EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52007DC0799

Comunicarea Comisiei catre Parlamentul European, catre Consiliu, catre Comitetul Economic şi Social European şi catre Comitetul Regiunilor - Achiziţia înainte de comercializare: încurajarea inovaţiei pentru asigurarea unor servicii publice durabile de înaltă calitate în Europa {SEC(2007) 1668}

/* COM/2007/0799 final */

52007DC0799

Comunicarea Comisiei catre Parlamentul European, catre Consiliu, catre Comitetul Economic şi Social European şi catre Comitetul Regiunilor - Achiziţia înainte de comercializare: încurajarea inovaţiei pentru asigurarea unor servicii publice durabile de înaltă calitate în Europa {SEC(2007) 1668} /* COM/2007/0799 final */


RO

Bruxelles, 14.12.2007

COM(2007) 799 final

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CĂTRE CONSILIU, CĂTRE COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI CĂTRE COMITETUL REGIUNILOR

Achiziția înainte de comercializare: încurajarea inovaţiei pentru asigurarea

unor servicii publice durabile de înaltă calitate în Europa

{SEC(2007) 1668}

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CĂTRE CONSILIU, CĂTRE COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI CĂTRE COMITETUL REGIUNILOR

Achiziția înainte de comercializare: încurajarea inovaţiei pentru asigurarea

unor servicii publice durabile de înaltă calitate în Europa

(Text cu relevanţă pentru SEE)

1. Introducere

Comunicarea privind o „strategie amplă de inovație pentru UE” [1] a subliniat importanţa achiziţiilor publice pentru consolidarea capacităţii de inovaţie a Uniunii prin îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei serviciilor publice. Aceasta a subliniat, de asemenea, oportunităţile prezentate de achiziție înainte de comercializare în Europa. În concluziile sale privind comunicarea menţionată [2], Consiliul a invitat Comisia să ofere orientări asupra modului în care pot fi utilizate normele comunitare în materie de achiziţii publice pentru a stimula inovaţia. Rezoluţia Parlamentului European din iunie 2007 privind transpunerea şi implementarea legislaţiei privind achiziţiile publice [3] a încurajat utilizarea pe scară mai largă a achiziției înainte de comercializare în cadrul UE.

Ghidul recent publicat [4] privind adoptarea, în sectorul public, a produselor, lucrărilor şi serviciilor inovatoare disponibile pe piaţă identifică zece elemente de bună practică care permit exploatarea potenţialului de favorizare a inovaţiei pe care îl au pieţele publice.

Prezenta comunicare tratează conceptul de „achiziție înainte de comercializare” care se referă la faza de cercetare şi dezvoltare (R&D) anterioară comercializării. În sensul prezentei comunicări, termenul „achiziție înainte de comercializare” încearcă să descrie o abordare privind achiziţia de servicii de cercetare şi dezvoltare, altele decât cele ale căror „beneficii aparţin exclusiv autorităţii contractante pentru utilizarea în cadrul exercitării activităţii, cu condiţia ca serviciile prestate să fie remunerate în întregime de către autoritatea contractantă [5], [6]” şi să nu constituie ajutor de stat. Mai precis în cadrul achiziției înainte de comercializare:

(1) Domeniul de aplicare îl reprezintă numai serviciile de cercetare şi dezvoltare: cercetarea şi dezvoltarea pot acoperi activităţi precum căutarea de soluţii şi proiectare, stabilirea prototipurilor, până la dezvoltarea iniţială a unui volum limitat de prime produse sau servicii sub forma unei serii experimentale (a se vedea Figura 1). „Dezvoltarea inițială a unui prim produs sau serviciu poate include producția sau furnizarea limitată în scopul încorporării rezultatelor testelor din teren și pentru a demonstra că produsul sau serviciul este adecvat pentru producția sau furnizarea în cantități la standarde acceptabile de calitate” [7]. Cercetarea şi dezvoltarea nu includ activităţi de dezvoltare comercială precum producția cantitativă, furnizarea pentru a stabili viabilitatea comercială a produsului sau pentru a amortiza cheltuielile de cercetare și dezvoltare, integrare, personalizare, adaptarea în mod progresiv şi îmbunătăţirea produselor sau proceselor.

(...PICT...)

(...PICT...)

