copilului.

(2)   În cazul în care solicitantul este un minor neînsoțit , iar niciunul dintre membrii familiei acestuia, în sensul articolului 2 litera (i), nu are ședere legală într-un alt stat membru, însă o altă persoană care are o legătură de rudenie cu acesta se află în mod legal în alt stat membru și poate avea grijă de el, respectivul stat membru este responsabil de examinarea cererii, cu condiția ca acest lucru să fie în interesul superior al minorului.

(3)   Când membrii familiei solicitantului sau alte rude ale acestuia se află în mod legal în mai mult de un stat membru, statul membru responsabil de examinarea cererii este stabilit în funcție de ceea ce este în interesul superior al copilului.

(4)   În absența unui membru al familiei sau a altei rude, statul membru responsabil de examinarea cererii este acela în care minorul și-a prezentat cererea de protecție internațională cu condiția că aceasta să fie în interesul superior al copilului.

(5)   Condițiile și procedurile pentru punerea în aplicare a alineatelor (2) și (3) sunt adoptate de către Comisie. Aceste măsuri, vizând modificarea unor elemente neesențiale ale prezentului regulament prin completarea acestuia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 41 alineatul (3).

Articolul 9

Membri ai familiei cărora li s-a acordat protecție internațională

În cazul în care solicitantul de azil are un membru al familiei, indiferent dacă familia s-a format anterior în țara de origine, căruia i-a fost permis să rezide în calitate de persoană căreia i s-a acordat protecție internațională într-un stat membru, acel stat membru este responsabil de examinarea cererii de protecție internațională, cu condiția ca persoanele în cauză să-și fi exprimat în scris dorința în acest sens.

Articolul 10

Membri ai familiei care solicită protecție internațională

În cazul în care solicitantul de azil are un membru al familiei într-un stat membru a cărui cerere de protecție internațională în respectivul stat membru nu a făcut încă obiectul unei prime decizii pe fond, statul membru este responsabil de examinarea cererii de protecție internațională, cu condiția ca persoana în cauză să-și fi exprimat în scris dorința în acest sens.

Articolul 11

Rudele aflate în întreținere

(1)   Atunci când solicitantul de azil depinde de asistența unei rude, pe motiv de graviditate sau copil nou născut, boală gravă, dizabilitate gravă sau bătrânețe, sau atunci când o rudă depinde de asistența solicitantului din aceleași motive, statul membru responsabil de examinarea cererii este considerat ca fiind cel mai în măsură să îi lase împreună sau să îi reunească, cu condiția că legăturile de familie să fi existat în țara de origine și ca persoanele vizate să-și fi exprimat în scris dorința în acest sens. Pentru determinarea statului membru corespunzător, se ține cont de interesele persoanelor vizate, cum ar fi capacitatea persoanei dependente de a călători.

(2)   Condițiile și procedurile pentru punerea în aplicare a ║ alineatului (1) sunt adoptate de către Comisie. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament prin completarea acestuia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 41 alineatul (3).

Articolul 12

Procedura familială

Atunci când mai mulți membri ai familiei prezintă cereri de protecție internațională în același stat membru simultan sau la date destul de apropiate pentru ca procedurile de determinare a statului membru responsabil să se desfășoare împreună și când aplicarea criteriilor menționate de prezentul regulament ar duce la separarea lor, statul membru responsabil este determinat pe baza următoarelor dispoziții:

(a)

responsabilitatea pentru examinarea cererilor de protecție internațională ale tuturor membrilor familiei aparține statului membru pe care criteriile îl indică ca fiind responsabil de a prelua de cel mai mare număr de membri ai familiei;

(b)

în celelalte cazuri, responsabilitatea aparține statului membru pe care criteriile îl indică ca fiind responsabil de examinarea cererii celui mai în vârstă dintre aceștia.

Articolul 13

Eliberarea permiselor de ședere sau a vizelor

(1)   În cazul în care solicitantul de azil se află în posesia unui permis de ședere valabil, statul membru care a eliberat documentul este responsabil de examinarea cererii de protecție internațională.

(2)   În cazul în care solicitantul de azil deține o viză valabilă, statul membru care a eliberat viza este responsabil de examinarea cererii de protecție internațională, cu excepția cazului în care viza a fost eliberată în reprezentarea sau pe baza autorizării scrise a altui stat membru. În acest caz, acest din urmă stat membru este responsabil de examinarea cererii de protecție internațională. Atunci când un stat membru consultă mai întâi autoritatea centrală a unui alt stat membru, în special din motive de securitate, răspunsul celui din urmă la consultare nu reprezintă autorizare scrisă în sensul prezentei dispoziții.

(3)   În cazul în care solicitantul de azil este titularul unuia sau a mai multor permise de ședere sau vize valabile eliberate de diferite state membre, responsabilitatea examinării cererii de protecție internațională este asumată de statele membre în următoarea ordine:

(a)

statul membru care a eliberat permisul de ședere care conferă dreptul la cea mai lungă ședere sau, atunci când perioadele de valabilitate sunt identice, statul membru care a eliberat permisul de ședere cu data de expirare cea mai îndepărtată;

(b)

statul membru care a eliberat viza cu cea mai îndepărtată dată de expirare atunci când vizele sunt de același tip;

(c)

atunci când vizele sunt de tip diferit, statul membru care a eliberat viza cu cea mai lungă perioadă de valabilitate sau, atunci când perioadele de valabilitate sunt identice, statul membru care a eliberat viza cu data de expirare cea mai îndepărtată.

(4)   Atunci când solicitantul de azil este titularul numai al unuia sau al mai multor permise de ședere care au expirat cu mai puțin de doi ani înainte sau al uneia sau mai multor vize care au expirat cu mai puțin de șase luni înainte și care i-au permis acestuia să intre pe teritoriul statului membru, alineatele (1), (2) și (3) se aplică atât timp cât solicitantul nu a părăsit teritoriile statelor membre.

Atunci când solicitantul de azil este titularul unuia sau a mai multor permise de ședere care au expirat de mai mult de doi ani sau al uneia sau mai multor vize care au expirat de mai mult de șase luni și care i-au permis acestuia să intre pe teritoriul unui stat membru și când acesta nu a părăsit teritoriul statelor membre, statul membru în care este depusă cererea de protecție internațională este responsabil.

(5)   Faptul că permisul de ședere sau viza a fost eliberat pe baza unei identități false sau uzurpate sau prin prezentarea unor documente falsificate, contrafăcute sau care nu sunt valabile, nu împiedică atribuirea responsabilității statului membru care le-a eliberat. Cu toate acestea, statul membru care a eliberat permisul de ședere sau viza nu este responsabil dacă poate stabili că s-a comis o fraudă după ce permisul sau viza au fost eliberate.

Articolul 14

Intrarea și/sau șederea

(1)   Atunci când se stabilește, pe baza probelor sau a dovezilor circumstanțiale astfel cum sunt descrise în cele două liste menționate la articolul 22 alineatul (3) din prezentul regulament, inclusiv datele la care face referire capitolul III al Regulamentului (CE) nr. …/… [privind instituirea sistemului „Eurodac” pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Regulamentului (CE) nr. …/… de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională depusă într-unul din statele membre de un resortisant al unei țări terțe sau de un apatrid] că un solicitant de azil a trecut ilegal frontiera într-un stat membru pe uscat, pe mare sau pe calea aerului venind dintr-o țară terță, statul membru în care s-a intrat astfel este responsabil de examinarea cererii de protecție internațională. Această responsabilitate încetează la douăsprezece luni de la data la care a avut loc trecerea ilegală a frontierei.

(2)   Atunci când un stat membru nu poate sau nu mai poate fi responsabil în conformitate cu alineatul (1), și atunci când se stabilește, pe baza probelor sau a dovezilor circumstanțiale astfel cum sunt descrise în cele două liste menționate la articolul 22 alineatul (3), că solicitantul de azil – care a intrat ilegal pe teritoriul statelor membre sau în împrejurări de intrare care nu pot fi stabilite – a locuit pentru o perioada continuă de cel puțin cinci luni înainte de a depune cererea de protecție internațională într-un stat membru, acel stat membru este responsabil de examinarea cererii de protecție internațională.

În cazul în care solicitantul a locuit pentru perioade de timp de cel puțin cinci luni în mai multe state membre, statul membru al ultimei șederi este responsabil de examinarea cererii de protecție internațională.

Articolul 15

Intrare fără obligația de a deține viză

(1)   Atunci când un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid intră pe teritoriul unui stat membru în care este exonerat de obligația de a deține viză, acel stat membru este responsabil de examinarea cererii sale de protecție internațională.

