11/Volumul 69

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

207

---

41990A0436

---

L 225/10

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

CONVENȚIE

privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate

(90/436/CEE)

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE LA TRATATUL DE INSTITUIRE A COMUNITĂȚII ECONOMICE EUROPENE,

DORIND să pună în aplicare articolul 220 din tratatul menționat, prin care s-au angajat să inițieze negocieri între ele pentru a asigura resortisanților lor eliminarea dublei impuneri,

AVÂND ÎN VEDERE importanța acordată eliminării dublei impuneri în legătură cu ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate,

MAIESTATEA SA REGELE BELGIENILOR:

Philippe de SCHOUTHEETE de TERVARENT

Ambasador extraordinar și plenipotențiar;

MAIESTATEA SA REGINA DANEMARCEI:

Niels HELVEG PETERSEN

Ministru al afacerilor economice;

PREȘEDINTELE REPUBLICII FEDERALE GERMANIA:

Theo WAIGEL

Ministru federal de finanțe;

Jürgen TRUMPF

Ambasador extraordinar și plenipotențiar;

PREȘEDINTELE REPUBLICII ELENE:

Ioannis PALAIOKRASSAS

Ministru de finanțe;

MAIESTATEA SA REGELE SPANIEI:

Carlos SOLCHAGA CATALÀN

Ministru al afacerilor economice și al finanțelor;

PREȘEDINTELE REPUBLICII FRANCEZE:

Jean VIDAL

Ambasador extraordinar și plenipotențiar;

PREȘEDINTELE IRLANDEI:

Albert REYNOLDS

Ministru de finanțe;

PREȘEDINTELE REPUBLICII ITALIENE:

Stefano DE LUCA

Secretar de stat pentru finanțe;

ALTEȚA SA REGALĂ MARELE DUCE AL LUXEMBURGULUI:

Jean-Claude JUNCKER

Ministru al bugetului, ministru de finanțe, ministru al muncii;

MAIESTATEA SA REGINA ȚĂRILOR DE JOS:

P.C. NIEMAN

Ambasador extraordinar și plenipotențiar;

PREȘEDINTELE REPUBLICII PORTUGHEZE:

Miguel BELEZA

Ministru de finanțe;

MAIESTATEA SA REGINA REGATULUI UNIT AL MARII BRITANII ȘI IRLANDEI DE NORD:

David H.A. HANNAY KCMG

Ambasador extraordinar și plenipotențiar;

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

CAPITOLUL I

DOMENIUL DE APLICARE A CONVENȚEI

Articolul 1

(1)   Prezenta convenție se aplică în cazul în care, în scopul impunerii, profiturile care sunt incluse în profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt sau urmează să fie, de asemenea, incluse în profiturile unei întreprinderi a unui alt stat contractant, pe motivul că principiile prevăzute la articolul 4, aplicate fie direct, fie în dispoziții corespunzătoare ale legislației statului în cauză, nu au fost respectate.

(2)   În sensul aplicării prezentei convenții, sediul permanent al unei întreprinderi a unui stat contractant, situat în alt stat contractant, este considerat ca fiind o întreprindere a statului în care este situat.

(3)   Alineatul (1) se aplică, de asemenea, în cazul în care oricare dintre întreprinderile în cauză a suferit pierderi în loc să realizeze profituri.

Articolul 2

(1)   Prezenta convenție se aplică impozitelor pe venit.

