ANEXA 1

ANEXA 2

DISPUNERI ALE MĂRCII DE OMOLOGARE

Modelul A

(a se vedea punctul 5.4 din prezentul regulament)

Marca de omologare de mai sus, aplicată pe un vehicul, arată că tipul de vehicul în cauză a fost omologat, cu privire la emisia de zgomot, în Țările de Jos (E4) conform Regulamentului nr. 51 cu nr. de omologare 032439.

Primele două cifre ale numărului de omologare indică faptul că Regulamentul nr. 51 includea deja seria 03 de modificări atunci când a fost acordată omologarea.

Modelul B

(a se vedea punctul 5.5 din prezentul regulament)

Marca de omologare de mai sus, aplicată pe un vehicul, arată că tipul de vehicul în cauză a fost omologat în Țările de Jos (E4) conform Regulamentului nr. 51 și nr. 33 (1). Numerele de omologare indică faptul că la data când au fost acordate respectivele omologări, Regulamentul nr. 51 includea deja seria 03 de modificări în timp ce Regulamentul nr. 33 se afla în forma lui originală.

(1)  Ultimul număr este dat doar ca exemplu.

ANEXA 3

METODE ȘI INSTRUMENTE PENTRU MĂSURAREA SUNETULUI EMIS DE AUTOVEHICULE

1.   Instrumente de măsurare

1.1.   Măsurători acustice

Aparatura utilizată pentru măsurarea nivelului sonor trebuie să fie un sonometru de precizie sau un sistem de măsurare echivalent care îndeplinește cerințele pentru clasa 1 de instrumente (inclusiv ecranul de protecție împotriva vântului recomandat de producător, dacă este cazul). Aceste cerințe sunt descrise în „IEC 61672-1:2002: Sonometre de precizie”, ediția a doua, a Comisiei internaționale pentru Electrotehnică (IEC).

Măsurătorile se efectuează utilizând răspunsul „rapid” al instrumentului de măsurare acustică și curba „A” de ponderare descrisă de asemenea în „IEC 61672-1:2002”. Atunci când se utilizează un sistem care presupune o monitorizare periodică a nivelului de presiune sonoră ponderat A, citirile trebuie făcute la intervale de timp de maximum 30 ms.

Instrumentele trebuie întreținute și etalonate conform instrucțiunilor producătorului.

1.2.   Etalonarea întregului sistem de măsurare acustică pentru o serie de măsurători

La începutul și la sfârșitul fiecărei sesiuni de măsurare, sistemul de măsurare trebuie să fie verificat în ansamblu cu ajutorul unui aparat de etalonare acustică care să îndeplinească cerințele pentru aparate de etalonare acustică din cel puțin clasa de precizie 1 în conformitate cu IEC 60942:2003. Fără alte reglări, diferența dintre valorile obținute pentru două verificări consecutive trebuie să fie mai mică sau egală cu 0,5 dB(A).

Dacă este depășită această valoare, rezultatele măsurătorilor obținute după verificarea anterioară satisfăcătoare se elimină.

1.3.   Conformitatea cu cerințele

Conformitatea instrumentarului pentru măsurări acustice se verifică prin existența unui certificat de conformitate valabil. Aceste certificate sunt considerate valabile dacă certificarea de conformitate cu standardele a fost realizată în ultimele 12 luni, pentru dispozitivul de etalonare sonoră, și în ultimele 24 luni pentru sistemul instrumentar. Toate încercările de conformitate se efectuează de un laborator autorizat să efectueze etalonări, cu respectarea etapelor indicate în standardele specifice.

1.4.   Instrumente pentru măsurarea vitezei

Turația motorului se măsoară cu instrumente având o precizie ± 2 % sau mai bună la regimul de turații ale motorului prescris pentru măsurătorile efectuate.

Viteza pe drum a vehiculului se măsoară cu instrumente având precizia de cel puțin ± 0,5 km/h, atunci când se utilizează dispozitive de măsurare continuă.

Dacă pentru încercare se utilizează măsurători independente ale vitezei, aceste instrumente trebuie să respecte limitele de precizie din specificații, de cel puțin ± 0,2 km/h.

1.5.   Instrumente de măsură meteorologice

Instrumentele de măsură meteorologice utilizate pentru monitorizarea condițiilor meteorologice în timpul testului trebuie să includă următoarele dispozitive având cel puțin precizia specificată:

2.   Condiții de măsurare

2.1.   Poligonul de încercare și condițiile ambiante

Suprafața pistei de încercare și dimensiunile poligonului de încercare sunt conforme cu standardul ISO 10844:2014.

Suprafața poligonului trebuie să fie liberă de zăpadă afânată, iarbă înaltă, bucăți de pământ sau cenușă. Nu trebuie să existe niciun obstacol care să poată afecta câmpul sonor în vecinătatea microfonului și a sursei sonore. Observatorul care efectuează măsurătorile trebuie să se poziționeze astfel încât să nu afecteze citirile instrumentului de măsurare.

Măsurătorile nu se fac în condiții de vreme nefavorabile. Trebuie să se asigure faptul că rezultatele nu sunt afectate de rafale de vânt.

Instrumentele de măsură meteorologice trebuie poziționate în imediata apropiere a zonei de încercare, la o înălțime de 1,2 m ± 0,02 m. Măsurătorile trebuie făcute atunci când temperatura aerului ambient se află în intervalul 5 °C-40 °C.

Nu se efectuează încercări dacă, la măsurarea sunetului, viteza vântului, inclusiv rafalele, la înălțimea microfonului depășește 5 m/s.

Se înregistrează o valoare reprezentativă de temperatură, viteză și direcție a vântului, umiditate relativă și presiune barometrică în timpul intervalului de măsurare a sunetului.

Orice nivel maxim al sunetului care pare a nu fi legat de caracteristicile nivelului general de sunet al vehiculului va fi ignorat în preluarea citirilor.

Zgomotul de fond se măsoară pe o durată de 10 secunde imediat înainte și imediat după o serie de încercări ale vehiculului. Măsurătorile trebuie efectuate cu aceleași microfoane și cu aceleași amplasamente ale microfoanelor utilizate în timpul încercării. Se înregistrează nivelul maxim al presiunii acustice ponderat în funcție de curba A.

Zgomotul de fond (inclusiv orice zgomot cauzat de vânt) trebuie să fie cu cel puțin 10 dB(A) sub nivelul de presiune acustică ponderat A produs de vehicul în timpul încercării. Dacă diferența dintre zgomotul ambiental și sunetul măsurat este între 10 și 15 dB(A), pentru calculul rezultatelor încercării, citirile sonometrului trebuie corectate în mod corespunzător, conform tabelului de mai jos:

2.2.   Vehiculul

2.2.1.   Vehiculul trebuie să fie reprezentativ pentru vehiculele care urmează să fie introduse pe piață, conform specificațiilor producătorului în acord cu serviciul tehnic, pentru a respecta cerințele prezentului regulament.

Măsurătorile se efectuează fără remorcă, cu excepția vehiculelor care nu sunt separabile. La solicitarea producătorului, se pot efectua măsurători pe vehicule cu axă (axe) liftabilă (liftabile) în poziție ridicată.

Măsurătorile se efectuează pe vehicule cu masa de încercare mt specificată în tabelul următor.

Masa-țintă mtarget se utilizează pentru a reprezenta masa la care ar trebui încercate vehiculele din categoriile N2 și N3. Masa efectivă de încercare a vehiculului poate fi mai mică din cauza unor limitări ale vehiculului sau ale sarcinii pe axă.

2.2.2.   La cererea solicitantului, vehiculul din categoria M2, M3, N2 sau N3 se consideră reprezentativ pentru tipul de vehicule complete din care face parte dacă încercările sunt efectuate cu un vehicul incomplet care nu are caroserie. La încercarea unui vehicul incomplet, acesta este echipat cu toate materialele de izolare fonică, panourile și componentele și sistemele de reducere a zgomotului relevante, conform proiectării producătorului, cu excepția unei părți a caroseriei care se montează într-o etapă ulterioară.

În cazul montării unui rezervor de combustibil suplimentar sau al repoziționării rezervorului de combustibil inițial, nu este necesară efectuarea de noi încercări, cu condiția ca alte părți sau structuri ale vehiculului care afectează în mod evident emisiile sonore să nu fi fost modificate.

Pneurile utilizate la încercare trebuie să fie reprezentative pentru vehicul, se aleg de către producătorul vehiculului și sunt înregistrate în addendumul la fișa de comunicare (apendicele 1 la anexa 1). Acestea corespund uneia dintre dimensiunile de pneuri desemnate drept echipament original al vehiculului. Pneul este sau urmează să fie comercializat pe piață în același timp cu vehiculul (1). Pneurile trebuie umflate la presiunea recomandată de producătorul vehiculului pentru masa de încercare a acestuia. Pneurile trebuie să aibă o adâncime a profilului suprafeței de rulare de cel puțin 1,6 mm.

2.2.3.   Înainte de începerea măsurătorilor, se aduce motorul în condițiile normale de operare.

2.2.4.   Dacă vehiculul este echipat cu mai mult de două roți motoare, el trebuie încercat pentru regimul de tracțiune destinat utilizării în condiții normale pe drum.

2.2.5.   Dacă vehiculul este echipat cu ventilator (ventilatoare) cu mecanism de comandă automat, nu se intervine în acest sistem pe parcursul măsurătorilor.

2.2.6.   Dacă vehiculul este echipat cu un sistem de evacuare care conține materiale fibroase, sistemul de evacuare trebuie pregătit înaintea încercării în conformitate cu anexa 4.

2.2.7.   Procedură de calcul pentru a determina sarcina suplimentară numai pentru vehicule din categoriile N2 și N3

2.2.7.1.   Calcularea sarcinii suplimentare

Masa-țintă mtarget (per kW de putere nominală) pentru vehicule cu două axe din categoriile N2 și N3 este specificată în tabelul de la punctul 2.2.1 de mai sus.

Pentru a obține masa-țintă dorită mtarget pentru vehiculul supus încercării, vehiculul neîncărcat, care include masa conducătorului auto md, trebui încărcat cu o masă suplimentară mxload, care se amplasează deasupra axei spate, conform formulei (8):

Masa-țintă mtarget trebuie realizată cu o toleranță de ± 5 %.

