EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32024R1157

Regulamentul (UE) 2024/1157 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 aprilie 2024 privind transferurile de deșeuri, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1257/2013 și (UE) 2020/1056 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1013/2006Text cu relevanță pentru SEE.

PE/84/2023/REV/1

JO L, 2024/1157, 30.4.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/1157/oj (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, GA, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

Legal status of the document In force

ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/1157/oj

European flag

Jurnalul Ofícial
al Uniunii Europene

RO

Seria L


2024/1157

30.4.2024

REGULAMENTUL (UE) 2024/1157 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 11 aprilie 2024

privind transferurile de deșeuri, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1257/2013 și (UE) 2020/1056 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1013/2006

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 192 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),

întrucât:

(1)

Este necesar să se stabilească norme la nivelul Uniunii pentru a proteja mediul și sănătatea umană împotriva efectelor negative care pot fi cauzate de transferurile de deșeuri. Aceste norme ar trebui, de asemenea, să contribuie la facilitarea bunei gestionări a deșeurilor din punctul de vedere al mediului, în conformitate cu ierarhia deșeurilor prevăzută la articolul 4 din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3), precum și la reducerea impactului global al utilizării resurselor și la îmbunătățirea eficienței unei astfel de utilizări, care este esențială pentru tranziția către o economie circulară și pentru atingerea neutralității climatice cel târziu până în 2050.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (4) a adus, în ultimii 15 ani, îmbunătățiri importante pentru protecția mediului și a sănătății umane împotriva efectelor negative care pot fi cauzate de transferurile de deșeuri. Cu toate acestea, evaluarea de către Comisie a regulamentului respectiv a evidențiat, de asemenea, o serie de provocări și deficiențe, care trebuie abordate prin noi dispoziții de reglementare.

(3)

Pactul verde european, prezentat în comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019, stabilește o foaie de parcurs ambițioasă pentru a transforma Uniunea într-o economie durabilă, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei. Acesta invită Comisia să revizuiască normele Uniunii privind transferurile de deșeuri stabilite în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1013/2006. Noul Plan de acțiune privind economia circulară, prezentat în comunicarea Comisiei din 11 martie 2020, subliniază, de asemenea, necesitatea luării unor măsuri pentru a se asigura că sunt facilitate transferurile de deșeuri destinate reutilizării și reciclării în Uniune, că Uniunea nu exportă în țări terțe propriile probleme legate de deșeuri și că transferurile ilegale de deșeuri sunt mai bine combătute. Pe lângă beneficiile de mediu și sociale, aceste măsuri pot conduce, de asemenea, la reducerea dependențelor strategice ale Uniunii de materiile prime. Cu toate acestea, păstrarea pe teritoriul Uniunii a unei părți mai mari din deșeurile generate în Uniune va necesita îmbunătățirea capacității de reciclare și de gestionare a deșeurilor. Atât Consiliul, în concluziile sale privind o redresare circulară și verde din 17 decembrie 2020, cât și Parlamentul European, în rezoluția sa privind noul plan de acțiune privind economia circulară din 10 februarie 2021, au solicitat, de asemenea, o revizuire a normelor actuale ale Uniunii privind transferurile de deșeuri stabilite în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1013/2006. Articolul 60 alineatul (2a) din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 a mandatat Comisia să efectueze o reexaminare a regulamentului respectiv până la 31 decembrie 2020.

(4)

Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 a fost deja modificat în mai multe rânduri și necesită modificări suplimentare semnificative pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor de politică ale Pactului verde european și ale noului Plan de acțiune privind economia circulară. Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 ar trebui să fie abrogat și înlocuit cu un nou regulament.

(5)

Prezentul regulament este menit să completeze legislația generală a Uniunii privind gestionarea deșeurilor, cum ar fi Directiva 2008/98/CE. Aceasta face trimitere la definițiile din respectiva directivă, inclusiv la definițiile deșeurilor și la termenii legați de gestionare a deșeurilor. Acesta stabilește, de asemenea, o serie de definiții suplimentare pentru a facilita aplicarea uniformă a prezentului regulament.

(6)

Prezentul regulament pune în aplicare la nivelul Uniunii Convenția de la Basel din 22 martie 1989 privind controlul transporturilor transfrontaliere de deșeuri periculoase și al eliminării acestora (5) (denumită în continuare „Convenția de la Basel”). Convenția de la Basel urmărește să protejeze sănătatea umană și mediul împotriva efectelor nocive care apar în urma producerii, a transportului transfrontalier și a gestionării deșeurilor periculoase și a altor deșeuri. Uniunea este parte la Convenția de la Basel din 1994 (6).

(7)

De asemenea, prezentul regulament pune în aplicare la nivelul Uniunii un amendament la Convenția de la Basel (7) (denumit în continuare „amendamentul de interzicere”), care a fost adoptat în 1995 și a intrat în vigoare la nivel internațional la 5 decembrie 2019. Amendamentul de interzicere stabilește o interdicție generală pentru toate exporturile de deșeuri periculoase destinate operațiunilor de eliminare și valorificare din țările menționate în anexa VII la Convenția de la Basel către țări care nu sunt enumerate în anexa respectivă. Uniunea a ratificat amendamentul de interzicere și l-a pus în aplicare din 1997 (8).

(8)

În octombrie 2020, Uniunea a prezentat Secretariatului Convenției de la Basel o notificare referitoare la transferurile de deșeuri în interiorul Uniunii, în temeiul articolului 11 din convenția respectivă. În conformitate cu articolul respectiv, Uniunea poate, prin urmare, să stabilească norme specifice aplicabile transferurilor de deșeuri în interiorul Uniunii care să asigure același nivel de protecție a mediului precum cele prevăzute de Convenția de la Basel.

(9)

Având în vedere faptul că Uniunea a aprobat decizia Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE)a Consiliului privind controlul transporturilor transfrontaliere de deșeuri destinate operațiunilor de valorificare (9) (denumită în continuare „Decizia OCDE”), este necesar să se încorporeze conținutul deciziei respective, inclusiv modificările aduse acesteia, în legislația Uniunii.

(10)

Este important să se organizeze și să se reglementeze supravegherea și controlul transferurilor de deșeuri astfel încât să se țină seama de necesitatea de a conserva, proteja și îmbunătăți calitatea mediului și a sănătății umane și să se asigure aplicarea uniformă a normelor privind transferurile de deșeuri în Uniune.

(11)

Pentru a garanta tranziția reală către o economie circulară în cazul transferurilor de deșeuri de la locul lor de origine la cel mai bun loc în care să fie tratate, ar trebui să se țină seama de principiul proximității, precum și de eficiența materialelor și de necesitatea de a reduce amprenta ecologică a deșeurilor.

(12)

Este necesar să se evite suprapunerea cu legislația aplicabilă a Uniunii privind transportul anumitor materiale care ar putea fi clasificate drept deșeuri în temeiul prezentului regulament.

(13)

Colectarea și conducerea apelor uzate prin intermediul sistemelor de canalizare în temeiul legislației pertinente a Uniunii nu ar trebui considerate ca fiind transport de deșeuri în temeiul prezentului regulament.

(14)

Pentru a pune în aplicare și a aplica în mod corespunzător prezentul regulament, statele membre ar trebui să ia măsurile necesare pentru a se asigura că deșeurile nu sunt transferate ca fiind bunuri uzate, bunuri folosite, subproduse sau substanțe sau obiecte care au ajuns la încetarea statutului de deșeu.

(15)

Transferurile de deșeuri generate de forțe armate sau organizații umanitare ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, atunci când sunt importate în Uniune în anumite situații, inclusiv tranzitul în Uniune atunci când deșeurile respective intră în Uniune. În cazul transferurilor respective, ar trebui să fie respectate cerințele dreptului internațional și ale acordurilor internaționale. În astfel de cazuri, orice autoritate competentă de tranzit și autoritatea competentă de destinație din Uniune ar trebui să fie informate în prealabil cu privire la respectivul transfer și destinația acestuia.

(16)

Este necesar să se evite suprapunerea cu Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (10), care conține deja dispoziții privind transportul, direcționarea și circulația generală a subproduselor de origine animală, inclusiv colectarea, transportul, manipularea, prelucrarea, utilizarea, valorificarea sau eliminarea, păstrarea evidențelor, documentele de însoțire și trasabilitatea, în interiorul, la intrarea și la ieșirea din Uniune.

(17)

Regulamentul (UE) nr. 1257/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (11) se aplică navelor comerciale mari care arborează pavilionul unui stat membru al Uniunii, excluse din domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 1013/2006. Astfel de nave, atunci când devin deșeuri, sunt clasificate, în general, ca deșeuri periculoase, cu excepția cazului în care toate substanțele și materialele periculoase au fost eliminate din acestea. Ca urmare a intrării în vigoare internaționale a Amendamentului de interzicere, este necesar să se asigure că navele care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 1257/2013, care sunt considerate deșeuri și care sunt exportate din Uniune, fac obiectul normelor pertinente ale Uniunii cu privire la transferul de deșeuri, inclusiv cele de punere în aplicare a Amendamentului de interzicere, pentru a asigura o compatibilitate juridică strictă a regimului juridic al Uniunii cu obligațiile internaționale. În același timp, este necesar, de asemenea, să se modifice Regulamentul (UE) nr. 1257/2013 pentru a clarifica faptul că navele care intră în domeniul său de aplicare și care sunt considerate deșeuri periculoase și care sunt exportate din Uniune ar trebui să fie reciclate numai în instalațiile incluse în lista europeană a instalațiilor de reciclare a navelor stabilită în temeiul regulamentului menționat, care sunt amplasate în țările enumerate în anexa VII la Convenția de la Basel.

(18)

Pentru a evita impunerea unei sarcini inutile autorităților competente și sistemelor judiciare ale statelor membre în ceea ce privește aplicarea prezentului regulament, un transfer nu ar trebui să fie considerat ilegal în cazul în care apar doar erori materiale minore în documentele de notificare sau de circulație sau în documentul obținut prin completarea formularului prevăzut în anexa VII (denumit în continuare „documentul din anexa VII”), cum ar fi erori tipografice în informațiile furnizate la completarea documentelor de notificare sau de circulație sau a documentelor din anexa VII sau omiterea unei părți din datele de contact ale uneia dintre persoanele implicate în transfer. Cu toate acestea, astfel de excepții de la definiția a ceea ce constituie un transfer ilegal ar trebui să se limiteze strict la erori materiale minore care apar în mod excepțional, nu modifică în mod semnificativ substanța documentelor respective și nu afectează realizarea obiectivelor prezentului regulament.

(19)

În scopul asigurării unei supravegheri și a unui control optime, este oportun să se solicite acordul scris prealabil pentru transferurile de deșeuri destinate valorificării, în special deșeuri periculoase, deșeuri care nu sunt enumerate în anexa III, anexa IIIA sau anexa IIIB și deșeuri care conțin sau sunt contaminate cu poluanți organici persistenți atunci când acestea ating sau depășesc o limită de concentrație specificată în anexa IV la Regulamentul (UE) 2019/1021 al Parlamentului European și al Consiliului (12). Procedura în cauză ar trebui să cuprindă, la rândul ei, o notificare prealabilă, care să permită autorităților competente să fie informate în mod corespunzător, astfel încât să poată adopta toate măsurile necesare pentru protecția sănătății umane și a mediului. De asemenea, aceasta ar trebui să permită autorităților respective să formuleze obiecții motivate cu privire la astfel de transferuri.

(20)

Pentru a ține seama de inovarea din domeniul tehnologiei de tratare a deșeurilor cu privire la buna gestionare din punctul de vedere al mediului, precum și de schimbările survenite în comportamentul consumatorilor în ceea ce privește sortarea deșeurilor, este esențial ca anexele IIIA și IIIB să fie actualizate în mod continuu. Comisia ar trebui să evalueze, în special, dacă este oportună adăugarea de mențiuni privind amestecurile de deșeuri de încălțăminte, deșeuri de îmbrăcăminte și alte deșeuri textile în anexa IIIA, precum și de mențiuni privind vata minerală și saltelele în anexa IIIB.

(21)

Pentru buna funcționare a pieței transferurilor de deșeuri din Uniune, ar trebui să se acorde prioritate proximității, autosuficienței și utilizării celor mai bune tehnici disponibile în gestionarea deșeurilor ca principii directoare. Tranziția echitabilă către o economie circulară este esențială pentru ca economia Uniunii să fie competitivă, neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, precum și, totodată, sustenabilă pe termen lung. Pentru a atinge acest obiectiv, Comisia ar trebui să faciliteze dialogurile și parteneriatele sectoriale privind clima, reunind principalele părți interesate din sectorul deșeurilor, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului (13).

(22)

Pentru a sprijini îndeplinirea obiectivelor de creștere a reciclării și de reducere a eliminării deșeurilor stabilite în Directiva 2008/98/CE și în Directiva 1999/31/CE a Consiliului (14), toate transferurile de deșeuri destinate eliminării într-un alt stat membru ar trebui să fie interzise ca regulă generală. Transferurile de deșeuri destinate eliminării ar trebui să fie permise numai în cazuri excepționale atunci când sunt îndeplinite anumite condiții. În aceste cazuri, statele membre ar trebui să țină seama de principiile proximității și autonomiei la nivelul Uniunii și la nivel național, în conformitate cu Directiva 2008/98/CE, în special articolul 16 din directiva respectivă, precum și de prioritatea valorificării. Statele membre ar trebui, de asemenea, să fie în măsură să garanteze că instalațiile de eliminare a deșeurilor care intră sub incidența Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului (15) aplică cele mai bune tehnici disponibile, astfel cum sunt definite de directiva respectivă, în conformitate cu autorizația instalației și că deșeurile sunt tratate în conformitate cu cerințele de protecție a mediului și a sănătății umane stabilite în legislația Uniunii pentru operațiunile de eliminare. În plus, pentru a sprijini punerea în aplicare a dispozițiilor stabilite în Directiva 2008/98/CE menite să crească nivelul de colectare separată a deșeurilor și să reducă generarea de deșeuri municipale mixte, transferurile de deșeuri municipale mixte către un alt stat membru ar trebui să facă obiectul unui control amănunțit. Transferurile de astfel de deșeuri destinate valorificării ar trebui să facă obiectul procedurii de notificare și acord scris prealabil, iar transferurile de astfel de deșeuri destinate eliminării ar trebui să fie interzise. Cerințele respective privind transferurile de deșeuri destinate valorificării și interdicția transferurilor de deșeuri destinate eliminării ar trebui să vizeze, de asemenea, deșeurile municipale mixte care au făcut obiectul unei operațiuni de tratare a deșeurilor care nu le-a modificat în mod substanțial proprietățile, cum ar fi combustibilul provenit din deșeuri, prelucrat din deșeuri municipale mixte, clasificat la codul de deșeu 19 12 10 din lista deșeurilor menționată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE. În conformitate cu ierarhia deșeurilor și cu principiile proximității și autosuficienței, statele membre ar trebui să se asigure că astfel de deșeuri sunt prevenite în primul rând și colectate și sortate în al doilea rând, în vederea separării diferitelor fracțiuni pentru valorificare și luând în considerare numai eliminarea reziduurilor care nu au alt potențial decât de a fi eliminate.

(23)

În cazul transferurilor de deșeuri menționate în anexa III, anexa IIIA sau anexa IIIB la prezentul regulament și destinate operațiunilor de valorificare, este adecvat să se asigure un nivel minim de supraveghere și control, solicitându-se ca respectivele transferuri să fie însoțite de anumite informații privind persoanele și țările implicate în transferurile respective, descrierea și cantitățile deșeurilor în cauză, tipul de operațiune de valorificare pentru care sunt transferate deșeurile respective și detaliile instalațiilor unde acestea urmează să fie valorificate.

(24)

Analizele de laborator și testele de tratare experimentală sunt adesea un instrument necesar pentru evaluarea naturii deșeurilor și a caracterului adecvat al acestora pentru operațiunile de valorificare și de eliminare. Operațiunile solide și inovatoare de gestionare a deșeurilor sunt esențiale pentru a asigura gestionarea rațională din punct de vedere ecologic a deșeurilor și a stabili modele de afaceri în cadrul economiei circulare în Uniune. Transferul deșeurilor pentru astfel de analize de laborator și teste de tratare experimentală ar trebui să fie facilitat prin nesupunerea acestora la toate procedurile aplicabile. În plus, pentru a obține rezultate exacte, ar trebui să se permită transferul unei cantități suficient de semnificative de deșeuri în scopul efectuării de analize de laborator și de teste de tratare experimentală pentru transferurile în interiorul Uniunii, deoarece, printre altele, există standarde și practici de gestionare a deșeurilor care sunt mai dezvoltate în Uniune în comparație cu majoritatea țărilor terțe.

(25)

Este necesar să se stabilească motivele pentru care statele membre pot formula obiecții cu privire la transferurile de deșeuri destinate valorificării. În cazul unor astfel de transferuri, statele membre ar trebui să fie în măsură să garanteze că instalațiile de valorificare a deșeurilor care intră sub incidența Directivei 2010/75/UE aplică cele mai bune tehnici disponibile, astfel cum sunt definite de directiva respectivă, în conformitate cu autorizația instalației. Statele membre ar trebui, de asemenea, să fie în măsură să garanteze că deșeurile sunt tratate în conformitate cu cerințele de protecție a mediului și a sănătății umane stabilite în legislația Uniunii pentru operațiunile de valorificare și că, ținând seama de articolul 16 din Directiva 2008/98/CE, deșeurile sunt tratate în conformitate cu planurile de gestionare a deșeurilor stabilite în temeiul directivei respective pentru a asigura punerea în aplicare a obligațiilor imperative din punct de vedere juridic de valorificare sau reciclare stabilite în legislația Uniunii. Prin urmare, un stat membru de destinație ar trebui să aibă posibilitatea de a se opune transferurilor de deșeuri, inclusiv transferurilor de deșeuri municipale mixte, dacă anticipează că deșeurile nu vor fi gestionate într-un mod adecvat din punct de vedere ecologic.

(26)

În interesul securității juridice și pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentului regulament și funcționarea adecvată a pieței interne, este necesar să se prevadă etape și garanții procedurale pentru situația în care un notificator dorește să transfere deșeuri care fac obiectul procedurii de notificare și acord scris prealabil, contribuind prin aceasta la competitivitatea pe termen lung a Uniunii. De asemenea, în conformitate cu articolul 6 alineatul (11) din Convenția de la Basel, este necesar să se asigure că respectivele costuri care decurg din situațiile în care transferul nu poate fi finalizat sau este ilegal sunt suportate de operatorii relevanți. În acest scop, notificatorul ar trebui să constituie o garanție financiară sau o asigurare echivalentă pentru fiecare transfer.

(27)

Pentru a reduce sarcina administrativă atât pentru operatorii publici, cât și pentru cei privați implicați în transferuri efectuate către instalații recunoscute ca instalații „care au primit un acord prealabil”, este necesar să se stabilească acele condiții în care poate fi acordat statutul de „instalație care a primit un acord prealabil”, să se asigure recunoașterea reciprocă a acestora de către toate statele membre și să se armonizeze cerințele privind transferurile de deșeuri către astfel de instalații.

(28)

Pentru a eficientiza schimbul de informații în temeiul prezentului regulament, în special în ceea ce privește prelucrarea notificărilor și a informațiilor în temeiul articolului 18 din prezentul regulament pentru transferurile de deșeuri și pentru a facilita transmiterea și schimbul de informații dintre autoritățile competente și operatorii economici, este imperativ ca astfel de transmiteri și schimburi de informații și date referitoare la transferurile de deșeuri în cadrul Uniunii să se realizeze prin mijloace electronice. Comisia ar trebui să opereze un sistem central care ar trebui să fie interoperabil cu sistemele naționale. De asemenea, este necesar să se confere Comisiei competența de a stabili cerințele procedurale și operaționale pentru punerea în aplicare a sistemelor care asigură transmiterea și schimbul electronic de informații, cum ar fi cerințele privind interconectivitatea, arhitectura și securitatea. Astfel de sisteme ar trebui să faciliteze tratarea cererilor de notificare, printre altele, ajutându-i pe cei implicați într-o anumită cerere să urmărească evoluția procedurii de notificare. Astfel de sisteme ar trebui, de asemenea, să permită extragerea de date, inclusiv la nivelul fiecărui stat membru, pentru ca Comisia să examineze dacă cererile de notificare sunt tratate în timp util, printre altele, în scopul raportării pertinente de către Comisie, astfel cum se prevede în prezentul regulament. În plus, este necesar să se acorde suficient timp autorităților competente din statele membre și operatorilor economici pentru a se pregăti pentru trecerea de la o abordare pe suport de hârtie, astfel cum se prevede în Regulamentul (CE) nr. 1013/2006, la o abordare care vizează schimbul electronic de informații și documente. Prin urmare, această nouă obligație ar trebui să devină aplicabilă după 24 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(29)

Operatorilor economici implicați în transportul de deșeuri ar trebui să li se permită să utilizeze mediul eFTI instituit prin Regulamentul (UE) 2020/1056 al Parlamentului European și al Consiliului (16) pentru schimbul de informații prevăzut în temeiul prezentului regulament în timpul transportului de deșeuri, asigurându-se interoperabilitatea sistemelor prevăzute în prezentul regulament cu mediul pentru schimbul de informații electronice referitoare la transportul de mărfuri.

(30)

Pentru a facilita activitatea desfășurată de autoritățile vamale în ceea ce privește punerea în aplicare a prezentului regulament, este necesar ca sistemul central operat de Comisie, care permite transmiterea și schimbul electronic de informații și documente, să fie interoperabil cu mediul aferent ghișeului unic al Uniunii Europene pentru vămi, instituit prin Regulamentul (UE) 2022/2399 al Parlamentului European și al Consiliului (17), atunci când toate lucrările tehnice necesare pentru a asigura această operabilitate vor fi finalizate.

(31)

Autoritățile competente din țările terțe ar trebui să fie în măsură să emită și să facă schimb de informații și documente necesare în scopul îndeplinirii cerințelor de procedură în temeiul prezentului regulament prin mijloace electronice, respectiv prin intermediul sistemului operat la nivelul Uniunii, în cazul în care doresc acest lucru, cu respectarea cerințelor privind schimbul de date prin intermediul acestui sistem.

(32)

Pentru a se asigura trasabilitatea transferurilor de deșeuri și pentru a nu afecta buna gestionare din punctul de vedere al mediului a deșeurilor transferate peste granițe, ar trebui să se interzică amestecarea deșeurilor cu alte deșeuri de la începerea transferului până la primirea deșeurilor în instalația de valorificare sau de eliminare.

(33)

Pentru a facilita respectarea obligațiilor prevăzute în prezentul regulament, este important ca operatorii economici și autoritățile competente să păstreze documentele și informațiile necesare în legătură cu un transfer de deșeuri pentru o perioadă minimă de cinci ani de la data la care a fost eliberat un certificat de terminare a valorificării sau eliminării.

(34)

În vederea asigurării transparenței în ceea ce privește efectuarea transferurilor de deșeuri în conformitate cu prezentul regulament și modul ecologic rațional de tratare a deșeurilor respective la destinație, informațiile privind transferurile de deșeuri ar trebui publicate. În această privință, Comisia ar trebui să aibă obligația de a publica și a actualiza periodic anumite date neconfidențiale privind notificările transferurilor de deșeuri care au fost aprobate sau cu privire la care s-au formulat obiecții de către autoritățile competente, precum și privind transferurile de deșeuri care fac obiectul cerințelor generale de informare prevăzute în prezentul regulament. În acest scop, Comisia ar trebui să utilizeze, în măsura posibilului, sistemul electronic pentru schimbul de date privind transferurile de deșeuri. Publicarea acestor informații de către Comisie nu ar trebui să aducă atingere Convenției Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu din 25 iunie 1998 (Convenția de la Aarhus) (18) nici Directivei 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului (19) și nici legislației naționale a statelor membre în acest domeniu. Orice alte cereri adresate autorităților competente privind accesul la alte informații referitoare la transferurile de deșeuri ar trebui să fie abordate în conformitate cu convenția respectivă și cu legislația Uniunii și cu legislația națională.

(35)

În vederea punerii în aplicare a cerințelor prevăzute la articolul 8 din Convenția de la Basel, ar trebui să se prevadă o obligație în temeiul căreia deșeurile aferente unui transfer pe care autoritățile competente în cauză l-au aprobat, care nu poate fi finalizat astfel cum este prevăzut, să fie returnate în țara de expediere și, dacă este necesar, stocate în condiții de siguranță, valorificate sau eliminate printr-o metodă alternativă. Pentru a pune în aplicare cerințele de la articolul 9 alineatele (2), (3) și (4) din Convenția de la Basel, ar trebui să fie obligatoriu ca persoana a cărei acțiune se află la originea unui transfer ilegal să preia deșeurile în cauză sau să ia măsuri alternative pentru valorificarea sau eliminarea acestora, precum și să suporte costurile care decurg din operațiunile de preluare. În cazul în care persoana respectivă nu are posibilitatea de a-și îndeplini obligațiile într-un termen rezonabil, autoritățile competente de expediere sau de destinație, după caz, ar trebui să coopereze și să ia măsuri pentru a asigura gestionarea adecvată din punct de vedere ecologic a deșeurilor în cauză. În cazul în care nu există claritate cu privire la persoana căreia i se poate imputa responsabilitatea unui transfer ilegal, autoritățile competente implicate ar trebui să coopereze pentru a se asigura că deșeurile în cauză sunt preluate, valorificate sau eliminate. Pentru a reduce efectele asupra mediului ale transferurilor care rezultă din obligația de a reprimi deșeuri în cadrul transferurilor ilegale și pentru a permite, după caz, o procedură mai eficientă în situațiile care implică transferuri ilegale, ar trebui să fie posibil ca autoritățile competente de expediere, de tranzit și de destinație să convină, în anumite cazuri, că deșeurile care fac obiectul unui transfer ilegal pot fi valorificate sau eliminate într-un mod alternativ, în afara țării de expediere, în loc să le reprimească. O astfel de gestionare alternativă ar trebui să fie adecvată din punct de vedere ecologic. Cu toate acestea, gestionarea alternativă ar trebui să se aplice numai transferurilor în interiorul Uniunii.

(36)

Pentru a se asigura că autoritățile competente pot prelucra în mod corect documentele care le sunt prezentate referitoare la un transfer de deșeuri, este necesar să se prevadă obligația notificatorului de a furniza o traducere autorizată a acestor documente într-o limbă acceptată de autoritățile respective în cazul în care acestea solicită acest lucru. Pentru a evita crearea unei sarcini administrative inutile, sistemul electronic pentru schimbul de informații privind transferurile de deșeuri ar trebui să includă o funcție care să ofere traduceri neoficiale ale documentelor pertinente prezentate în sistemul respectiv.

(37)

Pentru a evita întreruperile transferurilor de obiecte sau substanțe din cauza dezacordurilor dintre autoritățile competente cu privire la statutul de deșeu sau de ne-deșeu al acestor obiecte sau substanțe, este necesar să se stabilească o procedură de soluționare a acestor dezacorduri. În această privință, este important ca autoritățile competente să își întemeieze deciziile pe dispozițiile referitoare la determinarea subproduselor și la terminarea statutului de deșeu stabilite în Directiva 2008/98/CE. Sunt necesare condiții uniforme pentru ca statele membre să decidă dacă un obiect sau o substanță ar trebui considerată o marfă utilizată sau un deșeu utilizat. În plus, statele membre ar trebui să ia măsuri pentru a se asigura că obiectele sau substanțele destinate a fi transferate într-o altă țară ca bunuri uzate îndeplinesc aceste condiții în conformitate cu dreptul Uniunii. De asemenea, este necesar să se stabilească criterii pentru clasificarea unor deșeuri specifice în anexele la prezentul regulament și să se stabilească o procedură de soluționare a dezacordurilor dintre autoritățile competente cu privire la posibilitatea ca deșeurile să facă sau nu obiectul procedurii de notificare. Pentru a asigura mai buna armonizare în întreaga Uniune a condițiilor în care deșeurile, inclusiv deșeurile din materiale compozite care pot fi dificil de reciclat, ar trebui să facă obiectul procedurii de notificare, Comisia ar trebui, de asemenea, să fie împuternicită să adopte acte delegate care să stabilească criteriile de clasificare a anumitor deșeuri în anexele pertinente la prezentul regulament, în baza cărora să se determine dacă acestea fac sau nu obiectul procedurii de notificare. În plus, pentru a evita ca deșeurile să fie declarate în mod fals ca bunuri uzate și pentru a oferi claritate juridică, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte de punere în aplicare care să stabilească criterii de diferențiere între bunurile uzate și deșeuri pentru anumite mărfuri pentru care o astfel de distincție este importantă, în special pentru exportarea lor din Uniune.

(38)

Pentru a permite administrațiilor să limiteze cheltuielile publice legate de gestionarea procedurilor aferente transferurilor de deșeuri și de aplicare a prezentului regulament, este necesar să se prevadă posibilitatea ca costurile administrative adecvate și proporționale legate de aceste proceduri, precum și de activitățile de supraveghere, analiză și control să fie imputate notificatorului și, dacă este cazul, persoanei care organizează transferul.

(39)

Pentru a reduce sarcina administrativă și în circumstanțe excepționale care au legătură cu o serie de situații geografice sau demografice specifice, statele membre ar trebui să poată încheia acorduri bilaterale, simplificând procedura de notificare pentru transferurilor anumitor fluxuri specifice de deșeuri în ceea ce privește transferurile transfrontaliere către cea mai apropiată instalație adecvată amplasată în zona de frontieră dintre două state membre. De asemenea, un stat membru ar trebui să aibă posibilitatea de a încheia astfel de acorduri cu membri ai Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS), inclusiv în situația în care deșeurile sunt transferate din țara de expediere și tratate în acea țară, dar tranzitează printr-un alt stat membru.

(40)

Având în vedere situația geografică specifică a Insulelor Feroe și statutul acestora ca parte a Regatului Danemarcei, Danemarca este principala țară importatoare de deșeuri din Insulele Feroe destinate valorificării sau eliminării acestora pe teritoriul său. Fără a aduce atingere aplicabilității normelor privind tranzitul deșeurilor prin Uniune, Danemarcei ar trebui să i se permită să își asume întreaga responsabilitate pentru tratarea importului de deșeuri din Insulele Feroe pe teritoriul său ca fiind transport de deșeuri pe teritoriul său atunci când este țara de destinație a unui astfel de import.

(41)

Cu toate că supravegherea și controlul transportului de deșeuri în interiorul unui stat membru este de competența respectivului stat membru, sistemele naționale referitoare la transportul de deșeuri ar trebui să țină seama de necesitatea coerenței cu sistemul Uniunii pentru transferurile de deșeuri pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a mediului și a sănătății umane.

(42)

Pentru protejarea mediului țărilor în cauză, este necesar să se clarifice domeniul de aplicare al interdicției prevăzute în conformitate cu Convenția de la Basel în legătură cu exporturile din Uniune ale oricăror deșeuri destinate eliminării într-o țară terță, alta decât o țară AELS.

(43)

Țările care sunt părți la Acordul privind Spațiul Economic European ar trebui să poată adopta procedurile de control prevăzute pentru transferurile în interiorul Uniunii. În astfel de cazuri, transferurile de deșeuri dintre Uniune și aceste țări ar trebui să facă obiectul acelorași norme precum transferurile de deșeuri efectuate în interiorul Uniunii.

(44)

Pentru protejarea mediului țărilor în cauză este, de asemenea, necesar să se clarifice domeniul de aplicare al interdicției în legătură cu exporturile de deșeuri periculoase destinate valorificării în țări terțe cărora nu li se aplică Decizia OCDE, în conformitate cu Convenția de la Basel. În special, este necesar să se clarifice lista de deșeuri pentru care se aplică interdicția și să se asigure că aceasta include, de asemenea, deșeurile indicate în anexa II la Convenția de la Basel, și anume deșeuri menajere colectate, reziduuri provenind din incinerarea deșeurilor menajere și anumite deșeuri de plastic greu de reciclat.

(45)

Pentru a asigura gestionarea adecvată din punct de vedere ecologic a deșeurilor care conțin sau sunt contaminate cu poluanți organici persistenți, astfel de deșeuri nu ar trebui să fie autorizate pentru export din Uniune către țări care nu sunt membre ale OCDE, atunci când conțin sau sunt contaminate cu poluanți organici persistenți care ating sau depășesc o limită de concentrație specificată în anexa IV la Regulamentul (UE) 2019/1021.

(46)

Este necesar să se stabilească norme stricte privind exportul deșeurilor nepericuloase destinate valorificării către țări terțe cărora nu li se aplică Decizia OCDE pentru a se asigura că aceste deșeuri nu provoacă daune mediului și sănătății umane în aceste țări. În temeiul acestor norme, exportul din Uniune ar trebui să fie permis numai pentru deșeurile care nu fac deja obiectul interdicției de a exporta deșeuri periculoase și pentru anumite alte deșeuri destinate valorificării în țări terțe cărora nu li se aplică Decizia OCDE și numai către țările incluse într-o listă întocmită și actualizată de Comisie, atunci când aceste țări au prezentat Comisiei o cerere prin care își declară disponibilitatea de a primi anumite deșeuri nepericuloase sau amestecuri de deșeuri nepericuloase din Uniune și prin care își demonstrează capacitatea de a gestiona aceste deșeuri într-un mod adecvat din punct de vedere ecologic, pe baza criteriilor stabilite în prezentul regulament. Aceste criterii ar trebui să includă respectarea convențiilor internaționale privind munca și drepturile lucrătorilor. Întrucât statele membre ar putea să ratifice mai multe astfel de convenții în viitor, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adauge convenții pertinente la criteriile din prezentul regulament. Exporturile către alte țări decât cele incluse în lista ce urmează a fi întocmită de către Comisie ar trebui interzise. Pentru a asigura o perioadă de timp suficientă pentru trecerea la acest nou regim, ar trebui să fie prevăzută o perioadă de tranziție de trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. În special atunci când se stabilește și se actualizează lista țărilor cărora nu li se aplică Decizia OCDE și cărora li se permite exportul de deșeuri nepericuloase din Uniune destinate valorificării, ar trebui să se aplice principiul egalității în dreptul Uniunii, iar aplicarea sa ar trebui monitorizată.

(47)

Este necesar să se garanteze facilitarea transferurilor de deșeuri necesare pentru construirea unor lanțuri valorice puternice în cadrul pieței interne, asigurându-se, în același timp, existența unor controale adecvate. Întărirea lanțurilor valorice esențiale va accelera dezvoltarea rezilienței Uniunii și va consolida autonomia sa strategică.

(48)

Țările cărora li se aplică Decizia OCDE fac obiectul normelor și al recomandărilor stabilite de OCDE cu privire la transferul și gestionarea deșeurilor și au, în general, standarde mai ridicate de gestionare a deșeurilor decât țările cărora nu li se aplică Decizia OCDE. Cu toate acestea, este important ca exportul din Uniune de deșeuri nepericuloase destinate valorificării să nu provoace daune mediului și sănătății umane în țările cărora li se aplică decizia OCDE. Prin urmare, este necesar să se instituie un mecanism de monitorizare a transferurilor de deșeuri nepericuloase către astfel de țări. În cazurile în care nu există suficiente informații care să demonstreze capacitatea țării în cauză de a valorifica astfel de deșeuri într-un mod adecvat din punct de vedere ecologic, Comisia ar trebui să inițieze un dialog cu aceasta și, în cazul în care informațiile pe care le obține nu sunt suficiente pentru a dovedi că deșeurile sunt valorificate într-un mod adecvat din punct de vedere ecologic, Comisia ar trebui să fie împuternicită să suspende astfel de exporturi. Comisia ar trebui să se asigure că, pe parcursul întregului proces de transfer al deșeurilor, se aplică principiul egalității față de țările terțe cărora li se aplică Decizia OCDE.

(49)

Uniunea a elaborat și a pus în aplicare o politică ambițioasă pentru a aborda daunele grave asupra mediului și a sănătății umane cauzate de poluarea cu materiale plastice, în special atunci când este legată de gestionarea defectuoasă a deșeurilor de plastic. Strategia europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară, prezentat în comunicarea Comisiei din 16 ianuarie 2018, Pactul verde european, noul Plan de acțiune privind economia circulară și Planul de acțiune al UE: „Către reducerea la zero a poluării aerului, apei și solului”, prezentate în comunicarea Comisiei din 12 mai 2021, reflectă această ambiție și au condus la adoptarea unei game largi de măsuri de reducere a deșeurilor de plastic și de îmbunătățire a gestionării acestora. Aceste măsuri includ, în special, legislația privind gestionarea deșeurilor (Directiva 2008/98/CE), a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje [Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului (20)], a produselor din plastic de unică folosință [Directiva (UE) 2019/904 a Parlamentului European și a Consiliului (21)], precum și privind restricțiile referitoare la microplasticele adăugate în mod intenționat [Regulamentul (UE) 2023/2055 al Comisiei (22)]. Pe lângă aceste măsuri, au fost lansate noi inițiative pentru a reduce și mai mult deșeurile de plastic în Uniune, cum ar fi revizuirea Directivei 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje și a Directivei 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului (23) privind vehiculele scoase din uz, precum și o propunere de noi norme de prevenire a pierderilor de pelete pentru a reduce poluarea cu microplastice (24). Pentru a completa aceste măsuri menite să reducă deșeurile de plastic și să îmbunătățească gestionarea acestora în cadrul Uniunii, precum și pentru a evita ca Uniunea să își exporte provocările în materie de deșeuri către țări terțe, este oportun să se stabilească dispoziții specifice care să asigure, de asemenea, buna gestionare ecologică a deșeurilor de plastic exportate din Uniune. Aceste dispoziții vizează asigurarea faptului că deșeurile de plastic exportate din Uniune sunt tratate în condiții echivalente cu cele în vigoare în Uniune. Țările cărora nu li se aplică Decizia OCDE sunt mai susceptibile să se confrunte cu provocări grave în materie de mediu și de sănătate umană legate de gestionarea deșeurilor de plastic exportate din Uniune. În plus, standardele și infrastructura pentru gestionarea deșeurilor de plastic din țările respective nu sunt, în majoritatea cazurilor, la fel de avansate ca în Uniune. Uniunea a interzis exportul anumitor tipuri de deșeuri de plastic, și anume cele clasificate la rubricile Y48 și A3210, către țările respective începând cu 1 ianuarie 2021. Având în vedere aceste provocări și diferențe în ceea ce privește nivelul standardelor și elementele de infrastructură și cu scopul de a proteja în continuare mediul și sănătatea umană, este oportun să se extindă domeniul de aplicare al acestei interdicții pentru a include exportul tuturor deșeurilor de plastic la țările cărora nu li se aplică Decizia OCDE. Pentru a oferi operatorilor economici și autorităților competente suficient timp să își adapteze operațiunile la aceste noi norme, interdicția ar trebui să devină aplicabilă la 30 de luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament. Ar trebui să fie posibil să se acorde oricărei țări căreia Decizia OCDE nu i se aplică o derogare de la această interdicție dacă demonstrează că gestionează deșeurile de plastic într-un mod care asigură protecția mediului. O astfel de derogare ar trebui să fie acordată prin intermediul unui act delegat, la cererea unei țări, în termen de 30 de luni de la aplicarea interdicției la export.