(2)   Impozitele existente cărora li se aplică prezenta convenție sunt, în special, următoarele:

(a)

în Belgia: — impôt des personnes physiques/personenbelasting, — impôt des sociétés/vennootschapsbelasting, — impôt des personnes morales/rechtspersonenbelasting, — impôt des non-résidents/belasting der niet-verblijfhouders, — taxe communale et la taxe d'agglomération additionnelles à l'impôt des personnes physiques/aanvullende gemeentebelasting en agglomeratiebelasting op de personenbelasting;

(b)	în Danemarca: — selskabsskat, — indkomstskat til staten, — kommunale indkomstskat, — amtskommunal indkomstskat, — særlig indkomstskat, — kirkeskat, — udbytteskat, — renteskat, — royaltyskat, — frigøerelsesafgift;

(c)	în Republica Federală Germania: — Einkommensteuer, — Koerperschaftsteuer, — Gewerbesteuer, în măsura în care acest impozit se bazează pe profitul comercial;

(d)	în Grecia: — φόρος εισοδήματος φυσικών προσώπων, — φόρος εισοδήματος νομικών προσώπων, — εισφορά υπέρ των επιχειρήσεων ύδρευσης και αποχέτευσης;

(e)	în Spania: — impuesto sobre la renta de las personas fisicas, — impuesto sobre sociedades;

(f)	în Franța: — impôt sur le revenu, — impôt sur les sociétés;

(g)	în Irlanda: — Income Tax, — Corporation Tax;

(h)	în Italia: — imposta sul reddito delle persone fisiche, — imposta sul reddito delle persone giuridiche, — imposta locale sui redditi;

(i)	în Luxemburg: — impôt sur le revenu des personnes physiques, — impôt sur le revenu des collectivités, — în măsura în care acest impozit se bazează pe profitul comercial;

(j)	în Țările de Jos: — inkomstenbelasting, — vennootschapsbelasting;

(k)	în Portugalia: — imposto sobre o rendimento das pessoas singulares, — imposto sobre o rendimento das pessoas colectivas, — derrama para os municípios sobre o imposto sobre o rendimento das pessoas colectivas;

(l)	în Regatul Unit: — Income Tax, — Corporation Tax.

(3)   Prezenta convenție se aplică, de asemenea, oricăror impozite identice sau similare care se impun după data semnării acesteia și care înlocuiesc impozitele existente sau se adaugă acestora. Autoritățile competente ale statelor contractante se informează reciproc cu privire la orice modificări efectuate în legislațiile interne respective ale acestora.

CAPITOLUL II

DISPOZIȚII GENERALE

Secțiunea 1

Definiții

Articolul 3

(1)   În sensul aplicării prezentei convenții, prin „autoritate competentă” se înțelege:

—	în Belgia: De Minister van Financiën sau un reprezentant autorizat, Le Ministre des Finances sau un reprezentant autorizat,

—	în Danemarca: Skatteministeren sau un reprezentant autorizat,

—	în Republica Federală Germania: Der Bundesminister der Finanzen sau un reprezentant autorizat,

—	în Grecia: Ο Yπουργός των Οικονομικών sau un reprezentant autorizat,

—	în Spania: El Ministro de Economía y Hacienda sau un reprezentant autorizat,

—	în Franța: Le Ministre chargé du budget sau un reprezentant autorizat,

—	în Irlanda: The Revenue Commissioners sau un reprezentant autorizat,

—	în Italia: Il Ministro delle Finanze sau un reprezentant autorizat,

—	în Luxemburg: Le Ministre des Finances sau un reprezentant autorizat,

—	în Țările de Jos: De Minister van Financiën sau un reprezentant autorizat,

—	în Portugalia: O Ministro das Finanças sau un reprezentant autorizat,

—	în Regatul Unit: The Commissioners of Inland Revenue sau un reprezentant autorizat.

(2)   Orice termen care nu este definit în prezenta convenție are, cu excepția cazului în care contextul impune altfel, înțelesul pe care îl are termenul respectiv în convenția privind dubla impunere dintre statele în cauză.

