23.12.2009

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 318/69

---

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European și Comitetul Economic și Social European – Către o strategie europeană în domeniul e-justiției

COM(2008) 329 final

2009/C 318/13

Raportor: dl PEGADO LIZ

La 30 mai 2008, în conformitate cu articolul 262 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 9 septembrie 2009. Raportor: dl PEGADO LIZ.

În cea de-a 456-a sesiune plenară, care a avut loc la 30 septembrie și 1 octombrie 2009 (ședința din 30 septembrie 2009), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz în unanimitate.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

Comitetul Economic și Social European salută prezenta comunicare a Comisiei „Către o strategie europeană în domeniul e-justiției”, nu numai pentru că sosește la momentul potrivit, ci și pentru că a fost elaborată și prezentată în mod structurat și argumentat, aceasta justificând decizia CESE de a elabora un aviz pe această temă, deși inițial nu i se solicitase.

1.2

Acordul la care au ajuns între timp Parlamentul European, Consiliul și Comisia, reflectat de Rezoluția Consiliului de Miniștri pentru Justiție și Afaceri Interne din 28 noiembrie 2008, în ceea ce privește planul de acțiune în acest domeniu până în 2013, precum și recomandările referitoare la domeniul de aplicare al acestei inițiative și la dezvoltarea ei în viitor reprezintă elemente fundamentale, care se cer cântărite și luate în considerare.

1.3	În acest context, CESE salută, în general, orientările stabilite pentru acțiunile care urmează a fi întreprinse, formulând totodată anumite ipoteze, anumiți parametri, precum și unele rezerve cu privire la modul în care aceste acțiuni vor fi întreprinse și puse în aplicare.

1.4

Comitetul atrage atenția, încă de la început, asupra necesității de a delimita în mod mai corect domeniul de aplicare distinct și specific al e-justiției, din perspectiva celorlalte modalități practice prin care noile tehnologii ale informației se aplică diferitelor aspecte ale cetățeniei și ale administrației publice în general.

1.5

Comitetul atrage atenția, de asemenea, asupra obiectivelor ultime ale actului de justiție – așa numita „judecată dreaptă” – astfel încât inițiativele lăudabile de simplificare și de uniformizare a actelor și a procedurilor să servească efectiv interesele cetățenilor, în general, și pe cele ale actorilor economici și sociali, în particular, în ceea ce privește accesul la justiție, fiind totodată acceptate și dorite de către specialiștii din domeniu.

1.6

CESE își exprimă îngrijorarea în legătură cu posibilitatea ca inițiativele din acest domeniu să afecteze drepturile fundamentale ale cetățenilor europeni, în special protecția datelor, și recomandă insistent ca orice acțiune viitoare să respecte acele principii comune statelor membre, care stau la baza convențiilor de drept internațional și a dreptului procedural civil din fiecare stat.

1.7

CESE solicită Comisiei să acorde întotdeauna atenția cuvenită specificității și caracteristicilor proprii diferitelor sisteme juridice naționale, acestea reflectând modele culturale și valori naționale care se cer protejate, în conformitate cu principiul subsidiarității, precum și cu bilanțul costurilor și beneficiilor fiecărei noi inițiative, conform principiului proporționalității.

1.8	Din aceste motive, CESE recomandă Comisiei ca, la punerea în practică a diferitelor inițiative preconizate, să aibă mereu în vedere perspectiva cetățenilor referitoare la înfăptuirea justiției, astfel încât TIC să fie puse în slujba justiției, și nu invers.

1.9

CESE propune, mai ales, precauții speciale și o prudență sporită în ceea ce privește introducerea mecanismelor de informatizare a procedurilor judiciare, astfel încât să fie îndeplinită în orice moment cerința de a asigura o formă și un suport durabile, care garantează certitudinea și siguranța juridică.