Masa vehiculului de încercare în stare neîncărcată, munladen, se calculează prin măsurarea pe o balanță a sarcinii pe axa față cu vehiculul neîncărcat, mfa load unladen, și a sarcinii pe axa spate cu vehiculul neîncărcat, mra load unladen, conform formulei (3):

Utilizând formulele (2) și (3), se calculează sarcina suplimentară mxload, conform formulelor (4) și (5):

Suma dintre sarcina suplimentară mxload și sarcina pe axa spate cu vehiculul neîncărcat mra load unladen trebuie să fie de maximum 75 % din masa maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat pentru axa spate, mac ra max, conform formulei (6):

mxload este limitată conform formulei (7):

Dacă sarcina suplimentară mxload calculată cu formula (5) îndeplinește condițiile din formula (7), atunci sarcina suplimentară este egală cu cea calculată cu formula (5). Masa de încercare mt a vehiculului este cea calculată cu formula (8):

În acest caz, masa de încercare a vehiculului este egală cu masa-țintă

Dacă sarcina suplimentară mxload calculată cu formula (5) nu îndeplinește condițiile din formula (7), ci pe cele din formula (10)

atunci sarcina suplimentară mxload este cea dată de formula (11):

iar masa de încercare mt a vehiculului este cea dată de formula (12):

În acest caz, masa de încercare a vehiculului este mai mică decât masa-țintă

2.2.7.2.   Considerații privind sarcina dacă aceasta nu poate fi aliniată cu centrul axei spate

Dacă centrul de greutate al sarcinii suplimentare mxload nu poate fi aliniat cu centrul axei spate, masa de încercare mt a vehiculului nu trebuie să depășească suma dintre sarcina pe axa față cu vehiculul neîncărcat, mfa load unladen, și cea de pe axa spate cu vehiculul neîncărcat, mra load unladen, plus sarcina suplimentară mxloadși masa conducătorului auto md.

Aceasta înseamnă că, dacă sarcinile efective pe axa față și pe axa spate se măsoară pe o balanță atunci când sarcina suplimentară mxload este amplasată pe vehicul și este aliniată cu centrul axei spate, masa de încercare a vehiculului minus masa conducătorului auto este dată de formula (14):

unde:

Dacă centrul de greutate al sarcinii suplimentare nu poate fi aliniat cu centrul axei spate, formula (14) continuă să fie îndeplinită, dar

din cauză că sarcina suplimentară și-a distribuit parțial masa pe axa față. În cast caz, nu este permis să se adauge masă suplimentară pe axa spate pentru a compensa masa mutată pe axa față.

2.2.7.3.   Masa de încercare pentru vehiculele cu mai mult de două axe

Dacă se supune încercării un vehicul cu mai mult de două axe, masa de încercare a vehiculului trebuie să fie aceeași cu masa de încercare a vehiculului cu două axe.

Dacă masa unui vehicul neîncărcat cu mai mult de două axe este mai mare decât masa de încercare pentru vehiculul cu două axe, atunci vehiculul respectiv trebuie să fie încercat fără sarcina suplimentară.

3.   Metode de încercare

3.1.   Măsurarea intensității sunetului vehiculelor în mișcare

3.1.1.   Condiții generale de încercare

Pe pista de încercare se marchează două linii, AA′ și BB′, paralele cu linia PP′ și situate la 10 ± 0,05 m în fața liniei PP′ și, respectiv, la 10 m ± 0,05 m în spatele acesteia.

Se efectuează cel puțin patru măsurători pe fiecare latură a vehiculului și pentru fiecare treaptă de viteză. Se pot face măsurători preliminare în vederea ajustării, dar acestea nu vor fi luate în considerare.

Microfonul trebuie amplasat la o distanță de 7,5 m ± 0,05 m de linia de referință CC′ a pistei și la 1,2 m ± 0,02 m deasupra solului.

Axa de referință pentru condiții de câmp deschis (a se vedea IEC 61672-1:2002) trebuie să fie orizontală și perpendiculară pe traiectoria CC′ a vehiculului.

3.1.2.   Condiții specifice de încercare a vehiculelor

3.1.2.1.   Vehicule din categoriile M1, N1 și M2 cu o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat ≤ 3 500 kg:

Direcția liniei mediane a vehiculului trebuie să urmărească linia CC′ cât mai aproape posibil pe parcursul întregii încercări, din momentul apropierii de linia AA′ până ce spatele vehiculului trece de linia BB′. Dacă vehiculul este echipat cu o transmisie cu mai mult de două roți motoare, acesta se supune încercării în regimul de tracțiune destinat utilizării normale pe drum.

Dacă vehiculul este dotat cu transmisie manuală auxiliară sau cu axă cu raporturi multiple, se utilizează raportul folosit la circulația normală în oraș. În nicio situație nu se utilizează raporturile de transmisie pentru mișcări lente, parcare sau frânare.

Masa de încercare a vehiculului trebuie să se conformeze tabelului de la articolul 2.2.1.

Viteza de încercare vtest este de 50 km/h ± 1 km/h. Această viteză trebuie să fie atinsă atunci când punctul de referință ajunge la linia PP′.

Dacă viteza de încercare este modificată conform punctului 3.1.2.1.4.1 litera (e) din anexa 3 la prezentul regulament, trebuie utilizată viteza de încercare modificată atât pentru încercarea la accelerare, cât și pentru încercarea la viteză constantă.

3.1.2.1.1.   Raportul putere/masă (RPM)

RPM se definește după cum urmează:

RPM = (Pn/mro) * 1 000 kg/kW, unde Pn se măsoară în kW, iar mro se măsoară în kg, conform punctului 2.2.1 din prezenta anexă.

Dacă, în condițiile de încercare specificate la punctul 3.1.2.1 din anexa 3 la prezentul regulament, sunt în funcțiune mai multe surse de putere de propulsie, puterea netă totală a motorului Pn este suma aritmetică a puterii motoarelor de propulsie paralele ale vehiculului. Motoarele de propulsie paralele aplicabile sunt acele surse de putere care propulsează înainte vehiculul în condițiile de încercare specificate la punctul 3.1.2.1 din anexa 3 la prezentul regulament. Puterea specificată a motoarele fără combustie este puterea declarată de producător.

RPM, adimensional, se utilizează în calculul accelerației.

3.1.2.1.2.   Calculul accelerației

Calculele accelerației se aplică numai vehiculelor M1, N1 și M2 cu o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat ≤ 3 500 kg.

Toate accelerațiile se calculează utilizând viteze diferite ale vehiculului pe pista de încercare (2). Formulele prezentate se utilizează la calculul mărimilor awot i, awot i + 1 și awot test. Viteza la AA′ sau la PP′ se definește ca viteza vehiculului în momentul în care punctul de referință traversează linia AA′ (vAA′) sau PP′ (vPP′). Viteza la BB′ se definește ca viteza în momentul în care spatele vehiculului trece de linia BB′ (vBB′). Metoda utilizată pentru determinarea accelerației trebuie specificată în raportul de încercare.

Ținând seama de definiția punctului de referință al vehiculului, pentru lungimea vehiculului (lveh) din formula de mai jos sunt luate în considerare valori diferite. Dacă punctul de referință este în fața vehiculului, atunci l = lveh, dacă este situat la mijloc: l = lveh, iar dacă este situat în spate: l = 0.

La alegerea producătorului vehiculului vehiculele cu motorul în față pot utiliza l = 5 m, iar vehiculele cu motorul în mijloc pot utiliza l = 2,5 m.

3.1.2.1.2.1.   Procedura de calcul pentru vehiculele cu transmisie manuală, transmisie automată, transmisie adaptivă și transmisie cu variație continuă (CTV) supuse încercării cu raportul de transmisie blocat:

awot test = ((vBB′/3,6)2 – (vAA′/3,6)2) / (2 * (20 + l))

awot test utilizată la selecția treptei de viteză este media celor patru awot test, i obținute în timpul fiecărui parcurs de măsurare valabil.

Se poate utiliza preaccelerarea. Punctul în care se apasă pedala de accelerație înaintea liniei AA′ trebuie precizat în addendumul la fișa de comunicare (apendicele 1 la anexa 1).

3.1.2.1.2.2.   Procedura de calcul pentru vehiculele cu transmisie automată, transmisie adaptivă și transmisie cu variație continuă (CTV) supuse încercării cu raportul de transmisie neblocat:

awot test utilizată la selecția treptei de viteză este media celor patru awot test, i obținute în timpul fiecărui parcurs de măsurare valabil.

Dacă dispozitivele sau măsurile descrise la punctul 3.1.2.1.4.2 pot fi utilizate pentru a controla funcționarea transmisiei în vederea îndeplinirii cerințelor de încercare, se calculează awot test utilizând ecuația:

awot test = ((vBB′/3,6)2 – (vAA′/3,6)2)/(2 * (20 + l))

Se poate utiliza preaccelerarea.

Dacă nu se utilizează niciunul dintre dispozitivele sau măsurile descrise la punctul 3.1.2.1.4.2, awot test se calculează utilizând ecuația:

awot_testPP-BB = ((vBB′/3,6)2 – (vPP′/3,6)2)/(2 * (10 + l))

Nu se utilizează preaccelerarea.

Pedala de accelerație se apasă în momentul în care punctul de referință al vehiculului ajunge la linia AA′.

3.1.2.1.2.3.   Accelerația-țintă

Accelerația-țintă aurban definește accelerația tipică în traficul urban și derivă din investigații statistice. Această funcție depinde de RPM al vehiculului.

Accelerația-țintă aurban se definește astfel:

aurban = 0,63 * log10 (RPM) – 0,09

3.1.2.1.2.4.   Accelerația de referință

Accelerația de referință awot ref definește accelerația necesară în timpul încercării la accelerare pe pista de încercare. Este o funcție care depinde de raportul putere/masă al vehiculului. Această funcție este diferită pentru categorii specifice de vehicule.

Accelerația de referință awot ref este definită astfel:

3.1.2.1.3.   Factorul parțial de putere kP

Factorul parțial de putere kP (a se vedea punctul 3.1.3.1) se utilizează pentru combinația ponderată a rezultatelor încercării la accelerare și a încercării la viteză constantă pentru vehicule din categoriile M1 și N1 și M2 cu o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat < 3 500 kg.

Dacă încercarea nu se efectuează într-o singură treaptă de viteză, se utilizează awot ref în loc de awot test (a se vedea punctul 3.1.3.1).

3.1.2.1.4.   Selectarea raportului de transmisie

Selectarea raporturilor de transmisie pentru încercare depinde de potențialul specific de accelerare al acestora awot la debit maxim de combustibil, conform accelerației de referință awot ref necesare pentru încercarea la accelerare cu debit de combustibil maxim.

Dacă vehiculul permite tipuri diferite de transmisie, cum ar fi selectarea manuală sau automată a treptelor de viteză, și/sau are diferite programe software sau moduri de operare (de exemplu, sportiv, de iarnă, adaptiv) care duc la obținerea unor accelerații valabile, producătorul vehiculului trebuie să dovedească în mod satisfăcător pentru serviciul tehnic că vehiculul este supus încercării într-un mod care permite atingerea unei accelerații cât mai apropiate posibil de awot ref.

Transmisia vehiculului, treapta de viteză sau raportul de transmisie pot fi comandate prin măsuri electronice sau mecanice pentru a se evita activarea funcției „kick-down”.

Figurile 3a-3f din apendicele la prezenta anexă prezintă criteriile de selectare a treptelor de viteză și criteriile de încercare pentru categoriile M1 și M2 cu o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat de cel mult 3 500 kg și pentru N1, sub formă de diagramă, ca ajutor la efectuarea încercărilor.

