4.9.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 211/90

—

sprijină angajamentul reînnoit al Comisiei de a prezenta noi propuneri privind punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor, indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală; susţine cu fermitate principiul potrivit căruia discriminarea pe motive de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală nu îşi are locul într-o societate luminată, care respectă drepturile fundamentale;

—

consideră că încetăţenirea nediscriminării şi bunăstarea individuală reprezintă priorităţi esenţiale în sprijinirea unei Europe din ce în ce mai diverse, ca urmare a procesului de extindere a UE, a migraţiei, a schimbărilor sociale, cum ar fi îmbătrânirea demografică, precum şi a noilor tendinţe familiale;

—

reafirmă că încetăţenirea egalităţii este posibilă numai prin implicarea reală a autorităţilor locale şi regionale; în calitate de principali prestatori de servicii (în special în sectorul sănătăţii publice, al asistenţei sociale şi al educaţiei), aceste autorităţi joacă un rol-cheie în identificarea şi în furnizarea informaţiilor cu privire la noile necesităţi ale grupurilor de persoane vulnerabile;

—

subliniază importanţa înfiinţării, în cadrul fiecărei administraţii regionale, a unei autorităţi care să monitorizeze respectarea drepturilor şi a egalităţii de şanse, în vederea aplicării efective a principiului egalităţii de şanse în cadrul tuturor acţiunilor de la nivel regional cofinanţate din resurse comunitare.

Raportor

:

dna Claudette ABELA BALDACCHINO (MT-PSE), viceprimar, Consiliul local Qrendi

1.

sprijină angajamentul reînnoit al Comisiei de a prezenta noi propuneri privind punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor, indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală; susţine cu fermitate principiul potrivit căruia discriminarea pe motive de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală nu îşi are locul într-o societate luminată, care respectă drepturile fundamentale;

2.

consideră că încetăţenirea nediscriminării şi bunăstarea individuală reprezintă priorităţi esenţiale în sprijinirea unei Europe din ce în ce mai diverse, ca urmare a procesului de extindere a UE, a migraţiei, a schimbărilor sociale, cum ar fi îmbătrânirea demografică, precum şi a noilor tendinţe familiale;

3.

aminteşte faptul că, deşi în ultimii zece ani s-au făcut progrese considerabile în combaterea discriminării pe motive de sex, handicap sau rasă, sfera protecţiei împotriva discriminării trebuie extinsă la toate motivele menţionate la articolul 13;

4.

susţine angajamentul reînnoit al Comisiei în vederea tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, rasă, handicap, vârstă sau orientare sexuală şi subliniază că tratamentul egal trebuie să se întemeieze pe recunoaşterea şi respectarea valorilor fundamentale comune ale Europei;

5.

subliniază că este necesar să se analizeze dacă încetăţenirea nediscriminării se poate realiza printr-o legislaţie care să permită, pe de o parte, amenajări corespunzătoare pentru persoanele cu handicap şi, pe de altă parte, ajustarea concertată a politicilor şi procedurilor;

6.

semnalează că sensibilizarea opiniei publice şi educaţia, în special educaţia cu privire la diversitate, reprezintă măsuri strategice importante pentru îmbunătăţirea relaţiilor sociale şi pentru consolidarea coeziunii sociale;

7.

recunoaşte rolul central pe care îl joacă mass-media în stimularea dezbaterilor obiective şi în informarea cu privire la diversitate, subliniind responsabilitatea care revine mass-mediei în promovarea coeziunii sociale, prin punerea într-o lumină favorabilă a diversităţii;

8.

reafirmă că încetăţenirea egalităţii este posibilă numai prin implicarea reală a autorităţilor locale şi regionale; în calitate de principali prestatori de servicii (în special în sectorul sănătăţii publice, al asistenţei sociale şi al educaţiei), aceste autorităţi joacă un rol-cheie în identificarea şi în furnizarea informaţiilor cu privire la noile necesităţi ale grupurilor de persoane vulnerabile;

9.

subliniază importanţa înfiinţării, în cadrul fiecărei administraţii regionale, a unei autorităţi care să monitorizeze respectarea drepturilor şi a egalităţii de şanse, în vederea aplicării efective a principiului egalităţii de şanse în cadrul tuturor acţiunilor de la nivel regional cofinanţate din resurse comunitare;

10.

