Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32024R1083

Regulamentul (UE) 2024/1083 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 aprilie 2024 de stabilire a unui cadru comun pentru serviciile mass-media în cadrul pieței interne și de modificare a Directivei 2010/13/UE (Regulamentul european privind libertatea mass-mediei) (Text cu relevanță pentru SEE)

PE/4/2024/REV/1

JO L, 2024/1083, 17.4.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/1083/oj (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, GA, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

Legal status of the document In force

ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/1083/oj

European flag

Jurnalul Ofícial
al Uniunii Europene

RO

Seria L


2024/1083

17.4.2024

REGULAMENTUL (UE) 2024/1083 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 11 aprilie 2024

de stabilire a unui cadru comun pentru serviciile mass-media în cadrul pieței interne și de modificare a Directivei 2010/13/UE (Regulamentul european privind libertatea mass-mediei)

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),

întrucât:

(1)

Serviciile mass-media independente joacă un rol unic pe piața internă. Acestea reprezintă un sector în schimbare rapidă și important din punct de vedere economic și, în același timp, oferă acces la o multitudine de opinii și la surse fiabile de informații atât pentru cetățeni, cât și pentru întreprinderi, îndeplinind astfel funcția de interes general de „câine de pază” public și fiind un factor indispensabil în procesul de formare a opiniei publice. Serviciile mass-media sunt disponibile într-o măsură din ce în ce mai mare în mediul online și la nivel transfrontalier, dar nu fac obiectul acelorași norme și al aceluiași nivel de protecție în diferite state membre. Deși unele aspecte legate de sectorul mass-mediei audiovizuale au fost armonizate la nivelul Uniunii prin intermediul Directivei 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4), domeniul de aplicare și aspectele reglementate de directiva respectivă sunt limitate. În plus, sectorul radioului și al presei nu intră sub incidența directivei respective, în pofida relevanței lor transfrontaliere din ce în ce mai mari pe piața internă.

(2)

Având în vedere rolul unic al serviciilor mass-media, protecția libertății și pluralismului mass-mediei ca doi dintre principalii piloni ai democrației și statului de drept constituie o caracteristică esențială a unei piețe interne funcționale a serviciilor mass-media. Respectiva piață, incluzând serviciile mass-media audiovizuale, radioul și presa, a cunoscut schimbări semnificative de la începutul secolului XXI, având un caracter digital și transfrontalier în continuă creștere. Piața oferă numeroase oportunități economice, dar se confruntă și cu o serie de provocări. Uniunea ar trebui să acorde ajutor sectorului mass-mediei pentru ca acesta să poată valorifica aceste oportunități în cadrul pieței interne, protejând în același timp valorile care sunt comune Uniunii și statelor sale membre, cum ar fi protecția drepturilor fundamentale.

(3)

În spațiul media digital, cetățenii și întreprinderile accesează și consumă conținut mediatic și servicii mass-media, care sunt disponibile imediat pe dispozitivele lor personale, din ce în ce mai mult într-un context transfrontalier. Acest lucru este valabil pentru serviciile mass-media audiovizuale, radio și presă, care sunt ușor accesibile prin intermediul internetului, de exemplu, prin podcasturi sau portaluri de știri online. Disponibilitatea conținutului în mai multe limbi și ușurința cu care acesta poate fi accesat prin intermediul dispozitivelor inteligente, cum ar fi telefoanele inteligente sau tabletele, cresc relevanța transfrontalieră a serviciilor mass-media, astfel cum a fost stabilită într-o hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene (5) (denumită în continuare „Curtea de Justiție”). Respectiva relevanță este susținută de utilizarea și acceptarea tot mai frecvente a instrumentelor de traducere automată sau de subtitrare, ceea ce reduce barierele lingvistice din cadrul pieței interne, precum și de convergența diferitelor tipuri de mass-media, combinând în cadrul aceleiași oferte conținutul audiovizual cu cel care nu este audiovizual.

(4)

Cu toate acestea, piața internă a serviciilor mass-media nu este suficient de integrată și suferă de o serie de disfuncționalități ale pieței care au crescut ca urmare a digitalizării. În primul rând, platformele online globale acționează ca puncte de acces la conținutul mediatic, cu modele de afaceri care tind să dezintermedieze accesul la serviciile mass-media și să amplifice polarizarea conținutului și dezinformarea. Respectivele platforme sunt, de asemenea, furnizori esențiali de publicitate online, deturnând resurse financiare de la sectorul mass-mediei, afectând sustenabilitatea sa financiară și, prin urmare, diversitatea conținutului oferit. Întrucât serviciile mass-media implică un nivel ridicat de cunoștințe și de capital, acestea necesită o scară pentru a rămâne competitive, pentru a răspunde nevoilor publicului lor și pentru a prospera pe piața internă. În acest scop, posibilitatea de a oferi servicii transfrontaliere și de a obține investiții, inclusiv din sau în alte state membre, este deosebit de importantă. În al doilea rând, o serie de restricții naționale împiedică libera circulație în cadrul pieței interne. În special, diversitatea normelor și a abordărilor naționale legate de pluralismul mass-mediei și de independența editorială, cooperarea insuficientă dintre autoritățile sau organismele naționale de reglementare și alocarea neclară și inechitabilă a resurselor economice publice și private îngreunează activitatea actorilor de pe piața mass-mediei și extinderea lor la nivel transfrontalier și generează condiții de concurență inechitabile în întreaga Uniune. În al treilea rând, buna funcționare a pieței interne a serviciilor mass-media este pusă în pericol de furnizorii, inclusiv de cei controlați de anumite țări terțe, care se angajează în mod sistematic în acțiuni de dezinformare sau în manipularea informațiilor și interferențe, și utilizează în mod abuziv libertățile pieței interne, împiedicând astfel buna funcționare a dinamicii pieței.

(5)

Fragmentarea normelor și a abordărilor care caracterizează piața mass-mediei din Uniune afectează în mod negativ, în grade diferite, condițiile de exercitare a activităților economice pe piața internă de către furnizorii de servicii mass-media din diferite sectoare, inclusiv din sectoarele audiovizualului, radioului și presei, și subminează capacitatea acestora de a opera în mod eficient la nivel transfrontalier sau de a stabili operațiuni în alte state membre. Măsurile și procedurile naționale ar putea conduce la pluralismul mass-mediei într-un stat membru, însă divergența și lipsa de coordonare dintre măsurile și procedurile naționale ale statelor membre ar putea conduce la insecuritate juridică și la costuri suplimentare pentru întreprinderile din domeniul mass-mediei care doresc să intre pe noi piețe și le-ar putea împiedica, așadar, să beneficieze de amploarea pieței interne a serviciilor mass-media. În plus, măsurile naționale discriminatorii sau protecționiste care afectează funcționarea întreprinderilor din domeniul mass-mediei descurajează investițiile transfrontaliere în sectorul mass-mediei și, în unele cazuri, ar putea obliga întreprinderile din domeniul mass-mediei care își desfășoară deja activitatea pe o anumită piață să iasă de pe această piață. Respectivele obstacole afectează întreprinderile care își desfășoară activitatea atât în sectorul radiodifuziunii, inclusiv al audiovizualului și al radioului, cât și în sectorul presei. Deși fragmentarea garanțiilor privind independența editorială vizează toate sectoarele mass-mediei, aceasta afectează în special sectorul presei, deoarece abordările naționale în materie de reglementare sau de autoreglementare diferă mai mult în raport cu presa.

(6)

Piața internă a serviciilor mass-media ar putea fi, de asemenea, afectată de insuficiența instrumentelor de cooperare în materie de reglementare între autoritățile sau organismele naționale de reglementare. O astfel de cooperare este esențială pentru a se asigura că actorii de pe piața mass-mediei, care sunt adesea activi în diferite sectoare ale mass-mediei, care se implică în mod sistematic în dezinformare sau în acțiuni de manipulare a informațiilor și ingerințe străine, nu beneficiază de amploarea pieței interne a serviciilor mass-media. În plus, deși alocarea părtinitoare a resurselor economice, în special sub forma publicității de stat, este utilizată pentru a subvenționa în mod disimulat canalele mass-media din toate sectoarele mass-mediei, aceasta tinde să aibă un impact deosebit de negativ asupra presei, care a fost slăbită de scăderea nivelului veniturilor din publicitate. Provocările generate de transformarea digitală reduc, de asemenea, capacitatea întreprinderilor din toate sectoarele mass-mediei, în special celor mai mici din sectoarele radioului și presei, de a concura în condiții de concurență echitabile cu platformele online, care joacă un rol esențial în distribuția online a conținutului.

(7)

Ca răspuns la provocările legate de pluralismul și libertatea mass-mediei în mediul online, unele state membre au luat măsuri de reglementare, iar alte state membre sunt în curs de a face acest lucru. Acest lucru riscă să accentueze divergențele dintre abordările naționale și restricțiile privind libera circulație pe piața internă. Prin urmare, este necesar să se armonizeze anumite aspecte ale normelor naționale legate de pluralismul mass-mediei și de independența editorială, garantând astfel standarde ridicate în acest domeniu.

(8)

Destinatarii serviciilor mass-media din Uniune, și anume persoane fizice care sunt resortisanți ai statelor membre sau care beneficiază de drepturile care le sunt conferite de dreptul Uniunii și persoane juridice stabilite în Uniune, ar trebui să poată beneficia de conținut mediatic pluralist realizat în conformitate cu libertatea editorială pe piața internă. Acest lucru este esențial pentru promovarea discursului public și a participării civice, deoarece o gamă largă de surse fiabile de informații și de jurnalism de calitate le permit cetățenilor să facă alegeri în cunoștință de cauză, inclusiv cu privire la starea democrațiilor lor. Totodată este esențial pentru diversitatea culturală și lingvistică din Uniune, având în vedere rolul serviciilor mass-media ca vectori ai expresiei culturale. Statele membre ar trebui să respecte dreptul la o pluralitate de conținut mediatic și să contribuie la un peisaj mediatic favorabil, asigurându-se că există condiții-cadru relevante. O astfel de abordare reflectă dreptul de a primi și de a comunica informații și cerința de a respecta libertatea și pluralismul mass-mediei în temeiul articolului 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), coroborat cu articolul 22 din Cartă, care impune Uniunii să respecte diversitatea culturală, religioasă și lingvistică. În plus, în contextul promovării fluxului transfrontalier de servicii mass-media, ar trebui să se asigure un nivel minim de protecție a destinatarilor serviciilor mass-media pe piața internă. În raportul final al Conferinței privind viitorul Europei, cetățenii au solicitat Uniunii să promoveze în continuare independența mass-mediei și pluralismul mass-mediei, în special prin introducerea unei legislații care să abordeze amenințările la adresa independenței mass-mediei prin intermediul unor standarde minime la nivelul Uniunii. Prin urmare, este necesar să se armonizeze anumite aspecte ale normelor naționale referitoare la serviciile mass-media, ținând de asemenea seama de articolul 167 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care reafirmă importanța respectării diversității naționale și regionale a statelor membre. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a adopta norme mai detaliate sau mai stricte în domenii specifice, cu condiția ca normele respective să asigure un nivel mai ridicat de protecție a pluralismului mass-mediei sau a independenței editoriale, în conformitate cu prezentul regulament, și să respecte dreptul Uniunii, și ca statele membre să nu restricționeze libera circulație a serviciilor mass-media din alte state membre care respectă normele prevăzute în aceste domenii. Statele membre ar trebui, de asemenea, să își păstreze posibilitatea de a menține sau de a adopta măsuri de menținere a pluralismului mass-mediei sau a independenței editoriale la nivel național în ceea ce privește aspectele care nu sunt reglementate de prezentul regulament, în măsura în care astfel de măsuri respectă dreptul Uniunii, inclusiv Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului (6). De asemenea, este oportun să se reamintească faptul că prezentul regulament respectă responsabilitățile statelor membre, astfel cum sunt menționate la articolul 4 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special competențele acestora de a proteja funcțiile esențiale ale statului.

(9)

În sensul prezentului regulament, definiția unui serviciu mass-media ar trebui să se limiteze la serviciile definite în TFUE și, prin urmare, ar trebui să acopere orice formă de activitate economică. Definiția unui serviciu mass-media ar trebui să acopere în special transmisiile de televiziune sau radio, serviciile mass-media audiovizuale la cerere, podcasturile audio sau publicațiile de presă. Aceasta ar trebui să excludă conținutul generat de utilizatori încărcat pe o platformă online, cu excepția cazului în care constituie o activitate profesională prestată în mod normal cu titlu oneros, fie de natură financiară, fie de altă natură. Aceasta ar trebui, de asemenea, să excludă corespondența strict privată, cum ar fi e-mailurile și toate serviciile al căror scop principal nu reprezintă furnizarea de programe sau de publicații de presă, și anume atunci când conținutul este doar ocazional și nu constituie scopul său principal, cum ar fi reclamele sau informațiile referitoare la un produs sau la un serviciu furnizat de site-uri internet care nu oferă servicii mass-media. Comunicarea instituțională și distribuirea de materiale informative sau promoționale pentru entitățile publice sau private ar trebui excluse din domeniul de aplicare al definiției. În plus, întrucât desfășurarea activităților furnizorilor de servicii mass-media pe piața internă poate lua diferite forme, definiția furnizorului de servicii mass-media ar trebui să acopere un spectru larg de actori profesionali din domeniul mass-mediei care intră în domeniul de aplicare al definiției unui serviciu mass media, inclusiv liber-profesioniști.

(10)

Furnizorii de servicii publice mass-media ar trebui să fie înțeleși ca fiind cei cărora li s-a încredințat în același timp o misiune de serviciu public și care primesc finanțare publică pentru îndeplinirea misiunii respective. Aceasta nu ar trebui să acopere întreprinderile private din domeniul mass-mediei care au acceptat să îndeplinească, ca parte limitată a activităților lor, anumite sarcini specifice de interes general în schimbul unei plăți.