(2)   Principiul menționat la alineatul (1) nu se aplică în cazul în care resortisantul unei țări terțe sau apatridul prezintă cererea sa de protecție internațională în alt stat membru, în care de asemenea este exonerat de obligația de a deține viză. În acest caz, acest din urmă stat membru este responsabil de examinarea cererii de protecție internațională.

Articolul 16

Cerere formulată într-o zonă de tranzit internațional a unui aeroport

Atunci când cererea de protecție internațională este formulată în zona de tranzit internațional al unui aeroport al unui stat membru de către un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid, acel stat membru este responsabil de examinarea cererii.

CAPITOLUL IV

CLAUZE DISCREȚIONARE

Articolul 17

Clauze discreționare

(1)   Prin derogare de la articolul 3 alineatul (1), fiecare stat membru poate, în special din motive umanitare și caritabile, decide să examineze o cerere de protecție internațională care îi este prezentată de un resortisant al unei țări terțe sau de un apatrid, chiar dacă această examinare nu este responsabilitatea sa în temeiul criteriilor prezentate de prezentul regulament, cu condiția ca solicitantul își dea consimțământul.

În acest caz, acel stat membru devine statul membru responsabil în sensul prezentului regulament și își asumă obligațiile asociate acestei responsabilități. După caz, acesta informează statul membru anterior responsabil, statul membru care conduce o procedură pentru determinarea statului membru responsabil sau statul membru căruia i-a fost solicitat să preia sau să reprimească solicitantul prin utilizarea rețelei electronice de comunicații DubliNet, instituită în temeiul articolului 18 din Regulamentul (CE) nr. 1560/2003.

Statul membru care devine responsabil în conformitate cu acest alineat indică, de îndată, în Eurodac, că și-a asumat responsabilitatea, în temeiul articolului 6 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. …/…║ [privind instituirea sistemului „Eurodac” pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Regulamentului (CE) nr. …/… de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională depusă într-unul din statele membre de un resortisant al unei țări terțe sau de un apatrid].

(2)   Statul membru în care este prezentată cererea de protecție internațională și care desfășoară procesul de determinare a statului membru responsabil sau statul membru responsabil poate cere, în orice moment, unui alt stat membru, să primească un solicitant pentru a reuni membrii unei familii, precum și alte rude, din motive umanitare bazate în special pe considerente familiale sau culturale chiar dacă acest din urmă stat membru nu este responsabil în conformitate cu criteriile prevăzute la articolele 8-12 ║. Persoanele în cauză trebuie să își dea consimțământul în scris.

Cererea de preluare conține toate elementele de care dispune statul membru solicitant pentru a permite statului membru solicitat să evalueze situația.

Statul membru solicitat face toate verificările necesare pentru a justifica motivele umanitare invocate și ia o decizie privind solicitarea în termen de două luni de la primirea acesteia. O decizie de refuz a cererii trebuie motivată.

În cazul în care statul membru solicitat acceptă solicitarea, responsabilitatea pentru examinarea cererii îi este transferată.

CAPITOLUL V

OBLIGAȚIILE STATULUI MEMBRU RESPONSABIL

Articolul 18

Obligațiile statului membru responsabil

(1)   Statul membru responsabil de examinarea cererii de protecție internațională în conformitate cu prezentul regulament este obligat să:

(a)

preia, în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolele 21, 22 și 28, un solicitant de azil care a prezentat o cerere într-un stat membru diferit;

(b)

reprimească, în condițiile prevăzute la articolele 23, 24 și 28, un solicitant a cărui cerere se află în curs de examinare și care a prezentat cererea într-un alt stat membru sau care se află pe teritoriul altui stat membru fără permis de ședere;

(c)

reprimească, în condițiile prevăzute la articolele 23, 24 și 28, un solicitant care și-a retras cererea aflată în curs de examinare și care a prezentat o cerere în alt stat membru;

(d)

reprimească, în condițiile prevăzute la articolele 23, 24 și 28, un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid a cărui cerere a respinsă și care a prezentat o cerere în al stat membru sau care se află pe teritoriul altui stat membru fără permis de ședere.

(2)   În toate situațiile prezentate la alineatul (1) literele (a)-(d) statul membru responsabil examinează sau finalizează examinarea cererii de protecție internațională prezentată de solicitant, în sensul articolului 2 litera (d). Când statul membru responsabil a întrerupt examinarea unei cereri ca urmare a retragerii acesteia de către solicitant, statul revocă decizia respectivă și finalizează examinarea cererii, în sensul articolului 2 litera (d).

Articolul 19

Încetarea responsabilităților

(1)   Atunci când un stat membru eliberează un permis de ședere unui solicitant, obligațiile specificate la articolul 18 (1), sunt transferate acelui stat membru.

(2)   Obligațiile specificate la articolul 18 (1), încetează atunci când statul membru responsabil de examinarea cererii poate stabili, atunci când i se solicită preluarea sau reprimirea unui solicitant sau altei persoane, astfel cum se prevede la articolul 18 alineatul (1) litera (d), că persoana în cauză a părăsit teritoriul statelor membre pentru o perioadă de cel puțin trei luni, cu excepția cazului în care e persoana în cauză is este titularul unui permis de ședere valabil eliberat de statul membru responsabil.

O cerere depusă după o asemenea absență va fi analizată precum o cerere nouă care dă naștere unei noi proceduri de stabilire a statului membru responsabil.

(3)   Obligațiile specificate la articolul 18 alineatul (1) literele (c) și (d), încetează când statul membru responsabil de examinarea cererii poate stabili, când i se solicită reprimirea unui solicitant sau unei alte persoane, astfel cum se prevede la articolul 18 alineatul (1) litera (d) că persoana în cauză a părăsit teritoriul statului membru ca urmare a respectării deciziei de întoarcere sau măsurii de îndepărtare pe care a emis-o în urma retragerii sau respingerii cererii.

O cerere depusă după o asemenea absență va fi analizată precum o cerere nouă care dă naștere unei noi proceduri de stabilire a statului membru responsabil.

CAPITOLUL VI

PROCEDURI DE PRELUARE ȘI REPRIMIRE

Secțiunea I

Începutul procedurii

Articolul 20

Începutul procedurii

(1)   Procesul de determinare a statului membru responsabil în temeiul prezentului regulament începe imediat ce cererea de protecție internațională este prezentată pentru prima oară într-un stat membru.

(2)   O cerere de protecție internațională se prezumă că a fost prezentată odată ce un formular depus de solicitantul l sau un proces-verbal întocmit de autorități a ajuns la autoritățile competente ale statului membru în cauză. Atunci când o cerere nu este făcută în scris, perioada dintre declarația de intenție și întocmirea procesului-verbal ar trebui să fie cât mai scurtă cu putință.

(3)   În sensul prezentului regulament, situația unui minor care însoțește solicitantul de azil și răspunde definiției unui membru al familiei menționată la articolul 2 litera (i) nu este disociată de aceea a părintelui sau a tutorelui și este de competența statului membru responsabil pentru examinarea cererii de protecție internațională a părintelui sau tutorelui, chiar dacă minorul nu este solicitant de azil individual, cu condiția să fie în interesul superior al acestuia. Același tratament se aplică copiilor născuți după sosirea solicitantului de azil pe teritoriul statelor membre, fără a fi nevoie să se inițieze o nouă procedură de preluare a acestora.

(4)   Atunci când cererea de protecție internațională este prezentată autorităților competente ale unui stat membru de către un solicitant care se află pe teritoriul altui stat membru, determinarea statului membru responsabil se face de către statul membru pe al cărui teritoriu se află solicitantul de azil. Acest din urmă stat membru este informat, fără întârziere, de către statul membru care a primit cererea și apoi, în sensul prezentului regulament, este considerat statul membru în care s-a prezentat cererea de protecție internațională.

Solicitantul este informat în scris despre acest transfer și despre data la care acesta a avut loc.

(5)   Un solicitant de azil care se află în alt stat membru și acolo prezintă o cerere de protecție internațională după retragerea primei sale cereri efectuate într-un alt stat membru în timpul procedurii de determinare a statului membru responsabil este reprimit, în condițiile prevăzute la articolele 23, 24 și 28, de către statul membru în care s-a prezentat prima dată cererea de protecție internațională, în vederea finalizării procedurii de determinare a statului membru responsabil de examinarea cererii de protecție internațională.

Această obligație încetează în cazul în care statul membru căruia i s-a solicitat încheierea procesului de stabilire a statului membru responsabil stabilește că solicitantul de azil a părăsit între timp teritoriile statelor membre pentru o perioada de cel puțin trei luni sau a obținut un permis de ședere din partea unui alt stat membru.