subliniază că, în virtutea apropierii lor de cetăţeni şi a responsabilităţii ce le revine pentru majoritatea aspectelor sociale şi economice ale vieţii de zi cu zi, autorităţile locale şi regionale sunt bine plasate pentru a pune în practică valorile şi structurile din propunerea de directivă;

11.

consideră că încetăţenirea egalităţii şi nediscriminarea în societate în general nu pot fi realizate decât prin eforturi depuse împreună cu societatea civilă şi prin politici de integrare la toate nivelurile de guvernare;

12.

observă că este necesar să existe şi să fie coordonate la toate nivelurile administraţiei publice acţiuni eficiente şi concrete de promovare a tratamentului egal. De asemenea, recunoaşte că dialogul prin intermediul medierii este un instrument eficient, care permite cetăţenilor şi instituţiilor să stabilească noi relaţii sociale ce fac posibil tratamentul egal;

13.

evidenţiază rolul-cheie pe care îl deţin descentralizarea locală şi regională şi subsidiaritatea în sporirea gradului de participare şi a implicării efective a cetăţenilor, în special a celor care pot face obiectul unor discriminări, în dezvoltarea şi aplicarea politicilor sau a programelor;

14.

aminteşte necesitatea respectării principiului proporţionalităţii în cadrul dispoziţiilor privind căile de atac şi aplicarea legii, spre exemplu în ceea ce priveşte limitarea sancţiunilor şi sarcina probei;

15.

atrage atenţia asupra faptului că domeniul de aplicare a directivei nu este delimitat cu claritate în ceea ce priveşte discriminarea pe motive de vârstă. O serie de drepturi şi de servicii publice depind de vârstă, care este adesea utilizată ca un criteriu obiectiv în legislaţie şi în administraţie. Textul actual al directivei ar putea conduce la conflicte juridice cu privire la astfel de dispoziţii legislative sau administrative sau chiar la considerarea acestora ca fiind ilegale;

16.

subliniază necesitatea de a reduce sarcinile administrative şi de a lua în considerare impactul propunerii de directivă atât asupra actorilor economici, cum ar fi IMM-urile, cât şi asupra consumatorilor;

17.

observă faptul că propunerea de directivă nu contestă competenţele naţionale în ceea ce priveşte definirea relaţiilor dintre biserică şi stat sau alte instituţii sau organizaţii competente, conţinutul activităţilor didactice şi organizarea sistemelor de educaţie, precum şi legiferarea în materie de recunoaştere a statutului civil sau familial, de drepturi privind reproducerea, de adopţie sau alte aspecte similare;

18.

recunoaşte că trebuie să se examineze dacă este necesară consolidarea legislaţiei UE împotriva discriminării, pentru a asigura tratamentul egal şi protecţia tuturor persoanelor care locuiesc şi/sau lucrează în Europa;

19.

ia notă de obiectivul de a se realiza în practică egalitatea deplină a grupurilor vulnerabile în domenii precum educaţia, protecţia socială, beneficiile sociale şi accesul la bunuri şi servicii;

20.

susţine aplicarea, în cazurile în care aceasta este deficitară, a dispoziţiilor juridice de interzicere a abuzurilor fizice sau sexuale, precum şi a exploatării;

21.

constată necesitatea instituirii unor proceduri juridice solide pentru a proteja grupurile minoritare împotriva violenţei şi a altor atacuri, pe motivul vulnerabilităţii acestor grupuri;

22.

subliniază că protecţia juridică este fundamentală, însă reafirmă că sunt preferabile soluţionările mediate, deoarece procesul de mediere are o funcţie educativă şi emancipatoare pentru cetăţeni şi permite schimbarea şi îmbunătăţirea instituţiilor şi prestatorilor de servicii;

23.

invită Comisia şi toate celelalte autorităţi competente să sporească şi să promoveze nu numai constituirea de structuri de mediere, în special mediere socială şi culturală la nivel local şi regional, ci şi competenţele interculturale ale prestatorilor de servicii şi ale angajaţilor acestora, în special în sectorul public;

24.

subliniază faptul că traficul de persoane şi exploatarea femeilor şi copiilor în scopuri comerciale sunt încă răspândite în numeroase state membre, iar această formă modernă de sclavagism subminează atât valorile europene comune, cât şi drepturile fundamentale ale omului;

25.

reafirmă nevoia de măsuri eficiente pentru combaterea acestor practici reprobabile şi solicită consolidarea şi punerea în aplicare mai eficientă a legislaţiei existente; susţine mobilizarea de servicii şi practici corespunzătoare pentru a informa migranţii, în special femeile şi copiii, cu privire la eventualele scopuri ilicite şi legate de exploatare ale migraţiei; solicită intensificarea activităţilor în reţea, prin abordări şi strategii comune la nivel local şi regional; recomandă acordarea de asistenţă socială victimelor, în special prin organizaţii şi asociaţii independente;

