23.12.2009

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 317/110

---

Avizul Comitetului Economic şi Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanţilor de azil în statele membre

COM(2008) 815 final – 2008/0244 (COD)

(2009/C 317/21)

Raportor: dna LE NOUAIL-MARLIÈRE

La 1 aprilie 2009, în conformitate cu articolul 262 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, Consiliul a decis să consulte Comitetul Economic şi Social European cu privire la

Propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanţilor de azil în statele membre (reformare)

COM(2008) 815 final – 2008/0244 (COD).

Secţiunea pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi cetăţenie, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, şi-a adoptat avizul la 25 iunie 2009. Raportor: dna LE NOUAIL-MARLIÈRE.

În cea de-a 455-a sesiune plenară, care a avut loc la 15 şi 16 iulie 2009 (şedinţa din 16 iulie 2009), Comitetul Economic şi Social European a adoptat prezentul aviz cu 154 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă şi 4 abţineri.

1.   Concluzii

1.1.   Preocupat de sprijinul indirect pe care un cadru prea restrictiv sau mai puţin binevoitor l-ar putea constitui pentru regimurile cele mai autoritare şi mai puţin democratice, Comitetul aprobă reformarea şi îmbunătăţirea directivei privind normele de primire, reiterând totuşi câteva recomandări cuprinse în precedentele sale avize şi, mai ales, în răspunsul său la Cartea verde cu privire la viitorul sistem european comun de azil (1) şi la planul de acţiune pentru viitorul sistem european comun de azil (2).

În materie de primire a solicitanţilor de azil, propunerea de reformare a directivei ar trebui să promoveze standarde comune şi nu minimale şi să cuprindă clauze de salvgardare a standardelor aplicate de statele membre care respectă cel mai mult drepturile fundamentale ale solicitanţilor de protecţie internaţională, statutul de refugiat sau de protecţie subsidiară, în special:

—	garantarea accesului la teritoriu;

—	libertatea de alegere a locului în care este formulată solicitarea de azil şi de protecţie;

—	examinarea cu precădere a statutului convenţional şi, în al doilea rând, a protecţiei subsidiare, dacă şi numai dacă nu sunt îndeplinite criteriile primului statut;

—	nereturnarea în cazul în care viaţa solicitantului este în pericol în ţara lui de origine sau în ultima ţară de tranzit;

—	recursul suspensiv la măsurile de expulzare atâta timp cât decizia nu a fost emisă de tribunalul competent, astfel încât acest drept de recurs să devină efectiv, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii europene a drepturilor omului (cf. infra 4.8.1);

—	protecţia specifică solicitată de minori sau de persoanele presupuse a fi minori;

—	respectarea drepturilor autonome ale persoanelor – şi în special ale femeilor – de a depune o cerere de protecţie.

1.2.   Comitetul doreşte ca, în cazul minorilor, să fie precizat în mod sistematic că „interesul superior al copilului” trebuie înţeles în sensul articolului 3.1 din Convenţia internaţională cu privire la drepturile copilului (articolul 22.1).

1.3.   Retenţia/detenţia nu ar trebui să existe decât în ultimă instanţă, după ce au fost epuizate celelalte soluţii, şi nu ar trebui să intervină fără o decizie a unui tribunal competent, respectând dreptul la apărare, în conformitate cu prevederile Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

1.4.   ONG-urile competente şi active în domeniul drepturilor omului ar trebui să aibă totdeauna acces la solicitanţii de protecţie, aceştia trebuind să poată beneficia oricând de asistenţă judiciară şi umanitară din partea statelor sau a ONG-urilor.

1.5.   Comitetul recomandă statelor membre să accelereze negocierile în vederea adoptării, prin procedura de codecizie cu Parlamentul European, a acestei versiuni reformate, care va permite Uniunii Europene să-şi îmbunătăţească potenţialul de a răspunde în mod decent cererilor de a-i proteja pe solicitanţii de azil care îi sunt adresate.