(11)

Pe piața mass-mediei digitale, furnizorii de platforme de partajare a materialelor video sau furnizorii de platforme online foarte mari s-ar putea încadra în definiția furnizorului de servicii mass-media. În general, acești furnizori joacă un rol esențial în organizarea conținutului, inclusiv prin mijloace automatizate sau prin algoritmi, dar nu exercită responsabilitate editorială asupra conținutului la care oferă acces. Cu toate acestea, în peisajul mediatic din ce în ce mai convergent, unii furnizori de platforme de partajare a materialelor video sau unii furnizori de platforme online foarte mari au început să exercite controlul editorial asupra uneia sau mai multor secțiuni ale serviciilor lor. Prin urmare, când astfel de furnizori exercită un control editorial asupra uneia sau mai multor secțiuni ale serviciilor lor, aceștia ar putea fi calificați atât ca furnizor de platforme de partajare a materialelor video sau ca furnizor al unei platforme online foarte mari, cât și ca furnizor de servicii mass-media.

(12)

Definiția măsurării audienței ar trebui să acopere sistemele de măsurare dezvoltate astfel cum au fost convenite de standardele sectoriale în cadrul organizațiilor de autoreglementare, cum ar fi comitetele sectoriale mixte, precum și sistemele de măsurare dezvoltate în afara abordărilor de autoreglementare. Acestea din urmă tind să fie folosite de anumiți actori din mediul online, inclusiv de platforme online, care își autoevaluează sau furnizează pe piață sistemele lor private de măsurare a audienței, fără a respecta standardele sau bunele practici stabilite de comun acord la nivel de sector. Având în vedere impactul semnificativ pe care astfel de sisteme de măsurare a audienței îl au asupra piețelor de publicitate și mass-media, acestea ar trebui să intre sub incidența prezentului regulament. În special, capacitatea de a oferi acces la conținutul mediatic și capacitatea de a-și direcționa publicitatea către utilizatorii lor permit platformelor online să concureze cu furnizorii de servicii mass-media al căror conținut îl distribuie. Astfel, definiția măsurării audienței ar trebui înțeleasă ca incluzând sistemele de măsurare care permit colectarea, interpretarea sau prelucrarea în alt mod a informațiilor cu privire la utilizarea conținutului mediatic și a conținutului creat de utilizatori pe platformele online care sunt utilizate în principal pentru a accesa un astfel de conținut. Acest lucru ar garanta că furnizorii de sisteme de măsurare a audienței care sunt intermediari implicați în distribuția de conținut sunt transparenți în ceea ce privește activitățile lor de măsurare a audienței, stimulând capacitatea furnizorilor de servicii mass-media și a agențiilor de publicitate de a face alegeri în cunoștință de cauză.

(13)

Publicitatea de stat, astfel cum este definită în prezentul regulament, ar trebui înțeleasă în sens larg ca incluzând activitățile promoționale sau autopromoționale, anunțurile publice sau campaniile de informare desfășurate de către, pentru sau în numele unei game largi de autorități sau entități publice, inclusiv guverne naționale sau subnaționale, autorități sau organisme de reglementare și entități controlate de guverne naționale sau subnaționale. Un astfel de control poate rezulta din drepturi, contracte sau orice alte mijloace care conferă posibilitatea exercitării unei influențe decisive asupra unei entități. În special, dreptul de proprietate asupra capitalului sau dreptul de folosință integrală sau parțială a activelor unei entități, drepturile sau contractele care conferă o influență decisivă asupra componenței, votului sau deciziilor organelor unei entități sunt factori relevanți, astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (7). Cu toate acestea, definiția publicității de stat nu ar trebui să includă anunțurile oficiale care sunt justificate de un motiv imperativ de interes public, cum sunt mesajele de urgență transmise de autoritățile sau entitățile publice care sunt necesare, de exemplu, în caz de dezastre naturale sau crize sanitare, accidente sau alte incidente neprevăzute care pot cauza vătămări corporale. În cazul în care situația de urgență s-a încheiat, anunțurile referitoare la situația de urgență respectivă care sunt plasate, promovate, publicate sau difuzate contra cost sau în schimbul oricărei alte prestații ar trebui considerate ca fiind publicitate de stat.

(14)

Pentru a asigura faptul că societatea beneficiază de avantajele pieței interne a serviciilor mass-media, este esențial să se garanteze nu numai libertățile fundamentale prevăzute în tratate, ci și securitatea juridică necesară pentru a beneficia de avantajele unei piețe integrate și dezvoltate. Pe o piață internă funcțională, destinatarii serviciilor mass-media ar trebui să aibă acces la servicii mass-media de calitate care au fost realizate de jurnaliști în mod independent și în conformitate cu standardele etice și jurnalistice și care, prin urmare, furnizează informații de încredere. Acest lucru este deosebit de relevant pentru conținutul de știri și de actualități, care cuprinde o categorie largă de conținut de interes politic, societal sau cultural la nivel local, național sau internațional. Conținutul de știri și actualități are potențialul de a juca un rol major în modelarea opiniei publice și are un impact direct asupra participării democratice și a bunăstării societății. În acest context, conținutul de știri și de actualități ar trebui înțeles ca acoperind orice tip de conținut de știri și de actualități, indiferent de forma pe care o îmbracă. Conținutul de știri și de actualități poate ajunge la public în diverse formate, cum ar fi documentarele, revistele sau talk-show-urile, și poate fi difuzat în diverse moduri, inclusiv prin încărcarea acestuia pe platformele online. Serviciile mass-media de calitate reprezintă, de asemenea, un antidot împotriva dezinformării și a acțiunilor străine de manipulare a informațiilor și a ingerințelor străine. Accesul la astfel de servicii ar trebui asigurat și prin prevenirea încercărilor de a reduce la tăcere jurnaliștii, care pot varia de la amenințări și hărțuire până la cenzură și anularea opiniilor divergente, fapt ce ar putea limita libera circulație a informațiilor în sfera publică prin reducerea calității și a pluralității informațiilor. Dreptul la o pluralitate de conținut mediatic nu implică nicio obligație corespondentă pentru un anumit furnizor de servicii mass-media de a respecta standarde care nu sunt prevăzute în mod explicit de lege.

(15)

Prezentul regulament nu aduce atingere libertății de exprimare și de informare garantate persoanelor în temeiul Cartei. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a observat că, într-un sector atât de sensibil precum sectorul mass-mediei audiovizuale, pe lângă obligația sa negativă de a nu interveni, autoritățile publice au obligația pozitivă de a institui un cadru legislativ și administrativ adecvat pentru a garanta pluralismul efectiv al mass-mediei (8).

(16)

Libera circulație a informațiilor de încredere este esențială pentru buna funcționare a pieței interne a serviciilor mass-media. Prin urmare, furnizarea de servicii mass-media nu ar trebui să facă obiectul niciunei restricții care să contravină prezentului regulament sau altor norme ale dreptului Uniunii, cum ar fi Directiva 2010/13/UE care stabilește măsurile necesare pentru protejarea utilizatorilor împotriva conținutului ilegal și dăunător. Restricțiile ar putea decurge, de asemenea, din măsurile aplicate de autoritățile publice naționale în conformitate cu dreptul Uniunii.

(17)

Protejarea independenței editoriale este o condiție prealabilă pentru exercitarea activității furnizorilor de servicii mass-media și pentru integritatea lor profesională într-un peisaj mediatic sigur. Independența editorială este deosebit de importantă pentru furnizorii de servicii mass-media care furnizează conținut de știri și de actualități, având în vedere rolul lor de bun public în societate. Furnizorii de servicii mass-media ar trebui să își poată exercita liber activitățile economice pe piața internă și să poată concura pe picior de egalitate într-un mediu tot mai mult online, în care informațiile circulă la nivel transfrontalier.

(18)

Statele membre au adoptat abordări diferite în ceea ce privește protecția independenței editoriale și libertății editoriale, care este din ce în ce mai des pusă sub semnul întrebării la nivelul Uniunii. În special, nivelul de interferențe cu deciziile editoriale ale furnizorilor de servicii mass-media este tot mai mare într-o serie de state membre. O astfel de ingerință poate fi directă sau indirectă din partea statului sau a altor actori, inclusiv a autorităților publice, a funcționarilor aleși, a funcționarilor guvernamentali și a politicienilor, de exemplu pentru a obține un avantaj politic. Acționarii și alte părți private care dețin o participație în cadrul furnizorilor de servicii mass-media ar putea acționa în moduri care depășesc echilibrul necesar între libertatea lor de afaceri și libertatea de exprimare, pe de o parte, și libertatea editorială de exprimare și drepturile la informare ale utilizatorilor, pe de altă parte, în scopul obținerii unor avantaje economice sau de altă natură. Având în vedere rolul societal al mass-mediei, o astfel de interferență nejustificată ar putea afecta negativ procesul de formare a opiniei publice. În plus, tendințele recente în ceea ce privește distribuția și consumul mass-media, inclusiv, în special, în mediul online, au determinat statele membre să aibă în vedere legi care vizează reglementarea furnizării de conținut mediatic. Abordările adoptate de furnizorii de servicii mass-media pentru a garanta independența editorială variază, de asemenea. Ca urmare a unor astfel de interferențe și fragmentări ale reglementărilor și abordărilor, condițiile pentru exercitarea activităților economice de către furnizorii de servicii mass-media și, în cele din urmă, calitatea serviciilor mass-media primite de cetățeni și întreprinderi sunt afectate în mod negativ pe piața internă. Prin urmare, este necesar să se instituie garanții eficace, care să permită exercitarea libertății editoriale în întreaga Uniune, astfel încât furnizorii de servicii mass-media să își poată produce și distribui în mod independent conținutul la nivel transfrontalier, iar destinatarii serviciilor mass-media să poată primi un astfel de conținut.

(19)

Jurnaliștii și editorii sunt principalii actori în producerea și furnizarea de conținut mediatic de încredere, în special prin prezentarea de știri sau de actualități. Sursele sunt „materia primă” a jurnaliștilor: acestea constituie baza pentru producerea de conținut mediatic, în special de știri și de actualități. Prin urmare, este crucial să fie protejată capacitatea jurnaliștilor de a colecta, de a verifica faptele și de a analiza informații, în special informații transmise sau comunicate confidențial, atât offline, cât și online, care se referă la surse jurnalistice sau sunt capabile să le identifice. Furnizorii de servicii mass-media și personalul lor editorial, în special jurnaliștii, inclusiv cei care își desfășoară activitatea în forme atipice de muncă, cum ar fi liber-profesioniștii, ar trebui să se poată baza pe o protecție solidă a surselor jurnalistice și a comunicărilor confidențiale, inclusiv protecție împotriva interferențelor nejustificate și a instalării tehnologiilor de supraveghere. În lipsa unei astfel de protecții, libera circulație a surselor către furnizorii de servicii mass-media ar putea fi descurajată și, prin urmare, libera exercitare a activității economice de către furnizorii de servicii mass-media ar putea fi împiedicată, în detrimentul furnizării informațiilor destinate publicului, inclusiv cu privire la chestiuni de interes public. Prin urmare, libertatea jurnaliștilor de a-și exercita activitatea economică și de a-și îndeplini rolul vital de „câine de pază” public ar putea fi pusă în pericol de astfel de obstacole, afectând astfel accesul la servicii mass-media de calitate în mod negativ.

(20)

Pentru a evita eludarea protecției surselor jurnalistice și a comunicărilor confidențiale și pentru a garanta respectarea adecvată a vieții private și de familie, a domiciliului și a comunicării în conformitate cu Carta, garanțiile ar trebui să se aplice, de asemenea, persoanelor care, datorită relației lor private sau profesionale obișnuite cu furnizorii de servicii mass-media sau cu membrii personalului lor editorial, ar putea deține informații care ar putea identifica surse jurnalistice sau comunicări confidențiale. Printre acestea ar trebui să se numere persoanele care trăiesc într-o relație apropiată într-o gospodărie comună și în mod stabil și continuu și persoanele care sunt sau au fost implicate profesional în pregătirea, producerea sau difuzarea de programe sau de publicații de presă și care sunt vizate numai datorită legăturilor lor strânse cu furnizorii de servicii mass-media, cu jurnaliștii sau cu alți membri ai personalului editorial. Protecția surselor jurnalistice și a comunicărilor confidențiale ar trebui, de asemenea, să aducă beneficii personalului furnizorilor de servicii mass-media, cum ar fi personalul tehnic, inclusiv experții în materie de securitate cibernetică, care ar putea fi vizați, având în vedere rolul important de sprijin pe care aceștia îl acordă jurnaliștilor în activitatea lor zilnică, ceea ce necesită soluții pentru a asigura confidențialitatea activității jurnaliștilor și, prin urmare, probabilitatea ca aceștia să aibă acces la informații privind surse jurnalistice sau comunicări confidențiale.

(21)

Protecția surselor jurnalistice și a comunicărilor confidențiale este în conformitate și contribuie la protecția dreptului fundamental consacrat la articolul 11 din Cartă. De asemenea, este crucial pentru protejarea rolului de „gardian public” al furnizorilor de servicii mass-media, în special al jurnaliștilor de investigație, în societățile democratice, precum și pentru respectarea statului de drept. Având în vedere cele de mai sus, asigurarea unui nivel adecvat de protecție a surselor jurnalistice și a comunicărilor confidențiale impune ca măsurile pentru obținerea unor astfel de informații să fie autorizate de o autoritate care poate evalua în mod independent și imparțial dacă acest lucru este justificat de un motiv imperativ de interes public, cum ar fi o instanță judecătorească, un judecător, un procuror care acționează în exercițiul funcției judiciare sau o altă astfel de autoritate competentă să autorizeze respectivele măsuri în conformitate cu dreptul intern. Aceasta impune, de asemenea, ca măsurile de supraveghere să facă obiectul unei revizuiri periodice de către o astfel de autoritate pentru a se stabili dacă sunt îndeplinite în continuare condițiile care justifică utilizarea măsurii în cauză. Respectiva cerință este îndeplinită și în cazul în care scopul revizuirii periodice este de a verifica dacă au fost îndeplinite condițiile care justifică prelungirea autorizației de utilizare a măsurii.