Secțiunea 2

Principiile aplicabile ajustării profiturilor întreprinderilor asociate și imputării profiturilor unui sediu permanent

Articolul 4

În aplicarea prezentei convenții se respectă următoarele principii:

(1)

În cazul în care: (a) o întreprindere a unui stat contractant participă în mod direct sau indirect la administrarea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui alt stat contractant sau (b) aceleași persoane participă în mod direct sau indirect la administrarea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant și ale unei întreprinderi a unui alt stat contractant, și dacă, în oricare dintre cazuri, între cele două întreprinderi, în relațiile lor comerciale sau financiare, sunt convenite sau impuse condiții care diferă de cele care ar putea fi convenite între întreprinderi independente, în acest caz orice profituri care, în absența condițiilor respective, ar fi fost realizate de una dintre întreprinderi dar nu au fost realizate de aceasta din cauza condițiilor respective, pot fi incluse în profiturile întreprinderii respective și impozitate în consecință.

(2)

Atunci când o întreprindere a unui stat contractant își desfășoară activitatea în alt stat contractant prin intermediul unui sediu permanent care este situat pe teritoriul acestuia, sediului permanent respectiv îi sunt imputabile profiturile pe care le-ar fi putut realiza, în cazul în care ar fi fost o întreprindere distinctă și separată care desfășoară activități identice sau similare în condiții identice sau similare și care tratează în mod complet independent cu întreprinderea al cărui sediu permanent este.

Articolul 5

În cazul în care un stat contractant intenționează să ajusteze profiturile unei întreprinderi în conformitate cu principiile prevăzute la articolul 4, acesta informează în timp util întreprinderea cu privire la măsura preconizată și acordă acestei întreprinderi posibilitatea de a informa cealaltă întreprindere, astfel încât să permită acesteia din urmă să informeze la rândul său celălalt stat contractant.

Cu toate acestea, statul contractant care furnizează astfel de informații nu este împiedicat să efectueze ajustarea propusă.

Dacă după comunicarea unor astfel de informații cele două întreprinderi și celălalt stat contractant acceptă ajustarea, articolele 6 și 7 nu se aplică.

Secțiunea 3

Acordul amiabil și procedura de arbitraj

Articolul 6

(1)   În cazul în care o întreprindere consideră că, în oricare din situațiile în care se aplică prezenta convenție, principiile prevăzute la articolul 4 nu au fost respectate, aceasta poate, indiferent de căile de atac prevăzute de dreptul intern al statelor contractante în cauză, să supună cazul său autorității competente a statului contractant al cărui rezident este sau autorității competente a statului contractant în care este situat sediul său permanent. Cazul trebuie prezentat în termen de trei ani de la prima notificare a măsurii care determină sau poate determina dubla impunere în sensul articolului 1.

Întreprinderea notifică în același timp autoritatea competentă dacă alte state contractante pot avea un interes în cazul respectiv. Autoritatea competentă notifică apoi fără întârziere autoritățile competente ale acestor alte state contractante.

(2)   În cazul în care reclamația îi apare ca fiind întemeiată și în cazul în care ea însăși nu este în măsură să ajungă la o soluție satisfăcătoare, autoritatea competentă face demersuri pentru a soluționa cazul pe calea unui acord amiabil cu autoritatea competentă a oricărui alt stat contractant implicat, în vederea eliminării dublei impuneri pe baza principiilor prevăzute la articolul 4. Orice acord amiabil convenit este pus în aplicare indiferent de termenele prevăzute de dreptul intern al statelor contractante implicate.

Articolul 7

(1)   În cazul în care autoritățile competente în cauză nu ajung la un acord de eliminare a dublei impuneri menționat la articolul 6 în termen de doi ani de la data la care cazul a fost prezentat pentru prima oară uneia dintre autoritățile competente în conformitate cu articolul 6 alineatul (1), acestea instituie o comisie consultativă însărcinată cu emiterea unui aviz privind eliminarea dublei impuneri în cauză.

Întreprinderile pot recurge la căile de atac disponibile în temeiul dreptului intern al statelor contractante în cauză; cu toate acestea, dacă o instanță judecătorească a fost sesizată cu privire la caz, termenul de doi ani menționat la primul paragraf se calculează de la data la care a fost pronunțată hotărârea în ultimă instanță în cadrul căilor de atac.