Figura 1: Cercetarea şi dezvoltarea în comparaţie cu faza de comercializare

(2) Aplicarea împărţirii riscurilor şi beneficiilor: în cadrul achiziției înainte de comercializare, achizitorul public nu rezervă rezultatele cercetării şi dezvoltării exclusiv în folosul său: autorităţile publice şi întreprinderile împart riscurile şi beneficiile cercetării şi dezvoltării necesare pentru punerea la punct a unor soluţii inovatoare şi mai performante decât cele disponibile pe piaţă.

(3) O achiziţie concurenţială care nu constituie ajutor de stat: organizarea împărţirii riscurilor şi beneficiilor precum şi a întregului proces de achiziţie astfel încât să se asigure, în cea mai mare măsură posibilă, concurenţa, transparenţa, deschiderea, echitatea şi tarifarea în funcţie de piaţă – şi, prin urmare, fără să constituie ajutor de stat – permite achizitorului public identificarea celor mai bune soluţii pe care le poate oferi piaţa.

Prezenta comunicare vizează atragerea atenţiei statelor membre asupra posibilităţilor existente dar neexploatate ale achiziției înainte de comercializare. Anexa [8] oferă, ca exemplu, o posibilitate de punere în aplicare [9] conform cadrului juridic în vigoare. Comisia este interesată să determine în ce măsură achiziţiile publice înainte de comercializare pot contribui la dezvoltarea cercetării şi dezvoltării şi a inovaţiei în cadrul UE şi, în consecinţă, la obţinerea unor avantaje concrete pentru societate şi pentru economie. Prin prezenta comunicare precum şi prin ghid4, Comisia va explora, la cererea Consiliului, posibilităţile pe care le oferă legislaţia UE pentru stimularea inovaţiei prin achiziţie publică, atât în faza de cercetare şi dezvoltare cât şi în cea de comercializare.

Acţiunile întreprinse în materie de achiziţii publice înainte de comercializare nu pot împiedica concurenţa în faza de comercializare, din moment ce directivele privind achiziţiile publice şi principiile tratatului pe care se bazează acestea, se aplică integral.

2. Abordarea provocărilor sociale europene prin achiziţii publice înainte de comercializare

În Uniunea Europeană, ca şi oriunde în lume, sectorul public trebuie să facă faţă unor importante provocări sociale. Acestea se referă, printre altele, la asigurarea sănătăţii la un nivel de înaltă calitate la un preţ rezonabil pentru a putea înfrunta consecinţele îmbătrânirii populaţiei, lupta împotriva schimbărilor climatice, îmbunătăţirea eficienţei energetice, facilitarea accesului la educaţie şi sporirea calităţii acesteia, precum şi o gestionare mai eficace a ameninţărilor la adresa securităţii.

Abordarea acestor provocări poate necesita soluţii noi şi mai eficiente. Vor fi necesare noi echipamente, de exemplu, pentru efectuarea de cercetări medicale de vârf, diagnosticarea timpurie a bolilor şi găsirea de noi tratamente, reducerea consumului de energie în clădirile şi mijloacele de transport publice, protejarea populaţiei împotriva ameninţărilor la adresa securităţii, respectându-i intimitatea. Anumite îmbunătăţiri necesită atât de multe condiţii la nivel tehnologic încât, fie nu există încă soluţii comerciale stabile pe piaţă, fie soluţiile existente prezintă inconveniente care justifică activităţi de cercetare şi dezvoltare suplimentare. Sectorul public [10] poate avea un impact semnificativ eficienţei pe termen mediu şi lung a serviciilor publice, precum şi asupra capacităţii de inovaţie şi a competitivităţii întreprinderilor europene.

În raport cu principalii săi concurenţi [11], Europa trebuie, de asemenea, să îşi îmbunătăţească capacitatea de inovaţie. Obiectivul strategiei de la Lisabona pentru creştere și locuri de muncă este de a găsi soluţii, nu numai pentru stoparea subinvestiţiilor persistente în cercetare şi dezvoltare, ci şi pentru sporirea capacităţii Europei de a transforma invenţiile în noi produse şi locuri de muncă. Adoptarea relativ lentă a inovaţiilor în sectorul public european şi fragmentarea cererii publice, au fost subliniate de către întreprinderi ca fiind probleme importante care trebuie soluţionate pentru a scurta termenul de comercializare şi pentru a spori atractivitatea Europei pentru investiţii în inovaţie şi cercetare.