(22)

Ar trebui amintit de asemenea că, în conformitate cu jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă presupune, în principiu, a fi informat în timp util, fără a pune în pericol eficacitatea investigărilor în curs, cu privire la măsurile de supraveghere luate fără știrea persoanei în cauză pentru exercitarea efectivă a acestui drept. Pentru a consolida și mai mult acest drept, este important ca furnizorii de servicii mass-media, jurnaliștii și persoanele care au o relație periodică sau profesională cu aceștia să se poată baza pe o asistență adecvată în exercitarea respectivului drept. O astfel de asistență ar putea fi de natură juridică, financiară sau de altă natură, cum ar fi, de exemplu, furnizarea de informații cu privire la căile de atac disponibile. O astfel de asistență ar putea fi furnizată efectiv, de exemplu, de o autoritate sau un organism independent sau, în cazul în care nu există o astfel de autoritate sau organism, de un organism sau mecanism de autoreglementare. Scopul prezentului regulament nu este de a armoniza conceptele de „reținere”, „cercetare”, „percheziție și punere sub sechestru” sau „supraveghere”.

(23)

Protecția surselor jurnalistice și a comunicărilor confidențiale este în prezent reglementată în mod eterogen în statele membre. Unele state membre oferă o protecție absolută împotriva constrângerii jurnaliștilor de a divulga în cadrul procedurilor penale și administrative informații care le identifică sursa, inclusiv comunicații care au loc în temeiul unui angajament de confidențialitate. Alte state membre oferă o protecție calificată limitată la procedurile judiciare bazate pe anumite acuzații de natură penală, în timp ce altele oferă protecție sub forma unui principiu general. Acest lucru duce la fragmentarea pieței interne a serviciilor mass-media și la standarde inegale de protecție a surselor jurnalistice și a comunicărilor confidențiale în întreaga Uniune. În acest scop, prezentul regulament introduce standarde minime comune de protecție a surselor jurnalistice și a comunicărilor confidențiale în ceea ce privește măsurile coercitive utilizate de statele membre pentru a obține astfel de informații. În scopul asigurării protecției eficace a surselor jurnalistice și a comunicărilor confidențiale, statele membre nu ar trebui să ia astfel de măsuri, inclusiv instalarea de software de supraveghere intruziv, în ceea ce privește furnizorii de servicii mass-media, personalul editorial al acestora sau orice persoane care, din cauza relației lor periodice sau profesionale cu un furnizor de servicii mass-media sau cu personalul editorial al acestuia, ar putea deține informații legate de surse jurnalistice sau de comunicări confidențiale sau care sunt capabile să le identifice.

(24)

Profesioniștii din domeniul mass-mediei, în special jurnaliștii și alți profesioniști din domeniul mass-mediei implicați în activități editoriale, lucrează din ce în ce mai mult la proiecte transfrontaliere și își furnizează serviciile publicului transfrontalier și, prin extensie, furnizorilor de servicii mass-media. Prin urmare, este probabil ca furnizorii de servicii mass-media să se confrunte cu obstacole, insecuritate juridică și condiții inegale de concurență. Prin urmare, protecția surselor jurnalistice și comunicărilor confidențiale necesită armonizare și consolidare în continuare la nivelul Uniunii. Acest lucru nu ar trebui să aducă atingere protecției suplimentare sau absolute la nivel național.

(25)

Software-ul de supraveghere intruziv, inclusiv, în special, așa-numitele „programe spion”, reprezintă o formă deosebit de invazivă de supraveghere a profesioniștilor din domeniul mass-mediei și a surselor acestora. Acesta poate fi instalat pentru a înregistra în secret apeluri sau pentru a utiliza în alt mod microfonul unui dispozitiv al utilizatorului final, a filma sau a fotografia persoane fizice, mașini sau împrejurimile acestora, a copia mesaje, a accesa date criptate referitoare la conținut, a urmări activități de navigare, a urmări geolocalizarea sau a colecta alte date senzoriale, sau a urmări activități prin intermediul mai multor dispozitive ale utilizatorilor finali. Acesta are efecte de descurajare asupra exercitării libere a activităților economice în sectorul mass-mediei. Acesta pune în pericol, în special, relația de încredere a jurnaliștilor cu sursele lor, care constituie nucleul profesiei de jurnalist. Având în vedere caracterul digital și intruziv al unui astfel de software și utilizarea transfrontalieră a dispozitivelor, acesta are un impact deosebit de negativ asupra exercitării activităților economice ale furnizorilor de servicii mass-media pe piața internă. Prin urmare, este necesar să se asigure că furnizorii de servicii mass-media, inclusiv jurnaliștii, care își desfășoară activitatea pe piața internă a serviciilor mass-media se pot baza pe o protecție armonizată solidă în ceea ce privește instalarea software-ului de supraveghere intruziv în Uniune, inclusiv atunci când autoritățile statelor membre recurg la părți private pentru a-l instala.

(26)

Software-ul de supraveghere intruziv ar trebui să fie instalat numai dacă este justificat de un motiv imperativ de interes public, dacă este prevăzut în dreptul Uniunii sau în dreptul intern, dacă este în conformitate cu articolul 52 alineatul (1) din cartă, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție și de alte acte legislative ale Uniunii, dacă a fost autorizat ex ante sau, în cazuri excepționale și urgente, confirmat ulterior de o autoritate judiciară sau de o autoritate decizională independentă și imparțială, dacă are loc în cadrul investigării infracțiunilor enumerate la articolul 2 alineatul (2) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului (9), care se pedepsesc în statul membru în cauză cu o pedeapsă sau o măsură de siguranță privativă de libertate pentru o perioadă maximă de cel puțin trei ani sau în cadrul investigării altor infracțiuni grave care se pedepsesc în statul membru în cauză cu o pedeapsă privativă de libertate sau cu o măsură de siguranță privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puțin cinci ani, astfel cum se prevede în dreptul intern al statului membru respectiv, și cu condiția ca nicio altă măsură mai puțin restrictivă să nu fi fost adecvată și suficientă pentru a obține informațiile solicitate. În conformitate cu principiul proporționalității, pot fi impuse restrângeri ale drepturilor și libertăților persoanelor numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune. Astfel, în ceea ce privește în mod specific instalarea unui software de supraveghere intruziv, este necesar să se verifice dacă infracțiunea în cauză atinge un prag de gravitate astfel cum este prevăzut în prezentul regulament, dacă, ca urmare a unei aprecieri individuale a tuturor împrejurărilor relevante ale unei cauze date, investigarea și urmărirea penală a respectivei infracțiuni merită ingerința deosebit de intruzivă în drepturile fundamentale și libertățile economice care constă în instalarea unui software de supraveghere intruziv, dacă există suficiente elemente de probă că infracțiunea în cauză a fost comisă și dacă instalarea unui software de supraveghere intruziv este relevantă pentru stabilirea faptelor legate de investigarea și de urmărirea penală a respectivei infracțiuni.

(27)

Furnizorii de servicii publice mass-media instituite de statele membre joacă un rol deosebit pe piața internă a serviciilor mass-media, asigurându-se că cetățenii și întreprinderile au acces la o ofertă de conținut diversă, inclusiv la informații de calitate și la o acoperire mediatică imparțială și echilibrată, în cadrul domeniului lor de competență, astfel cum este definit la nivel național, în conformitate cu Protocolul nr. 29 privind sistemul de radiodifuziune publică în statele membre, anexat la TUE și la TFUE. Acestea joacă un rol important în respectarea dreptului fundamental la libertatea de exprimare și de informare, permițând cetățenilor să caute și să primească informații diverse, și în promovarea valorilor democrației, diversității culturale și coeziunii sociale. Acestea oferă un forum de discuții publice și un mijloc de promovare a unei participări democratice mai ample a cetățenilor. Independența furnizorilor de servicii publice mass-media este deosebit de importantă în timpul perioadelor electorale pentru a asigura accesul cetățenilor la informații imparțiale de calitate. Cu toate acestea, furnizorii de servicii publice mass-media pot fi deosebit de expuși riscului de interferențe, având în vedere proximitatea lor instituțională față de stat și finanțarea publică pe care o primesc. Respectivul risc este exacerbat de garanțiile inegale legate de guvernanța independentă și de relatarea echilibrată de către furnizorii de servicii publice mass-media din Uniune. Atât Comunicarea Comisiei din 13 iulie 2022 intitulată „Raportul din 2022 privind statul de drept”, cât și Instrumentul de monitorizare a pluralismului mass-mediei 2022 al Centrului pentru pluralism și libertate în mass-media confirmă fragmentarea unor astfel de garanții și indică riscurile care decurg din finanțarea inadecvată. După cum a arătat Observatorul European al Audiovizualului în raportul său din 2022 intitulat „Guvernanța și independența serviciilor publice de mass-media”, garanțiile pentru funcționarea independentă a furnizorilor de servicii publice mass-media variază în Uniune, cu diferențe în ceea ce privește domeniul lor de aplicare și nivelul de detaliere al abordărilor naționale.

(28)

Cadrele juridice pentru asigurarea unei relatări echilibrate de către furnizorii de servicii publice mass-media variază în Uniune. În plus, normele variază la nivelul Uniunii în ceea ce privește numirea și revocarea din funcție a conducerii serviciilor publice de mass-media. De exemplu, în timp ce majoritatea sistemelor juridice naționale prevăd mai multe motive de revocare, altele nu prevăd norme specifice. În cazul în care există norme, acestea sunt în unele cazuri insuficiente sau nu sunt eficace în practică. Există, de asemenea, cazuri în care reformele legislative în statele membre au crescut controlul guvernamental asupra serviciilor publice de mass-media, inclusiv în ceea ce privește numirea șefilor sau a membrilor consiliului de administrație al serviciilor publice de mass-media. Abordările privind asigurarea adecvării și previzibilității finanțării pentru furnizorii de servicii publice mass-media diferă, de asemenea, de la un stat membru la altul. În cazul în care garanțiile nu există sau sunt insuficiente, există riscuri de interferențe politice în linia editorială sau în guvernanța serviciilor publice de mass-media. Inexistența garanțiilor pentru independența furnizorilor de servicii publice mass-media sau garanțiile insuficiente ar putea duce, de asemenea, la o lipsă de stabilitate a finanțării, expunând astfel furnizorii de servicii publice mass-media la riscul unui control politic sau al unui control politic suplimentar. Acest lucru ar putea duce la cazuri de raportare parțială sau de acoperire mediatică părtinitoare de către furnizorii de servicii publice mass-media, la cazuri de ingerință din partea guvernului în numirea sau demiterea conducerii acestora sau la ajustări arbitrare sau la finanțarea instabilă a furnizorilor de servicii publice mass-media. Toate acestea afectează în mod negativ accesul la servicii mass-media independente și imparțiale, afectând astfel dreptul la libertatea de exprimare, astfel cum este consacrat la articolul 11 din Cartă, și ar putea conduce la denaturarea concurenței pe piața internă a serviciilor mass-media, inclusiv a furnizorilor de servicii mass-media stabiliți în alte state membre.

(29)

În peisajele mediatice naționale caracterizate printr-o coexistență a furnizorilor de servicii mass-media publice și private, furnizorii de servicii publice mass-media contribuie la promovarea pluralismului mass-mediei și stimulează concurența în sectorul mass-mediei, producând o gamă largă de conținuturi care să răspundă diferitelor interese, perspective și grupuri demografice și oferind puncte de vedere și opțiuni de programare alternative, ceea ce prezintă o ofertă bogată și unică. Furnizorii de servicii publice mass-media concurează cu întreprinderi private din domeniul mass-mediei și cu platformele online, inclusiv cu cele stabilite în alte state membre, pentru public și, după caz, pentru resurse publicitare. Respectivul aspect se referă la organismele comerciale de radiodifuziune, atât în sectorul audiovizual, cât și în cel al radioului, precum și la editori și este valabil în special în peisajul mediatic digital actual, în care toate mijloacele de comunicare se extind în mediul online și își furnizează din ce în ce mai mult serviciile la nivel transfrontalier. În cazul în care această piață a mass-mediei duală și competitivă, care este distinctivă pentru părți mari ale Uniunii, funcționează bine, ea asigură o ofertă diversificată și calitativă de servicii mass-media în toate sectoarele. Cu toate acestea, în cazul în care finanțarea publică nu servește la îndeplinirea misiunii de a aduce beneficii tuturor telespectatorilor, ci la deservirea unor opinii partizane, din cauza interferențelor politice în guvernanță sau în linia editorială, aceasta ar putea aduce atingere condițiilor schimburilor și concurenței în Uniune într-o măsură care are fi contrară interesului comun. Tribunalul de Primă Instanță a confirmat că finanțarea de către stat acordată radiodifuziunii ca serviciu public definită în mod larg poate fi declarată conformă cu dispozițiile TFUE numai dacă sunt respectate cerințele calitative exprimate în misiunea de serviciu public (10).