(50)

Comisia ar trebui să exercite un control special în ceea ce privește transferurile de deșeuri de plastic către țările cărora li se aplică Decizia OCDE și să monitorizeze modul în care aceste deșeuri sunt gestionate în aceste țări și să fie împuternicită să restricționeze exporturile de deșeuri de plastic către aceste țări pentru a proteja mediul și sănătatea umană.

(51)

În cazul în care sunt permise, exporturile tuturor deșeurilor de plastic către toate țările terțe ar trebui să facă obiectul procedurii de notificare și acord scris prealabil.

(52)

Ar trebui să se adopte măsurile necesare pentru a garanta că, în conformitate cu Directiva 2008/98/CE și cu alte acte legislative ale Uniunii privind deșeurile, deșeurile transferate în interiorul Uniunii și deșeurile importate în Uniune sunt gestionate, pe toată durata transferului, inclusiv a valorificării sau a eliminării în țara de destinație, fără a periclita sănătatea umană și mediul. De asemenea, este necesar să se garanteze că deșeurile exportate din Uniune sunt gestionate într-un mod care asigură protecția mediului pe toată durata transferului, inclusiv a valorificării sau a eliminării în țara terță de destinație. În acest scop, ar trebui să fie stabilită o obligație pentru exportatorii de deșeuri de a se asigura că instalația care primește deșeurile într-o țară terță de destinație face obiectul unui audit efectuat de o parte terță independentă cu calificări corespunzătoare înainte de a exporta deșeurile către instalația în cauză. Scopul acestui audit este de a verifica dacă instalația în cauză respectă criteriile specifice prevăzute în prezentul regulament, menite să garanteze că deșeurile vor fi gestionate într-un mod care asigură protecția mediului. În cazul în care un astfel de audit concluzionează că aceste criterii specifice nu sunt îndeplinite de instalația în cauză, exportatorul nu ar trebui să aibă dreptul de a exporta deșeuri către instalația respectivă. Pentru a se asigura că auditurile sunt efectuate în mod profesional și imparțial, este important să se stabilească criterii privind independența și calificările auditorilor terți și să se clarifice faptul că aceștia ar trebui să fie autorizați sau acreditați de o autoritate publică oficială pentru a desfășura activitățile respective. Obligația referitoare la audituri ar trebui să se aplice instalațiilor situate în toate țările terțe, inclusiv în țările care sunt membre ale OCDE. Decizia OCDE prevede că deșeurile exportate către o altă țară membră a OCDE „sunt destinate operațiunilor de valorificare într-o instalație de valorificare care va valorifica deșeurile într-un mod care asigură protecția mediului, în conformitate cu actele cu putere de lege, normele și practicile naționale care se aplică instalației”. Decizia OCDE nu conține niciun element sau criteriu care să specifice modul de punere în aplicare a acestei cerințe în ceea ce privește „buna gestionare [a deșeurilor] din punctul de vedere al mediului”. În absența unor criterii comune pentru stabilirea condițiilor în care deșeurile urmează a fi valorificate în instalațiile relevante, este necesar să se abordeze riscul ca deșeurile exportate din Uniune către țări care aparțin OCDE să fie gestionate necorespunzător în instalații specifice și, prin urmare, instalațiile situate în aceste țări ar trebui să facă obiectul cerințelor de audit prevăzute în prezentul regulament.

(53)

Comisia ar trebui să creeze și să țină un registru care să conțină informații privind instalațiile care au făcut obiectul unui audit. Un astfel de registru ar trebui să furnizeze informații care să faciliteze pregătirea transferurilor ecologice de către notificatori sau de către persoanele care organizează un transfer pentru exportul de deșeuri din Uniune, dar nu este destinat să servească drept mijloc de demonstrare a conformității cu condițiile și obligațiile prevăzute în prezentul regulament. Registrul ar trebui să îi ajute pe exportatorii de deșeuri, dar ar trebui să nu elimine responsabilitatea exportatorului de deșeuri de a demonstra această conformitate.

(54)

Având în vedere dreptul fiecărei părți la Convenția de la Basel, în temeiul articolului 4 alineatul (1) din aceasta, de a interzice importul de deșeuri periculoase sau de deșeuri menționate în anexa II la convenția respectivă, importurile în Uniune de deșeuri destinate eliminării ar trebui să fie permise dacă țara exportatoare este parte la convenția respectivă. Importurile în Uniune de deșeuri destinate valorificării ar trebui să fie permise atunci când țara exportatoare este o țară căreia i se aplică Decizia OCDE sau care este parte la Convenția de la Basel. În alte situații, importurile ar trebui să fie permise numai în cazul în care țara exportatoare este obligată printr-un acord bilateral sau multilateral sau o înțelegere bilaterală sau multilaterală compatibile cu legislația Uniunii și în conformitate cu articolul 11 din Convenția de la Basel, cu excepția cazului în care acest lucru nu este posibil în timpul situațiilor de criză, de restabilire a păcii, sau operațiuni de menținere a păcii sau de război.

(55)

Prezentul regulament ar trebui să reflecte normele privind exporturile și importurile de deșeuri către și din țările și teritoriile de peste mări prevăzute în Decizia 2013/755/UE a Consiliului (25).

(56)

În cazurile specifice ale transferurilor care au loc în interiorul Uniunii cu tranzit prin țări terțe, ar trebui să se aplice dispoziții specifice referitoare la procedura de acord derulată de țările terțe. De asemenea, este necesar să se adopte dispoziții specifice referitoare la procedurile care se aplică tranzitului de deșeuri prin Uniune din și către țări terțe.

(57)

Din motive de protecție a mediului și având în vedere statutul special al Antarcticii, prezentul regulament ar trebui să interzică în mod explicit exportul de deșeuri către acel teritoriu.

(58)

Pentru a asigura punerea în aplicare și respectarea armonizată a prezentului regulament, este necesar să se stabilească obligații pentru statele membre de a efectua controale ale transferurilor de deșeuri. Este nevoie de o planificare corespunzătoare a controalelor transferurilor de deșeuri pentru a stabili capacitățile necesare pentru efectuarea acestor controale și pentru a preveni în mod eficace transferurilor ilegale. Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 impunea statelor membre să se asigure că planurile de control pentru transferurile de deșeuri erau întocmite până la 1 ianuarie 2017. Pentru a facilita o aplicare mai coerentă a dispozițiilor referitoare la planurile de control și pentru a asigura o abordare armonizată a controalelor în întreaga Uniune, statele membre ar trebui să notifice planurile lor de control Comisiei, care ar trebui să aibă sarcina de a reexamina aceste planuri și, după caz, de a emite recomandări de îmbunătățire a acestora. Dacă autoritățile competente de expediere și de destinație din statele membre sunt notificate cu privire la un transfer ilegal de deșeuri, acestea ar trebui să analizeze modul în care ar putea să își intensifice măsurile de control pentru transferuri similare, astfel încât să identifice transferurile ilegale de deșeuri într-o etapă timpurie.

(59)

La nivelul statelor membre, există norme divergente în ceea ce privește competența și posibilitatea autorităților care participă la controale în statele membre de a solicita dovezi pentru a stabili legalitatea transferurilor. Astfel de dovezi ar putea stabili, printre altele, dacă substanța sau obiectul în cauză este deșeu, dacă deșeurile au fost clasificate corect și dacă deșeurile vor fi transferate către instalații care gestionează deșeurile într-un mod care asigură protecția mediului în conformitate cu prezentul regulament. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să prevadă posibilitatea ca autoritățile care participă la controale în statele membre să solicite astfel de dovezi. Ar trebui să fie posibil să se solicite astfel de dovezi în temeiul unor dispoziții generale sau de la caz la caz. În cazul în care dovezile respective nu sunt puse la dispoziție sau sunt considerate insuficiente, transportul substanței sau al obiectului în cauză sau transferul de deșeuri în cauză ar trebui să fie considerat un transfer ilegal și ar trebui să fie tratat în conformitate cu dispozițiile relevante din prezentul regulament.

(60)

În urma evaluării Regulamentului (CE) nr. 1013/2006, s-a constatat că una dintre deficiențe este aceea că normele naționale privind sancțiunile diferă semnificativ la nivelul Uniunii. Prin urmare, pentru a facilita aplicarea mai consecventă a sancțiunilor, ar trebui stabilite criterii comune neexhaustive pentru determinarea tipurilor și a nivelurilor sancțiunilor care urmează să fie impuse în cazul încălcării prezentului regulament. Criteriile respective ar trebui să includă, printre altele, natura și gravitatea încălcării, precum și beneficiile economice rezultate din încălcare și prejudiciile aduse mediului cauzate de încălcarea respectivă. În plus, pe lângă sancțiunile impuse în temeiul prezentului regulament, statele membre ar trebui să se asigure că transferul ilegal de deșeuri constituie infracțiune, în conformitate cu dispozițiile Directivei 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului (26). Statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancțiunile aplicabile încălcărilor prezentului regulament și să asigure respectarea normelor respective. Sancțiunile prevăzute ar trebui să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare. Statele membre ar trebui să poată adopta norme privind sancțiuni administrative sau penale pentru aceleași încălcări. În orice caz, impunerea unor sancțiuni penale și administrative nu ar trebui să determine încălcarea principiului ne bis in idem, așa cum acesta este interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

(61)

Aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 a arătat că implicarea mai multor actori la nivel național creează dificultăți în ceea ce privește coordonarea și cooperarea în materie de aplicare a normelor. Statele membre ar trebui, prin urmare, să se asigure că toate autoritățile relevante implicate în aplicarea prezentului regulament dispun de mecanisme eficace care să le permită să coopereze și să se coordoneze la nivel intern în ceea ce privește elaborarea și punerea în aplicare a politicilor și a activităților de aplicare a normelor pentru combaterea transferurilor ilegale de deșeuri, inclusiv pentru stabilirea și punerea în aplicare a planurilor de control.

(62)

Este necesar ca statele membre să coopereze bilateral și multilateral pentru a facilita prevenirea și detectarea transferurilor ilegale de deșeuri. Pentru a îmbunătăți în continuare coordonarea și cooperarea în întreaga Uniune, ar trebui să fie înființat un grup specializat pentru aplicarea normelor, cu participarea unor reprezentanți desemnați ai statelor membre și ai Comisiei, precum și a reprezentanților altor instituții, organisme, oficii, agenții sau rețele relevante. Acest grup pentru aplicarea normelor ar trebui să se reunească periodic și să constituie un forum, printre altele, pentru schimbul de informații relevante pentru prevenirea și detectarea transferurilor ilegale, inclusiv de informații privind tendințele transferurilor ilegale, și de experiență, cunoștințe și bune practici în materie de aplicare a normelor.

(63)

Pentru a sprijini și a completa activitățile de aplicare a normelor desfășurate de statele membre, Comisia ar trebui să fie împuternicită să desfășoare controale și acțiuni de coordonare cu privire la transferurile ilegale care au un caracter complex și ar putea avea efecte negative grave asupra sănătății umane sau asupra mediului, și atunci când investigația necesară are o dimensiune transfrontalieră, implicând cel puțin două țări. În desfășurarea acestor controale, Comisia ar trebui să acționeze cu respectarea deplină a garanțiilor procedurale și în strânsă colaborare cu autoritățile de resort din statele membre, asigurându-se că aceste controale nu au un impact negativ asupra niciunei proceduri de urmărire penală, a niciunei proceduri juridice sau administrative aflate în curs cu privire la același transfer ilegal în statul membru respectiv. Comisia poate avea în vedere, în cadrul organizării sale interne, încredințarea anumitor acțiuni de aplicare a normelor prevăzute de prezentul regulament Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF), care deține competența relevantă în acest sens. Controalele și acțiunile de coordonare a asistenței reciproce ar trebui să nu aducă atingere responsabilității principale a statelor membre de a aplica prezentul regulament și ar trebui să nu afecteze exercitarea în permanență a competențelor conferite Comisiei sau, respectiv, Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) în alte acte juridice, în special în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (27), în Regulamentul (CE) nr. 515/97 al Consiliului (28) sau în Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (29).

(64)

Statele membre ar trebui să furnizeze Comisiei informații privind punerea în aplicare a prezentului regulament, atât pe baza rapoartelor prezentate Secretariatului Convenției de la Basel, cât și pe baza unui chestionar separat. Aceste rapoarte ar trebui să analizeze tendințele transferurilor de deșeuri și datele relevante pentru combaterea transferurilor ilegale, cum ar fi datele privind transferurilor ilegale și controalele. O dată la trei ani, Comisia ar trebui să elaboreze un raport privind punerea în aplicare a prezentului regulament pe baza informațiile furnizate de statele membre, precum și pe baza altor informații, colectate în special prin intermediul rapoartelor ad-hoc ale Comisiei și ale Agenției Europene de Mediu cu privire la transferurile de deșeuri din plastic și la alte fluxuri specifice de deșeuri care constituie o sursă de îngrijorare. Sistemul central pentru transmiterea și schimbul de informații și documente pe cale electronică ar trebui să fie conceput astfel încât datele să poată fi extrase din sistem în scopul elaborării acestor rapoarte.

(65)

O cooperare internațională eficientă în ceea ce privește controlul transferurilor de deșeuri este esențială pentru asigurarea faptului că transferurile sunt controlate și monitorizate la un nivel corespunzător. Ar trebui să se promoveze schimbul de informații, răspunderea comună și eforturile de cooperare dintre Uniune și statele sale membre, pe de o parte, și țările terțe, pe de altă parte, pentru a garanta buna gestionare a deșeurilor.

(66)

Pentru a facilita schimbul de informații și cooperarea în vederea punerii în aplicare armonizate a prezentului regulament, statele membre ar trebui să desemneze autoritățile competente și corespondenții și să îi notifice Comisiei. Aceste informații ar trebui puse la dispoziția publicului de către Comisie. De asemenea, statele membre ar trebui să identifice autoritatea sau autoritățile și membrii personalului lor permanent responsabili de cooperarea dintre statele membre.

(67)

Statele membre ar trebui să aibă dreptul, în scopul asigurării controlului transferurilor de deșeuri, să desemneze birouri vamale specifice de intrare și ieșire pentru transferurile de deșeuri care intră și ies din Uniune și să le notifice Comisiei. Aceste informații ar trebui să fie puse la dispoziția publicului de către Comisie.

(68)

În vederea completării sau a modificării prezentului regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) ar trebui delegată Comisiei cu privire la modificarea elementelor cererii instalației de valorificare de a obține acordul prealabil, stabilirea informațiilor care trebuie furnizate în certificatele de confirmare a finalizării operațiunilor de valorificare și de eliminare, stabilirea de instrucțiuni privind completarea documentului din anexa VII, actualizarea listei de informații și documente care trebuie să fie schimbate prin mijloace electronice, stabilirea criteriilor pe baza cărora anumite deșeuri sunt clasificate în anexele III, IIIA, IIIB sau IV, stabilirea unei liste a țărilor cărora nu li se aplică decizia OCDE și către care sunt autorizate exporturile de deșeuri nepericuloase și de amestecuri de deșeuri nepericuloase – printre care și deșeuri din plastic clasificate la rubrica B3011 – din Uniune în vederea valorificării și actualizarea periodică a acestei liste, interzicerea exportului de deșeuri către anumite țări cărora li se aplică decizia OCDE și modificarea anexelor. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (30). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(69)

Pentru a înlocui reuniunile periodice ale corespondenților și consultările cu experții și corespondenții statelor membre și, după caz, cu reprezentanții altor părți interesate și organizații, în pregătirea actelor delegate și pentru examinarea problemelor ridicate de punerea în aplicare a prezentului regulament, Comisia ar trebui să înființeze un grup de experți, în conformitate cu Decizia C(2016)3301 a Comisiei, care să stabilească norme orizontale privind crearea și funcționarea grupurilor de experți ale Comisiei.

(70)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei pentru a adopta o metodă simplă, bazată pe risc și armonizată de calcul al garanției financiare sau al asigurării echivalente, pentru a stabili criterii detaliate de fezabilitate tehnică și viabilitate economică, pentru a clarifica, pentru anumite tipuri de mărfuri, distincția dintre bunurile uzate și deșeuri atunci când sunt transferate transfrontalier, pentru a adopta un tabel de corespondență care să indice corespondența dintre codurile nomenclaturii combinate prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului (31) și rubricile referitoare la deșeurile enumerate în anexa III, anexa IIIA, anexa IIIB, anexa IV și anexa V la prezentul regulament și pentru a detalia informațiile necesare pentru transferurile de deșeuri în timpul situațiilor de criză sau al operațiunilor de restabilire sau de menținere a păcii. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (32).

(71)

Regulamentul (UE) 2020/1056 stabilește un cadru juridic pentru comunicarea electronică, între operatorii economici în cauză și autoritățile competente, a informațiilor de reglementare referitoare la transportul de mărfuri pe teritoriul Uniunii și vizează o parte din prezentul regulament prin dispozițiile sale. Pentru a asigura coerența între cele două instrumente, este necesară modificarea Regulamentului (UE) 2020/1056. Pentru a evita situația în care lipsesc normele de punere în aplicare în conformitate cu Regulamentul (UE) 2020/1056 în ceea ce privește definirea, accesarea și prelucrarea în format electronic a cerințelor de informare în temeiul prezentului regulament înainte de data aplicării schimbului de date electronic care este obligatoriu în temeiul prezentului regulament, modificarea Regulamentului (UE) 2020/1056 ar trebui să se aplice retroactiv de la data aplicării prezentului regulament.

(72)

Este necesar să se acorde o perioadă suficientă operatorilor economici pentru a se conforma noilor obligații care le revin în temeiul prezentului regulament, precum și statelor membre și Comisiei pentru a înființa infrastructurile administrative necesare pentru aplicarea acestuia. Pentru a se evita orice lacune în materie de reglementare, este necesar să se asigure că unele dispoziții ale Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 rămân în vigoare până la data la care devin aplicabile dispozițiile prezentului regulament cu o aplicare întârziată.

(73)

Întrucât obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere necesitatea armonizării, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește măsuri de protecție a mediului și a sănătății umane și de contribuție la realizarea neutralității climatice, la realizarea unei economii circulare și la reducerea la zero a poluării prin prevenirea sau reducerea efectelor negative care pot fi cauzate de transferurile de deșeuri și de tratarea deșeurilor la destinație. Acesta stabilește proceduri și regimuri de control pentru transferurile de deșeuri, în funcție de originea, destinația și ruta transferului, de tipul de deșeu și de tipul de tratament care se aplică deșeului la destinație.

Articolul 2

Domeniu de aplicare

(1)   Prezentul regulament se aplică:

(a)

transferurilor de deșeuri dintr-un stat membru către altul, cu sau fără tranzit prin țări terțe;

(b)

transferurilor de deșeuri importate în Uniune din țări terțe;

(c)

transferurilor de deșeuri exportate din Uniune către țări terțe;

(d)

transferurilor de deșeuri aflate în tranzit pe teritoriul Uniunii, pe drumul către sau dinspre țări terțe.

(2)   Prezentul regulament nu se aplică:

(a)

deșeurilor, inclusiv apei uzate și reziduurilor, generate de funcționarea normală a navelor și a platformelor maritime, până în momentul în care deșeurile respective sunt descărcate pe țărm pentru a fi valorificate sau eliminate, cu condiția ca deșeurilor să li se aplice cerințele Directivei (UE) 2019/883 a Parlamentului European și a Consiliului (33), ale Convenției Internaționale pentru prevenirea poluării de către nave, ale Convenției internaționale pentru controlul și gestionarea apei de balast și a sedimentelor navelor sau ale altor instrumente internaționale obligatorii relevante;

(b)

deșeurilor generate la bordul vehiculelor, al trenurilor, al avioanelor și al navelor până în momentul în care deșeurile respective sunt descărcate pentru a fi valorificate sau eliminate;

(c)

transferurilor de deșeuri radioactive, astfel cum sunt definite la articolul 5 din Directiva 2006/117/Euratom a Consiliului (34);

(d)

transferurilor de subproduse de origine animală și produse derivate, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctele 1 și 2 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, cu excepția subproduselor de origine animală sau a produselor derivate amestecate sau contaminate cu oricare dintre deșeurile indicate ca fiind periculoase în lista deșeurilor menționată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE;

(e)

transferurilor de ape uzate care sunt reglementate de Directiva 91/271/CEE a Consiliului (35) sau de alte acte legislative relevante ale Uniunii;

(f)

transferurilor de substanțe destinate utilizării ca materii prime pentru furaje, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (2) litera (g) din Regulamentul (CE) nr. 767/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (36) și care nu constau din subproduse de origine animală sau care nu conțin astfel de subproduse;

(g)

transferurilor de deșeuri din Antarctica în Uniune, în conformitate cu cerințele Protocolului privind protecția mediului la Tratatul privind Antarctica (37);

(h)

transferurilor de dioxid de carbon în scopul stocării geologice în conformitate cu dispozițiile Directivei 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului (38);

(i)

navelor care arborează pavilionul unui stat membru cărora li se aplică Regulamentul (UE) nr. 1257/2013, cu excepția navelor:

(i)

care sunt considerate deșeuri periculoase, care sunt situate într-o zonă aflată sub jurisdicția națională a unui stat membru și care sunt exportate din Uniune pentru valorificare, cărora li se aplică numai articolele 39, 48, 49 și titlul VII din prezentul regulament; sau

(ii)

care sunt considerate deșeuri, care sunt situate într-o zonă aflată sub jurisdicția națională a unui stat membru și care sunt destinate eliminării.

(3)   Pentru importurile de deșeuri generate de forțele armate sau de organizațiile umanitare în timpul situațiilor de criză sau în timpul operațiunilor de restabilire sau menținere a păcii, atunci când deșeurile respective sunt transferate de forțele armate sau organizațiile umanitare respective sau în numele acestora, direct sau indirect, către țara de destinație, se aplică numai articolul 51 alineatele (6) și (7) și articolul 53 alineatul (5).

(4)   Pentru transferurile de deșeuri din Antarctica în țări terțe, care tranzitează Uniunea, se aplică articolele 39 și 59.

(5)   Pentru transporturile de deșeuri efectuate exclusiv în interiorul unui stat membru, se aplică numai articolul 36.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.

„amestec de deșeuri” înseamnă deșeurile care provin din amestecul intenționat sau neintenționat a două sau mai multe deșeuri diferite care sunt:

(a)

enumerate la rubrici diferite în anexele III, IIIA, IIIB și IV sau, după caz, la liniuțe sau subliniuțe diferite ale acestor rubrici; sau

(b)

neclasificate la o rubrică unică în una dintre anexa III, IIIA, IIIB sau IV.

Deșeurile transferate într-un singur transfer de deșeuri, care cuprinde două sau mai multe deșeuri, în care fiecare deșeu este separat, nu constituie un amestec de deșeuri;

2.

„eliminare intermediară” înseamnă orice operațiune de eliminare enumerată la punctul D8, D9, D13, D14 sau D15 din anexa I la Directiva 2008/98/CE;

3.

„valorificare intermediară” înseamnă orice operațiune de valorificare enumerată la punctul R12 sau R13 din anexa II la Directiva 2008/98/CE;

4.

„buna gestionare din punctul de vedere al mediului” înseamnă adoptarea tuturor măsurilor practice prin care se asigură că deșeurile sunt gestionate astfel încât să se protejeze sănătatea umană, clima și mediul împotriva efectelor negative care pot fi cauzate de deșeurile respective;

5.

„destinatar” înseamnă orice persoană fizică sau juridică aflată sub jurisdicția națională a țării de destinație spre care se transferă deșeurile pentru valorificare sau eliminare;

6.

„notificator” înseamnă:

(a)

în cazul unui transfer care provine dintr-un stat membru, oricare dintre următoarele persoane fizice sau juridice aflate sub jurisdicția națională a statului membru respectiv, care efectuează sau intenționează să efectueze un transfer de deșeuri, astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (1), (2) sau (3), sau care organizează sau plănuiește să organizeze efectuarea unui astfel de transfer și căreia îi revine obligația de notificare:

(i)

producătorul inițial de deșeuri;

(ii)

noul producător de deșeuri care efectuează înainte de transfer operațiuni ce determină modificarea naturii sau a compoziției deșeurilor;

(iii)

un colector care, din diferite cantități mici din același tip de deșeuri colectate dintr-o varietate de surse, a constituit transferul de deșeuri care trebuie să înceapă dintr-un singur loc notificat;

(iv)

un comerciant sau un broker care acționează în numele oricăreia dintre persoanele menționate la punctul (i), (ii) sau (iii); sau

(v)

atunci când toate persoanele menționate la punctele (i)-(iv) nu sunt cunoscute sau sunt insolvabile, deținătorul de deșeuri;

(b)

în cazul unui import în Uniune sau al unui tranzit prin Uniune al deșeurilor care nu provin dintr-un stat membru, oricare dintre următoarele persoane fizice sau juridice aflate sub jurisdicția națională a țării de expediere, care efectuează sau intenționează să efectueze un transfer sau care organizează sau plănuiește să organizeze efectuarea unui transfer:

(i)

persoana desemnată de legislația țării de expediere;

(ii)

în absența unei persoane desemnate de legislația țării de expediere, deținătorul de deșeuri la momentul exportului;

7.

„persoană care organizează transferul” înseamnă oricare dintre următoarele persoane fizice sau juridice aflate sub jurisdicția națională a țării de expediere, care efectuează sau intenționează să efectueze un transfer, astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (4) sau (5), sau care organizează sau plănuiește să organizeze efectuarea unui astfel de transfer:

(i)

producătorul inițial de deșeuri;

(ii)

noul producător de deșeuri care desfășoară înainte de transfer operațiuni ce determină modificarea naturii sau a compoziției deșeurilor;

(iii)

un colector care, din diferite cantități mici din același tip de deșeuri colectate dintr-o varietate de surse, a constituit transferul care trebuie să înceapă dintr-un singur loc;

(iv)

un comerciant sau un broker care acționează în numele oricăreia dintre persoanele menționate la punctul (i), (ii) sau (iii); sau

(v)

atunci când toate persoanele menționate la punctele (i)-(iv) nu sunt cunoscute sau sunt insolvabile, deținătorul de deșeuri;

8.

„colector” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care efectuează colectarea deșeurilor, în sensul definiției de la articolul 3 punctul 10 din Directiva 2008/98/CE;

9.

„autoritate competentă” înseamnă:

(a)

în cazul unui stat membru, organismul desemnat de statul membru în cauză în temeiul articolului 75;

(b)

în cazul unei țări terțe care este parte la Convenția de la Basel din 22 martie 1989 privind controlul transporturilor transfrontaliere de deșeuri periculoase și al eliminării acestora (denumită în continuare „Convenția de la Basel”), organismul desemnat de țara respectivă ca autoritate competentă în sensul Convenției de la Basel, în conformitate cu articolul 5 din aceasta;

(c)

în cazul oricărei țări care nu este menționată la litera (a) sau (b), organismul desemnat ca autoritate competentă de țara sau regiunea în cauză sau, în absența unei astfel de desemnări, autoritatea de reglementare pentru țara sau regiunea, după caz, care are competență asupra unui transfer;

10.

„autoritate competentă de expediere” înseamnă autoritatea competentă pentru zona din care se inițiază sau din care se prevede să se inițieze un transfer;

11.

„autoritate competentă de destinație” înseamnă autoritatea competentă pentru zona către care se efectuează sau se prevede să se efectueze un transfer sau în care deșeurile sunt încărcate înainte de valorificarea sau eliminarea acestora într-o zonă care nu se află sub jurisdicția națională a niciunei țări;

12.

„autoritate competentă de tranzit” înseamnă autoritatea competentă a oricărei țări, alta decât cea a autorității competente de expediere sau de destinație, prin care se efectuează sau se prevede să se efectueze transferul;

13.

„țară de expediere” înseamnă orice țară din care se inițiază sau se prevede să se inițieze un transfer;

14.

„țară de destinație” înseamnă orice țară către care se efectuează sau către care se prevede să se efectueze un transfer în vederea valorificării, a eliminării sau a încărcării înainte de valorificare sau eliminare într-o zonă care nu se află sub jurisdicția națională a niciunei țări;

15.

„țară de tranzit” înseamnă orice țară, alta decât țara de expediere sau de destinație, prin care se efectuează sau se prevede să se efectueze un transfer;

16.

„zonă aflată sub jurisdicția națională a unei țări” înseamnă orice zonă terestră sau maritimă în care un stat își exercită responsabilitatea administrativă și de reglementare în conformitate cu dreptul internațional privind protecția sănătății umane sau a mediului;

17.

„țări și teritorii de peste mări” înseamnă țările și teritoriile de peste mări indicate în anexa II la TFUE;

18.

„birou vamal de export” înseamnă birou vamal de export în sensul definiției de la articolul 1 punctul 16 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 al Comisiei (39);

19.

„birou vamal de ieșire” înseamnă birou vamal de ieșire, astfel cum este stabilit în conformitate cu articolul 329 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei (40);

20.

„birou vamal de intrare” înseamnă birou vamal de primă intrare în sensul definiției de la articolul 1 punctul 15 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 al Comisiei;

21.

„import” înseamnă orice intrare de deșeuri în Uniune, excluzând tranzitul prin Uniune;

22.

„export” înseamnă orice ieșire de deșeuri din Uniune, excluzând tranzitul prin Uniune;

23.

„tranzit” înseamnă un transfer prin una sau mai multe țări, altele decât țara de expediere sau de destinație;

24.

„transport de deșeuri” înseamnă transportul de deșeuri rutier, feroviar, aerian, maritim sau pe căi navigabile interioare;

25.

„transfer” înseamnă un transport de deșeuri destinate valorificării sau eliminării de la locul de unde începe transportul până la primirea deșeurilor de către instalația care efectuează eliminarea sau valorificarea în țara de destinație și efectuat sau prevăzut să se efectueze:

(a)

între o țară și altă țară;

(b)

între o țară și o țară sau un teritoriu de peste mări sau altă zonă aflată sub protecția țării respective;

(c)

între o țară și orice zonă geografică care nu aparține niciunei țări în conformitate cu dreptul internațional;

(d)

între o țară și Antarctica;

(e)

dintr-o țară prin oricare dintre zonele menționate la literele (a)-(d);

(f)

în interiorul unei țări prin oricare dintre zonele menționate la literele (a)-(d) și care începe și se încheie în aceeași țară; sau

(g)

dintr-o zonă geografică care nu se află sub jurisdicția națională a niciunei țări către o altă țară;

26.

„transfer ilegal” reprezintă orice transfer efectuat:

(a)

fără notificarea autorităților competente în cauză în temeiul prezentului regulament;

(b)

fără acordul autorităților competente în cauză în temeiul prezentului regulament;

(c)

cu acordul autorităților competente în cauză în temeiul prezentului regulament, obținut prin falsificare, declarații false sau fraudă;

(d)

într-un mod care nu corespunde informațiilor conținute în documentul de notificare sau cu informațiile conținute în sau care trebuie comunicate în documentul de circulație, cu excepția cazurilor în care există erori materiale minore în notificare sau în documentul de circulație;

(e)

într-un mod care determină valorificarea sau eliminarea prin încălcarea dreptului Uniunii sau a dreptului internațional;

(f)

cu încălcarea articolului 4 alineatul (1), a articolului 4 alineatul (3) sau a articolelor 37, 39, 40, 45, 46, 48, 49, 50 sau 52;

(g)

într-un mod care, în ceea ce privește transferurile de deșeuri menționate la articolul 4 alineatele (4) și (5), nu este în conformitate cu cerințele menționate la articolul 18 alineatele (2), (4), (6) și (10) sau cu informațiile conținute sau care trebuie comunicate în documentul din anexa VII, cu excepția cazului în care există erori materiale minore în documentul din anexa VII;

27.

„control” înseamnă orice acțiune întreprinsă de o autoritate pentru a verifica respectarea cerințelor stabilite în prezentul regulament;

28.

„ierarhia deșeurilor” înseamnă ierarhia deșeurilor prevăzută la articolul 4 din Directiva 2008/98/CE;

29.

„traseu” înseamnă punctul de ieșire din fiecare țară în cauză și punctul de intrare în aceasta, inclusiv birourile vamale de intrare, de ieșire și de export;

30.

„rută” înseamnă itinerarul dintre locul din țara de expediere în care începe transferul, trecând prin punctul de ieșire și punctul de intrare în fiecare țară în cauză, până la instalația de tratare din țara de destinație.

În plus, se aplică definițiile termenilor „deșeuri”, „deșeuri periculoase”, „producător de deșeuri”, „deținător de deșeuri”, „comerciant”, „broker”, „gestionarea deșeurilor”, „reutilizare”, „tratare”, „valorificare”, „pregătire pentru reutilizare”, „reciclare” și „eliminare” prevăzute la articolul 3 punctele 1, 2, 5-9, 13-15, 16, 17 și, respectiv, 19 din Directiva 2008/98/CE.

TITLUL II

TRANSFERURI ÎN INTERIORUL UNIUNII CU SAU FĂRĂ TRANZIT PRIN ȚĂRI TERȚE

Articolul 4

Cadru procedural general

(1)   Se interzic transferurile tuturor deșeurilor destinate eliminării, cu excepția cazului în care se obține acordul în conformitate cu articolul 11. Pentru a obține acordul în conformitate cu articolul 11 pentru un transfer de deșeuri destinate eliminării, se aplică procedura de notificare și acord scris prealabil prevăzută în capitolul 1.

(2)   Transferurile ce vizează următoarele deșeuri destinate valorificării sunt supuse procedurii de notificare și acord scris prealabil prevăzute în capitolul 1:

(a)

deșeurile indicate în anexa IV;

(b)

deșeurile care nu sunt clasificate la o singură rubrică din anexa III, anexa IIIB sau anexa IV;

(c)

amestecurile de deșeuri, cu excepția cazului în care sunt incluse în anexa IIIA;

(d)

deșeuri clasificate ca fiind periculoase în lista deșeurilor stabilită în temeiul articolului 7 din Directiva 2008/98/CE;

(e)

deșeurile indicate în anexa III sau în anexa IIIB și amestecurile de deșeuri indicate în anexa IIIA contaminate cu alte materiale în măsura în care:

(i)

măresc riscurile asociate deșeurilor suficient de mult încât acestea să devină adecvate pentru supunerea la procedura de notificare și acord scris prealabil, atunci când se ține seama de lista deșeurilor menționată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE, precum și de caracteristicile periculoase indicate în anexa III la directiva respectivă; sau

(ii)

împiedică valorificarea deșeurilor într-un mod care asigură protecția mediului;

(f)

deșeurile sau amestecurile de deșeuri care conțin sau sunt contaminate cu poluanți organici persistenți în sensul Regulamentului (UE) 2019/1021 în cantități care ating sau depășesc limita de concentrație indicată în anexa IV la regulamentul respectiv, care nu sunt clasificate ca fiind deșeuri periculoase.

(3)   Alineatul (2) se aplică transferurilor de deșeuri municipale mixte colectate din gospodării private, de la alți producători de deșeuri sau din ambele surse, precum și transferurilor de deșeuri municipale mixte care au făcut obiectul unei operațiuni de tratare a deșeurilor care nu le-a modificat substanțial proprietățile, de exemplu, inclusiv combustibili alternativi obținuți din deșeuri municipale mixte, în cazul în care deșeurile respective sunt destinate unor operațiuni de valorificare. Se interzic transferurile de astfel de deșeuri destinate eliminării.

(4)   Transferurile ce vizează următoarele deșeuri destinate valorificării sunt supuse cerințelor generale de informare prevăzute la articolul 18, în cazul în care cantitatea de deșeuri transferate depășește 20 kg:

(a)

deșeurile indicate în anexa III sau anexa IIIB;

(b)

amestecurile de deșeuri, în măsura în care compoziția amestecurilor nu afectează valorificarea lor într-un mod care asigură protecția mediului și în măsura în care amestecurile respective sunt incluse în anexa IIIA.

(5)   Prin derogare de la articolul 4 alineatele (1) și (2), transferurile de deșeuri destinate în mod explicit analizelor de laborator sau testelor de tratare experimentală realizate în vederea evaluării caracteristicilor fizice sau chimice ale deșeurilor sau în vederea stabilirii caracterului lor adecvat pentru valorificare sau eliminare fac obiectul cerințelor generale de informare prevăzute la articolul 18, în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:

(a)

cantitatea de deșeuri nu depășește cantitatea rezonabilă necesară în vederea realizării analizei sau a testului în fiecare caz în parte, dar nu peste 250 kg sau orice cantitate mai mare convenită de la caz la caz de către autoritățile competente de expediere și de destinație și de către persoana care organizează transferul;

(b)

în cazul în care persoana care organizează transferul cere o cantitate mai mare de 250 kg, persoana respectivă transmite informațiile cuprinse în anexa VII, în măsura posibilului, autorităților competente de expediere și de destinație, împreună cu explicația justificată a motivului pentru care această cantitate mai mare este necesară pentru efectuarea analizei sau a testului.

CAPITOLUL 1

Notificare și acord scris prealabil

Articolul 5

Notificare

(1)   În cazul în care un notificator intenționează să transfere deșeurile menționate la articolul 4 alineatul (1), (2) sau (3), notificatorul transmite o notificare scrisă prealabilă (denumită în continuare „notificarea”) tuturor autorităților competente în cauză.

Un notificator menționat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctele (ii), (iii) și (iv) poate depune o notificare numai atunci când a obținut o autorizație sau este înregistrat în conformitate cu capitolul IV din Directiva 2008/98/CE.

În cazul în care un notificator transmite o notificare generală pentru mai multe transferuri, astfel cum se menționează la articolul 13, notificatorul trebuie să respecte, de asemenea, cerințele prevăzute la articolul respectiv.

În cazul în care un transfer este destinat unei instalații care a primit un acord prealabil în temeiul articolului 14, se aplică cerințele de procedură de la alineatele (12), (14), (15) și (16) din articolul respectiv.

În cazul în care un transfer este destinat valorificării intermediare sau eliminării intermediare, se aplică, de asemenea, articolul 15.

(2)   Notificarea include următoarele documente:

(a)

documentul de notificare prevăzut în anexa IA (denumit în continuare „documentul de notificare”);

(b)

documentul de circulație prevăzut în anexa IB (denumit în continuare „documentul de circulație”).

Notificatorul furnizează informațiile prevăzute în documentul de notificare și, dacă este cazul, informațiile prevăzute în documentul de circulație.

În cazul în care notificatorul nu este producătorul inițial de deșeuri menționat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (i), notificatorul se asigură că producătorul inițial de deșeuri sau una dintre persoanele menționate la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (ii), (iii) sau (v) semnează, de asemenea, dacă este posibil, documentul de notificare. Un comerciant sau un broker se asigură că deține o autorizație scrisă din partea uneia dintre persoanele menționate la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (i), (ii) sau (iii) pentru a acționa în numele acesteia și că autorizația scrisă respectivă este inclusă în notificare.