1.10

În final, Comitetul adresează Parlamentului European și Consiliului îndemnul de a monitoriza îndeaproape realizarea diverselor acțiuni programate, verificând punerea lor în aplicare din perspectiva valorilor și modelelor menționate în rezoluțiile adoptate de aceste instituții, cu care CESE este întru totul de acord.

2.   Introducere și expunere de motive

2.1   Problema e-justiției a fost abordată pentru prima dată în mod sistematic în timpul Președinției italiene din 2003, în cadrul unei conferințe organizate împreună cu Consiliul Europei, care a ajuns la următoarea concluzie: „dincolo de orice considerație, discuțiile referitoare la beneficiile, posibilitățile și pericolele generate de internet ne fac întotdeauna, în cele din urmă, să ne exprimăm îngrijorarea în legătură cu valorile și drepturile care figurează, în special, în convențiile Consiliului Europei privind drepturile omului și protecția datelor (1)”.

2.2   În anii care au urmat, diferite state membre și-au dezvoltat propriile sisteme de e-justiție, unele dintre ele fiind deosebit de elaborate la nivel teoretic și de concentrate pe problemele de natură practică (2) - fără să existe, însă, o coordonare între aceste sisteme.

2.3   La nivel comunitar, problema a început să fie abordată în contextul e-guvernării și, îndeosebi, în documentul strategic i2010 (3), ca urmare a adoptării documentelor e-Europa 2002 și e-Europa 2005 de către Consiliul European din Feira din 2000 și, respectiv, de cel din Sevilla din 2002.

2.3.1

Proiectul „e-justiție” a fost, de altfel, lansat în contextul celui de-al șaselea Program-cadru, ca unul dintre primele „proiecte integrate”, însă obiectivele sale erau extrem de limitate și experimentale. Prin urmare, tema a fost abordată în mod specific de-abia la reuniunea ministerială informală a miniștrilor justiției, din Dresda, din ianuarie 2007, fiind ulterior dezvoltată în cadrul Conferinței „Work on e-Justice” (Acțiuni în domeniul e-justiției) de la Bremen, din mai 2007 (4).

2.4   Cu toate acestea, pe durata Președinției portugheze (5) această tematică a dobândit cu adevărat un elan considerabil, fie că ne referim la reuniunea ministerială informală a miniștrilor justiției și a celor însărcinați cu afacerile interne din 1 și 2 octombrie 2007, în cadrul căreia au fost definite principalele aspecte ale opțiunilor viitoare, la reuniunea Consiliului Justiție și Afaceri Interne din 6 și 7 decembrie 2007, în cadrul căreia s-a făcut bilanțul eforturilor întreprinse și s-a convenit asupra finalizării acestora până la sfârșitul primului semestru al anului 2008 sau, în cele din urmă, la Concluziile Consiliului de miniștri din 14 decembrie 2007, care salută realizările din domeniul e-justiției și îndeamnă la continuarea eforturilor.

2.5   Aceste concluzii au stat la baza elaborării de către Comisie a prezentei comunicări, adresate Consiliului, Parlamentului European și Comitetului Economic și Social European, comunicare care nu a fost, însă, transmisă CESE spre sesizare. Din acest motiv, CESE a hotărât să-și exprime din proprie inițiativă punctul de vedere asupra comunicării menționate.

2.6   Între timp, Parlamentul European (6) și Consiliul (7) au avut deja posibilitatea de a-și exprima poziția referitoare la comunicarea menționată și, în special, asupra planului de acțiune anexat la aceasta. Având în vedere, totuși, că este vorba despre un program de măsuri care urmează să fie puse în aplicare de-a lungul a cinci ani, observațiile și recomandările prezentate în continuare nu trebuie subestimate, deoarece reprezintă contribuția reprezentanților societății civile, care sunt interesați și afectați în mod deosebit de concretizarea acestor inițiative; aceste observații ar putea fi, eventual, luate în considerare în momentul în care diferitele măsuri preconizate vor fi puse în aplicare (8).