(30)

Deși riscul legat de așa-numita „acaparare a mass-mediei” este relevant pentru întreaga piață a serviciilor mass-media, furnizorii de servicii publice mass-media sunt deosebit de expuși unui astfel de risc, având în vedere apropierea lor de stat. Garanțiile divergente sau insuficiente pentru funcționarea independentă a furnizorilor de servicii publice mass-media ar putea împiedica sau descuraja furnizorii de servicii mass-media din alte state membre să își desfășoare activitatea pe o anumită piață mass-media sau să intre pe aceasta. Deși întreprinderile independente din domeniul mass-mediei își investesc resursele în relatare de înaltă calitate care respectă standardele jurnalistice, anumiți furnizori de servicii publice mass-media „acaparați” care nu respectă astfel de standarde ar putea oferi relatări dezechilibrate, fiind, în același timp, subvenționați de stat. Avantajul concurențial pe care mass-media independentă îl poate obține prin relatare independentă ar putea fi diminuat, deoarece furnizorii de servicii publice mass-media „acaparați” și-ar putea păstra în mod nejustificat poziția pe piață. Piețele mass-media politizate pot afecta piețele de publicitate în ansamblu, deoarece întreprinderile trebuie să ia în considerare factorul politic, pe lângă conceperea unor campanii publicitare eficiente. Dacă furnizorii de servicii publice mass-media, care sunt de obicei considerați surse fiabile de informații, oferă o relatare părtinitoare cu privire la situația politică sau economică sau cu privire la anumiți actori economici, ca urmare a faptului că sunt acaparați, acest lucru ar putea reduce, de asemenea, capacitatea întreprinderilor de a se informa în mod corespunzător cu privire la situația economică de pe o anumită piață și, prin urmare, capacitatea acestora de a lua decizii comerciale în cunoștință de cauză. Prin urmare, o astfel de acaparare ar putea avea un impact negativ asupra funcționării pieței interne. În cele din urmă, ca urmare a relatării părtinitoare de către anumiți furnizori de servicii publice mass-media „acaparați” în unele state membre, cetățenii ar putea apela la surse alternative de informații, în special la cele disponibile pe platformele online, ceea ce ar putea slăbi și mai mult condițiile de concurență echitabile de pe piața internă.

(31)

Prin urmare, este necesar ca statele membre, pe baza standardelor internaționale elaborate de Consiliul Europei în această privință, să instituie garanții juridice eficace pentru funcționarea independentă a furnizorilor de servicii publice mass-media în întreaga Uniune, fără interese guvernamentale, politice, economice sau private, fără a aduce atingere dreptului constituțional intern care este conform cu Carta. Aceasta ar trebui să includă principii adecvate pentru modalitățile în care statele membre își organizează serviciile lor publice de mass-media, cum ar fi cele care există în cadrele legale naționale ale dreptului administrativ sau ale dreptului societăților comerciale aplicabil întreprinderilor private cotate la bursă, cu privire la numirea și revocarea persoanelor sau a organismelor care au un rol în stabilirea politicilor editoriale sau care constituie cea mai înaltă autoritate decizională în acest sens în cadrul furnizorului public de servicii mass-media. Respectivele principii ar trebui stabilite la nivel național. De asemenea, este necesar să se garanteze că, fără a aduce atingere aplicării normelor Uniunii privind ajutoarele de stat, furnizorii de servicii publice mass-media beneficiază de proceduri de finanțare transparente și obiective, care garantează resurse financiare adecvate și stabile pentru îndeplinirea misiunii lor de serviciu public, permit previzibilitatea în procesele lor de planificare și le permit să se dezvolte în cadrul misiunii lor de serviciu public. O astfel de finanțare ar trebui să fie, de preferință, decisă și alocată pe o bază multianuală, în conformitate cu misiunea de serviciu public a furnizorilor de servicii publice mass-media, pentru a se evita riscul unei influențe nejustificate în urma negocierilor bugetare anuale. Prezentul regulament nu aduce atingere competenței statelor membre de a participa la finanțarea furnizorilor de servicii publice mass-media, astfel cum este consacrată în Protocolul nr. 29.

(32)

Este esențial ca destinatarii serviciilor mass-media să știe cu certitudine cine deține și se află în spatele mass-mediei, astfel încât să poată identifica și înțelege potențialele conflicte de interese. Aceasta reprezintă o condiție prealabilă pentru formarea unor opinii bine informate și, prin urmare, pentru a participa activ în cadrul democrației. O astfel de transparență este, de asemenea, un instrument eficace de descurajare și implicit de limitare a riscului de interferență cu independența editorială. În plus, aceasta contribuie la un mediu de piață deschis și echitabil și crește responsabilitatea mass-mediei față de destinatarii serviciilor mass-media, contribuind în cele din urmă la calitatea serviciilor mass-media pe piața internă. Prin urmare, este necesar să se introducă cerințe comune de informare pentru furnizorii de servicii mass-media din întreaga Uniune. Respectivele cerințe ar trebui să includă cerințe proporționale și specifice ca furnizorii de servicii mass-media să divulge informații relevante privind dreptul lor de proprietate și veniturile din publicitate primite de la autoritățile sau entitățile publice. Astfel de informații sunt necesare pentru ca destinatarii serviciilor mass-media să poată înțelege și să poată solicita informații cu privire la potențialele conflicte de interese, inclusiv în cazul în care proprietarii de mass-media sunt expuși politic, ca o condiție prealabilă pentru capacitatea lor de a evalua fiabilitatea informațiilor pe care le primesc. Acest lucru poate fi realizat numai dacă destinatarii serviciilor mass-media dispun de informații actualizate privind proprietatea asupra mass-mediei într-un mod ușor de utilizat, în special în momentul în care vizionează, ascultă sau citesc conținuturi mediatice, astfel încât să poată plasa conținutul în contextul potrivit și să își formeze impresia corectă cu privire la acesta. Astfel, divulgarea informațiilor specifice privind proprietatea asupra mass-mediei ar aduce beneficii care depășesc în mod clar orice impact posibil al obligației de divulgare asupra drepturilor fundamentale, inclusiv asupra dreptului la viața privată și de familie și asupra dreptului la protecția datelor cu caracter personal. În acest context, nu ar trebui să fie afectate măsurile luate de statele membre în temeiul articolului 30 alineatul (9) din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului (11). Informațiile solicitate ar trebui să fie dezvăluite de către furnizorii de servicii mass-media relevanți în format electronic, de exemplu pe propriile site-uri web sau pe un alt suport care este ușor și direct accesibil.

(33)

Pentru a contribui și mai mult la un nivel ridicat de transparență în ceea ce privește proprietatea asupra mass-mediei, statele membre ar trebui, de asemenea, să încredințeze autorităților sau organismelor naționale de reglementare sau altor autorități și organisme competente sarcina de a dezvolta baze de date privind proprietatea asupra mass-mediei. Astfel de baze de date ar trebui să funcționeze ca un ghișeu unic care să le permită destinatarilor serviciilor mass-media să verifice cu ușurință informațiile relevante referitoare la un anumit furnizor de servicii mass-media. Având în vedere particularitățile administrative naționale și în vederea reducerii sarcinii administrative, statele membre ar trebui să aibă flexibilitate de a decide ce autoritate sau organism va fi responsabil cu dezvoltarea unor astfel de baze de date privind proprietatea asupra mass-mediei. Aceasta ar putea fi, de exemplu, o autoritate sau un organism național de reglementare sau un alt organism administrativ, care, la rândul său, s-ar putea baza pe asistența unui alt organism cu expertiză relevantă pentru îndeplinirea sarcinii.

(34)

Integritatea mass-mediei presupune, de asemenea, o abordare proactivă pentru a promova independența editorială a întreprinderilor din domeniul mass-mediei care furnizează conținut de știri și de actualități, în special prin garanții interne. Furnizorii de servicii mass-media ar trebui să adopte măsuri proporționale pentru a garanta libertatea editorilor de a lua decizii editoriale în cadrul liniei editoriale stabilite pe termen lung a furnizorului de servicii mass-media. Obiectivul de a proteja deciziile editoriale, în special deciziile luate de redactorii-șefi și de editori, cu privire la anumite elemente de conținut de interferențe nejustificate contribuie la asigurarea unor condiții de concurență echitabile pe piața internă a serviciilor mass-media și la calitatea acestor servicii. Măsurile respective ar trebui să vizeze asigurarea respectării standardelor de independență pe parcursul întregului proces editorial în cadrul mass-mediei, inclusiv în vederea protejării integrității conținutului jurnalistic. Acest obiectiv este, de asemenea, conform cu dreptul fundamental de a primi și de a transmite informații în temeiul articolului 11 din cartă. Având în vedere aceste considerente, furnizorii de servicii mass-media ar trebui, de asemenea, să îi asigure pe destinatarii serviciilor lor mass-media de transparența conflictelor de interese, reale sau potențiale.

(35)

Furnizorii de servicii mass-media ar trebui să adopte garanții interne pentru a garanta independența deciziilor editoriale, adaptate dimensiunii, structurii și nevoilor lor. Recomandarea (UE) 2022/1634 a Comisiei (12) oferă un catalog de garanții interne voluntare care pot fi adoptate în acest sens de întreprinderile din domeniul mass-mediei. Prezentul regulament nu ar trebui interpretat în sensul privării proprietarilor furnizorilor privați de servicii mass-media de prerogativa lor de a stabili obiective strategice sau generale sau de a stimula creșterea și viabilitatea financiară a întreprinderilor lor. În acest sens, prezentul regulament ar trebui să recunoască faptul că este necesar ca obiectivul de promovare a independenței editoriale să fie reconciliat cu drepturile și interesele legitime ale proprietarilor privați de mass-media, cum ar fi dreptul de a stabili linia editorială a furnizorului de servicii mass-media și de a modela componența echipelor lor editoriale.

(36)

Autoritățile sau organismele naționale de reglementare independente au un rol esențial în aplicarea corespunzătoare a legislației privind mass-media la nivelul întregii Uniuni. Deși autoritățile sau organismele naționale de reglementare deseori nu au competențele legate de sectorul presei, ele sunt cele mai în măsură să asigure aplicarea corectă a cerințelor legate de cooperarea în materie de reglementare și de buna funcționare a pieței serviciilor mass-media în general, astfel cum sunt prevăzute în prezentul regulament. Autoritățile sau organismele naționale de reglementare ar trebui să dispună de resursele necesare pentru îndeplinirea sarcinilor lor în ceea ce privește personalul, expertiza și mijloacele financiare, inclusiv pentru a permite participarea lor la activitățile Comitetului european pentru servicii mass-media (denumit în continuare „comitetul”). Acestora ar trebui să li se pună la dispoziție resurse tehnice, de exemplu instrumente digitale relevante. După caz, statele membre ar trebui, în măsura necesară, să majoreze resursele alocate autorităților sau organismelor naționale de reglementare, ținând seama de sarcinile suplimentare care le sunt conferite în temeiul prezentului regulament. Autoritățile sau organismele naționale de reglementare ar trebui, de asemenea, să aibă competențe adecvate, în special pentru a solicita informații și date de la orice persoană fizică sau juridică căreia i se aplică prezentul regulament sau care, în scopuri legate de activitatea sa comercială, de afaceri sau profesională, ar putea deține în mod rezonabil informațiile și datele necesare, cu privire la drepturile și interesele acestor persoane.

(37)

Pentru a asigura o aplicare uniformă a prezentului regulament și a altor acte legislative ale Uniunii în domeniul mass-mediei, este necesar să se înființeze comitetul drept un organism consultativ independent la nivelul Uniunii, care să reunească autorități sau organisme naționale de reglementare și să le coordoneze acțiunile. În îndeplinirea sarcinilor sale și în exercitarea competențelor sale, comitetul ar trebui să fie pe deplin independent, inclusiv față de orice influență politică sau economică, și să nu solicite și nici să nu accepte instrucțiuni de la niciun guvern, instituție, fie națională, supranațională sau internațională sau de la orice persoană sau organism public sau privat. Grupul autorităților europene de reglementare pentru serviciile mass-media audiovizuale (ERGA), instituit prin Directiva 2010/13/UE, a avut un rol esențial în promovarea punerii în aplicare coerente a directivei respective. Prin urmare, comitetul ar trebui să fie bazat pe ERGA și să îl înlocuiască. Aceasta presupune o modificare specifică a Directivei 2010/13/UE, și anume eliminarea articolului 30b din aceasta, care instituie ERGA, și, în consecință, înlocuirea trimiterilor la ERGA și la sarcinile ce îi revin. Modificarea Directivei 2010/13/UE prin prezentul regulament este justificată dat fiind că se limitează la dispoziții care nu trebuie să fie transpuse de statele membre și care se adresează instituțiilor Uniunii.

(38)

Comitetul ar trebui să reunească reprezentanți la nivel înalt ai autorităților sau organismelor naționale de reglementare. Autoritățile sau organismele naționale de reglementare ar trebui să numească reprezentanții respectivi. În cazurile în care, la nivelul statelor membre există mai multe autorități sau organisme naționale de reglementare relevante, inclusiv la nivel regional, ar trebui ca, prin proceduri adecvate, să fie ales un reprezentant comun, iar dreptul de vot să fie în continuare limitat la un reprezentant pentru fiecare stat membru. În scopul desfășurării activităților lor în cadrul comitetului, autoritățile sau organismele naționale de reglementare ar trebui să fie în măsură să se consulte și să se coordoneze cu autoritățile sau organismele competente relevante și, după caz, cu organismele de autoreglementare din statele lor membre. Acest fapt nu ar trebui să aducă atingere posibilității celorlalte autorități sau organisme naționale de reglementare de a participa, după caz, la reuniunile comitetului. Comitetul ar trebui, de asemenea, să poată invita, de la caz la caz, experți externi să participe la reuniunile sale. Comitetul ar trebui de asemenea să poată numi observatori permanenți, inclusiv, în special, autorități sau organisme naționale de reglementare din țări candidate sau candidați potențiali sau delegați ad-hoc din partea altor autorități naționale competente, să participe la reuniunile sale, în acord cu Comisia.

(39)

Având în vedere caracterul sensibil al sectorului mass-media și în conformitate cu practica referitoare la deciziile ERGA astfel cum se prevede în regulamentul său de procedură, comitetul ar trebui să își adopte deciziile cu o majoritate de două treimi din voturi. Regulamentul de procedură al comitetului ar trebui să specifice în special rolul, sarcinile și procedurile de numire a președintelui și a vicepreședintelui, precum și modalitățile pentru prevenirea și gestionarea conflictelor de interese ale membrilor comitetului. Pentru a sprijini președintele și vicepreședintele, comitetul ar trebui să poată înființa un grup de coordonare. Componența grupului de coordonare ar trebui să reflecte principiul echilibrului geografic. Comitetul ar trebui să specifice modalitățile specifice pentru grupul de coordonare în regulamentul său de procedură. Președintele și vicepreședintele ERGA, consiliați de membrii consiliului de administrație al ERGA, ar trebui să faciliteze o tranziție ordonată, transparentă și eficace de la ERGA la comitet, până la alegerea președintelui și a vicepreședintelui comitetului.