(3)   Documentul de notificare sau o anexă la acesta conține informațiile și documentația menționate în anexa II partea 1. Documentul de circulație sau o anexă la acesta conține informațiile și documentația menționate în anexa II partea 2, în măsura posibilului în momentul notificării.

(4)   La cererea oricăreia dintre autoritățile competente în cauză, notificatorul le transmite tuturor autorităților competente în cauză informațiile și documentele necesare în temeiul alineatului (3), precum și informațiile și documentele suplimentare prevăzute în anexa II partea 3. Autoritatea competentă care a formulat cererea informează celelalte autorități competente în cauză de cererea respectivă.

(5)   Se consideră că o notificare este efectuată în mod corespunzător după ce autoritatea competentă de expediere constată că documentul de notificare și documentul de circulație au fost completate în conformitate cu alineatele (3) și (4).

(6)   Se consideră că o notificare este efectuată în mod corespunzător după ce toate autoritățile competente în cauză constată că documentul de notificare și documentul de circulație au fost completate în conformitate cu alineatele (3) și (4) sau după ce au fost primite toate informațiile și documentația pe care le-au cerut în conformitate cu alineatul (4).

(7)   Notificatorul transmite o copie a contractului încheiat în conformitate cu articolul 6 și o declarație care certifică existența acestuia în conformitate cu anexa IA autorităților competente în cauză la data notificării.

(8)   Notificatorul furnizează o declarație care atestă constituirea unei garanții financiare sau a unei asigurări echivalente în conformitate cu articolul 7 prin completarea părții corespunzătoare din documentul de notificare.

Garanția financiară sau asigurarea echivalentă menționată la articolul 7 sau, în cazul în care autoritățile competente în cauză permit acest lucru, o declarație care atestă existența acesteia în conformitate cu formularul prevăzut în anexa IA se furnizează autorităților competente în cauză ca parte din documentul de notificare la data notificării.

Prin derogare de la al doilea paragraf, documentația menționată în paragraful respectiv poate fi furnizată, în cazul în care autoritățile competente în cauză permit acest lucru, cel târziu în momentul completării documentului de circulație în conformitate cu articolul 16 alineatul (2).

(9)   Notificarea acoperă transferul de la locul de la care începe transferul și acoperă orice valorificare intermediară sau definitivă sau eliminare intermediară sau definitivă.

În cazul în care se desfășoară o valorificare intermediară sau definitivă ulterioară sau o eliminare intermediară sau definitivă ulterioară într-o altă țară decât prima țară de destinație, valorificarea definitivă sau eliminarea definitivă și locul în care are loc valorificarea sau eliminarea se indică în notificare și se aplică articolul 15 alineatul (7).

(10)   În documentul de notificare și în documentul de circulație se precizează un singur cod de identificare a deșeurilor, menționat în anexa III, anexa IIIA, anexa IIIB sau anexa IV. În cazurile în care deșeurile nu sunt clasificate la o singură rubrică fie din anexa III, fie din anexa IIIB, fie din anexa IV, în documentul de notificare și în documentul de circulație se menționează un singur cod de identificare a deșeurilor din lista deșeurilor menționată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE, cu excepția:

(a)

deșeurilor care nu sunt clasificate la o singură rubrică fie din anexa III, fie din anexa IIIB, fie din anexa IV, care pot fi specificate cu ajutorul mai multor coduri de identificare a deșeurilor din lista deșeurilor menționată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE, atunci când toate deșeurile care fac obiectul notificării au caracteristici fizice și chimice similare în esență, dar nu sunt amestecuri de deșeuri; sau

(b)

amestecurilor de deșeuri care nu sunt clasificate la o singură rubrică fie din anexa III, fie din anexa IIIA, fie din anexa IIIB, fie din anexa IV, pentru care se menționează codul de identificare a deșeurilor din lista deșeurilor menționată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE și codul de identificare a deșeurilor fie din anexa III, fie din anexa IIIB, fie din anexa IV pentru fiecare fracțiune de deșeuri în ordinea importanței, în documentul de notificare și în documentul de circulație sau, în cazul în care aceste coduri de identificare nu sunt disponibile pentru toate fracțiunile, se menționează în documentul de notificare sau în documentul de circulație codul de identificare a deșeurilor din lista deșeurilor menționată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE pentru amestec, precum și pentru fiecare fracțiune de deșeuri în ordinea importanței.

(11)   Deșeurile sau amestecurile de deșeuri menționate în conformitate cu alineatul (10) de la prezentul articol pot fi detaliate mai mult prin transmiterea codurilor corespunzătoare de identificare a deșeurilor din lista deșeurilor menționată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE și a altor coduri de identificare relevante.

Articolul 6

Contract

(1)   Transferurile de deșeuri pentru care este necesară o notificare fac obiectul încheierii unui contract între notificator și destinatar pentru valorificarea sau eliminarea deșeurilor. În cazul în care destinatarul nu este operatorul instalației de valorificare sau eliminare a deșeurilor notificate, contractul este, de asemenea, semnat de operatorul instalației.

(2)   Contractul menționat la alineatul (1) se încheie și trebuie să producă efecte la data notificării și rămâne în vigoare pe toată durata transferului, până la emiterea unui certificat în conformitate cu articolul 15 alineatul (5), articolul 16 alineatul (6) sau, după caz, articolul 15 alineatul (4).

Contractul trebuie să fie conform cu documentul de notificare și documentul de circulație corespunzător și să conțină cel puțin informații privind notificatorul, destinatarul și instalația, identitatea persoanelor care reprezintă fiecare parte, numărul de notificare, denumirea și compoziția deșeului, codurile de identificare a deșeurilor, cantitatea de deșeuri care face obiectul contractului, operația de valorificare sau eliminare și perioada de valabilitate a contractului.

(3)   Contractul cuprinde următoarele obligații:

(a)

pentru notificator: să preia deșeurile sau, după caz, să asigure valorificarea sau eliminarea acestora într-un mod alternativ, în conformitate cu articolul 22 și cu articolul 25 alineatul (2) sau (3), în cazul în care transferul, valorificarea sau eliminarea deșeurilor nu a fost efectuat(ă) astfel cum s-a prevăzut sau în cazul în care transferul este ilegal;

(b)

pentru destinatar: să valorifice sau să elimine deșeurile în conformitate cu articolul 25 alineatul (8), în cazul în care transferul este ilegal;

(c)

pentru instalația în care se valorifică sau se elimină deșeurile: să furnizeze, în conformitate cu articolul 16 alineatul (6), un certificat care să ateste că deșeurile au fost valorificate sau eliminate în conformitate cu acordurile date pentru notificarea respectivă, cu condițiile sub care au fost date acordurile respective și cu prezentul regulament.

(4)   În cazul în care deșeurile sunt destinate valorificării sau eliminării intermediare, contractul cuprinde următoarele obligații suplimentare:

(a)

pentru instalație: să furnizeze, în conformitate cu articolul 15 alineatul (4) și, după caz, cu articolul 15 alineatul (5), certificatul sau certificatele eliberat(e) de instalația sau instalațiile care efectuează operațiunea sau operațiunile de valorificare definitivă sau eliminare definitivă, care să ateste că toate deșeurile primite în conformitate cu acordurile date pentru notificarea respectivă, cu condițiile sub care au fost date acordurile respective și cu prezentul regulament au fost valorificate sau eliminate, specificând, dacă este posibil, cantitatea și tipul de deșeuri care fac obiectul fiecărui certificat;

(b)

pentru destinatar: să transmită, după caz, o notificare autorității competente inițiale a țării inițiale de expediere, în conformitate cu articolul 15 alineatul (8).

(5)   În cazul în care deșeurile sunt transferate între două unități aflate sub controlul aceleiași entități juridice, contractul menționat la alineatul (1) poate fi înlocuit cu o declarație a respectivei entități juridice. Declarația respectivă se referă la obligațiile menționate la alineatul (3).

Articolul 7

Garanția financiară sau asigurarea echivalentă

(1)   Transferurile pentru care este necesară o notificare fac obiectul cerinței de constituire a unei garanții financiare sau a unei asigurări echivalente, care să acopere toate elementele următoare:

(a)

costurile pentru transportul de deșeuri;

(b)

costurile de valorificare sau de eliminare a acestora, inclusiv pentru orice operațiune intermediară necesară;

(c)

cheltuielile de depozitare pentru 90 de zile.

(2)   Garanția financiară sau asigurarea echivalentă acoperă costurile generate în contextul tuturor situațiilor următoare:

(a)

în care transferul, valorificarea sau eliminarea nu pot fi efectuate astfel cum s-a prevăzut, în conformitate cu articolul 22;

(b)

în care transferul, valorificarea sau eliminarea sunt ilegale, în conformitate cu articolul 25.

(3)   Garanția financiară sau asigurarea echivalentă se constituie de notificator sau de o altă persoană fizică sau juridică care acționează în numele notificatorului și produce efecte la data notificării sau, în cazul în care autoritatea competentă care aprobă garanția financiară sau asigurarea echivalentă permite acest lucru, cel târziu la data completării documentului de circulație în conformitate cu articolul 16 alineatul (2). Garanția financiară sau asigurarea echivalentă se aplică pentru transfer cel târziu la data începerii transferului.

(4)   Autoritatea competentă de expediere aprobă garanția financiară sau asigurarea echivalentă, inclusiv forma, conținutul și valoarea acoperită.

(5)   Garanția financiară sau asigurarea echivalentă este valabilă pentru și acoperă transferul și efectuarea operațiunilor de valorificare sau de eliminare.

Garanția financiară sau asigurarea echivalentă se eliberează atunci când autoritatea competentă care a aprobat-o a primit certificatul menționat la articolul 16 alineatul (6) sau, după caz, certificatul menționat la articolul 15 alineatul (5) în ceea ce privește valorificarea intermediară sau eliminarea intermediară.

(6)   Prin derogare de la alineatul (5), în cazul în care deșeurile sunt destinate valorificării intermediare sau eliminării intermediare și se efectuează o valorificare ulterioară sau o eliminare ulterioară în țara de destinație, autoritățile competente de expediere și destinație pot conveni că garanția financiară sau asigurarea echivalentă urmează a fi eliberată după ce autoritatea competentă în cauză a primit certificatul menționat la articolul 15 alineatul (4). În acest caz, autoritatea competentă care decide să elibereze garanția financiară sau asigurarea echivalentă informează imediat celelalte autorități competente vizate despre decizia sa și orice transfer ulterior către o instalație de valorificare sau de eliminare face obiectul unei noi garanții financiare sau asigurări echivalente, cu excepția cazului în care autoritatea competentă de destinație nu solicită o astfel de garanție financiară sau asigurare echivalentă. În aceste circumstanțe, autoritatea competentă de destinație este responsabilă pentru obligațiile care decurg în cazul preluării deșeurilor atunci când transferul nu poate fi finalizat sau valorificarea ulterioară sau eliminarea ulterioară nu poate fi finalizat(ă) astfel cum s-a prevăzut, în conformitate cu articolul 22, sau în cazul unui transfer ilegal, în conformitate cu articolul 25.

(7)   Autoritatea competentă din Uniune care a aprobat garanția financiară sau asigurarea echivalentă are acces la garanția sau asigurarea respectivă și utilizează fondurile, inclusiv pentru plățile către alte autorități implicate, pentru a îndeplini obligațiile care decurg din articolele 24 și 26.

(8)   În cazul unei notificări generale în temeiul articolului 13, se poate constitui o garanție financiară sau o asigurare echivalentă care să acopere părți ale notificării generale, în locul uneia care să acopere integral notificarea generală. În astfel de cazuri, garanția financiară sau asigurarea echivalentă se aplică pentru părțile transferului notificat pe care îl vizează cel târziu la momentul completării documentului de circulație în conformitate cu articolul 16 alineatul (2).

(9)   Garanția financiară sau asigurarea echivalentă menționată la prezentul articol alineatul (8) se eliberează atunci când autoritatea competentă care a aprobat-o primește certificatul menționat la articolul 16 alineatul (6) sau, după caz, la articolul 15 alineatul (5) în ceea ce privește valorificarea intermediară sau eliminarea intermediară pentru deșeuri. Alineatul (6) de la prezentul articol se aplică mutatis mutandis.

(10)   Comisia evaluează fezabilitatea stabilirii unei metode de calcul simple, bazate pe riscuri și armonizate pentru determinarea cuantumului garanțiilor financiare sau al asigurărilor echivalente și, dacă este cazul, adoptă un act de punere în aplicare în vederea stabilirii unei astfel de metode simple, bazate pe riscuri și armonizate de calcul. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 81 alineatul (2).

La efectuarea evaluării menționate la primul paragraf, Comisia ține seama, printre altele, de normele relevante ale statelor membre referitoare la calculul garanției financiare sau al asigurării echivalente menționate la prezentul articol.

Articolul 8

Solicitări de informații și documentație de către autoritățile competente în cauză

(1)   În cazul în care se consideră că notificarea nu este efectuată în mod corespunzător astfel cum se menționează la articolul 5 alineatul (5), autoritatea competentă de expediere solicită notificatorului informații și documentație în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) și, după caz, cu articolul 5 alineatul (4).

(2)   Solicitarea de informații și documentație menționată la primul alineat se transmite notificatorului cat mai curând posibil, dar cel târziu în termen de 10 zile lucrătoare de la transmiterea notificării.

(3)   Notificatorul furnizează informațiile și documentația menționate la alineatul (1) cat mai curând posibil și cel târziu în termen de 10 zile lucrătoare de la solicitarea autorității competente de expediere. La cererea notificatorului, autoritatea competentă de expediere poate prelungi acest termen cu o perioadă rezonabilă, dacă notificatorul oferă o explicație în care prezintă motivele pentru care o astfel de prelungire este necesară în vederea furnizării informațiilor și documentației solicitate.

(4)   În cazul în care, după expirarea termenului menționat la alineatul (3), autoritatea competentă de expediere încă consideră că notificarea nu a fost efectuată în mod corespunzător, astfel cum se menționează la articolul 5 alineatul (5), sau că informațiile și documentele suplimentare menționate la articolul 5 alineatul (4) sunt în continuare necesare, aceasta poate, cât mai curând posibil și în termen de cel mult șapte zile lucrătoare de la expirarea termenului menționat la alineatul (3), să transmită încă două cereri de informații și documentație din partea notificatorului în conformitate cu alineatul (2). Alineatul (3) se aplică oricărei astfel de cereri mutatis mutandis.

(5)   Autoritatea competentă de expediere poate decide că notificarea nu este valabilă și nu mai este prelucrată în continuare, în cazul în care informațiile și documentația furnizate nu sunt suficiente sau în cazul în care notificatorul nu a furnizat nicio informație în termenul menționat la alineatul (3) sau, în cazul în care a fost depusă o primă cerere în temeiul alineatului (4), în termenul menționat la alineatul respectiv.

Autoritatea competentă de expediere decide că notificarea nu este valabilă și nu mai urmează să fie prelucrată în continuare, în cazul în care informațiile și documentația furnizate în urma cererii finale formulate în conformitate cu alineatul (4) nu sunt suficiente sau în cazul în care notificatorul nu a furnizat nicio informație în termenul menționat la alineatul (4).

Autoritatea competentă de expediere informează notificatorul și celelalte autorități competente în cauză cu privire la decizia sa în temeiul prezentului alineat cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de șapte zile lucrătoare de la expirarea termenului menționat la alineatul (3) sau, după caz, la alineatul (4).

(6)   În cazul în care autoritatea competentă de expediere consideră că notificarea a fost efectuată în mod corespunzător, astfel cum se menționează la articolul 5 alineatul (5), aceasta informează notificatorul și celelalte autorități competente în cauză cu privire la aceasta, cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 10 zile lucrătoare de la transmiterea notificării efectuate în mod corespunzător sau în termen de șapte zile lucrătoare de la expirarea termenului menționat la alineatul (3) sau, după caz, la alineatul (4).

(7)   În cazul în care autoritatea competentă de destinație sau orice autoritate competentă de tranzit consideră că sunt necesare informații și documentație în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) sau informații și documentație suplimentare, astfel cum se menționează la articolul 5 alineatul (4), aceasta solicită notificatorului informațiile și documentația respectivă și informează celelalte autorități competente cu privire la solicitarea respectivă cât mai curând posibil, dar cel târziu în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii informațiilor menționate la alineatul (6).

(8)   Notificatorul furnizează informațiile și documentația menționate la alineatul (7) cât mai curând posibil, dar cel târziu în termen de 10 zile lucrătoare de la solicitarea autorității competente în cauză.

Dacă notificatorul solicită acest lucru, autoritatea competentă în cauză poate prelungi termenul menționat la primul paragraf cu o perioadă rezonabilă, dacă notificatorul oferă o explicație în care prezintă motivele pentru care o astfel de prelungire este necesară în vederea furnizării informațiilor și documentației solicitate.

(9)   În cazul în care autoritatea competentă de destinație sau orice autoritate competentă de tranzit consideră că sunt încă necesare informații și documente în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) sau informații și documentație suplimentare în conformitate cu articolul 5 alineatul (4), autoritatea competentă în cauză poate, cât mai curând posibil, și în termen de șapte zile lucrătoare de la expirarea termenului menționat la alineatul (8), să transmită încă două cereri de informații și documentație din partea notificatorului în conformitate cu alineatul (7). Alineatul (8) se aplică mutatis mutandis oricărei astfel de cereri.

(10)   Autoritatea competentă de destinație sau orice autoritate competentă de tranzit poate decide că notificarea nu este valabilă și numai este prelucrată în continuare, în cazul în care informațiile și documentația furnizate nu sunt suficiente sau dacă notificatorul nu a furnizat nicio informație în termenul menționat la alineatul (8) sau, în cazul în care a fost depusă o primă cerere în temeiul alineatului (9), în termenul menționat la alineatul respectiv.

Autoritatea competentă de destinație sau orice autoritate competentă de tranzit decide că notificarea nu este valabilă și nu mai este prelucrată în continuare, în cazul în care informațiile și documentația furnizate în urma cererii finale formulate în conformitate cu alineatul (8) nu sunt suficiente sau în cazul în care notificatorul nu a furnizat nicio informație în termenul menționat la alineatul (8).

Autoritatea competentă de destinație sau orice autoritate competentă de tranzit informează notificatorul și celelalte autorități competente în cauză cu privire la decizia sa în temeiul prezentului alineat, cât mai curând posibil, dar cel târziu în termen de șapte zile lucrătoare de la expirarea termenului menționat la alineatul (8) sau, după caz, la alineatul (9).

(11)   Autoritatea competentă de destinație sau orice autoritate competentă de tranzit informează notificatorul și celelalte autorități competente în cauză că este mulțumită de notificarea efectuată în mod corespunzător, cât mai curând posibil și în termen de cel mult trei zile lucrătoare de la primirea informațiilor menționate la alineatul (6) sau că este mulțumită de informații și de documentație, cât mai curând posibil și nu mai târziu de trei zile lucrătoare de la data la care notificatorul a furnizat informațiile și documentația solicitate în temeiul alineatului (8) și, după caz, al alineatului (9).

(12)   În cazul în care notificarea a fost completată în mod corespunzător, astfel cum se menționează la articolul 5 alineatul (6), ținând seama de informațiile menționate la alineatul (11), autoritatea competentă de destinație informează imediat notificatorul și autoritatea competentă de expediere și orice autoritate competentă de tranzit în cauză.

(13)   În cazul în care, în termen de 30 de zile lucrătoare de la ziua transmiterii notificării sau a furnizării informațiilor și documentației în conformitate cu alineatul (3) sau (4), autoritatea competentă de expediere nu a acționat în conformitate cu alineatul (1), (5) sau (6), aceasta furnizează notificatorului, la cerere, o explicație motivată.

În cazul în care, în termen de 30 de zile lucrătoare de la expirarea termenului menționat la alineatul (7) sau de la furnizarea informațiilor și a documentelor în conformitate cu alineatul (8) sau (9), autoritatea competentă de destinație sau orice autoritate competentă de tranzit nu a acționat în conformitate cu alineatul (7) sau cu alineatul (9), (10), (11) sau (12), aceasta furnizează notificatorului, la cerere, o explicație motivată.

Articolul 9

Acordul autorităților competente și termene pentru transfer, valorificare sau eliminare

(1)   Autoritățile competente de destinație, de expediere și de tranzit au la dispoziție 30 de zile de la data la care notificatorul a fost informat în conformitate cu articolul 8 alineatul (12) că notificarea a fost completată în mod corespunzător, pentru a lua una dintre următoarele decizii, care trebuie să fie motivată în mod corespunzător, cu privire la transfer:

(a)

a da un acord necondiționat;

(b)

a da un acord condiționat, în conformitate cu articolul 10;

(c)

a ridica obiecții, în conformitate cu articolul 12;

(d)

a nu-și da acordul, în cazul în care condițiile menționate la articolul 11 nu sunt îndeplinite.

Prin derogare de la primul paragraf, autoritatea competentă de expediere poate lua o decizie în conformitate cu primul paragraf litera (c) sau (d), după primirea notificării și înainte de a considera că aceasta a fost efectuată în mod corespunzător, dacă este evident că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 11 sau dacă există motive pentru a formula obiecții în conformitate cu articolul 12.

Prin derogare de la primul paragraf, o autoritate competentă în cauză poate lua o decizie în conformitate cu primul paragraf litera (c) sau (d), înainte de data la care notificatorul a fost informat în conformitate cu articolul 8 alineatul (12), după ce notificarea a fost efectuată în mod corespunzător, astfel cum se menționează la articolul 5 alineatul (5).

În cazul în care nu se formulează nicio obiecție în termenul de 30 de zile menționat la primul paragraf, se poate prezuma că autoritățile competente de tranzit și-au dat acordul tacit în această privință.

(2)   Autoritățile competente de expediere, de destinație și, după caz, de tranzit informează notificatorul cu privire la decizia adoptată și motivarea acesteia în termenul de 30 de zile menționat la alineatul (1) primul paragraf și informează celelalte autorități competente în cauză despre decizia respectivă. Autoritatea competentă informează imediat notificatorul și celelalte autorități competente în cauză cu privire la deciziile luate în conformitate cu alineatul (1) al doilea și al treilea paragraf.

Acordurile tacite menționate la alineatul (1) al patrulea paragraf sunt valabile pentru perioada indicată în acordul scris acordat în conformitate cu primul paragraf de către autoritatea competentă de destinație.

În cazul în care, în termen de 30 de zile de la data la care notificatorul, autoritatea competentă de expediere sau o autoritate competentă de tranzit în cauză a fost informată în conformitate cu articolul 8 alineatul (12), oricare dintre autoritățile competente în cauză care nu a luat o decizie în conformitate cu alineatul (1) primul paragraf furnizează notificatorului, la cerere, o explicație motivată.

(3)   În cazul în care un notificator transmite o notificare, în conformitate cu articolul 5 și, după caz, cu articolul 13, privind un transfer care, în comparație cu o notificare aprobată, vizează același tip de deșeuri din același loc din țara de expediere către același destinatar și aceeași instalație și în cazul în care țările de tranzit, dacă există, sunt aceleași, autoritățile competente în cauză iau în considerare orice informații transmise anterior în conformitate cu articolul 5 alineatele (2), (3) și (4) sau cu articolul 13 alineatele (2) și (3) și iau o decizie în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol cât mai curând posibil.

(4)   Acordul scris în legătură cu un transfer expiră la cea mai timpurie dată de la sfârșitul perioadelor de valabilitate menționată de autoritățile competente în cauză. Acesta nu vizează o perioadă mai mare de un an.

(5)   Transferul este efectuat numai după îndeplinirea cerințelor prevăzute la articolul 16 alineatele (1) și (2) și pe parcursul perioadei de valabilitate a acordului tacit sau scris al tuturor autorităților competente în cauză, în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol. Deșeurile trebuie să fi fost primite de instalația de valorificare sau eliminare înainte de sfârșitul perioadei de valabilitate a acordului tacit sau scris al tuturor autorităților competente în cauză.

(6)   Valorificarea sau eliminarea deșeurilor aferente unui transfer se încheie în termen de cel mult un an de la primirea deșeurilor de către instalația care valorifică sau elimină deșeurile, cu excepția cazului în care autoritățile competente în cauză prevăd o perioadă de timp mai scurtă în decizia acestora.

(7)   Autoritățile competente în cauză își retrag acordul tacit sau scris, la cererea notificatorului sau în cazul în care au cunoștință de oricare dintre circumstanțele de mai jos:

(a)

compoziția deșeurilor nu corespunde notificării;

(b)

condițiile impuse transferului nu sunt respectate;

(c)

deșeurile nu sunt valorificate sau eliminate în conformitate cu autorizația instalației care efectuează valorificarea sau eliminarea;

(d)

deșeurile urmează să fie sau au fost deja transferate, valorificate sau eliminate într-un mod care nu este conform cu informațiile furnizate în documentele de notificare și de circulație sau anexate la acestea;

(e)

încetarea garanției financiare;

(f)

încetarea contractului.

(8)   Autoritatea competentă în cauză informează notificatorul, celelalte autorități competente în cauză și destinatarul cu privire la orice retragere a acordului, inclusiv cu privire la motivul retragerii.

(9)   În cazul în care acordul oricăreia dintre autoritățile competente în cauză este retras în conformitate cu alineatul (7) de la prezentul articol, transferul sau tratarea deșeurilor nu este autorizat(ă), după caz, să continue și se aplică articolul 22 sau 25, după caz.

Articolul 10

Condiții pentru emiterea acordului în legătură cu un transfer

(1)   Autoritățile competente de expediere, de destinație și de tranzit pot stabili, în termenul de 30 de zile menționat la articolul 9 alineatul (1), condiții sub care își dau acordul în legătură cu un transfer notificat. Astfel de condiții se motivează corespunzător și pot avea la bază unul sau mai multe dintre condițiile enumerate la articolul 11 sau dintre motivele indicate la articolul 12.

(2)   Autoritățile competente de expediere, de destinație și de tranzit pot stabili, de asemenea, în termenul de 30 de zile menționat la articolul 9 alineatul (1), condiții privind transportul de deșeuri pe teritoriul aflat sub jurisdicția lor națională. Aceste condiții de transport nu pot fi mai stricte decât cele stabilite pentru transportul de deșeuri efectuat integral pe teritoriul aflat sub jurisdicția națională a acestora și țin seama în mod corespunzător de acordurile existente, în special de acordurile internaționale aplicabile.

(3)   Autoritățile competente de expediere, de destinație și de tranzit pot stabili, de asemenea, în termenul de 30 de zile menționat la articolul 9 alineatul (1), o condiție pe baza căreia acordul lor se consideră retras în cazul în care garanția financiară sau asigurarea echivalentă nu este aplicabilă cel târziu la data completării documentului de circulație în temeiul articolului 16 alineatul (2), în conformitate cu articolul 7 alineatul (3).

(4)   Condițiile se specifică în documentul de notificare sau se anexează la acesta de către autoritatea competentă care le stabilește.

(5)   Autoritatea competentă de destinație poate stabili, de asemenea, în termenul de 30 de zile menționat la articolul 9 alineatul (1), o condiție conform căreia instalația care primește deșeurile trebuie să păstreze o evidență periodică a intrărilor, a ieșirilor și/sau a soldurilor în legătură cu deșeurile și operațiunile aferente de valorificare sau de eliminare, astfel cum se specifică în notificare și pe parcursul perioadei de valabilitate a notificării. Evidențele respective se semnează de o persoană responsabilă din punct de vedere legal pentru instalația respectivă și se transmit autorității competente de destinație în termen de o lună de la data încheierii operațiunii notificate de valorificare sau de eliminare.

Articolul 11

Condițiile aplicabile transferurilor de deșeuri destinate eliminării

(1)   În cazul în care se transmite o notificare cu privire la un transfer de deșeuri destinate eliminării în conformitate cu articolul 5, autoritățile competente de expediere și de destinație nu își dau acordul în legătură cu transferul respectiv, în termenul de 30 de zile menționat la articolul 9 alineatul (1), decât dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)

notificatorul demonstrează că:

(i)

deșeurile nu pot fi valorificate într-un mod fezabil din punct de vedere tehnic și viabil din punct de vedere economic sau trebuie eliminate ca urmare a obligațiilor legale prevăzute de dreptul Uniunii sau de dreptul internațional;

(ii)

deșeurile nu pot fi eliminate într-un mod fezabil din punct de vedere tehnic și viabil din punct de vedere economic în țara în care au fost generate;

(iii)

transferul sau eliminarea planificată este în conformitate cu ierarhia deșeurilor și cu principiile proximității și autonomiei, astfel cum sunt prevăzute în Directiva 2008/98/CE, și că deșeurile aferente sunt gestionate în mod ecologic, în conformitate cu articolul 59;

(b)

autoritățile competente în cauză nu dețin informații conform cărora notificatorul sau destinatarul a fost condamnat pentru efectuarea unui transfer ilegal sau pentru alte acțiuni ilegale în ceea ce privește protecția mediului sau a sănătății umane în cursul celor 5 ani anteriori transmiterii notificării;

(c)

autoritățile competente în cauză nu dețin informații conform cărora notificatorul sau instalația a încălcat în mod repetat, în ultimii 5 ani înainte de transmiterea notificării, articolele 15 și 16 în ceea ce privește transferurile anterioare;

(d)

statul membru de destinație nu și-a exercitat dreptul în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Convenția de la Basel pentru a interzice importul de deșeuri periculoase sau de deșeuri menționate la anexa II la convenția respectivă;

(e)

transferul și eliminarea planificată sunt în conformitate cu legislația națională privind protecția mediului, ordinea publică, siguranța publică sau protecția sănătății din statul membru unde este situată autoritatea competentă;

(f)

transferul sau eliminarea planificată nu contravine obligațiilor care rezultă din convențiile internaționale încheiate de statul membru sau de statele membre în cauză sau de Uniune;

(g)

deșeurile urmează să fie tratate în conformitate cu standardele de protecție a mediului obligatorii din punct de vedere juridic în ceea ce privește eliminarea stabilită în temeiul dreptului Uniunii sau prevăzută în planurile de gestionare a deșeurilor, elaborate în conformitate cu articolul 28 din Directiva 2008/98/CE și, în cazul în care instalația intră sub incidența Directivei 2010/75/UE, aceasta aplică cele mai bune tehnici disponibile, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 10 din directiva respectivă, în conformitate cu autorizația instalației;

(h)

deșeurile nu se amestecă nici cu deșeuri municipale mixte colectate din gospodării private sau de la alți producători de deșeuri sau din ambele surse, nici cu deșeuri municipale mixte care au făcut obiectul unei operațiuni de tratare a deșeurilor care nu le-a modificat în mod substanțial proprietățile.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1) litera (a), dacă notificatorul demonstrează că deșeurile în cauză sunt produse într-un stat membru de expediere într-o cantitate totală pe an atât de mică încât furnizarea de noi instalații specializate de eliminare în statul membru respectiv nu ar fi viabilă economic, condițiile prevăzute la alineatul (1) litera (a) punctele (ii) și (iii) nu se aplică.

(3)   Dacă o autoritate competentă de tranzit își dă acordul în legătură cu un transfer, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1), doar condițiile prevăzute la alineatul (1) literele (b), (c), (e) și (f) de la prezentul articol sunt luate în considerare.

(4)   Informațiile privind acordul dat de autoritățile competente în conformitate cu alineatul (1) sunt menționate în raport în conformitate cu articolul 73. Comisia informează toate statele membre cu privire la un astfel de acord dat în anul calendaristic precedent.

(5)   Până la 21 mai 2027, Comisia adoptă un act de punere în aplicare care stabilește criterii detaliate pentru aplicarea uniformă a condițiilor prevăzute la alineatul (1) litera (a), pentru a specifica modul în care fezabilitatea tehnică și viabilitatea economică menționate la litera (a) punctele (i) și (ii) de la alineatul respectiv trebuie demonstrate de notificatori și evaluate de autoritățile competente. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 81 alineatul (2).

Articolul 12

Obiecții împotriva transferurilor de deșeuri destinate valorificării

(1)   În cazul în care se transmite o notificare în legătură cu un transfer de deșeuri destinate valorificării în conformitate cu articolul 5, autoritățile competente de destinație și de expediere pot, în termenul de 30 de zile menționat la articolul 9 alineatul (1), să formuleze obiecții motivate pe baza unuia sau a mai multora dintre următoarele motive:

(a)

transferul sau valorificarea nu este în conformitate cu Directiva 2008/98/CE;

(b)

deșeurile în cauză nu urmează să fie tratate în conformitate cu planurile de gestionare a deșeurilor sau programele de prevenire a generării de deșeuri întocmite de țările de expediere sau de destinație, în temeiul articolelor 28 și 29 din Directiva 2008/98/CE;

(c)

transferul sau valorificarea nu este în conformitate cu legislația națională privind protecția mediului, ordinea publică, siguranța publică sau protecția sănătății în ceea ce privește acțiunile care se desfășoară în țara autorității competente care formulează obiecțiile;

(d)

transferul sau valorificarea nu este în conformitate cu legislația națională din țara de expediere privind valorificarea deșeurilor și valorificarea sau eliminarea deșeurilor reziduale generate prin valorificarea deșeurilor în cauză, inclusiv atunci când transferul vizează deșeuri destinate valorificării într-o instalație care are standarde inferioare de tratare a deșeurilor respective comparativ cu cele existente în țara de expediere, respectându-se nevoia de a se asigura o funcționare adecvată a pieței interne, cu excepția cazului în care:

(i)

există legislație corespondentă a Uniunii, în special în ceea ce privește deșeurile, și, în dreptul intern care pune în aplicare o astfel de legislație a Uniunii, au fost introduse cerințe care sunt cel puțin la fel de stricte precum cele prevăzute în legislația respectivă a Uniunii;

(ii)

valorificarea și valorificarea sau eliminarea deșeurilor reziduale generate prin valorificarea deșeurilor în cauză din țara de destinație se realizează în condiții care sunt considerate echivalente cu cele prevăzute de legislația națională a țării de expediere;

(iii)

legislația națională a țării de expediere, alta decât cea prevăzută la punctul (i), nu a fost notificat în conformitate cu Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului (41), în cazul în care directiva respectivă impune acest lucru;

(e)

limitarea intrărilor de deșeuri destinate operațiunilor de valorificare, altele decât reciclarea și pregătirea pentru reutilizare, este necesară pentru ca un stat membru să își protejeze rețeaua de gestionare a deșeurilor, în cazul în care se preconizează, pe baza informațiilor disponibile, că astfel de transferuri ar conduce la necesitatea eliminării sau a tratării deșeurilor menajere într-un mod care nu este conform cu planurile de gestionare a deșeurilor ale statului membru respectiv;

(f)

autoritățile competente în cauză nu dețin informații conform cărora notificatorul sau destinatarul a fost condamnat pentru efectuarea unui transfer ilegal sau pentru alte acțiuni ilegale în ceea ce privește protecția mediului sau a sănătății umane în cursul celor cinci ani anteriori transmiterii notificării;

(g)

autoritățile competente în cauză nu dețin informații conform cărora notificatorul sau instalația nu a respectat în mod repetat, în cursul celor cinci ani anteriori transmiterii notificării, articolele 15 și 16 în ceea ce privește transferurile anterioare de deșeuri;

(h)

transferul sau valorificarea contravine obligațiilor care rezultă din convențiile internaționale încheiate de statul membru sau de statele membre în cauză sau de Uniune;

(i)

raportul dintre deșeurile care pot fi valorificate și cele care nu pot fi valorificate, valoarea estimată a materialelor care urmează a fi valorificate în final sau costul valorificării și costul eliminării fracțiunii care nu poate fi valorificată nu justifică operațiunea de valorificare, ținându-se seama de considerente economice și/sau ecologice;

(j)

deșeurile sunt destinate eliminării și nu valorificării;

(k)

deșeurile nu urmează să fie tratate în conformitate cu standardele de protecție a mediului obligatorii din punct de vedere juridic în ceea ce privește operațiunile de valorificare sau cu obligațiile de valorificare sau de reciclare stabilite în actele legislative ale Uniunii sau deșeurile urmează să fie tratate într-o instalație care intră sub incidența Directivei 2010/75/UE, dar care nu aplică cele mai bune tehnici disponibile, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 10 din directiva respectivă.

(2)   Autoritățile competente de tranzit pot formula obiecții motivate, în termenul de 30 de zile menționat la alineatul (1) împotriva unui transfer de deșeuri destinate valorificării. Orice astfel de obiecție se bazează numai pe motivele prevăzute la alineatul (1) literele (c), (f), (g) și (h).

(3)   În cazul în care, în termenul de 30 de zile menționat la alineatul (1), autoritățile competente consideră că problemele care au stat la baza obiecțiilor lor au fost soluționate, acestea informează de îndată notificatorul în acest sens.

(4)   În cazul în care problemele care au stat la baza obiecțiilor nu sunt soluționate în termenul de 30 de zile menționat la alineatul (1), notificarea transferului de deșeuri destinate valorificării își pierde valabilitatea. În cazul în care intenționează în continuare să efectueze transferul, notificatorul transmite o nouă notificare, cu excepția cazului în care toate autoritățile competente în cauză și notificatorul convin altfel.

(5)   Obiecțiile formulate de autoritățile competente pe baza motivelor prevăzute la alineatul (1) literele (d) și (e) de la prezentul articol și motivele acestor obiecții se comunică Comisiei în conformitate cu articolul 73.

(6)   În conformitate cu articolul 9 alineatul (2), autoritățile competente informează notificatorul cu privire la motivele obiecției lor față de un transfer.

(7)   Autoritatea competentă de expediere informează Comisia și celelalte state membre cu privire la legislația națională pe care se pot baza obiecțiile formulate de autoritățile competente în conformitate cu alineatul (1) litera (d) specificând deșeurile și operațiunile de valorificare, precum și operațiunile de valorificare sau eliminare a deșeurilor reziduale generate prin valorificarea deșeurilor în cauză pentru care se aplică obiecțiile respective, înainte de invocarea legislației naționale drept temei pentru obiecții motivate.

Statele membre de destinație informează Comisia și celelalte state membre despre deciziile sau legislația națională pe care se pot baza obiecțiile formulate de autoritățile competente în conformitate cu alineatul (1) litera (e) și specifică deșeurile și operațiunile de valorificare pentru care se aplică obiecțiile respective, înainte de invocarea acestor decizii sau a legislației naționale ca temei pentru obiecții motivate.

Articolul 13

Notificare generală

(1)   Notificatorul poate transmite o notificare generală pentru mai multe transferuri, în cazul în care sunt îndeplinite toate cerințele următoare:

(a)

deșeurile conținute în transferuri diferite, astfel cum sunt identificate în conformitate cu articolul 5 alineatul (10), au, în esență, caracteristici fizice și chimice similare;

(b)

deșeurile vizate în transferuri diferite se transferă către același destinatar și aceeași instalație;

(c)

țările de tranzit, dacă există, sunt aceleași, ruta transferurilor diferite este indicată în documentul de notificare sau anexată la acesta, iar locul de la care încep transferurile este același.