O cerere depusă după o asemenea absență este considerată o cerere nouă, care dă naștere unei noi proceduri de stabilire a statului membru responsabil.

Secțiunea II

Proceduri privind cererile de preluare

Articolul 21

Prezentarea unei cereri de preluare

(1)   Atunci când un stat membru în care s-a prezentat o cerere de protecție internațională consideră că alt stat membru este responsabil de examinarea cererii, acesta poate, pe cât de repede posibil și în orice caz în trei luni de la data la care a fost prezentată cererea în sensul articolului 20 alineatul (2), cere celuilalt stat membru să preia solicitantul.

Atunci când cererea de preluare a unui solicitant nu este făcută în termenul de trei luni, responsabilitatea pentru examinarea cererii de protecție internațională aparține statului membru în care s-a prezentat cererea.

(2)   Statul membru solicitant poate cere un răspuns urgent în cazurile în care cererea de protecție internațională s-a prezentat ca urmare a refuzării permisiunii de a intra sau de a rămâne, a unei arestări pentru ședere ilegală sau ca urmare a comunicării sau executării unei hotărâri de îndepărtare și/sau atunci când solicitantul de azil este ținut în detenție.

Cererea menționează motivele care justifică un răspuns urgent și perioada în care este așteptat un răspuns. Această perioadă este de cel puțin o săptămână.

(3)   În ambele situații, cererea de preluare de către alt stat membru este prezentată folosindu-se un formular standard și include probele sau dovezile circumstanțiale astfel cum sunt descrise în cele două liste menționate la articolul 22 alineatul (3) și/sau elemente relevante din declarația solicitantului de azil care permit autorităților statului membru solicitat să verifice dacă acesta este responsabil în temeiul criteriilor prevăzute de prezentul regulament.

Normele privind determinarea și procedurile de transmitere a cererilor sunt adoptate în conformitate cu procedurade reglementare menționată la articolul 41 alineatul (2).

Articolul 22

Răspunsul la o cerere de preluare

(1)   Statul membru solicitat face cercetările necesare și hotărăște asupra cererii de preluare a solicitantului de azil în termen de două luni de la data la care cererea a fost primită.

(2)   În procedura de determinare a statului membru responsabil cu examinarea cererii de protecție internațională stabilită de prezentul regulament, se folosesc elemente de probă și dovezi circumstanțiale.

(3)   În conformitate cu procedura de reglementare prevăzută la articolul 41 alineatul (2) se stabilesc două liste și se revizuiesc periodic, care indică elementele de probă și dovezile circumstanțiale în conformitate cu următoarele criterii:

(a)

Elemente de probă:

(i)

Se referă la probele formale care determină responsabilitatea în temeiul prezentului regulament, atâta timp cât nu sunt respinse prin proba contrară.

(ii)

Statele membre pun la dispoziție comitetului menționat la articolul 41 modele ale diferitelor tipuri de documente administrative, în conformitate cu tipologia stabilită în lista cu probele formale.

(b)

Dovezi circumstanțiale:

(i)

Se referă la elemente indicative care deși refutabile, pot fi suficiente, în anumite cazuri, în funcție de valoarea probatorie atribuită acestora.

(ii)

Valoarea lor probatorie, în ceea ce privește responsabilitatea pentru examinarea cererii de protecție internațională este evaluată de la caz la caz.

(4)   Cerința privind proba nu trebuie să depășească ceea ce este necesar pentru o bună aplicare a prezentului regulament.

(5)   În absența unor probe formale, statul membru solicitat își recunoaște responsabilitatea dacă dovezile circumstanțiale sunt coerente, verificabile și suficient de detaliate pentru a stabili responsabilitatea.

(6)   Atunci când statul membru solicitant a invocat urgența, în conformitate cu dispozițiile articolului 21 alineatul (2), statul membru solicitat depune toate eforturile pentru a se conforma termenului cerut. În cazuri excepționale, când se poate demonstra că examinarea cererii de preluare a unui solicitant este complexă, statul membru solicitat poate răspunde după termenul cerut, dar în orice caz în termen de o lună. În astfel de situații, statul membru solicitat comunică decizia sa de amânare a răspunsului statului membru solicitant în termenul cerut inițial.

(7)   Absența răspunsului la expirarea termenului de două luni menționat la alineatul (1) și a termenului de o lună menționat la paragraful 6 echivalează cu acceptarea cererii și determină obligația de a prelua persoana în cauză, inclusiv obligația de a asigura buna organizare a sosirii acesteia.

Secțiunea III

Proceduri privind cererile de reprimire

Articolul 23

Prezentarea unei cereri de reprimire

(1)   În cazul în care statul membru în care s-a depus o cerere ulterioară de protecție internațională, sau pe teritoriul căruia solicitantul sau altă persoană menționată la articolul 18 alineatul (1) litera (d) locuiește fără a fi titularul unui permis de ședere, consideră că este responsabil un alt stat membru, în conformitate cu articolul 20 alineatul (5) și articolul 18 alineatul (1) literele (b), (c) și (d), poate cere ca acest alt stat membru să reprimească persoana.

(2)   În cazul unei cereri ulterioare de protecție internațională, cererea de reprimire a persoanei în cauză se face cât mai rapid posibil și în orice caz, în termen de o lună de la primirea rezultatului pozitiv transmis de unitatea centrală Eurodac, în conformitate cu articolul 6 alineatul (6) din Regulamentul CE nr. ║…/…║ [privind instituirea sistemului „Eurodac” pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Regulamentului (CE) nr. …/… de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională depusă într-unul din statele membre de un resortisant al unei țări terțe sau de un apatrid].

În cazul în care cererea de reprimire a solicitantului care a prezentat cererea de protecție internațională se bazează pe alte dovezi decât cele provenite din sistemul Eurodac, acestea se trimit statului membru solicitat în termen de trei luni de la data depunerii cererii de protecție internațională în sensul articolului 20 alineatul (2).

(3)   În cazul în care nu există o cerere ulterioară de protecție internațională și în cazul în care statul membru decide să caute în sistemul Eurodac, în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. ║…/…║ [privind instituirea sistemului „Eurodac” pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Regulamentului (CE) nr. …/… de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională depusă într-unul din statele membre de un resortisant al unei țări terțe sau de un apatrid], cererea de reprimire a persoanei în cauză se va face cât mai rapid posibil și în orice caz, în termen de o lună de la primirea rezultatului pozitiv transmis de unitatea centrală Eurodac, astfel cum prevede articolul 13 alineatul (4) din regulament.

În cazul în care cererea de reprimire a persoanei în cauză se bazează pe alte dovezi decât cele provenite din sistemul Eurodac, acestea se trimit statului membru solicitat în termen de trei luni de la data la care statul solicitat ia cunoștință de faptul că alt stat membru poate fi responsabil pentru persoana în cauză.

(4)   În cazul în care cererea de reprimire a unui solicitant sau a unei alte persoane, astfel cum este definită la articolul 18 alineatul (1) litera (d) nu se efectuează în termenul prevăzut la alineatele (2) și (3) din prezentul articol, responsabilitatea examinării cererii de protecție internațională aparține statului membru în care s-a depus cererea ulterioară sau pe teritoriul căruia locuiește persoana fără permis de ședere.

(5)   Cererea de reprimire a solicitantului sau privind o altă persoană menționată la articolul 18 alineatul (1) litera (d) se face folosindu-se un formular standard și include probele sau dovezile circumstanțiale și/sau mențiuni relevante din declarațiile persoanei, care să permită autorităților statului membru solicitat să verifice dacă este responsabil.

Normele privind probele și dovezile circumstanțiale și interpretarea acestora și determinarea și procedurile de transmitere a cererilor se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 41 alineatul (2).

Articolul 24

Răspunsul la o cerere de reprimire

(1)   Statul membru solicitat efectuează verificările necesare și emite o decizie privind cererea de reprimire a persoanei în cauză cât de curând posibil, și în niciun caz nu depășește termenul de o lună de la data primirii cererii. Atunci când cererea se bazează pe date obținute din sistemul EURODAC, acest termen se reduce la două săptămâni.

(2)   Absența unui răspuns în termenul de o lună sau de două săptămâni menționat la alineatul (1), se înțelege acceptarea cererii, și implică obligația de a reprimi ║ persoana în cauză, inclusiv obligația de a se asigura de buna organizare a primirii acesteia.