(40)

În cazul în care comitetul se ocupă de chestiuni din afara sectorului mass-mediei audiovizuale, acesta ar trebui să se bazeze pe un mecanism de consultare eficace care să implice părțile interesate din sectoarele mass-mediei relevante active atât la nivel Uniunii, cât și la nivel național. Aceste părți interesate ar putea include consilii de presă, asociații jurnalistice, sindicate și asociații de întreprinderi. Comitetul ar trebui să ofere acestor părți interesate posibilitatea de a atrage atenția asupra evoluțiilor și aspectelor relevante pentru sectoarele lor. Mecanismul de consultare ar trebui să permită comitetului să colecteze contribuții specifice de la părțile interesate relevante și să obțină informații relevante în sprijinul activității acestuia. Atunci când stabilește modalitățile pentru mecanismul de consultare în regulamentul său de procedură, comitetul ar trebui să țină seama de nevoia de transparență, diversitate și reprezentare geografică echitabilă. Comitetul ar trebui, de asemenea, să poată consulta mediul academic pentru a colecta informații suplimentare relevante.

(41)

Fără a aduce atingere competențelor conferite Comisiei în baza tratatelor, colaborarea și cooperarea strânsă între Comisie și comitet au un caracter esențial, permițându-i acestuia să consilieze și să sprijine Comisia cu privire la aspecte legate de serviciile mass-media care intră în sfera sa de competență. Comitetul ar trebui să sprijine în mod activ Comisia în sarcinile sale de asigurare a aplicării coerente și efective a prezentului regulament și a punerii în aplicare a Directivei 2010/13/UE. În acest scop, comitetul ar trebui, în special, să consilieze și să asiste Comisia în ceea ce privește aspectele de reglementare, tehnice sau practice relevante pentru aplicarea dreptului Uniunii, să promoveze cooperarea și schimbul eficace de informații, experiență și bune practici și să elaboreze avize în cazurile prevăzute de prezentul regulament, ținând seama, după caz, de situația privind libertatea mass-media și pluralismul mass-mediei pe piețele mass-mediei în cauză. Astfel de avize nu ar trebui să fie obligatorii din punct de vedere juridic, ci ar trebui să fie utilizate drept orientări utile pentru autoritățile sau organismele naționale de reglementare în cauză și ar putea fi luate în considerare de Comisie în sarcinile sale de asigurare a aplicării coerente și efective a prezentului regulament și a punerii în aplicare a Directivei 2010/13/UE. Prin depunerea tuturor eforturilor pentru a pune în aplicare avizul comitetului sau prin explicarea corespunzătoare a oricărei abateri de la acesta, ar trebui să se considere că autoritățile sau organismele naționale de reglementare au depus toate eforturile pentru a ține seama de avizul comitetului.

(42)

Pentru a-și îndeplini sarcinile în mod efectiv și independent, comitetul ar trebui să fie asistat de un secretariat dedicat activităților comitetului. Secretariatul ar trebui să fie asigurat de Comisie. Secretariatul ar trebui să dispună de resurse adecvate pentru îndeplinirea sarcinilor sale. Fără a aduce atingere autonomiei instituționale și bugetare a Comisiei, este important ca aceasta să țină seama de nevoile comunicate de comitet, în special în ceea ce privește calificările, expertiza și profilul personalului secretariatului pentru îndeplinirea cu eficacitate a sarcinilor sale. Secretariatul ar trebui, de asemenea, să se poată baza pe expertiza și resursele autorităților sau organismelor naționale de reglementare. Acest lucru ar fi esențial pentru a asista comitetul atunci când își pregătește rezultatele. Prin urmare, secretariatul ar trebui să includă un număr adecvat de angajați detașați de autoritățile sau organismele naționale de reglementare pentru a beneficia de competențele și experiența acestora. În misiunea sa de a contribui la îndeplinirea independentă a sarcinilor comitetului, secretariatul ar trebui să urmeze numai instrucțiunile comitetului atunci când sprijină comitetul în îndeplinirea sarcinilor sale în temeiul prezentului regulament. Secretariatul ar trebui să ofere sprijin substanțial, administrativ și organizațional comitetului și să îl asiste atunci când acesta își îndeplinește sarcinile, în special prin desfășurarea de activități relevante de cercetare sau de colectare de informații.

(43)

Cooperarea în materie de reglementare între autoritățile sau organismele independente de reglementare în domeniul mass-mediei este esențială pentru buna funcționare a pieței interne a serviciilor mass-media. Cu toate acestea, Directiva 2010/13/UE nu prevede un cadru structurat de cooperare pentru autoritățile sau organismele naționale de reglementare. Ulterior revizuirii cadrului Uniunii pentru serviciile mass-media audiovizuale prin Directiva (UE) 2018/1808 a Parlamentului European și a Consiliului (13), care a extins domeniul său de aplicare la platformele de partajare a materialelor video, s-a simțit nevoia unui nivel crescut de cooperare strânsă între autoritățile sau organismele naționale de reglementare, în special în vederea soluționării cazurilor transfrontaliere. O astfel de necesitate este justificată, de asemenea, având în vedere noile provocări din peisajul mediatic la nivelul Uniunii pe care prezentul regulament urmărește să le abordeze, inclusiv prin încredințarea unor noi sarcini autorităților sau organismelor naționale de reglementare.

(44)

Conștienți de respectivele provocări și pentru a răspunde necesității unei cooperări mai strânse în domeniul serviciilor mass-media audiovizuale, în 2020 ERGA a convenit asupra unui memorandum de înțelegere, care stabilește mecanisme fără caracter obligatoriu pentru cooperarea transfrontalieră în vederea consolidării aplicării normelor Uniunii relevante pentru serviciile mass-media audiovizuale și serviciile de platformă de partajare a materialelor video. Pe baza respectivului cadru voluntar și pentru a asigura aplicarea eficace a dreptului Uniunii în domeniul mass-mediei, pentru a evita apariția unor obstacole suplimentare pe piața internă a serviciilor mass-media și pentru a preveni posibila eludare a normelor aplicabile de către furnizorii necinstiți de servicii mass-media, este esențial să se prevadă un cadru clar și obligatoriu din punct de vedere juridic care să permită autorităților sau organismelor naționale de reglementare să coopereze în mod eficace și eficient între ele în cadrul juridic stabilit. Un astfel de cadru este esențial pentru respectarea principiului țării de origine, care este o piatră de temelie a Directivei 2010/13/UE și pentru asigurarea faptului că autoritățile sau organismele naționale de reglementare sunt în măsură să supravegheze furnizorii de servicii mass-media relevanți. Obiectivul ar trebui să fie acela de a asigura aplicarea coerentă și efectivă a prezentului regulament și punerea în aplicare a Directivei 2010/13/UE, de exemplu prin asigurarea unui schimb de informații fără probleme între autoritățile sau organismele naționale de reglementare sau prin permiterea soluționării rapide a întrebărilor referitoare la aspecte legate de jurisdicție. În cazul în care autoritățile sau organismele naționale de reglementare fac schimb de informații, ar trebui respectate toate actele legislative relevante ale Uniunii și dreptul intern privind schimbul de informații, inclusiv legislația relevantă privind protecția datelor. O astfel de cooperare, în special cooperarea accelerată, are o relevanță esențială pentru sprijinirea acțiunilor de protejare a pieței interne împotriva furnizorilor necinstiți de servicii mass-media, asigurând în același timp respectarea drepturilor fundamentale, în special a libertății de exprimare. În special, o cooperare accelerată este necesară pentru a împiedica furnizarea în continuare prin satelit sau prin alte mijloace în statele membre respective a serviciilor mass-media care au fost suspendate în anumite state membre în temeiul articolului 3 alineatele (3) și (5) din Directiva 2010/13/UE și a contribui astfel, în conformitate cu dreptul Uniunii, la „efectul util” al măsurilor naționale relevante. Avizele comitetului vor fi importante pentru funcționarea eficace a mecanismului de cooperare.

(45)

Având în vedere caracterul paneuropean al platformelor de partajare a materialelor video, autoritățile sau organismele naționale de reglementare trebuie să dispună de un instrument specific pentru a-i proteja pe utilizatorii serviciilor de platformă de partajare a materialelor video de anumite conținuturi ilegale și dăunătoare, inclusiv comunicări comerciale. Se impune îndeosebi, fără a aduce atingere principiului țării de origine, un mecanism care să permită autorităților sau organismelor naționale de reglementare relevante să solicite omologilor săi să ia măsurile necesare și proporționale pentru a asigura respectarea de către furnizorii platformelor de partajare a materialelor video a obligațiilor în temeiul articolului 28b alineatele (1), (2) și (3) din Directiva 2010/13/UE. Acest lucru este esențial pentru a se asigura că publicul, în special minorii, sunt protejați în mod efectiv în întreaga Uniune atunci când accesează conținutul pe platformele de partajare a materialelor video și că se pot baza pe un nivel adecvat de transparență în ceea ce privește comunicările comerciale online. Medierea și avizele furnizate de comitet ar contribui la asigurarea unor rezultate reciproc acceptabile și satisfăcătoare pentru autoritățile sau organismele naționale de reglementare în cauză. În cazul în care utilizarea unui astfel de mecanism nu conduce la o soluție amiabilă, libertatea de a furniza servicii ale societății informaționale dintr-un alt stat membru poate fi restricționată numai dacă au fost îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 3 din Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului (14) și în conformitate cu procedura prevăzută la articolul respectiv.

(46)

Este esențial să se asigure practici de reglementare coerente, aplicarea coerentă și efectivă a prezentului regulament și a punerea în aplicare a Directivei 2010/13/UE este un aspect esențial. În acest scop și pentru a contribui la asigurarea unei puneri în aplicare convergente a legislației Uniunii privind mass-media, Comisia ar trebui să poată emite, atunci când este necesar, orientări cu privire la aspectele transfrontaliere reglementate atât de prezentul regulament, cât și de Directiva 2010/13/UE. Atunci când decide să emită orientări și având în vedere discuțiile relevante cu comitetul de contact instituit prin Directiva 2010/13/UE pentru chestiuni legate de directiva respectivă, Comisia ar trebui să ia în considerare în special aspectele de reglementare care afectează un număr semnificativ de state membre sau aspectele de reglementare în cazul cărora există un element transfrontalier. Având în vedere abundența informațiilor și utilizarea tot mai frecventă a mijloacelor digitale de acces la mass-media, este important să se asigure vizibilitatea conținutului de interes general, pentru a contribui la asigurarea unor condiții de concurență echitabile pe piața internă și la respectarea dreptului fundamental de a primi informații în temeiul articolului 11 din cartă. Având în vedere posibilul impact al măsurilor naționale adoptate în temeiul articolului 7a din Directiva 2010/13/UE asupra funcționării pieței interne a serviciilor mass-media, orientările Comisiei ar avea un rol important în scopul asigurării securității juridice în respectivul domeniu. De asemenea, ar fi utilă oferirea unor orientări cu privire la măsurile luate în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Directiva 2010/13/UE în vederea punerii la dispoziția publicului a unor informații accesibile, exacte și actualizate referitoare la proprietatea asupra mass-mediei și cu privire la obligația furnizorilor de servicii mass-media de a face posibil accesul simplu și direct al destinatarilor serviciilor lor la anumite informații actualizate. Atunci când își elaborează orientările, Comisia ar trebui să fie asistată de comitet. Comitetul ar trebui, în special, să comunice Comisiei expertiza sa în materie de reglementare, tehnică și practică cu privire la domeniile și subiectele vizate de orientările relevante.

(47)

Autoritățile sau organismele naționale de reglementare dispun de expertiză practică specifică ce le permite să echilibreze în mod efectiv interesele furnizorilor de servicii mass-media și ale destinatarilor serviciilor mass-media, asigurând în același timp respectarea libertății de exprimare și protejarea și promovarea pluralismului mass-mediei. Acest aspect este esențial îndeosebi în ceea ce privește protejarea pieței interne de servicii mass-media din afara Uniunii, indiferent de mijloacele prin care sunt difuzate sau accesate, care vizează sau ajung la publicul din Uniune în cazul în care, printre altele, având în vedere controlul care ar putea fi exercitat de țări terțe asupra lor, acestea ar putea aduce atingere sau ar putea prezenta riscul de a aduce atingere securității publice. Un risc de a aduce atingere securității publice ar putea fi legat de o provocare publică în vederea săvârșirii unei infracțiuni de terorism, astfel cum se prevede la articolul 5 din Directiva (UE) 2017/541 a Parlamentului European și a Consiliului (15), precum și de campanii internaționale sistematice de manipulare a informațiilor și de ingerințe străine în vederea destabilizării Uniunii în ansamblul său sau a anumitor state membre. În acest sens, coordonarea dintre autoritățile sau organismele naționale de reglementare pentru a face față împreună posibilelor amenințări la adresa securității publice și a apărării generate de astfel de servicii mass-media trebuie să fie consolidată și să beneficieze de un cadru juridic care să asigure eficacitatea și posibila coordonare a măsurilor naționale adoptate în conformitate cu legislația Uniunii în domeniul mass-mediei.