(2)   Notificatorul poate indica într-o anexă atașată la documentul de notificare una sau mai multe rute posibile alternative. Documentul de circulație completat în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) furnizează informații cu privire la traseul indicat în documentul de notificare care trebuie urmat, precum și cu privire la orice rute alternative care trebuie urmate în cazul unor circumstanțe neprevăzute și indicate în documentul de notificare.

(3)   Autoritățile competente în cauză pot conveni asupra utilizării unei notificări generale sub rezerva furnizării ulterioare a informațiilor și a documentației suplimentare în conformitate cu articolul 5 alineatele (3)-(6).

Articolul 14

Instalații de valorificare care au primit un acord prealabil

(1)   O persoană fizică sau juridică care deține sau exercită controlul asupra unei instalații de valorificare poate depune o cerere de acordare a unui acord prealabil pentru instalația respectivă la autoritatea competentă care are jurisdicție asupra instalației, desemnată în temeiul articolului 75.

Instalațiile care efectuează doar operațiunea R13 nu sunt eligibile pentru a depune o cerere, astfel cum se menționează la primul paragraf.

(2)   Cererea menționată la alineatul (1) include următoarele informații:

(a)

denumirea, numărul de înregistrare și adresa instalației de valorificare;

(b)

copii ale autorizațiilor eliberate instalației de valorificare pentru efectuarea tratării deșeurilor în temeiul articolului 23 din Directiva 2008/98/CE, precum și, după caz, ale standardelor sau certificărilor pe care le respectă instalația respectivă;

(c)

o descriere a tehnologiei utilizate pentru a asigura valorificarea rațională din punct de vedere ecologic a deșeurilor în instalația de valorificare pentru care se solicită acordul prealabil, inclusiv a tehnologiei concepute pentru a economisi energie sau a limita emisiile de gaze cu efect de seră legate de activitățile instalației;

(d)

codul sau codurile R menționate în anexa II la Directiva 2008/98/CE pentru operațiunea sau operațiunile de valorificare pentru care se solicită acordul prealabil;

(e)

denumirea și compoziția deșeurilor, caracteristicile fizice și codul sau codurile de identificare a deșeurilor pentru deșeurile pentru care se solicită acordul prealabil, astfel cum sunt enumerate în anexa IV la prezentul regulament sau în lista deșeurilor menționată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE;

(f)

cantitatea totală a fiecărui tip de deșeuri pentru care se solicită acordul prealabil, în raport cu capacitatea de tratare pentru care este autorizată instalația pentru a trata deșeuri în conformitate cu articolul 23 din Directiva 2008/98/CE;

(g)

cantitatea de deșeuri reziduale generate prin valorificarea deșeurilor în raport cu cantitatea de material valorificat și metoda planificată de valorificare sau eliminare a deșeurilor reziduale;

(h)

evidențe ale activităților instalației legate de valorificarea deșeurilor, care să vizeze în special cantitatea și tipurile de deșeuri tratate în ultimii trei ani, dacă este cazul;

(i)

dovada sau atestarea faptului că persoana fizică sau juridică care deține sau exercită controlul asupra instalației nu a fost condamnată pentru efectuarea unui transfer ilegal sau pentru orice altă acțiune ilegală în ceea ce privește gestionarea deșeurilor, în cursul celor cinci ani dinaintea cererii, în special în ceea ce privește protecția mediului sau a sănătății umane.

(3)   Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 80, acte delegate de modificare a alineatului (2) de la prezentul articol în ceea ce privește informațiile ce trebuie incluse în cerere.

(4)   Procedura menționată la alineatele (5)-(10) de la prezentul articol se aplică acordului prealabil pentru o instalație pentru care a fost depusă o cerere în conformitate cu alineatul (1).

(5)   În termen de 55 de zile de la data primirii unei cereri transmise în conformitate cu alineatul (1) și conținând informațiile menționate la alineatul (2), autoritatea competentă analizează cererea respectivă și decide cu privire la aprobarea acesteia.

(6)   În cazul în care persoana fizică sau juridică menționată la alineatul (1) a furnizat toate informațiile menționate la alineatul (2), autoritatea competentă aprobă cererea și emite un acord prealabil pentru instalația în cauză. Acordul prealabil poate conține condiții referitoare la durata acordului prealabil, tipurile și cantitățile de deșeuri care fac obiectul acordului prealabil, tehnologia utilizată sau alte condiții necesare pentru a se asigura că deșeurile sunt gestionate într-un mod care asigură protecția mediului.

(7)   Prin derogare de la alineatul (6), autoritatea competentă poate refuza aprobarea cererii de emitere a acordului prealabil dacă nu este convinsă că emiterea acordului prealabil va asigura că deșeurile vor fi gestionate în conformitate cu ierarhia deșeurilor și cu alte cerințe prevăzute în Directiva 2008/98/CE sau, după caz, că se vor aplica cele mai bune tehnici disponibile în conformitate cu concluziile stabilite în temeiul Directivei 2010/75/UE.

(8)   Decizia de aprobare sau de respingere a cererii de emitere a acordului prealabil se comunică persoanei fizice sau juridice care a depus cererea imediat ce aceasta este luată de autoritatea competentă și se motivează în mod corespunzător.

(9)   Acordul prealabil al unei instalații de valorificare este valabil timp de zece ani, cu excepția cazului în care se prevede altfel în decizia de aprobare a cererii de emitere a acordului prealabil. În această perioadă, autoritatea competentă efectuează cel puțin un control în conformitate cu articolul 60. Dacă este necesar, se efectuează controale suplimentare pornind de la abordarea întemeiată pe evaluarea bazată pe riscuri, astfel cum se menționează la articolul 62.

(10)   Acordul prealabil dat unei instalații de valorificare poate fi revocat în orice moment de către autoritatea competentă, dacă devin disponibile informații care arată că informațiile furnizate în conformitate cu alineatul (2) sunt false sau că nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (6). Decizia de revocare a unui acord prealabil se motivează în mod corespunzător și se comunică instalației în cauză.

(11)   Persoana fizică sau juridică menționată la alineatul (1) informează de îndată autoritatea competentă în cauză cu privire la orice modificare a informațiilor transmise în conformitate cu alineatul (2). Autoritatea competentă în cauză evaluează în mod corespunzător modificările respective și, dacă este necesar, actualizează sau revocă acordul prealabil.

(12)   În cazul unei notificări generale transmise în conformitate cu articolul 13 referitoare la transferurile destinate unei instalații care a primit un acord prealabil, perioada de valabilitate a acordului menționat la articolul 9 alineatul (4) se prelungește la trei ani.

Prin derogare de la primul paragraf, autoritățile competente în cauză pot decide, în cazuri justificate în mod corespunzător, să prelungească perioada de valabilitate cu o perioadă mai scurtă de trei ani.

(13)   Autoritățile competente care au dat un acord prealabil unei instalații în conformitate cu prezentul articol, utilizând formularul prevăzut în anexa VI, informează Comisia și, după caz, secretariatul OCDE cu privire la următoarele:

(a)

denumirea, numărul de înregistrare și adresa instalației de valorificare;

(b)

descrierea tehnologiei utilizate și codul sau codurile R, astfel cum se menționează în anexa II la Directiva 2008/98/CE;

(c)

codul sau codurile de identificare a deșeurilor pentru deșeurile pentru care se aplică acordul;

(d)

cantitatea totală pentru care s-a primit acordul prealabil;

(e)

perioada de valabilitate a acordului prealabil;

(f)

orice modificare a acordului prealabil;

(g)

orice modificare a informațiilor notificate;

(h)

orice revocare a acordului prealabil.

(14)   Prin derogare de la articolele 9, 10 și 12, acordul dat în conformitate cu articolul 9 alineatul (1), condițiile impuse în conformitate cu articolul 10 sau obiecțiile formulate în conformitate cu articolul 12 de către toate autoritățile competente în cauză în legătură cu o notificare cu privire la un transfer destinat unei instalații care a primit un acord prealabil fac obiectul unui termen de șapte zile lucrătoare de la data la care notificatorul a fost informat în conformitate cu articolul 8 alineatul (12) că notificarea a fost completată în mod corespunzător.

(15)   În cazul în care una sau mai multe autorități competente doresc să solicite informații suplimentare în conformitate cu articolul 8 alineatul (2), (4), (7) sau (9), în legătură cu o notificare cu privire la transferurile către o instalație care a primit un acord prealabil, termenele menționate la alineatele respective, precum și la articolul 8 alineatele (3) și (8) se reduc la:

(a)

cinci zile lucrătoare pentru articolul 8 alineatele (2), (3), (7) și (8); și

(b)

trei zile lucrătoare pentru articolul 8 alineatele (4) și (9).

(16)   Fără a aduce atingere alineatului (14), o autoritate competentă în cauză poate decide că este nevoie de mai mult timp pentru a primi informații și documentație suplimentare din partea notificatorului.

În astfel de cazuri, autoritatea competentă respectivă informează notificatorul și celelalte autorități competente în cauză în termen de șapte zile lucrătoare de la data la care notificatorul a fost informat în conformitate cu articolul 8 alineatul (12) că notificarea a fost completată în mod corespunzător.

Timpul total necesar pentru luarea uneia dintre deciziile menționate la articolul 9 alineatul (1) nu trebuie să depășească 30 de zile de la data la care notificatorul a fost informat în conformitate cu articolul 8 alineatul (12) că notificarea a fost completată în mod corespunzător.

Articolul 15

Dispoziții suplimentare privind valorificarea intermediară și eliminarea intermediară

(1)   În cazul în care un transfer este destinat valorificării intermediare sau eliminării intermediare, se specifică, de asemenea, toate instalațiile în care se prevede valorificarea intermediară sau definitivă ulterioară sau eliminarea intermediară sau definitivă ulterioară, în documentul de notificare, alături de valorificarea intermediară sau de eliminarea intermediară inițială.

(2)   Autoritățile competente de expediere și de destinație își pot da acordul doar în legătură cu un transfer de deșeuri destinate unei operațiuni de valorificare intermediară sau de eliminare intermediară în cazul în care consideră că condițiile de la articolul 11 sunt îndeplinite sau nu au motive de obiecție, în conformitate cu articolul 12, privind transferul sau transferurile către instalațiile care efectuează orice valorificare intermediară sau definitivă ulterioară sau orice eliminare intermediară sau definitivă ulterioară.

(3)   În termen de două zile lucrătoare de la data primirii deșeurilor de către instalația care efectuează operațiunea de valorificare intermediară sau operațiunea de eliminare intermediară, instalația respectivă confirmă notificatorului și autorităților competente în cauză primirea deșeurilor. Confirmarea respectivă se furnizează în documentul de circulație sau se anexează la documentul de circulație.

(4)   În cel mai scurt timp posibil, dar în cel mult 30 de zile de la încheierea operațiunii de valorificare intermediară sau de eliminare intermediară și în cel mult un an sau perioada mai scurtă menționată la articolul 9 alineatul (6), de la data primirii deșeurilor, instalația care efectuează operațiunea respectivă furnizează, sub responsabilitatea sa, un certificat notificatorului și autorităților competente în cauză care atestă încheierea operațiunii. Certificatul respectiv se furnizează în documentul de circulație sau anexat la acesta.

(5)   În cazul în care o instalație de valorificare sau de eliminare care efectuează o operațiune de valorificare intermediară sau de eliminare intermediară livrează deșeurile pentru orice operațiune ulterioară de valorificare intermediară sau definitivă sau operațiune ulterioară de eliminare intermediară sau definitivă către o instalație situată în țara de destinație, aceasta obține în cel mai scurt timp și în cel mult un an sau perioada mai scurtă menționată la articolul 9 alineatul (6) de la data livrării deșeurilor un certificat din partea instalației respective care atestă încheierea operațiunii ulterioare de valorificare intermediară sau definitivă sau de eliminare intermediară sau definitivă.

Instalația care efectuează o operațiune de valorificare intermediară sau de eliminare intermediară, astfel cum se menționează la alineatul (3), transmite fără întârziere notificatorului și autorităților competente în cauză certificatele relevante, cu identificarea transferurilor la care se referă certificatele respective.

(6)   Pentru a asigura coerența conținutului certificatului de la alineatul (5) primul paragraf în întreaga Uniune, Comisia adoptă, în timp util înainte de adoptarea actului de punere în aplicare în temeiul articolului 27 alineatul (5) și cel târziu până la 21 mai 2025, un act delegat de completare a prezentului articol care stabilește informațiile care trebuie furnizate într-un astfel de certificat. Respectivul act delegat se adoptă în conformitate cu articolul 80.

(7)   Atunci când se efectuează o livrare, astfel cum este menționată la alineatul (5) de la prezentul articol, către o instalație situată în țara inițială de expediere sau într-un alt stat membru, și care conține transferuri de deșeuri astfel cum sunt menționate la articolul 4 alineatul (1), (2) sau (3) este necesară o nouă notificare în conformitate cu prezentul regulament.

(8)   Atunci când se efectuează o livrare, astfel cum este menționată la alineatul (5) de la prezentul articol, către o instalație dintr-o țară terță și privește transferuri astfel cum sunt menționate la articolul 4 alineatul (1), (2) sau (3), este necesară o nouă notificare în conformitate cu prezentul regulament, iar dispozițiile privind autoritățile competente în cauză se aplică, de asemenea, autorității competente inițiale din țara inițială de expediere.

Articolul 16

Cerințe aplicabile după obținerea acordului în legătură cu un transfer

(1)   După ce autoritățile competente în cauză și-au dat acordul pentru un transfer notificat, toate întreprinderile implicate completează documentul de circulație sau, în cazul unei notificări generale, documentele de circulație la punctele indicate. Acestea se asigură că informațiile din documentul de circulație sunt puse la dispoziție pe cale electronică prin intermediul unui sistem menționat la articolul 27, inclusiv în timpul transportului de deșeuri, celorlalte persoane fizice și juridice implicate în transfer, autorităților competente în cauză și autorităților care participă la controale.

(2)   Odată ce notificatorul a primit acordul scris din partea autorităților competente de expediere, de destinație și de tranzit sau se poate prezuma acordul tacit al autorității de tranzit, notificatorul furnizează data efectivă a transferului și completează documentul de circulație, în măsura în posibilului, în conformitate cu instrucțiunile pentru completarea documentelor de notificare și de circulație din anexele IA și IB, în conformitate cu anexa IC, și îl transmite autorităților competente în cauză și celorlalte persoane fizice și juridice implicate în transfer, cu cel puțin două zile lucrătoare înainte de începerea transferului. Cu toate acestea, informațiile privind cantitatea reală de deșeuri, transportatorul sau transportatorii și, dacă este cazul, numărul de identificare al containerului pot fi transmise cel târziu înainte de începerea transferului.

(3)   Notificatorul se asigură că, pe lângă punerea la dispoziție a documentului de circulație în conformitate cu alineatul (1), documentul de notificare care conține acordul și condițiile impuse de autoritățile competente în cauză este pus la dispoziția autorităților competente în cauză și a autorităților care participă la controale, pe cale electronică, inclusiv în timpul transportului de deșeuri.

(4)   În cazul în care documentele menționate la alineatele (1) și (3) nu pot fi puse la dispoziție online în timpul transportului de deșeuri, notificatorul și transportatorul sau transportatorii se asigură că documentele sunt disponibile prin alte mijloace în vehiculul de transport. În astfel de cazuri, notificatorul se asigură că orice modificări sau adăugiri la documente în timpul transportului de deșeuri sunt prezentate prin intermediul unui sistem menționat la articolul 27.

(5)   În termen de două zile lucrătoare de la primirea deșeurilor, instalația furnizează notificatorului și autorităților competente în cauză confirmarea primirii deșeurilor. Confirmarea se furnizează în documentul de circulație sau anexată la acesta.

(6)   În cel mai scurt timp posibil și în termen de cel mult 30 de zile de la încheierea operațiunii respective și în termen de cel mult un an sau perioada mai scurtă menționată la articolul 9 alineatul (6) de la data primirii deșeurilor, instalația care efectuează o operațiune de valorificare definitivă sau de eliminare definitivă furnizează un certificat, sub responsabilitatea sa, potrivit căruia valorificarea definitivă sau eliminarea definitivă s-a încheiat.

(7)   Certificatul menționat la alineatul (6) se transmite notificatorului și autorităților competente în cauză.

Articolul 17

Modificări după obținerea acordului

(1)   În cazul în care intervine o modificare esențială a detaliilor sau a condițiilor acordului, notificatorul informează autoritățile competente în cauză și destinatarul și, dacă este posibil, înainte de începerea unui transfer. Modificările esențiale se consideră a fi, printre altele, modificări față de cele indicate în notificare în ceea ce privește cantitatea de deșeuri, traseul, inclusiv posibilele rute alternative, data sau datele transferului sau transportatorul sau transportatorii, sau modificări ale duratei transferului, ca urmare a unor circumstanțe neprevăzute care au loc după începerea transferului și care au condus la depășirea perioadei de valabilitate a transferului.

(2)   În cazul în care intervine o modificare esențială menționată la alineatul (1), se transmite o nouă notificare, cu excepția cazului în care toate autoritățile competente consideră că nu este necesară o nouă notificare și informează notificatorul în acest sens. Autoritățile competente informează notificatorul cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de cinci zile lucrătoare de la primirea informațiilor în temeiul alineatului (1). Un transfer planificat nu are loc înainte ca notificatorul să fi fost informat de către autoritățile competente în cauză. În cazul în care un transfer a început deja, notificatorul se asigură că transportul este oprit cât mai curând posibil, până când notificatorul este informat de către autoritățile competente în cauză dacă este necesară o nouă notificare.

(3)   În cazul în care modificările menționate la alineatul (1) implică alte autorități competente decât cele vizate de notificarea inițială, se transmite o nouă notificare.

CAPITOLUL 2

Cerințe generale de informare

Articolul 18

Cerințe generale de informare

(1)   Transferurile de deșeuri menționate la articolul 4 alineatele (4) și (5) fac obiectul cerințelor generale de informare prevăzute la alineatele (2)-(10) de la prezentul articol.

(2)   Un transfer menționat la alineatul (1) poate fi efectuat numai de persoana care organizează transferul menționată la articolul 3 punctul 7 subpunctele (ii), (iii) și (iv), atunci când persoana respectivă a obținut o autorizație sau este înregistrată în conformitate cu capitolul IV din Directiva 2008/98/CE.

(3)   Persoana care organizează transferul trimite deșeurile numai către o instalație de valorificare a deșeurilor care a obținut o autorizație sau o înregistrare în conformitate cu capitolul IV din Directiva 2008/98/CE. Instalația prezintă autorizația sau dovada înregistrării persoanei care organizează transferul înainte de efectuarea acestuia.

(4)   Toate întreprinderile implicate în transfer completează formularul din anexa VII cu informațiile relevante la punctele indicate și se asigură că informațiile sunt puse la dispoziție pe cale electronică, în conformitate cu articolul 27, inclusiv în timpul transportului de deșeuri, celorlalte persoane implicate în transfer, autorităților competente în cauză și autorităților care participă la controale.

În cazul în care persoana care organizează transferul nu este producătorul inițial de deșeuri menționat la articolul 3 punctul 7 subpunctul (i), notificatorul se asigură că producătorul inițial de deșeuri sau una dintre persoanele menționate la articolul 3 punctul 7 subpunctul (ii), (iii) sau (v) semnează, de asemenea, dacă este posibil, documentul din anexa VII.

(5)   Persoana care organizează transferul completează formularul prevăzut în anexa VII cu informațiile relevante, în măsura posibilului, cu cel puțin două zile lucrătoare înainte de începerea transferului. Cu toate acestea, informațiile privind cantitatea reală de deșeuri, transportatorul sau transportatorii și, după caz, numărul de identificare al containerului pot fi transmise cel târziu înainte de începerea transferului.

(6)   Dacă informațiile menționate la alineatele (4) și (5) nu pot fi puse la dispoziție online în timpul transportului de deșeuri, persoana care organizează transferul și transportatorul sau transportatorii se asigură că informațiile sunt puse la dispoziție prin alte mijloace în vehiculul de transport, cu condiția ca informațiile să fie în concordanță cu informațiile puse la dispoziție pe cale electronică în conformitate cu alineatele (4) și (5). În astfel de cazuri, persoana care organizează transferul se asigură că orice modificări sau adăugiri aduse documentelor în timpul transportului de deșeuri sunt prezentate prin intermediul unui sistem menționat la articolul 27.

(7)   În cazul în care un transfer este destinat valorificării intermediare, în documentul din anexa VII se indică, pe lângă valorificarea intermediară inițială, instalația în care se preconizează valorificarea intermediară sau definitivă care urmează direct valorificării intermediare inițiale și codurile R ale acestor operațiuni, precum și, dacă este posibil, instalațiile în care se preconizează valorificarea ulterioară intermediară sau definitivă și codurile R ale operațiunilor de valorificare aferente.

(8)   Instalația de valorificare sau laboratorul furnizează persoanei are organizează transferul, în termen de două zile lucrătoare de la primirea deșeurilor, confirmarea primirii deșeurilor prin completarea informațiilor relevante cuprinse în anexa VII. În cazul în care instalația de valorificare sau laboratorul nu are acces la sistemul menționat la articolul 27, acesta furnizează confirmarea prin intermediul persoanei care organizează transferul.

(9)   În cel mai scurt timp posibil și în termen de cel mult 30 de zile de la încheierea operațiunii de valorificare și în termen de cel mult un an de la primirea deșeurilor, instalația de valorificare furnizează un certificat, sub responsabilitatea sa, potrivit căruia valorificarea s-a încheiat, prin completarea informațiilor relevante cuprinse în anexa VII. În cazul în care instalația de valorificare nu are acces la sistemul menționat la articolul 27, aceasta furnizează certificatul prin intermediul persoanei care organizează transferul.

(10)   Toate transferurile de deșeuri menționate la articolul 4 alineatele (4) și (5) fac obiectul încheierii unui contract de valorificare a deșeurilor între persoana care organizează transferul și destinatar. În cazul în care destinatarul nu este operatorul instalației, contractul este, de asemenea, semnat de operatorul instalației.

Contractul menționat la primul paragraf se încheie și produce efecte cel târziu în momentul în care este completat documentul din anexa VII în conformitate cu alineatul (5) și rămâne în vigoare pe durata transferului până la eliberarea unui certificat în conformitate cu alineatul (9).

Contractul trebuie să fie conform cu documentele corespunzătoare din anexa VII și să conțină cel puțin informații privind persoana care organizează transferul, destinatarul și instalația, identitatea persoanelor care reprezintă fiecare parte, descrierea deșeurilor, codurile de identificare a deșeurilor, cantitatea de deșeuri care face obiectul contractului, operațiunea de valorificare și perioada de valabilitate a contractului.

Contractul include obligația ca, în cazul în care transferul de deșeuri sau valorificarea acestora nu se poate finaliza astfel cum s-a prevăzut sau în cazul în care transferul a fost efectuat ca transfer ilegal, persoana care organizează transferul sau, în cazul în care persoana respectivă nu este în măsură să asigure finalizarea transferului de deșeuri sau valorificarea acestora, destinatarul să preia deșeurile sau să asigure valorificarea acestora în mod alternativ și, dacă este necesară între timp, depozitarea acestora.

(11)   Persoana care organizează transferul sau destinatarul furnizează autorităților care participă la controale, la solicitarea acestora, o copie a contractului menționat la alineatul (10) și a oricărui acord în conformitate cu articolul 4 alineatul (5).

(12)   Informațiile prevăzute în anexa VII sunt puse la dispoziția statelor membre și a Comisiei în scopuri de control, de aplicare a normelor, de planificare și statistică, în conformitate cu articolul 27 și cu legislația națională.

(13)   Informațiile menționate la alineatele (2)-(9) sunt considerate confidențiale, în cazul în care legislația Uniunii sau legislația națională impune acest lucru.

(14)   În cazul în care deșeurile sunt transferate între două unități aflate sub controlul aceleiași entități juridice, contractul menționat la alineatul (10) poate fi înlocuit cu o declarație a respectivei entități juridice. Declarația respectivă se referă mutatis mutandis la obligațiile menționate la alineatul (10).

(15)   Până la 21 mai 2026, Comisia adoptă un act delegat în conformitate cu articolul 80 pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea de instrucțiuni privind modul de completare a documentului din anexa VII.

CAPITOLUL 3

Amestecarea deșeurilor, păstrarea documentelor și accesul la informații

Articolul 19

Interdicția de amestecare a deșeurilor în timpul transferului

De la momentul începerii transferului și până la primirea deșeurilor într-o instalație de valorificare sau de eliminare, deșeurile, astfel cum se specifică în notificare sau potrivit articolului 18, nu se amestecă cu alte deșeuri sau cu alte substanțe sau obiecte.

Articolul 20

Păstrarea documentelor și a informațiilor

(1)   Autoritățile competente, notificatorul, destinatarul și instalația care primește deșeurile păstrează în Uniune toate informațiile transmise sau schimbate în legătură cu transferurile notificate timp de cel puțin cinci ani de la data la care a fost furnizat un certificat în conformitate cu articolul 15 alineatul (4) sau cu articolul 16 alineatul (6).

În cazul notificărilor generale în conformitate cu articolul 13, obligația menționată la primul paragraf se aplică de la data la care a fost furnizat ultimul certificat în conformitate cu articolul 15 alineatul (4) sau cu articolul 16 alineatul (6).

(2)   Informațiile furnizate în temeiul articolului 18 se păstrează în Uniune pentru o perioadă de cel puțin cinci ani de la data la care a fost furnizat un certificat în conformitate cu articolul 18 alineatul (9) de către persoana care organizează transferul, destinatar și instalația care primește deșeurile.

(3)   Autoritățile competente păstrează în Uniune toate informațiile și documentele prezentate sau schimbate în legătură cu transferurile ilegale timp de cel puțin cinci ani de la data la care a fost finalizată o preluare sau o valorificare sau o eliminare alternativă.

Articolul 21

Publicarea informațiilor privind transferurile

Comisia publică prin intermediul site-ului său web informațiile privind notificările transferurilor și privind transferurile care fac obiectul cerințelor generale de informare menționate în anexa XII și le actualizează lunar. În acest scop, Comisia extrage datele relevante din sistemul central menționat la articolul 27.

CAPITOLUL 4

Proceduri și obligații de preluare a deșeurilor

Articolul 22

Preluarea deșeurilor atunci când un transfer care a primit un acord nu poate fi finalizat astfel cum s-a prevăzut

(1)   În cazul în care oricare dintre autoritățile competente în cauză constată că un transfer de deșeuri sau valorificarea sau eliminarea acestora, pentru care autoritățile competente și-au dat acordul, nu poate fi finalizat(ă) astfel cum s-a prevăzut în conformitate cu dispozițiile conținute în documentele de notificare și de circulație sau în contractul menționat la articolul 6, și dacă transferul respectiv nu este un transfer ilegal, autoritatea respectivă informează de îndată autoritatea competentă de expediere cu privire la acest lucru. În cazul în care o instalație de valorificare sau de eliminare respinge un transfer primit, aceasta informează de îndată autoritatea competentă de destinație cu privire la acest lucru.

(2)   Autoritatea competentă de expediere se asigură că, exceptând cazurile menționate la alineatul (3), deșeurile respective sunt preluate în zona aflată sub jurisdicția acesteia sau în alt loc în țara de expediere de către notificator sau, dacă este cazul, de către o persoană considerată notificator în conformitate cu alineatul (11) sau (12), pentru a asigura eliminarea sau valorificarea acestora. În cazul în care acest lucru nu este posibil, autoritatea competentă în cauză sau o persoană fizică sau juridică acționând în numele acesteia asigură respectarea prezentului articol.

Preluarea menționată la primul paragraf se realizează în termen de 90 de zile sau în alt termen convenit de autoritățile competente în cauză, după ce autoritatea competentă de expediere a luat cunoștință sau a fost informată de către autoritățile competente de destinație sau de tranzit cu privire la faptul că transferul de deșeuri sau valorificarea sau eliminarea acestora, pentru care s-a dat un acord, nu poate fi finalizat(ă) astfel cum s-a prevăzut, precum și cu privire la motivele aferente. Această informare poate rezulta din informațiile transmise autorităților competente de destinație sau de tranzit, printre altele, de către alte autorități competente.

(3)   Obligația de preluare a deșeurilor prevăzută la alineatul (2) nu se aplică în cazul în care autoritățile competente de expediere, de tranzit și de destinație în cauză consideră că deșeurile respective pot fi valorificate sau eliminate printr-o metodă alternativă în țara de destinație sau în alt loc de către notificator sau, atunci când este relevant, de către o persoană considerată notificator în conformitate cu alineatul (11) sau (12) sau, dacă acest lucru nu este posibil, de către autoritatea competentă de expediere sau de către o persoană fizică sau juridică acționând în numele acesteia.

Obligația de preluare a deșeurilor prevăzută la alineatul (2) nu se aplică dacă, în timpul efectuării operațiunii de valorificare sau de eliminare în instalația în cauză, deșeurile transferate au fost amestecate ireversibil cu alte deșeuri în așa fel încât compoziția sau natura lor s-a schimbat sau încât deșeurile în cauză nu mai pot fi separate, înainte ca autoritatea competentă în cauză să ia cunoștință de faptul că transferul notificat nu poate fi finalizat, astfel cum se menționează la alineatul (1). Amestecul de deșeuri respectiv este valorificat sau eliminat printr-o metodă alternativă în conformitate cu primul paragraf din prezentul alineat.

(4)   În cazul măsurilor alternative menționate la alineatul (3), notificatorul sau, după caz, persoana considerată notificator în conformitate cu alineatul (11) sau (12) sau, dacă acest lucru nu este posibil, autoritatea competentă de expediere sau persoana fizică sau juridică care acționează în numele său se asigură că deșeurile în cauză sunt gestionate într-un mod care asigură protecția mediului în conformitate cu articolul 59.

(5)   În cazurile de preluare a deșeurilor menționate la alineatul (2), se prezintă o nouă notificare, cu excepția cazului în care autoritățile competente în cauză convin că este suficientă o solicitare motivată în mod corespunzător de către autoritatea competentă inițială de expediere.

Notificatorul inițial sau, după caz, o persoană considerată notificator în conformitate cu alineatul (11) sau (12) sau, în cazul în care nici acest lucru nu este posibil, autoritatea competentă inițială de expediere sau o altă persoană fizică sau juridică acționând în numele acesteia prezintă o nouă notificare.

Nicio autoritate competentă nu se opune sau nu formulează obiecții împotriva returnării deșeurilor din cadrul unui transfer care nu poate fi finalizat astfel cum s-a prevăzut sau împotriva operațiunii aferente de valorificare și de eliminare a acestora.

(6)   În cazul unor aranjamente alternative în afara țării inițiale de destinație în conformitate cu alineatul (3), notificatorul inițial sau, după caz, o persoană considerată notificator în conformitate cu alineatul (11) sau (12) sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, autoritatea competentă inițială de expediere sau o altă persoană fizică sau juridică acționând în numele acesteia prezintă o nouă notificare.

Atunci când noua notificare se transmite de către notificator, aceasta se transmite, de asemenea, autorității competente a țării inițiale de expediere.

(7)   În cazul unor aranjamente alternative în țara inițială de destinație în conformitate cu alineatul (3), nu este necesară o nouă notificare, fiind suficientă o solicitare motivată în mod corespunzător. Solicitarea respectivă motivată în mod corespunzător, prin care se solicită aprobarea unei măsuri alternative, se transmite autorităților competente de destinație și de expediere de către notificatorul inițial sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, autorității competente de destinație de către autoritatea competentă inițială de expediere.

(8)   În cazul în care nu este necesară prezentarea unei noi notificări în conformitate cu alineatul (5) sau (7), notificatorul inițial sau, după caz, o persoană considerată notificator în conformitate cu alineatul (11) sau (12) sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, autoritatea competentă inițială de expediere sau o altă persoană fizică sau juridică acționând în numele acesteia completează un nou document de circulație în conformitate cu articolul 15 sau cu articolul 16.

În cazul în care autoritatea competentă inițială de expediere transmite o nouă notificare în conformitate cu alineatul (5) sau (6), nu este necesară o nouă garanție financiară sau asigurare echivalentă.

(9)   Obligația notificatorului sau, dacă este cazul, obligația țării de expediere de a prelua deșeurile sau de a lua măsuri pentru valorificarea sau eliminarea alternativă încetează atunci când instalația eliberează certificatul de valorificare definitivă sau eliminare definitivă menționat la articolul 16 alineatul (6) sau, după caz, la articolul 15 alineatul (5). În cazurile de valorificare intermediară sau eliminare intermediară menționate la articolul 7 alineatul (6), obligația țării de expediere încetează atunci când instalația eliberează certificatul menționat la articolul 15 alineatul (4).

În cazul în care o instalație emite un certificat de valorificare sau de eliminare, iar acest lucru conduce la un transfer ilegal și are drept consecință eliberarea garanției financiare, se aplică articolul 25 alineatul (8) și articolul 26 alineatul (2).

(10)   Atunci când, pe teritoriul unui stat membru, se descoperă deșeuri al căror transfer sau a căror valorificare sau eliminare nu poate fi finalizat(ă) astfel cum s-a prevăzut, autoritatea care are competență în zona în care au fost descoperite deșeurile este responsabilă să garanteze că se iau măsuri pentru depozitarea în siguranță a deșeurilor respective până la returnarea acestora sau la valorificarea definitivă sau eliminarea definitivă printr-o metodă alternativă.

(11)   În cazul în care notificatorul menționat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (iv) nu îndeplinește niciuna dintre obligațiile de preluare a deșeurilor prevăzute la prezentul articol și la articolul 24, producătorul inițial de deșeuri, noul producător de deșeuri sau colectorul menționat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (i), (ii) sau (iii) care a autorizat comerciantul sau brokerul respectiv să acționeze în numele său este considerat notificator în scopul îndeplinirii obligațiilor respective de preluare a deșeurilor.

(12)   În cazul în care notificatorul menționat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (i), (ii) sau (iii) nu îndeplinește niciuna dintre obligațiile de preluare a deșeurilor prevăzute la prezentul articol și la articolul 24, deținătorul de deșeuri menționat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (v) este considerat notificator în scopul îndeplinirii obligațiilor respective de preluare a deșeurilor.

Articolul 23

Preluarea deșeurilor atunci când un transfer care face obiectul cerințelor generale de informare nu poate fi finalizat astfel cum s-a prevăzut

(1)   În cazul în care un transfer de deșeuri menționate la articolul 4 alineatul (4) sau (5), sau valorificarea acestora, nu poate fi finalizat astfel cum s-a prevăzut, în conformitate cu documentul din anexa VII sau în contractul menționat la articolul 18 alineatul (10) și în cazul în care transferul respectiv nu este ilegal, persoana care a organizat transferul în conformitate cu articolul 18 informează imediat autoritatea competentă de expediere cu privire la aceasta. În astfel de cazuri, persoana care organizează transferul sau destinatarul, în conformitate cu obligațiile prevăzute în contractul menționat la articolul 18 alineatul (10), preia deșeurile înapoi în țara de expediere sau asigură valorificarea lor printr-o metodă alternativă în țara de destinație sau în altă parte și se asigură, dacă este necesar, că se iau măsuri pentru depozitarea în siguranță a deșeurilor până la returnarea acestora sau până la valorificarea definitivă sau eliminarea definitivă printr-o metodă alternativă.

Preluarea sau valorificarea deșeurilor printr-o metodă alternativă are loc în termen de 90 de zile, sau în orice alt termen convenit între autoritățile competente în cauză, de la data la care persoana care organizează transferul a informat autoritatea competentă de expediere în conformitate cu primul paragraf.

(2)   În cazul măsurilor alternative menționate la alineatul (1), persoana care organizează transferul sau destinatarul, după caz, se asigură că deșeurile în cauză sunt gestionate într-un mod care asigură protecția mediului și în conformitate cu articolul 59.

(3)   În cazurile de preluare sau de măsuri alternative în afara țării de destinație inițială, astfel cum se menționează la alineatul (1), informațiile relevante din documentul prevăzut în anexa VII se completează și se transmit de către persoana care a organizat inițial transferul în conformitate cu articolul 18. Dacă transferul în vederea preluării sau destinat unor măsuri alternative face obiectul articolului 4 alineatul (1), (2) sau (3), articolul 22 se aplică mutatis mutandis.

(4)   În cazul în care autoritatea competentă de expediere ia cunoștință de faptul că un transfer de deșeuri menționat la articolul 4 alineatul (4) sau (5), sau recuperarea acestora, nu a fost finalizat în modul prevăzut și că nu au fost îndeplinite obligațiile de a prelua deșeurile sau de a organiza valorificarea alternativă a acestora în conformitate cu alineatul (1), autoritatea competentă de expediere ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că persoana care a organizat transferul preia deșeurile sau asigură valorificarea acestora printr-o metodă alternativă și se asigură, dacă este necesar, că se iau măsurile necesare pentru depozitarea în condiții de siguranță a deșeurilor până la returnare sau la valorificarea definitivă sau eliminarea definitivă printr-o metodă alternativă. În cazul în care nu este posibil ca persoana care a efectuat transferul să îndeplinească obligațiile de preluare, aceste obligații sunt îndeplinite de o persoană considerată a fi persoana care organizează transferul în conformitate cu alineatul (5) sau (6), după caz.

(5)   În cazul în care persoana care organizează transferul menționat la articolul 3 punctul 7 subpunctul (iv) nu îndeplinește niciuna dintre obligațiile de preluare a deșeurilor prevăzute la prezentul articol și la articolul 24, producătorul inițial de deșeuri, noul producător de deșeuri sau colectorul menționat la articolul 3 punctul 7 subpunctul (i), (ii) sau (iii) care a autorizat comerciantul sau brokerul respectiv să acționeze în numele său este considerat notificator în scopul îndeplinirii obligațiilor respective de preluare a deșeurilor.

(6)   În cazul în care persoana care organizează transferul menționat la articolul 3 punctul 7 subpunctul (i), (ii) sau (iii) nu îndeplinește niciuna dintre obligațiile de preluare a deșeurilor prevăzute la prezentul articol și la articolul 24, deținătorul de deșeuri menționat la articolul 3 punctul 7 subpunctul (v) este considerat notificator în scopul îndeplinirii obligațiilor respective de preluare a deșeurilor.

(7)   În cazul în care nu este posibil ca persoana care organizează transferul sau o persoană considerată responsabilă în conformitate cu alineatul (5) sau (6) să îndeplinească obligațiile de preluare prevăzute la alineatul (4), autoritatea competentă de expediere sau o persoană fizică sau juridică acționând în numele acesteia este considerată responsabilă pentru obligațiile prevăzute la prezentul articol.