Secțiunea IV

Garanții procedurale

Articolul 25

Notificarea unei decizii de transfer

(1)   Atunci când statul membru solicitat este de acord să preia sau să reprimească solicitantul sau altă persoană menționată la articolul 18 alineatul (1) litera (d) statul membru solicitant notifică solicitantului de azil decizia de a o transfera către statul membru responsabil și, după caz, de a nu examina cererea acesteia de protecție internațională. Asemenea notificări se fac în scris, într-o limbă pe care solicitantul o înțelege sau care se poate presupune în mod rezonabil că o înțelege și într-un termen de maxim 15 zile lucrătoare de la data primirii răspunsului de la statul membru solicitat.

(2)   Decizia menționată la alineatul (1) stabilește motivele pe care este întemeiată, inclusiv o descriere a etapelor principale din cadrul procedurii care permite luarea deciziei. Aceasta conține detalii privind căile de atac disponibile și termenele aplicabile acestor căi de atac, precum și informații referitoare la persoane sau organisme care ar putea oferi asistență juridică specifică și/sau reprezentare pentru persoana în cauză. Aceasta conține detalii privind termenul de realizare a transferului și, dacă este necesar, conține informații referitoare la locul și data la care persoana în cauză trebuie să se prezinte, în cazul în care aceasta se deplasează către statul membru responsabil prin mijloace proprii. Termenele pentru efectuarea transferului se stabilesc astfel încât să ofere persoanei o perioadă de timp rezonabilă pentru a introduce o cale de atac în conformitate cu articolul 26.

Articolul 26

Căi de atac

(1)   Solicitantul sau altă persoană menționată la articolul 18 alineatul (1) litera (d) are dreptul la o cale atac în justiție, sub forma unui apel sau unei revizuiri, în fapt și în drept, a deciziei de transfer menționate la articolul 25, în fața unei instanțe naționale.

(2)   Statele membre prevăd o perioadă de timp rezonabilă în care persoana în cauză să își poată exercita dreptul de a apela la o cale eficientă de atac, în conformitate cu alineatul (1).

Acest termen este de minimum 10 zile lucrătoare, începând cu data notificării prevăzute la articolul 25 alineatul (1).

(3)   În cazul unei căi de atac sau a unei revizuiri privind decizia de transfer menționată la articolul 25, autoritatea menționată la alineatul (1) din prezentul articol decide , fie în urma solicitării persoanei în cauză, fie în lipsa unei astfel de cereri, fie din oficiu, cât mai curând posibil, și, în orice caz, nu mai târziu de cinci zile lucrătoare de la introducerea căii de atac sau a revizuirii, dacă persoana în cauză poate rămâne sau nu pe teritoriul statului membru în cauză în așteptarea pronunțării unei hotărâri privind aceste căi de atac sau revizuiri.

(4)   Nu are loc nici un transfer înainte de luarea deciziei menționate la alineatul 3. O decizie de a nu permite persoanei vizate să ramână pe teritoriul statului membru în cauză în așteptarea pronunțării unei hotărâri privind aceste căi de atac sau revizuiri, precizează motivele pe care se bazează.

(5)   Statele membre asigură persoanei în cauză accesul la asistență juridică și/sau reprezentare și, după caz, asistență lingvistică.

(6)   Statele membre se asigură că asistența juridică și/sau reprezentarea necesare sunt oferite , la cerere, gratuit în temeiul articolului 15 alineatele (3)-(6) din Directiva 2005/85/CE .

Procedurile de acces la asistență juridică și/sau reprezentare în asemenea cazuri sunt stabilite în dreptul intern.

Secțiunea V

Detenția în scopul transferului

Articolul 27

Detenția

(1)   Statele membre nu țin în detenție o persoană numai pentru motivul că aceasta solicită protecție internațională în conformitate cu Directiva 2005/85/CE.

(2)   Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 8 alineatul (2) din Directiva ║…/…/CE ║ [privind standardele minime pentru primirea solicitanților de azil], atunci când se dovedește a fi necesar și pe baza analizei fiecărui caz, ▐ statele membre pot ține în detenție un solicitant de azil sau o altă persoană menționată la articolul 18 alineatul (1) litera (d) din prezentul regulament, care sunt supuse unei decizii de transfer către statul membru responsabil , într-un spațiu care nu este destinat detenției doar în cazul în care alte măsuri mai puțin coercitive nu au fost eficiente și numai dacă există un risc ca aceasta să se sustragă procedurii.

(3)   La momentul evaluării cererii privind alte măsuri mai puțin coercitive, astfel cum se prevede la alineatul (2), statele membre vor lua în considerare alternativele la măsura detenției, precum obligația de a se prezenta în mod regulat în fața autorităților, depunerea unei garanții financiare, obligația de a rămâne într-un anumit loc sau alte măsuri destinate prevenirii sustragerii de la procedură.

(4)   Detenția în sensul alineatului (2) poate fi aplicată numai din momentul în care se notifică persoanei în cauză, decizia de transfer către statul membru responsabil, în conformitate cu articolul 25, și până când persoana respectivă este transferată în statul membru responsabil.

(5)   Detenția în sensul alineatului (2) se dispune pentru o perioada cât mai redusă. Nu poate fi mai lungă decât perioada necesară, în mod rezonabil, de efectuare a procedurilor administrative privind realizarea transferului.

(6)   Detenția în sensul alineatului (2) se dispune de către autoritățile judecătorești. În cazuri urgente, se poate dispune de către autoritățile administrative, caz în care ordinul de detenție se confirmă de către autoritățile judecătorești într-un termen de 72 de ore de la începutul detenției. In cazul în care autoritățile judecătorești consideră detenția ilegală, persoana în cauză este eliberată imediat.

(7)   Detenția în sensul alineatului (2) se dispune în scris, cu motivația în fapt și în drept, specificând, în special, motivele pe baza cărora se consideră că există un risc ▐de sustragere a persoanei în cauză de la procedură, precum și perioada de timp a detenției.

Persoanele supuse detenției sunt informate imediat cu privire la motivele și durata detenției, precum și procedurile prevăzute în legislația internă pentru contestarea ordinului de detenție, într-o limbă pe care o înțeleg sau despre care se presupune în mod rezonabil că o înțeleg.

(8)   În orice caz de detenție ║în sensul alineatului (2), detenția este revizuită de o autoritate judecătorească, la intervale rezonabile de timp, la cererea persoanei in cauză sau din oficiu. Detenția nu este niciodată prelungită în mod nejustificat.

(9)   Statele membre asigură accesul la asistență juridică și/sau reprezentare în cazurile de detenție în sensul alineatului (2), care sunt gratuite atunci când persoana în cauză nu își permite cheltuielile aferente.

Procedurile de acces la asistența juridică și/sau reprezentare în asemenea cazuri sunt stabilite în dreptul intern.

(10)   Minorii nu sunt deținuți decât în interesul lor superior, astfel cum se prevede la articolul 6 alineatul (3) din prezentul regulament și conform unei analize individuale a situației acestora, în conformitate cu articolul 11 alineatul (5) din Directiva ║ …/…/CE [privind standardele minime pentru primirea solicitanților de azil].

(11)   Minorii neînsoțiți nu sunt niciodată ținuți în detenție.

(12)   Statele membre se asigură că solicitanții de azil ținuți în detenție în sensul prezentului articol se bucură de aceleași condiții de primire ale solicitanților aflați în detenție prevăzute în special, la articolele 10 și 11 din Directiva ║…/…/CE privind standardele minime pentru primirea solicitanților de azil.

Secțiunea VI

Transferurile

Articolul 28

Modalități și termene

(1)   Transferul solicitantului sau a altei persoane menționate la articolul 18 alineatul (1) litera (d) din statul membru solicitant către statul membru responsabil se face în conformitate cu dreptul intern al statului membru solicitant, după consultări între cele două state membre în cauză, cât de repede posibil, și în cel mult șase luni de la acceptarea cererii de a prelua sau reprimi persoana în cauză sau de la decizia finală privind calea de atac sau revizuirea atunci când efectul suspensiv este dispus în conformitate cu articolul 26 alineatul (3).

Dacă este necesar, solicitantului de azil i se va furniza de către statul membru solicitant un permis de liberă trecere conform cu modelul adoptat în temeiul procedurii de reglementare menționate la articolul 41 alineatul (2).

Statul membru responsabil informează statul membru solicitant, după caz, asupra sosirii în siguranță a persoanei în cauză sau asupra faptului că acesta nu s-a prezentat în termenul stabilit.

(2)   Atunci când transferul nu se efectuează în termenul de șase luni, statul membru responsabil este exonerat de obligația de a prelua sau reprimi persoana în cauză și responsabilitatea se transferă statului membru solicitant. Acest termen poate fi prelungit până la maxim un an în cazul în care transferul nu a putut fi efectuat datorită reținerii în închisoare a persoanei în cauză sau până la maximum 18 luni în cazul în care persoana în cauză se sustrage procedurii.