26.

subliniază că, în conformitate cu articolul 3 din proiectul de directivă, interdicţia discriminării se aplică şi tuturor persoanelor din sectorul privat şi consideră că termenul „sector privat” ar trebui definit, deoarece poate da naştere unor probleme de interpretare. În acest context, este important să se garanteze protecţia constituţională a dreptului de proprietate şi a autonomiei dreptului privat asociate acestuia, la nivelul statelor membre şi al UE;

27.

subliniază că, în constatarea existenţei unei sarcini disproporţionate, trebuie să se ţină seama şi de diferitele nevoi ale persoanelor cu handicap, indiferent dacă este vorba despre un handicap fizic, psihic, intelectual sau senzorial, precum şi de gradul acestuia;

28.

aminteşte că legislaţia de combatere a discriminării trebuie combinată cu instrumente politice care să se opună tratamentului discriminatoriu, stereotipurilor şi denigrării, pentru a aborda în mod eficient aspectele complexe, multiple şi diverse ale discriminării;

29.

evidenţiază faptul că propunerea de directivă ar trebui să accentueze încetăţenirea egalităţii, pentru a se garanta că sunt luate în considerare toate motivele de discriminare atunci când se concep politicile publice, se analizează impactul acestora şi se desfăşoară campanii de sensibilizare;

30.

subliniază că aspectele legate de tratamentul egal trebuie abordate în toate planurile, politicile şi programele, şi accentuează relevanţa instrumentelor utilizate în acest scop, în special consultarea şi implicarea directă a tuturor părţilor interesate şi a grupurilor insuficient reprezentate în societate;

31.

consideră că dialogul social, atât la nivel european, cât şi cu ONG-urile şi alte organizaţii reprezentative, este esenţial pentru a facilita schimbarea, deoarece diferitele realităţi sociale şi soluţii pot fi identificate prin împărtăşirea cunoştinţelor, a competenţelor şi a bunelor practici;

32.

crede că prin cooperarea cu Comisia pentru coeziune socială a Consiliului Europei s-ar putea contribui la aplicarea eficientă a principiilor egalităţii şi ţine seama de lucrările desfăşurate de grupul de lucru existent, înfiinţat de Comisie şi Consiliul Europei pe teme de competenţe interculturale în serviciile sociale;

33.

reafirmă importanţa incluziunii pentru autorităţile locale şi regionale şi accentuează rolul măsurilor specifice în garantarea accesului echitabil al persoanelor şi grupurilor expuse riscului de excluziune socială la bunuri şi servicii;

34.

solicită mobilizarea eficientă a instrumentelor disponibile în cadrul fondurilor structurale, pentru a sprijini măsurile de facilitare a incluziunii sociale şi pentru a promova accesul pe piaţa muncii, la bunuri şi servicii şi la participarea în societate în general;

35.

sprijină programele de sensibilizare menite să educe părţile interesate cu privire la drepturile şi obligaţiile care le revin şi să descurajeze discriminarea şi hărţuirea;

36.

remarcă şi salută existenţa, în multe state membre, a unor servicii accesibile tuturor copiilor, menite să-i informeze şi să-i ghideze pe aceştia în legătură cu drepturile lor; invită statele membre să asigure astfel de facilităţi pentru copii, subliniind totodată necesitatea educării copiilor, în special cu privire la relaţia dintre drepturi şi responsabilităţi;

37.

susţine că sunt necesare mai multe informaţii despre dificultăţile şi nevoile grupurilor vulnerabile, în special despre imigranţii minori neînsoţiţi, traficul de persoane, drepturile copiilor, lucrătorii cu venituri reduse, familiile cu venituri reduse, precum şi discriminarea pe motive de religie/convingeri şi orientare sexuală;

38.

consideră colectarea datelor în domeniul egalităţii importantă pentru a se oferi o explicaţie de ansamblu a situaţiei actuale privind discriminarea; de asemenea, sprijină elaborarea unor criterii comune pentru colectarea şi analiza datelor, în vederea obţinerii de informaţii şi statistici fiabile şi comparabile, fără birocraţie suplimentară nejustificată;

39.

sprijină elaborarea de răspunsuri specifice, adaptate fiecărei forme de discriminare, dat fiind că multiplele forme de discriminare diferă considerabil;

40.

subliniază faptul că, în unele state membre, anumiţi cetăţeni se confruntă cu multiple obstacole discriminatorii, cum ar fi: lipsa îngrijirii medicale adecvate, sistemele de pensie şi mecanismele de pensionare, precum şi lipsa accesului la o gamă largă de bunuri şi servicii practice şi economice, din cauza dificultăţilor reale în utilizarea tehnologiilor moderne, precum internetul;

41.