1.6.   Comitetul sprijină înfiinţarea unui Birou de asistenţă pentru statele membre, pe probleme de azil şi de protecţie internaţională, dacă acesta permite accelerarea distribuţiei către statele membre ale UE a sarcinilor de primire şi de protecţie, asigurarea transparenţei în materie de primire a solicitanţilor de azil şi de protecţie internaţională, valorificarea experienţei asociaţiilor şi organizaţiilor active în domeniul ajutorului şi asistenţei acordate solicitanţilor de azil sau de protecţie internaţională, precum şi îmbunătăţirea procedurilor de examinare individuală.

2.   Introducere şi sinteza propunerii Comisiei

2.1.   Sistemul european comun de azil (SECA) s-a dezvoltat în două faze distincte. Prima fază a început odată cu Consiliul European de la Tampere (1999), imediat după adoptarea Tratatului de la Amsterdam, care a conferit o dimensiune europeană politicilor în materie de imigraţie şi azil. Această primă fază s-a încheiat în 2005.

2.2.   În această primă fază, s-au înregistrat progrese în ceea ce priveşte elaborarea unei serii de directive privind azilul, cooperarea dintre statele membre, precum şi unele aspecte ale dimensiunii externe a azilului.

2.3.   Ce-a de-a doua fază a sistemului european comun de azil a început odată cu Programul de la Haga (adoptat în noiembrie 2004), care stabileşte anul 2010 ca termen pentru îndeplinirea obiectivelor principale ale sistemului european comun de azil prin adoptarea de instrumente şi măsuri vizând o mai mare armonizare şi o îmbunătăţire a standardelor de protecţie privind sistemul european comun de azil (SECA).

2.4.   În 2007, ca etapă preliminară a adoptării de noi iniţiative, Comisia a elaborat o Carte verde  (3) menită să lanseze o dezbatere între diversele instituţii, statele membre şi societatea civilă (4), pe baza căreia Comisia a adoptat ulterior un Plan strategic în materie de azil. Acest plan definea o foaie de parcurs pentru anii următori, enumerând măsurile pe care urma să le adopte Comisia pentru realizarea celei de-a doua faze a SECA.

2.5.   Directiva a cărei reformare este propusă în prezent de Comisie şi care a fost adoptată de Consiliu la 27 ianuarie 2003, făcând obiectul unui aviz CESE (5), se situează în acest context.

2.6.   Obiectivul principal al prezentei propuneri este de a asigura solicitanţilor de azil standarde mai ridicate de tratament în ceea ce priveşte condiţiile de primire, care să le garanteze un nivel de trai decent, conform dreptului internaţional. Armonizarea mai aprofundată a reglementărilor naţionale privind condiţiile de primire este necesară, de asemenea, pentru a limita fenomenul mişcărilor secundare ale solicitanţilor de azil între statele membre, în măsura în care aceste mişcări se datorează unor politici naţionale de primire divergente.

2.7.   Prezenta propunere extinde domeniul de aplicare al directivei în scopul includerii persoanelor care solicită protecţie subsidiară şi prevede că directiva se aplică tuturor tipurilor de proceduri de azil şi tuturor zonelor geografice, precum şi tuturor centrelor de cazare a solicitanţilor de azil.

Propunerea are de asemenea ca obiectiv facilitarea accesului la piaţa forţei de muncă, ea prevăzând că solicitanţii de azil vor putea avea acces la încadrarea în muncă după o perioadă de cel mult 6 luni de la depunerea unei cereri de protecţie internaţională şi precizând că impunerea de condiţii de acces pe piaţa naţională a forţei de muncă nu trebuie să restrângă în mod nejustificat accesul solicitanţilor de azil la încadrarea în muncă pentru.

2.8.   Pentru a garanta că accesul la condiţiile materiale de primire asigură „un nivel de viaţă adecvat pentru sănătatea solicitantului de azil şi pentru asigurarea subzistenţei acestuia”, propunerea obligă statele membre să ia în considerare nivelul asistenţei sociale acordate resortisanţilor lor atunci când acordă sprijin financiar solicitanţilor de azil.