3.1.2.1.4.1.   Vehicule echipate cu transmisie manuală, automată, adaptivă sau continuu variabilă (TCV) supuse încercării cu raportul de transmisie blocat.

Sunt posibile următoarele condiții de selectare a raportului de transmisie:

În cazul unui vehicul care trebuie să îndeplinească cerințele ASEP în conformitate cu punctul 6.2.3, în vederea încercării prevăzute în anexa 7, se utilizează la încercare treapta de viteză i și se raportează valorile (Lwot i, nwot,BB i vwot,BB i).

3.1.2.1.4.2.   Vehicule cu transmisie automată, transmisie adaptivă sau transmisie continuu variabilă (TCV) se supun încercării cu raporturile de transmisie neblocate:

Se utilizează poziția selectorului treptelor de viteză corespunzătoare funcționării complet automate.

Valoarea accelerației awot test se calculează conform definiției de la punctul 3.1.2.1.2.2.

Încercarea poate include apoi o schimbare a treptei de viteză într-o treaptă inferioară și o accelerație mai mare. Nu este permisă schimbarea treptei de viteză într-o treaptă superioară și o accelerație mai mică. Se recomandă evitarea schimbării într-un raport de transmisie care nu se utilizează în traficul urban.

Din aceste motive, este permis să se instaleze și utilizeze dispozitive electronice sau mecanice, inclusiv poziții alternative ale selectorului treptelor de viteză, pentru a preveni trecerea la un raport de transmisie care în mod obișnuit nu este utilizat la încercarea în trafic urban.

Accelerația obținută awot test trebuie să fie mai mare sau egală cu aurban.

Dacă este posibil, producătorul va lua măsuri pentru a evita o valoare a accelerației awot test mai mare de 2,0 m/s2.

Accelerația atinsă awot test se utilizează apoi pentru calculul factorului de putere parțială kp (a se vedea punctul 3.1.2.1.3) în locul awot ref.

3.1.2.1.5.   Încercarea la accelerare

Producătorul definește poziția punctului de referință în fața linei AA′ unde are loc apăsarea maximă a pedalei de accelerație. Pedala de accelerație trebuie să fie complet apăsată (cât mai rapid posibil) atunci când punctul de referință al vehiculului ajunge la punctul definit. Pedala de accelerație trebuie menținută apăsată până ce spatele vehiculului ajunge la linia BB′. Pedala de accelerație se eliberează apoi cât mai rapid posibil. Punctul în care se apasă complet pedala de accelerație trebuie raportat în addendumul la fișa de comunicare (apendicele 1 la anexa 1). Serviciul tehnic trebuie să aibă posibilitatea de a efectua încercări prealabile.

În cazul vehiculelor articulate care constau în două unități inseparabile considerate un singur vehicul, semiremorca nu se ia în considerare la stabilirea momentului traversării liniei BB′.

3.1.2.1.6.   Încercarea la viteză constantă

Încercarea la viteză constantă se efectuează cu aceeași (aceleași) treaptă (trepte) de viteză specificată (specificate) pentru încercarea la accelerare și la o viteză constantă de 50 km/h cu o toleranță de ± 1 km/h între AA′ și BB′. Pe parcursul încercării la viteză constantă, pedala de accelerație se poziționează în așa fel încât viteza între AA′ și BB′ să fie constantă, conform specificațiilor. Dacă treapta de viteză este blocată pentru încercarea la accelerare, aceeași treaptă de viteză trebuie blocată pentru încercarea la viteză constantă.

Încercarea la viteză constantă nu este necesară pentru vehicule cu RPM < 25.

3.1.2.2.   Vehicule din categoriile M2 cu o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat > 3 500 kg, M3, N2, N3:

Direcția liniei mediane a vehiculului trebuie să urmărească linia CC′ cât mai aproape posibil pe parcursul întregii încercări, din momentul apropierii de linia AA′ până ce spatele vehiculului trece de linia BB′. Încercarea se efectuează fără remorcă sau semiremorcă. Dacă o remorcă nu este ușor separabilă de vehiculul de tracțiune, remorca se ignoră atunci când are loc trecerea liniei BB′. Dacă vehiculul încorporează echipamente precum un amestecător de beton, un compresor etc., aceste echipamente nu trebuie să funcționeze în timpul încercării. Masa de încercare a vehiculului trebuie să fie conform tabelului de la punctul 2.2.1 din anexa 3 la prezentul regulament.

Valorile nBB′ și vBB′ utilizate la determinarea treptei de viteză și a vitezei vehiculului trebuie să fie media celor patru valori nBB′, j și vBB′, j măsurate la fiecare încercare valabilă.

Valoarea nBB′ trebuie raportată cu o precizie de 10 de rotații pe minut. Valoarea nBB′ raportată se utilizează la toate calculele ulterioare.

Valoarea vBB′ trebuie raportată cu o precizie de o zecimală (xx,x). Valoarea vBB′ raportată se utilizează la toate calculele ulterioare.

Condiții-țintă pentru categoriile M2 cu o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat > 3 500 kg, N2:

Atunci când punctul de referință trece de linia BB′, turația motorului nBB′ trebuie să fie cuprinsă între 70 și 74 % din turația S, la care motorul dezvoltă puterea nominală netă maximă, iar viteza vehiculului trebuie să fie de 35 km/h ± 5 km/h. Între liniile AA′ și BB′, trebuie asigurată o stare de accelerare stabilă.

Condiții-țintă pentru categoriile M3, N3:

Atunci când punctul de referință trece de linia BB′, turația motorului nBB′ trebuie să fie între 85 și 89 % din turația S, la care motorul dezvoltă puterea nominală netă maximă, iar viteza vehiculului trebuie să fie de 35 km/h ± 5 km/h. Între liniile AA′ și BB′, trebuie asigurată o stare de accelerare stabilă.

3.1.2.2.1.   Selectarea raportului de transmisie

Este responsabilitatea producătorului să determine modul corect de încercare în care sunt realizate condițiile prescrise.

Transmisia vehiculului, treapta de viteză sau raportul de transmisie trebuie alese astfel încât să îndeplinească condițiile-țintă în conformitate cu punctul 3.1.2.2.1.1 sau 3.1.2.2.1.2 din anexa 3 la prezentul regulament. Transmisia vehiculului, treapta de viteză sau raportul de transmisie pot fi comandate prin măsuri electronice sau mecanice care să excludă funcția „kick-down”.

Figurile 4a-4d din apendicele la prezenta anexă prezintă criteriile de selectare a treptelor de viteză și criteriile de încercare pentru categoriile M2 cu o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat de peste 3 500 kg, N2, M3 și N3, sub formă de diagramă, ca ajutor la efectuarea încercărilor.

3.1.2.2.1.1.   Vehiculele cu transmisie manuală, transmisie automată, transmisie adaptivă și transmisie cu variație continuă (CTV) supuse încercării cu raportul de transmisie blocat

Se asigură condiții de accelerare stabile. Alegerea treptei de viteză depinde de condițiile-țintă.

Sunt posibile următoarele condiții pentru îndeplinirea condițiilor-țintă de la punctul 3.1.2.2 din anexa 3 la prezentul regulament:

3.1.2.2.1.2.   Vehiculele cu transmisie automată, transmisie adaptivă și transmisie continuu variabilă supuse încercării cu raportul de transmisie neblocat

Se utilizează poziția selectorului treptelor de viteză corespunzătoare funcționării complet automate.

Încercarea poate include apoi o schimbare a treptei de viteză într-o treaptă inferioară și o accelerație mai mare. Nu este permisă schimbarea treptei de viteză într-o treaptă superioară și o accelerație mai mică. În orice caz, se recomandă evitarea schimbării treptei de viteză la un raport de transmisie care în mod obișnuit nu este utilizat în condițiile specificate de trafic urban definite de producător.

Din aceste motive, este permis să se instaleze și utilizeze dispozitive electronice sau mecanice, inclusiv poziții alternative ale selectorului treptelor de viteză, pentru a preveni trecerea la un raport de transmisie care nu este utilizat în mod obișnuit în condițiile de încercare specificate definite de producător pentru trafic urban.

Sunt posibile următoarele condiții pentru îndeplinirea condițiilor-țintă de la punctul 3.1.2.2 din anexa 3 la prezentul regulament:

3.1.2.2.1.3.   Grup motopropulsor care nu are disponibil un regim de turație al motorului cu ardere

Vehiculele cu grup motopropulsor pentru care nu este disponibil regimul de turație al motorului cu ardere trebuie să îndeplinească numai condiția-țintă privind viteza vehiculului vtarget BB′.

Sunt posibile următoarele condiții pentru îndeplinirea condiției-țintă privind vtarget BB′ de la punctul 3.1.2.2 din anexa 3 la prezentul regulament.

Condiția de încercare pentru vBB′2 se ia în considerare pentru calcularea în continuare a Lurban.

3.1.2.2.2.   Încercarea la accelerare

Când punctul de referință al vehiculului ajunge la linia AA′, se apasă la maximum pedala de accelerație (fără a efectua trecerea automată într-o treaptă de viteză inferioară celei utilizate în mod normal în circulația urbană) și se menține complet apăsată până când punctul de referință ajunge la BB′ + 5 m. Comanda accelerației poate fi apoi eliberată la cererea producătorului.

În cazul vehiculelor articulate care constau în două unități inseparabile considerate un singur vehicul, semiremorca nu se ia în considerare la stabilirea momentului traversării liniei BB′.

3.1.3.   Interpretarea rezultatelor

Pentru vehiculele din categoriile M1 și M2 cu masa maximă autorizată de cel mult 3 500 kg și din categoria N1, nivelul maxim de presiune acustică ponderat A indicat la fiecare trecere a vehiculului printre cele două linii AA′ și BB′ se rotunjește la prima zecimală semnificativă (de exemplu, XX,X).

Pentru vehiculele din categoria M2 cu masa maximă autorizată de peste 3 500 kg și din categoriile M3, N2 și N3, nivelul maxim de presiune acustică ponderat A indicat la fiecare trecere a punctului de referință al vehiculului printre cele două linii AA′ și BB′ + 5 m se rotunjește la prima zecimală semnificativă (de exemplu, XX,X).

Dacă se înregistrează un maxim sonor situat în mod evident în afara caracteristicii generale a nivelului de presiune acustică, măsurătoarea nu se ia în considerare. Se efectuează cel puțin patru măsurători pentru fiecare condiție de încercare, pe fiecare latură a vehiculului și pentru fiecare raport de transmisie. Măsurătorile pe partea dreaptă și pe partea stângă se pot face simultan sau succesiv. La calculul rezultatului final pentru latura respectivă a vehiculului, se utilizează rezultatele primelor patru măsurători consecutive valabile, cu o precizie de 2 dB(A), permițând anularea rezultatelor nevalide (a se vedea punctul 2.1). Se calculează media rezultatelor pentru fiecare latură, iar acestea se rotunjesc la prima zecimală. Toate calculele ulterioare pentru a obține Lurban se efectuează separat pentru latura stângă și pentru latura dreaptă a vehiculului. Valoarea finală care trebuie raportată ca rezultat al încercării, rotunjită la cel mai apropiat număr întreg, este valoarea cea mai mare dintre cele aferente celor două laturi.