Întreprinderile utilizează în general achiziţia de servicii de cercetare şi dezvoltare pentru a obţine avantajul primului venit. Aceasta ar putea fi utilizată mai frecvent în sectorul public european pentru îmbunătăţirea eficienţei şi calităţii serviciilor. Aceasta ar presupune, în special, ca sectorul public să dezvolte strategii de achiziţie care nu se limitează la achiziţia de produse şi servicii deja comercializate, ci include, de asemenea, şi achiziţia de noi soluţii de cercetare şi dezvoltare mai performante decât cele disponibile pe piaţă. Prezenta comunicare cuprinde o abordare privind achiziţia de servicii de cercetare şi dezvoltare.

3. Europa poate îmbunătăţi achiziţia strategică de servicii de cercetare şi dezvoltare pentru a rămâne lider

Necesităţile publice au constituit întotdeauna un motor important pentru inovaţie în numeroase sectoare precum telecomunicaţii, energie, sănătate, transporturi, securitate şi apărare. Într-un cadru concurenţial globalizat, rolul sectorului public trebuie redefinit pentru a promova inovaţiile şi pentru a beneficia de ele. Acest lucru a fost realizat în mare măsură de către principalii parteneri comerciali ai UE – precum Statele Unite şi Japonia – unde achiziţia de servicii de cercetare şi dezvoltare pentru tratarea necesităţilor publice pentru care nu există soluţii pe piaţă este un mijloc important de stimulare a inovaţiei.

Printre exemplele de soluţii novatoare care au schimbat modul de viaţă, rezultate din achiziţia de servicii de cercetare şi dezvoltare, se numără tehnologia IP (Internet Protocol), GPS (Global Positioning System), calculul de înaltă performanţă şi inovaţii majore în tehnologia semiconductorilor. Mai recent, achiziţiile de servicii de cercetare şi dezvoltare privind provocările sociale concrete – precum tratarea solurilor contaminate sau diagnosticarea sindromului Alzheimer – au permis autorităţilor publice ale Statelor Unite să creeze noi pieţe pentru aplicaţii biotehnologice şi nanotehnologice.

În domeniul energiei şi al mediului, instituţiile publice ale Statelor Unite şi ale Japoniei [12] au redus considerabil costul staţiilor de celule de combustibil prin achiziţia de servicii de cercetare şi dezvoltare. Aceasta a permis autobuzelor acționate cu celule de combustibil să devină o soluţie de transport public cu eficienţă energetică viabilă. În China, planul ştiinţific şi tehnologic naţional pe termen lung pentru anul trecut a introdus oficial achiziţia publică de tehnologie ca mijloc de încurajare a inovaţiei [13].

Sectorul public al Statelor Unite cheltuieşte 50 de miliarde de dolari [14] pe an pentru achiziţia de servicii de cercetare şi dezvoltare, ceea ce înseamnă de douăzeci de ori mai mult decât în Europa şi reprezintă aproximativ jumătate din diferenţa globală a investiţiilor în cercetare şi dezvoltare dintre Statele Unite şi Europa. Aceasta a jucat deseori un rol important în îmbunătăţirea calităţii serviciilor publice şi în apariţia întreprinderilor concurenţiale la nivel mondial [15].

Diferenţa între Statele Unite şi Europa, cu privire la cheltuielile pentru achiziţia de servicii de cercetare şi dezvoltare este în principal cauzată de disparităţile între bugetele alocate apărării şi spaţiului. Cu toate acestea, cheltuielile de acest tip ale Statelor Unite, în alte sectoare publice decât apărarea şi spaţiul, cum ar fi sănătate, energie, educaţie şi mediu, rămân de patru ori mai mari. Aceasta reprezintă o diferenţă de 3,4 miliarde de dolari în termeni absoluţi [16]. Experţii [17] au semnalat posibilităţi de inovaţie neexploatate în aceste sectoare, altele decât apărarea, în care Europa ar putea deveni lider.

Există mari diferenţe de reglementare şi de strategie în cadrul sistemului de achiziţii al UE şi al altor ţări. Prin urmare, experienţa menţionată trebuie analizată pentru a se identifica cele mai bune metode de exploatare a acestor oportunităţi în Europa.