Articolul 24

Costurile aferente preluării deșeurilor în cazul în care un transfer nu poate fi finalizat astfel cum s-a prevăzut

(1)   Costurile aferente returnării sau valorificării sau eliminării printr-o metodă alternativă a deșeurilor dintr-un transfer care nu poate fi finalizat astfel cum s-a prevăzut, inclusiv costurile de transport, de valorificare sau de eliminare în temeiul articolului 22 alineatul (2) sau (3) și, de la data la care autoritatea competentă de expediere ia cunoștință de faptul că un transfer de deșeuri sau valorificarea sau eliminarea acestora nu poate fi finalizat(ă) astfel cum s-a prevăzut, costurile de depozitare în temeiul articolului 22 alineatul (10) se percep în ordinea următoare:

(a)

de la notificatorul inițial sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (b);

(b)

de la o persoană fizică sau juridică considerată notificator în conformitate cu articolul 22 alineatul (11) sau (12), după caz, sau, dacă acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (c);

(c)

de la alte persoane fizice sau juridice, după caz, sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (d);

(d)

de la autoritatea competentă de expediere; sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (e);

(e)

în alt mod convenit de autoritățile competente în cauză.

(2)   Înainte de imputarea costurilor unei alte persoane decât notificatorul inițial, se utilizează garanția financiară sau asigurarea echivalentă menționată la articolul 7. În cazul în care nu există nicio garanție financiară sau o asigurare echivalentă sau în cazul în care costurile depășesc valoarea acoperirii garanției financiare sau a asigurării echivalente, costurile se percep în ordinea prevăzută la alineatul (1).

(3)   Prezentul articol se aplică mutatis mutandis costurilor generate de preluarea sau valorificarea alternativă a deșeurilor în conformitate cu articolul 23.

(4)   Prezentul articol nu aduce atingere dreptului Uniunii și dreptului intern privind răspunderea.

Articolul 25

Preluarea deșeurilor în cazul unui transfer ilegal

(1)   În cazul în care o autoritate competentă descoperă un transfer pe care îl consideră ilegal, aceasta informează de îndată celelalte autorități competente în cauză cu privire la aceasta.

(2)   În cazul în care responsabilitatea pentru un transfer ilegal îi poate fi imputată notificatorului, autoritatea competentă de expediere se asigură că deșeurile sunt preluate de:

(a)

notificatorul sau, după caz, de către o persoană considerată notificator în conformitate cu alineatul (6) sau (7), pentru a asigura eliminarea sau valorificarea acestora; sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (c) de la prezentul alineat; sau, în cazul în care nu a fost transmisă nicio notificare, în conformitate cu litera (b) de la prezentul alineat;

(b)

o persoană considerată notificator în conformitate cu articolul 3 punctul 6 sau, după caz, de către o persoană considerată notificator în conformitate cu alineatul (6) sau (7); pentru a asigura eliminarea sau valorificarea acestora; sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (c) de la prezentul alineat;

(c)

autoritatea competentă de expediere sau de o persoană fizică sau juridică acționând în numele acesteia pentru a organiza eliminarea sau valorificarea acestora.

(3)   Obligația de preluare prevăzută la alineatul (2) nu se aplică în cazul în care autoritățile competente de expediere, de tranzit și de destinație în cauză și, după caz, notificatorul sau persoana considerată notificator sunt de acord și se asigură că deșeurile pot fi:

(a)

valorificate sau eliminate printr-o metodă alternativă în țara de destinație, de tranzit sau de expediere de către notificator sau, după caz, de o persoană considerată notificator în conformitate cu alineatul (6) sau (7) sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, de către autoritatea competentă de expediere sau o altă persoană fizică sau juridică acționând în numele acesteia; sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (b);

(b)

valorificate sau eliminate printr-o metodă alternativă în altă țară de către notificator sau, după caz, de o persoană considerată notificator în conformitate cu alineatul (6) sau (7) sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, de către autoritatea competentă de expediere sau o altă persoană fizică sau juridică acționând în numele acesteia, în cazul în care toate autoritățile competente sunt de acord.

În cazul exportului sau importului, valorificarea sau eliminarea printr-o metodă alternativă, astfel cum s-a convenit în temeiul primului paragraf, are loc numai dacă preluarea în conformitate cu alineatul (2) nu este posibilă.

(4)   În cazul valorificării sau eliminării printr-o metodă alternativă menționată la alineatul (3), notificatorul sau, după caz, persoana considerată notificator în conformitate cu alineatul (6) sau (7) sau, dacă acest lucru nu este posibil, autoritatea competentă de expediere sau persoana fizică sau juridică care acționează în numele său se asigură că deșeurile în cauză sunt gestionate într-un mod care asigură protecția mediului, în conformitate cu articolul 59.

(5)   Operațiunea de preluare, valorificare sau eliminare menționată la alineatele (2) și (3) se realizează în termen de 30 de zile sau în orice alt termen convenit de autoritățile competente în cauză, de la data la care autoritatea competentă de expediere a luat cunoștință sau a fost informată de către autoritățile competente de destinație sau de tranzit cu privire la transferul ilegal, precum și cu privire la motivele aferente. Această informare poate rezulta din informațiile transmise autorităților competente de destinație sau de tranzit, printre altele, de către alte autorități competente.

În cazul preluării deșeurilor menționate la alineatul (2) literele (a), (b) și (c), se transmite o nouă notificare, cu excepția cazului în care autoritățile competente în cauză convin că este suficientă solicitarea motivată în mod corespunzător a autorității competente inițiale de expediere.

Dacă este necesară o nouă notificare, aceasta se transmite de persoana sau de autoritatea determinată în conformitate cu alineatul (2).

Nicio autoritate competentă nu se opune sau nu formulează obiecții împotriva returnării deșeurilor din cadrul unui transfer ilegal. În cazul valorificării sau al eliminării printr-o metodă alternativă, astfel cum se menționează la alineatul (3), efectuată în afara țării în care a fost descoperită transferul ilegal, persoana sau autoritatea menționată la alineatul respectiv transmite o nouă notificare în conformitate cu ordinea indicată la alineatul menționat.

Autoritățile competente în cauză cooperează, după caz, pentru a se asigura că deșeurile sunt preluate, valorificate sau eliminate printr-o metodă alternativă, astfel cum se menționează la alineatele (2) și (3).

(6)   În cazul în care notificatorul menționat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (iv) nu îndeplinește niciuna dintre obligațiile de preluare a deșeurilor prevăzute la prezentul articol sau la articolul 26, producătorul inițial de deșeuri, noul producător de deșeuri sau colectorul menționat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (i), (ii) sau (iii) care a autorizat comerciantul sau brokerul respectiv să acționeze în numele său este considerat notificator în scopul îndeplinirii obligațiilor respective de preluare a deșeurilor.

(7)   În cazul în care notificatorul menționat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (i), (ii) sau (iii) nu îndeplinește niciuna dintre obligațiile de preluare a deșeurilor prevăzute la prezentul articol și la articolul 26, deținătorul de deșeuri menționat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (v) este considerat notificator în scopul îndeplinirii obligațiilor respective de preluare a deșeurilor.

(8)   În cazul în care responsabilitatea pentru un transfer ilegal îi poate fi imputată destinatarului, autoritatea competentă de destinație se asigură că deșeurile sunt valorificate sau eliminate într-un mod care asigură protecția mediului de către:

(a)

destinatar; sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (b);

(b)

autoritatea competentă sau de către o persoană fizică sau juridică acționând în numele acesteia.

Operațiunea de valorificare sau eliminare menționată la primul paragraf se realizează în termen de 30 de zile sau în orice alt termen convenit de autoritățile competente în cauză, de la data la care autoritatea competentă de destinație a luat cunoștință sau a fost informată de către autoritățile competente de expediere sau de tranzit cu privire la transferul ilegal, precum și cu privire la motivele aferente. Această informare poate rezulta din informațiile transmise autorităților competente de expediere și de tranzit, printre altele, de către alte autorități competente.

Autoritățile competente în cauză cooperează, după caz, în ceea ce privește valorificarea sau eliminarea deșeurilor în conformitate cu prezentul alineat.

(9)   Dacă nu este necesară o nouă notificare, persoana responsabilă pentru preluarea deșeurilor sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, autoritatea competentă inițială de expediere completează un nou document de circulație în conformitate cu articolul 15 sau 16.

În cazul în care autoritatea competentă inițială de expediere, care efectuează o preluare în conformitate cu alineatul (2) litera (c), transmite o nouă notificare, nu este necesară o nouă garanție financiară sau asigurare echivalentă.

(10)   În special în cazurile în care responsabilitatea pentru transferul ilegal nu îi poate fi imputată nici notificatorului, nici destinatarului, autoritățile competente în cauză cooperează pentru a se asigura că deșeurile sunt valorificate sau eliminate.

(11)   Atunci când se descoperă un transfer ilegal după încheierea unei operațiuni de valorificare sau de eliminare intermediară astfel cum se menționează la articolul 7 alineatul (6), obligația țării de expediere privind preluarea deșeurilor sau organizarea valorificării sau a eliminării printr-o metodă alternativă încetează atunci când instalația eliberează certificatul menționat la articolul 15 alineatul (4).

În cazul în care o instalație emite un certificat de valorificare sau de eliminare, iar acest lucru conduce la un transfer ilegal și are drept consecință eliberarea garanției financiare sau a asigurării echivalente, se aplică alineatul (8) de la prezentul articol și articolul 26 alineatul (2).

(12)   Atunci când, pe teritoriul unui stat membru, se descoperă deșeuri dintr-un transfer ilegal, autoritatea care are competență în zona în care au fost descoperite deșeurile este responsabilă să garanteze că se iau măsuri pentru depozitarea în siguranță a deșeurilor respective până la returnarea acestora sau la valorificarea definitivă sau eliminarea definitivă printr-o metodă alternativă.

(13)   Articolele 37, 39 și 40 și orice interdicție la export cuprinsă într-un act delegat, astfel cum este menționat la articolul 45 alineatul (6), nu se aplică în cazurile în care transferurile ilegale sunt returnate în țara de expediere, iar respectiva țară de expediere intră sub incidența interdicțiilor prevăzute în dispozițiile respective.

(14)   Dacă un transfer de deșeuri menționate la articolul 4 alineatul (4) sau (5) este considerat drept transfer ilegal, prezentul articol se aplică mutatis mutandis persoanei care organizează transferul și autorităților competente în cauză.

(15)   Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere dreptului Uniunii și dreptului intern privind răspunderea.

Articolul 26

Costuri de preluare a deșeurilor în cazul unui transfer ilegal

(1)   Costurile aferente preluării sau valorificării sau eliminării printr-o metodă alternativă a deșeurilor din cadrul unui transfer ilegal, inclusiv costurile pentru transportul deșeurilor, de valorificare sau de eliminare a acestora în temeiul articolului 25 alineatul (2) sau (3) și, de la data la care autoritatea competentă de expediere constată că transferul respectiv este ilegal, costurile de depozitare în temeiul articolului 25 alineatul (12) se suportă de către:

(a)

notificatorul sau o persoană considerată notificator, astfel cum se menționează la articolul 25 alineatul (2) litera (a); sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (c); sau, în cazul în care nu a fost transmisă nicio notificare, în conformitate cu litera (b);

(b)

persoana considerată notificator, astfel cum se menționează la articolul 25 alineatul (2) litera (b), sau alte persoane fizice sau juridice, după caz; sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (c);

(c)

autoritatea competentă de expediere.

(2)   Costurile aferente valorificării sau eliminării în temeiul articolului 25 alineatul (8), inclusiv eventualele costuri de transport și depozitare în temeiul articolului 25 alineatul (12), se suportă de către destinatar sau, dacă acest lucru nu este posibil, de către autoritatea competentă destinație.

(3)   Costurile aferente valorificării sau eliminării în temeiul articolului 25 alineatul (10), inclusiv eventualele costuri de transport și depozitare în temeiul articolului 25 alineatul (12), se suportă de către:

(a)

notificator sau persoana considerată notificator în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) litera (b), cu articolul 25 alineatul (6) sau cu articolul 25 alineatul (7) sau de destinatar sau de ambii, în funcție de decizia autorităților competente în cauză; sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (b);

(b)

alte persoane fizice sau juridice, după caz; sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în conformitate cu litera (c);

(c)

autoritățile competente de expediere și de destinație.

(4)   În cazurile în care a fost prezentată o notificare, iar notificatorul nu își îndeplinește responsabilitățile în ceea ce privește costurile facturate, garanția financiară sau asigurarea echivalentă menționată la articolul 7 se utilizează înainte de perceperea costurilor în conformitate cu alineatul (1), (2) sau (3) unei alte persoane decât notificatorul sau, respectiv, destinatarul. În cazul în care costurile depășesc valoarea acoperirii oferite de garanția financiară sau de asigurarea echivalentă, costurile se percep în conformitate cu alineatele (1), (2) și (3).

(5)   Dacă un transfer de deșeuri menționat la articolul 4 alineatul (4) sau (5) este considerat ilegal, prezentul articol se aplică mutatis mutandis persoanei care organizează transferul și autorităților competente în cauză.

(6)   Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere dreptului Uniunii și dreptului intern privind răspunderea.

CAPITOLUL 5

Dispoziții generale

Articolul 27

Transmitere și schimb de informații pe cale electronică

(1)   Transmiterea și schimbul următoarelor informații și documente se realizează prin mijloace electronice, fie prin hubul sistemului central menționat la alineatul (3), fie prin alte sisteme sau software-uri interoperabile disponibile în conformitate cu alineatul (4):

(a)

pentru deșeurile menționate la articolul 4 alineatele (1), (2) și (3):

(i)

notificarea unui transfer în temeiul articolelor 5 și 13;

(ii)

solicitări de informații și documentație în temeiul articolelor 5 și 8;

(iii)

informații și documentație în temeiul articolelor 5 și 8;

(iv)

informațiile și deciziile în temeiul articolului 8;

(v)

deciziile în legătură cu un transfer notificat și, dacă este cazul, o retragere a unui acord în conformitate cu articolul 9;

(vi)

informațiile și condițiile aplicabile transferului în temeiul articolului 10;

(vii)

informații în temeiul articolului 11;

(viii)

informațiile și obiecțiile formulate cu privire la un transfer în temeiul articolului 12;

(ix)

informațiile privind deciziile de emitere a acordului prealabil pentru anumite instalații de valorificare în temeiul articolului 14 alineatele (8) și (10);

(x)

informațiile și deciziile în temeiul articolului 14 alineatele (12) și (15);

(xi)

confirmările primirii deșeurilor în temeiul articolelor 15 și 16;

(xii)

certificatele de valorificare sau de eliminare în temeiul articolelor 15 și 16;

(xiii)

informații prealabile privind începerea a unui transfer în temeiul articolului 16;

(xiv)

documentele care trebuie să fie puse la dispoziție în conformitate cu articolul 16;

(xv)

informații în temeiul articolului 17;

(b)

pentru deșeurile menționate la articolul 4 alineatele (4) și (5), informațiile și documentația, confirmarea și certificatele în temeiul articolului 18;

(c)

informații și documente referitoare la procedura de notificare și acord scris prealabil și la cerințele generale de informare în temeiul articolelor 34 și 35 și al titlurilor IV, V și VI, după caz.

(2)   Pentru a actualiza lista cu informații și documente necesare în temeiul alineatului (1) în funcție de modificările sistemelor de schimb și transmitere prin mijloace electronice, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 80 pentru a modifica alineatul (1) în vederea modificării listei de informații și documente.

(3)   Comisia operează un sistem central care permite transmiterea și schimbul de informații și documente menționate la alineatul (1) pe cale electronică. Sistemul central respectiv furnizează un hub care să fie utilizat pentru schimbul în timp real de informații și documente menționate la alineatul (1) între sistemele sau software-urile disponibile de schimb electronic de date.

Hubul menționat la primul paragraf se utilizează și pentru schimbul în timp real de informații și documente, astfel cum se menționează la alineatul (1), pentru transferurile în interiorul Uniunii cu tranzit prin țări terțe, exportul din Uniune, importul în Uniune și tranzitul prin Uniune, în cazul în care autoritățile competente, birourile vamale de export, de ieșire și de intrare, autoritățile implicate în controale și operatorii economici din țări terțe se conectează la hubul respectiv printr-un sistem sau software disponibil, caz în care alineatul (4) se aplică mutatis mutandis, sau prin site-ul web menționat la al treilea paragraf de la prezentul alineat.

Acest sistem central oferă și un site web pentru pregătirea și prelucrarea informațiilor și a documentelor menționate la alineatul (1) pentru transferurile în interiorul Uniunii, pentru transferurile în interiorul Uniunii cu tranzit prin țări terțe, pentru exportul din Uniune, pentru importul în Uniune și pentru tranzitul prin Uniune. Un astfel de site web poate fi utilizat de către autoritățile competente, de autoritățile implicate în controale și de către operatorii economici ale statelor membre și ale țărilor terțe care nu utilizează sisteme sau software pentru schimbul electronic de date, pentru transmiterea și schimbul direct, prin mijloace electronice, de informații și documente menționate la alineatul (1).

Software-ul menționat la primul, al doilea și al treilea paragraf este interoperabil cu sistemul central menționat la alineatul (3), face schimb de informații și documente prin sistemul central respectiv în timp real și funcționează în conformitate cu cerințele și normele prevăzute în actele de punere în aplicare adoptate de Comisie în temeiul alineatului (5).

Sistemul central facilitează păstrarea documentelor în conformitate cu articolul 20.

Acest sistem central asigură, de asemenea, interoperabilitatea sa cu mediul pentru informațiile electronice referitoare la transportul de mărfuri instituit în temeiul Regulamentului (UE) 2020/1056.

În termen de patru ani de la adoptarea actului de punere în aplicare menționat la alineatul (5), Comisia asigură interconectarea sistemului central respectiv cu mediul aferent ghișeului unic al Uniunii Europene prin Sistemul de schimb de certificate în cadrul ghișeului unic al Uniunii Europene pentru vămi instituit prin Regulamentul (UE) 2022/2399.

(4)   Statele membre pot utiliza propriile sisteme sau software-uri disponibile care să permită pregătirea și prelucrarea informațiilor și a documentelor menționate la alineatul (1) de către autoritățile competente, autoritățile implicate în controale și, după caz, operatorii economici din statele membre, precum și transmiterea și schimbul electronic de informații și documente menționate la alineatul (1). Statele membre trebuie să se asigure că aceste sisteme și software-uri sunt interoperabile cu sistemul central menționat la alineatul (3), sunt operate în conformitate cu cerințele și normele stabilite în actele de punere în aplicare adoptate de Comisie în temeiul alineatului (5) și permit schimbul de informații și documente prin hubul sistemului central în timp real.

Sistemele menționate la primul paragraf facilitează păstrarea documentelor în conformitate cu articolul 20.

(5)   Cel târziu până la 21 mai 2025, Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a stabili:

(a)

cerințele necesare pentru interoperabilitatea dintre sistemul central menționat la alineatul (3) și alte sisteme sau software-uri menționate la alineatul (4), inclusiv un protocol pentru schimbul de date și un model de date pentru schimbul de date menționate în anexele IA, IB și VII, precum și certificatul menționat la articolul 15;

(b)

orice alte cerințe tehnice și organizatorice, inclusiv privind aspecte legate de securitate, guvernanța datelor și confidențialitatea datelor, care sunt necesare pentru punerea în practică a transmiterii și a schimbului de informații și documente menționate la alineatul (1) pe cale electronică ținând seama de Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (42).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 81 alineatul (2).

(6)   Comisia examinează funcționalitatea sistemului central o dată la doi ani. Concluziile acestor examinări sunt comunicate Parlamentului European și statelor membre. Examinarea ia în considerare feedbackul primit de la utilizatori, cum ar fi autoritățile competente și notificatorii.

Articolul 28

Limba

(1)   Orice notificare, informații, documentație sau alt tip de comunicare transmise în conformitate cu dispozițiile prezentului titlu se furnizează într-o limbă acceptată de autoritățile competente în cauză.

(2)   Notificatorul și destinatarul sau, acolo unde este posibil, persoana care organizează transferul, furnizează autorităților competente în cauză traduceri autorizate ale comunicărilor menționate la alineatul (1) într-o limbă acceptată de acestea, la solicitarea acestora.

(3)   Până la 21 mai 2028, Comisia încorporează o funcție în sistemul central menționat la articolul 27 alineatul (3), care asigură traduceri neoficiale ale comunicărilor menționate la alineatul (1).

Articolul 29

Aspecte privind clasificarea

(1)   Atunci când decid dacă un obiect sau o substanță care rezultă dintr-un proces de producție al cărui scop principal nu este producerea obiectului sau a substanței respective este considerat(ă) deșeu, statele membre aplică articolul 5 din Directiva 2008/98/CE.

Atunci când decid dacă deșeurile care au fost supuse unei operațiuni de reciclare sau unei alte operațiuni de valorificare trebuie considerate ca încetând să mai fie deșeuri, statele membre aplică articolul 6 din Directiva 2008/98/CE.

Atunci când decid dacă un obiect sau o substanță trebuie considerată ca bun uzat și nu un deșeu, statele membre se asigură că sunt îndeplinite cel puțin următoarele condiții:

(a)

utilizarea sau reutilizarea ulterioară a obiectului sau a substanței este sigură;

(b)

obiectul sau substanța își poate îndeplini funcția preconizată fără o prelucrare prealabilă semnificativă;

(c)

după caz, obiectul sau substanța este testat(ă) pentru a garanta deplina sa funcționalitate;

(d)

utilizarea ulterioară este legală, adică substanța respectivă sau obiectul respectiv îndeplinește toate cerințele relevante privind produsul, protecția mediului și protecția sănătății pentru utilizarea specifică și nu va produce efecte globale nocive asupra mediului sau a sănătății populației;

(e)

obiectul sau substanța este păstrat(ă) și protejat(ă) împotriva deteriorării în mod corespunzător în timpul transportului, încărcării și descărcării.

Dispozițiile de la al treilea paragraf se aplică fără a aduce atingere articolului 23 alineatul (2) și anexei VI la Directiva 2012/19/UE a Parlamentului European și a Consiliului (43) și nici articolului 72 alineatul (2) și anexei XIV la Regulamentul (UE) 2023/1542 al Parlamentului European și al Consiliului (44).

(2)   În cazul în care autoritățile competente de expediere și de destinație nu convin asupra clasificării în privința diferențelor dintre deșeuri și non-deșeuri, ținând seama de dispozițiile alineatului (1) și de orice condiții sau decizii luate la nivelul Uniunii sau de către statele membre în temeiul articolului 5 sau 6 din Directiva 2008/98/CE, în scopul transferului, obiectul sau substanța în cauză este tratat(ă) ca și cum ar fi deșeu. Acest fapt nu aduce atingere dreptului țării de destinație de a trata materialul transferat în conformitate cu legislația națională a acesteia după sosirea în țara respectivă a materialului transferat și în cazul în care legislația respectivă este în conformitate cu dreptul Uniunii sau dreptul internațional.

(3)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru a stabili criterii detaliate pentru o aplicare uniformă a condițiilor prevăzute la alineatul (1) al treilea paragraf în cazul anumitor substanțe sau obiecte pentru care distincția dintre bunurile uzate și deșeuri este deosebit de importantă pentru exportul de deșeuri din Uniune.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 81 alineatul (2).

(4)   În cazul în care autoritățile competente de expediere și de destinație nu pot conveni asupra clasificării unui deșeu destinat valorificării ca fiind inclus în anexa III, anexa IIIA, anexa IIIB sau anexa IV sau ca nefiind inclus în niciuna dintre anexele respective, transferul deșeurilor respective intră sub incidența articolului 4 alineatul (2).

(5)   În cazul în care autoritățile competente de expediere și de destinație nu pot conveni asupra clasificării operațiunilor de tratare a deșeurilor ca fiind de valorificare sau de eliminare, se aplică dispozițiile privind eliminarea stabilite în prezentul regulament.

(6)   Pentru a facilita clasificarea armonizată a deșeurilor indicate în anexa III, anexa IIIA, anexa IIIB sau anexa IV în Uniune, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 80 pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea unor criterii, cum ar fi pragurile de contaminare, pe baza cărora anumite deșeuri să fie clasificate în anexa III, anexa IIIA, anexa IIIB sau anexa IV.

(7)   În cazul în care autoritățile competente de expediere și de destinație nu pot conveni asupra clasificării operațiunilor de tratare a deșeurilor notificate ca fiind intermediare sau definitive, se aplică dispozițiile privind operațiunile intermediare stabilite în prezentul regulament.

Articolul 30

Costuri administrative

Costurile administrative adecvate și proporționale de punere în aplicare a procedurilor de notificare și de supraveghere, precum și costurile normale pentru analizele și controalele efectuate îi pot fi imputate notificatorului și, după caz, persoanei care organizează transferul, de către autoritățile competente în cauză sau de autoritățile implicate în controale. Statele membre notifică Comisiei dispozițiile aplicate la nivel național în ceea ce privește aceste costuri. Comisia face publice informațiile respective.

Articolul 31

Acorduri privind zonele de frontieră

(1)   În circumstanțe excepționale și în cazul în care situația geografică sau demografică specifică impune această măsură, statele membre pot încheia acorduri bilaterale, simplificând procedura de notificare pentru transferurile anumitor fluxuri specifice de deșeuri în ceea ce privește transferurile transfrontaliere către cea mai apropiată instalație adecvată amplasată în zona de frontieră dintre două state membre.

(2)   Acordurile bilaterale menționate la alineatul (1) se pot încheia și în cazul în care deșeurile sunt transferate din țara de expediere și tratate în țara respectivă, dar tranzitează printr-un alt stat membru.

(3)   Statele membre pot încheia, de asemenea, acordurile bilaterale menționate la alineatul (1) cu țări care sunt membre ale AELS (Asociația Europeană a Liberului Schimb).

Acordurile încheiate în temeiul primului paragraf impun ca deșeurile să fie gestionate în țara AELS în cauză într-un mod care asigură protecția mediului, în conformitate cu articolul 59.

(4)   Acordurile încheiate în conformitate cu prezentul articol se notifică Comisiei înainte de a intra în vigoare.

Articolul 32

Transferurile între o regiune ultraperiferică și statul membru de care aparține aceasta

Prin derogare de la articolul 9 alineatele (1) și (2), în cazul transferurilor între o regiune ultraperiferică și statul membru de care aparține aceasta, care necesită tranzitul printr-un alt stat membru, se poate prezuma că autoritatea competentă de tranzit și-a dat acordul tacit în cazul în care nu se formulează nicio obiecție în termen de șapte zile lucrătoare de la data la care notificatorul este informat, în conformitate cu articolul 8 alineatul (12), că notificarea a fost completată în mod corespunzător. Acordul tacit respectiv este valabil pentru aceeași perioadă ca cea indicată în acordul scris dat de autoritatea competentă de destinație în conformitate cu articolul 9 alineatul (1).

Articolul 33

Transferurile din Insulele Feroe în Danemarca

Danemarca poate adopta o decizie prin care să trateze importurile de deșeuri din Insulele Feroe în Danemarca, care nu au tranzitat nicio altă țară, în conformitate cu articolul 36 din prezentul regulament. În cazul în care Danemarca adoptă o astfel de decizie, aceasta se notifică Comisiei.

CAPITOLUL 6

Transferurile de deșeuri în interiorul Uniunii cu tranzit prin țări terțe

Articolul 34

Transferurile de deșeuri destinate eliminării

În cazul în care un transfer se efectuează în interiorul Uniunii și tranzitează una sau mai multe țări terțe, iar deșeurile sunt destinate eliminării, articolele 4-17 și articolele 19-30 se aplică mutatis mutandis, sub rezerva următoarelor adaptări și cerințe suplimentare:

(a)

articolul 38 alineatul (2) literele (a), (c), (d) și (g) și alineatul (3) litera (a) se aplică mutatis mutandis;

(b)

în cazul în care țara terță respectivă este parte la Convenția de la Basel, iar țara în cauză a decis să nu solicite acordul scris prealabil și a informat celelalte părți la Convenția de la Basel în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din convenția respectivă, o autoritate competentă de tranzit din afara Uniunii are la dispoziție 60 de zile de la data transmiterii confirmării sale de primire a unei notificări completate corespunzător pentru a-și da acordul tacit sau pentru a-și da acordul scris cu sau fără condiții; sau

(c)

în cazul în care țara terță respectivă nu este parte la Convenția de la Basel, autoritatea competentă de expediere solicită autorității competente de tranzit din țara terță respectivă dacă dorește să își trimită acordul scris pentru transfer într-un termen stabilit de comun acord de autoritățile competente.

Articolul 35

Transferuri de deșeuri destinate valorificării

(1)   În cazul în care un transfer se efectuează în interiorul Uniunii și tranzitează una sau mai multe țări cărora nu li se aplică Decizia OCDE a Consiliului privind controlul transporturilor transfrontaliere de deșeuri destinate operațiunilor de valorificare (45) (denumită în continuare „Decizia OCDE”), iar deșeurile sunt destinate valorificării, se aplică articolul 34.

(2)   În cazul în care un transfer se efectuează în interiorul Uniunii, inclusiv în cazul unui transfer între localități din același stat membru, și tranzitează una sau mai multe țări terțe cărora li se aplică Decizia OCDE, iar deșeurile respective sunt destinate valorificării, se aplică articolele 4-30 sub rezerva următoarelor adaptări și cerințe suplimentare:

(a)

articolul 51 alineatul (2) literele (c) și (d) se aplică mutatis mutandis;

(b)

se poate prezuma că autoritatea competentă de tranzit din afara Uniunii și-a dat acordul tacit în cazul în care nu se formulează nicio obiecție și în cazul în care au fost îndeplinite condițiile prevăzute, transferul poate începe la 30 de zile de la data la care notificatorul a fost informat, în conformitate cu articolul 8 alineatul (12), că notificarea a fost completată în mod corespunzător, astfel cum se menționează la articolul 9 alineatul (1).

TITLUL III

TRANSPORTUL DE DEȘEURI EFECTUAT EXCLUSIV ÎN INTERIORUL UNUI STAT MEMBRU

Articolul 36

Transportul de deșeuri efectuat exclusiv în interiorul unui stat membru

(1)   Fiecare stat membru stabilește un regim adecvat de supraveghere și control al transportului de deșeuri efectuat exclusiv pe teritoriul aflat sub jurisdicția națională a acestuia. Regimul respectiv ține seama de necesitatea coerenței cu sistemul Uniunii instituit în conformitate cu titlurile II și VII.

(2)   Statele membre informează Comisia cu privire la regimul adoptat de supraveghere și control al transportului de deșeuri. Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta.

TITLUL IV

EXPORTURILE DIN UNIUNE CĂTRE ȚĂRI TERȚE

CAPITOLUL 1

Exporturi de deșeuri destinate eliminării

Articolul 37

Interzicerea exporturilor de deșeuri destinate eliminării

(1)   Se interzic exporturile din Uniune de deșeuri destinate eliminării.

(2)   Interdicția prevăzută la alineatul (1) nu se aplică exporturilor de deșeuri destinate eliminării către țările AELS care sunt, de asemenea, părți la Convenția de la Basel.

(3)   Prin derogare de la alineatul (2), se interzic, de asemenea, exporturile de deșeuri destinate eliminării către o țară AELS care este parte la Convenția de la Basel:

(a)

în cazul în care țara AELS interzice importurile respectivelor deșeuri;

(b)

în cazul în care condițiile prevăzute la articolul 11 alineatul (1) nu sunt îndeplinite;

(c)

în cazul în care autoritatea competentă de expediere are motive să considere că deșeurile nu vor face obiectul unei bune gestionări din punctul de vedere al mediului, astfel cum se menționează la articolul 59, în țara de destinație.

(4)   Interdicția prevăzută la alineatul (1) nu se aplică deșeurilor care fac obiectul unei obligații de preluare în temeiul articolului 22 sau 25.

Articolul 38

Proceduri de export de deșeuri destinate eliminării către țări AELS

(1)   În cazul în care deșeurile sunt exportate din Uniune către o țară AELS care este parte la Convenția de la Basel și sunt destinate eliminării în țara respectivă, dispozițiile titlului II se aplică mutatis mutandis, cu adaptările și dispozițiile suplimentare prevăzute la alineatele (2) și (3).

(2)   Se aplică următoarele adaptări:

(a)

notificatorul transmite notificarea în conformitate cu articolul 27, precum și orice informație și documentație suplimentară solicitată și, în același timp, transmite o astfel de notificare și astfel de informații și documentații suplimentare prin poștă sau, după caz, fax sau e-mail cu semnătură digitală, autorității competente de destinație și oricărei autorități competente de tranzit din afara Uniunii, cu excepția cazului în care autoritățile respective sunt conectate la sistemul central menționat la articolul 27 alineatul (3); în cazul în care se utilizează un e-mail cu semnătură digitală, orice ștampilă sau semnătură necesară se înlocuiește cu semnătura digitală;

(b)

notificatorul furnizează, în anexa la documentul de notificare, documente justificative privind efectuarea unui audit în conformitate cu articolul 46 alineatul (3) în instalația către care se exportă deșeurile, cu excepția cazului în care se aplică derogarea prevăzută la articolul 46 alineatul (11);

(c)

autoritatea competentă de expediere și orice autoritate competentă de tranzit din Uniune informează autoritatea competentă de destinație și orice autoritate competentă de tranzit din afara Uniunii cu privire la orice solicitare de informații și documentație din partea sa și cu privire la decizia și condițiile lor, dacă este cazul, privind transferul planificat, prin poștă sau, după caz, prin fax sau e-mail cu semnătură digitală, cu excepția cazului în care autoritățile competente respective sunt conectate la sistemul central menționat la articolul 27 alineatul (3);

(d)

informațiile care trebuie furnizate autorității competente de destinație și oricărei autorități competente de tranzit din afara Uniunii în temeiul articolelor 7, 8, 16 și 17 sunt furnizate prin poștă sau, dacă este cazul, prin fax sau e-mail cu semnătură digitală, cu excepția cazului în care autoritățile respective sunt conectate la sistemul central menționat la articolul 27 alineatul (3);

(e)

notificatorul se asigură că informațiile care trebuie furnizate de instalație în temeiul articolului 15 alineatele (3)-(5) și al articolului 16 alineatele (5) și (6) sunt incluse într-un sistem menționat la articolul 27, cu excepția cazului în care instalațiile respective sunt conectate la sistemul central menționat la articolul 27 alineatul (3);

(f)

orice autoritate competentă de tranzit din afara Uniunii are la dispoziție 60 de zile de la data transmiterii confirmării sale de primire a unei notificări completate corespunzător pentru a-și da acordul tacit, în cazul în care țara în cauză a decis să nu solicite un acord scris prealabil și a informat celelalte părți la Convenția de la Basel de acest fapt în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din convenția respectivă, sau pentru a da un acord scris, condiționat sau necondiționat;

(g)

autoritatea competentă de expediere din Uniune decide să își dea acordul în legătură cu transferul în conformitate cu articolul 9 numai după ce a primit acordul scris din partea autorității competente de destinație și, după caz, acordul tacit sau scris al unei autorități competente de tranzit din afara Uniunii, dar nu înainte de 61 de zile de la data transmiterii confirmării de primire a notificării completate corespunzător de către o autoritate competentă de tranzit din afara Uniunii, cu excepția cazului în care autoritatea competentă de expediere deține acordul scris al celorlalte autorități competente în cauză, caz în care poate lua decizia menționată la articolul 9 înainte de expirarea termenului respectiv.

(3)   Se aplică următoarele dispoziții suplimentare:

(a)

oricare autoritate competentă de tranzit din Uniune transmite notificatorului o confirmare de primire a unei notificării completate corespunzător și copii ale acesteia celorlalte autorități competente în cauză în cazul în care nu au acces la sistemul menționat la articolul 27;

(b)

autoritatea competentă de expediere și orice autoritate competentă de tranzit din Uniune informează biroul vamal de export și biroul vamal de ieșire cu privire la deciziile lor de emitere a acordului în legătură cu transferul;

(c)

transportatorul transmite biroului vamal de export și biroului vamal de ieșire o copie a documentului de circulație prin poștă sau după caz, prin fax sau e-mail cu semnătură digitală sau, în cazul în care biroul vamal de export și biroului vamal de ieșire au acces la acesta, prin intermediul sistemului central menționat la articolul 27 alineatul (3);

(d)

de îndată ce deșeurile au părăsit Uniunea, biroul vamal de ieșire informează autoritatea competentă de expediere din Uniune că deșeurile au părăsit Uniunea;

(e)

în cazul în care, în termen de 42 de zile de la data la care deșeurile au părăsit Uniunea, autoritatea competentă de expediere din Uniune nu a primit din partea instalației nicio înștiințare privind primirea deșeurilor, aceasta informează de îndată autoritatea competentă de destinație în acest sens printr-un sistem menționat la articolul 27 sau în conformitate cu articolul 72;

(f)

contractul menționat la articolul 6 conține următoarele clauze și condiții:

(i)

în cazul în care o instalație eliberează un certificat incorect de eliminare a deșeurilor, având drept consecință eliberarea garanției financiare, destinatarul suportă costurile care decurg din obligația de returnare a deșeurilor în zona aflată sub jurisdicția autorității competente de expediere, precum și costurile care decurg din valorificarea sau eliminarea acestora într-un mod alternativ care asigură protecția mediului;

(ii)

în termen de trei zile de la data primirii deșeurilor destinate eliminării, instalația transmite notificatorului și autorităților competente în cauză copii semnate ale documentului de circulație completat, cu excepția certificatului de eliminare menționat la punctul (iii);

(iii)

în cel mai scurt timp posibil, dar în cel mult 30 de zile de la încheierea eliminării și, în orice caz, nu mai târziu de un an de la data primirii deșeurilor, instalația certifică, sub propria responsabilitate, că eliminarea deșeurilor s-a încheiat și transmite notificatorului și autorităților competente în cauză copii semnate ale documentului de circulație care conține certificarea respectivă;

(g)

în termen de trei zile lucrătoare de la primirea copiilor menționate la litera (f) punctele (ii) și (iii), notificatorul pune la dispoziție pe cale electronică informațiile conținute de acestea în conformitate cu articolul 27.

(4)   Transferul se poate efectua numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)

notificatorul a primit acordul scris din partea autorităților competente de expediere, de destinație și, după caz, de tranzit din afara Uniunii și se respectă condițiile prevăzute în respectivele decizii de emitere a unui acord sau în anexele la acestea;

(b)

se asigură buna gestionare a deșeurilor din punctul de vedere al mediului în conformitate cu articolul 59.

(5)   În cazul în care deșeurile sunt exportate, acestea sunt destinate operațiunilor de eliminare într-o instalație care, în conformitate cu legislația națională aplicabilă, funcționează sau este autorizată să funcționeze în țara de destinație.

(6)   În cazul în care un birou vamal de export sau un birou vamal de ieșire descoperă un transfer ilegal, biroul respectiv informează fără întârziere autoritatea competentă din țara biroului vamal respectiv cu privire la aceasta. Autoritatea competentă respectivă:

(a)

informează fără întârziere autoritatea competentă de expediere din Uniune cu privire la transferul ilegal;

(b)

asigură reținerea deșeurilor până când autoritatea competentă de expediere ia o altă decizie pe care o comunică în scris autorității competente din țara biroului vamal în care sunt reținute deșeurile; și

(c)

comunică fără întârziere decizia autorității competente de expediere menționată la litera (b) biroului vamal de export sau biroului vamal de ieșire care a descoperit transferul ilegal.