încurajează prestatorii de servicii din sectorul public şi din cel privat să asigure servicii uşor de utilizat, care respectă demnitatea umană şi sunt proporţionale cu capacităţile fiecărei persoane, oferind totodată informaţii adecvate cu privire la aspectele tehnologice;

42.

reafirmă că propunerea de directivă ar trebui să garanteze mai multă protecţie femeilor în afara pieţei forţei de muncă, dat fiind că hărţuirea sexuală, abuzul şi violenţa reprezintă ameninţări permanente pentru demnitatea şi siguranţa lor;

43.

susţine că, din cauza stereotipurilor de gen şi a barierelor structurale şi culturale prezente în educaţia formală, în mass-media şi în politică, femeile sunt încă expuse unui risc mai ridicat de sărăcie şi excluziune socială, cauzat de diferenţele de remunerare dintre femei şi bărbaţi şi de prestaţiile sociale şi drepturile la pensie dezavantajoase;

44.

solicită o legislaţie şi politici care să combată: homofobia (în special discursurile instigatoare la ură şi infracţiunile inspirate de ură), obstacolele în accesul la locuinţe, discriminarea directă în serviciile de îngrijire medicală, precum şi agresivitatea şi hărţuirea în instituţiile de învăţământ, la locul de muncă sau în cadrul pregătirii profesionale;

45.

subliniază nevoia de a spori incluziunea socială şi implicarea lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor şi transsexualilor în societate în general;

46.

sugerează extinderea amenajărilor corespunzătoare pentru persoanele cu handicap şi pentru cele defavorizate, pentru a îmbunătăţi participarea şi accesul acestora la educaţie şi formare profesională, servicii de asistenţă medicală, locuinţe, transporturi, magazine, activităţi de agrement şi alte bunuri şi servicii, în mod proporţional, pentru a li se garanta un tratament egal şi a se evita birocraţia excesivă şi reclamaţiile abuzive;

47.

observă că persoanele cu probleme de sănătate mentală sunt mai expuse riscului de a fi excluse din societate şi de a deveni victime ale stereotipurilor, motiv pentru care solicită statelor membre să acorde o atenţie deosebită acestor grupuri şi să depună eforturi mai susţinute pentru a ajuta persoanele cu probleme de sănătate mentală; în special copiii cu deficienţe mentale ar trebui să beneficieze de sprijinul adecvat necesităţilor lor;

48.

insistă ca persoanele şi grupurile care suferă de pe urma discriminării să beneficieze de asistenţă corespunzătoare şi de sprijinul necesar, pentru a atenua dificultăţile cu care se confruntă în accesul şi integrarea în educaţie, formare, activităţile de agrement şi cultură, acestea fiind elemente fundamentale ale participării sociale;

49.

afirmă că legislaţia europeană ar trebui să ţină seama în mai mare măsură de discriminarea multiplă, în primul rând prin definirea clară a acestui fenomen, pentru a proteja şi a răspunde nevoilor grupurilor sau persoanelor care riscă să se confrunte cu forme multiple de discriminare (migranţii, în special femeile şi copiii, copiii rromi, minorii neînsoţiţi, solicitanţii de azil, persoanele cu handicap şi cele cu probleme de sănătate mentală, persoanele vârstnice aparţinând minorităţilor etnice etc.);

50.

solicită promovarea şi sprijinirea, în cadrul politicilor autorităţilor locale şi regionale, a unor centre şi observatoare specializate în domeniul egalităţii, abilitate să se ocupe de toate formele de discriminare şi să protejeze drepturile persoanelor cu caracteristici şi identităţi multiple şi care se pot confrunta cu discriminare multiplă, să ofere asistenţă victimelor, să efectueze sondaje, să publice rapoarte referitoare la discriminarea multiplă şi să-şi îndeplinească toate atribuţiile din domeniile acoperite de propunerea de directivă;

51.