2.9.   Propunerea garantează că detenţia va fi autorizată doar în cazurile excepţionale prevăzute de directivă.

2.10.   De asemenea, propunerea garantează că solicitanţii de azil deţinuţi temporar beneficiază de un tratament uman şi demn, care respectă drepturile lor fundamentale şi dispoziţiile legislaţiei naţionale şi internaţionale.

2.11.   Propunerea asigură punerea în aplicare a unor măsuri naţionale, pentru ca nevoile specifice să fie identificate imediat.

În plus, propunerea include numeroase garanţii, astfel încât condiţiile de primire să fie concepute în mod specific, pentru a răspunde nevoilor speciale ale solicitanţilor de azil.

2.12.   În ceea ce priveşte punerea în aplicare şi îmbunătăţirea sistemelor naţionale, propunerea conţine anumite măsuri menite să asigure continuitatea monitorizării şi să consolideze rolul Comisiei de gardian al legislaţiei UE.

3.   Observaţii generale

3.1.   Comitetul salută evoluţia pozitivă pe care propunerile Comisiei urmăresc să o imprime condiţiilor de primire a persoanelor aflate în căutare de protecţie internaţională şi dorinţa de armonizare a dispoziţiilor naţionale şi extinderea domeniului de aplicare pentru a cuprinde şi protecţia subsidiară. Cu toate acestea, Comitetul reaminteşte necesitatea de a se examina întotdeauna situaţia fiecărui solicitant în mod individual, inclusiv în faza determinării responsabilităţii statului membru, în vederea unei examinări exhaustive a cererii şi a luării în consideraţie a protecţiei subsidiare dacă şi numai dacă nu sunt îndeplinite condiţiile cerute pentru primul statut convenţional (refugiat).

3.2.   Comitetul sprijină obiectivul privind asigurarea unui standard de viaţă decent pentru solicitanţii de azil şi facilitarea integrării acestora în ţara-gazdă (6)şi concretizarea acestuia prin accesul la piaţa forţei de muncă într-un termen de maxim 6 luni, fără restricţii nejustificate [art. 15 alineatul (2)], aplicate pe baza condiţiilor naţionale de acces la piaţa forţei de muncă; aceasta trebuie să aibă loc cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale ale solicitanţilor de azil sau de protecţie internaţională, în termenii dreptului pozitiv european, aşa cum rezultă din Declaraţia universală a drepturilor omului [articolul 23 alineatul (1)] (7), din Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale (articolele 2, 9, 10, 11 şi 12), din Convenţia nr. 118 a OIM privind egalitatea de tratament a resortisanţilor şi neresortisanţilor în domeniul securităţii sociale, din Carta socială europeană, din Carta drepturilor fundamentale şi din Convenţia de la Geneva privind protecţia refugiaţilor (8). Acest lucru este valabil şi în ceea ce priveşte nivelul de asistenţă socială acordată, diferenţierea condiţiilor de cazare în funcţie de nevoile specifice ale persoanelor şi viziunea extinsă asupra relaţiilor familiale ale solicitantului, precum şi necesitatea de a le lua în considerare în mod adecvat în cadrul examinării solicitării de azil.

3.3.   În ce priveşte principiile generale şi referinţele internaţionale care stau la baza recunoaşterii şi protejării drepturilor fundamentale ale persoanelor aflate în situaţii dificile şi privind regimul de detenţie al solicitanţilor de protecţie internaţională, în conformitate cu dispoziţiile Convenţiei de la Geneva şi, mai exact, cu articolul 26 privind libertatea de circulaţie şi articolul 31 privind refugiaţii cu situaţie nereglementată în ţara-gazdă (9), aşa cum aminteşte şi Comisia în expunerea de motive (punctul 16), nimeni nu poate fi plasat în detenţie pentru singurul motiv că a depus o cerere de protecţie. De aceea, detenţia nu ar trebui luată în considerare decât în cazuri de necesitate absolută, justificată în mod adecvat, şi nu privită ca o practică acceptabilă în circumstanţe care nu corespund unei intenţii frauduloase sau dilatorii a solicitantului.