3.   Scurtă prezentare a Comunicării Comisiei  (9)

4.   Observații generale

4.1   CESE sprijină, în general, inițiativa Comisiei, completată în prezent de propunerile Parlamentului European și de liniile directoare ale Consiliului.

4.1.1

Cu toate acestea, sprijinul CESE are în vedere anumite considerații și anumiți parametri și este însoțit de unele rezerve.

4.2   Este absolut esențială delimitarea corectă a domeniului e-justiției, încă de la început. Deși se încadrează în concepte mai cuprinzătoare, cum ar fi „e-democrația” sau „e-guvernarea”, reprezentând una dintre componentele lor esențiale, și deși este strâns legată de „e-legislație”, destinată facilitării accesului electronic la textele legislative și la producerea lor în timp real - fie că e vorba de drept material sau de drept procedural, de „hard law” (instrumente legislative obligatorii), de „soft law” (instrumente legislative neobligatorii) sau de jurisprudența instanțelor sau de deciziile administrative - e-justiția trebuie să fie circumscrisă la aspectele judiciare ale înfăptuirii justiției în domeniul dreptului civil, comercial și eventual al dreptului administrativ, altfel spus la practicile și procedurile judiciare, inclusiv la procedurile de arbitraj (10).

4.3   Pe de altă parte, trebuie ținut cont de faptul că, în orice tip de program referitor la realizarea actului de justiție, ceea ce contează cel mai mult nu este rapiditatea, eficacitatea, costul sau simplificarea justiției ci, înainte de orice, JUDECATA DREAPTĂ (11), care să respecte întru totul drepturile fundamentale, în special protecția datelor personale ale cetățenilor.

4.3.1

Prin această afirmație se dorește lansarea unui avertisment împotriva oricărui exces de simplificare, de eficacitate, de reducere a costurilor sau de accelerare care ar putea prejudicia această valoare fundamentală de înfăptuire a justiției și care, în loc să faciliteze accesul la justiție, l-ar îngreuna sau l-ar face mai complex.

4.4   La fel de importantă este și cerința ca o anumită formă – binevenită – de informatizare sau de simplificare a procedurilor, precum și de uniformizare la nivel de metode și proceduri de lucru să nu elimine ceea ce trebuie să fie diferit și să nu renunțe, odată cu aspectele considerate superflue și întâmplătoare, și la anumite aspecte esențiale, care nu trebuie neapărat să fie identice.

4.4.1

Este absolut esențial să se garanteze că orice program de punere în practică a tehnologiilor informației vine cu adevărat în întâmpinarea nevoilor existente – atât ale cetățenilor europeni, în general, cât și ale agenților economici și sociali, în particular, sau ale profesioniștilor din domeniul dreptului – și că nu se poate realiza împotriva voinței lor.

4.4.2

Este, de asemenea, indispensabil să se garanteze că, oricare ar fi sistemul care urmează a fi introdus sau dezvoltat, acesta nu va permite nicio intervenție a unor terți - în mod fraudulos sau ca urmare a unor neglijențe - susceptibilă să submineze siguranța și fiabilitatea utilizării sau să modifice total sau parțial dosarele sau conținuturile care îi privesc pe aceștia.

4.5   O altă preocupare de care trebuie să se țină seama în permanență se referă la diferite aspecte de procedură care pot părea exagerate și inutile în ochii cetățeanului obișnuit, dar care contribuie în mod esențial la modul în care sunt percepute de către public judecătorul și actul de judecată sau constituie tot atâtea garanții pentru respectarea drepturilor fundamentale în procesul înfăptuirii justiției (12).

4.6   De asemenea, dat fiind că dreptul procesual are un rol complementar și secundar în raport cu dreptul material, că acesta din urmă ilustrează diferențele culturale dintre diferitele state membre și că uniformizarea dreptului material nu este posibilă și nici oportună, anumite elemente fundamentale, inevitabil diferite din cadrul procedurilor judiciare derivate nu trebuie - și nici nu vor putea fi - uniformizate; în caz contrar, s-ar aduce atingere tocmai acelor drepturi materiale pe care dreptul procesual trebuie să le protejeze și să le garanteze.