4. Dezvoltarea exclusivă

Dezvoltarea exclusivă înseamnă că achizitorul public rezervă rezultatele şi beneficiile dezvoltării (inclusiv drepturile de proprietate intelectuală sau DPI) exclusiv pentru propria utilizare. Întreprinderile care au creat produsul/serviciul nu pot reutiliza aceste rezultate pentru alţi potenţiali clienţi, Consecinţa fiind un preţ ridicat.

Există cazuri în care dezvoltarea exclusivă poate fi justificată: de exemplu dacă achizitorul public „trebuie” să aibă drepturi exclusive asupra rezultatelor proiectelor (de exemplu în domenii legate de apărare sau securitate care necesită secretul rezultatelor) sau dacă achizitorul public „este” singurul client interesat (de exemplu, dezvoltarea de echipament foarte specific clientului).

Cu toate acestea, în majoritatea cazurilor, „exclusivitatea” asupra rezultatelor proiectelor nu este indispensabilă achizitorului public având în vedere că acesta nu este decât unul dintre numeroşii potenţiali utilizatori ai soluţiei dezvoltate. În plus, achizitorii publici ignoră deseori costurile şi eforturile suplimentare [18] necesare pentru a beneficia de rezultate. Dacă achizitorii publici nu au un mandat şi planuri concrete de exploatare comercială a rezultatelor cercetării, de regulă, nu au niciun motiv pentru a suporta costurile ridicate şi riscurile dezvoltării exclusive.

În acest caz, dezvoltarea exclusivă poate împiedica inovaţia. Acordarea de drepturi exclusive achizitorului public descurajează întreprinderile în a investi în comercializarea ulterioară. Preţurile ridicate pentru proprietatea exclusivă asupra rezultatelor unui proiect descurajează şi mai mult achizitorul public în a împărţi rezultatele proiectului cu alţi potenţiali achizitori publici. Aceasta poate avea următoarele consecinţe:

(1) O fragmentare a pieţei: dacă, în acelaşi sector, mai mulţi achizitori publici îşi dezvoltă propria soluţie la o problemă similară fără să schimbe între ei informaţii, este puţin probabil ca multitudinea de soluţii dezvoltate să fie adaptate la pieţele mondiale.

(2) Bariere financiare pentru achiziţia de soluţii concurente: în cazul în care numeroase tehnologii şi opţiuni de proiectare pot oferi o soluţie, costul ridicat al dezvoltării exclusive face inaccesibilă achiziţia de soluţii concurente de la o serie de întreprinderi. Acest lucru poate conduce la dependenţa achizitorilor publici de un singur furnizor.

(3) Ocazii pierdute de elaborare a unor soluţii mai inovatoare: dezvoltarea exclusivă acordă achizitorului public atât beneficiile cercetării şi dezvoltării, cât şi riscurile acesteia. Prin urmare, achizitorii publici tind să se concentreze asupra rezultatelor apropiate de evoluţia pieţei şi pierd ocaziile oferite de către dezvoltarea de soluţii mai inovatoare care pot fi mai rentabile pentru sectorul public.

5. Achiziția înainte de comercializare: achiziţia de servicii de cercetare şi dezvoltare cu împărţirea riscurilor şi beneficiilor în condiţiile pieţei

În cadrul achiziției înainte de comercializare, achizitorul nu rezervă rezultatele cercetării şi dezvoltării exclusiv pentru propria utilizare. Conform definiţiei din partea 1, achiziția înainte de comercializare reprezintă o abordare posibilă a achiziţiei de servicii de cercetare şi dezvoltare care presupune o împărţire a riscurilor şi beneficiilor nu constituie ajutor de stat. Acest obiectiv poate fi atins prin următoarele mijloace [19]:

· Împărţirea riscurilor şi beneficiilor conform condiţiilor pieţei

· Dezvoltarea concurenţială în faze

· Separarea fazei de cercetare şi dezvoltare de difuzarea de volume comerciale de produse finale

Scopul este acela de a facilita dezvoltarea rentabilă de soluţii inovatoare pentru serviciile publice într-o mai largă perspectivă globală.