3.4.   În ceea ce priveşte minorii, Comitetul aprobă măsurile preconizate de directivă pentru a răspunde nevoilor specifice ale acestora. Cu toate acestea, observă că referirea la Convenţia Naţiunilor Unite din 1989 privind drepturile copilului ar fi mai precisă dacă, pe lângă articolul 37 (10), s-ar menţiona sistematic articolul 3.1 (11), şi nu numai noţiunea de „interes superior al copilului”, despre care se ştie că poate da naştere la interpretări diferite.

3.5.   În sfârşit, Comitetul acordă o atenţie specială introducerii sistematice a posibilităţii unei căi de atac pentru solicitanţi sau refugiaţi împotriva deciziilor judiciare sau administrative care îi privesc. Observă însă că această cale de atac trebuie să aibă în mod sistematic efect suspensiv pentru a avea sens pe deplin.

4.   Observaţii speciale

4.1.   În ce priveşte informarea (cap. II – articolul 5)

4.1.1.   Comitetul recomandă adăugarea următorului text: „statele membre îi informează pe membrii familiei solicitantului de azil în legătură cu posibilitatea prezentării unei cereri independente”.

4.2.   Cu privire la regimul şi condiţiile de detenţie (cap. II - articolele 8-11)

În opinia Comitetului, regula generală privind tratamentul solicitanţilor de protecţie trebuie să se inspire din articolul 7 al proiectului de directivă, care afirmă principiul libertăţii de circulaţie a persoanelor şi necesitatea de a opta mai degrabă pentru soluţii alternative la detenţie.

4.2.1.1.   Cu alte cuvinte, detenţia solicitanţilor (art. 8) nu poate şi nu trebuie practicată decât în condiţii excepţionale, cum ar fi:

—	dacă solicitarea de azil este prezentată în condiţiile în care solicitantul a fost informat în prealabil de o măsură de expulzare;

—	pentru a lua o hotărâre în privinţa solicitării de azil, în cadrul unei proceduri de decizie asupra dreptului acestuia de a intra pe teritoriu, în cazul reţinerii sau plasării într-o zonă de aşteptare.

4.2.1.2.   Comitetul apreciază că, în afara acestor două situaţii, niciun solicitant de azil nu poate fi deţinut şi că o decizie de reţinere nu poate fi justificată în niciun caz prin necesitatea de a „stabili, confirma sau verifica identitatea sau naţionalitatea acestuia”, şi cu atât mai puţin „pentru a stabili elementele pe care se bazează solicitarea acestuia de azil şi care, în alte circumstanţe, s-ar putea pierde”.

4.2.1.3.   CESE propune modificarea textului articolului 9 alineatul (5), amendat după cum urmează: „Continuarea detenţiei este revizuită din oficiu de autoritatea judecătorească, la intervale rezonabile de timp şi la cererea solicitantului de azil în cauză, ori de câte ori circumstanţele se schimbă sau când apar noi informaţii care afectează temeiul plasării în detenţie ”.

4.2.2.   În opinia CESE, condiţiile de detenţie trebuie să asigure un tratament uman, care să respecte demnitatea proprie persoanei. În ceea ce priveşte condiţiile de retenţie (articolul 10) în centre specializate de cazare deosebite de instituţiile de tip penitenciar, ar fi corect ca reţinerea solicitantului de azil în comun cu resortisanţi care nu au făcut cerere de azil să nu poată avea loc fără consimţământul scris al persoanei interesate [articolul 10 alineatul (1)].