4.7   Dat fiind că dreptul – în special dreptul procesual – reprezintă un ansamblu de instrumente care țin de tehnica juridică, vizează înfăptuirea justiției și sunt menite utilizării de către specialiști care dispun de o instruire specifică și de o experiență profesională adecvată, este firesc ca definirea și utilizarea acestuia să recurgă la un limbaj tehnic, propriu specialiștilor respectivi.

4.7.1

Tendința exagerată de a „simplifica” dreptul și de a-l face „accesibil tuturor” îi poate afecta rigoarea și poate duce și la pierderea unui anumit înțeles tehnic care, la rândul său, nu este și nici nu trebuie să fie în mod necesar același în toate sistemele juridice naționale.

4.7.2

Și în acest caz, în loc să se urmărească uniformizarea, trebuie mai degrabă să se constituie un „tabel al echivalențelor” sau un „cadru comun de referință” pentru diferitele instrumente judiciare.

4.8   În final, suntem de părere că punerea în practică cu succes a oricărui sistem de aplicare a noilor tehnologii în domeniul justiției necesită ca un astfel de sistem să fie adecvat în raport cu necesitățile și obiectivele organizației, să fie compatibil cu sistemele informatice existente, să se bazeze pe un audit prealabil al procedurilor în vigoare și să poată fi adaptat rapid și fără costuri ridicate la noi situații și noi obiective.

4.8.1

Trebuie să se ia mai mult în considerare raportul general costuri/beneficii al inițiativei în ansamblul ei, precum și în fiecare etapă de executare, dat fiind că din studiul de impact făcut public de Comisie (disponibil, de altfel, într-o singură limbă oficială) nu reiese nicio evaluare a acestui raport, recunoscându-se explicit că „vor apărea cu certitudine costuri, însă acestea nu pot fi evaluate”, ci nu vor putea fi estimate decât „după caz”, având în vedere că, în ceea ce privește beneficiile, „în general impactul economic este dificil de cuantificat, deși nu poate fi pus la îndoială” - ceea ce denotă un mare grad de subiectivitate, greu admisibil într-un proiect de o asemenea anvergură (13).

5.   Observații specifice

5.1   Având în vedere că un proces reprezintă un ansamblu de acte (procedurale) care trebuie să fie consemnate în diferite documente, atât din motive de siguranță și certitudine juridică, cât și pentru a putea garanta drepturile părților în litigiu, problema asigurării unui suport de lungă durată pentru întregul proces impune anumite limite în ceea ce privește caracterul oral și informatizarea aplicabile într-un stat de drept.

5.1.1

Aceasta este perspectiva care ar trebui să ghideze analiza și evaluarea anumitor acțiuni prevăzute în prezenta „strategie globală”.

5.2   În ceea ce privește portalul e-justiție, CESE este de părere că, înainte de a crea un astfel de portal, trebuie să se asigure o instruire solidă pentru toți cei implicați în domeniul judiciar (judecători, procurori, funcționari ai instanțelor, autorități administrative, funcționari guvernamentali, precum și toți profesioniștii din domeniul dreptului), astfel încât să fie un instrument util și viabil pentru toți cei interesați.

5.2.1

CESE consideră că portalul poate reprezenta un centru de informare și servicii în domeniul judiciar și un spațiu de legătură util între cetățeni, întreprinderi și magistrați, pentru a facilita rezolvarea problemelor de natură juridică.

5.2.2

CESE consideră că portalul poate fi un instrument util și viabil, care să fie utilizat zilnic de către ansamblul celor implicați în domeniul judiciar; însă în acest scop, este absolut necesar să se garanteze că informațiile pe care le conține sunt demne de încredere și autentice și se recomandă, de asemenea, ca portalul să conțină diferite niveluri de acces și de autorizații de acces, în funcție de tipul de informație dorit, pentru a-i proteja pe cei în cauză.