5.1 Împărţirea riscurilor şi beneficiilor conform condiţiilor pieţei

Conform acestei abordări, achizitorul public împarte rezultatele cercetării şi dezvoltării cu alte autorităţi publice şi întreprinderi prin publicarea şi standardizarea rezultatelor, precum şi prin comercializarea acestora.

Pentru a se asigura că această dispoziţie este profitabilă pentru achizitorul public şi pentru întreprinderile implicate în achiziția înainte de comercializare, riscurile şi beneficiile cercetării şi dezvoltării se împart între aceştia astfel încât ambele părţi să fie stimulate să promoveze o amplă comercializare şi să adopte noi soluţii.

Dacă beneficiile includ DPI, acestea trebuie alocate cu atenţie întreprinderilor participante la achiziția înainte de comercializare, astfel încât să nu li se acorde acestora nici un fel de avantaj inechitabil [20] în eventualele achiziţii viitoare şi care să permită publicului accesul la un lanţ de aprovizionare suficient de extins şi concurenţial. De exemplu, achizitorul public poate cere întreprinderilor participante să acorde DPI unor terţi conform condiţiilor de piaţă echitabile şi rezonabile. Achizitorul public poate cere, de asemenea, o licenţă gratuită pentru exploatarea rezultatelor cercetării şi dezvoltării pentru utilizare internă.

Asigurarea ca toţi potenţialii ofertanţi să aibă aceleaşi şanse la licitaţie implică, de asemenea, ca procesul de achiziţie, inclusiv dispoziţiile în materie de DPI, să nu fie discriminatorii pentru niciun potenţial furnizor, în special pentru IMM-uri.

Dacă împărţirea riscurilor şi beneficiilor nu se face conform condiţiilor pieţei şi preţul plătit pentru serviciile furnizate este mai mare decât preţul pieţei, se va considera că este vorba de un ajutor de stat care va trebui notificat şi analizat de către Comisie în conformitate cu articolele 87 şi 88 din Tratatul CE şi cu cadrul pentru ajutorul de stat pentru cercetare, dezvoltare şi inovaţie.

Pentru a se asigura că împărţirea riscurilor şi beneficiilor se face conform condiţiilor pieţei şi că nu constituie ajutor de stat, toate beneficiile cercetării şi dezvoltării împărţite de către achizitorul public cu o întreprindere participantă la achiziția înainte de comercializare trebuie compensate de către întreprindere la preţul pieţei. Acest lucru se poate face, de exemplu, sub forma unei reduceri de preţ, în raport cu costul dezvoltării exclusive, care reflectă valoarea comercială a beneficiilor primite şi a riscurilor asumate de către întreprindere [21].

În exemplul de împărţire a riscurilor şi beneficiilor, atât întreprinderile cât şi achizitorul public beneficiază de o amplă comercializare şi de adoptarea de soluţii dezvoltate. Aceasta reprezintă o stimulare pentru ambele părţi de a urmări standardizarea şi publicarea rezultatelor cercetării şi dezvoltării şi poate astfel contribui la limitarea fragmentării cererii publice. Compensaţia financiară pe care o obţine achizitorul pentru a nu rezerva toate beneficiile cercetării şi dezvoltării exclusiv pentru propria utilizare, o poate face mai rentabilă, în raport cu dezvoltarea exclusivă, pentru obţinerea unei serii de soluţii de dezvoltare de la întreprinderi concurente şi de soluţii de cercetare şi dezvoltare în faze anterioare.

Participarea achizitorului public de la primele faze ale cercetării şi dezvoltării este susceptibilă de a fi mai rentabilă din următoarele motive:

· Evaluarea performanţelor prototipurilor şi produselor experimentale într-un mediu operaţional real permite achizitorilor publici adaptarea dezvoltării produselor la priorităţile clientului într-un stadiu în care este încă posibil să influenţeze foile de parcurs ale întreprinderilor şi standardele viitoare. Posibilitatea de a anticipa mai bine cererea de noi soluţii scurtează termenul de comercializare pentru furnizori şi ajută autorităţile publice să adopte mai rapid noi soluţii.

· O implicare precoce în procesul de inovaţie permite autorităţilor publice să detecteze într-un stadiu incipient, potenţialele probleme de strategie şi de reglementare care trebuie tratate pentru a asigura introducerea la timp a noilor soluţii în cadrul serviciilor publice şi altor pieţe.