(3)   În cazul în care o persoană a fost transferată în mod eronat sau o decizie de transfer este schimbată în urma exercitării unei căi de atac, după ce a avut loc transferul, statul membru care a efectuat transferul acceptă înapoi, imediat, persoana în cauză.

(4)   Comisia poate adopta norme suplimentare privind efectuarea de transferuri. Aceste norme, destinate modificării elementelor neesențiale din regulament prin completarea acestuia, sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 41 alineatul (3).

Articolul 29

Cheltuieli de transfer

(1)   Costurile necesare transferului unui solicitant sau unei alte persoane, menționate la articolul 18 alineatul (1) litera (d) către statul membru responsabil sunt suportate de statul membru care efectuează transferul.

(2)   Atunci când persoana în cauză trebuie trimisă înapoi într-un stat membru, ca urmare a unui transfer eronat sau a unei decizii care a fost schimbată în urma exercitării unei căi de atac, după efectuarea transferului, statul membru care a efectuat transferul inițial este responsabil pentru costurile de transferare a persoanei înapoi, pe teritoriul său.

(3)   Persoanele transferate în temeiul prezentului regulament nu suportă costurile unor astfel de transferuri.

(4)   Normele suplimentare privind obligația statului membru expeditor de a suporta costurile de transfer poate fi adoptată în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 41 alineatul (2).

Articolul 30

Schimbul de informații relevante înaintea efectuării transferurilor

(1)   În toate cazurile de transfer, statul membru expeditor comunică statului membru de destinație dacă persoana este aptă pentru transfer. Numai asemenea persoane „apte pentru transfer” sunt transferate.

(2)   Statul membru care efectuează transferul comunică statului membru responsabil datele cu caracter personal referitoare la solicitantul care va fi transferat, date care sunt adecvate, relevante și neexcesive cu unicul scop de se asigura că autoritățile competente ale statului membru responsabil au posibilitatea de a oferi asistența adecvată, inclusiv asistența medicală necesară, precum și de a asigura continuitatea protecției și drepturilor conferite de prezentul regulament și Directiva ║…/…/CE ║ [privind standardele minime pentru primirea solicitanților de azil]. Aceste informații sunt comunicate din timp și cel târziu cu șapte zile lucrătoare înainte de efectuarea transferului, cu excepția cazurilor în care statul membru află aceste informații într-o fază ulterioară.

(3)   Statele membre efectuează, în special, următorul schimb de informații:

(a)

datele de identificare ale membrilor familiei solicitantului sau a altor rude, din statul membru de destinație, după caz;

(b)

în cazul minorilor, informații privind nivelul de educație al acestora;

(c)

informații privind vârsta solicitantului;

(d)

orice alte informații pe care statul membru expeditor le consideră esențiale în vederea conservării drepturilor și nevoilor speciale ale unui solicitant.

(4)   În scopul unic de administrare a unor îngrijirii sau tratamente, în special privind persoanele cu handicap, persoanele vârstnice, femeile însărcinate, minorii și persoanele care au fost supuse torturii, violurilor sau altor forme grave de violență psihologică, fizică sau sexuală, statul membru care efectuează transferul transmite informații cu privire la orice nevoi speciale ale persoanei care va fi transferată, care, în cazuri specifice, pot include informații privind starea fizică și mentală a persoanei transferate. Statul membru responsabil se asigură că aceste nevoi speciale sunt tratate corespunzător, incluzând, în special, orice asistență medicală de bază care poate fi necesară.

(5)   Orice informații menționate la alineatul (4) vor fi transmise de statul membru care efectuează transferul către statul membru responsabil, numai după obținerea acordului explicit al solicitantului si/sau al reprezentantului acestuia sau atunci când această transmitere este esențială protecției intereselor vitale ale persoanei sau ale altei persoane, în cazul în care acesta nu este apt, din punct de vedere fizic sau psihic să-și exprime consimțământul. Odată transferul încheiat, aceste informații sunt imediat șterse de statul membru care a efectuat transferul.

(6)   Prelucrarea datelor cu caracter personal privind sănătatea este efectuată numai de un cadru medical care, în conformitate cu dreptul intern ori cu normele stabilite de autoritățile naționale competente, are obligația păstrării secretului medical sau de altă persoană supusă, de asemenea, unei obligații echivalente în ceea ce privește confidențialitatea. Aceste cadre medicale și persoane care primesc și prelucrează aceste informații primesc o instruire medicală corespunzătoare, precum și o instruire privind prelucrarea adecvată a datelor sensibile cu caracter personal, privind starea de sănătate.

(7)   Schimbul de informații în temeiul prezentului articol are loc numai între autoritățile notificate Comisiei, în conformitate cu articolul 34 din prezentul regulament, prin intermediul rețelei de comunicare electronică „DubliNet”║. Autoritățile notificate conform articolului 34 din prezentul regulament precizează, de asemenea, cadrele medicale autorizate să prelucreze informațiile menționate la alineatul (4) din prezentul articol. Informațiile schimbate pot fi folosite numai în scopurile prevăzute la alineatele (2) și (4) din prezentul articol.

(8)   În vederea facilitării schimbului de informații între statele membre, se adoptă un formular standard pentru transferul datelor cerute prin prezentul articol, în conformitate cu procedura de reglementare prevăzută la articolul 41 alineatul (2).

(9)   Normele menționate la articolul 33 alineatele (8) - (12) se aplică schimbului de informații în temeiul prezentului articol.

Articolul 31

Metoda de efectuare a transferurilor

(1)     Statul membru care efectuează un transfer trebuie să încurajeze transferurile voluntare, oferind solicitantului informațiile adecvate.

(2)     În cazul în care transferurile către statul membru responsabil sunt efectuate sub forma unei plecări controlate sau sub escortă, statele membre se asigură că acestea sunt realizate în condiții umane, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale și a demnității umane.

Secțiunea VII

Suspendarea temporară a transferurilor

Articolul 32

Suspendarea temporară a transferurilor

(1)   În cazul în care un stat membru se confruntă cu o situație deosebit de urgentă care pune o presiune excepțională asupra capacităților de primire ale acestuia, asupra sistemului de azil sau infrastructură, și când transferul solicitanților de protecție internațională în sensul prezentului regulament riscă să se adauge acestei sarcini, statul membru poate cere ca asemenea transferuri să fie suspendate.

Cererea se adresează Comisiei, care indică motivele pe care se bazează și include în special:

(a)

o descriere detaliată a situației deosebit de urgente care implică o sarcină excepțională asupra capacităților, sistemului de azil sau infrastructurii statului membru solicitant, inclusiv statistici relevante și probe justificative;

(b)

o previziune concretă privind evoluția posibilă a situației pe termen scurt;

(c)

o explicație motivată a sarcinii suplimentare pe care transferul solicitanților de protecție internațională, în conformitate cu prezentul regulament o poate adăuga asupra capacităților, sistemului de azil sau infrastructurii statului membru solicitant, inclusiv statistici relevante și alte probe pertinente;

(2)   Atunci când Comisia consideră că circumstanțele existente într-un stat membru pot conduce la aplicarea unui nivel de protecție al solicitanților de protecție internațională care nu este conform cu legislația comunitară, în special cu Directiva ║ …/…/CE ║ [privind standardele minime pentru primirea solicitanților de azil] cu Directiva 2005/85/CE , precum și Directiva 2004/83/CE, poate decide, în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (4), ca toate transferurile solicitanților către statul membru vizat să fie suspendate, în conformitate cu prezentul regulament.

(3)   În cazul în care un stat membru se preocupă de faptul că circumstanțele proprii unui alt stat membru pot avea ca rezultat un nivel inadecvat de protecție a solicitanților de protecție internațională, care nu este conform cu legislația comunitară, în special cu Directiva ║…/…/CE [privind standardele minime pentru primirea solicitanților de azil] și cu Directiva 2005/85/CE și Directiva 2004/83/CE , poate cere ca toate transferurile solicitanților către statul membru vizat în temeiul prezentului regulament să fie suspendate.

Cererea se adresează Comisiei, care indică motivele pe care se bazează și, în special, informații detaliate privind situația din statul membru în cauză, care reflectă o posibilă lipsă de conformitate cu legislația comunitară, în special cu Directiva ║…/…/CE ║ [privind standardele minime pentru primirea solicitanților de azil], cu Directiva 2005/85/CE și Directiva 2004/83/CE .