Măsurătorile de viteză la AA′, BB′ și PP′ se înregistrează și se utilizează în calcule rotunjite la prima zecimală după virgulă.

Accelerația calculată awot test se înregistrează cu a doua zecimală după virgulă.

3.1.3.1.   Vehicule din categoriile M1, N1 și M2 cu o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat ≤ 3 500 kg:

Valorile calculate pentru încercarea la accelerare și încercarea la viteză constantă sunt date de:

unde k = (awot ref – awot (i + 1))/(awot (i) – awot (i + 1))

În cazul încercării utilizând un singur raport de transmisie, rezultatele sunt valorile măsurate la fiecare încercare.

Rezultatul final se calculează combinând Lwot rep și Lcrs rep. Ecuația este:

Lurban = Lwot rep – kP * (Lwot rep – Lcrs rep)

Factorul de ponderare kP indică factorul de putere parțială pentru circulația urbană. În cazuri diferite de încercarea într-o singură treaptă de viteză, kP se calculează astfel:

kP = 1 – (aurban/awot ref)

Dacă pentru încercare s-a specificat o singură treaptă de viteză, kP este dat de formula:

kP = 1 – (aurban/awot test)

În situațiile în care awot test este mai mic decât aurban:

kP = 0

3.1.3.2.   Vehicule din categoriile M2 cu o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat > 3 500 kg, M3, N2, N3:

Când se utilizează rezultatul unei singure condiții de încercare, rezultatul final Lurban este egal cu rezultatul intermediar.

Când se utilizează rezultatul a două condiții de încercare, se calculează media aritmetică a rezultatelor intermediare pentru fiecare latură ale celor două condiții. Rezultatul final Lurban este valoarea mai mare dintre cele două medii calculate.

3.2.   Măsurarea intensității sunetului emis de vehicule staționare

3.2.1.   Nivelul sonor în vecinătatea vehiculelor

Rezultatele măsurătorilor se introduc în addendumul la fișa de comunicare (apendicele 1 la anexa 1).

3.2.2.   Măsurători acustice

Se utilizează pentru măsurători un dispozitiv de precizie de măsurare al nivelului de sunet conform definiției de la punctul 1.1 din prezenta anexă.

3.2.3.   Poligonul de încercare – condiții locale (a se vedea figura 2 din apendicele la anexa 3)

3.2.3.1.   În apropierea microfonului, nu trebuie să existe niciun obstacol susceptibil să influențeze câmpul acustic și nicio persoană între microfon și sursa de sunet. Observatorul aparatului de măsură trebuie să fie plasat astfel încât să nu influențeze valorile indicate de aparat.

3.2.4.   Zgomotul perturbator și interferența vântului

Valorile indicate de instrumentele de măsură produse de zgomotul ambiant și de vânt trebuie să fie cu cel puțin 10 dB(A) sub nivelul sonor care trebuie măsurat. Pe microfon se poate fixa un paravânt adecvat, cu condiția să se țină seama de efectul său asupra sensibilității microfonului (a se vedea punctul 1.1 din prezenta anexă).

3.2.5.   Metoda de măsurare

3.2.5.1.   Natura și numărul măsurătorilor

În tipul perioadei de funcționare la care se face referire la punctul 3.2.5.3.2.1, se măsoară nivelul sonor maxim exprimat în decibeli ponderați A [dB(A)].

În fiecare punct de măsurare se efectuează cel puțin trei măsurători.

3.2.5.2.   Poziționarea și pregătirea vehiculului

Vehiculul trebuie poziționat în partea centrală a poligonului de încercare, cu selectorul treptelor de viteză în poziție neutră și ambreiajul cuplat. Dacă prin construcție vehiculul nu permite acest lucru, vehiculul se încearcă în conformitate cu prescripțiile producătorului pentru încercarea motorului în regim staționar. Înaintea fiecărei serii de măsurători, motorul trebuie adus la condițiile de funcționare normală, conform specificațiilor producătorului.

Dacă vehiculul este echipat cu ventilator (ventilatoare) cu mecanism de comandă automat, nu se intervine în acest sistem pe parcursul măsurătorilor nivelului sonor.

Capota motorului sau acoperișul compartimentului motor, dacă este cazul, trebuie să fie închise.

3.2.5.3.   Măsurarea zgomotului în aproprierea evacuării

(a se vedea figura 2 din anexa 3)

3.2.5.3.1.   Pozițiile microfonului

3.2.5.3.1.1.   Microfonul trebuie amplasat la o distanță de 0,5 m ± 0,01 m față de punctul de referință al conductei de evacuare definit în figura 2 și la un unghi de 45° (± 5°) față de planul vertical care conține axa de curgere la extremitatea conductei. Microfonul trebuie amplasat la înălțimea punctului de referință, dar la cel puțin 0,2 m de la suprafața solului. Axa de referință a microfonului trebuie să se afle într-un plan paralel cu suprafața solului și trebuie îndreptată spre punctul de referință de la orificiul de evacuare.

Dacă sunt posibile două poziții ale microfonului, se utilizează amplasamentul cel mai îndepărtat lateral față de linia mediană longitudinală a vehiculului.

Dacă axa de curgere a conductei de evacuare este la 90° față de linia mediană longitudinală a vehiculului, microfonul se amplasează în punctul cel mai îndepărtat de motor.

3.2.5.3.1.2.   Pentru vehiculele al căror sistem de evacuare are orificii de evacuare dispuse la distanțe de peste 0,3 m unul față de celălalt, se efectuează câte o măsurătoare pentru fiecare orificiu de evacuare. Se înregistrează nivelul cel mai ridicat.

3.2.5.3.1.3.   În cazul unei evacuări cu două sau mai multe orificii plasate la mai puțin de 0,3 m depărtare unul de celălalt și care sunt conectate la același amortizor de zgomot, poziția microfonului este determinată de orificiul de evacuare cel mai apropiat de marginea extremă a vehiculului sau, dacă un asemenea orificiu nu există, de orificiul situat cel mai sus în raport cu solul.

3.2.5.3.1.4.   Pentru vehiculele cu sistem de evacuare vertical (de exemplu, vehicule utilitare), microfonul trebuie amplasat la înălțimea orificiului de evacuare. Axa sa trebuie să fie verticală și orientată în sus. Microfonul trebuie amplasat la o distanță de 0,5 m ± 0,01 m față de punctul de referință al conductei de evacuare, dar niciodată la mai puțin de 0,2 m de latura vehiculului cea mai apropiată de sistemul de evacuare.

3.2.5.3.1.5.   Pentru orificiile sistemului de evacuare amplasate sub caroseria vehiculului, microfonul trebuie amplasat la minimum 0,2 m de latura cea mai apropiată a vehiculului, în punctul cel mai apropiat, dar situat la cel puțin 0,5 m de punctul de referință al conductei de evacuare, la o înălțime de 0,2 m deasupra solului, dar nu pe axa fluxului de evacuare. Este permis ca cerința privind unghiurile de la punctul 3.2.5.3.1.1 să nu fie îndeplinită în unele cazuri.

3.2.5.3.1.6.   În figurile 3a-3d din apendicele la anexa 3, sunt furnizate exemple de amplasare a microfonului, în funcție de poziția conductei de evacuare.

3.2.5.3.2.   Condițiile de funcționare a motorului

3.2.5.3.2.1.   Turația-țintă a motorului

Turația-țintă a motorului se definește ca fiind:

Dacă vehiculul nu poate atinge turația motorului specificată mai sus, turația-țintă va fi cu 5 % sub turația maximă posibilă a motorului pentru încercarea în regim staționar respectivă.

3.2.5.3.2.2.   Procedura de încercare

Se crește progresiv turația motorului de la ralanti la turația-țintă, fără a depăși o marjă de toleranță de ± 3 % din turația-țintă a motorului, și se menține constantă. Apoi se deschide rapid clapeta de accelerație, iar turația motorului se readuce la ralanti. Se măsoară nivelul de presiune acustică într-o perioadă de funcționare compusă dintr-un interval de o secundă în care turația motorului este menținută constantă și din întreaga durată de decelerare. Se reține ca rezultat al încercării valoarea maximă a nivelului sonor înregistrată în cursul acestei perioade de funcționare, rotunjită matematic la prima zecimală.

3.2.5.3.2.3.   Validarea încercării

Măsurătoarea se consideră valabilă dacă turația de încercare a motorului nu diferă de turația-țintă a motorului cu mai mult de ± 3 % timp de cel puțin 1 secundă.

3.2.6.   Rezultate

Se efectuează cel puțin trei măsurători pentru fiecare poziție de încercare. Se înregistrează nivelul maxim de presiune acustică ponderat A indicat în timpul fiecăreia dintre cele trei măsurători. La calculul rezultatului final pentru poziția de măsurare dată, se utilizează rezultatele primelor trei măsurători consecutive valabile, cu o precizie de 2 dB(A), permițând anularea rezultatelor nevalide (a se vedea punctul 2.1, cu excepția specificațiilor privind poligonul de încercare). Nivelul sonor maxim pentru toate pozițiile de măsurare și pentru cele trei rezultate ale măsurării constituie rezultatul final.

4.   Sunetul produs de un vehicul hibrid din categoriile M1 aflat în mișcare, în cazul în care motorul cu ardere internă nu poate funcționa atunci când vehiculul este staționar (date raportate pentru a facilita încercarea vehiculului în funcționare)

4.1.   Pentru a facilita încercarea de conformitate în funcționare a vehiculelor hibride – în cazul în care un motor cu ardere internă nu poate funcționa atunci când vehiculul este staționar –, următoarele informații referitoare la măsurătorile nivelului presiunii acustice efectuate în conformitate cu punctul 3.1 din anexa 3 pentru autovehiculele în mișcare sunt denumite date de referință pentru conformitatea în funcțiune:

4.2.   Datele de referință pentru conformitatea în funcționare se consemnează în certificatul de omologare de tip, astfel cum se precizează la punctul 2.3 din addendumul la fișa de comunicare (apendicele 1 la anexa 1).

(1)  Întrucât contribuția pneurilor la emisia sonoră totală este semnificativă, trebuie să se țină seama de dispozițiile de reglementare existente cu privire la emisiile sonore pneu/drum. La cererea producătorului, pneurile de tracțiune, pneurile de zăpadă și pneurile cu destinație specială, astfel cum sunt definite la punctul 2 din Regulamentul nr. 117, nu se utilizează la măsurătorile pentru omologarea de tip și conformitatea producției, în conformitate cu Regulamentul nr. 117.

(2)  A se vedea figura 1 din apendicele la anexa 3.