· Un control anticipat al viabilităţii cercetării şi dezvoltării în cadrul întreprinderilor în condiţiile necesităţilor concrete de achiziţii publice, maximizează eficacitatea procesului de cercetare şi dezvoltare şi optimizează cheltuielile pentru cercetare şi dezvoltare.

5.2 Dezvoltarea concurenţială în faze

Un alt mijloc de limitare a riscurilor şi de reducere a costurilor cercetării şi dezvoltării constă în achiziţia de servicii de cercetare şi dezvoltare în mai multe faze, într-o anumită perioadă de timp, şi asigurând concurenţa între întreprinderi pentru a crea o serie de opţiuni (Figura 2).

(...PICT...)

(...PICT...)

(...PICT...)

Figura 2: Exemplu ilustrând un proces de achiziţii publice înainte de comercializare în faze

Aceasta se bazează pe următoarele principii:

· Lansarea unei provocări comerciale într-un mod deschis şi transparent şi invitarea mai multor întreprinderi să dezvolte, în concurenţă, cele mai bune soluţii posibile de tratare a problemei.

· Analizarea şi compararea avantajelor şi inconvenientelor soluţiilor alternative. Acest proces mutual de învăţare între achizitorii publici şi întreprinderi permite obţinerea unei confirmări în ceea ce priveşte atât necesităţile funcţionale şi cerinţele de performanţă ale cererii, cât şi capacităţile şi limitările noilor dezvoltări tehnologice ale ofertei.

· Organizarea achiziţiei ca un proces în etape, implicând evaluări după fiecare fază de cercetare şi dezvoltare, pentru a selecţiona progresiv cele mai bune soluţii. Aceasta permite achizitorilor publici să orienteze dezvoltarea pe tot parcursul procesului pentru a răspunde cel mai bine necesităţilor sectorului public.

· Eforturile făcute după fiecare fază de cercetare şi dezvoltare pentru asigurarea interoperabilităţii şi interschimbabilității produselor între soluţiile alternative în curs de elaborare conduc la standarde deschise şi la evitarea riscului ca cei care adoptă primii soluţii inovatoare să fie penalizaţi cu sarcinii suplimentare pentru aducerea soluţiei lor în conformitate cu standardele subsecvente.

· Menţinerea a cel puţin două întreprinderi participante până în faza finală pentru a asigura în viitor o piaţă concurențială. Menţinerea unei presiuni concurenţiale benefice asupra furnizorilor permite achizitorilor publici să extragă cele mai bune soluţii pe care le poate oferi piaţa evitând dependenţa de un singur furnizor.

În plus, o întreprindere care a înfruntat provocarea dezvoltării concurenţiale este mai bine pregătită să abordeze pieţele globale şi să atragă investiţii externe precum finanțare de capital de risc pentru exploatarea viitoarelor oportunităţi ale pieţei. Acest lucru este deosebit de important pentru IMM-uri.

Pe termen scurt, un proces de dezvoltare concurenţial poate implica investiţii mai mari în raport cu achiziţia unei soluţii experimentale de cercetare şi dezvoltare limitate de la un singur furnizor. Dar, pe termen lung, raportul calitate/preţ şi rata de succes a procesului de dezvoltare vor fi probabil mai mari. Se aşteaptă, de asemenea, ca soluţiile recunoscute la nivel mondial, în locul celor adaptate la nivel local, prin standardizare şi prin publicarea rezultatelor cercetării şi dezvoltării, să ducă la scăderea costurilor pentru soluţiile comerciale finale. Este posibilă reducerea suplimentară a costurilor şi riscurilor inerente cercetării şi dezvoltării prin gruparea cererii cu alţi achizitori publici. Aceasta ar putea cuprinde mecanisme de finanţare sau de împărţire a riscurilor (a se vedea anexa).

5.3 Separarea fazei de cercetare şi dezvoltare de faza de difuzare a volumelor comerciale de produse finale

Din cauza riscului inerent al eşecului cercetării şi dezvoltării, este posibil să nu se ajungă întotdeauna la un succes tehnologic. Numai la sfârşitul achiziţiei publice înainte de comercializare, achizitorii dispun de elemente de testare comparativă care dovedesc dacă soluţiile dezvoltate sunt cu adevărat mai performante decât cele disponibile în acelaşi timp pe piaţă. Faptul că o întreprindere a efectuat cercetarea şi dezvoltarea şi a dezvoltat o serie de teste operaţionale nu poate constitui, în sine, garanţia că va câştiga ulterior un contract de furnizare în masă.