5.2.3

Portalul trebuie să funcționeze și ca punct de acces la legislația comunitară și națională, după modelul Rețelei Judiciare Europene în domeniul civil și comercial (14), să ofere publicului acces gratuit și să permită o mai bună consiliere și asistență juridică cu caracter general în problemele juridice.

5.3   În ceea ce privește utilizarea videoconferințelor, CESE consideră că trebuie să se organizeze un audit riguros al tuturor instanțelor din statele membre (15), astfel încât să se stabilească dacă există sau nu echipamentul audiovizual care să permită generalizarea acestei tehnici, întrucât nu se știe cu certitudine dacă toate statele membre și-au dotat tribunalele cu echipamentul necesar pentru videoconferințe, nici dacă echipamentele existente sunt compatibile sau cel puțin funcționează în mod corect (16).

5.3.1

În plus, atunci când se dorește obținerea de probe și mărturii sau comunicarea actelor sau a hotărârilor judecătorești, CESE consideră că este necesară o armonizare veritabilă între statele membre la nivelul legislației în materie de depunere de mărturii și de videoconferințe, astfel încât să nu existe interpretări și modalități diferite de aplicare a legii; în lipsa gradului necesar de coordonare legislativă, recurgerea la videoconferințe se va confrunta cu obstacole juridice și chiar cu obstacole de natură culturală din partea diferitelor state membre.

5.3.2

În cazul în care se adoptă utilizarea videoconferințelor în forma propusă, CESE consideră că instanțele implicate trebuie întotdeauna să solicite acest lucru și, în acest context, este de acord ca portalul să poată facilita la nivel practic organizarea de videoconferințe între instanțele implicate, deoarece conține toate elementele necesare în acest sens (17).

5.4   În ceea ce privește cooperarea dintre autorități și, în special, interconectarea cazierelor judiciare, CESE consideră că, dat fiind caracterul sensibil al acestor informații, cooperarea trebuie să răspundă celor mai stricte cerințe de siguranță și de protecție a datelor, astfel încât să se protejeze viața privată a cetățenilor implicați (18).

5.4.1

Cu toate acestea, CESE este de părere că în prealabil trebuie analizate, de asemenea, legislațiile naționale și condițiile existente în fiecare stat membru, astfel încât, în acest domeniu cu o natură atât de confidențială, să nu existe modalități diferite de aplicare și diferențe de tratament în ceea ce privește schimburile reciproce de informații în materie penală.

5.5   În legătură cu sprijinul în materie de traducere, CESE atrage atenția asupra faptului că portalul e-justiție trebuie să aibă un caracter multilingv și să pună la dispoziție informații în toate limbile UE. Pentru a fi util, un sistem de traducere automată ar trebui să permită traducerea și interpretarea simultană a paginii web, astfel încât să fie accesibilă tuturor cetățenilor UE.

5.5.1

Ca formă de sprijin pentru profesioniștii din domeniul juridic, portalul e-justiție ar putea să conțină o bază de date a traducătorilor și interpreților specializați în acest domeniu, precum și toate formularele necesare, care vor trebui să fie corect traduse în limba folosită în sistemul juridic al fiecărui stat membru.

5.5.2

Presupusele costuri enorme pe care le implică un sistem eficient de traducere automată și simultană în toate limbile comunitare trebuie să fie cântărite atent din perspectiva fezabilității și a proporționalității în raport cu rezultatele care pot fi obținute și cu utilizarea practică a acestora.

5.6   Inițiativele care suscită rezerve și precauții deosebite sunt cele care se referă, în special, la informatizarea completă a procedurii europene de somație de plată (19) sau a procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă (20), precum și la crearea altor „proceduri europene complet electronice”, citațiile sau notificările efectuate exclusiv pe cale electronică referitoare la actele judiciare, plata online a cheltuielilor de judecată sau autentificarea electronică a documentelor.