Apendice

Figura 1

Poziții de măsurare pentru vehicule în mișcare

Figura 2

Punctul de referință pentru măsurarea sunetului emis de vehicule staționare

Legendă: T = vedere de sus S = vedere laterală 1 = punct de referință 2 = suprafața drumului A = conductă teșită la 45° B = conductă curbată în jos C = conductă dreaptă D = conductă verticală

Figura 3a	Figura 3b

Figura 3c	Figura 3d

Figura 3a

Diagramă pentru vehicule supuse încercării în conformitate cu punctul 3.1.2.1 din anexa 3 la prezentul regulament – Calcularea Lurban

Calculul factorului de ponderare k pt. încercarea cu 2 trepte de viteză (3.1.2.1.4.1)

Raport de transmisie neblocat (3.1.2.1.4.2), fig. 3e

Se alege metoda de încercare (3.1.2.1.4)

Se determină RPM pt vehiculul de încercare (3.1.2.1.1)

Se calculează Lurban (3.1.3.1)

Se calculează Lwot rep și Lcrs rep (3.1.3.1)

Se calculează kP (3.1.3.1)

Se determină accelerația-țintă aurban (3.1.2.1.2.3) și accelerația de referință awot ref (3.1.2.1.2.4)

Încercare la viteză constantă (3.1.2.1.6)

Încercare la accelerare (3.1.2.1.5)

Raport de transmisie blocat (3.1.2.1.4.1), fig. 3b, 3c și 3d

Figura 3b

Diagramă pentru vehicule supuse încercării în conformitate cu punctul 3.1.2.1 din anexa 3 la prezentul regulament – Selectarea treptelor de viteză cu raportul de transmisie blocat

PARTEA 1

Se calculează Lwot rep folosind rezultatele curselor valabile

Încercare cu raport de transmisie blocat conform 3.1.2.1.4.1

A se vedea cazul 2 din figura 3c

Se selectează treaptele de viteză pentru a se obține treapta i cu accelerație stabilă mai mare decât awot ref și treapta i + 1 cu accelerație stabilă mai mică decât awot ref

Este stabilă accelerația (adică nu există întârzieri)?

Se calculează accelerația conform 3.1.2.1.2.1

Este accelerația în marja-țintă pentru awot ref ?

Se selectează preaccelerarea și viteza inițială

Este accelerația mai mică sau egală cu 2,0 m/sec2? Este turația motorului mai mică decât S înainte de BB′?

A se vedea cazul 1 din figura 3c

Da

Se selectează treapta de viteză

Da

Da

Nu

Nu

Nu

Utilizând treapta de viteză, se calculează kP conform 3.1.3.1

Figura 3c

Diagramă pentru vehicule supuse încercării în conformitate cu punctul 3.1.2.1 din anexa 3 la prezentul regulament – Selectarea treptelor de viteză cu raportul de transmisie blocat

PARTEA 2

Se utilizează ambele trepte i și i + 1 și se calculează kP conform 3.1.3.1 și k conform 3.1.2.1.4.1

Cazul 2: O treaptă de viteză cu accelerație stabilă mai mare de 2,0 m/sec2 sau turație a motorului mai mare decât S înainte de BB′

Este accelerația în treapta i + n mai mare decât aurban?

Se determină mai întâi treapta i + n (n=1,2,…) cu accelerație stabilă mai mică sau egală 2,0 m/sec2 și turația motorului mai mică decât S înainte de BB′

Este accelerația în treapta i mai mică sau egală cu 2,0 m/sec2? Este turația moto-rului mai mica decât S înainte de BB′?

Se calculează Lwot rep folosind rezultatele curselor valabile

Utilizând treapta, se calculează kP conform 3.1.3.1

A se vedea cazul 3 din figura 3d

Este turația motorului în treapta i mai mare decât S înainte de BB′?

Da

Da

Nu

Nu

Da

Nu

Se utilizează ambele trepte, i cu accelerație mai mare de 2,0 m/sec2 și i + 1 cu accelerație mai mică decât aurban

Cazul 1: Două trepte de viteză, treapta i cu accelerație stabilă mai mare decât awot ref și treapta i + 1 cu accelerație stabilă mai mică decât awot ref

Figura 3d

Diagramă pentru vehicule supuse încercării în conformitate cu punctul 3.1.2.1 din anexa 3 la prezentul regulament – Selectarea treptelor de viteză cu raportul de transmisie blocat

PARTEA 3

Încercare cu raportul de transmisie blocat conform 3.1.2.1.4.1 cu o nouă viteză de încercare

Nu

Nu

Da

Da

Este viteza de încercare vtest 40 km/h?

Este turația motorului în treapta i mai mică decât S înainte de BB′

Se reduce viteza de încercare vtest cu 2,5 km/h cu treapta i

Nicio treaptă cu accelerație mai mare decât aurban și turație a motorului mai mică decât S înainte de BB′

Se determină mai întâi treapta i + n (n=1,2,…) cu accelerație stabilă mai mică sau egală cu 2,0 m/sec2 și turația motorului mai mică decât S înainte de BB′. Se efectuează încercarea cu această treaptă la viteza de încercare, vtest, de 50 km/h.

Figura 3e

Diagramă pentru vehicule supuse încercării în conformitate cu punctul 3.1.2.1 din anexa 3 la prezentul regulament – Selectarea treptelor de viteză cu raportul de transmisie neblocat

Se calculează Lwot rep folosind rezultatele curselor valabile.

Se calculează kP conform 3.1.3.1.

Dacă este posibil, se controlează trecerea într-o treaptă inferioară pentru a obține o accelerație mai mică sau egală cu 2,0 m/sec2 sau awot ref, luându-se valoarea mai mică. Dacă nu este posibil, este valabilă încercarea cu accelerație mai mare 2,0 m/sec2.

Se selectează viteza inițială

Se calculează accelerația de încercare conform 3.1.2.1.2.2. Nu este permisă preaccelerarea.

Este stabilă accelerația (adică nu există întârzieri)?

Se calculează accelerația de încercare conform 3.1.2.1.2.2

Se selectează preaccelerarea și viteza inițială

Da

Nu

Da

Nu

Se pot lua măsuri pentru a controla trecerea într-o treaptă inferioară?

Încercare cu raportul de transmisie neblocat conform 3.1.2.1.4.2

Figura 4a*

Diagramă pentru vehicule supuse încercării în conformitate cu punctul 3.1.2.2 din anexa 3 la prezentul regulament – Încercare cu raportul de transmisie neblocat

Rezultat final (3.1.3.2)

Pentru ambele trepte

Numai pentru o treaptă

Lurban pentru treapta i cu vBB′ gear i cea mai aproape de vtarget BB′

(3.1.3)

Cel puțin două condiții de încercare

Cel puțin două condiții de încercare

Criterii de încercare (3.1.2.2.1.1 b)

nBB′ = ntarget BB′

Treapta i cu vBB′ gear i

Cea mai aproape de vtarget BB′

Dacă (3.1.2.2.1.1 e)

Da, cu o treaptă de viteză

Dacă nBB′ = ntarget BB′

Dacă (3.1.2.2.1.1 c) (vtarget BB′ – vBB′ gear i) este egală cu (vBB′ gear i + 1 – vtarget BB′)

Lurban pentru nBB′ gear i cea mai aproape, dar ≤ ntarget BB′

(3.1.3)

Lurban

(3.1.3)

Criterii de încercare (3.1.2.2.1.1 a)

nBB′ = ntarget BB′

vBB′ = vtarget BB′

Da, cu mai multe trepte de viteză

vtarget BB′ = Da

vtarget BB′ = Nu

Se determină sarcina vehiculului (2.2.1)

Condiții-țintă îndeplinite (3.1.2.2)?

Rapoartele de transmisie blocate (3.1.2.2.1.1)

Se alege metoda de încercare (3.1.2.2.1)

Se stabilesc condițiile-țintă (3.1.2.2)

Se calculează media (3.1.3.2)

Două condiții de încercare

O condiție de încercare

Lurban x pentru vBB′ x

Lurban y pentru vBB′ y

(3.1.3)

Criterii de încercare (3.1.2.2.1.1 f)

vBB′ gear i = vtarget BB′

și

nBB′ gear i ≤ ntarget BB′

Criterii de încercare (3.1.2.2.1.1 d)

nBB′ = ntarget BB′

25 km/h ≤ vBB′ x ≤ 30 km/h

40 km/h ≤ vBB′ y ≤ 45 km/h

ntarget BB′ = Nu

vtarget BB′ = Da

ntarget BB′ = Da

Figura 4b*

Diagramă pentru vehicule supuse încercării în conformitate cu punctul 3.1.2.2 din anexa 3 la prezentul regulament – Încercare cu raportul de transmisie neblocat

PARTEA 1

Criterii de încercare (3.1.2.2.1.2 e)

vBB′ = vtarget BB′ + 5 km/h

nBB′ cea mai aproape de ntarget BB′

Rezultat final (3.1.3.2)

Se calculează media (3.1.3.2)

Dacă (3.1.2.2.1.2 c)

Lurban pentru nBB′ cea mai aproape de ntarget BB′

(3.1.3)

Lurban pentru nBB′ i cea mai aproape, dar ≤ ntarget BB′ pentru i=1,2

(3.1.3)

Două condiții de încercare

Două condiții de încercare

O condiție de încercare

O condiție de încercare

Criterii de încercare (3.1.2.2.1.2 d)

25 km/h ≤ vBB′ 1 ≤ 30 km/h

40 km/h ≤ vBB′ 2 ≤ 45 km/h

nBB′ i ≤ ntarget BB′

Criterii de încercare (3.1.2.2.1.2 b)

nBB′ = ntarget BB′

25 km/h ≤ vBB′ 1 ≤ 35 km/h

35 km/h ≤ vBB′ 2 ≤ 45 km/h

Dacă nBB′ i &gt; ntarget BB′

vtarget BB′ = Nu

Condiții-țintă îndeplinite (3.1.2.2)?