(4)   În urma primirii unei cereri în conformitate cu alineatul (1) sau (3) sau în urma unei inițiativei proprii în conformitate cu alineatul (2), Comisia poate decide suspendarea tuturor transferurilor solicitanților către un stat membru vizat, în conformitate cu prezentul regulament. O asemenea decizie se ia cât mai rapid posibil și cel târziu la o lună după primirea cererii. Decizia de suspendare a transferurilor enumeră motivele pe baza căreia s-a efectuat și include, în special:

(a)

examinarea circumstanțelor proprii fiecărui stat membru către care pot fi suspendate transferurile;

(b)

examinarea impactului posibil al suspendării transferurilor asupra celorlalte state membre;

(c)

data propusă de la care ar trebui să intre în vigoare suspendarea transferurilor;

(d)

orice condiții specifice impuse fiecărei suspendări;

(e)

indicații privind măsurile, parametrii de referință și calendarele care trebuie stabilite în scopul evaluării progreselor realizate în ceea ce privește soluționarea circumstanțelor identificate la litera (a);

(5)   Comisia notifică atât Consiliul cât și statele membre cu privire la decizia de suspendare a tuturor transferurilor solicitanților către un stat membru, în conformitate cu prezentul regulament. Orice stat membru poate supune Consiliului decizia Comisiei în termen de o lună de la primirea notificării. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate lua o altă decizie în termen de o lună de la data sesizării statului membru.

(6)   În urma deciziei Comisiei de suspendare a transferurilor către un stat membru, celelalte state membre, în care se află solicitanții ale căror transferuri au fost suspendate, sunt responsabile de examinarea cererilor de protecție internațională a acestor persoane.

Decizia de suspendare a transferurilor către un stat membru ia în considerare, în mod corespunzător, nevoia de a asigura protecția minorilor și a unității familiei.

(7)   O decizie de suspendare a transferurilor către un stat membru, în conformitate cu alineatul (1) justifică furnizarea de asistență pentru măsurile de urgență prevăzute la articolul 5 din Decizia nr. 573/2007/CE Parlamentului European și a Consiliului (15), în urma unei cereri de asistență de la statul membru respectiv.

(8)     Un stat membru menționat la alineatele (1) - (3) ia în timp util măsuri concrete pentru a remedia situația care a condus la suspendarea temporară a transferurilor.

(9)   Transferurile pot fi suspendate pe o perioada maximă de șase luni. În cazul în care motivele măsurii persistă după cele șase luni, Comisia poate decide extinderea aplicării măsurilor pentru încă alte șase luni, la cererea statului membru ║ menționat la alineatul (1) sau din proprie inițiativă. Dispozițiile alineatului (5) sunt, de asemenea, aplicabile.

(10)   Nicio prevedere din prezentul articol nu se interpretează ca permițând statelor membre derogarea de la obligațiile generale ale acestora de a lua toate măsurile corespunzătoare, generale sau specifice, pentru a asigura îndeplinirea obligațiilor ce rezultă din legislația comunitară privind azilul, în special prezentul regulament, Directiva ║…/…/CE ║ [privind standardele minime pentru primirea solicitanților de azil] și Directiva 2005/85/CE.

(11)     La propunerea Comisiei adresată Parlamentului European și Consiliului și acționând în conformitate cu procedura menționată la articolul 251 din Tratat, se introduc instrumente obligatorii pentru toate statele membre, pentru a oferi un sprijin eficient statelor membre care se confruntă cu o presiune specifică și disproporționată asupra sistemelor lor naționale, în special din cauza poziției lor geografice sau a situației demografice. Instrumentele respective intră în vigoare cel târziu la 31 decembrie 2011 și, în orice caz, prevăd următoarele:

(a)

detașarea funcționarilor din alte state membre, sub egida Biroului european de sprijin în domeniul azilului, care să acorde asistență statelor membre care se confruntă cu presiuni specifice și în care solicitanții nu pot beneficia de norme de protecție corespunzătoare;

(b)

un sistem de realocare a beneficiarilor de protecție internațională din statele membre care se confruntă cu o presiune specifică și deosebită către alte state membre, după consultarea Înaltului Comisariat pentru Refugiați al Organizației Națiunilor Unite, asigurându-se, în același timp, că realocarea este efectuată conform unor reguli nediscreționare, transparente și neechivoce.

(12)     Prezentul articol încetează să fie aplicabil din momentul intrării în vigoare a instrumentelor menționate la alineatul (11) și, în orice caz, cel târziu la 31 decembrie 2011.

(13)     În cadrul monitorizării și evaluării menționate la articolul 42, Comisia revizuiește aplicarea prezentului articol și prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului, cel târziu până la 30 iunie 2011. În cadrul acestui raportului, Comisia evaluează dacă există o nevoie justificată de prorogare a aplicării prezentului articol după data de 31 decembrie 2011. În cazul în care Comisia consideră că este necesar, aceasta prezintă Parlamentului European și Consiliului o propunere pentru o astfel de prorogare, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat.

CAPITOLUL VII

COOPERAREA ADMINISTRATIVĂ

Articolul 33

Schimbul de informații

(1)   Fiecare stat membru comunică oricărui alt stat membru care cere aceasta date cu caracter personal referitoare la solicitantul de azil care sunt adecvate, relevante și neexcesive, pentru:

(a)

determinarea statului membru responsabil cu examinarea cererii de protecție internațională;

(b)

examinarea cererii de protecție internațională;

(c)

punerea în aplicare a oricărei obligații în temeiul prezentului regulament.

(2)   Informațiile prevăzute la alineatul (1) pot acoperi numai:

(a)

datele de identificare ale solicitantului și, după caz, ale membrilor familiei sale (nume complet și, după caz, numele anterior, porecle sau pseudonime, cetățenia actuală și anterioară, data și locul nașterii);

(b)

documentele de identitate și de călătorie (referințe, durata de valabilitate, data eliberării, autoritatea emitentă, locul eliberării etc.);

(c)

alte informații necesare pentru stabilirea identității solicitantului, inclusiv amprente digitale prelucrate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. ║…/…║ [privind instituirea sistemului „Eurodac” pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Regulamentului (CE) nr. …/… de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională depusă într-unul din statele membre de un resortisant al unei țări terțe sau de un apatrid];

(d)

locurile de ședere și itinerarele de călătorie;

(e)

permisele de ședere sau vizele eliberate de un stat membru;

(f)

locul în care a fost prezentată cererea;

(g)

data depunerii oricărei cereri anterioare de protecție internațională, data prezentării actualei cereri, stadiul la care s-a ajuns cu procedura și conținutul deciziei luate, după caz.

(3)   De asemenea și în măsura în care este necesar pentru examinarea cererii de protecție internațională, statul membru responsabil poate cere altui stat membru să îl informeze asupra motivelor pe care și-a întemeiat solicitantul de azil cererea și, după caz, asupra motivelor oricărei decizii luate în ceea ce privește solicitantul. Statul membru poate refuza să răspundă cererii primite, în cazul în care comunicarea acestor informații este de natură să aducă atingere intereselor esențiale ale statului membru sau protecției libertăților și drepturilor fundamentale ale persoanei în cauză sau ale altora. În orice caz, comunicarea informațiilor solicitate este subordonată consimțământului scris din partea solicitantului de protecție internațională, obținută de statul membru solicitat. În acest caz, solicitantul trebuie să știe pentru ce tip de informații își dă consimțământul.

(4)   Orice cerere de informații se trimite numai în contextul unei cereri individuale de protecție internațională. Aceasta prezintă motivele pe care se întemeiază și, atunci când scopul ei este să verifice dacă există un criteriu care poate determina responsabilitatea statului membru solicitat, menționează pe ce dovezi, inclusiv informații relevante din surse de încredere referitoare la metodele și mijloacele prin care solicitanții de azil intră pe teritoriul statelor membre sau pe ce element specific și verificabil din declarația solicitantului de azil se întemeiază. Se înțelege că astfel de informații relevante din surse de încredere nu sunt suficiente prin ele însele a determina responsabilitatea și competența statului membru în temeiul prezentului regulament, dar acestea pot contribui la evaluarea altor indicații referitoare la solicitantul de azil.

(5)   Statul membru solicitat este obligat să răspundă în termen de patru săptămâni. Orice întârziere a răspunsului este justificată în mod corespunzător. În cazul în care cercetarea efectuată de statul membru solicitat, care nu a respectat termenul limită maxim, prezintă informații conform cărora acesta este responsabil, acest stat membru nu poate invoca expirarea termenului limită prevăzut la articolele 21 și 23 ca motiv pentru refuzul de a se conforma cererii de preluare sau reprimire.