De asemenea, având în vedere diversitatea modalităţilor de detenţie din statele Uniunii Europene, este oportun să se precizeze că ICNUR şi alte organizaţii au posibilitatea, de asemenea, de a comunica cu solicitanţii aflaţi în toate zonele de retenţie şi de a-i vizita [articolul 10 alineatul (2)], aceeaşi terminologie trebuind să apară şi la articolul 10 alineatul (3).

4.2.3.1.   În plus, aşa cum a procedat şi în ce priveşte propunerea de reformare a Regulamentului Dublin 2, „Criteriile şi mecanismele de determinare a statului membru responsabil pentru examinarea unei cereri de protecţie internaţională depusă într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe sau un apatrid” (12), Comitetul recomandă ca solicitantului de protecţie internaţională să-i fie notificate informaţiile cuprinse la articolul 10 alineatul (3) în limba sa sau într-o limbă pe care acesta recunoaşte că o înţelege, inclusiv cu ajutorul unui interpret autorizat sau printr-o traducere legală.

4.2.4.   În scopul omogenităţii textului, sintagma „solicită protecţie internaţională” trebuie să înlocuiască sintagma „solicită azil” [articolul 11 alineatul (4)].

4.2.5.   CESE salută interzicerea detenţiei minorilor neînsoţiţi [articolul 11 alineatul (1) reformat] şi sprijină confirmarea faptului că persoanele cu nevoi speciale nu ar trebui în principiu să fie deţinute [articolul 11 alineatul (5) reformat].

4.3.   Cu privire la şcolarizarea minorilor, ocuparea forţei de muncă şi formarea profesională (cap. II, articolele 14-16)

Proiectul de directivă vizează facilitarea şi accelerarea integrării solicitanţilor în ţările gazdă. Şcolarizarea minorilor, accesul la un loc de muncă şi formarea profesională vor contribui la acest obiectiv.

4.3.1.1.   În acest sens, Comitetul apreciază că este oportun să se întârzie cât mai puţin integrarea minorilor în sistemul educativ; un termen de „trei luni” este considerat prea lung, fiind de dorit ca acesta să fie redus la două luni [articolul 14 alineatul(2)].

Comitetul aprobă iniţiativa Comisiei de a permite solicitanţilor de azil accesul la piaţa forţei de muncă într-un termen de maxim 6 luni şi apreciază că este necesar să fie redusă marja de libertate în interpretarea articolului 15 alineatul (1), precizându-se că „Statele membre se asigură că solicitanţii au acces efectiv la piaţa forţei de muncă”, ceea ce presupune accesul la serviciile sociale existente pentru persoanele în căutarea unui loc de muncă.

4.3.2.1.   Comitetul recunoaşte că dispoziţiile privind primirea solicitanţilor pot fi atât în avantajul statului, cât şi al solicitantului de azil, oferindu-i acestuia din urmă şansa de a obţine un anumit nivel de autonomie.

4.3.3.   Amintind avizul său (13) privind prima directivă referitoare la primire, Comitetul insistă asupra faptului că „resortisanţii ţărilor terţe încredinţaţi unei ţări gazdă trebuie să beneficieze de o formare cât mai completă, şi aceasta din două motive: în primul rând, formarea acestor persoane va avea un impact pozitiv asupra dezvoltării ţării lor de origine în cazul în care se vor întoarce acolo. (…). În al doilea rând, în cazul în care aceste persoane îşi vor stabili domiciliul pe teritoriul unui stat membru, formarea primită le va facilita accesul pe piaţa forţei de muncă.” În acest context, Comitetul estimează că este necesar să fie limitată libertatea statelor membre în privinţa interpretării articolului 16, prin adoptarea unei formulări mai directe şi mai complete: „Statele membre autorizează şi organizează accesul solicitanţilor de azil la formarea profesională, indiferent dacă aceştia au sau nu acces la piaţa forţei de muncă”.