CAPITOLUL 2

Exporturi de deșeuri destinate valorificării

Secțiunea 1

Exporturi de deșeuri periculoase și anumite alte deșeuri către țări cărora nu li se aplică Decizia OCDE

Articolul 39

Interzicerea exporturilor de deșeuri periculoase și anumite alte deșeuri

(1)   Se interzic exporturile din Uniune ale următoarelor deșeuri destinate valorificării în țări cărora nu li se aplică Decizia OCDE:

(a)

deșeurile indicate ca fiind periculoase în partea 1 din anexa V la prezentul regulament;

(b)

deșeurile indicate ca fiind periculoase în lista deșeurilor menționată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE;

(c)

deșeurile menționate la articolul 4 alineatul (3) și deșeurile indicate ca fiind periculoase în partea 2 din anexa V la prezentul regulament;

(d)

deșeurile de plastic clasificate la rubrica B3011;

(e)

deșeurile enumerate în anexa III sau în anexa IIIB și amestecurile de deșeuri enumerate în anexa IIIA care sunt contaminate cu alte materiale într-o măsură care mărește riscurile asociate deșeurilor suficient de mult încât să fie supuse procedurii de notificare și acord scris prealabil, atunci când se iau în considerare proprietățile periculoase prevăzute în anexa III la Directiva 2008/98/CE, sau împiedică valorificarea deșeurilor într-un mod care să asigure protecția mediului;

(f)

deșeurile sau amestecurile de deșeuri care conțin sau sunt contaminate cu poluanți organici persistenți în cantități care ating sau depășesc o limită de concentrație indicată în anexa IV la Regulamentul (UE) 2019/1021;

(g)

deșeurile periculoase care nu sunt clasificate la o singură rubrică din anexa V la prezentul regulament sau în lista deșeurilor menționată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE;

(h)

amestecurile de deșeuri periculoase și amestecurile de deșeuri periculoase cu deșeuri nepericuloase care nu sunt clasificate la o singură rubrică din anexa V la prezentul regulament sau în lista deșeurilor menționată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE;

(i)

deșeurile notificate de țara de destinație ca deșeuri periculoase în conformitate cu articolul 3 din Convenția de la Basel;

(j)

deșeurile al căror import a fost interzis de țara de destinație;

(k)

deșeurile în legătură cu care autoritatea competentă de expediere are motive să considere că nu vor fi gestionate într-un mod care asigură protecția mediului în conformitate cu articolul 59 în țara de destinație în cauză;

(2)   Alineatul (1) de la prezentul articol nu se aplică deșeurilor care fac obiectul unei obligații de preluare în temeiul articolului 22 sau 25.

(3)   În cazuri excepționale, statele membre pot să prevadă, pe baza documentelor justificative furnizate de notificator, că un anumit deșeu periculos indicat în anexa V la prezentul regulament sau în lista deșeurilor menționată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE este exceptat de la interdicția de export menționată la alineatul (1), dacă nu prezintă niciuna dintre proprietățile menționate în anexa III la Directiva 2008/98/CE, luând în considerare criteriile, valorile limită și limitele de concentrație aplicabile pentru clasificarea deșeurilor ca fiind periculoase, astfel cum se specifică în anexa respectivă. Dacă o proprietate periculoasă a unui deșeu a fost evaluată printr-un test și prin utilizarea concentrațiilor de substanțe periculoase, conform indicațiilor din anexa III la Directiva 2008/98/CE, rezultatele testului primează.

(4)   Faptul că un deșeu nu este indicat ca fiind periculos în anexa V sau în lista deșeurilor menționată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE sau că este menționat în partea 1 lista B din anexa V nu exclude caracterizarea acestuia, în cazuri excepționale, ca fiind un deșeu periculos, urmând, în consecință, să facă obiectul interdicției de export, dacă prezintă oricare dintre proprietățile menționate în anexa III la Directiva 2008/98/CE, luând în considerare criteriile, valorile limită și limitele de concentrație aplicabile pentru clasificarea deșeurilor ca fiind periculoase, astfel cum se specifică în aceasta. Dacă o proprietate periculoasă a unui deșeu a fost evaluată printr-un test și prin utilizarea concentrațiilor de substanțe periculoase, conform indicațiilor din anexa III la Directiva 2008/98/CE, rezultatele testului primează.

(5)   În cazurile menționate la alineatele (3) și (4), autoritatea competentă în cauză informează autoritatea competentă de destinație avută în vedere înainte de a lua o decizie de acordare a unui acord pentru transferurile prevăzute de deșeuri către țara respectivă. Statele membre notifică aceste cazuri Comisiei înainte de sfârșitul fiecărui an calendaristic. Comisia comunică informațiile respective tuturor statelor membre și Secretariatului Convenției de la Basel în cazul în care informațiile se referă la un element enumerat în Convenția de la Basel și Secretariatului OCDE în cazul în care informațiile se referă la un element enumerat în Decizia OCDE. Pe baza informațiilor furnizate, Comisia poate formula observații și este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 80 pentru a modifica anexa V.

Secțiunea 2

Exporturi de deșeuri nepericuloase către țări cărora nu li se aplică Decizia OCDE

Articolul 40

Interzicerea exporturilor de deșeuri nepericuloase

(1)   Se interzic exporturile din Uniune ale următoarelor deșeuri destinate valorificării în țări cărora nu li se aplică Decizia OCDE:

(a)

deșeurile nepericuloase indicate în anexa III sau anexa IIIB și amestecurile de deșeuri nepericuloase enumerate în anexa IIIA;

(b)

deșeurile nepericuloase și amestecurile de deșeuri nepericuloase incluse în lista deșeurilor menționată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE, în cazul în care acestea nu sunt deja incluse în anexa III, anexa IIIA sau anexa IIIB;

(c)

deșeurile nepericuloase și amestecurile de deșeuri nepericuloase care nu sunt clasificate la o singură rubrică din anexa III, anexa IIIA sau anexa IIIB sau în lista deșeurilor menționată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE;

(d)

deșeurile nepericuloase clasificate la rubricile AB130, AC250, AC260 sau AC270.

(2)   Alineatul (1) nu se aplică exporturilor de deșeuri sau de amestecuri de deșeuri destinate valorificării către o țară inclusă în lista țărilor stabilită în conformitate cu articolul 41 pentru deșeurile nepericuloase și amestecurile de deșeuri nepericuloase specificate în lista respectivă.

Un astfel de export poate avea loc numai cu condiția ca deșeurile:

(a)

să fie destinate unei instalații autorizate în temeiul legislației interne a țării în cauză să desfășoare operațiuni de valorificare a deșeurilor respective;

(b)

să nu fie destinate operațiunilor intermediare, cu excepția cazului în care toate operațiunile ulterioare de valorificare intermediară sau definitivă ar avea loc în aceeași țară de destinație sau în alte țări, pentru care deșeurile aferente sunt incluse în lista menționată la articolul 41.

(3)   Exporturile autorizate în conformitate cu alineatul (2):

(a)

pentru deșeurile enumerate în anexa IX la Convenția de la Basel, altele decât cele care sunt clasificate la rubrica B3011, fac obiectul cerințelor generale de informare prevăzute la articolul 18 sau, în cazul în care țara în cauză indică acest lucru în cererea menționată la articolul 42, al procedurii de notificare și acord scris prealabil;

(b)

pentru deșeurile care sunt clasificate la rubrica B3011, fac obiectul procedurii de notificare și acord scris prealabil;

(c)

pentru deșeurile nepericuloase și amestecurile de deșeuri nepericuloase care nu sunt enumerate în anexa IX la Convenția de la Basel, fac obiectul procedurii de notificare și acord scris prealabil.

(4)   În cazul exporturilor efectuate în conformitate cu alineatul (2), dispozițiile titlului II se aplică mutatis mutandis.

În cazul în care astfel de exporturi fac obiectul cerințelor generale de informare prevăzute la articolul 18, persoana care organizează transferul se asigură că informațiile care trebuie furnizate de instalație în temeiul articolului 18 alineatele (8) și (9) sunt transmise prin sistemul menționat la articolul 27, cu excepția cazului în care instalația este conectată la sistemul menționat la articolul 27.

În cazul în care astfel de exporturi fac obiectul procedurii de notificare și acord scris prealabil, procedurile menționate la articolul 38 se aplică cu următoarele adaptări:

(a)

articolul 4 alineatul (5) și articolul 14 nu se aplică;

(b)

în cazul în care eliminarea de pe lista menționată la articolul 41 a unei țări sau a anumitor deșeuri sau amestecuri de deșeuri a intrat în vigoare, autoritatea competentă de expediere își retrage acordul scris pentru orice notificare referitoare la țara respectivă sau la astfel de deșeuri sau amestecuri de deșeuri.

Articolul 41

Lista țărilor în care sunt autorizate exporturile din Uniune de deșeuri nepericuloase destinate valorificării

(1)   Comisia este împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 80 pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea unei liste a țărilor cărora nu li se aplică Decizia OCDE și către care sunt autorizate exporturile din Uniune de deșeuri nepericuloase și amestecuri de deșeuri nepericuloase destinate valorificării (denumită în continuare „lista țărilor către care sunt autorizate exporturile”). Lista respectivă include țările care au depus o cerere în temeiul articolului 42 alineatul (1) și care au demonstrat respectarea cerințelor prevăzute la articolul 42 alineatul (3), pe baza unei evaluări efectuate de Comisie în temeiul articolului 43 și care au convenit să respecte articolul 42 alineatul (5).

(2)   Lista menționată la alineatul (1) include următoarele informații:

(a)

numele țărilor către care este autorizat exportul din Uniune de deșeuri nepericuloase și de amestecuri de deșeuri nepericuloase destinate valorificării;

(b)

deșeurile nepericuloase și amestecurile de deșeuri nepericuloase specifice care sunt autorizate pentru export din Uniune către fiecare țară menționată la litera (a);

(c)

informații, precum adresa de internet, care să permită accesul la o listă de instalații care sunt autorizate în temeiul legislației interne a fiecărei țări menționate la litera (a) să efectueze valorificarea deșeurilor și a amestecurilor de deșeuri menționate la litera (b);

(d)

informații privind procedura specifică de control, dacă este cazul, care se aplică în temeiul legislației interne a fiecărei țări menționate la litera (a) pentru importul deșeurilor menționate la litera (b), inclusiv o indicație din care să reiasă dacă importul de deșeuri menționate în anexa IX la Convenția de la Basel face obiectul procedurii de notificare și acord scris prealabil menționate la articolul 38.

(3)   Lista menționată la alineatul (1) se adoptă până la 21 noiembrie 2026, cu excepția cazului în care nicio țară nu depune o cerere în temeiul articolului 42 alineatul (1) sau nicio țară nu îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 42 alineatul (3) la momentul respectiv.

Până la 21 august 2024, Comisia contactează toate țările cărora nu li se aplică Decizia OCDE pentru a le furniza informațiile necesare cu privire la posibilitatea includerii lor pe lista țărilor către care sunt autorizate exporturile.

Pentru a fi incluse în lista țărilor către care sunt autorizate exporturile adoptată până la 21 noiembrie 2026, țările cărora nu li se aplică Decizia OCDE depun cererea în temeiul articolului 42 alineatul (1) până la 21 februarie 2025.

(4)   Comisia actualizează periodic lista țărilor către care sunt autorizate exporturile, cel puțin o dată la doi ani de la stabilirea listei respective, pentru a:

(a)

adăuga o țară care îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 42;

(b)

elimina de pe listă o țară care nu mai îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 42;

(c)

actualiza informațiile menționate la alineatul (2) pe baza unei cereri primite din partea țării în cauză și, în cazul în care cererea respectivă se referă la adăugarea de noi deșeuri sau amestecuri de deșeuri, cu condiția ca țara în cauză să fi demonstrat respectarea cerințelor prevăzute la articolul 42 în ceea ce privește noile deșeuri sau amestecuri de deșeuri în cauză;

(d)

include sau pentru a elimina orice alt element relevant cu scopul de a se asigura că lista conține informații exacte și actualizate.

(5)   După primirea informațiilor și a documentelor justificative menționate la articolul 42 alineatul (5), Comisia poate solicita informații suplimentare de la țara în cauză pentru a demonstra că aceasta continuă să respecte cerințele prevăzute la articolul 42 alineatul (3).

(6)   În cazul în care devin disponibile informații care arată în mod plauzibil că respectivele cerințe prevăzute la articolul 42 nu mai sunt îndeplinite pentru o țară deja inclusă în lista menționată la alineatul (1), Comisia invită țara respectivă să își prezinte punctul de vedere cu privire la informațiile respective, în termen de maximum două luni de la invitație, împreună cu documente justificative relevante care să demonstreze respectarea în continuare a cerințelor respective. Această perioadă poate fi prelungită cu o perioadă suplimentară de două luni în cazul în care țara în cauză formulează o cerere motivată de prelungire.

(7)   În cazul în care țara în cauză nu își prezintă punctul de vedere și documentele justificative solicitate în termenul menționat la alineatul (6) sau în cazul în care documentele justificative furnizate sunt insuficiente pentru a demonstra respectarea în continuare a cerințelor prevăzute la articolul 42, Comisia elimină țara respectivă de pe listă fără întârzieri nejustificate.

(8)   Comisia poate contacta în orice moment o țară inclusă în lista menționată la alineatul (1) pentru a obține informații relevante cu scopul de a se asigura că țara respectivă continuă să respecte cerințele prevăzute la articolul 42.

Articolul 42

Cerințe de includere în lista țărilor către care sunt autorizate exporturile

(1)   Țările cărora nu li se aplică Decizia OCDE și care intenționează să primească din Uniune anumite deșeuri sau amestecuri de deșeuri menționate la articolul 40 alineatul (1) destinate valorificării prezintă Comisiei o cerere prin care își exprimă disponibilitatea de a primi deșeurile sau amestecurile de deșeuri specifice respective și de a fi incluse în lista menționată la articolul 41. O astfel de cerere și documentația aferentă sau alte comunicări se vor prezenta în limba engleză.

(2)   Cererea menționată la alineatul (1) se depune utilizându-se formularul prevăzut în anexa VIII și conține toate informațiile specificate în acesta.

(3)   Țara solicitantă trebuie să demonstreze că a instituit și pune în aplicare toate măsurile necesare pentru a se asigura că deșeurile în cauză vor fi gestionate într-un mod care asigură protecția mediului, astfel cum se menționează la articolul 59.

În scopul respectiv, țara solicitantă trebuie să demonstreze că:

(a)

dispune de o strategie sau un plan cuprinzător de gestionare a deșeurilor care vizează întregul său teritoriu și care demonstrează capacitatea și disponibilitatea sa de a asigura buna gestionare a deșeurilor din punctul de vedere al mediului. Strategia respectivă include cel puțin următoarele elemente:

(i)

cantitatea anuală a tuturor deșeurilor generate în țară și cantitatea anuală de deșeuri care fac obiectul cererii sale (denumite în continuare „deșeurile vizate de cerere”), generate în țară, precum și estimări despre cum vor evolua cantitățile respective în următorii 10 ani;

(ii)

o estimare a capacității actuale generale de tratare a deșeurilor, precum și o estimare a capacității de tratare a deșeurilor vizate de cerere și o estimare a modului în care se vor dezvolta capacitățile respective în următorii 10 ani;

(iii)

proporția de deșeuri menajere colectate separat, precum și orice obiective și măsuri de creștere a respectivei proporții în viitor;

(iv)

indicarea proporției de deșeuri menajere vizate de cerere care sunt depozitate, precum și orice obiective și măsuri de reducere a acestei proporții în viitor;

(v)

indicarea proporției de deșeuri menajere reciclate, precum și orice eventuale obiective și măsuri de creștere a acestei proporții în viitor;

(vi)

informații privind cantitatea de deșeuri aruncate și privind măsurile luate pentru a preveni și a ridica gunoiul;

(vii)

o strategie privind modul de asigurare a bunei gestionări din punctul de vedere al mediului a deșeurilor importate pe teritoriul său, inclusiv posibilul impact al unui astfel de import asupra gestionării deșeurilor generate pe plan intern;

(viii)

informații privind metodologia utilizată pentru calcularea datelor menționate la punctele (i)-(vi);

(b)

dispune de un cadru juridic de gestionare a deșeurilor, care include cel puțin următoarele elemente:

(i)

un sistem sau sisteme de autorizare, de acordare a licențelor sau de înregistrare pentru instalațiile de tratare a deșeurilor;

(ii)

un sistem sau sisteme de autorizare, de acordare a licențelor sau de înregistrare pentru transportul de deșeuri;

(iii)

dispoziții menite să asigure că deșeurile reziduale generate prin operațiunea de valorificare a deșeurilor vizate de cerere sunt gestionate într-un mod care asigură protecția mediului, astfel cum se menționează la articolul 59;

(iv)

controale adecvate ale poluării aplicabile operațiunilor de gestionare a deșeurilor, inclusiv limite de emisie pentru protecția aerului, a solului și a apei și măsuri de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră generate de operațiunile respective;

(v)

dispoziții privind aplicarea normelor, controlul și sancțiunile menite să asigure punerea în aplicare a cerințelor interne și internaționale privind gestionarea deșeurilor și transferurile de deșeuri;

(c)

este parte la acordurile multilaterale de mediu menționate în anexa VIII și a luat măsurile necesare pentru a-și îndeplini obligațiile care îi revin în temeiul acordurilor respective;

(d)

a instituit o strategie pentru aplicarea legislației interne privind gestionarea deșeurilor și transferurile de deșeuri, care cuprinde măsuri de control și monitorizare, inclusiv informații privind numărul de controale efectuate în legătură cu transferurile de deșeuri și instalațiile de gestionare a deșeurilor și privind sancțiunile impuse în cazul încălcării normelor interne relevante.

(4)   Cel mai devreme la 21 mai 2029, țările cărora nu li se aplică Decizia OCDE și care intenționează să primească din Uniune deșeuri de plastic menționate la articolul 39 alineatul (1) litera (d) în vederea reciclării pot prezenta Comisiei o cerere prin care să își exprime disponibilitatea de a primi astfel de deșeuri și de a fi incluse în lista menționată la articolul 41. O astfel de cerere și întreaga documentație aferentă sau alte comunicări sunt prezentate în limba engleză.

În plus față de cerințele prevăzute la alineatele (2) și (3), țara solicitantă trebuie să demonstreze, de asemenea, toate elementele următoare:

(a)

că dispune de un sistem cuprinzător de gestionare a deșeurilor, care acoperă întregul său teritoriu și că asigură în mod eficace colectarea separată a deșeurilor de plastic;

(b)

că dispune de un cadru juridic privind gestionarea deșeurilor, care include cel puțin următoarele elemente:

(i)

interzicerea arderii în aer liber și a depozitării necontrolate a deșeurilor;

(ii)

interzicerea incinerării și a depozitării la gropile de gunoi a deșeurilor de plastic colectate separat;

(iii)

dispoziții privind aplicarea normelor, controlul și sancțiunile menite să asigure punerea în aplicare a literei (a) și a literei (b) punctele (i) și (ii);

(c)

că importurile de deșeuri de plastic din Uniune nu au efecte negative asupra gestionării deșeurilor de plastic generate în țară.

(5)   În cazul oricărei modificări a informațiilor furnizate Comisiei în temeiul alineatului (3), țările incluse în lista menționată la articolul 41 furnizează fără întârziere o actualizare a informațiilor specificate în formularul prevăzut în anexa VIII, împreună cu documentele justificative relevante. În orice caz, țările incluse în lista menționată la articolul 41 furnizează Comisiei, în al cincilea an de la includerea lor inițială, o actualizare a informațiilor specificate în formularul prevăzut în anexa VIII, împreună cu documentele justificative relevante.

Articolul 43

Evaluarea cererii de includere în lista țărilor către care sunt autorizate exporturile

(1)   Comisia evaluează cererile prezentate în temeiul articolului 42 fără întârziere și, în cazul în care consideră că cerințele prevăzute la articolul respectiv sunt respectate, include țara solicitantă în lista țărilor către care sunt autorizate exporturile. Evaluarea se bazează pe informațiile și pe documentele justificative furnizate de țara solicitantă, precum și pe alte informații relevante și stabilește dacă țara solicitantă respectă cerințele prevăzute la articolul 42, inclusiv dacă a instituit și pune în aplicare toate măsurile necesare pentru a se asigura că deșeurile și amestecurile de deșeuri în cauză vor fi gestionate într-un mod care asigură protecția mediului, astfel cum se menționează la articolul 59, și că în țara în cauză nu există efecte negative semnificative asupra gestionării deșeurilor menajere interne din cauza deșeurilor exportate din Uniune. Pentru a efectua această evaluare, Comisia utilizează, ca puncte de referință, dispozițiile relevante din legislație și orientările menționate în anexa IX.

(2)   În cazul în care, pe parcursul evaluării sale, Comisia consideră că informațiile furnizate de țara solicitantă sunt incomplete sau insuficiente pentru a demonstra respectarea cerințelor prevăzute la articolul 42, aceasta oferă țării respective posibilitatea de a furniza informații suplimentare în termen de maximum trei luni. Termenul respectiv poate fi prelungit cu o perioadă suplimentară de trei luni în cazul în care țara solicitantă formulează o cerere motivată de prelungire.

(3)   În cazul în care țara solicitantă nu furnizează informațiile suplimentare în termenul menționat la alineatul (2) de la prezentul articol sau în cazul în care informațiile suplimentare furnizate sunt considerate în continuare incomplete sau insuficiente pentru a demonstra respectarea cerințelor prevăzute la articolul 42, Comisia informează fără întârzieri nejustificate țara solicitantă că aceasta nu poate fi inclusă pe lista țărilor către care sunt autorizate exporturile și că respectiva cerere nu va mai fi prelucrată. În acest caz, Comisia informează, de asemenea, țara solicitantă cu privire la motivele acestei concluzii. Țara solicitantă poate prezenta o nouă cerere în temeiul articolului 42.

(4)   Comisia evaluează cererile depuse în temeiul articolului 42 alineatul (4) fără întârzieri nejustificate și, în cazul în care consideră că sunt respectate cerințele prevăzute la articolul 42 alineatele (3) și (4), este împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 80 pentru a include țara solicitantă pe lista țărilor către care sunt autorizate exporturile. Pentru a efectua această evaluare, Comisia utilizează, ca puncte de referință, dispozițiile relevante din legislație și orientările menționate în anexa IX.

Secțiunea 3

Exporturi către țări cărora li se aplică Decizia OCDE

Articolul 44

Regimul general al exporturilor de deșeuri

(1)   În cazul în care deșeurile indicate la articolul 4 alineatele (2)-(5) sunt exportate din Uniune și sunt destinate valorificării în țări cărora li se aplică Decizia OCDE, cu sau fără tranzit prin țări cărora li se aplică Decizia OCDE, dispozițiile titlului II se aplică mutatis mutandis, cu adaptările și completările prevăzute la alineatele (2), (3), (4) și (6).

(2)   Se aplică următoarele adaptări:

(a)

notificatorul furnizează, în anexa la documentul de notificare, documente justificative privind efectuarea unui audit în conformitate cu articolul 46 alineatul (3) la instalația către care sunt exportate deșeurile, cu excepția cazului în care se aplică derogarea prevăzută la articolul 46 alineatul (11);

(b)

amestecurile de deșeuri indicate în anexa IIIA și destinate unei operațiuni intermediare fac obiectul procedurii de notificare și acord scris prealabil, dacă urmează să se efectueze orice operațiune ulterioară de valorificare intermediară sau definitivă sau orice operațiune ulterioară de eliminare intermediară într-o țară căreia nu i se aplică Decizia OCDE;

(c)

deșeurile clasificate la rubrica B3011 fac obiectul procedurii de notificare și acord scris prealabil;

(d)

deșeurile indicate în anexa IIIB și transferurile de deșeuri destinate testelor de tratare experimentală menționate la articolul 4 alineatul (5) fac obiectul procedurii de notificare și acord scris prealabil;

(e)

transferurile de deșeuri destinate analizelor de laborator menționate la articolul 4 alineatul (5) fac obiectul procedurii de notificare și acord scris prealabil, cu excepția cazului în care cantitatea acestor deșeuri a fost determinată pe baza cantității minime necesare în mod rezonabil pentru efectuarea corespunzătoare a analizei în fiecare caz în parte și nu depășește 25 kg, caz în care se aplică cerințele procedurale de la articolul 18;

(f)

se interzice exportul de deșeuri menționate la articolul 4 alineatul (3);

(g)

acordul necesar în conformitate cu articolul 9 poate fi furnizat sub forma unui acord tacit de către autoritatea competentă de destinație din afara Uniunii;

(h)

acordul pentru un transfer de anumite deșeuri în conformitate cu articolul 9 este retras de către autoritatea competentă de expediere atunci când intră în vigoare un act delegat în conformitate cu articolul 45 alineatul (6) care interzice exportul unor astfel de deșeuri către țara în cauză;

(i)

instalația menționată la articolul 15 alineatul (3) și la articolul 16 alineatul (5) furnizează confirmarea respectivă în termen de trei zile lucrătoare de la primirea deșeurilor.

(3)   În ceea ce privește exporturile de deșeuri menționate la articolul 4 alineatul (2), se aplică adaptările și dispozițiile suplimentare menționate la articolul 38 alineatul (2) literele (a)-(e) și la articolul 38 alineatul (3) literele (b)-(g).

(4)   În ceea ce privește exporturile de deșeuri enumerate la articolul 4 alineatul (4), persoana care organizează transferul se asigură că informațiile care trebuie furnizate de instalație în conformitate cu articolul 18 alineatele (8) și (9) sunt incluse într-un sistem menționat la articolul 27, cu excepția cazului în care instalațiile respective sunt conectate la un sistem menționat la articolul 27.

(5)   Transferul de deșeuri care face obiectul procedurii de notificare și acord scris prealabil se poate efectua numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)

acordul scris din partea autorităților competente de expediere, de destinație și, după caz, de tranzit sau autoritățile competente de destinație și de tranzit din afara Uniunii și-au dat acordul tacit sau se poate prezuma existența acordului tacit și se respectă condițiile prevăzute în respectivele decizii de emitere a unui acord sau în anexele la acestea;

(b)

se respectă dispozițiile articolului 38 alineatul (4) litera (b).

(6)   În cazul în care un export menționat la alineatul (1) de deșeuri menționate la articolul 4 alineatul (2) tranzitează o țară căreia nu i se aplică Decizia OCDE, se aplică următoarele adaptări:

(a)

autoritatea competentă de tranzit din țara căreia nu i se aplică Decizia OCDE are la dispoziție 60 de zile de la data transmiterii confirmării sale de primire a unei notificări completate adecvat pentru a-și da acordul tacit, în cazul în care țara în cauză a decis să nu solicite un acord scris prealabil și a informat celelalte părți la Convenția de la Basel de acest fapt în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din convenția respectivă, sau pentru a da un acord scris, condiționat sau necondiționat;

(b)

autoritatea competentă de expediere din Uniune decide să își dea acordul în legătură cu transferul în conformitate cu articolul 9 numai după ce a primit acordul tacit sau scris din partea autorității competente de tranzit din țara căreia nu i se aplică Decizia OCDE, dar nu înainte de 61 de zile de la data transmiterii confirmării de primire a unei notificări completate adecvat de către autoritatea competentă de tranzit din afara Uniunii, cu excepția cazului în care autoritatea competentă de expediere a primit acordul scris al celorlalte autorități competente în cauză, caz în care poate lua decizia menționată la articolul 9 înainte de expirarea termenului respectiv.

(7)   În cazul în care deșeurile sunt exportate, acestea sunt destinate operațiunilor de valorificare într-o instalație care, în conformitate cu legislația națională aplicabilă, funcționează sau este autorizată să funcționeze în țara de destinație.

(8)   Se aplică articolul 38 alineatul (6).

Articolul 45

Monitorizarea exportului și procedura de salvgardare

(1)   Comisia monitorizează exporturile de deșeuri din Uniune către țările cărora li se aplică Decizia OCDE, pentru a se asigura că astfel de exporturi nu conduc la prejudicii semnificative pentru mediu sau la daune pentru sănătatea umană în țara de destinație și că deșeurile importate din Uniune nu sunt transferate mai departe către țări terțe. Ca parte a monitorizării pe care o realizează, Comisia evaluează cererile din partea persoanelor fizice sau juridice, care sunt însoțite de informații și date relevante ce arată că gestionarea deșeurilor exportate din Uniune nu îndeplinește cerințele privind buna gestionare din punctul de vedere al mediului, în conformitate cu articolul 59, într-o țară terță căreia i se aplică Decizia OCDE, sau că astfel de exporturi au efecte negative semnificative asupra gestionării deșeurilor generate în țara respectivă.

(2)   În cazurile în care:

(a)

nu există suficiente dovezi care să demonstreze că o țară căreia i se aplică Decizia OCDE are capacitatea de a valorifica anumite deșeuri într-un mod care să asigure protecția mediului, astfel cum se menționează la articolul 59, inclusiv ca urmare a exportului unor astfel de deșeuri din Uniune către țara în cauză; sau

(b)

există dovezi că țara în cauză nu îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 59 pentru aceste deșeuri; sau

(c)

există dovezi despre existența unor efecte negative semnificative asupra gestionării deșeurilor generate în țara respectivă ca urmare a exportului de deșeuri din Uniune,

Comisia solicită autorităților competente din țara în cauză să furnizeze, în termen de 60 de zile, informații privind condițiile în care sunt valorificate deșeurile respective, efectul exportului de deșeuri din Uniune asupra gestionării deșeurilor generate în țara respectivă și capacitatea țării în cauză de a gestiona deșeurile respective într-un mod care asigură protecția mediului, astfel cum se menționează la articolul 59. Comisia poate acorda o prelungire a acestui termen în cazul în care țara în cauză formulează o cerere motivată de prelungire.

(3)   Solicitarea menționată la alineatul (2) urmărește să verifice dacă țara în cauză:

(a)

a instituit și a pus în aplicare un cadru juridic adecvat pentru importul și gestionarea deșeurilor în cauză, atât a deșeurilor importate, cât și a deșeurilor generate în țară, într-un mod care asigură protecția mediului, precum și măsuri adecvate pentru a asigura buna gestionare din punctul de vedere al mediului a deșeurilor reziduale generate prin valorificarea deșeurilor în cauză;

(b)

a instituit raportări separate cu privire la cantitatea de deșeuri generate în țara în cauză și cantitatea de deșeuri importate în țara respectivă;

(c)

dispune de o capacitate suficientă pe teritoriul său care permite ca deșeurile în cauză să fie gestionate într-un mod care asigură protecția mediului, ținând seama de volumul de deșeuri importate pe teritoriul său;

(d)

a instituit o strategie adecvată, care include măsuri pentru a garanta că importurile de deșeuri în cauză nu au efecte negative substanțiale asupra colectării și gestionării deșeurilor generate pe plan intern;

(e)

a instituit și a pus în aplicare măsuri adecvate de aplicare a normelor pentru a garanta că deșeurile în cauză sunt gestionate într-un mod care asigură protecția mediului și pentru a aborda eventualele transferuri ilegale de deșeuri sau tratarea ilegală a acestora;

(f)

în cazul exportului de deșeuri de plastic, a pus în aplicare cerințe menite să garanteze că deșeurile de plastic vor fi reciclate într-un mod care asigură protecția mediului și că deșeurile reziduale generate prin procesul de reciclare vor fi gestionate în mod ecologic, inclusiv prin interzicerea arderii în aer liber și a aruncării unor astfel de deșeuri. În plus, cererea urmărește să verifice că sunt puse în aplicare măsuri pentru a evita ca importul de deșeuri de plastic din Uniune să submineze gestionarea rațională din punct de vedere ecologic a deșeurilor de plastic generate pe plan intern și, de asemenea, că au fost luate măsuri pentru a preveni transferul deșeurilor de plastic importate către alte țări. Se furnizează, de asemenea, informații care să arate că aplicarea normelor și controalele specifice ale transferurilor de deșeuri de plastic și ale instalațiilor de gestionare a acestor deșeuri sunt efectuate la intervale regulate pentru a pune în aplicare cerințele respective și pentru a atenua poluarea aerului, a solului, a apei sau a mediului marin legată de gestionarea defectuoasă a deșeurilor de plastic.

(4)   În scopul verificărilor menționate la alineatul (3), Comisia consultă, după caz, părțile interesate pertinente.

(5)   Comisia exercită un control specific în ceea ce privește exporturile de deșeuri de plastic către țările cărora li se aplică Decizia OCDE. Până la 21 mai 2026, Comisia evaluează dacă țările cărora li se aplică Decizia OCDE și care importă volume semnificative de deșeuri de plastic din Uniune respectă prezentul articol.

(6)   În cazul în care, în urma solicitării menționate la alineatul (2), țara în cauză nu furnizează suficiente dovezi, astfel cum se menționează la alineatul (3), că deșeurile în cauză sunt gestionate într-un mod care asigură protecția mediului în conformitate cu articolul 59 sau că nu există efecte adverse semnificative asupra gestionării deșeurilor generate în țara respectivă ca urmare a exporturilor de deșeuri din Uniune, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 80 pentru a completa prezentul regulament prin interzicerea exportului deșeurilor în cauză către țara respectivă.

Comisia ridică o interdicție numai la momentul la care dispune de suficiente dovezi că deșeurile în cauză vor fi gestionate într-un mod care asigură protecția mediului și că nu există efecte negative semnificative asupra gestionării deșeurilor generate în țara respectivă ca urmare a exporturilor de deșeuri din Uniune.

CAPITOLUL 3

Obligații suplimentare

Articolul 46

Obligațiile exportatorilor

(1)   Notificatorul sau persoana care organizează transferul exportă deșeuri din Uniune numai dacă poate demonstra că instalațiile care urmează să primească deșeurile în țara de destinație le vor gestiona într-un mod care asigură protecția mediului, astfel cum se menționează la articolul 59.

(2)   Notificatorul sau persoana care organizează transferul nu exportă deșeuri către o instalație care nu îndeplinește criteriile stabilite în anexa X partea B.

(3)   În vederea îndeplinirii obligației menționate la alineatul (1), notificatorul sau persoana care organizează transferul și care intenționează să exporte deșeuri din Uniune se asigură că instalațiile care vor gestiona deșeurile în țara de destinație au fost supuse unui audit.

Acest audit este efectuat de un terț care este independent de notificator sau de persoana care organizează transferul, precum și de instalația auditată și deține calificările corespunzătoare în domeniul auditurilor și al tratării deșeurilor.

Atunci când comandă un audit, notificatorul sau o persoană care organizează transferul verifică dacă partea terță respectă cerințele prevăzute în partea A din anexa X și a fost autorizată sau acreditată de un organism oficial național pentru a efectua audituri, astfel cum se definește în prezentul articol.

(4)   Auditul menționat la alineatul (3) include atât controale fizice, cât și controale de documente și verifică îndeplinirea de către instalația în cauză a criteriilor prevăzute în anexa X partea B.

(5)   Notificatorul sau persoana care organizează transferul și care intenționează să exporte deșeuri se asigură, înainte de a exporta deșeurile, că instalația care va gestiona deșeurile în țara de destinație a făcut obiectul unui audit, astfel cum se menționează la alineatul (3), care a fost efectuat cu cel mult doi ani înainte de a exporta deșeurile către instalația în cauză și care a demonstrat conformitatea instalației cu criteriile din anexa X partea B.

În vederea îndeplinirii acestei obligații, notificatorul sau persoana care organizează transferul:

(a)

comandă un audit în conformitate cu prezentul articol;

(b)

obține raportul unui audit comandat în conformitate cu prezentul articol de un alt notificator sau de o altă persoană care organizează transferul, raport care a fost pus la dispoziție în conformitate cu alineatul (6), după verificarea faptului că auditul a fost efectuat în conformitate cu alineatele (3) și (4) și a demonstrat conformitatea instalației cu criteriile prevăzute în partea B din anexa X; sau

(c)

obțin raportul unui audit comandat în conformitate cu prezentul articol de către însăși instalația, care a fost notificat registrului menționat la alineatul (8) în conformitate cu alineatul (7) al doilea paragraf, după verificarea faptului că auditul a fost efectuat în conformitate cu alineatele (3) și (4) și a demonstrat conformitatea instalației cu criteriile prevăzute în partea B din anexa X.

Notificatorul sau persoana care organizează transferul comandă de asemenea, fără întârziere un audit ad-hoc în cazul în care primește informații fiabile că o instalație nu mai îndeplinește criteriile prevăzute în anexa X partea B. În cazul în care auditul ad-hoc demonstrează că o instalație nu mai îndeplinește criteriile prevăzute în anexa X partea B, notificatorul sau persoana care organizează transferul oprește imediat exportul de deșeuri către instalația respectivă și informează autoritățile competente de expediere în cauză.

(6)   Un notificator sau o persoană care organizează un transfer și care a comandat un audit pentru o anumită instalație în conformitate cu alineatul (3) se asigură că acest audit este pus la dispoziția altor notificatori sau persoane care organizează transferuri de deșeuri și care intenționează să exporte deșeuri către instalația în cauză, în condiții comerciale echitabile.

(7)   Un notificator sau o persoană care organizează transferul notifică Comisia cu privire la auditurile pe care le-a comandat în conformitate cu alineatele (3) și (5) și care au demonstrat faptul că o facilitate respectă criteriile din partea B din anexa X. Notificarea conține următoarele informații:

(a)

numele și datele de contact ale instalației care a făcut obiectul auditului;

(b)

numele și datele de contact ale notificatorului sau ale persoanei care organizează transferul și care a comandat auditul;

(c)

numele și datele de contact ale părții terțe care a efectuat auditul;

(d)

data auditului;

(e)

tipurile de deșeuri, astfel cum sunt enumerate în anexele III, IIIA, IIIB sau IV sau în lista deșeurilor menționată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE;

(f)

operațiunile de valorificare (codul R), astfel cum sunt menționate în anexa II la Directiva 2008/98/CE.

Notificatorul sau o persoană care organizează transferul poate notifica Comisiei un audit comandat chiar de însăși instalația auditată, cu condiția ca notificatorul sau persoana care organizează transferul să fi verificat dacă auditul a fost efectuat în conformitate cu alineatele (3) și (4) și că a demonstrat conformitatea instalației cu criteriile prevăzute în anexa X partea B. O astfel de notificare trebuie să conțină informații în conformitate cu primul paragraf, literele (a) și (c)-(f).

(8)   Comisia creează și ține un registru actualizat cu informațiile primite în conformitate cu alineatul (7). Comisia face publice informațiile din registru.

(9)   La cererea unei autorități competente sau a unei autorități de control, notificatorul sau persoana care organizează transferul furnizează documente justificative care să ateste că au fost efectuate audituri, astfel cum se menționează la alineatu (3), în legătură cu toate instalațiile către care exportă deșeurile în cauză. Aceste documente justificative se furnizează într-o limbă acceptată de autoritățile în cauză.

(10)   Un notificator sau o persoană care organizează transferul de deșeuri pentru export în afara Uniunii pun anual la dispoziția publicului, prin mijloace electronice, informații cu privire la modul în care își respectă obligațiile care le revin în temeiul prezentului articol.