(6)   Schimbul de informații se efectuează la cererea unui stat membru și are loc numai între autoritățile a căror desemnare de către fiecare stat membru a fost comunicată Comisiei, în conformitate cu articolul 34 alineatul (1).

(7)   Informațiile schimbate pot fi folosite numai în scopurile prevăzute la alineatul (1). În fiecare stat membru, aceste informații nu pot fi comunicate, în funcție de tipurile lor și de competențele autorităților destinatare, decât autorităților și instanțelor judecătorești însărcinate cu:

(a)

determinarea statului membru responsabil cu examinarea cererii de protecție internațională;

(b)

examinarea cererii de protecție internațională;

(c)

punerea în aplicare a oricărei obligații în temeiul prezentului regulament.

(8)   Statul membru care transmite informația se asigură că este corectă și actualizată. În cazul în care statul membru a transmis informații care nu sunt corecte sau care nu ar fi trebuit transmise, statul membru destinatar este informat imediat despre aceasta. Acestea sunt obligate să corecteze astfel de informații sau să le șteargă.

(9)   Solicitantul de azil are dreptul de a fi informat, la cerere, asupra oricăror date prelucrate care îl privesc.

În cazul în care acesta constată că informațiile au fost prelucrate cu încălcarea prezentului regulament sau a Directivei 95/46/CE, în special deoarece sunt incomplete sau inexacte, el are dreptul ca aceste date să fie corectate sau șterse.

Autoritatea care corectează sau șterge datele informează, după caz, statul membru care transmite sau primește informația.

Solicitantului de azil are dreptul de a introduce o acțiune sau de a depune o plângere în fața autorităților competente sau a instanțelor din statul membru care i-au refuzat dreptul de acces la date care îl privesc sau dreptul de rectificare sau eliminare a acestor date care îl privesc.

(10)   În fiecare stat membru în cauză se ține o evidență în dosarul individual al persoanei în cauza sau/și într-un registru a transmiterii sau primirii informațiilor schimbate.

(11)   Informațiile schimbate sunt păstrate pe o perioadă care să nu depășească pe aceea în scopul căreia sunt schimbate.

(12)   Atunci când datele nu sunt prelucrate automat sau nu sunt conținute, sau nu se intenționează a fi înregistrate într-un dosar, fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a asigura respectarea prezentului articol prin verificări eficiente.

Articolul 34

Autoritățile competente și resursele

(1)   Comisiei îi sunt notificate de către fiecare stat membru, de îndată, autoritățile specifice responsabile pentru îndeplinirea obligațiilor care decurg din prezentul regulament și a oricăror modificări privind aceste autorități. Acestea se asigură că aceste autorități au resursele necesare pentru îndeplinirea sarcinilor lor și în special pentru a răspunde în termenul prevăzut la cererile de informații, cererile de preluare și a cererilor de reprimire a solicitanților de azil.

(2)   Comisia publică o listă consolidată a autorităților menționate la alineatul (1) n Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În cazul în care există modificări ale listei, Comisia publică o dată pe an o listă consolidată actualizată.

(3)   Autoritățile menționate la alineatul (1) primesc pregătirea necesară în sensul aplicării prezentului regulament.

(4)   Normele privind instituirea mijloacelor de transmisie electronică sigură între autoritățile menționate la alineatul (1) pentru transmiterea cererilor, răspunsurilor și întregii corespondențe scrise și asigurarea că expeditorii primesc în mod automat o dovadă electronică a recepției sunt stabilite în conformitate cu procedurade reglementare menționată la articolul 41 alineatul (2).

Articolul 35

Aranjamente administrative

(1)   Statele membre pot stabili între ele, pe baze bilaterale, aranjamente administrative cu privire la detaliile practice de punere în aplicare a prezentului regulament pentru a facilita aplicarea și a mări eficiența acestuia. Astfel de aranjamente se pot referi la:

(a)

schimbul de ofițeri de legătură;

(b)

simplificarea procedurilor și scurtarea termenelor referitoare la transmiterea și examinarea cererilor de preluare sau reprimire a solicitanților de azil.

(2)   Aranjamentele menționate la alineatul (1) sunt comunicate Comisiei. Comisia aprobă aranjamentele prevăzute la alineatul (1) litera (b), după ce verifică dacă acestea nu încălcă prezentul regulament.

CAPITOLUL VIII

CONCILIEREA

Articolul 36

Concilierea

(1)   Atunci când statele membre nu pot soluționa un litigiu privind orice alt aspect legat de aplicarea prezentului regulament, acestea pot recurge la procedura de conciliere prevăzută la alineatul 2.

(2)   Procedura de conciliere este inițiată la cererea unuia dintre statele membre aflate în litigiu înaintată președintelui comitetului prevăzut la articolul 41. Prin acceptarea de a recurge la procedura de conciliere, statele membre respective se angajează să ia în considerare cât mai mult soluția propusă.

Președintele comitetului desemnează trei membri ai comitetului reprezentând trei state membre neimplicate în litigiu. Aceștia primesc argumentele celor două părți fie în scris, fie oral și, după deliberări, propun o soluție în termen de o lună, dacă este necesar în urma supunerii la vot.

Președintele comitetului sau supleantul acestuia, prezidează deliberările. Acesta își poate exprima opinia, dar nu are drept de vot.

Indiferent dacă este adoptată sau respinsă de către părți, soluția propusă este finală și irevocabilă.

CAPITOLUL IX

DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI DISPOZIȚII FINALE

Articolul 37

Sancțiuni

Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că orice utilizare frauduloasă a datelor manipulate în conformitate cu prezentul regulament se pedepsește prin sancțiuni, inclusiv sancțiuni de natură administrativă și/sau penală în conformitate cu legislația națională, care sunt eficace, proporționale și disuasive.

Articolul 38

Măsuri tranzitorii

Atunci când o cerere de azil a fost prezentată după data menționată la articolul 45 alineatul (2), faptele care pot atribui responsabilitatea unui stat membru în temeiul prezentului regulament sunt luate în considerare, chiar dacă ele preced aceasta dată, cu excepția faptelor menționate la articolul 14 alineatul (2).

Articolul 39

Calcularea termenelor

Termenele prevăzute de prezentul regulament se calculează după cum urmează:

(a)

atunci când termenul este exprimat în zile, săptămâni sau luni se calculează de la momentul la care apare un eveniment sau este efectuat un act, ziua în care evenimentul apare sau în care este efectuat actul nu este calculată în termenul în cauză;

(b)

un termen exprimat în săptămâni sau luni se încheie la expirarea zilei din ultima săptămână sau lună care reprezintă aceeași zi a săptămânii sau aceeași dată ca ziua în care actul sau evenimentul de la care s-a calculat termenul a avut loc. În cazul în care, într-un termen exprimat în luni, ziua în care ar trebui să expire termenul nu apare în ultima lună, termenul se încheie la expirarea ultimei zile din acea lună;

(c)

termenele includ sâmbete, duminici și sărbătorile oficiale în oricare din statele membre în cauză.

Articolul 40

Domeniul de aplicare teritorial

În ceea ce privește Republica Franceză, prezentul regulament se aplică numai pe teritoriul său european.

Articolul 41

Comitetul

(1)   Comisia este sprijinită de un Comitet.

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

Perioada menționată la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE ce se stabilește la trei luni.

(3)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5a alineatele (1)-(4) și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

Articolul 42

Monitorizare și evaluare

La cel mult trei ani de la data menționată la articolul 45 primul paragraf și fără a aduce atingere articolului 32 alineatul (13) , Comisia raportează Parlamentului European și Consiliului cu privire la aplicarea prezentului regulament și, după caz, propune modificările necesare. Statele membre transmit Comisiei toate informațiile necesare pentru pregătirea acestui raport, cel târziu cu șase luni înainte de expirarea termenului.

După prezentarea acestui raport, Comisia raportează Parlamentului European și Consiliului cu privire la aplicarea prezentului regulament în același timp cu prezentarea rapoartelor cu privire la punerea în aplicare a sistemului Eurodac prevăzut la articolul 28 din Regulamentul (CE) nr. ║…/…║ [privind instituirea sistemului „Eurodac” pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Regulamentului (CE) nr. …/… de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională depusă într-unul din statele membre de un resortisant al unei țări terțe sau de un apatrid].

Articolul 43

Statisticile

În conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European și Consiliului din 11 iulie 2007 privind statisticile comunitare referitoare la migrație și la protecția internațională  (16), Comisiei (Eurostat) îi sunt comunicate de statele membre statisticile privind aplicarea prezentului regulament și a Regulamentului (CE) nr. 1560/2003.

Articolul 44

Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 343/2003 se abrogă.