(48)

Se impune coordonarea măsurilor naționale care ar putea fi adoptate pentru a contracara amenințările la adresa securității publice din partea serviciilor mass-media provenind din Uniune sau stabilite în afara acesteia și care vizează publicul din Uniune, inclusiv posibilitatea comitetului, în acord cu Comisia, de a emite avize cu privire la astfel de măsuri, după caz, în special în cazul în care o situație afectează mai multe state membre. În acest sens, este nevoie ca riscurile la adresa siguranței publice să fie evaluate având în vedere toate elementele de fapt și de drept relevante, la nivelul Uniunii și la nivel național, inclusiv orice evaluări existente ale modului în care serviciul mass-media în cauză este difuzat sau primit pe teritoriul Uniunii. Obiectivul ar trebui să fie acela de a permite o abordare mai coordonată pentru autoritățile sau organismele naționale de reglementare în cauză în ceea ce privește restricțiile privind distribuția unor astfel de servicii mass-media, fără a aduce atingere competenței statelor membre sau a autorităților sau organismelor lor naționale de reglementare în conformitate cu dreptul Uniunii. În acest sens, autoritățile sau organismele naționale de reglementare în cauză ar trebui să poată ține seama de avizele comitetului atunci când au în vedere luarea de măsuri împotriva unui furnizor de servicii mass-media. Acest fapt nu aduce atingere competenței ce revine Uniunii în temeiul articolului 215 din TFUE.

(49)

Pentru a sprijini în continuare autoritățile sau organismele naționale de reglementare în rolul lor de protejare a pieței interne a serviciilor mass-media împotriva furnizorilor necinstiți de servicii mass-media, comitetul ar trebui să întocmească o listă de criterii privind furnizorii de servicii mass-media stabiliți sau care provin din afara Uniunii. O astfel de listă ar ajuta autoritățile sau organismele naționale de reglementare în cauză în situațiile în care un furnizor de servicii mass-media relevant solicită jurisdicția unui stat membru sau atunci când un furnizor de servicii mass-media aflat deja în jurisdicția unui stat membru pare să prezinte un risc major și grav la adresa securității publice. Criteriile incluse pe o asemenea listă ar putea viza, printre altele, proprietatea, gestionarea, structurile de finanțare, independența editorială față de țările terțe sau aderarea la mecanismele de coreglementare sau de autoreglementare care să reglementeze standardele editoriale într-unul sau mai multe state membre.

(50)

Platformele online foarte mari acționează pentru o serie de utilizatori ca portal ce oferă acces la conținut mediatic și servicii mass-media. Furnizorii de servicii mass-media care își exercită responsabilitatea editorială asupra conținutului lor joacă un rol esențial în distribuirea informațiilor și în exercitarea dreptului de a primi și de a transmite informații în mediul online. Atunci când exercită o astfel de responsabilitate editorială, se presupune că furnizorii de servicii mass-media acționează cu prudență și furnizează informații fiabile și care respectă drepturile fundamentale, în conformitate cu cerințele de reglementare sau cu mecanismele de coreglementare și autoreglementare care li se aplică în statele membre. Prin urmare, având în vedere și dreptul utilizatorilor de a primi și transmite informații, în cazul în care un furnizor de platforme online foarte mari constată incompatibilitatea conținutului furnizat de astfel de furnizori de servicii mass-media cu termenele și condițiile sale, acesta ar trebui să țină seama în mod corespunzător de libertatea mass-media și de pluralismul mass-mediei, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2022/2065, și să furnizeze, cât mai curând posibil, explicațiile necesare furnizorilor de servicii mass-media în cadrul unei justificări astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/1150 al Parlamentului European și al Consiliului (16) și la articolul 17 din Regulamentul (UE) 2022/2065. Pentru a reduce la minimum impactul oricărei restricționări a conținutului respectiv asupra dreptului utilizatorilor de a primi și transmite informații, platformele online foarte mari ar trebui să prezinte justificarea lor înainte de intrarea în vigoare a suspendării sau a restricționării vizibilității. În plus, acestea ar trebui să ofere furnizorului de servicii mass-media în cauză posibilitatea de a răspunde la justificare, în termen de 24 de ore de la primirea acesteia, înainte de intrarea în vigoare a suspendării sau a restricționării vizibilității. În cazul unei crize, astfel cum se menționează la articolul 36 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2022/2065, s-ar putea aplica un interval de timp mai scurt, pentru a ține seama în special de nevoia urgentă de moderare a conținutului relevant în astfel de circumstanțe excepționale.

(51)

Utilizarea etichetării sau a instrumentelor de verificare a vârstei de către furnizorii de platforme online foarte mari în conformitate cu condițiile lor de utilizare și cu dreptul Uniunii nu ar trebui înțeleasă ca o restricționare a vizibilității. În urma răspunsului unui furnizor de servicii mass-media la justificarea unui furnizor al unei platforme online foarte mari sau în absența unui astfel de răspuns în termenul stabilit, respectivul furnizor al unei platforme online foarte mari ar trebui să informeze furnizorul de servicii mass-media dacă intenționează să procedeze la suspendarea furnizării serviciilor sale de intermediere online în legătură cu conținutul pus la dispoziție de furnizorul de servicii mass-media sau la restricționarea vizibilității respectivului conținut. Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor furnizorilor de platforme online foarte mari de a lua măsuri împotriva conținutului ilegal diseminat prin intermediul serviciilor lor, de a lua măsuri pentru a evalua și a atenua riscurile sistemice prezentate de serviciile lor, de exemplu prin dezinformare, sau de a lua măsuri pentru a proteja minorii. În acest context, nicio dispoziție din prezentul regulament nu ar trebui interpretată ca o abatere de la obligațiile furnizorilor de platforme online foarte mari în temeiul articolelor 28, 34 și 35 din Regulamentul (UE) 2022/2065 și al articolului 28b din Directiva 2010/13/UE.

(52)

Având în vedere impactul pozitiv preconizat asupra libertății de a presta servicii și a libertății de exprimare, se justifică faptul că, în cazul în care furnizorii de servicii mass-media respectă anumite standarde de reglementare, de coreglementare sau de autoreglementare, reclamațiile lor împotriva deciziilor furnizorilor de platforme online foarte mari sunt tratate cu prioritate și fără întârzieri nejustificate.

(53)

În acest scop, furnizorii de platforme online foarte mari care oferă acces la conținut mediatic ar trebui să asigure o funcționalitate pe interfața lor online pentru a le permite furnizorilor de servicii mass-media să declare că îndeplinesc anumite cerințe, având totodată posibilitatea de a refuza astfel de declarații pe propria răspundere în cazul în care consideră că respectivele condiții nu sunt îndeplinite. Atunci când un furnizor de servicii mass-media declară că respectă cerințele de reglementare sau un mecanism de coreglementare sau autoreglementare, acesta ar trebui să fie în măsură să furnizeze datele de contact ale autorității sau organismului național de reglementare relevant sau ale reprezentanților mecanismului de coreglementare sau de autoreglementare, inclusiv cele furnizate de asociații profesionale recunoscute pe scară largă care reprezintă un anumit sector și care își desfășoară activitatea la nivelul Uniunii sau la nivel național. În cazul în care există o îndoială întemeiată, informația respectivă ar permite furnizorului unei platforme online foarte mari să aibă confirmarea respectivelor autorități sau organisme că furnizorul de servicii mass-media este supus unor astfel de cerințe sau mecanisme. După caz, furnizorii de platforme online foarte mari ar trebui să se poată baza pe informații privind respectarea respectivelor cerințe, cum ar fi standardul prelucrabil automat al Inițiativei privind încrederea în jurnalism, dezvoltat sub egida Comitetului european pentru standardizare, sau alte coduri de conduită relevante. Organizațiile societății civile recunoscute, organizațiile de verificare a faptelor și alte organizații profesionale relevante care recunosc integritatea surselor mass-media pe baza standardelor convenite cu sectorul mass-mediei ar trebui, de asemenea, să aibă posibilitatea de a semnala furnizorilor de platforme online foarte mari orice potențială problemă privind conformitatea din partea furnizorilor de servicii mass-media cu cerințele relevante pentru declarația pe proprie răspundere. Orientările emise de Comisie ar fi esențiale pentru a facilita punerea în aplicare eficace a unei astfel de funcționalități. Orientările respective ar trebui să contribuie la reducerea la minimum a riscului de potențială utilizare abuzivă a funcționalității, în special de către furnizorii de servicii mass-media care se implică în mod sistematic în dezinformare, în manipularea informațiilor și în interferențe, inclusiv în cele controlate de anumite țări terțe, ținând seama de criteriile care urmează să fie elaborate de comitet cu privire la furnizorii de servicii mass-media din afara Uniunii. În acest scop, respectivele orientări ar putea acoperi acorduri legate de implicarea organizațiilor recunoscute ale societății civile, inclusiv a organizațiilor de verificare a faptelor, în revizuirea declarațiilor sau legate de consultarea autorităților sau organismelor naționale de reglementare sau a organismelor de coreglementare sau autoreglementare.

(54)

Prezentul regulament recunoaște importanța mecanismelor de coreglementare sau autoreglementare în contextul furnizării de servicii mass-media pe platforme online foarte mari. Astfel de mecanisme reprezintă un tip de inițiativă voluntară, de exemplu sub forma unor coduri de conduită, care permite furnizorilor de servicii mass-media sau reprezentanților acestora să adopte orientări comune, inclusiv în ceea ce privește standardele etice, rectificarea erorilor sau soluționarea reclamațiilor, între ei și pentru ei înșiși. Autoreglementarea mass-mediei solidă, incluzivă și acceptată pe scară largă reprezintă o garanție eficace a calității și profesionalismului serviciilor mass-media și este esențială pentru protejarea integrității editoriale.

(55)

Furnizorii de platforme online foarte mari ar trebui să dialogheze cu furnizorii de servicii mass-media care respectă standardele de credibilitate și transparență și care consideră că restricțiile sau suspendările privind conținutul lor sunt impuse în mod repetat de furnizorii de platforme online foarte mari fără motive suficiente, pentru a găsi o soluție amiabilă de ridicare a oricăror restricții sau suspendări nejustificate și de evitare a acestora în viitor. Furnizorii de platforme online foarte mari ar trebui să se implice în astfel de dialoguri cu bună-credință, acordând o atenție deosebită protejării libertății mass-mediei și libertății de informare. Comitetul ar trebui să informeze Comisia cu privire la avizele sale referitoare la rezultatul unor astfel de dialoguri. Comisie ar trebui să ia în considerare astfel de avize în contextul asigurării respectării Regulamentului (UE) 2022/2065.

(56)

Valorificând rolul important al ERGA în monitorizarea conformității semnatarilor Codului de bune practici al UE privind dezinformarea, comitetul ar trebui să organizeze, cel puțin o dată pe an, un dialog structurat între furnizorii de platforme online foarte mari, reprezentanții furnizorilor de servicii mass-media și reprezentanții societății civile pentru a promova accesul la diverse oferte de mass-media independente pe platformele online foarte mari, pentru a discuta pe tema experienței și a bunelor practici legate de aplicarea dispozițiilor relevante ale prezentului regulament, inclusiv în ceea ce privește procesele de moderare de către platforme online foarte mari, și pentru a monitoriza respectarea inițiativelor de autoreglementare menite să protejeze utilizatorii de conținutul dăunător, inclusiv a celor care vizează combaterea dezinformării. După caz, Comisia ar putea examina rapoartele privind rezultatele unor astfel de dialoguri structurate atunci când evaluează chestiunile sistemice și emergente la nivelul Uniunii în contextul asigurării respectării Regulamentului (UE) 2022/2065 și ar putea solicita comitetului să o sprijine în acest sens.

(57)

Destinatarii serviciilor mass-media audiovizuale care oferă programe ar trebui să poată alege efectiv conținutul pe care doresc să îl vizioneze sau să îl asculte în funcție de preferințele lor. Cu toate acestea, libertatea lor de a alege conținutul ar putea fi limitată de practicile comerciale din sectorul mass-media, cum ar fi acordurile de stabilire a priorității conținutului între furnizorii de servicii mass-media și producătorii de dispozitive sau furnizorii de interfețe cu utilizatorul, care controlează sau gestionează accesul la serviciile mass-media care furnizează programe și utilizarea acestora, cum ar fi televizoarele conectate sau sistemele audio din mașini. Stabilirea priorităților poate fi pusă în aplicare, de exemplu, pe ecranul de pornire al unui dispozitiv, prin setări pentru hardware și comenzi rapide (shortcut) pentru software, aplicații și zone de căutare, având implicații asupra comportamentului destinatarilor, care ar putea fi stimulați în mod incorect să aleagă anumite oferte media în detrimentul altora. Alegerea utilizatorului ar putea fi limitată, de asemenea, de circuite închise ale unor aplicații preinstalate. Utilizatorii ar trebui să poată modifica, în orice moment, într-un mod simplu, ușor accesibil și ușor de utilizat, configurația, inclusiv setările implicite ale unui dispozitiv, cum ar fi o telecomandă, sau ale interfeței cu utilizatorul sau gestionarea accesului la serviciile mass-media care furnizează programe și utilizarea acestora. Acest lucru ar trebui înțeles ca acoperind toate caracteristicile de personalizare ale dispozitivelor sau ale interfețelor cu utilizatorii care orientează sau îndrumă utilizatorii în alegerea lor cu privire la serviciile mass-media sau a conținutului pe care doresc să îl acceseze și care le permit să găsească sau să descopere astfel de servicii sau conținuturi, ținând seama de obiectivul accesului echitabil la serviciile mass-media în toată diversitatea lor, atât din perspectiva utilizatorilor, cât și a furnizorilor de servicii mass-media. Respectivul drept nu ar trebui să se extindă la articole individuale, cum ar fi programele, din cadrul unui catalog de servicii la cerere și nu aduce atingere măsurilor destinate să asigure vizibilitatea corespunzătoare a serviciilor mass-media audiovizuale de interes general, care pun în aplicare articolul 7a din Directiva 2010/13/UE, precum și a măsurilor de punere în aplicare a articolului 7b din respectiva directivă, luate din rațiuni legitime ce țin de politicile publice. Producătorii, dezvoltatorii și importatorii ar trebui să poată demonstra ușurința efectivă în utilizare a funcționalității necesare atunci când introduc pe piață produsele lor relevante. Statele membre ar trebui să se asigure, prin măsuri adecvate, că dispozitivele și interfețele introduse pe piața lor de către actorii relevanți de pe piață respectă cerințele relevante stabilite în prezentul regulament. Acest lucru ar putea fi realizat prin monitorizarea aplicării și a eficacității acțiunilor întreprinse de acești actori de pe piață.