5.6.1

În toate aceste situații, CESE recomandă cea mai mare prudență și o evaluare atentă a raportului costuri/beneficii în momentul introducerii noilor sisteme, subliniază necesitatea de a prevedea perioade experimentale și de testare prelungite înainte de orice adoptare pe scară largă și solicită, de asemenea, garanții absolute cu privire la respectarea normelor de drept procesual comune tuturor statelor de drept.

---

(1)  Conferința „Strategii în domeniul internetului și e-justiția în Europa”, Roma, 13 și 14 noiembrie 2003.

(2)  Merită menționate: cazul Belgiei, din a cărei comisie însărcinată cu dezvoltarea proiectului privind e-justiția au făcut parte nume dintre cele mai marcante din lumea academică și a practicienilor din domeniu, printre care amintim pe prof. George de LEVAL, în ceea ce privește modul de introducere a unei acțiuni în justiție și mijloacele de comunicare între diferiții actori din sfera judiciară, și pe prof. Yves POULLET, în ceea ce privește legislația privind probele; cazul Portugaliei unde, în urma unei reflecții asupra problemelor de fond, Observatorul permanent al justiției portugheze a realizat un studiu aprofundat referitor la introducerea noilor tehnologii în diferitele momente și etape ale procedurilor judiciare. Studiul a fost intitulat „Para um novo judiciário: qualidade e eficiência na gestão dos processos cíveis” (Către un nou sistem judiciar: calitate și eficiență în gestionarea proceselor de drept civil) și a fost realizat sub conducerea prof. Boaventura de Sousa Santos și coordonarea prof. Conceição Gomes.

(3)  COM(2005) 229 final, 1.6.2005. A se vedea Avizul CESE din JO C 110, 8.5.2006 (raportor: dl LAGERHOLM).

(4)  Cu toate acestea, este semnificativ faptul că în „Programul de la Haga: 10 priorități pentru următorii cinci ani” din 2005, COM(2005) 184 final din 10 mai 2005, nu există nicio referire la utilizarea noilor tehnologii și la aplicarea lor în domeniul justiției. Lipsa unor obiective ambițioase pentru acest program a fost, de altfel, subliniată în avizul CESE pe această temă (raportor: dl PARIZA CASTAÑOS) din JO C 65, 17.3.2006. A se vedea recentul raport al Comisiei privind punerea în aplicare a Programului de la Haga pe anul 2007 [COM(2008) 373 final din 2.7.2008] care consideră „evaluarea globală generală […] mai degrabă nesatisfăcătoare”.

(5)  Merită menționată în acest sens Decizia 1149/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 septembrie 2007 de instituire, pentru perioada 2007-2013, a programului specific „Justiție civilă” în cadrul programului general „Drepturile fundamentale și justiția” (JO L 257, 3.10.2007).

(6)  A se vedea Rezoluția Parlamentului European din 18 decembrie 2008, 2008/2125(INI) - T6-0637/2008, care conține recomandări în materie de e-justiție, la adresa Comisiei (raportor: dna WALLIS) și Avizul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (raportor: dl ROMAGNOLI) din 5 noiembrie 2008.

(7)  A se vedea comunicatul de presă referitor la cea de-a 2908-a reuniune a Consiliului Justiție și Afaceri Interne din 27 și 28 noiembrie 2008 (16325/08) și, ca referință, documentul 15315/08 din 7 noiembrie 2008 al Președinției pentru Coreper/Consiliu (JURINFO 71, JAI 612, JUSTCIV 239, COPEN 216).

(8)  De altfel, aceasta a fost unul dintre rezultatele evidente ale intervențiilor și discuțiilor avute în cadrul Forumului pentru cooperare judiciară în materie de drept civil, care a avut loc la 2 decembrie 2008, la Parlamentul European, la Bruxelles, în contextul Președinției franceze - și în special în cadrul celei de-a doua sesiuni, având ca temă „e-justiția - un instrument pentru cetățeni, pentru specialiști și pentru întreprinderi”.