4.4.   Cu privire la regulile generale privind condiţiile materiale de primire şi îngrijirile medicale (articolul 17)

4.4.1.   Comitetul recomandă să se precizeze că standardele continuă să fie aplicate în timpul procedurii de apel.

4.4.2.   CESE aprobă dispoziţiile cuprinse în articolul 17 alineatul (5) reformat, care urmăreşte îmbunătăţirea nivelului condiţiilor materiale de primire în acele state care în prezent oferă condiţii insuficiente.

4.5.   Cu privire la limitarea sau la retragerea beneficiului condiţiilor materiale de primire (Cap. III - articolul 20)

4.5.1.   Comitetul este îngrijorat de aplicarea unei asemenea măsuri în cazul în care solicitantul de azil „a făcut deja o altă cerere în acelaşi stat membru”. Practica arată că o primă solicitare poate fi urmată de o cerere de reexaminare justificată prin prezentarea de informaţii adiţionale privind situaţia solicitantului sau prin prezentarea de dovezi suplimentare; în această situaţie, ar fi foarte dezavantajos pentru solicitant să fie exclus din sistemul de condiţii materiale de primire. În consecinţă, Comitetul solicită eliminarea acestei menţiuni [articolul 20 alineatul (1), litera (c)].

O astfel de măsură pare, de altfel, în contradicţie cu spiritul proiectului de reformare a „Regulamentului de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil” (14) şi al modificărilor prevăzute în acesta.

4.5.2.   CESE salută propunerile care urmăresc reducerea posibilităţilor de retragere a beneficiului condiţiilor de primire menţionate la articolul 20 alineatul (2) reformat şi propunerea de consolidare a dispoziţiilor care urmăresc să asigure tuturor solicitanţilor de azil condiţii materiale minime de primire [articolul 20 alineatul (4)].

4.6.   Cu privire la dispoziţiile referitoare la persoanele cu nevoi speciale (cap. IV – articolele 21-24)

Comitetul doreşte ca, în ceea ce îi priveşte pe minori, să se precizeze sistematic că „interesul superior al copilului” trebuie înţeles în lumina articolului 3 alineatul (1) al Convenţiei internaţionale privind drepturile copilului [articolul 22 alineatul (1)].

4.7.   Cu privire la victimele torturii sau violenţei (articolul 24)

4.7.1.   Comitetul doreşte ca victimele torturii sau violenţei şi persoanele cu probleme de sănătate fizică şi mentală să beneficieze de asistenţă spitalicească adecvată.

4.7.2.   În caz de nevoie, acestora trebuie să li se permită accesul în centre specializate. Cadrele medicale generaliste şi specializate trebuie să aibă acces la centrele de primire sau de detenţie, iar solicitanţii de protecţie internaţională trebuie să poată beneficia de diagnostic şi de îngrijiri specializate din partea unui personal competent şi recunoscut ca atare de sistemul medical general din statul de primire.

4.7.3.   Deşi Comisia nu a propus modificarea articolului 13, care prevede că statele membre pot decide ca solicitanţii să fie supuşi examenului medical pentru protejarea sănătăţii publice, Comitetul doreşte să reamintească faptul că obligaţia de efectuare a testului HIV violează o întreagă serie de drepturi ale omului, în special dreptul la respectul vieţii private (15). Supunerea la acest test nu ar trebui să constituie o condiţie preliminară pentru accesul la teritoriu sau la procedura de azil al persoanelor în căutare de protecţie internaţională. Pe un plan mai general, examenul medical ar trebui însoţit de informaţii corespunzătoare într-una din limbile înţelese de solicitant (cf. punctul 4.2.3.1) şi ar trebui să ofere garanţii de respectare a consimţământului, de consultanţă şi de confidenţialitate, precum şi monitorizarea şi tratamentul corespunzător pe plan medical.

4.8.   Cu privire la căile de atac (Cap. V - articolul 25)

4.8.1.   Comitetul este de acord cu faptul că statele trebuie să asigure solicitanţilor asistenţă juridică [articolul 25 alineatul (2)], dar consideră necesară precizarea că o cale de atac trebuie să aibă efect suspensiv [articolul 25 alineatul (1)], deoarece altminteri există riscul ca aceasta să-şi piardă orice caracter operaţional (16).