(2)   Sesizarea comisiei consultative cu privire la respectivul caz nu împiedică un stat contractant să inițieze sau să continue, în legătură cu același caz, proceduri judiciare sau proceduri de aplicare a unor sancțiuni administrative.

(3)   Atunci când legislația internă a unui stat contractant nu permite autorităților competente ale statului respectiv să deroge de la deciziile organismelor judiciare, alineatul (1) se aplică numai în cazul în care întreprinderea asociată a acestui stat a permis expirarea termenului prevăzut pentru introducerea căii de atac sau a renunțat la orice astfel de cale de atac înainte de pronunțarea unei hotărâri. Această dispoziție nu aduce atingere căii de atac exercitate, în măsura în care aceasta se referă la alte elemente decât cele menționate la articolul 6.

(4)   Autoritățile competente pot, prin acord amiabil și cu acordul întreprinderilor asociate în cauză, să deroge de la termenele menționate la alineatul (1).

(5)   În măsura în care nu se aplică dispozițiile alineatelor (1) - (4), nu se aduce atingere drepturilor nici uneia dintre întreprinderile asociate, astfel cum sunt stabilite la articolul 6.

Articolul 8

(1)   Autoritatea competentă a unui stat contractant nu are obligația de a iniția procedura de acord amiabil și nici obligația de a institui comisia consultativă menționată la articolul 7 în cazul în care, o procedură judiciară sau administrativă a condus la pronunțarea unei hotărâri definitive conform căreia se prevede că, prin acte care duc la o ajustare a profiturilor în temeiul articolului 4, una dintre întreprinderile în cauză este pasibilă de o sancțiune gravă.

(2)   Atunci când o procedură judiciară sau administrativă, inițiată în vederea unei hotărâri conform căreia prin acte care duc la o ajustare a profiturilor în temeiul articolului 4 una dintre întreprinderile în cauză este pasibilă de o sancțiune gravă, se desfășoară în același timp cu oricare dintre procedurile menționate la articolele 6 și 7, autoritățile competente pot suspenda această din urmă procedură până la încheierea procedurii judiciare sau administrative.

Articolul 9

(1)   Comisia consultativă menționată la articolul 7 alineatul (1) cuprinde, în afară de președintele său:

—	doi reprezentanți ai fiecărei autorități competente în cauză; acest număr poate fi redus la un reprezentant prin acord între autoritățile competente;

—	un număr par de personalități independente, numite de comun acord din lista personalităților menționate la alineatul (4) sau, în absența acordului, prin tragere la sorți de către autoritățile competente în cauză.

(2)   La numirea personalităților independente se numește câte un membru supleant pentru fiecare dintre acestea, în conformitate cu normele privind numirea personalităților independente, pentru cazul în care acestea sunt împiedicate să-și îndeplinească atribuțiile.

(3)   În cazul tragerii la sorți, fiecare dintre autoritățile competente poate recuza numirea oricărei personalități independente, în orice situație convenită în prealabil între autoritățile competente în cauză sau într-una din următoarele situații:

—	atunci când persoana respectivă aparține uneia dintre administrațiile financiare implicate sau își exercită atribuțiile în numele uneia dintre aceste administrații;

—	atunci când persoana respectivă deține sau a deținut o participație importantă într-una sau în fiecare dintre întreprinderile asociate, sau este sau a fost angajatul sau consilierul uneia sau fiecăreia dintre întreprinderile asociate;

—	atunci când persoana respectivă nu prezintă suficiente garanții de obiectivitate pentru soluționarea cazului sau a cazurilor asupra cărora urmează să se ia o decizie.

(4)   Lista personalităților independente cuprinde toate persoanele independente desemnate de către statele contractante. În acest scop, fiecare stat contractant desemnează cinci persoane și informează Secretarul general al Consiliului Comunităților Europene în acest sens.

Aceste persoane trebuie să fie resortisanți ai unui stat contractant și să aibă reședința pe teritoriul în care se aplică prezenta convenție. Ele trebuie să fie competente și independente.