Achiziția înainte de comercializare este un exerciţiu de pregătire care permite achizitorilor să separe riscurile cercetării şi dezvoltării tehnologice de potenţiale soluţii alternative înainte de a se angaja să achiziţioneze un produs comercial difuzat pe scară largă.

Separarea de achiziţia publică în faza de difuzare comercială, poate axa achiziţia publică înainte de comercializare pe achiziţia cunoştinţelor necesare pentru a identifica „cea mai bună” soluţie posibilă pe care o poate oferi piaţa în momentul difuzării comerciale, fără a conduce la un ajutor de stat unilateral în favoarea întreprinderilor.

Separarea achiziției înainte de comercializare de achiziţia publică în faza de difuzare comercială este, de asemenea, conformă dispoziţiilor Acordului privind achizițiile publice al OMC şi ale acordurilor bilaterale aplicabile. Cu excepţia acordului SEE şi a acordurilor de stabilizare și asociere cu ţări partenere în cadrul politicii de vecinătate, Uniunea Europeană nu are obligaţii privind tratamentul național [22] şi nediscriminarea faţă de alte regiuni ale lumii în ceea ce priveşte achiziţia de servicii de cercetare şi dezvoltare, în schimb are obligaţii în ceea ce priveşte furnizarea [23].

Întrucât achiziția înainte de comercializare se referă la servicii de cercetare şi dezvoltare, achizitorul public poate stabili, de la caz la caz şi ţinând cont de potenţialul Spațiului de Cercetare European [24], deschiderea mondială a pieţelor şi condiţiile aplicabile.

6. Concluzii

Prezenta comunicare se adresează necesităţii crescânde de inovaţie în sectorul public şi propune o abordare privind achiziţia de servicii de cercetare şi dezvoltare (achiziția înainte de comercializare). Aceasta lansează o dezbatere asupra regiunilor care ar putea adopta abordarea prezentată pentru achiziția înainte de comercializare. Această dezbatere trebuie analizată în contextul mai larg al dezbaterii politice privind piețele lider şi inovaţia induse de cerere şi ofertă [25]. Achiziția înainte de comercializare diferă de alte instrumente în favoarea inovaţiei precum subvenţiile, stimulentele fiscale, accesul la finanţare, iniţiativele tehnologice comune etc. În cadrul unei politici coordonate cuprinzând standardizarea, reglementarea şi achiziţia altor mărfuri şi servicii inovatoare, aceasta ar putea scurta termenul de comercializare şi favoriza acceptarea comercială a noilor tehnologii.

Deoarece cheltuielile publice operează deseori într-un timp mai scurt decât inovaţia tehnologică, dezbaterea s-ar putea adresa întâi necesităţilor concrete ale sectorului public, pe termen lung şi mediu, care ar cere noi soluţii tehnice. Autorităţile publice interesate ar putea evalua rolul potenţial al strategiilor de achiziție înainte de comercializare pentru realizarea obiectivelor politicii.

Pe baza acestei dezbateri, Comisia va lua în considerare, în a doua jumătate a anului 2008, posibilitatea propunerii unui set de acţiuni de punere în aplicare bazate pe necesităţile de achiziţie în domeniile considerate prioritare şi pe evaluările corespunzătoare ale impactului. Aceasta va explora, în special, posibila necesitate a unor noi platforme de cooperare în materie de achiziţie înainte de comercializare.

În acest sens, Comisia ar putea, de asemenea, să sprijine, la nivel european, formarea unor reţele în materie de achiziţie înainte de comercializare. Aceasta ar putea lua în considerare stabilirea domeniilor de interes public precum eficienţa energetică, protecţia mediului [26], serviciile de sănătate, securitate etc. [27]. Aceste domenii de interes public ar putea furniza exemple de achiziție înainte de comercializare în domeniile respective, servind la conştientizarea problemei şi la schimbul de experienţă între părţile interesate.

[1] COM(2006) 502 final.

[2] Concluziile celui de-al 2769-lea Consiliu UE al Concurenţei, 4.12.2006.

[3] PE 2006/2084(INI).