Lurban 1 pentru vBB′ 1

Lurban 2 pentru vBB′ 2

(3.1.3)

Lurban

(3.1.3)

Criterii de încercare (3.1.2.2.1.2 a)

nBB′ = ntarget BB′

vBB′ = vtarget BB′

vtarget BB′ = Nu

vtarget BB′ = Da

ntarget BB′ = Nu

vtarget BB′ = Da

ntarget BB′ = Da

Se determină sarcina vehiculului (2.2.1)

Rapoartele de transmisie neblocate (3.1.2.2.1.2)

Se alege metoda de încercare (3.1.2.2.1)

Se stabilesc condițiile-țintă (3.1.2.2)

Figura 4c*

Diagramă pentru vehicule supuse încercării în conformitate cu punctul 3.1.2.2 din anexa 3 la prezentul regulament – Încercare cu raportul de transmisie neblocat

PARTEA 2

Lurban

(3.1.3)

vtarget BB′ = limitată de selecția treptei D

Rezultat final (3.1.3.2)

O condiție de încercare

Criterii de încercare (3.1.2.2.1.2 f) vBB′ = vtarget BB′

Figura 4d*

Diagramă pentru vehicule supuse încercării în conformitate cu punctul 3.1.2.2 din anexa 3 la prezentul regulament – Încercare în care turația motorului cu ardere nu este disponibilă

Rezultat final (3.1.3.2)

Se calculează media (3.1.3.2)

Dacă

Regim de turație al motorului cu ardere indisponibil (3.1.2.2.1.3)

Lurban

(3.1.3)

Lurban 2 pentru vBB′ 2

(3.1.3)

Criterii de încercare (3.1.2.2.1.3 c)

35 km/h ≤ vBB′ 2 ≤ 45 km/h

Criterii de încercare (3.1.2.2.1.3 b)

25 km/h ≤ vBB′ 1 ≤ 35 km/h

35 km/h ≤ vBB′ 2 ≤ 45 km/h

Criterii de încercare (3.1.2.2.1.3 a)

vBB′ = vtarget BB′

vtarget BB′ = Nu

Condiții-țintă îndeplinite (3.1.2.2)?

Se stabilesc condițiile-țintă (3.1.2.2)

Se determină sarcina vehiculului (2.2.1)

Se alege metoda de încercare (3.1.2.2.1)

vtarget BB′ = Da

v BB′ 1 = Nu

Lurban 1 pentru vBB′ 1

Lurban 2 pentru vBB′ 2

(3.1.3)

O condiție de încercare

Două condiții de încercare

O condiție de încercare

Notă:

*

A se mări intervalul de viteze-țintă ale vehiculului vtarget BB′ pentru vehiculele din categoria M2 cu o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat > 3 500 kg și pentru vehiculele din categoriile N2, M3 și N3. Viteza-țintă a vehiculului vtarget BB′ se definește drepttarget BB′ = 35 km/h ± 5 km/h, ceea ce conduce la un interval pentru viteza vBB′, atunci când punctul de referință trece de linia BB′, între 30 km/h și 40 km/h. Dacă viteza-țintă a vehiculului vtarget BB′ este modificată în două viteze-țintă ale vehiculului, una mai mare și una mai mică, aceasta înseamnă următoarele: viteza-țintă mai mică a vehiculului se definește drept viteza-țintă a vehiculului vtarget BB′ redusă cu 5 km/h (vtarget BB′ – 5 km/h), ceea ce conduce la un interval pentru viteza vBB′ 1, atunci când punctul de referință trece de linia BB′, între 25 km/h și 35 km/h. 25 km/h ≤ vBB′1 ≤ 35 km/h. Viteza-țintă mai mare a vehiculului se definește drept viteza-țintă a vehiculului vtarget BB′ mărită cu 5 km/h (vtarget BB′ + 5 km/h), ceea ce conduce la un interval pentru viteza vBB′ 2, atunci când punctul de referință trece de linia BB′, între 35 km/h și 45 km/h. 35 km/h ≤ vBB′2 ≤ 45 km/h.

ANEXA 4

AMORTIZOARE DE ZGOMOT LA EVACUARE CARE CONȚIN MATERIALE FIBROASE INSONORIZANTE

1.   Generalități

Materialele fibroase insonorizante pot fi utilizate în sistemele de amortizare a zgomotului sau în componentele acestora numai dacă:

În cazul în care niciuna dintre aceste condiții nu este îndeplinită, întregul sistem de amortizare a zgomotului sau componentele acestuia trebuie supus(e) condiționării convenționale utilizând una dintre cele trei instalații și proceduri descrise mai jos.

1.1.   Funcționarea rutieră continuă pe o distanță de 10 000 km

1.1.1.   50 ± 20 % din această operație trebuie să aibă loc în circulația urbană, restul operației fiind efectuat pe distanțe lungi și la viteză mare; funcționarea continuă pe drum poate fi înlocuită cu un program de încercări corespunzător în poligonul de încercare.

1.1.2.   Cele două regimuri de viteză trebuie alternate cel puțin de două ori.

1.1.3.   Programul complet de încercare trebuie să includă un număr minim de 10 pauze cu o durată de cel puțin trei ore pentru a reproduce efectele de răcire și de condensare care pot avea loc.

1.2.   Condiționare pe standul de încercare

1.2.1.   Utilizând piese standard și cu respectarea instrucțiunilor producătorului, sistemul de amortizare a zgomotului sau componentele acestuia se montează pe vehiculul menționat la punctul 3.3 din prezentul regulament sau pe motorul menționat la punctul 3.4 din prezentul regulament. În primul caz, vehiculul trebuie instalat pe un stand de încercare cu rulouri. În al doilea caz, motorul trebuie cuplat la un stand dinamometric.

1.2.2.   Încercarea trebuie efectuată în șase perioade a câte șase ore cu o pauză de cel puțin 12 ore între fiecare perioadă pentru a reproduce efectele de răcire și de condensare care pot avea loc.

1.2.3.   În timpul fiecărei perioade de șase ore, motorul funcționează în următoarele condiții:

Fiecare perioadă cuprinde două serii de secvențe succesive ale celor șase condiții menționate mai sus, în ordinea indicată de la (a) la (f).

1.2.4.   În timpul încercării, sistemul de amortizare a zgomotului sau componentele acestuia nu trebuie răcite cu curent de aer forțat prin simularea fluxului normal de aer din jurul vehiculului. Cu toate acestea, la cererea producătorului, sistemul de amortizare a zgomotului sau componentele acestuia pot fi răcite pentru a nu se depăși temperatura înregistrată a gazelor la intrarea în amortizor atunci când vehiculul rulează cu viteza maximă.

1.3.   Condiționarea prin pulsație

1.3.1.   Sistemul de amortizare a zgomotului sau componentele acestuia trebuie montate pe vehiculul menționat la punctul 3.3 din prezentul regulament sau pe motorul menționat la punctul 3.4 din prezentul regulament. În primul caz, vehiculul trebuie instalat pe un stand de încercare cu rulouri.

În al doilea caz, motorul trebuie montat pe standul dinamometric. Aparatura de încercare, a cărei schemă detaliată este prezentată în figura 1 din apendicele la prezenta anexă, trebuie instalată la ieșirea sistemului de amortizare a zgomotului. Se admite orice altă aparatură care oferă rezultate echivalente.

1.3.2.   Aparatura de încercare trebuie reglată astfel încât fluxul de gaze de evacuare să fie întrerupt și restabilit alternativ prin supapa cu acțiune rapidă pe parcursul a 2 500 de cicluri.

1.3.3.   Supapa trebuie să se deschidă atunci când contrapresiunea gazelor de evacuare, măsurată la cel puțin 100 mm în aval de flanșa de admisie, ajunge la o valoare cuprinsă între 35 și 40 kPa. Supapa se închide când această presiune nu diferă cu mai mult de 10 % din valoarea sa stabilizată cu supapa deschisă.

1.3.4.   Releul de temporizare se reglează pentru durata evacuării gazelor rezultată din dispozițiile de la punctul 1.3.3 de mai sus.

1.3.5.   Turația motorului este egală cu 75 % din turația nominală (S) la care motorul dezvoltă puterea nominală netă maximă.

1.3.6.   Puterea indicată de dinamometru reprezintă 50 % din puterea cu clapeta de accelerație deschisă la maximum, măsurată la 75 % din turația nominală a motorului (S).

1.3.7.   În timpul încercării, toate orificiile de purjare sunt închise.

1.3.8.   Încercarea completă trebuie finalizată în 48 de ore.

Dacă este necesar, se va respecta o perioadă de răcire după fiecare interval de o oră.

Apendice

Figura 1

Aparatura de încercare pentru condiționarea prin pulsație

Textul imaginii

opțional

opțional

1.	Flanșă de admisie sau manșon pentru conectarea la ieșirea sistemului de evacuare supus încercării.

2.	Supapă de reglare cu acționare manuală.

3.	Rezervor de compensare cu o capacitate maximă de 40 l și un timp de umplere de cel puțin o secundă.

4.	Comutator de presiune cu domeniul de funcționare între 0,05 și 2,5 bar.

5.	Releu de temporizare.

6.	Cronometru pulsații.

7.	Supapă cu acțiune rapidă, de tipul unei supape de frânare la evacuare cu diametrul de 60 mm, acționată de un cilindru pneumatic care dezvoltă o forță de 120 N la 4 bar. Timpul de răspuns, la deschidere și la închidere, nu trebuie să depășească 0,5 s.

8.	Evacuarea gazelor.

9.	Conductă flexibilă.

10.	Manometru.

ANEXA 5

ZGOMOTUL PROVOCAT DE AERUL COMPRIMAT

1.   Metoda de măsurare

Măsurătoarea se efectuează la pozițiile 2 și 6 ale microfonului, în conformitate cu figura 1, cu vehiculul staționar. Cel mai înalt nivel sonor ponderat A se înregistrează în timpul aerisirii regulatorului de presiune și în timpul ventilării după utilizarea frânelor de serviciu și de staționare.

Zgomotul provocat de ventilarea regulatorului de presiune se măsoară cu motorul la turația de ralanti. Zgomotul de ventilare se înregistrează în timpul acționării frânelor de serviciu și de staționare; înainte de fiecare măsurătoare, unitatea de aer comprimat trebuie adusă la cel mai înalt nivel de presiune de funcționare admisibil, iar motorul trebuie oprit.

2.   Evaluarea rezultatelor

Pentru fiecare poziție a microfonului, se efectuează două măsurători. Pentru a compensa abaterile echipamentului de măsură, rezultatul înregistrării efectuate de sonometru se reduce cu 1 dB (A), iar valoarea rezultantă este considerată rezultatul măsurării. Rezultatele sunt considerate valide dacă, pentru o poziție dată a microfonului, diferența dintre rezultatele măsurătorilor nu depășește 2 dB(A). Cea mai mare valoare măsurată este reținută ca rezultat. Dacă această valoare depășește nivelul sonor maxim admis cu 1 dB(A), trebuie efectuate alte două măsurători la poziția respectivă a microfonului.

În acest caz, trei dintre cele patru rezultate ale măsurătorilor obținute la această poziție trebuie să respecte nivelul sonor maxim admis.

3.   Valoarea-limită

Nivelul sonor nu trebuie să depășească limita de 72 dB(A).

Apendice

Figura 1

Pozițiile microfonului pentru măsurarea zgomotului provocat de aerul comprimat

Textul imaginii

microfon

microfon

Măsurătoarea se face cu vehiculul staționar, în conformitate cu figura 1, folosind două poziții ale microfonului la o distanță de 7 m de marginea vehiculului și la o înălține de 1,2 m distanță față de sol.

ANEXA 6

VERIFICĂRI ALE CONFORMITĂȚII PRODUCȚIEI

1.   Generalități

Aceste cerințe corespund încercării care trebuie efectuată pentru verificarea conformității producției, în conformitate cu punctul 8 din prezentul regulament.