(11)   În cazul în care un acord internațional între Uniune și o țară terță căreia i se aplică Decizia OCDE recunoaște că instalațiile din țara terță respectivă vor gestiona deșeurile într-un mod care asigură protecția mediului, astfel cum se menționează la articolul 59 și în conformitate cu criteriile prevăzute în anexa X partea B, notificatorii sau persoanele care organizează transferuri cu intenția de a exporta deșeuri către țara terță respectivă sunt scutite de obligația prevăzută la alineatele (3)-(7) și (9).

Un notificator sau o persoană care organizează transferul de deșeuri pentru export din Uniune către o instalație dintr-o țară terță cu care Uniunea a încheiat un acord internațional efectuează, de asemenea, fără întârziere un audit ad-hoc, în cazul în care primește dovezi fiabile că o instalație nu mai îndeplinește criteriile prevăzute în anexa X partea B. În acest caz, notificatorul sau persoana care organizează transferul notifică autoritățile competente de expediere cu privire la informațiile fiabile în cauză și la planurile sale de a efectua un audit ad-hoc.

În cazul în care auditul ad-hoc demonstrează că o instalație nu mai îndeplinește criteriile prevăzute în anexa X partea B, notificatorul sau persoana care organizează transferul oprește imediat exportul de deșeuri către instalația respectivă și informează autoritățile competente de expediere în cauză.

(12)   Comisia face publice pe site-ul său web acordurile internaționale relevante menționate la alineatul (11).

(13)   Comisia poate adopta orientări referitoare la aplicarea prezentului articol.

Articolul 47

Obligațiile statelor membre de export

(1)   În cazul exporturilor din Uniune, statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele fizice și juridice aflate sub jurisdicția lor națională nu exportă deșeuri în cazurile în care condițiile prevăzute la articolele 39-46 pentru un astfel de export nu sunt îndeplinite sau în cazul în care deșeurile exportate nu sunt gestionate într-un mod care asigură protecția mediului în conformitate cu articolul 59.

(2)   În cazul în care statele membre se află în posesia unor informații fiabile care indică faptul că persoanele fizice sau juridice care exportă deșeuri din Uniune nu își respectă obligațiile care le revin în temeiul articolului 46, acestea efectuează verificările necesare.

CAPITOLUL 4

Dispoziții generale

Articolul 48

Exporturi către Antarctica

Se interzic exporturile de deșeuri din Uniune către Antarctica.

Articolul 49

Exporturi către țări și teritorii de peste mări

(1)   Se interzic exporturile din Uniune către o țară sau un teritoriu de peste mări de deșeuri destinate eliminării în țara sau teritoriul respectiv.

(2)   În ceea ce privește exporturile de deșeuri destinate valorificării în țări și teritorii de peste mări, interdicția prevăzută la articolul 39 se aplică mutatis mutandis.

(3)   În ceea ce privește exporturile de deșeuri destinate valorificării în țări și teritorii de peste mări care nu fac obiectul interdicției prevăzute la articolul 39, dispozițiile titlului II se aplică mutatis mutandis.

TITLUL V

IMPORTURI ÎN UNIUNE DIN ȚĂRI TERȚE

CAPITOLUL 1

Importuri de deșeuri destinate eliminării

Articolul 50

Interzicerea importurilor de deșeuri destinate eliminării

(1)   Se interzic importurile în Uniune de deșeuri destinate eliminării, cu excepția celor din:

(a)

țări care sunt părți la Convenția de la Basel;

(b)

alte țări cu care Uniunea sau Uniunea și statele membre ale acesteia au încheiat acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale compatibile cu legislația Uniunii și în conformitate cu articolul 11 din Convenția de la Basel;

(c)

alte țări cu care anumite state membre au încheiat individual acorduri sau aranjamente bilaterale în conformitate cu alineatul (2); sau

(d)

alte zone în cazurile în care, în mod excepțional, în situații de criză sau operațiuni de restabilire sau de menținere a păcii ori în timp de război, nu pot fi încheiate acorduri sau aranjamente bilaterale în temeiul literei (b) sau (c) sau atunci când autoritatea competentă din țara de expediere fie nu a fost desemnată, fie nu este în măsură să acționeze.

(2)   În cazuri excepționale, statele membre pot încheia acorduri și aranjamente bilaterale pentru eliminarea deșeurilor specifice în statele membre respective, atunci când deșeurile nu vor fi gestionate într-un mod care asigură protecția mediului în țara de expediere.

Acordurile și aranjamentele respective:

(a)

sunt compatibile cu dreptul Uniunii și în conformitate cu articolul 11 din Convenția de la Basel;

(b)

garantează că operațiunile de eliminare vor fi efectuate într-o instalație autorizată și vor respecta cerințele privind buna gestionare din punctul de vedere al mediului menționate la articolul 59 alineatul (1) din prezentul regulament, la articolul 13 din Directiva 2008/98/CE și în dreptul Uniunii privind deșeurile, în special legislația Uniunii menționată în anexa IX partea 1;

(c)

garantează că deșeurile sunt produse în țara de expediere și că eliminarea lor va fi efectuată exclusiv în statul membru care a încheiat acordul sau aranjamentul respectiv; și

(d)

sunt notificate Comisiei înainte de încheiere sau, în situații de urgență, în termen de cel mult o lună de la încheiere.

(3)   Acordurile sau aranjamentele bilaterale sau multilaterale menționate la alineatul (1) literele (b) și (c) se bazează pe cerințele de procedură prevăzute la articolul 51.

(4)   Țările menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c) au obligația de a transmite în prealabil autorității competente din statul membru de destinație o cerere motivată în mod corespunzător, bazată pe faptul că acestea nu dețin și nu pot obține în mod rezonabil capacitatea tehnică și instalațiile necesare pentru a elimina deșeurile respective într-un mod care asigură protecția mediului, astfel cum se menționează la articolul 59.

Articolul 51

Cerințe de procedură pentru importurile de deșeuri destinate eliminării sau în timpul situațiilor de criză sau în timpul operațiunilor de restabilire sau menținere a păcii

(1)   În cazul în care în Uniune se importă deșeuri destinate eliminării din țări care sunt părți la Convenția de la Basel sau în cazurile menționate la articolul 50 alineatul (1) litera (d), dispozițiile titlului II se aplică mutatis mutandis, cu adaptările și dispozițiile suplimentare prevăzute la alineatele (2) și (3).

(2)   Se aplică următoarele adaptări:

(a)

un notificator care nu este stabilit în Uniune și nu are acces la sistemul menționat la articolul 27 poate transmite notificarea și orice informații și documente suplimentare solicitate autorităților competente în cauză prin poștă sau, după caz, prin fax sau e-mail cu semnătură digitală; în cazul unui e-mail cu semnătură digitală, orice ștampilă sau semnătură necesară se înlocuiește cu semnătura digitală;

(b)

notificatorul sau, în cazul în care notificatorul nu este stabilit în Uniune și nu are acces la sistemul menționat la articolul 27, autoritatea competentă de destinație din Uniune se asigură că toate informațiile relevante sunt incluse în sistemul respectiv, cel puțin documentul de notificare, inclusiv orice anexe, documentul de circulație, inclusiv orice anexe, deciziile de emitere a unui acord scris, informațiile privind acordul tacit și condițiile aferente;

(c)

autoritatea competentă de destinație și orice autoritate competentă de tranzit din Uniune informează autoritatea competentă de expediere și orice autoritate competentă de tranzit din afara Uniunii cu privire la orice solicitare de informații și documentație din partea lor și cu privire la decizia lor privind transferul planificat, prin poștă sau dacă este cazul, prin fax sau e-mail cu semnătură digitală, cu excepția cazului în care autoritățile competente din țările în cauză au acces la sistemul central menționat la articolul 27 alineatul (3);

(d)

informațiile care trebuie furnizate autorității competente de expediere și oricărei autorități competente de tranzit din afara Uniunii în conformitate cu articolele 7, 8, 16 și 17 sunt furnizate prin poștă sau, dacă este cazul, prin fax sau e-mail cu semnătură digitală, cu excepția cazului în care autoritățile respective sunt conectate la un sistem menționat la articolul 27;

(e)

o autoritate competentă de tranzit din afara Uniunii are la dispoziție 60 de zile de la data transmiterii confirmării sale de primire a notificării completate în mod adecvat pentru a-și da acordul tacit, în cazul în care țara în cauză a decis să nu solicite un acord scris prealabil și a informat celelalte părți la Convenția de la Basel de acest fapt în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din convenția respectivă, sau pentru a da un acord scris, condiționat sau necondiționat;

(f)

în cazurile menționate la articolul 50 alineatul (1) litera (d) care se referă la situații de criză sau de operațiuni de restabilire sau de menținere a păcii sau în timp de război, nu este necesar acordul autorităților competente de expediere.

(3)   Se aplică următoarele dispoziții suplimentare:

(a)

autoritatea competentă de destinație poate, dacă este necesar, să solicite o garanție financiară sau o asigurare echivalentă sau o garanție financiară suplimentară sau o asigurare echivalentă, după ce a examinat valoarea acoperirii oricărei garanții financiare sau asigurări echivalente stabilite de notificator;

(b)

o autoritate competentă de tranzit din Uniune transmite notificatorului o confirmare de primire a unei notificări completate corespunzător și copii ale acesteia autorităților competente în cauză, în cazul în care acestea nu au acces la sistemul menționat la articolul 27;

(c)

autoritatea competentă de destinație și orice autoritate competentă de tranzit din Uniune informează biroul vamal de intrare cu privire la deciziile lor de emitere a acordului în legătură cu transferul;

(d)

transportatorul transmite biroului vamal de intrare o copie a documentului de circulație prin poștă sau dacă este cazul, prin fax sau e-mail cu semnătură digitală sau, în cazul în care biroul vamal de intrare are acces la acesta, prin intermediul sistemului central menționat la articolul 27 alineatul (3); și

(e)

de îndată ce autoritățile vamale din punctul de intrare acordă deșeurilor liberul de vamă pentru un regim vamal, biroul vamal de intrare informează autoritatea competentă de destinație și orice autoritate competentă de tranzit din Uniune că deșeurile au intrat în Uniune.

(4)   Transferul se poate efectua numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)

notificatorul a primit acordul scris din partea autorităților competente de expediere, de destinație și, după caz, de tranzit și se respectă condițiile prevăzute în respectivele decizii de emitere a unui acord sau în anexele lor;

(b)

notificatorul și destinatarul au încheiat un contract, astfel cum se menționează la articolul 6, iar acest contract produce efecte;

(c)

s-a constituit o garanție financiară sau o asigurare echivalentă, astfel cum se menționează la articolul 7, iar aceasta este valabilă; și

(d)

se asigură buna gestionare din punctul de vedere al mediului, astfel cum se menționează la articolul 59.

(5)   În cazul în care un birou vamal de intrare descoperă un transfer ilegal, biroul respectiv informează fără întârziere autoritatea competentă din țara biroului vamal respectiv cu privire la aceasta. Autoritatea competentă respectivă:

(a)

informează fără întârziere autoritatea competentă de destinație din Uniune cu privire la transferul ilegal, după care autoritatea competentă informează autoritatea competentă de expediere din afara Uniunii;

(b)

asigură reținerea deșeurilor până când autoritatea competentă de expediere din afara Uniunii ia o altă decizie pe care o comunică în scris autorității competente din țara biroului vamal în care sunt reținute deșeurile; și

(c)

comunică fără întârziere decizia autorității competente de expediere menționată la litera (b) biroului vamal de intrare care a descoperit transferul ilegal.

(6)   În cazul în care deșeurile generate de forțe armate sau de organizațiile umanitare în timpul unor situații de criză sau în timpul operațiunilor de restabilire sau de menținere a păcii sunt importate de către forțele armate sau organizațiile umanitare respective sau de o persoană fizică sau juridică în numele acestora, aceste entități informează în prealabil autoritatea competentă de tranzit și autoritatea competentă de destinație din Uniune sau, în cazuri urgente, atunci când instalația de eliminare sau de valorificare nu este cunoscută în momentul transferului, autoritatea competentă responsabilă de zona primului loc de destinație, cu privire la transfer și la destinația acestuia.

Informațiile furnizate în conformitate cu primul paragraf însoțesc transferul, cu excepția cazului în care acestea sunt furnizate prin intermediul unui sistem în conformitate cu articolul 27.

(7)   Comisia adoptă un act de punere în aplicare care detaliază informațiile care trebuie furnizate în conformitate cu alineatul (6) primul paragraf și calendarul aferent.

Aceste informații sunt suficiente pentru a permite autorităților să efectueze controale și să furnizeze detalii cu privire la persoanele implicate în transferuri, data transferului, cantitatea de deșeuri, identificarea deșeurilor, desemnarea și compoziția deșeurilor, instalația de valorificare sau de eliminare, codul operațiunii de valorificare sau de eliminare și țările implicate.

Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 81 alineatul (2).

CAPITOLUL 2

Importuri de deșeuri destinate valorificării

Articolul 52

Interzicerea importurilor de deșeuri destinate valorificării

(1)   Se interzic importurile în Uniune de deșeuri destinate valorificării, cu excepția celor din:

(a)

țări cărora li se aplică Decizia OCDE;

(b)

alte țări care sunt părți la Convenția de la Basel;

(c)

alte țări cu care Uniunea sau Uniunea și statele membre ale acesteia au încheiat acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale compatibile cu dreptul Uniunii și în conformitate cu articolul 11 din Convenția de la Basel;

(d)

alte țări cu care anumite state membre au încheiat individual acorduri sau aranjamente bilaterale în conformitate cu alineatul (2); sau

(e)

alte zone în cazurile în care, în mod excepțional, în situații de criză, în contextul unor operațiuni de restabilire sau de menținere a păcii ori în timp de război, nu pot fi încheiate acorduri sau aranjamente bilaterale în temeiul literei (c) sau (d) sau atunci când autoritatea competentă din țara de expediere fie nu a fost desemnată, fie nu este în măsură să acționeze.

(2)   În cazuri excepționale, statele membre pot încheia individual acorduri și aranjamente bilaterale pentru valorificarea deșeurilor specifice în statele membre respective, atunci când deșeurile nu vor fi gestionate într-un mod care asigură protecția mediului în țara de expediere.

În astfel de cazuri, se aplică articolul 50 alineatul (2) al doilea paragraf.

(3)   Acordurile sau aranjamentele bilaterale sau multilaterale încheiate în conformitate cu alineatul (1) literele (c) și (d) se bazează pe cerințele de procedură prevăzute la articolul 51, în măsura în care acestea sunt relevante.

Articolul 53

Cerințe de procedură pentru importurile dintr-o țară căreia i se aplică Decizia OCDE sau din alte zone în situații de criză sau în timpul operațiunilor de restabilire sau menținere a păcii

(1)   În cazul în care în Uniune se importă deșeuri destinate valorificării din țări și prin țări cărora li se aplică Decizia OCDE, sau în cazurile menționate la articolul 52 alineatul (1) litera (e), dispozițiile titlului II se aplică mutatis mutandis, cu adaptările și dispozițiile suplimentare prevăzute la alineatele (2) și (3).

(2)   Se aplică următoarele adaptări:

(a)

acordul necesar în conformitate cu articolul 9 poate fi furnizat sub forma unui acord tacit de către autoritatea competentă de expediere din afara Uniunii;

(b)

transferurile de deșeuri destinate testelor de tratare experimentală menționate la articolul 4 alineatul (5) fac obiectul procedurii de notificare și acord scris prealabil;

(c)

transferurile de deșeuri destinate analizelor de laborator menționate la articolul 4 alineatul (5) fac obiectul procedurii de notificare și acord scris prealabil, cu excepția cazului în care cantitatea acestor deșeuri a fost determinată pe baza cantității minime necesare în mod rezonabil pentru efectuarea corespunzătoare a analizei în fiecare caz în parte și nu depășește 25 kg, caz în care se aplică cerințele procedurale de la articolul 18;

(d)

se aplică dispozițiile articolului 51 alineatul (2) literele (a)-(e);

(e)

instalația menționată la articolul 15 alineatul (3) și la articolul 16 alineatul (5) furnizează confirmarea respectivă în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea deșeurilor.

(3)   Se aplică, de asemenea, articolul 51 alineatul (3).

(4)   Transferul se poate efectua numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)

notificatorul a primit acordul scris din partea autorităților competente de expediere, de destinație și, după caz, de tranzit sau autoritatea competentă de expediere din afara Uniunii și-a dat acordul tacit sau se poate prezuma existența acordului tacit și se respectă condițiile prevăzute în deciziile respective;

(b)

au fost îndeplinite condițiile precizate la articolul 51 alineatul (4) literele (b), (c) și (d);

(5)   Se aplică dispozițiile articolului 51 alineatele (5) și (6).

Articolul 54

Cerințe de procedură pentru importurile dintr-o sau printr-o țară căreia nu i se aplică Decizia OCDE

În cazul în care deșeurile destinate valorificării sunt importate în Uniune dintr-o țară căreia nu i se aplică Decizia OCDE sau prin orice țară căreia nu i se aplică Decizia OCDE și care este, de asemenea, parte la Convenția de la Basel, articolul 51 se aplică mutatis mutandis.

CAPITOLUL 3

Obligații suplimentare

Articolul 55

Obligațiile autorităților competente de destinație din Uniune

(1)   În cazul importurilor în Uniune, autoritatea competentă de destinație din Uniune solicită și adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că toate deșeurile transferate în zona aflată sub jurisdicția acesteia sunt gestionate fără a pune în pericol sănătatea umană și într-un mod care asigură protecția mediului în conformitate cu articolul 59 din prezentul regulament și în conformitate cu articolul 13 din Directiva 2008/98/CE și cu dreptul Uniunii privind deșeurile, în special actele legislative ale Uniunii menționate în partea 1 din anexa IX, pe toată durata transferului, inclusiv pe durata valorificării sau a eliminării în țara de destinație.

(2)   De asemenea, autoritatea competentă menționată la alineatul (1) interzice importurile de deșeuri din țări terțe în cazul în care are motive să considere că deșeurile nu vor fi gestionate în conformitate cu cerințele prevăzute la alineatul (1).

CAPITOLUL 4

Importuri din țări sau teritorii de peste mări

Articolul 56

Importuri din țări sau teritorii de peste mări

(1)   În cazul în care deșeurile sunt importate în Uniune din țări sau teritorii de peste mări, titlul II se aplică mutatis mutandis.

(2)   O țară sau un teritoriu de peste mări și statul membru cu care acestea au legătură pot aplica procedurile naționale ale statului membru respectiv în legătură cu transferurile din țara sau teritoriul de peste mări către statul membru respectiv în cazul în care nicio altă țară nu este implicată în transfer ca țară de tranzit. În cazul în care un stat membru aplică procedurile naționale unor astfel de transferuri, acesta informează Comisia în legătură cu aceasta.

TITLUL VI

TRANZITUL PRIN UNIUNE DINSPRE ȘI ÎNSPRE ȚĂRI TERȚE

Articolul 57

Tranzitul prin Uniune al deșeurilor destinate eliminării

În cazul în care deșeurile destinate eliminării sunt transferate prin state membre dinspre și înspre țări terțe, articolul 51 se aplică mutatis mutandis, cu următoarele adaptări și dispoziții suplimentare:

(a)

prima și ultima autoritate competentă de tranzit din Uniune informează, după caz, biroul vamal de intrare și biroul vamal de ieșire cu privire la deciziile lor de emitere a acordului în legătură cu transferul sau, în cazul în care și-au dat acordul tacit, cu privire la confirmarea prevăzută la articolul 51 alineatul (3) litera (b);

(b)

de îndată ce deșeurile au părăsit Uniunea, biroul vamal de ieșire informează autoritatea sau autoritățile competente de tranzit din Uniune că deșeurile au părăsit Uniunea;

(c)

o autoritate competentă de tranzit în Uniune poate, dacă este necesar, să solicite o garanție financiară sau o asigurare echivalentă, ori o garanție financiară suplimentară sau o asigurare echivalentă, după ce a examinat valoarea acoperirii oricărei garanții financiare sau asigurări echivalente stabilite de notificator.

Articolul 58

Tranzitul prin Uniune al deșeurilor destinate valorificării

(1)   În cazul în care deșeurile destinate valorificării sunt transferate prin state membre dinspre și înspre o țară căreia nu i se aplică Decizia OCDE, articolul 57 se aplică mutatis mutandis.

(2)   În cazul în care deșeurile destinate valorificării sunt transferate prin state membre dinspre și înspre o țară căreia i se aplică Decizia OCDE, articolul 53 se aplică mutatis mutandis, cu următoarele adaptări și dispoziții suplimentare:

(a)

prima și ultima autoritate competentă de tranzit din Uniune informează, după caz, biroul vamal de intrare și biroul vamal de ieșire cu privire la deciziile lor de emitere a acordului în legătură cu transferul sau, în cazul în care și-au dat acordul tacit, cu privire la confirmarea prevăzută la articolul 51 alineatul (3) litera (b);

(b)

de îndată ce deșeurile au părăsit Uniunea, biroul vamal de ieșire informează autoritățile competente de tranzit din Uniune că deșeurile au părăsit Uniunea;

(c)

o autoritate competentă de tranzit în Uniune poate, dacă este necesar, să solicite o garanție financiară sau o asigurare echivalentă ori o garanție financiară suplimentară sau o asigurare echivalentă, după ce au examinat valoarea acoperirii oricărei garanții financiare sau asigurări echivalente stabilite de notificator.

(3)   În cazul în care deșeurile destinate valorificării sunt transferate prin state membre dintr-o țară căreia nu i se aplică Decizia OCDE către o țară căreia i se aplică Decizia OCDE sau viceversa, alineatul (1) se aplică pentru țara căreia nu i se aplică Decizia OCDE, în timp ce alineatul (2) se aplică pentru țara căreia i se aplică Decizia OCDE.

TITLUL VII

BUNA GESTIONARE DIN PUNCTUL DE VEDERE AL MEDIULUI ȘI APLICAREA NORMELOR

CAPITOLUL 1

Buna gestionare din punctul de vedere al mediului

Articolul 59

Buna gestionare din punctul de vedere al mediului

(1)   Producătorul de deșeuri, notificatorul, persoana care organizează transferul și orice altă întreprindere implicată într-un transfer de deșeuri sau în valorificarea sau eliminarea acestora adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că, pe toată durata transferului și în timpul valorificării și al eliminării acestora, deșeurile sunt gestionate fără a pune în pericol sănătatea umană și într-un mod care asigură protecția mediului.

(2)   În scopul exportului de deșeuri, deșeurile sunt considerate a fi gestionate într-un mod care asigură protecția mediului în ceea ce privește valorificarea sau eliminarea dacă se poate demonstra că deșeurile respective, precum și orice deșeuri reziduale generate prin valorificare sau eliminare, vor fi gestionate în conformitate cu cerințe privind sănătatea umană, clima și protecția mediului care sunt considerate echivalente cu cerințele privind sănătatea umană și protecția mediului în temeiul legislației Uniunii. Atunci când se evaluează o astfel de echivalență, nu este necesară respectarea deplină a cerințelor care decurg din legislația Uniunii, dar trebuie să se demonstreze că respectivele cerințe aplicate în țara de destinație asigură un nivel de protecție a sănătății umane și a mediului similar celui asigurat de cerințele care decurg din legislația Uniunii. Pentru a evalua echivalența, se utilizează ca puncte de referință dispozițiile relevante din legislația Uniunii și orientările internaționale menționate în anexa IX.

CAPITOLUL 2

Aplicarea normelor

Secțiunea 1

Controale efectuate de statele membre și sancțiuni

Articolul 60

Controale

(1)   În scopul asigurării respectării prezentului regulament, statele membre se asigură că se efectuează controale asupra unităților, întreprinderilor, brokerilor și comercianților în conformitate cu articolul 34 din Directiva 2008/98/CE, precum și controale asupra transferurilor de deșeuri și asupra operațiunilor de valorificare sau eliminare aferente.

(2)   Controalele asupra transferurilor se efectuează cel puțin într-unul dintre următoarele puncte:

(a)

la punctul de origine, asupra producătorului de deșeuri, a colectorului, a deținătorului de deșeuri, a notificatorului sau a persoanei care organizează transferul;

(b)

la punctul de destinație, inclusiv în legătură cu valorificarea intermediară și definitivă sau eliminarea intermediară și definitivă, asupra destinatarului sau a instalației;

(c)

la frontierele Uniunii;

(d)

pe durata transferului în interiorul Uniunii.

Articolul 61

Documentație și dovezi

(1)   Controalele asupra transferurilor includ cel puțin verificarea documentelor, confirmarea identității actorilor implicați în transferurile respective și, după caz, controlul fizic al deșeurilor.

(2)   Pentru a stabili că o substanță sau un obiect transportat pe cale rutieră, feroviară, aeriană, maritimă sau pe căi navigabile interioare nu reprezintă deșeuri, autoritățile care participă la controale pot solicita persoanei fizice sau juridice care deține substanța sau obiectul în cauză sau care organizează transferul acestora să furnizeze documente justificative:

(a)

cu privire la originea și destinația substanței sau ale obiectului în cauză; și

(b)

care să arate că substanța sau obiectul în cauză nu reprezintă deșeuri, inclusiv, după caz, dovada de funcționalitate.

În scopul menționat la primul paragraf, se stabilește, de asemenea, dacă substanța este protejată sau obiectul este protejat împotriva deteriorării în timpul transportului, al încărcării și al descărcării, cum ar fi prin ambalarea adecvată și dispunerea corespunzătoare.

Pentru a face distincția între bunurile uzate și deșeuri, în scopul controlului, se aplică condițiile prevăzute la articolul 29 alineatul (1) al treilea paragraf, precum și orice criteriu stabilit în temeiul articolului 29 alineatul (3), după caz.

Prezentul alineat nu aduce atingere aplicării articolului 23 alineatul (2) și a anexei VI la Directiva 2012/19/UE și nici aplicării articolului 72 alineatul (2) și al anexei XIV la Regulamentul (UE) 2023/1542.

(3)   Autoritățile care participă la controale pot concluziona că substanța sau obiectul în cauză reprezintă deșeuri dacă:

(a)

documentele justificative menționate la alineatul (2) sau solicitate în temeiul altui act legislativ al Uniunii pentru a stabili că o substanță sau un obiect nu reprezintă deșeuri nu au fost transmise în termenul specificat de acestea; sau

(b)

acestea consideră documentele justificative și informațiile de care dispun insuficiente pentru a ajunge la o concluzie sau consideră că protecția împotriva deteriorării menționată la alineatul (2) al doilea paragraf este insuficientă.

În cazul în care autoritățile au ajuns la concluzia că o substanță sau un obiect este deșeu în conformitate cu primul paragraf, transportul substanței sau al obiectului în cauză sau transferul de deșeuri în cauză este considerat ilegal. În consecință, se procedează în conformitate cu articolele 25 și 26, iar autoritățile care participă la controale informează fără întârziere, în mod corespunzător, autoritatea competentă din țara în care a avut loc controlul în cauză.

(4)   Pentru a stabili dacă un transfer de deșeuri respectă dispozițiile prezentului regulament, autoritățile care participă la controale pot solicita notificatorului, persoanei care organizează transferul respectiv de deșeuri, deținătorului de deșeuri, transportatorului, destinatarului și instalației care primește deșeurile să le furnizeze documente justificative relevante într-un termen specificat de acestea și pot reține deșeurile dintr-un transfer și, dacă este necesar, mijloacele de transport care conțin deșeurile și, de asemenea, pot suspenda transportul deșeurilor până la furnizarea documentației respective.

(5)   Pentru a stabili dacă un transfer de deșeuri care face obiectul cerințelor generale de informare prevăzute la articolul 18 este destinat unor operațiuni de valorificare în conformitate cu articolul 59, autoritățile care participă la controale pot solicita persoanei care organizează transferul și destinatarului să furnizeze documente justificative relevante, puse la dispoziție de instalația de valorificare intermediară și definitivă și, după caz, aprobate de autoritatea competentă de destinație. În cazul exportului din Uniune, autoritățile care participă la controale solicită documente justificative privind auditul efectuat în conformitate cu articolul 46.

(6)   În situațiile în care documentele justificative menționate la alineatul (4) sau (5) nu au fost transmise autorităților care participă la controale în termenul specificat de acestea sau dacă acestea consideră documentele justificative și informațiile de care dispun drept insuficiente pentru a se ajunge la o concluzie, transferul este considerat ilegal, procedându-se în conformitate cu articolele 25 și 26. Autoritățile care participă la controale informează fără întârziere, în mod corespunzător, autoritatea competentă din țara în care a avut loc controlul în cauză.

(7)   Comisia este împuternicită să adopte, prin acte de punere în aplicare, un tabel de corespondență între codurile Nomenclaturii combinate prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 și mențiunile privind deșeurile cuprinse în anexele III, IIIA, IIIB, IV și V la prezentul regulament. Comisia actualizează actele respective pentru a reflecta modificările aduse nomenclaturii respective și mențiunilor din anexele respective, precum și pentru a include orice noi coduri din Nomenclatura sistemului armonizat referitoare la deșeuri pe care Organizația Mondială a Vămilor le-ar putea adopta. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 81 alineatul (2). Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1245 al Comisiei (46) rămâne în vigoare până la exercitarea de către Comisie a împuternicirii menționate la prezentul articol.

Articolul 62

Planuri de control

(1)   Statele membre se asigură că se întocmesc, în ceea ce privește întregul lor teritoriu geografic, unul sau mai multe planuri, fie separat, fie ca parte clar definită a altor planuri, pentru controalele care urmează să fie efectuate în temeiul articolului 60 alineatul (1) (denumit în continuare „planul de control”).

Planurile de control se bazează pe o evaluare a riscurilor care vizează fluxuri și surse de deșeuri specifice ale transferurilor ilegale, precum și pe rezultatele controalelor anterioare și care țin cont, după caz, de informații care au la bază date operative, cum ar fi datele privind anchetele desfășurate de poliție și de autoritățile vamale și analizele activităților infracționale, precum și pe informații fiabile din partea persoanelor fizice sau juridice cu privire la posibile transferuri ilegale, pe informații relevante referitoare la gestionarea deșeurilor transferate și pe informații care arată că un transfer prezintă similitudini cu transferuri identificate anterior ca transferuri ilegale. Respectiva evaluare a riscurilor ține seama, în special, de necesitatea de a realiza verificări periodice pentru a stabili dacă persoanele fizice și juridice care exportă deșeuri din Uniune respectă obligațiile menționate la articolul 46. Evaluarea riscurilor vizează, printre altele, identificarea numărului minim de controale necesar, precum și a frecvenței acestora, inclusiv în legătură cu controalele fizice efectuate asupra unităților, întreprinderilor, brokerilor, comercianților și transferurilor de deșeuri sau asupra operațiunilor de valorificare sau de eliminare aferente.

(2)   Planurile de control cuprind cel puțin următoarele elemente:

(a)

obiectivele și prioritățile controalelor, inclusiv o descriere a modului în care au fost identificate respectivele obiective și priorități;

(b)

zona geografică acoperită de planul de control;

(c)

informații privind controalele planificate, inclusiv privind un număr minim de controale și controalele fizice care trebuie efectuate în fiecare an calendaristic asupra unităților, a întreprinderilor, a brokerilor, a comercianților și a transferurilor de deșeuri sau în ceea ce privește valorificările sau eliminările aferente, identificate în conformitate cu evaluarea riscurilor menționată la alineatul (1);

(d)

sarcinile atribuite fiecărei autorități care participă la controale;

(e)

acorduri de cooperare între autoritățile care participă la controale;

(f)

informații privind formarea inspectorilor în ceea ce privește aspecte legate de controale; și

(g)

informații privind resursele umane, financiare și de altă natură pentru punerea în aplicare a respectivului plan de control.

(3)   Planul de control se revizuiește cel puțin o dată la trei ani și, dacă este cazul, se actualizează. Respectiva revizuire evaluează în ce măsură au fost realizate obiectivele și alte elemente ale planului de control.

(4)   Fără a aduce atingere cerințelor de confidențialitate aplicabile, statele membre notifică Comisiei planurile de control menționate la alineatul (1) și orice revizuire substanțială a acestora o dată la trei ani și, pentru prima dată, la un an de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(5)   Comisia analizează planurile de control notificate de statele membre în conformitate cu alineatul (4) și, dacă este cazul, întocmește rapoarte, pe baza analizei acestor planuri, cu privire la punerea în aplicare a prezentului articol. Astfel de rapoarte pot include, printre altele, recomandări privind prioritățile controalelor și cooperarea și coordonarea în materie de aplicare a normelor între autoritățile relevante care participă la controale. Rapoartele pot fi, de asemenea, prezentate, după caz, în reuniunile grupului pentru aplicarea normelor privind transferurile de deșeuri înființat în temeiul articolului 66 și sunt puse la dispoziția Parlamentului European și a Consiliului.

Articolul 63

Sancțiuni

(1)   Fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre stabilite de Directiva 2008/99/CE, statele membre adoptă regimul sancțiunilor care se aplică în cazul încălcării dispozițiilor prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancțiunile trebuie să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare.

(2)   Statele membre se asigură că sancțiunile stabilite în temeiul prezentului articol țin seama în mod corespunzător de următoarele, după caz:

(a)

natura, gravitatea și amploarea încălcării;

(b)

după caz, dacă încălcarea a fost săvârșită cu intenție sau din neglijență;

(c)

soliditatea financiară a persoanei fizice sau juridice declarate responsabilă;

(d)

avantajele economice obținute în urma încălcării de către persoana fizică sau juridică declarată responsabilă, în măsura în care acestea pot fi stabilite;

(e)

prejudiciile aduse mediului cauzate de încălcare;

(f)

orice acțiune întreprinsă de persoana fizică sau juridică declarată responsabilă pentru a atenua sau a remedia prejudiciul cauzat;

(g)

caracterul, repetitiv sau singular, al încălcării;

(h)

orice alt factor agravant sau atenuant aplicabil circumstanțelor cazului.

(3)   Atunci când este cazul, statele membre pot impune cel puțin următoarele sancțiuni în cazul încălcării prezentului regulament:

(a)

amenzi;

(b)

revocarea sau suspendarea temporară a autorizației de desfășurare a activităților legate de gestionarea și transferul deșeurilor, în măsura în care aceste activități intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament;

(c)

excluderea temporară de la procedurile de achiziții publice.

(4)   Statele membre notifică Comisiei normele și măsurile menționate la alineatul (1) fără întârzieri și îi comunică orice modificare ulterioară a acestora.

Secțiunea 2

Cooperarea în materie de aplicare a normelor

Articolul 64

Cooperarea în materie de aplicare a normelor la nivel național

Statele membre mențin sau instituie, în legătură cu toate autoritățile relevante implicate în aplicarea prezentului regulament pe teritoriul lor, inclusiv autoritățile competente și autoritățile care participă la controale, mecanisme eficace care să le permită să coopereze și să se coordoneze la nivel intern în ceea ce privește elaborarea și punerea în aplicare a politicilor și a activităților de aplicare a normelor pentru combaterea transferurilor ilegale de deșeuri, inclusiv pentru stabilirea și punerea în aplicare a planurilor de control.

Articolul 65

Cooperarea în materie de aplicare a normelor între statele membre

(1)   Statele membre cooperează bilateral și multilateral pentru a facilita prevenirea și detectarea transferurilor ilegale de deșeuri. Acestea fac schimb de informații relevante privind aceste activități de prevenire și de detectare, inclusiv privind transferurile de deșeuri, fluxurile de deșeuri, operatorii și instalațiile, și de experiență și cunoștințe privind măsurile de aplicare a normelor, inclusiv evaluarea riscurilor desfășurată în temeiul articolului 62 alineatul (1), în cadrul unor structuri stabilite, în special prin intermediul grupului pentru aplicarea normelor privind transferurile de deșeuri înființat în temeiul articolului 66.

(2)   Statele membre desemnează autoritatea sau autoritățile și membrii personalului lor permanent responsabil pentru cooperarea menționată la alineatul (1) și, de asemenea, desemnează o autoritate sau autorități și membri responsabili ai personalului lor permanent drept punctul (punctele) focal(e) pentru controalele fizice menționate la articolul 61 alineatul (1). Statele membre transmit aceste informații Comisiei, care compilează informațiile și le pun la dispoziția autorităților identificate și a membrilor personalului lor permanent.

(3)   La solicitarea unei autorități din alt stat membru, o autoritate dintr-un stat membru poate adopta măsuri de aplicare a normelor împotriva persoanelor suspectate a fi implicate în transferuri ilegale de deșeuri și care se află în statul membru respectiv.

Articolul 66

Grupul pentru aplicarea normelor privind transferurile de deșeuri

(1)   Se înființează un grup pentru aplicarea normelor pentru a facilita și a îmbunătăți cooperarea și coordonarea între statele membre în vederea prevenirii și a detectării transferurilor ilegale (denumit în continuare „grupul pentru aplicarea normelor privind transferurile de deșeuri”).

(2)   Grupul pentru aplicarea normelor privind transferurile de deșeuri este format din cel mult trei reprezentanți pentru fiecare stat membru, selectați din rândul personalului permanent desemnat responsabil cu cooperarea menționat la articolul 65 alineatul (2) sau din personalul permanent al altor autorități relevante implicate în aplicarea prezentului regulament, care urmează să fie desemnate de statele membre, care vor informa Comisia. Grupul respectiv este coprezidat de reprezentantul sau reprezentanții Comisiei și de un reprezentant al unui stat membru ales de grup.

(3)   Grupul pentru aplicarea normelor privind transferurile de deșeuri este un forum pentru schimbul de informații relevante pentru prevenirea și detectarea transferurilor ilegale, inclusiv de informații și date operative privind tendințele generale legate de transferurile ilegale, evaluările bazate pe riscuri efectuate de autoritățile statelor membre și experiența și cunoștințele privind măsurile de aplicare a normelor, precum și pentru schimbul de opinii cu privire la cele mai bune practici și pentru facilitarea cooperării și coordonării între autoritățile relevante. Grupul pentru aplicarea normelor privind transferurile de deșeuri poate examina orice aspect de ordin tehnic legat de aplicarea prezentului regulament semnalat de președinți, fie din proprie inițiativă, fie la cererea membrilor grupului sau ai comitetului menționat la articolul 81.

(4)   Grupul de aplicare a normelor privind transferurile de deșeuri se întrunește periodic, cel puțin o dată pe an. Pe lângă membrii menționați la alineatul (2), președinții pot invita la reuniuni sau părți ale reuniunilor, după caz, reprezentanți ai altor instituții, organisme, oficii, agenții, rețele sau alte părți interesate.

(5)   Comisia transmite opiniile exprimate în cadrul grupului pentru aplicarea normelor privind transferurile de deșeuri comitetului menționat la articolul 81.

Secțiunea 3

Acțiuni întreprinse de Comisie

Articolul 67

Dispoziții generale

(1)   Fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 515/97, Comisia exercită competențele conferite prin articolele 67-71 pentru a sprijini și completa activitățile de aplicare a normelor ale statelor membre și pentru a contribui la o aplicare uniformă a prezentului regulament în întreaga Uniune.