Statele contractante pot aduce modificări listei menționate la primul paragraf; acestea informează fără întârziere Secretarul general al Consiliului Comunităților Europene în acest sens.

(5)   Reprezentanții și personalitățile independente numite în conformitate cu alineatul (1) aleg un președinte dintre personalitățile de pe lista menționată la alineatul (4), fără a aduce atingere dreptului fiecărei autorități competente în cauză de a recuza numirea personalității astfel alese în situațiile menționate la alineatul (3).

Președintele trebuie dispună de calificările necesare pentru numirea, în țara sa, în cele mai înalte funcții din cadrul magistraturii sau trebuie să fie un jurist cu competență recunoscută.

(6)   Membrii comisiei consultative au obligația de a păstra secretul cu privire la toate informațiile despre care iau cunoștință în cadrul procedurii. Statele contractante adoptă dispozițiile corespunzătoare pentru a sancționa orice încălcare a obligației păstrării secretului. Acestea informează fără întârziere Comisia Comunităților Europene cu privire la măsurile luate. Comisia Comunităților Europene informează celelalte state contractante.

(7)   Statele contractante adoptă toate măsurile necesare pentru a garanta că, o dată ce este sesizată cu privire la o cauză, comisia consultativă se reunește fără întârziere.

Articolul 10

(1)   În sensul procedurii menționate la articolul 7, întreprinderile asociate în cauză pot furniza comisiei consultative toate informațiile, mijloacele de probă sau documentele despre care consideră ca pot fi utile pentru luarea unei decizii. Întreprinderile și autoritățile competente ale statelor contractante implicate dau curs oricărei solicitări din partea comisiei consultative de a furniza astfel de informații, mijloace de probă sau documente. Cu toate acestea, autoritățile competente ale oricărui asemenea stat contractant nu au obligația:

(a)	de a lua măsuri administrative care derogă de la legislația internă a acestora sau de la practica lor administrativă obișnuită;

(b)	de a furniza informații care nu pot fi obținute în temeiul legislației interne a acestora sau în cadrul practicii lor administrative obișnuite; sau

(c)	de a furniza informații care ar dezvălui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional sau un procedeu comercial, ori informații a căror dezvăluire ar contraveni ordinii publice.

(2)   Fiecare dintre întreprinderile asociate poate, la cererea acesteia, să fie audiată sau să fie reprezentată în fața comisiei consultative. Fiecare dintre întreprinderile asociate se prezintă sau sunt reprezentate în fața comisiei consultative dacă aceasta din urmă o solicită.

Articolul 11

(1)   Comisia consultativă menționată la articolul 7 emite avizul în termen de cel mult șase luni de la data la care a fost sesizată cu privire la cauză.

Comisia consultativă trebuie să își întemeieze avizul pe dispozițiile articolului 4.

(2)   Comisia consultativă adoptă avizul cu majoritatea simplă a membrilor săi. Autoritățile competente în cauză pot conveni cu privire la un regulament suplimentar de procedură.

(3)   Cheltuielile de procedură ale comisiei consultative, cu excepția cheltuielilor efectuate de întreprinderile asociate, se repartizează în mod egal între statele contractante implicate.

Articolul 12

(1)   Autoritățile competente care sunt părți în procedura menționată la articolul 7 iau, de comun acord, pe baza articolului 4, o decizie care să elimine dubla impunere, în termen de șase luni de la data la care comisia consultativă a emis avizul.

Autoritățile competente pot lua o decizie care se abate de la avizul comisiei consultative. În cazul în care autoritățile competente nu ajung la un acord, acestea au obligația de a acționa în conformitate cu avizul respectiv.

(2)   Autoritățile competente pot conveni să publice decizia menționată la alineatul (1), sub rezerva acordului întreprinderilor în cauză.

Articolul 13

Faptul că deciziile luate de către statele contractante cu privire la impunerea profiturilor care provin dintr-o tranzacție între întreprinderi asociate au devenit definitive nu împiedică recurgerea la procedurile prevăzute la articolele 6 și 7.