(58)

Identitățile vizuale ale furnizorilor de servicii mass-media constau în mărci, logouri, mărci comerciale sau alte trăsături caracteristice și permit destinatarilor serviciilor mass-media care furnizează programe să stabilească cu ușurință cine are responsabilitatea editorială pentru serviciu. Identitățile vizuale reprezintă, de asemenea, un atu competitiv esențial pentru furnizorii de servicii mass-media, permițându-le să își diferențieze oferta mass-media pe piață. Prin urmare, este important ca identitățile vizuale ale furnizorilor de servicii mass-media care furnizează programe să fie păstrate atunci când utilizatorii își accesează serviciile mass-media prin diferite dispozitive și interfețe cu utilizatorul. În acest scop, producătorii, dezvoltatorii și importatorii de dispozitive și interfețe cu utilizatorul ar trebui să se asigure că astfel de identități vizuale furnizate de astfel de furnizori de servicii mass-media nu sunt eliminate sau modificate.

(59)

Pentru a asigura condiții de concurență echitabile în ceea ce privește furnizarea diverselor servicii mass-media audiovizuale care pun la dispoziție programe în contextul evoluțiilor tehnologice de pe piața internă și pentru a asigura accesul echitabil la serviciile mass-media în toată diversitatea lor, este necesar să se promoveze elaborarea unor standarde armonizate comune pentru dispozitive și interfețe cu utilizatorul care controlează sau gestionează accesul la serviciile mass-media audiovizuale care furnizează programe și utilizarea acestora sau la semnale digitale ce transmit conținutul audiovizual de la sursă la destinație. În acest context, este important să se evite utilizarea standardelor tehnice divergente care generează obstacole și costuri suplimentare pentru industrie și consumatori, încurajând în același timp dezvoltarea de soluții de punere în aplicare a obligațiilor existente privind serviciile mass-media.

(60)

Diversele măsuri legislative, de reglementare sau administrative ar putea fi justificate și favorabile pluralismului mass-mediei. Cu toate acestea, unele măsuri ar putea împiedica sau ar putea face mai puțin atractivă exercitarea libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii în sectorul mass-mediei, în detrimentul pluralismului mass-mediei sau al independenței editoriale a furnizorilor de servicii mass-media care își desfășoară activitatea pe piața internă. Aceste măsuri pot lua forme diferite, de exemplu, norme de limitare a dreptului de proprietate asupra întreprinderilor din domeniul mass-mediei de către alte întreprinderi care își desfășoară activitatea în sectorul mass-mediei sau în sectoare care nu au legătură cu mass-media. Acestea includ, de asemenea, decizii referitoare la acordarea de licențe, cum ar fi revocarea sau îngreunarea reînnoirii licențelor furnizorilor de servicii mass-media și decizii referitoare la autorizații sau notificări prealabile pentru furnizorii de servicii mass-media. Pentru a atenua potențialul lor impact negativ asupra pluralismului mass-mediei sau a independenței editoriale a furnizorilor de servicii mass-media care își desfășoară activitatea pe piața internă și pentru a întări securitatea juridică pe piața internă a serviciilor mass-media, este important ca astfel de măsuri să respecte principiile justificării obiective, transparenței, nediscriminării și proporționalității. Măsurile administrative care pot afecta pluralismul mass-mediei sau independența editorială ar trebui adoptate în termene previzibile. Aceste termene ar trebui să aibă o durată suficientă pentru a asigura o evaluare adecvată de către furnizorii de servicii mass-media a măsurilor și a consecințelor previzibile ale acestora. În plus, furnizorii de servicii mass-media care sunt afectați în mod individual și direct de măsuri de reglementare sau administrative ar trebui să aibă dreptul la o cale de atac împotriva unor astfel de măsuri în fața unui organism independent de apel. În cazul în care organismul de apel nu este o instanță judecătorească, acesta ar trebui să dispună de resursele adecvate necesare pentru funcționarea sa eficace.

(61)

Fără a aduce atingere aplicării normelor Uniunii în materie de concurență și ajutoare de stat și măsurilor naționale luate în conformitate cu aceste norme, este esențial ca, în cazul în care măsurile naționale de reglementare sau administrative sunt susceptibile să afecteze în mod semnificativ funcționarea furnizorilor de servicii mass-media pe piața internă, comitetul să fie împuternicit să emită avize. Avizele comitetului ar trebui să se concentreze asupra măsurilor naționale care au potențialul de a perturba activitățile furnizorilor de servicii mass-media pe piața internă, de exemplu prin prevenirea sau obstrucționarea funcționării acestora, astfel încât furnizarea serviciilor lor mass-media pe o anumită piață să fie grav subminată. Acesta ar putea fi cazul atunci când o măsură administrativă națională vizează în mod specific un furnizor de servicii mass-media care își furnizează serviciile către mai multe state membre sau atunci când se referă la un furnizor de servicii mass-media care, printre altele, din cauza cotelor sale de piață, a audienței sau a nivelului său de circulație, are o influență semnificativă asupra formării opiniei publice în statul membru respectiv și împiedică un astfel de furnizor de servicii mass-media să opereze efectiv pe o anumită piață sau să intre pe una nouă. Comitetul poate emite astfel de avize din proprie inițiativă și ar trebui să poată emite astfel de avize la cererea Comisiei. Comitetul ar trebui, de asemenea, să emită avize cu privire la astfel de măsuri la cererea furnizorilor de servicii mass-media afectați în mod individual și direct. În acest scop, furnizorul de servicii mass-media în cauză ar trebui să prezinte comitetului o cerere justificată și motivată în mod corespunzător. În cererea sa, furnizorul de servicii mass-media în cauză ar trebui să indice, în special, dacă a epuizat deja toate căile de atac disponibile la nivel național prin contestarea măsurilor contestate în fața instanțelor naționale sau a altor autorități sau organisme naționale competente, și tipul de decizie sau decizii care au rezultat din aceasta. Cererea ar trebui să indice motivele pentru care furnizorul de servicii mass-media în cauză consideră că măsura sau măsurile contestate afectează în mod semnificativ funcționarea sa pe piața internă și motivele pentru care consideră că măsura sau măsurile respective afectează în mod direct și individual situația sa juridică.

(62)

Concentrările pieței mass-media sunt evaluate în mod diferit în întreaga Uniune din punctul de vedere al pluralismului mass-mediei. Normele și procedurile referitoare la evaluarea concentrărilor pieței mass-media variază de la un stat membru la nivelul Uniunii. Unele state membre se bazează numai pe evaluări ale concurenței, în timp ce altele au cadre specifice pentru evaluarea specifică a pluralismului mediatic al concentrărilor. În acest din urmă caz, există diferențe considerabile. În unele cazuri, toate tranzacțiile din mass-media sunt examinate, indiferent dacă ating anumite praguri, în timp ce în alte cazuri se efectuează o evaluare numai atunci când pragurile specifice sunt depășite sau când sunt îndeplinite anumite criterii calitative. De exemplu, în scopul unei astfel de evaluări, unele state membre aplică multiplicatori de venituri pentru a se asigura că amenințările concurențiale nu trec nedetectate și sunt supuse controlului chiar și atunci când punctele de vânzare implicate au venituri scăzute. În cazul în care acestea există, sunt, de asemenea, diferențe în ceea ce privește procedurile aplicabile controlului tranzacțiilor de pe piață în scopul pluralismului mass-mediei. Respectiva examinare este adesea efectuată în mod independent de către autoritatea de reglementare a mass-mediei printr-o evaluare de sine stătătoare sau de către autoritatea competentă cu implicarea autorității de reglementare a mass-mediei printr-un aviz, care ar putea fi o contribuție de sine stătătoare sau ar putea lua forma unor opinii sau observații scrise în contextul unei evaluări în curs. Anumite norme naționale permit ministerelor sau organismelor guvernamentale să intervină în controlul pieței mass-mediei din motive neeconomice, de la protecția pluralismului mass-mediei la protejarea siguranței publice sau a altor interese generale.

(63)

Divergența și lipsa de coordonare dintre normele și procedurile statelor membre aplicabile concentrărilor pieței mass-mediei pot duce la insecuritate juridică și la sarcini de reglementare, administrative sau economice pentru întreprinderile din domeniul mass-mediei care doresc să își desfășoare activitatea la nivel transfrontalier, denaturând astfel concurența pe piața internă a serviciilor mass-media. În unele cazuri, măsurile naționale în acest domeniu pot împiedica efectiv o întreprindere din domeniul mass-mediei stabilită în Uniune să intre pe o altă piață națională, fără a viza cu adevărat promovarea pluralismului mass-mediei (17). În cele din urmă, în loc să se obțină o mai mare pluralitate a mass-mediei, acest lucru ar putea consolida dinamica de tip oligopol de pe piața mass-mediei. Pentru a reduce obstacolele care împiedică capacitatea furnizorilor de servicii mass-media de a opera pe piața internă, este important ca prezentul regulament să stabilească un cadru comun pentru evaluarea concentrărilor pieței mass-mediei din întreaga Uniune.

(64)

Mass-media joacă un rol decisiv în modelarea opiniei publice și în asigurarea accesului cetățenilor la informații relevante pentru participarea activă la procesele democratice. Acesta este motivul pentru care statele membre, independent de evaluările dreptului concurenței, ar trebui să prevadă norme și proceduri în dreptul intern pentru a permite o evaluare a concentrărilor pieței mass-mediei care ar putea avea un impact semnificativ asupra pluralismului mass-mediei și a independenței editoriale. În acest context, pluralismul mass-mediei ar trebui înțeles ca posibilitatea de a avea acces la o varietate de servicii mass-media și conținut mediatic care reflectă opinii, voci și analize diverse. Normele și procedurile naționale pot avea un impact asupra libertății de a furniza servicii mass-media pe piața internă, și este necesar să fie încadrate în mod corespunzător și să fie transparente, obiective, proporționale și nediscriminatorii. Concentrările pieței mass-mediei care fac obiectul unor astfel de norme ar trebui înțelese ca incluzând concentrările care ar putea avea drept rezultat faptul că o singură entitate controlează sau deține interese semnificative în piața în cauză și astfel ar influența în mod semnificativ formarea opiniei publice pe o anumită piață a mass-mediei, în cadrul unuia sau mai multor state membre. Un criteriu important de luat în considerare este reducerea opiniilor divergente pe piața respectivă ca urmare a concentrării pieței mass-mediei.

(65)

Autoritățile sau organismele naționale de reglementare care au expertiză specifică în domeniul pluralismului mass-mediei ar trebui să fie implicate în evaluarea impactului concentrărilor pieței mass-mediei asupra pluralismului mass-mediei și a independenței editoriale, în cazul în care acestea nu sunt chiar autoritățile sau organismele desemnate. Implicarea acestor autorități sau organisme naționale de reglementare ar trebui să fie substanțială, de exemplu prin asigurarea faptului că punctele lor de vedere sunt luate în considerare în evaluarea concurenței. Pentru a promova securitatea juridică și a garanta că normele și procedurile naționale care permit o evaluare a concentrărilor pieței mass-mediei care ar putea avea un impact semnificativ asupra pluralismului mass-mediei și a independenței editoriale sunt cu adevărat orientate către protejarea pluralismului mass-mediei și a independenței editoriale, este esențială stabilirea în prealabil a unor criterii obiective, nediscriminatorii și proporționale pentru notificarea și evaluarea impactului concentrărilor pieței mass-mediei asupra pluralismului mass-mediei și a independenței editoriale.

(66)

Atunci când o concentrare a pieței mass-mediei constituie o concentrare care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 139/2004, aplicarea prezentului regulament sau a oricăror norme și proceduri adoptate de statele membre în temeiul prezentului regulament nu ar trebui să aducă atingere aplicării articolului 21 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 și ar trebui să fie diferită de aceasta. Orice măsuri adoptate de autoritățile sau organismele naționale de reglementare desemnate sau de autoritățile sau organismele naționale de reglementare implicate pe baza evaluării lor cu privire la concentrările pieței mass-mediei care ar putea avea un impact semnificativ asupra pluralismului mass-mediei și independenței editoriale ar trebui, prin urmare, să vizeze protejarea intereselor legitime în înțelesul articolului 21 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 și ar trebui să fie în conformitate cu principiile generale și alte dispoziții ale dreptului Uniunii. Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere normelor naționale mai detaliate aplicabile concentrărilor pieței mass-mediei care au loc, în special, la nivel regional sau local.

(67)

Comitetul ar trebui să fie autorizat să emită avize cu privire la proiectele de evaluări ale autorităților sau organismelor naționale de reglementare desemnate sau la proiectele de avize ale autorităților sau organismelor naționale de reglementare implicate, în cazul în care concentrările pieței mass-mediei ar putea afecta funcționarea pieței interne a serviciilor mass-media. Aceasta ar fi valabilă, de exemplu, în cazul în care astfel de concentrări implică achiziții de către o întreprindere stabilită într-un alt stat membru sau care își desfășoară activitatea la nivel transfrontalier sau achiziții ale unei astfel de întreprinderi, ori au ca rezultat faptul că furnizorii de servicii mass-media au o influență semnificativă asupra formării opiniei publice pe o anumită piață a mass-mediei, cu efecte potențiale asupra publicului de pe piața internă. În cazul în care o concentrare a pieței mass-mediei nu a fost sau nu a putut fi evaluată din punctul de vedere al impactului său asupra pluralismului mass-mediei și a independenței editoriale de către autoritățile sau organismele relevante la nivel național sau în cazul în care autoritățile sau organismele naționale de reglementare nu au consultat comitetul cu privire la o concentrare a pieței mass-mediei, care se estimează că ar putea afecta funcționarea pieței interne a serviciilor mass-media, comitetul poate emite un aviz din proprie inițiativă și ar trebui să poată emite un aviz la cererea Comisiei. În acest context, Comisia ar trebui să își rezerve posibilitatea de a emite propriile avize.