[4] SEC(2007) 280.

[5] În acest caz, directivele privind achiziţia publică nu se aplică (a se vedea articolul 16f din 2004/18/CE şi articolul 24e din 2004/17/CE). Aceste excepţii se aplică numai contractelor publice de achiziţie de servicii de cercetare şi dezvoltare, nu şi contractelor de achiziţie de bunuri şi lucrări de cercetare şi dezvoltare.

[6] Contractele care prevăd mai mult decât servicii sunt considerate tot contracte de serviciu public dacă valoarea serviciilor o depăşeşte pe cea a produselor acoperite de contract.

[7] Acordul privind achizițiile publice al OMC, articolul XV.

[8] SEC(2007) …

[9] Furnizarea unui exemplu de punere în aplicare nu înseamnă că nu pot exista şi alte posibile abordări.

[10] Achiziţiile publice (17% din PIB-ul UE-25) reprezintă 35% din cheltuielile publice ale UE-25.

[11] COM(2006) 589 final.

[12] „Commercialising University Research”, document pentru programul Tehnologii Durabile al ESRC, Chris Hendry.

[13] Articolele 22-26 din politica complementară asociate cu „Liniile directoare ale Planului naţional de dezvoltare S&T pe termen mediu şi lung”, politica Xinhua, publicaţie autorizată 2006.

[14] Cifrele citate corespund volumului total de achiziţii de servicii de cercetare şi dezvoltare şi nu doar celor care pot fi considerate achiziţii publice înainte de comercializare.

[15] „US defence R&D spending: an analysis of the impacts”, raport EURAB, PREST, 2004.

[16] Cifrele sunt citate din „Precommercial Procurement: a missing link in the European Innovation cycle”, raportul experţilor independenţi, martie 2006. În 2004, 15% din bugetul federal al achiziţiilor publice (49 miliarde de dolari) au fost cheltuiţi pentru achiziţia de servicii de cercetare şi dezvoltare: 90% de către agenţii de apărare/spaţiale şi 9,4% de către alte agenţii decât cele de apărare. În 2004, mai puţin de 1,5% din bugetul european al achiziţiilor publice (2,5 miliarde de euro) au fost cheltuiţi pentru achiziţia de servicii de cercetare şi dezvoltare: 49% în domeniul apărării/spaţiului.

[17] „Public Procurement for research and innovation”, raportul grupului de experţi independenţi Wilkinson, 2005.

[18] De exemplu, costurile şi responsabilităţile legate de obţinerea şi conservarea DPI (precum depunerea DPI, cheltuielile de întreținere, responsabilitatea de deţinător de DPI în cadrul litigiilor şi disputelor cu furnizorii).

[19] Pentru mai multe detalii privind punerea în aplicare, a se vedea cu titlu de exemplu anexa (a se vedea nota de subsol nr. 8).

[20] JO C 323, 30.12.2006.

[21] Mai multe informaţii pot fi găsite în secţiunea 4.3 din anexă (a se vedea nota de subsol nr. 8).

[22] Obligaţia privind tratamentul național presupune ca statele membre să nu facă discriminări între servicii sau prestatorii de servicii naţionali şi cei străini.

[23] Această obligaţie nu se referă numai la achiziţia de produse finale. De asemenea, contractele de furnizare de servicii de cercetare şi dezvoltare nu sunt exceptate de la obligaţia de nediscriminare.

[24] COM(2007) 161, Cartea verde a Comisiei privind spațiul de cercetare European.

[25] COM(2007), Piețele lider, o iniţiativă pentru Europa.

[26] Pentru informaţii privind achiziţiile ecologice: http://ec.europa.eu/environment/etap/index_en.htm

[27] De exemplu, ministerele şi agenţiile din zece state membre s-au grupat deja în cadrul unei acţiuni de coordonare europene pentru schimb reciproc de experienţă cu privire la cele mai bune mijloace de achiziţie pentru elaborarea soluţiilor tehnice necesare care răspund necesităţilor publice (reţeaua privind achiziţia tehnologică publică a OMC: www.omc-ptp.eu). Iniţiativa Danemarcei şi Suediei de a studia împreună achiziţia de servicii de cercetare şi dezvoltare (ine-health. http://www.si-oresund.org/in_english.6) este un alt exemplu.

--------------------------------------------------

Top