---

(1)  Cf. avizul CESE din 12.3.2008 privind Cartea verde cu privire la viitorul sistem european comun de azil, raportor: dna LE NOUAIL MARLIÈRE (JO C 204, 9.8.2008).

(2)  Cf. avizul CESE din 25.2.2009 privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, către Consiliu, către Comitetul Economic şi Social European şi către Comitetul Regiunilor - Plan strategic în materie de azil: o abordare integrată a protecţiei în ansamblul UE, raportor: dl PARIZA CASTAÑOS, coraportor: dna BONTEA (JO C 218, 11.9.2009).

(3)  COM(2007) 301 final, prezentată la 6.6.2007.

(4)  CESE şi-a exprimat opinia cu privire la acest document în avizul CESE din 12.3.2008 privind Cartea verde cu privire la viitorul sistem european comun de azil. Raportor: dna LE NOUAIL-MARLIÈRE (JO C 204, 9.8.2008).

(5)  Avizul CESE din 28.11.2001 privind Propunerea de directivă a Consiliului de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanţilor de azil în statele membre. Raportor: dl MENGOZZI, coraportor: dl PARIZA CASTAÑOS (JO C 48, 21.2.2002).

(6)  Cf. avizul CESE din 28.11.2001 privind propunerea de directivă a Consiliului de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanţilor de azil în statele membre. Raportor: dl MENGOZZI, coraportor: dl PARIZA CASTAÑOS (JO C 48, 21.2.2002)

(7)  „Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii sale, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la ocrotirea împotriva şomajului.”

(8)  1951.

(9)  Convenţia de la Geneva, art. 31: „Statele contractante nu vor aplica sancţiuni penale, pe motivul intrării sau şederii lor ilegale, refugiaţilor care, sosind direct din teritoriul unde viaţa sau libertatea lor erau ameninţate în sensul prevăzut de art. 1, intră sau se găsesc pe teritoriul lor fără autorizaţie, sub rezerva prezentării lor fără întârziere la autorităţi pentru a le expune motivele, recunoscute ca valabile, ale intrării sau prezenţei lor ilegale.”

(10)  Articolul 37 se referă la regimul de detenţie.

(11)  Convenţia internaţională privind drepturile copilului. Art. 3.1: „În toate deciziile care privesc copiii, întreprinse de instituţiile de asistenţă socială publice sau private, de instanţele judecătoreşti, autorităţile administrative sau de organele legislative, vor prevala interesele copilului.”

(12)  A se vedea pagina 115 din prezentul Jurnal Oficial.

(13)  Cf. avizul CESE din 28 noiembrie 2001 privind Propunerea de directivă a Consiliului de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanţilor de azil în statele membre, raportor: dl MENGOZZI, coraportor: dl PARIZA CASTAÑOS (JO C 48, 21.2.2002) – Directiva 2003/9/CE.

(14)  COM(2008) 820 final, care face obiectul avizului CESE (SOC/333) din 16.7.2009 privind Propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe sau un apatrid (reformare), raportor: dna LE NOUAIL MARLIÈRE (CESE 443/2009 - SOC/333. Se află, de asemenea, în această publicaţie.).

(15)  În conformitate cu – printre altele – articolul 8 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

(16)  Cauza Gebremehdin v. Franţa, CEDO, hotărârea din 26 aprilie 2007: Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale a Consiliului Europei, 1950, art. 3 şi art.13, natura ireversibilă a daunelor susceptibile de a avea loc în cazul materializării riscului de tortură sau de maltratare, cale de atac cu efect suspensiv. Alineatele 66 şi 67 http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/view.asp?action=html&documentId=816069&portal=hbkm&source=externalbydocnumber&table=F69A27FD8FB86142BF01C1166DEA398649.

---