2.   Procedura de încercare

Poligonul de încercare și instrumentele de măsură sunt cele descrise în anexa 3.

2.1.   Vehiculul (vehiculele) încercat(e) trebuie supus(e) încercării de măsurare a zgomotului vehiculului în mișcare, astfel cum se descrie la punctul 3.1 din anexa 3.

2.2.   Zgomotul provocat de aerul comprimat

Vehiculele cu o masă care depășește 2 800 kg echipate cu sisteme de aer comprimat trebuie să fie supuse unei încercări suplimentare pentru măsurarea zgomotului provocat de aerul comprimat, conform descrierii de la punctul 1 din anexa 5.

2.3.   Dispoziții suplimentare în materie de emisii sonore (ASEP)

Producătorul vehiculului trebuie să evalueze conformitatea cu dispozițiile ASEP printr-o evaluare corespunzătoare (de exemplu, verificări parțiale, dar nu doar acestea) sau poate efectua încercarea descrisă în anexa 7.

3.   Eșantionarea și evaluarea rezultatelor

Se alege un vehicul și acesta se supune încercărilor descrise la punctul 2. Dacă nivelul sonor al vehiculului încercat nu depășește cu mai mult de 1 dB(A) valoarea-limită prevăzută în anexa 3 și, după caz, la punctul 3 din anexa 5, tipul de vehicul este considerat conform cu cerințele prezentului regulament.

Dacă unul din rezultatele încercării nu satisface cerințele de conformitate a producției din prezenta anexă și de la punctul 8 din regulament, se încearcă două vehicule suplimentare de același tip în conformitate cu punctul 2 de mai sus.

Dacă rezultatele încercării pentru al doilea și al treilea vehicul satisfac cerințele de conformitate a producției din prezenta anexă și de la punctul 8 din regulament, se consideră că vehiculul satisface cerințele de conformitate a producției.

Dacă unul din rezultatele încercării efectuate asupra celui de-al doilea sau al treilea vehicul nu satisface cerințele de conformitate a producției din prezenta anexă și de la punctul 8 din regulament, se consideră că tipul de vehicul nu satisface cerințele prezentului regulament, producătorul trebuind să ia măsurile necesare pentru restabilirea conformității.

ANEXA 7

METODA DE MĂSURARE PENTRU EVALUAREA CONFORMITĂȚII CU DISPOZIȚIILE SUPLIMENTARE CU PRIVIRE LA EMISIILE SONORE

Aplicabilă numai vehiculelor menționate la punctul 6.2.3 din prezentul regulament.

1.   Generalități (a se vedea diagrama din figura 1 din apendicele 2)

Prezenta anexă descrie o metodă de măsurare pentru evaluarea conformității vehiculului cu dispozițiile suplimentare privind emisiile sonore (ASEP) în conformitate cu dispozițiile de la punctul 6.2.3 din prezentul regulament.

La depunerea cererii de omologare de tip, nu este obligatorie efectuarea unor încercări propriu-zise. Producătorul semnează declarația de conformitate specificată în apendicele 1. Autoritatea de omologare poate solicita informații suplimentare privind declarația de conformitate și poate efectua încercările prezentate mai jos.

Procedura prevăzută în prezenta anexă necesită efectuarea unei încercări în conformitate cu anexa 3.

Dacă, în cursul omologării de tip, se efectuează încercările în conformitate cu anexa 7, toate încercările realizate conform anexei 3 sau conform anexei 7 trebuie efectuate pe aceeași pistă de încercare și în condiții meteorologice similare (1).

Dacă încercările conform anexei 7 se efectuează după acordarea omologării de tip, de exemplu în timpul verificării conformității producției sau pentru verificarea conformității în funcționare, încercările în mișcare specificate în anexa 3 trebuie efectuate cu același mod, treaptă (trepte) de viteză/raport (raporturi) de transmisie, factor de ponderare a raportului de transmisie k și factor parțial de putere kP care au fost determinate în timpul procesului de omologare de tip.

2.   Metodă de măsurare (a se vedea diagrama din figura 3 din apendicele 2)

2.1.   Instrumente de măsurare și condiții pentru efectuarea măsurătorilor

Dacă nu se specifică altfel, instrumentele de măsurare, condițiile pentru efectuarea măsurătorilor și starea vehiculului sunt echivalente cu cele specificate la punctele 1 și 2 din anexa 3.

Dacă vehiculul dispune de moduri de funcționare diferite care afectează emisiile sonore, toate modurile de funcționare trebuie să respecte cerințele specificate în prezenta anexă. În cazul în care producătorul a efectuat încercări pentru a demonstra autorității de omologare conformitatea cu cerințele de mai sus, modurile de funcționare utilizate la efectuarea încercărilor se consemnează în raportul de încercare.

2.2.   Metoda de încercare

Dacă nu se specifică altfel, se utilizează condițiile și procedurile prevăzute în anexa 3. În sensul prezentei anexe, se măsoară și se evaluează o încercare pentru fiecare tip de condiții de încercare.

2.3.   Domeniul de control

Cerințele ASEP se aplică pentru fiecare raport de transmisie κ care conduce la rezultate ale încercării în domeniul de control definit mai jos.

Dacă vehiculul, în configurația cu cea mai mică treaptă de viteză admisibilă, nu atinge turația maximă a motorului nBB_ASEP la o viteză mai mică de 70 km/h, măriți viteza vehiculului în treapta de viteză respectivă până la turația maximă a motorului nBB_ASEP, dar fără a depăși 80 km/h.

Pentru orice altă treaptă de viteză, viteza maximă a vehiculului este de 70 km/h.

Pentru vehiculele supuse încercării cu transmisia neblocată, viteza maximă a vehiculului este de 80 km/h.

Condiții privind transmisia:

2.4.   Condiții-țintă

Emisiile sonore trebuie măsurate pentru fiecare raport de transmisie valabil în patru puncte de încercare, după cum se specifică mai jos. Pentru toate punctele de încercare, trebuie să fie îndeplinite condițiile-limită prevăzute la punctul 2.3.

Raportul de transmisie este valabil dacă toate cele patru puncte și punctul fix îndeplinesc specificațiile de la punctul 2.3 de mai sus. Orice raport de transmisie pentru care nu sunt îndeplinite aceste criterii este considerat nevalabil și nu se analizează în continuare.

Pentru definiția primului punct de încercare P1, se utilizează o viteză inițială a vehiculului vAA,κ1 de 20 km/h ≤ vAA,κ1 < 20 km/h + 3 km/h.

Pentru P1, dacă nu poate fi obținută o accelerație stabilă conform punctului 2.26.2.1 din secțiunea de definiții a prezentului regulament, viteza vAA,κ1 se mărește în incremente de 5 km/h până la obținerea unei accelerații stabile.

Pentru toate punctele, dacă nu se poate obține o accelerație stabilă conform punctului 2.26.1, accelerația awot_testPP-BB se calculează conform formulei date la punctul 3.1.2.1.2 din anexa 3.

În condiții de transmisie neblocată, dacă nBB_ASEP este depășită în timpul încercării, se iau în considerare următoarele măsuri, separat sau împreună:

Viteza de încercare pentru cea de-al patrulea punct de încercare P4 în orice treaptă de viteză se definește astfel:

Viteza de încercare pentru celelalte două puncte de încercare este definită prin următoarea formulă:

Punctul de încercare Pj: vBB,κj = vBB,κ1 + ((j – 1) / 3) * (vBB,κ4 – vBB,κ1) pentru j = 2 și 3, cu o toleranță de ± 3 km/h

unde:

2.5.   Încercarea vehiculului

2.5.1.   Direcția liniei mediane a vehiculului trebuie să urmărească linia CC′ cât mai aproape posibil pe parcursul întregii încercări, începând cu momentul apropierii punctului de referință conform definiției de la punctul 2.11 din partea principală a regulamentului de linia AA′ până ce spatele vehiculului trece de linia BB′.

La linia AA′, pedala de accelerație trebuie să fie apăsată complet. Pentru a obține o accelerație mai stabilă sau pentru a evita o schimbare într-o treaptă inferioară de viteză între linia AA′ și BB′, înainte de linia AA′ poate fi utilizată o preaccelerare, conform dispozițiilor de la punctele 3.1.2.1.2.1 și 3.1.2.1.2.2 din anexa 3. Pedala de accelerație trebuie menținută apăsată până ce spatele vehiculului ajunge la linia BB′.

În condiții de transmisie neblocată, încercarea poate să includă o schimbare a raportului de transmisie într-o treaptă inferioară și o accelerație mai mare. Nu este permisă schimbarea treptei de viteză într-o treaptă superioară și o accelerație mai mică.

Dacă este posibil, producătorul ia măsuri pentru a evita ca schimbarea treptei de viteză să ducă la o stare care nu este conformă cu condițiile-limită. Pentru aceasta, este permis să se instaleze și utilizeze dispozitive electronice sau mecanice, cum ar fi poziții alternative ale selectorului treptelor de viteză. Dacă nu pot fi prevăzute astfel de măsuri, trebuie furnizată explicația, iar justificarea acesteia trebuie inclusă în raportul tehnic.

2.5.2.   Citirea măsurătorilor:

2.5.3.   Accelerația calculată se determină în conformitate cu formula de la punctul 3.1.2.1.2 din anexa 3 și se înregistrează cu două zecimale după virgulă (awot,test,κj).

3.   Metoda de analiză 1: Evaluarea pantei

3.1.   Determinarea punctului fix

Punctul fix este același pentru fiecare raport de transmisie κ ce intră în domeniul de control conform punctului 2.3. Parametrii punctului fix se determină în urma încercării de accelerare din anexa 3 după cum urmează:

3.2.   Dreapta de regresie pentru fiecare raport de transmisie κ

Măsurările nivelului sonor se evaluează în funcție de turația motorului în conformitate cu punctul 3.2.1.

3.2.1.   Calculul pantei dreptei de regresie pentru fiecare raport de transmisie κ

Dreapta de regresie liniară se calculează folosind punctul fix și patru măsurători suplimentare corelate cu rezultatele pentru turațiile motorului și nivelurile sonore raportate conform punctului 2.5.2 din prezenta anexă.

(în dB/1 000 min– 1)

cu și ;

unde nj = turația motorului măsurată la linia BB′

3.2.2.   Dreapta de regresie pentru fiecare raport de transmisie κ

Panta slopeκ a unei anumite trepte de viteză pentru calculele ulterioare este rezultatul calculului de la punctul 3.2.1 rotunjit la prima zecimală, dar nu mai mare de 5 dB(A)/1 000 min– 1.

În condiții neblocate, dacă panta Slopeκ < 0, configurația aleasă a transmisiei nu este valabilă. În acest caz, se aplică evaluarea Lurban specificată la punctul 4.