(2)   Comisia își poate exercita competențele care îi sunt conferite prin prezentul regulament în ceea ce privește transferurile de deșeuri care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament în temeiul articolului 2 alineatul (1), care sunt de natură complexă și pot avea efecte adverse grave asupra sănătății umane sau asupra mediului, și în cazul în care investigația necesară are o dimensiune transfrontalieră care implică cel puțin două țări. Comisia poate iniția acțiuni în conformitate cu aceste competențe din proprie inițiativă, la cererea autorităților din unul sau mai multe state membre sau în urma unei plângeri în cazul în care există suficiente suspiciuni că transportul substanței sau al obiectului în cauză sau transferul de deșeuri în cauză este ilegal. De asemenea, Comisia poate transmite astfel de plângeri autorităților competente ale statelor membre în cauză.

Dacă Comisia decide să nu acționeze, aceasta răspunde autorității statelor membre sau persoanelor care au trimis plângerea într-un termen rezonabil, precizând motivele pentru care consideră că nu există suficiente suspiciuni, cu excepția cazului în care există motive de interes public, cum ar fi protejarea confidențialității procedurilor administrative sau penale, pentru a nu face acest lucru.

În plus, Comisia acordă asistență statelor membre pentru organizarea unei cooperări strânse și regulate între autoritățile lor competente, în conformitate cu articolul 71.

(3)   În exercitarea competențelor sale, Comisia ține seama de controalele, de urmăririle penale și de procedurile juridice sau administrative în curs sau deja efectuate cu privire la aceleași transferuri de către autoritățile unui stat membru în temeiul prezentului regulament și nu intervine în astfel de proceduri. Atunci când își exercită competențele, Comisia ia în considerare orice cerere de amânare din partea unei autorități a unui stat membru prin intermediul personalului său permanent responsabil cu cooperarea sau prin intermediul punctelor focale menționate la articolul 65 alineatul (2).

(4)   La finalizarea acțiunilor întreprinse de aceasta, Comisia întocmește un raport. În cazul în care Comisia ajunge la concluzia că transportul substanței sau al obiectului în cauză sau transferul de deșeuri în cauză este ilegal, aceasta informează în consecință autoritățile competente din țara sau țările în cauză și recomandă ca, în legătură cu un astfel de transfer ilegal, să se procedeze în conformitate cu articolele 25 și 26. Comisia poate recomanda, de asemenea, anumite acțiuni subsecvente autorităților relevante ale statelor membre și, dacă este necesar, poate informa instituțiile, organismele, oficiile și agențiile Uniunii în cauză.

(5)   Rapoartele întocmite în temeiul alineatului (4), împreună cu toate dovezile care vin în sprijinul lor și care sunt anexate la acestea, constituie mijloace de probă admisibile:

(a)

în procedurile judiciare fără caracter penal în fața instanțelor naționale și în procedurile administrative din statele membre;

(b)

în procedurile penale dintr-un stat membru atunci când utilizarea acestora se dovedește necesară, în același mod și în aceleași condiții precum în cazul rapoartelor administrative întocmite de autoritățile administrative naționale, fiind supuse acelorași reguli de evaluare precum cele aplicabile rapoartelor administrative întocmite de către autoritățile administrative naționale și având aceeași valoare probatorie precum rapoartele respective;

(c)

proceduri judiciare în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Competența Curții de Justiție a Uniunii Europene și a instanțelor și a autorităților competente naționale de a evalua în mod liber valoarea probatorie a rapoartelor întocmite de Comisie în conformitate cu alineatul (4) nu este afectată de prezentul regulament.

Articolul 68

Controale efectuate de Comisie

(1)   Comisia poate, în conformitate cu articolul 67, efectua controale asupra transferurilor în temeiul articolului 60 alineatele (1) și (2) din prezentul regulament.

(2)   Comisia efectuează un control numai dacă există suficiente suspiciuni cu privire la un transfer ilegal.

(3)   Comisia pregătește și efectuează controale în strânsă cooperare cu autoritățile relevante ale statului membru în cauză. Această cooperare include schimbul de informații și de opinii cu privire la planificarea controalelor și la măsurile care vor fi luate. Comisia ia în considerare orice controale, urmăriri penale în curs, proceduri judiciare sau administrative desfășurate de autoritățile administrative sau judiciare ale unui stat membru.

Comisia notifică cu 15 zile înainte obiectul, scopul și temeiul juridic al controalelor asupra personalului său permanent responsabil cu cooperarea sau asupra punctelor focale menționate la articolul 65 alineatul (2) din statul membru în cauză pe teritoriul căruia urmează să se desfășoare controlul respectiv, astfel încât autoritățile relevante să poată oferi asistența necesară. În acest scop, funcționarilor autorităților relevante ale statului membru în cauză li se dă posibilitatea de a participa la controale. În cazuri urgente, dacă nu este posibilă respectarea termenului de 15 zile, Comisia trimite notificarea în primul moment util.

În plus, la cererea autorităților relevante ale statului membru în cauză, controalele sunt efectuate în comun de către Comisie și autoritățile relevante ale statului membru respectiv.

(4)   Personalul și alte persoane însoțitoare autorizate de Comisie să efectueze un control își exercită competențele pe baza prezentării unei autorizări scrise în acest sens, în care se specifică obiectul și scopul controlului.

(5)   Personalul Comisiei care efectuează un control este împuternicit:

(a)

să aibă acces la orice incinte, terenuri și mijloace de transport ale notificatorului, ale persoanei care organizează transferul, ale producătorului de deșeuri, ale deținătorului de deșeuri, ale transportatorului, ale destinatarului sau ale instalației care primește deșeurile;

(b)

să examineze orice documente relevante legate de obiectul și scopul controalelor, indiferent de suportul pe care sunt stocate, și să ia sau să obțină sub orice formă copii sau extrase din astfel de documente;

(c)

să solicite notificatorului, persoanei care organizează transferul, producătorului de deșeuri, deținătorului de deșeuri, transportatorului, destinatarului sau instalației care primește deșeurile explicații privind faptele sau documentele referitoare la obiectul și scopul controalelor și să consemneze răspunsurile acestora;

(d)

să ia și să consemneze declarațiile notificatorului, ale persoanei care organizează transferul, ale producătorului de deșeuri, ale deținătorului de deșeuri, ale transportatorului, ale destinatarului sau ale instalației care primește deșeurile legate de obiectul și scopul controalelor;

(e)

să verifice fizic deșeurile și să preleveze probe din deșeuri pentru teste de laborator, după caz.

(6)   Notificatorul, persoana care organizează transferul, producătorul de deșeuri, deținătorul de deșeuri, transportatorul deșeurilor, destinatarul și instalația care primește deșeurile cooperează cu Comisia în cursul controalelor efectuate de aceasta.

(7)   Autoritățile statelor membre care participă la controalele asupra transferurilor pe teritoriul cărora urmează să se desfășoare controlul Comisiei furnizează, la cererea Comisiei, asistența necesară personalului Comisiei.

(8)   Notificatorul, persoana care organizează transferul, producătorul de deșeuri, deținătorul de deșeuri, transportatorul deșeurilor, destinatarul și instalația care primește deșeurile trebuie să se supună controalelor Comisiei.

(9)   În cazul în care Comisia constată că notificatorul, persoana care organizează transferul, producătorul de deșeuri, deținătorul de deșeuri, transportatorul deșeurilor, destinatarul sau instalația care primește deșeurile se opun efectuării unui control, autoritățile relevante ale statului membru în cauză acordă Comisiei asistența necesară, solicitând, după caz, asistența autorităților de aplicare a normelor, astfel încât Comisia să poată efectua controlul respectiv. Dacă asistența respectivă necesită o autorizare din partea unei autorități judiciare în conformitate cu dreptul intern, se solicită această autorizare.

Articolul 69

Solicitări de informații

(1)   Comisia poate audia orice persoană fizică sau juridică care consimte să fie audiată în scopul colectării tuturor informațiilor necesare referitoare la transferurile relevante de deșeuri.

(2)   În cazul în care o astfel de audiere se desfășoară la sediul unei unități, al unei întreprinderi, al unui broker sau al unui comerciant, Comisia informează personalul său permanent responsabil cu cooperarea sau punctele focale menționate la articolul 65 alineatul (2) din statul membru în cauză pe teritoriul căruia are loc audierea. În cazul în care autoritatea statului membru respectiv solicită acest lucru, funcționarii săi pot acorda asistență personalului Comisiei în legătură cu desfășurarea audierii.

Invitația la o audiere i se trimite persoanei vizate cu cel puțin 10 zile lucrătoare înainte. Acest termen poate fi redus cu consimțământul expres al persoanei vizate sau din motive justificate în mod corespunzător legate de caracterul urgent al controlului.

În ultimul caz, perioada de preaviz nu poate fi mai scurtă de 24 de ore. Invitația cuprinde o enumerare a drepturilor persoanei vizate inclusiv, în special, dreptul de a fi asistată de o persoană la alegerea sa.

(3)   Comisia poate solicita persoanelor fizice sau juridice responsabile pentru o unitate sau o întreprindere sau oricărui broker și comerciant să furnizeze toate informațiile necesare referitoare la transferurile relevante de deșeuri. Comisia precizează temeiul juridic și scopul solicitării și informațiile necesare și stabilește termenul în care trebuie furnizate informațiile respective.

(4)   Comisia pune la dispoziție fără întârziere o copie a solicitării respective autorităților competente ale statului membru pe al cărui teritoriu se află sediul unității, al întreprinderii, al brokerului sau al comerciantului respectiv și autorităților statului membru al cărui teritoriu este afectat.

(5)   În cazul în care unitatea, întreprinderea, brokerul sau comerciantul respectiv nu furnizează informațiile solicitate sau Comisia consideră că informațiile primite sunt insuficiente pentru a ajunge la o concluzie, se aplică mutatis mutandis articolul 61 alineatul (6) a doua teză.

Articolul 70

Garanții procedurale

(1)   Comisia efectuează controale și solicită informații cu respectarea deplină a garanțiilor procedurale stabilite la prezentul articol ale notificatorului, ale persoanei care organizează transferul, ale producătorului de deșeuri, ale deținătorului de deșeuri, ale transportatorului deșeurilor, ale destinatarului sau ale instalației care primește deșeurile.

(2)   Notificatorul, persoana care organizează transferul, producătorul de deșeuri, deținătorul de deșeuri, transportatorul deșeurilor, destinatarul sau instalația care primește deșeurile are:

(a)

dreptul de a nu face declarații autoincriminatoare;

(b)

dreptul de a fi asistat(ă) de o persoană la alegerea sa;

(c)

dreptul de a utiliza oricare dintre limbile oficiale ale statului membru în care are loc controlul;

(d)

dreptul de a prezenta observații cu privire la faptele care îl/o privesc, după încheierea controlului și înainte de adoptarea unui raport în temeiul articolului 67 alineatul (4). Invitația de a prezenta observații include un rezumat al faptelor referitoare la persoana în cauză și indică un termen adecvat pentru prezentarea observațiilor. În cazuri justificate în mod corespunzător, atunci când acest lucru este necesar pentru a păstra confidențialitatea controlului sau a unei investigații administrative sau penale în curs sau viitoare efectuate de o autoritate națională, Comisia poate decide să amâne invitația de a prezenta observații;

(e)

dreptul de a primi un exemplar al procesului-verbal al audierii și fie de a-l aproba, fie de a adăuga observații;

(f)

în cazul în care Comisia a formulat recomandări judiciare în temeiul articolului 67 alineatul (4) și fără a aduce atingere drepturilor de confidențialitate ale avertizorilor și ale informatorilor și în conformitate cu normele aplicabile în materie de confidențialitate și de protecție a datelor, persoana în cauză îi poate solicita Comisiei să furnizeze raportul întocmit în temeiul articolului 67 alineatul (4), în măsura în care acesta se referă la persoana respectivă. Comisia acordă acces la raport numai cu consimțământul explicit al tuturor destinatarilor acestuia.

Comisia acționează în sensul identificării de dovezi în favoarea și împotriva notificatorului, a persoanei care organizează transferul, a producătorului de deșeuri, a deținătorului de deșeuri, a transportatorului deșeurilor, a destinatarului sau a instalației care primește deșeurile și efectuează controale și solicită informații în mod obiectiv și imparțial și în conformitate cu principiul prezumției de nevinovăție.

(3)   Comisia asigură confidențialitatea controalelor, a audierii și a cererii realizate în temeiul prezentei secțiuni. Informațiile transmise sau obținute în cursul controalelor, al audierilor și al cererilor în temeiul prezentei secțiuni fac obiectul normelor privind protecția datelor.

Articolul 71

Asistență reciprocă

În scopul aplicării prezentului regulament și fără a aduce atingere articolelor 64 și 65 din prezentul regulament, Regulamentul (CE) nr. 515/97, cu excepția articolul 2a, a articolelor 18a-18e, a titlurilor IV-VII și a anexei, se aplică mutatis mutandis cooperării dintre autoritățile relevante ale statelor membre și Comisie pentru punerea în aplicare a dispozițiilor din prezenta secțiune.

TITLUL VIII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 72

Formatul comunicărilor

În cazul în care dispozițiile articolului 27 nu se aplică sau în cazul în care unii actori din afara Uniunii nu sunt conectați la sistemul central menționat la articolul 27 alineatul (3), actorii relevanți pot transmite și face schimb de informații și documente menționate în prezentul regulament prin poștă, fax, e-mail cu semnătură digitală, e-mail fără semnătură digitală urmat de trimitere prin poștă sau, dacă actorii în cauză convin astfel, prin e-mail fără semnătură digitală. În cazul e-mailului cu semnătură digitală, orice ștampilă sau semnătură necesară se înlocuiește cu semnătura digitală.

Articolul 73

Raportare

(1)   Înainte de încheierea fiecărui an calendaristic, fiecare stat membru prezintă Comisiei o copie a raportului pe care l-a întocmit și l-a prezentat Secretariatului Convenției respective pentru anul calendaristic anterior, în conformitate cu articolul 13 alineatul (3) din Convenția de la Basel.

(2)   Înainte de încheierea fiecărui an calendaristic, statele membre întocmesc, de asemenea, un raport pentru anul calendaristic anterior, pe baza chestionarului suplimentar de raportare prevăzut în anexa XI, pe care îl prezintă Comisiei. În termen de o lună de la prezentarea respectivului raport Comisiei, statele membre publică, pe cale electronică prin intermediul internetului, secțiunea din raportul respectiv care se referă la articolul 25, la articolul 60 alineatul (1) și la articolul 63 alineatul (1), inclusiv tabelul 7 din anexa XI, împreună cu eventualele explicații pe care statele membre le consideră potrivite, și comunică Comisiei hyperlinkurile respective. Comisia alcătuiește o listă a hyperlinkurilor statelor membre, pe care o publică pe site-ul său web.

(3)   Rapoartele întocmite de statele membre în conformitate cu alineatele (1) și (2) se transmit Comisiei în format electronic.

(4)   Comisia analizează datele raportate în conformitate cu prezentul articol și publică un raport cu privire la rezultatele analizei respective.

În plus, Comisia abordează în raportul respectiv următoarele elemente:

(a)

tendințele în ceea ce privește transferurile ilegale și cele mai bune practici de combatere a unor astfel de transferuri, ținând seama de recomandările făcute de grupul de aplicare a normelor privind transferurile de deșeuri menționat la articolul 66;

(b)

eficiența procedurii de notificare și acord scris prealabil prevăzută în titlul II capitolul 1 și, în special, termenele aferente, printre altele prin analizarea unor elemente precum numărul de obiecții și de acorduri, precum și intervalul de timp dintre prezentarea unei notificări și o decizie luată cu privire la aceasta, pe baza datelor stocate în sistemul menționat la articolul 27;

(c)

contribuția prezentului regulament la neutralitatea climatică, realizarea economiei circulare și reducerea la zero a poluării, ținând seama de rapoartele și datele publicate de agențiile relevante ale Uniunii.

Agenția Europeană de Mediu sprijină Comisia în îndeplinirea sarcinii de monitorizare a punerii în aplicare a prezentului regulament, după caz, prin elaborarea de rapoarte care să furnizeze o analiză a transferurilor de fluxuri specifice de deșeuri și a impactului acestora asupra mediului.

Raportul menționat la primul paragraf se întocmește pentru prima dată până la 31 decembrie 2029 și, ulterior, o dată la trei ani.

(5)   După 21 mai 2029, Comisia întocmește un raport în care evaluează dacă punerea în aplicare a dispozițiilor articolelor 39-46 a asigurat gestionarea rațională din punct de vedere ecologic a deșeurilor din plastic, atât în Uniune, cât și în țările în care astfel de deșeuri au fost exportate din Uniune, precum și dacă nu s-au produs efecte adverse semnificative asupra tratării deșeurilor menajere în țările importatoare. La elaborarea raportului se iau în considerare informațiile și elementele furnizate de statele membre implicate în exportul de deșeuri din plastic, de autoritățile competente din țările importatoare, precum și de operatorii economici și de organizațiile societății civile.

Raportul furnizează, de asemenea, informații despre evoluția capacității operatorilor de deșeuri din Uniune de a gestiona deșeurile din plastic generate în statele membre și importate în Uniune într-un mod rațional din punct de vedere ecologic.

Raportul evaluează, de asemenea, dacă dispozițiile privind transferurile de deșeuri între statele membre au contribuit la îmbunătățirea gestionării deșeurilor din plastic, acordând o atenție deosebită clasificării deșeurilor din plastic la rubrica EU3011.

Acest raport este însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă de modificare a prezentului regulament, care ar putea include condiții mai stricte privind exportul de deșeuri din plastic către țări terțe, inclusiv interdicții de export.

Articolul 74

Cooperare internațională

Statele membre, împreună cu Comisia, atunci când acest lucru este adecvat și necesar, cooperează cu alte părți la Convenția de la Basel și organizații interstatale, printre altele, prin schimbul sau utilizarea în comun a informațiilor, promovarea tehnologiei care asigură protecția mediului și dezvoltarea unor coduri adecvate de bună practică.

Articolul 75

Desemnarea autorităților competente

Statele membre desemnează autoritatea competentă responsabilă sau autoritățile competente responsabile pentru punerea în aplicare a prezentului regulament. Fiecare stat membru desemnează o singură autoritate competentă de tranzit.

Articolul 76

Desemnarea corespondenților

Fiecare stat membru și Comisia desemnează unul sau mai mulți corespondenți responsabili pentru informarea sau consilierea persoanelor sau a întreprinderilor care solicită informații cu privire la punerea în aplicare a prezentului regulament. Corespondentul Comisiei le transmite corespondenților statelor membre toate întrebările care îi sunt adresate în legătură cu statele membre și viceversa.

Articolul 77

Desemnarea birourilor vamale de intrare și de ieșire

Statele membre pot desemna anumite birouri vamale de intrare și de ieșire pentru transferurile de deșeuri care intră în și care ies din Uniune. În cazul în care un stat membru decide să desemneze astfel de birouri vamale, niciun alt punct de trecere a frontierei din statul membru respectiv nu poate fi utilizat pentru transferurile de deșeuri care intră sau ies din Uniune.

Articolul 78

Notificarea desemnărilor și informații cu privire la acestea

(1)   Statele membre notifică Comisiei desemnarea:

(a)

autorităților competente în temeiul articolului 75;

(b)

corespondenților în temeiul articolului 76;

(c)

după caz, a birourilor vamale de intrare și de ieșire în temeiul articolului 77.

(2)   În ceea ce privește desemnările menționate la alineatul (1), statele membre furnizează Comisiei următoarele informații:

(a)

numele/denumirile;

(b)

adresele;

(c)

adresele de e-mail;

(d)

numerele de telefon;

(e)

limbile acceptate de autoritățile competente.

(3)   Statele membre notifică de îndată Comisia cu privire la orice modificări ale informațiilor menționate la alineatele (1) și (2).

(4)   Informațiile menționate la alineatele (1) și (2), precum și orice modificări ale acestor informații se transmit Comisiei pe cale electronică.

(5)   Comisia publică pe site-ul său web liste cu autoritățile competente, corespondenții și, în situațiile relevante, birourile vamale de intrare și de ieșire desemnate, pe care le actualizează după caz.

Articolul 79

Modificarea anexelor I-X și XII

(1)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 80 pentru a modifica anexele IA, IB, IC, II, III, IIIA, IIIB, IV, V, VI și VII pentru a ține seama de modificările convenite în temeiul Convenției de la Basel și al Deciziei OCDE.

(2)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 80 pentru a modifica anexa IC, cu scopul de a o adapta la punerea în aplicare a articolului 27, după 21 mai 2026.

(3)   Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 80, acte delegate de modificare a anexei IIIA, astfel încât, în urma transmiterii unei cereri din partea unui stat membru sau din proprie inițiativă, să includă în anexa respectivă amestecuri de două sau mai multe deșeuri menționate în anexa III, cu condiția ca compoziția amestecurilor de deșeuri respective să nu afecteze valorificarea lor ecologică și în cazul în care se demonstrează că amestecul de deșeuri în cauză va fi gestionat într-un mod care asigură protecția mediului în cadrul Uniunii, și să prevadă că una sau mai multe dintre mențiunile din anexa IIIA se aplică numai pentru transferurile între statele membre în cazul în care se demonstrează că amestecul de deșeuri în cauză nu va fi gestionat într-un mod care asigură protecția mediului în țările cărora li se aplică decizia OCDE.

(4)   Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 80, acte delegate de modificare a anexei IIIB, astfel încât, în urma transmiterii unei cereri din partea unui stat membru sau din proprie inițiativă, să includă în anexa respectivă deșeuri nepericuloase care nu sunt menționate în anexa III, anexa IV sau anexa V, în cazul în care se demonstrează că deșeurile în cauză vor fi gestionate în mod ecologic în cadrul Uniunii.

(5)   Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 80, acte delegate de modificare a anexei VIII în ceea ce privește forma și conținutul informațiilor menționate în anexa respectivă, pe baza experienței dobândite pe parcursul punerii în aplicare a prezentului regulament, și pentru a actualiza forma și informațiile din anexa respectivă în ceea ce privește legislația Uniunii și orientările internaționale în materie de gestionare ecologică, pe baza evoluțiilor înregistrate în forurile internaționale relevante sau la nivelul Uniunii și pentru a ține seama de progresul științific și tehnic.

(6)   Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 80, acte delegate de modificare a anexei IX, astfel încât să actualizeze listele cu legislația Uniunii și cu orientările internaționale în ceea ce privește buna gestionare din punctul de vedere al mediului, pe baza evoluțiilor înregistrate la nivelul Uniunii sau în cadrul forurilor internaționale relevante.

(7)   Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 80, acte delegate de modificare a anexei X în ceea ce privește criteriile prevăzute în anexa respectivă, pe baza experienței dobândite pe parcursul punerii în aplicare a prezentului regulament și pentru a actualiza informațiile din anexa respectivă cu privire la legislația Uniunii și la orientările internaționale pe baza evoluțiilor înregistrate în forurile internaționale relevante sau la nivelul Uniunii în ceea ce privește buna gestionare din punctul de vedere al mediului și pentru a ține seama de progresul științific și tehnic.

(8)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 80 pentru a modifica anexa XII în ceea ce privește informațiile conținute în anexa respectivă, pe baza experienței dobândite în timpul punerii în aplicare a prezentului regulament.

Articolul 80

Exercitarea delegării de competențe

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)   Delegarea de competențe menționată la articolul 14 alineatul (3), articolul 15 alineatul (6), articolul 18 alineatul (15), articolul 27 alineatul (2), articolul 29 alineatul (6), articolul 39 alineatul (5), articolul 41 alineatul (1), articolul 43 alineatul (4), articolul 45 alineatul (6) și articolul 79 se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 14 alineatul (3), la articolul 15 alineatul (6), la articolul 18 alineatul (15), la articolul 27 alineatul (2), la articolul 29 alineatul (6), la articolul 39 alineatul (5), la articolul 41 alineatul (1), la articolul 43 alineatul (4), la articolul 45 alineatul (6) și la articolul 79 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 14 alineatul (3), al articolului 15 alineatul (6), al articolului 18 alineatul (15), al articolului 27 alineatul (2), al articolului 29 alineatul (6), al articolului 39 alineatul (5), al articolului 41 alineatul (1), al articolului 43 alineatul (4), al articolului 45 alineatul (6) sau al articolului 79 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 81

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de comitetul înființat prin articolul 39 din Directiva 2008/98/CE. Acesta reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care comitetul nu emite un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 82

Modificarea Regulamentului (UE) nr. 1257/2013

Regulamentul (UE) nr. 1257/2013 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 3 alineatul (2), formularea introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„În sensul articolului 6 alineatul (2) litera (a), al articolului 7 alineatul (2) litera (d) și al articolelor 13, 15 și 16:”.

2.

La articolul 6 alineatul (2), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)

sunt reciclate numai în instalațiile de reciclare a navelor care sunt incluse pe lista europeană și, în cazul navelor care sunt considerate deșeuri periculoase, sunt situate într-o zonă aflată sub jurisdicția națională a unui stat membru și sunt exportate din Uniune, numai în instalațiile incluse pe lista europeană care sunt situate în țările menționate în anexa VII la Convenția de la Basel.”

Articolul 83

Modificarea Regulamentului (UE) 2020/1056

Regulamentul (UE) 2020/1056 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 2 alineatul (1) litera (a), punctul (iv) se înlocuiește cu următorul text:

„(iv)

articolul 9 alineatul (2), articolul 16 alineatul (1) și articolul 18 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2024/1157 al Parlamentului European și al Consiliului (*1); prezentul regulament nu aduce atingere controalelor efectuate de birourile vamale prevăzute în dispozițiile relevante ale actelor juridice ale Uniunii;

(*1)  Regulamentul (UE) 2024/1157 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 aprilie 2024 privind transferurile de deșeuri, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1257/2013 și (UE) 2020/1056 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 (JO L, 2024/1157, 30.4.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/1157/oj).” "

2.

La articolul 5, se introduce următorul alineat:

„(1a)   Prin derogare de la alineatul (1), autoritățile competente acceptă informații de reglementare, inclusiv informații suplimentare, în temeiul Regulamentului (UE) 2024/1157, începând cu 21 mai 2026.”

3.

La articolul 5, alineatul (2) se elimină.

4.

La articolul 7, se adaugă următorul alineat:

„(4)   Prin derogare de la alineatul (3), elementele menționate la alineatul (1) care sunt legate de cerințele privind informațiile prevăzute în dispozițiile menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) se adoptă cel târziu la data menționată la articolul 27 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2024/1157.”

5.

La articolul 8, se adaugă următorul alineat:

„(4)   Prin derogare de la alineatul (3), elementele menționate la alineatul (1) care sunt legate în mod specific de accesarea și prelucrarea de către autorități a informațiilor de reglementare în legătură cu cerințele prevăzute în dispozițiile menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (iv), inclusiv comunicarea cu operatorii economici în legătură cu informațiile respective, se adoptă cel târziu la data menționată la articolul 27 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2024/1157.”

6.

La articolul 9, se adaugă următorul alineat:

„(3)   Prin derogare de la alineatul (2), elementele menționate la alineatul (1) care sunt legate în mod specific de prelucrarea informațiilor de reglementare în legătură cu cerințele prevăzute în dispozițiile menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) se adoptă cel târziu la data menționată la articolul 27 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2024/1157.”

Articolul 84

Revizuire

Până la 31 decembrie 2035, ținând cont, printre altele, de rapoartele întocmite în conformitate cu articolul 73 și în urma analizei menționate la articolul 62 alineatul (5), Comisia realizează o revizuire a prezentului regulament și prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la rezultatele acesteia, însoțit, în cazul în care Comisia consideră că este oportun, de o propunere legislativă.

În cursul revizuirii și ca parte a raportului său, Comisia evaluează în special:

(a)

eficiența procedurii de notificare și de acord scris prealabil prevăzută în titlul II capitolul 1 și, în special, termenele aferente prevăzute la articolele 8, 14, 15 și 16, printre altele prin analizarea unor elemente precum numărul de obiecții și de acorduri, precum și intervalul de timp dintre prezentarea unei notificări și o decizie luată cu privire la aceasta. Comisia poate utiliza în acest scop datele stocate în sistemele menționate la articolul 27;

(b)

dacă publicarea datelor privind transferurile de deșeuri în conformitate cu articolul 21 oferă o transparență adecvată, în special analizând dacă și de ce numele instalațiilor de la destinație au fost considerate confidențiale în temeiul legislației Uniunii și a legislației naționale de către autoritățile competente sau de către persoanele care organizează transferurile;

(c)

dacă prezentul regulament a contribuit suficient la neutralitatea climatică, realizarea economiei circulare și reducerea la zero a poluării, ținând seama de rapoartele și datele publicate de agențiile relevante ale Uniunii.

În cursul revizuirii sale și ca parte a raportului său, Comisia evaluează, în plus, dacă principiul egalității din dreptul Uniunii a fost respectat, evaluează, în acest context, posibilele efecte asupra competitivității oricărui stat membru și ia măsuri de remediere, dacă se consideră necesar.

Articolul 85

Abrogare și dispoziții tranzitorii

(1)   Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 se abrogă de la 20 mai 2024.

(2)   Cu toate acestea, dispozițiile din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 continuă să se aplice până la 21 mai 2026, cu excepția:

(a)

articolului 30, care încetează să se aplice de la 20 mai 2024;

(b)

articolului 37, care continuă să se aplice până la 21 mai 2027;

(c)

articolului 51, care continuă să se aplice până la 31 decembrie 2025.

(3)   Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 continuă, de asemenea, să se aplice transferurilor pentru care a fost făcută o notificare în conformitate cu articolul 4 din regulamentul respectiv și pentru care autoritatea competentă de destinație a comunicat confirmarea în conformitate cu articolul 8 din regulamentul respectiv înainte de 21 mai 2026. Pentru transferurile respective, nu se aplică dispozițiile prezentului regulament.

(4)   Regulamentul (CE) nr. 1418/2007 al Comisiei (47) se abrogă de la 21 mai 2027.

(5)   Valorificarea sau eliminarea deșeurilor aferente unui transfer pentru care autoritățile competente în cauză și-au dat acordul în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 se finalizează în termen de cel mult un an de la 21 mai 2026.

(6)   Transferul pentru care autoritățile competente în cauză și-au dat acordul în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 se finalizează în termen de cel mult trei ani de la 21 mai 2026.

(7)   Acordul prealabil acordat unei instalații în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 încetează să mai fie valabil cel târziu la cinci ani de la 20 mai 2024.

(8)   Trimiterile la Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 care se abrogă se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa XIII.

Articolul 86

Intrare în vigoare și aplicare

(1)   Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2)   Se aplică de la 21 mai 2026.

(3)   Cu toate acestea, în ceea ce privește următoarele dispoziții, se aplică următoarele date de aplicare:

(a)

articolul 83 punctele 4, 5 și 6 se aplică de la 20 august 2020;

(b)

articolul 2 alineatul (2) litera (i), articolul 7 alineatul (10), articolul 11 alineatul (5), articolul 14 alineatul (3), articolul 15 alineatul (6), articolul 18 alineatul (15), articolul 27 alineatele (2) și (5), articolul 29 alineatele (3) și (6), articolul 31, articolele 41-43, articolul 45, articolul 51 alineatul (7), articolul 61 alineatul (7), articolul 66, articolele 79-82 și articolul 83 punctele 1-3 se aplică de la 20 mai 2024;

(c)

articolul 39 alineatul (1) litera (d) se aplică de la 21 noiembrie 2026;

(d)

articolul 38 alineatul (2) litera (b), articolul 40, articolul 44 alineatul (2) litera (a) și articolele 46 și 47 se aplică de la 21 mai 2027, cu excepția articolului 40 alineatul (3) litera (b), care se aplică de la 21 mai 2026;

(e)

articolul 73 se aplică de la 1 ianuarie 2026.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 11 aprilie 2024.

Pentru Parlamentul European

Președintele

R. METSOLA

Pentru Consiliu

Președintele

H. LAHBIB


(1)   JO C 275, 18.7.2022, p. 95.

(2)  Poziția Parlamentului European din 27 februarie 2024 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și decizia Consiliului din 25 martie 2024.

(3)  Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO L 312, 22.11.2008, p. 3).

(4)  Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri (JO L 190, 12.7.2006, p. 1).

(5)   JO L 39, 16.2.1993, p. 3.

(6)  Decizia 93/98/CEE a Consiliului din 1 februarie 1993 privind încheierea, în numele Comunității, a Convenției privind controlul transporturilor transfrontaliere de deșeuri periculoase și al eliminării acestora (Convenția de la Basel) (JO L 39, 16.2.1993, p. 1).

(7)  Amendament la Convenția de la Basel (denumit în continuare „amendamentul de interzicere”) adoptat prin Decizia III/1 a părților la Convenția de la Basel.

(8)  Decizia 97/640/CE a Consiliului din 22 septembrie 1997 privind aprobarea, în numele Comunității, a modificării Convenției privind controlul transporturilor transfrontaliere de deșeuri periculoase și al eliminării acestora (Convenția de la Basel), în conformitate cu Decizia III/1 a Conferinței părților (JO L 272, 4.10.1997, p. 45) și cu Regulamentul (CE) nr. 120/97 al Consiliului din 20 ianuarie 1997 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 259/93 al Consiliului privind supravegherea și controlul transporturilor de deșeuri în interiorul, la intrarea și ieșirea din Comunitatea Europeană (JO L 22, 24.1.1997, p. 14).

(9)  OECD/LEGAL/0266.

(10)  Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 (Regulamentul privind subprodusele de origine animală) (JO L 300, 14.11.2009, p. 1).

(11)  Regulamentul (UE) nr. 1257/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind reciclarea navelor și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 și a Directivei 2009/16/CE (JO L 330, 10.12.2013, p. 1).

(12)  Regulamentul (UE) 2019/1021 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind poluanții organici persistenți (JO L 169, 25.6.2019, p. 45).

(13)  Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 și (UE) 2018/1999 („Legea europeană a climei”) (JO L 243, 9.7.2021, p. 1).

(14)  Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri (JO L 182, 16.7.1999, p. 1).

(15)  Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrate ale poluării) (JO L 334, 17.12.2010, p. 17).

(16)  Regulamentul (UE) 2020/1056 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2020 privind informațiile electronice referitoare la transportul de mărfuri (JO L 249, 31.7.2020, p. 33).

(17)  Regulamentul (UE) 2022/2399 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 noiembrie 2022 de instituire a mediului aferent ghișeului unic al Uniunii Europene pentru vămi și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 (JO L 317, 9.12.2022, p. 1).

(18)   JO L 124, 17.5.2005, p. 4.

(19)  Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului (JO L 41, 14.2.2003, p. 26).

(20)  Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (JO L 365, 31.12.1994, p. 10).

(21)  Directiva (UE) 2019/904 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2019 privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului (JO L 155, 12.6.2019, p. 1).

(22)  Regulamentul (UE) 2023/2055 al Comisiei din 25 septembrie 2023 de modificare a anexei XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) în ceea ce privește microparticulele de polimeri sintetici (JO L 238, 27.9.2023, p. 67).

(23)  Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind vehiculele scoase din uz (JO L 269, 21.10.2000, p. 34).

(24)  Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind prevenirea pierderilor de granule din plastic pentru a reduce poluarea cu microplastice [COM(2023) 645 final].

(25)  Decizia 2013/755/UE a Consiliului din 25 noiembrie 2013 privind asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări la Uniunea Europeană („Decizia de asociere peste mări”) (JO L 344, 19.12.2013, p. 1).

(26)  Directiva 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal (JO L 328, 6.12.2008, p. 28).

(27)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).

(28)  Regulamentul (CE) nr. 515/97 al Consiliului din 13 martie 1997 privind asistența reciprocă între autoritățile administrative ale statelor membre și cooperarea dintre acestea și Comisie în vederea asigurării aplicării corespunzătoare a legislației din domeniile vamal și agricol (JO L 82, 22.3.1997, p. 1).

(29)  Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).

(30)   JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

(31)  Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO L 256, 7.9.1987, p. 1).

(32)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(33)  Directiva (UE) 2019/883 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind instalațiile portuare de preluare pentru predarea deșeurilor provenite de la nave, de modificare a Directivei 2010/65/UE și de abrogare a Directivei 2000/59/CE (JO L 151, 7.6.2019, p. 116).

(34)  Directiva 2006/117/Euratom a Consiliului din 20 noiembrie 2006 privind supravegherea și controlul transferurilor de deșeuri radioactive și combustibil uzat (JO L 337, 5.12.2006, p. 21).

(35)  Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (JO L 135, 30.5.1991, p. 40).

(36)  Regulamentul (CE) nr. 767/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind introducerea pe piață și utilizarea furajelor, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 79/373/CEE a Consiliului, a Directivei 80/511/CEE a Comisiei, a Directivelor 82/471/CEE, 83/228/CEE, 93/74/CEE, 93/113/CE și 96/25/CE ale Consiliului și a Deciziei 2004/217/CE a Comisiei (JO L 229, 1.9.2009, p. 1).

(37)  Protocolul privind protecția mediului la Tratatul privind Antarctica din 1991.

(38)  Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon și de modificare a Directivei 85/337/CEE a Consiliului, precum și a Directivelor 2000/60/CE, 2001/80/CE, 2004/35/CE, 2006/12/CE, 2008/1/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 140, 5.6.2009, p. 114).

(39)  Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 al Comisiei din 28 iulie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele detaliate ale anumitor dispoziții ale Codului vamal al Uniunii (JO L 343, 29.12.2015, p. 1).

(40)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei din 24 noiembrie 2015 de stabilire a unor norme pentru punerea în aplicare a anumitor dispoziții din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO L 343, 29.12.2015, p. 558).

(41)  Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (JO L 241, 17.9.2015, p. 1).

(42)  Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).

(43)  Directiva 2012/19/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 iulie 2012 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) (JO L 197, 24.7.2012, p. 38).

(44)  Regulamentul (UE) 2023/1542 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iulie 2023 privind bateriile și deșeurile de baterii, de modificare a Directivei 2008/98/CE și a Regulamentului (UE) 2019/1020 și de abrogare a Directivei 2006/66/CE (JO L 191, 28.7.2023, p. 1).

(45)  OECD/LEGAL/0266.

(46)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1245 al Comisiei din 28 iulie 2016 de stabilire a unui tabel de corespondență preliminar între codurile Nomenclaturii combinate prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului și mențiunile privind deșeurile cuprinse în anexele III, IV și V la Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind transferurile de deșeuri (JO L 204, 29.7.2016, p. 11).

(47)  Regulamentul (CE) nr. 1418/2007 al Comisiei din 29 noiembrie 2007 privind exportul anumitor deșeuri destinate recuperării enumerate în anexa III sau IIIA la Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului în anumite țări în care Decizia OCDE privind controlul circulației transfrontaliere a deșeurilor nu se aplică (JO L 316, 4.12.2007, p. 6).


ANEXA IA