Articolele 11 alineatul (1), 13, 14 și 17 din Regulamentul (CE) nr. 1560/2003 ║ se abrogă.

Trimiterile la regulamentul sau articolele abrogate se înțeleg ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa II.

Articolul 45

Intrare în vigoare și aplicabilitate

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică cererilor de protecție internațională prezentate începând din prima zi din a șasea lună următoare intrării sale în vigoare și, de la acea dată, se aplică oricărei cereri de preluare sau de reprimire a solicitanților de azil, indiferent de data la care cererea a fost prezentată. Statul membru responsabil cu examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate înainte de acea dată este determinat în conformitate cu criteriile menționate în Regulamentul (CE) No 343/2003.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre în conformitate cu Tratatul║.

Adoptat la ║

Pentru Parlamentul European

Președintele

Pentru Consiliu

Președintele


(1)  JO C …

(2)  JO C …

(3)  Poziția Parlamentului European din 7 mai 2009.

(4)  JO L 50, 25.2.2003, p. 1.

(5)   JO L …

(6)  JO L 304, 30.9.2004, p. 12.

(7)  JO L,

(8)  JO L 222, 5.9.2003, p. 3.

(9)  JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

(10)  JO L …

(11)  JO L 218, 13.8.2008, p. 60.

(12)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(13)  JO L 105, 13.4.2006, p. 1.

(14)  JO L 326, 13.12.2005, p. 13.

(15)  JO L 144, 6.6.2007, p. 1.

(16)  JO L 199, 31.7.2007, p. 23.

Joi, 7 mai 2009
ANEXA I

Regulamentul abrogat

(menționat la articolul 44)

Regulamentul (CE) nr. 343/2003

(JO L 50, 25.2.2003)

Numai articolele 11 alineatele (1), 13, 14 și 17 din Regulamentul (CE) nr. 1560/2003 al Comisiei

(JO L 222, 5.9.2003)

Joi, 7 mai 2009
ANEXA II

Tabel de corespondență

Regulamentul (CE) nr. 343/2003

Prezentul regulament

Articolul 1

Articolul 1

Articolul 2 litera (a)

Articolul 2 litera (a)

Articolul 2 litera (b)

-

Articolul 2 litera (c)

Articolul 2 litera (b)

Articolul 2 litera (d)

Articolul 2 litera (c)

Articolul 2 litera (e)

Articolul 2 litera (d)

Articolul 2 litera (f)

Articolul 2 litera (e)

Articolul 2 litera (g)

Articolul 2 litera (f)

Articolul 2 litera (g)

Articolul 2 literele (h)-(k)

Articolul 2 literele (h)-(k)

Articolul 2 alineatul (1)

Articolul 3 alineatul (1)

Articolul 3 alineatul (1)

Articolul 3 alineatul (2)

Articolul 17 alineatul (1)

Articolul 3 alineatul (3)

Articolul 3 alineatul (3)

Articolul 3 alineatul (4)

Articolul 4 alineatul (1), partea introductivă

Articolul 4 alineatul (1) literele (a)-(g)

Articolul 4 alineatele (2) și (3)

Articolul 4 alineatele (1)-(5)

Articolul 20 alineatele (1)-(5)

Articolul 20 alineatul (5), al treilea paragraf

Articolul 5

Articolul 6

Articolul 5 alineatul (1)

Articolul 7 alineatul (1)

Articolul 5 alineatul (2)

Articolul 7 alineatul (2)

Articolul 7 alineatul (3)

Articolul 6 primul paragraf

Articolul 8 alineatul (1)

Articolul 8 alineatul (3)

Articolul 6 al doilea paragraf

Articolul 8 alineatul (4)

Articolul 7

Articolul 9

Articolul 8

Articolul 10

Articolul 9

Articolul 13

Articolul 10

Articolul 14

Articolul 11

Articolul 15

Articolul 12

Articolul 16

Articolul 13

Articolul 3 alineatul (2)

Articolul 14

Articolul 12

Articolul 15 alineatul (1)

Articolul 17 alineatul (2), primul paragraf

Articolul 15 alineatul (2)

Articolul 11 alineatul (1)

Articolul 15 alineatul (3)

Articolul 8 alineatul (2)

Articolul 15 alineatul (4)

Articolul 17 alineatul (2), al patrulea paragraf

Articolul 15 alineatul (5)

Articolele 8 alineatul (5) și 11 alineatul (2)

Articolul 16 alineatul (1) litera (a)

Articolul 18 alineatul (1) litera (a)

Articolul 16 alineatul (1) litera (b)

Articolul 18 alineatul (2)

Articolul 16 alineatul (1) litera (c)

Articolul 18 alineatul (1) litera (b)

Articolul 16 alineatul (1) litera (d)

Articolul 18 alineatul (1) litera (c)

Articolul 16 alineatul (1) litera (e)

Articolul 18 alineatul (1) litera (d)

Articolul 16 alineatul (2)

Articolul 19 alineatul (1)

Articolul 16 alineatul (3)

Articolul 19 alineatul (2), primul paragraf

Articolul 19 alineatul (2), al doilea paragraf

Articolul 16 alineatul (4)

Articolul 19 alineatul (3)

Articolul 19 alineatul (3), al doilea paragraf

Articolul 17

Articolul 21

Articolul 18

Articolul 22

Articolul 19 alineatul (1)

Articolul 25 alineatul (1)

Articolul 19 alineatul (2)

Articolele 25 alineatul (2) și 26 alineatul (1)

Articolul 26 alineatele (2)-(6)

Articolul 19 alineatul (3)

Articolul 28 alineatul (1)

Articolul 19 alineatul (4)

Articolul 28 alineatul (2)

Articolul 28 alineatul (3)

Articolul 19 alineatul (5)

Articolul 28 alineatul (4)

Articolul 20 alineatul (1), partea introductivă

Articolul 23 alineatul (1)

Articolul 23 alineatul (2)

Articolul 23 alineatul (3)

Articolul 23 alineatul (4)

Articolul 20 alineatul (1) litera (a)

Articolul 23 alineatul (5), primul paragraf

Articolul 20 alineatul (1) litera (b)

Articolul 24 alineatul (1)

Articolul 20 alineatul (1) litera (c)

Articolul 24 alineatul (2)

Articolul 20 alineatul (1) litera (d)

Articolul 28 alineatul (1), primul paragraf

Articolul 20 alineatul (1) litera (e)

Articolul 25 alineatele (1), (2), articolul 26 alineatul (1), articolul 28 alineatul (1), al doilea și al treilea paragraf;

Articolul 20 alineatul (2)

Articolul 28 alineatul (2)

Articolul 20 alineatul (3)

Articolul 23 alineatul (5), al doilea paragraf

Articolul 20 alineatul (4)

Articolul 28 alineatul (4)

Articolul 27

Articolul 29

Articolul 30

Articolul 32

Articolul 21 alineatele (1)-(9)

Articolul 33 alineatul (1), de la primul la al treilea paragraf

Articolul 33 alineatul (9), al patrulea paragraf

Articolul 21 alineatele (10)-(12)

Articolul 33 alineatele (10)-(12)

Articolul 22 alineatul (1)

Articolul 34 alineatul (1)

Articolul 34 alineatul (2)

Articolul 34 alineatul (3)

Articolul 22 alineatul (2)

Articolul 34 alineatul (4)

Articolul 23

Articolul 35

Articolul 24 alineatul (1)

-

Articolul 24 alineatul (2)

Articolul 38

Articolul 24 alineatul (3)

-

Articolul 25 alineatul (1)

Articolul 39

Articolul 25 alineatul (2)

-

Articolul 26

Articolul 40

Articolul 27 alineatele (1), (2)

Articolul 41 alineatele (1), (2)

Articolul 27 alineatul (3)

-

Articolul 28

Articolul 42

Articolul 29

Articolul 45

Articolul 36

Articolul 37

Articolul 43

Articolul 44


Regulamentul (CE) nr. 1560/2003

Prezentul regulament

Articolul 11 alineatul (1)

Articolul 11 alineatul (1)

Articolul 13 alineatul (1)

Articolul 17 alineatul (2), primul paragraf

Articolul 13 alineatul (2)

Articolul 17 alineatul (2), al doilea paragraf

Articolul 13 alineatul (3)

Articolul 17 alineatul (2), al treilea paragraf

Articolul 13 alineatul (4)

Articolul 17 alineatul (2), primul paragraf

Articolul 14

Articolul 36

Articolul 17 alineatul (1)

Articolele 9, 10, 17 alineatul (2) ║ primul paragraf

Articolul 17 alineatul (2)

Articolul 33 alineatul (3)


Top