3.3.   Calculul creșterii nivelului sonor liniar preconizat pentru fiecare măsurare

Nivelul sonor LASEP,κj pentru punctul de măsurare j și treapta de viteză κ se calculează folosind turațiile motorului determinate pentru fiecare punct de măsurare, utilizând panta specificată la punctul 3.2 de mai sus, în punctul fix specific pentru fiecare raport de transmisie.

Pentru nBB_κ,j ≤ nanchor:

LASEP_κ,j = Lanchor + (Slopeκ – Y) * (nBB_κ,j – nanchor) / 1 000

Pentru nBB_κ,j > nanchor:

LASEP_κ,j = Lanchor + (Slopeκ + Y) * (nBB_κ,j – nanchor) / 1 000

unde Y = 1

3.4.   Eșantioane suplimentare

La cererea autorității de omologare de tip, se efectuează două curse suplimentare în condiții-limită conforme cu punctul 2.3 din prezenta anexă.

3.5.   Specificații

Se evaluează fiecare măsurare individuală a nivelului sonor.

Nivelul sonor din fiecare punct de măsurare specificat nu trebuie să depășească limitele indicate în continuare:

Lκj ≤ LASEP_κ.j + x

unde:

Dacă nivelul sonor măsurat într-un punct depășește limita, se efectuează două măsurători suplimentare în același punct pentru a verifica gradul de incertitudine al măsurării. Vehiculul îndeplinește în continuare cerințele ASEP în cazul în care media celor trei măsurători valabile în acest punct specific corespunde specificației.

4.   Metoda de analiză 2: Evaluarea Lurban

4.1.   Generalități

Această procedură de evaluare, selectată de producătorul vehiculului, este o alternativă la procedura descrisă la punctul 3 din prezenta anexă și este aplicabilă tuturor tehnologiilor pentru vehicule. Este responsabilitatea producătorului vehiculului să determine maniera corectă de încercare. Dacă nu se prevede altfel, toate încercările și calculele sunt conforme specificațiilor din anexa 3 la prezentul regulament.

Metoda de măsurare este definită la punctul 2. Fiecare punct de încercare este evaluat individual.

4.2.   Calcularea Δ Lurban_ASEP

4.2.1.   Prelucrarea datelor

Din orice valoare Lwot_ASEP măsurată în conformitate cu prezenta anexă, Lurban_ASEP se calculează după cum urmează:

4.2.2.   Specificații

conformitatea cu limitele:

Δ Lurban_ASEP trebuie să fie mai mică sau egală cu 3,0 dB(A) + valoarea-limită (3) – Lurban.

5.   Evaluarea sunetului de referință (a se vedea diagrama din figura 2 din apendicele 2)

5.1.   Generalități

Sunetul de referință se poate obține prin simulare sau măsurătoare directă. Rezultatul unei metode de evaluare trebuie să respecte specificațiile de la punctul 5.4.

5.1.1.   Metoda de simulare (4)

Pentru simulare, sunetul de referință este evaluat într-un singur punct la un raport de transmisie individual dat, simulând un proces de accelerare presupunând o viteză de ieșire vBB′ egală cu 61 km/h. Conformitatea sunetului se calculează utilizând rezultatele pantei de la punctul 3.2.2.

Dacă rezultatele pantei de la punctul 3.2.2 nu sunt disponibile pentru treapta de viteză specificată la punctul 5.2, panta treptei de viteză care lipsește poate fi determinată în conformitate cu punctele 2.4, 3.1 și 3.2.

5.1.2.   Metoda măsurării directe

Pentru măsurarea directă, sunetul de referință este evaluat într-o singură cursă într-un proces de accelerare care începe la linia AA′, după cum se specifică la punctul 2.5. Treapta de viteză este cea specificată la punctul 5.2 pentru vehicule supuse încercării în condiții de transmisie blocată sau cu selectorul treptelor de viteză în poziție pentru condiții de condus normal, conform specificațiilor producătorului pentru vehicule supuse încercării în condiții de transmisie neblocată.

Viteza de încercare țintă vAA este de 50 km/h ± 1 km/h, cu excepția cazului în care vBB depășește 61 km/h.

Dacă vBB depășește 61 km/h, viteza de încercare țintă vBB se stabilește la 61 km/h ± 1 km/h. Viteza inițială se ajustează astfel încât să se obțină viteza de încercare țintă.

5.2.   Determinarea treptei de viteză α se face după cum urmează:

Pentru vehicule supuse încercării în condiții de transmisie neblocată, raportul de transmisie pentru calcule suplimentare se determină din rezultatul încercării la accelerare din anexa 3, utilizând turația motorului raportată și viteza vehiculului la linia BB′.

5.3.   Prelucrarea datelor pentru evaluarea simulării

5.3.1.   Determinarea turației de referință a motorului nBB′_ref_α

Turația de referință a motorului, nBB′_ref_α, se calculează folosind raportul de transmise al treptei de viteză α la viteza de referință vBB′_ref = 61 km/h.

5.3.2.   Calcularea Lref

Lref = Lanchor + Slope α * (nBB′_ref_α – nanchor) / 1 000

5.4.   Specificații

Pentru vehicule din categoria M1, Lref trebuie să fie mai mic sau egal cu 76 dB(A).

Pentru vehiculele din categoria M1 echipate cu transmisie manuală cu mai mult de patru trepte de viteză pentru mers înainte și echipate cu un motor care dezvoltă o putere nominală netă maximă mai mare de 140 kW (conform Regulamentului nr. 85) și având un raport putere maximă/masă maximă mai mare de 75, Lref trebuie să fie mai mic sau egal cu 79 dB(A).

Pentru vehiculele din categoria M1 echipate cu transmisie automată cu mai mult de patru trepte de viteză pentru mers înainte și echipate cu un motor care dezvoltă o putere nominală netă maximă mai mare de 140 kW (conform Regulamentului nr. 85) și având un raport putere maximă/masă maximă mai mare de 75, Lref trebuie să fie mai mic sau egal cu 78 dB(A).

Pentru vehiculele din categoria N1 cu o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat mai mică de 2 000 kg, Lref trebuie să fie mai mic sau egal cu 78 dB(A).

Pentru vehiculele din categoria N1 cu o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat mai mare de 2 000 kg și mai mică de 3 500 kg, Lref trebuie să fie mai mic sau egal cu 79 dB(A).

Pentru vehiculele din categoriile M1 și N1 echipate cu un motor cu combustie internă cu aprindere prin compresie și injecție directă, nivelul sonor trebuie crescut cu 1 dB(A).

Pentru vehiculele din categoriile M1 și N1 destinate utilizării pe drumuri neamenajate și având o masă maximă tehnic admisibilă a vehiculului încărcat mai mare de 2 tone, nivelul sonor trebuie crescut cu 1 dB(A) dacă sunt echipate cu un motor care are o putere nominală netă maximă mai mică de 150 kW (conform Regulamentului nr. 85) sau cu 2 dB(A) dacă sunt echipate cu un motor care are o putere nominală netă maximă cel puțin egală cu 150 kW (conform Regulamentului nr. 85).

(1)  Măsurătorile conform anexei 7 pentru un anumit tip de vehicul pot fi efectuate pe alte piste de încercare sau în condiții meteorologice diferite, fiecare în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament, dacă rezultatele încercării Lwoti și Lcrsi pentru treapta de viteză i, reprezentând punctul fix, nu diferă cu mai mult de +/– 1,0 dB de rezultatele încercării din momentul în care s-au efectuat încercările conform anexei 3.

(2)  După cum este cazul pentru tipul de vehicul omologat.

(3)  După cum este cazul pentru tipul de vehicul omologat.

(4)  Este posibil ca simularea să nu fie întotdeauna aplicabilă, întrucât rezultatul încercării din anexa 3 și pantele elaborate conform punctului 3 din anexa 7 s-ar putea să nu furnizeze date coerente pentru simulare. În acest caz, se recomandă să se efectueze măsurători directe.

Apendicele 2

Figura 1

Diagramă pentru evaluarea conceptului ASEP în conformitate cu anexa 7

Declarația de conformitate a producătorului pe baza încercărilor ASEP

Evaluare conform punctului 5. „Evaluarea sunetului de referință”

Evaluare conform punctului 4. „Evaluarea Lurban”

Se selectează metoda de analiză

Evaluare conform punctului 3. „Evaluarea pantei”

Se efectuează încercările ASEP în domeniul de control în conformitate cu punctele 2.3-2.5.

Se stabilesc condițiile de încercare în conformitate cu punctele 2.1 și 2.2.

Se efectuează încercarea de omologare de tip conform anexei 3; se raportează Lwoti, nBB_woti,

Test

Declarația de conformitate a producătorului

Declarație

Declarația de conformitate sau încercare

ASEP – Anexa 7

Figura 2

Diagramă pentru evaluarea sunetului vehiculului în conformitate cu punctul 5 din anexa 7 „Evaluarea sunetului de referință”

Se determină nref,α pentru treapta de viteză specificată în conformitate cu punctul 5.3.1.

ÎNCERCARE

Vehicul CONFORM cu dispozițiile privind „Evaluarea sunetului de referință”

Nivel sonor ≤ limita?

Se calculează nivelul sonor în conformitate cu punctul 5.3.2.

Se ia sau se determină slopeα pentru treapta de viteză α în conformitate cu punctele 2.4, 3.1 până la 3.2.2.

Se efectuează încercarea și se raportează report nivelul sonor maxim

Se determină treapta de viteză corectă α în conformitate cu punctul 5.2.

Se determină treapta de viteză corectă α în conformitate cu punctul 5.2.

Încercare sau calculare?

Se determină viteza-țintă în conformitate cu punctul 5.1.2.

DA

NU

CALC

Vehicul NECONFORM cu dispozițiile privind „Evaluarea sunetului de referință”

ASEP – Anexa 7 (punctul 5) „Evaluarea sunetului de referință”

Figura 3

Diagramă pentru determinarea punctelor de încercare individuale Pj în conformitate cu punctul 2 din anexa 7 „Metoda de măsurare”

Treaptă valabilă κ, se raportează datele pentru P1 - P4

Cea mai mică treaptă valabilă

Treapta de viteză κ ≤ i

awot ≤ 5 m/s2

Treaptă nevalabilă

awot ≤ 5 m/s2

Treaptă nevalabilă

awot ≤ 5 m/s2

Se selectează treapta de viteză cea mai mica (viteza întâi)

ASEP – Anexa 7 (punctul 2) Metodă de măsurare

Încercare P4

Țintă: 80 km/h sau nBB_ASEP

Încercare P4

Țintă: 70 km/h sau nBB_ASEP

Încercare P2 și P3 Țintă calculate utilizând măsurătoarea la P1 și P4

nBB ≤ nBB_ASEP sau vBB ≤ 80 km/h

DA

DA

DA

DA

DA

DA

NU

NU

NU

NU

NU

NU

Treceți la punctul 3 „Evaluarea pantei” sau la punctul 4 „Evaluarea Lurban”

Încercare P1

Țintă: VAA = 20 km/h (sau 25, 30, … km/h)

Se selectează treapta imediat superioară