Articolul 14

În sensul prezentei convenții, se consideră că dubla impunere a profiturilor este eliminată în oricare dintre următoarele cazuri:

(a)	profiturile sunt incluse în calculul profiturilor impozabile numai într-un singur stat; sau

(b)	valoarea impozitului ce poate fi perceput pentru aceste profituri într-un stat este redusă cu o valoare egală cu cea a impozitului care poate fi perceput asupra acestora în celălalt stat.

CAPITOLUL III

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 15

Nicio dispoziție din prezenta convenție nu aduce atingere îndeplinirii obligațiilor mai ample cu privire la eliminarea dublei impuneri în cazul ajustării profiturilor întreprinderilor asociate care decurg fie din alte convenții la care statele contractante sunt părți sau urmează să devină părți, fie din legislația internă a statelor contractante.

Articolul 16

(1)   Domeniul de aplicare teritorială a prezentei convenții este cel definit la articolul 227 alineatul (1) din Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, fără a aduce atingere alineatului (2) din prezentul articol.

(2)   Prezenta convenție nu se aplică:

—	teritoriilor franceze menționate în anexa IV la Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene;

—	insulelor Feroe și Groenlandei.

Articolul 17

Prezenta convenție se ratifică de către statele contractante. Instrumentele de ratificare se depun la Secretarul general al Consiliului Comunităților Europene.

Articolul 18

Prezenta convenție intră în vigoare în prima zi a celei de-a treia luni următoare celei în care este depus instrumentul de ratificare de către statul semnatar care îndeplinește ultimul această formalitate. Convenția se aplică procedurilor menționate la articolul 6 alineatul (1) care sunt inițiate după intrarea în vigoare a acesteia.

Articolul 19

Secretarul general al Consiliului Comunităților Europene informează statele contractante cu privire la:

(a)	depunerea fiecărui instrument de ratificare;

(b)	data de intrare în vigoare a prezentei convenții;

(c)	lista personalităților independente desemnate de către statele contractante și orice modificări aduse acesteia, în conformitate cu articolul 9 alineatul (4).

Articolul 20

Prezenta convenție se încheie pentru o perioadă de cinci ani. Cu șase luni înainte de expirarea acestei perioade, statele contractante se reunesc pentru a hotărî cu privire la prelungirea prezentei convenții și cu privire la orice alte măsuri relevante.

Articolul 21

Fiecare stat contractant poate, în orice moment, să solicite o revizuire a prezentei convenții. În acest caz, președintele Consiliului Comunităților Europene convoacă o conferință de revizuire a convenției.

Articolul 22

Prezenta convenție, redactată într-un singur exemplar original în limbile daneză, engleză, franceză, germană, greacă, irlandeză, italiană, olandeză, portugheză și spaniolă, toate cele zece texte fiind egal autentice, se depune în arhivele Secretariatului General al Consiliului Comunităților Europene.

Secretarul general transmite o copie certificată pentru conformitate guvernului fiecărui stat semnatar.

---

ACT FINAL

PLENIPOTENȚIARII ÎNALTELOR PĂRȚI CONTRACTANTE,

reuniți la Bruxelles, la douăzeci și trei iulie o mie nouă sute nouăzeci, pentru semnarea convenției privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate,

la semnarea convenției menționate anterior:

(a)	au adoptat următoarele declarații comune, anexate actului final: — Declarația privind articolul 4 alineatul (1), — Declarația privind articolul 9 alineatul (6), — Declarația privind articolul 13;

(b)	au luat act de următoarele declarații unilaterale, anexate la prezentul act final: — Declarația Franței și a Regatului Unit privind articolul 7, — Declarații individuale ale statelor contractante privind articolul 8, — Declarația Republicii Federale Germania privind articolul 16.

---

DECLARAȚII COMUNE

---

DECLARAȚII UNILATERALE

---