discriminarea poate împiedica dezvoltarea deplină a potenţialului persoanelor, expunându-le astfel la riscul de a ocupa locuri de muncă cu venituri scăzute, ceea ce generează, prin urmare, alte dificultăţi în ceea ce priveşte accesul la bunuri şi servicii precum educaţia şi locuinţa, conducând aşadar la sărăcie şi excluziune socială;

52.

insistă asupra faptului că obstacolele din calea asigurării unui loc de muncă remunerat constituie una dintre cauzele principale ale inegalităţii şi excluziunii sociale şi că, adesea, locurile de muncă nesigure şi prost plătite sunt ocupate de persoane care se află în situaţii vulnerabile, cum ar fi lucrătorii tineri sau vârstnici, migranţii şi persoanele cu handicap;

53.

se declară în favoarea cartelor adoptate în mod voluntar şi a altor stimulente care să încurajeze întreprinderile să adopte metode de lucru ce promovează nediscriminarea şi egalitatea de şanse, cum ar fi introducerea gestionării diversităţii în întreprinderi, aspect benefic nu numai pentru angajatori, ci şi pentru angajaţi şi clienţi;

54.

deşi principiile nediscriminării şi tratamentului egal sunt universale, Comitetul Regiunilor atrage atenţia asupra poziţiei deosebit de vulnerabile a copiilor şi a rromilor în Europa;

55.

reafirmă, pe de o parte, nevoia de a spori participarea şi de a recunoaşte contribuţia rromilor pe piaţa forţei de muncă şi la formare şi, pe de altă parte, necesitatea responsabilităţii comune pentru a îmbunătăţi accesul acestora la bunuri şi servicii precum obţinerea unei locuinţe şi îngrijirea medicală, pentru a reduce riscul de sărăcie şi pe cel de a suferi abuzuri şi violenţe, precum şi pentru a proteja copiii rromi împotriva problemelor de sănătate, împotriva riscului de a fi implicaţi în prostituţia infantilă, în abuzuri sexuale sau în traficul de copii;

56.

recunoaşte importanţa măsurilor specifice în reducerea sau eliminarea practicilor discriminatorii împotriva rromilor, pentru a promova tratamentul egal în cazul acestora şi pentru a accelera procesul de incluziune socială a lor;

57.

solicită utilizarea eficientă a Fondului Social European pentru a lansa campanii constructive şi pentru a sensibiliza opinia publică cu privire la importanţa contribuţiei rromilor în societate, pentru a lansa programe de creare de locuri de muncă, campanii de alfabetizare, acţiuni de formare profesională, pentru a institui burse de studiu pentru elevii din învăţământul secundar şi pentru studenţi, dar şi servicii care să răspundă nevoilor acestora (de exemplu, servicii de asistenţă medicală destinate femeilor) şi alte servicii indispensabile pentru incluziunea socială a copiilor rromi, cum ar fi servicii de îngrijire şi protecţie bine organizate, precum şi servicii de învăţământ profesional (în special în domeniul competenţelor lingvistice);

58.

recomandă Comisiei să îşi intensifice eforturile de combatere a discriminării pe criterii legate de sex în domeniile educaţiei, asistenţei medicale, serviciilor sociale şi protecţiei sociale; solicită asigurarea aceluiaşi nivel de protecţie împotriva tuturor formelor de discriminare şi prezentarea de către Comisie a unui calendar pentru îndeplinirea acestui obiectiv;

59.

consideră că stereotipurile din educaţie, de pe piaţa forţei de muncă şi din mass-media reprezintă un obstacol semnificativ în tratamentul egal şi incluziunea socială şi solicită eradicarea acestor manifestări. Este esenţial ca, încă de la o vârstă fragedă, copiii să înveţe să îi respecte pe elevii care fac parte din alte minorităţi etnice sau religioase şi pe elevii cu handicap şi să se împrietenească cu aceştia;

60.

afirmă că recomandările formulate în propunerea de directivă ar trebui completate de sesiuni de instruire practică şi conferinţe cu părţile implicate pentru a le informa cu privire la întregul potenţial pe care îl are încetăţenirea egalităţii în realizarea tratamentului egal;

61.

subliniază importanţa instruirii personalului din diverse domenii (doctori, profesori, profesionişti din mass-media etc.), din administraţia publică de la toate nivelurile şi din sectorul serviciilor în ceea ce priveşte competenţele interculturale şi medierea socială şi culturală, pentru a elimina orice comportament discriminatoriu, insultător sau insensibil, pentru a pune sub semnul întrebării stereotipurile şi pentru a sensibiliza acest personal cu privire la nevoile specifice ale persoanelor cu caracteristici şi nevoi diferite;

62.