(9)  Din motive legate de limitarea lungimii avizelor se elimină această prezentare, făcându-se trimitere la Comunicarea Comisiei [COM(2008) 329 final din 30 mai 2008] și la rezoluțiile Parlamentului European și Consiliului referitoare la aceasta.

(10)  Cu excepția, însă, a mecanismelor alternative de soluționare a litigiilor care, deși urmăresc rezolvarea conflictelor, nu țin de aplicarea justiției, ci reprezintă o simplă conciliere voluntară și extrajudiciară a intereselor.

(11)  Așa cum o exprimă în mod exemplar formula latină: „Justitia est constans et perpetua voluntas jus suum cuique tribuendi” (Justiția este voința statornică și permanentă de a-i acorda fiecăruia dreptul său.).

(12)  Ne referim, în special, la ceea ce este cunoscut sub numele de „principii fundamentale” ale dreptului procedural, printre care se numără, îndeosebi, „garantarea unui proces echitabil” și care includ imparțialitatea instanței, egalitatea părților, principiul disponibilității și garantarea procedurii contradictorii, caracterul public al procesului, dreptul la apărare, continuitatea procedurii, garantarea citării sau informării efective cu privire la toate actele de procedură (cf. pentru toate cele de mai sus, Miguel Teixeira de Sousa, „Estudos sobre o Novo Processo Civil”, Ed. LEX Lisboa, 1997).

(13)  A se vedea analiza de impact SEC (2008) 1947 din 30 mai 2008, punctele 5.3.2 și 5.3.3, p. 30-31.

(14)  Având în vedere, în special, faptul că odată cu Propunerea de decizie a Comisiei de modificare a Deciziei 2001/470/CE, domeniul său de utilizare a fost restrâns și rezervat exclusiv juriștilor. A se vedea JO C 175 din 28.7.2009, p. 84 (raportor: dna SANCHEZ MIGUEL).

(15)  Președinția cehă a Consiliului a solicitat între timp statelor membre să furnizeze toate informațiile privind echipamentele audiovizuale disponibile în tribunale și a publicat răspunsurile primite sub forma unei sinteze intitulate „Summary of the replies of the EU Member States to the request of the Czech Minister of Justice for information on national vídeoconferencing equipment in the judiciary”.

(16)  Problema interoperabilității sistemelor a fost, de altfel, subliniată recent de către Comisie [COM(2008) 583 final], comunicare care a făcut obiectul Avizului CESE (JO C 218 din 11.9.2009, p. 36, raportor: dl PEZZINI); a se vedea observațiile conținute de acest aviz, precum și enumerarea, pentru fiecare caz în parte, a diferitelor avize CESE din acest domeniu.

(17)  Trebuie menționată activitatea desfășurată deja de Grupul de lucru al Consiliului pentru prelucrarea datelor cu caracter juridic (e-justiție), în special raportul de activitate din 15 mai 2009 privind prelucrarea datelor juridice (DOC 9362/09), precum și documentul strategic privind utilizarea videoconferințelor (DOC 9365/09), manualul pentru utilizatori (DOC 9863/09) și broșura informativă destinată publicului larg (DOC 9862/09). Toate datează din 15 mai 2009 și reflectă în mod corespunzător aceleași preocupări ca cele exprimate în prezentul aviz.

(18)  A se vedea Avizul Autorității Europene pentru Protecția Datelor privind Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European și Comitetul Economic și Social European - Către o strategie europeană în domeniul e-justiției, JO C 128/02, 6.6.2009, p. 13.

(19)  Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată (JO L 399, 30.12.2006, p. 1).

(20)  Regulamentul (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă (JO L 199, 31.7.2007, p. 1).

---