îşi exprimă îngrijorarea cu privire la migranţi (atât bărbaţi, cât şi femei), care sunt cei mai expuşi la riscul de sărăcie sau de excluziune socială, din cauza exploatării la locul de muncă, şi consideră că educaţia (în special în ce priveşte competenţele lingvistice) şi formarea profesională a minorităţilor etnice ar încuraja femeile şi bărbaţii migranţi să caute locuri de muncă mai bune;

63.

este deosebit de îngrijorat cu privire la situaţia femeilor migrante, deoarece acestea sunt supuse riscului de abuz fizic sau sexual în scopul angajării, al căsătoriei sau al prostituţiei şi trebuie să fie conştiente de situaţiile şi pericolele reale din potenţialele ţări-gazdă, pentru a evita să cadă pradă traficului de fiinţe umane; trebuie sporite protecţia şi integrarea lor, pentru a garanta că acestea se bucură într-adevăr de drepturile omului;

64.

propune crearea unui fond specific destinat imigranţilor minori neînsoţiţi, care să ajute regiunile sub tutela cărora sunt plasaţi aceştia să le ofere aceleaşi şanse ca şi celorlalţi copii de vârsta lor şi să-i integreze în societatea-gazdă, evitând astfel dubla discriminare la care sunt expuşi prin condiţia lor de minori şi de imigranţi;

65.

subliniază faptul că solicitările de azil reprezintă o problemă de ordin social, cu implicaţii economice şi de altă natură, şi ar trebui tratate ca atare, în principal prin promovarea integrării sociale a solicitanţilor de azil, mai ales a minorilor şi a tinerilor, prin intermediul unor responsabilităţi comune şi prin acordarea de şanse egale de acces la bunuri şi servicii;

66.

sprijină introducerea de sisteme active de educaţie şi de formare profesională, pentru a promova nediscriminarea şi egalitatea de şanse şi a contribui la realizarea obiectivelor de la Lisabona, prin reînnoirea continuă a competenţelor şi prin angajamentul în direcţia învăţării pe tot parcursul vieţii;

67.

observă că grupurile cu cerinţe diferite au nevoie de dispoziţii adaptate la aceste cerinţe, de exemplu: formare profesională pentru rromi, migranţi şi persoane vârstnice şomere, pentru a garanta includerea acestora pe piaţa forţei de muncă; formare în domeniul IT pentru persoanele vârstnice, pentru a le spori puterea de cumpărare sau de consum; campanii de alfabetizare pentru femeile şi copiii săraci sau din mediul rural; consiliere pentru persoanele cu handicap, pentru lucrătorii cu venituri reduse şi copiii acestora etc.;

68.

subliniază necesitatea de a desfăşura campanii de promovare şi sensibilizare care să aducă la cunoştinţa tuturor propunerea de directivă, să informeze părţile interesate cu privire la drepturile şi obligaţiile lor şi să explice măsurile specifice şi procesele demarate pentru ajutorarea victimelor;

69.

evidenţiază rolul-cheie al organismelor şi organizaţiilor din domeniul egalităţii care apără interesele persoanelor care se confruntă cu riscul discriminării sau al tratamentului inegal, în diseminarea de informaţii, în special prin publicarea de materiale cu privire la diferenţele culturale şi dedicate unor grupuri specifice, în organizarea de campanii de informare online şi de conferinţe; semnalează că informaţiile trebuie să ia în mod clar în considerare anumite grupuri specifice;

70.

reafirmă faptul că punerea în aplicare a propunerii de directivă necesită resurse umane şi financiare adecvate (asigurate în principal prin fondurile PROGRESS) pentru a putea acoperi toate formele de discriminare;

71.

invită toate autorităţile locale şi regionale să încurajeze nediscriminarea la nivel local şi regional, prin promovarea respectării drepturilor omului şi prin crearea unei atmosfere de încredere printr-un dialog constructiv, care să contribuie la emanciparea persoanelor şi la democratizarea societăţilor, minimizând polarizarea şi consolidând coeziunea socială. Mai mult, Comitetul Regiunilor ar trebui să promoveze valoarea diversităţii, evidenţiind natura dinamică a acesteia, ca sursă de inovare şi de creativitate, de progres şi de bunăstare pentru toţi, în conformitate cu valorile fundamentale ale drepturilor omului, statului de drept şi democraţiei.