(68)

În vederea asigurării unor piețe pluraliste ale mass-mediei, autoritățile sau organismele naționale și comitetul ar trebui să ia în considerare elementele prevăzute în prezentul regulament. În special, autoritățile sau organismele naționale și comitetul ar trebui să aibă în vedere impactul preconizat pe care concentrările pieței mass-mediei îl au asupra pluralismului mass-mediei, inclusiv, în special, efectul acestora asupra formării opiniei publice, ținând seama de mediul online. În acest sens și în special atunci când este relevant pentru a evalua posibilul impact al acestora asupra formării opiniei publice în părți semnificative ale unei anumite piețe a mass-mediei, autoritățile sau organismele naționale și comitetul ar trebui să ia în considerare acoperirea geografică a entităților implicate în concentrările pieței mass-mediei. În același timp, aceștia ar trebui să analizeze dacă alte instituții de presă, care furnizează conținut diferit și alternativ, ar coexista în continuare pe piața sau piețele în cauză dacă respectiva concentrare a pieței mass-mediei este pusă în aplicare. Atunci când evaluează garanțiile pentru independența editorială autoritățile sau organismele naționale și comitetul ar trebui să examineze riscurile potențiale de interferențe nejustificate din partea potențialului proprietar, a conducerii sau a structurii de guvernanță în deciziile editoriale ale entității achiziționate sau rezultate în urma concentrării. Autoritățile sau organismele naționale și comitetul ar trebui, de asemenea, să ia în considerare garanțiile interne existente sau avute în vedere care vizează menținerea standardelor etice și profesionale, precum și independența deciziilor editoriale luate la nivelul întreprinderilor din domeniul mass-mediei implicate. În contextul evaluării impacturilor potențiale ale concentrărilor pieței mass-mediei asupra pluralismului mass-mediei și a independenței editoriale, autoritățile sau organismele naționale și comitetul ar trebui să aibă în vedere efectul concentrării în cauză asupra durabilității economice a entității sau a entităților implicate în concentrare. Acestea ar trebui, de asemenea, să analizeze dacă, în absența concentrării, entitatea sau entitățile implicare în concentrare ar fi sustenabile din punct de vedere economic, în sensul că ar putea, pe termen mediu, să furnizeze și să dezvolte în continuare servicii mass-media de calitate pe piață, viabile din punct de vedere financiar, dotate cu resurse adecvate și adaptate din punct de vedere tehnologic. După caz, autoritățile sau organismele naționale și comitetul ar trebui să ia în considerare, de asemenea, angajamentele pe care oricare dintre părțile implicate le-ar putea oferi pentru a se asigura că concentrarea relevantă a pieței mass-mediei garantează pluralismul mass-mediei și independența editorială. După caz, autoritățile sau organismele naționale, în evaluările lor, și comitetul, în avizele sale, ar trebui, de asemenea, să țină seama de constatările rapoartelor anuale ale Comisiei privind statul de drept legate de pluralismul și libertatea mass-mediei.

(69)

Măsurarea audienței are un impact direct asupra alocării și prețurilor pentru publicitate, care reprezintă o sursă de venit esențială pentru sectorul mass-mediei. Acesta este un instrument esențial pentru evaluarea performanței conținutului mediatic și pentru înțelegerea preferințelor publicului în scopul planificării viitoarei producții de conținut. În consecință, actorii de pe piața mass-mediei, în special furnizorii de servicii mass-media și agenții de publicitate, ar trebui să se poată baza pe date obiective și comparabile privind audiența, care provin din soluții transparente, nepărtinitoare și verificabile de măsurare a audienței. Măsurarea audienței ar trebui să se realizeze în principiu în conformitate cu mecanismele de autoreglementare din sector recunoscute pe scară largă. Cu toate acestea, anumiți actori noi care au apărut în ecosistemul mediatic, cum ar fi platformele online, nu respectă standardele sectoriale sau cele mai bune practici convenite prin intermediul mecanismelor relevante de autoreglementare ale industriei și furnizează servicii private de măsurare fără a pune la dispoziție informații cu privire la metodologiile lor. Aceasta ar putea duce la soluții de măsurare a audienței care nu sunt comparabile, la asimetrii în materie de informare în rândul actorilor de pe piața mass-mediei și la potențiale denaturări ale pieței, în detrimentul egalității de șanse pentru furnizorii de servicii mass-media pe piață. Este important, prin urmare, ca sistemele și metodologiile de măsurare a audienței puse la dispoziție pe piață să asigure un nivel adecvat de transparență, imparțialitate, incluziune, proporționalitate, nediscriminare, comparabilitate și verificabilitate.

(70)

Actorii relevanți de pe piață au convenit, în mod tradițional, asupra unui set de metodologii de măsurare pentru a efectua măsurarea audienței într-un mod transparent și fiabil și pentru a elabora criterii de referință imparțiale și fiabile care să fie utilizate la evaluarea performanței conținutului mediatic și publicitar. Respectivele metodologii de măsurare fie se reflectă în standardele și în cele mai bune practici sectoriale relevante, fie sunt organizate și consolidate de organisme de autoreglementare, cum ar fi comitetele sectoriale mixte, care sunt înființate în mai multe state membre și reunesc toate părțile interesate principale care își desfășoară activitatea în sectorul mass-mediei și al publicității. Pentru a îmbunătăți caracterul verificabil, fiabilitatea și comparabilitatea metodologiilor de măsurare a audienței, în special în mediul online, ar trebui stabilite obligații de transparență pentru furnizorii de sisteme private de măsurare a audienței care nu respectă standardele și cele mai bune practici sectoriale relevante sau criteriile sectoriale de referință convenite la nivelul organismelor de autoreglementare relevante. În temeiul respectivelor obligații, actorii în cauză, la cerere și în măsura posibilului, ar trebui să furnizeze agenților de publicitate și furnizorilor de servicii mass-media sau părților care acționează în numele acestora informații detaliate cu privire la metodologiile utilizate pentru măsurarea audienței. Aceste informații ar putea consta în furnizarea de elemente, cum ar fi dimensiunea eșantionului măsurat, definirea indicatorilor măsurați, parametrii, metodele de măsurare, perioada de măsurare, sfera de acoperire a măsurării și marja de eroare. Pentru a asigura un nivel adecvat de eficacitate a respectivelor obligații de transparență și pentru a promova credibilitatea sistemelor private de măsurare a audienței, metodologiile și modul în care acestea sunt aplicate ar trebui să facă anual obiectul unor audituri independente. În plus, pentru a contribui la asigurarea unor condiții de concurență echitabile și la promovarea clarității și a contestabilității informațiilor relevante care sunt furnizate pieței, este, de asemenea, esențial ca rezultatele măsurării audienței să fie puse la dispoziție. Din acest motiv, furnizorii de servicii mass-media ar trebui să poată solicita furnizorilor de sisteme private de măsurare a audienței să pună la dispoziție informații cu privire la rezultatele măsurării audienței în ceea ce privește propriul conținut mediatic și propriile servicii mass-media. În special, furnizorii de sisteme private de măsurare a audienței ar trebui să se asigure că respectivele informații sunt furnizate într-un formular standard la nivel de sector, includ datele neagregate relevante, sunt de înaltă calitate și suficient de detaliate pentru a permite furnizorilor de servicii mass-media solicitanți să efectueze o evaluare eficace și semnificativă a sferei de acoperire și a performanței conținutului mediatic și serviciilor lor mass-media. Necesitatea de a crește transparența și contestabilitatea sistemelor private de măsurare a audienței ar trebui reconciliată cu libertatea furnizorilor de sisteme de măsurare a audienței de a-și dezvolta propriile sisteme de măsurare, ca parte a libertății lor de a desfășura o activitate comercială. În special, obligațiile de transparență impuse furnizorilor de sisteme de măsurare a audienței prin prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere protecției secretelor comerciale ale furnizorilor de sisteme de măsurare a audienței, astfel cum sunt definite în Directiva (UE) 2016/943 a Parlamentului European și a Consiliului (18). Obligațiile impuse prin prezentul regulament nu ar trebui, de asemenea, să aducă atingere niciunei obligații care se aplică furnizorilor de sisteme de măsurare a audienței în temeiul Regulamentului (UE) 2019/1150 sau al Regulamentului (UE) 2022/1925 al Parlamentului European și al Consiliului (19), inclusiv obligațiilor privind ierarhizarea, autofavorizarea sau furnizarea accesului la instrumente de măsurare a performanței și la datele relevante.

(71)

Codurile de conduită, elaborate fie de către furnizorii de sisteme de măsurare a audienței, fie de către organizațiile sau asociațiile care îi reprezintă, în colaborare cu furnizorii de servicii mass-media și furnizorii de platforme online, precum și de organizațiile lor reprezentative și alte părți relevante, ar putea contribui la aplicarea efectivă a prezentului regulament și ar trebui, prin urmare, să fie încurajate. Mecanismele de autoreglementare recunoscute pe scară largă în sectorul mass-mediei au fost deja utilizate pentru a promova standarde de înaltă calitate în domeniul măsurării audienței, asigurând imparțialitatea măsurătorilor și comparabilitatea rezultatelor. Dezvoltarea în continuare a acestora ar putea fi considerată un instrument eficace în contextul agreării de către sector a soluțiilor practice necesare în vederea asigurării conformității sistemelor de măsurare a audienței și a metodologiilor acestora cu principiile transparenței, imparțialității, incluziunii, proporționalității, nediscriminării, comparabilității și caracterului verificabil. În procesul de elaborare a unor astfel de coduri de conduită, în consultare cu toate părțile interesate relevante și în special cu furnizorii de servicii mass-media și furnizorii de platforme online, s-ar putea ține seama în special de creșterea nivelului de digitalizare în sectorul mass-mediei și de necesitatea de a face din ce în ce mai comparabile diferitele soluții de măsurare a audienței disponibile pe piață. De fapt, comparabilitatea rezultatelor măsurării audienței este esențială pentru asigurarea unor condiții de concurență echitabile în rândul actorilor de pe piața mass-mediei, deoarece permite furnizorilor de servicii mass-media și agenților de publicitate să măsoare mai bine succesul ofertei lor, pe care utilizatorii o consumă din ce în ce mai mult pe diferite dispozitive și platforme. Din acest motiv, actorii relevanți din sector ar trebui încurajați să utilizeze coduri de conduită și alte mecanisme de autoreglementare pentru a încuraja dezvoltarea unor soluții de măsurare a audienței care să fie comparabile între diferitele mijloace de comunicare și platforme. În plus, astfel de coduri de conduită ar trebui, de asemenea, să încurajeze dezvoltarea de soluții care să asigure măsurarea adecvată a audienței micilor furnizori de servicii mass-media.

(72)

Fondurile publice alocate publicității de stat și contractelor de furnizare sau de servicii reprezintă o sursă importantă de venit pentru numeroși furnizori de servicii mass-media și furnizori de platforme online, contribuind la sustenabilitatea lor economică. Pentru a asigura egalitatea de șanse pe piața internă, accesul la aceste fonduri ar trebui să fie acordat în mod nediscriminatoriu oricărui furnizor de servicii mass-media sau furnizor de platforme online din orice stat membru care poate ajunge în mod adecvat la unii sau la toți membrii relevanți ai publicului. În plus, fondurile publice alocate publicității de stat și contractelor de furnizare sau de servicii ar putea face ca furnizorii de servicii mass-media și furnizorii de platforme online să fie vulnerabili la o influență nejustificată din partea statului sau la interese părtinitoare, în detrimentul libertății de a presta servicii și al drepturilor fundamentale. O alocare neclară și părtinitoare a acestor fonduri este, prin urmare, un instrument puternic de exercitare a influenței asupra libertății editoriale a furnizorilor de servicii mass-media, de „acaparare” a furnizorilor de servicii mass-media sau de subvenționare a unor astfel de furnizori pentru a câștiga un avantaj politic sau comercial inechitabil ori o relatare favorabilă. Fondurile publice alocate publicității de stat și contractelor de furnizare sau de servicii sunt reglementate, în anumite privințe, printr-un cadru fragmentat de măsuri specifice mass-mediei și de norme ale Uniunii privind achizițiile publice, care nu oferă o protecție suficientă împotriva distribuției preferențiale sau părtinitoare. În special, Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului (20) nu se aplică contractelor de achiziții publice de servicii care au ca obiect cumpărarea, dezvoltarea, producția sau coproducția de materiale pentru programe destinate serviciilor mass-media audiovizuale sau serviciilor mass-media de radiodifuziune. Normele specifice mass-mediei privind fondurile publice alocate publicității de stat și contractelor de furnizare sau de servicii, în cazul în care acestea există, prezintă diferențe semnificative de la un stat membru la altul. Acest lucru ar putea crea o asimetrie în materie de informare pentru actorii de pe piața mass-mediei și poate avea un impact negativ asupra activității economice transfrontaliere pe piața internă a serviciilor mass-media. Cel mai important, acest lucru ar putea denatura concurența, poate descuraja investițiile și poate prejudicia condițiile de concurență echitabile de pe piața internă a serviciilor mass-media.

(73)

Pentru a asigura o concurență nedenaturată între furnizorii de servicii mass-media și furnizorii de platforme online și pentru a evita riscul de subvenții disimulate și de influență politică nejustificată asupra mass-mediei, este necesară stabilirea unor cerințe comune de transparență, obiectivitate, proporționalitate și nediscriminare în ceea ce privește alocarea fondurilor publice sau a altor resurse de stat furnizorilor de servicii mass-media și furnizorilor de platforme online pentru publicitatea de stat sau pentru achiziționarea de bunuri sau servicii de la aceștia, altele decât publicitatea de stat, de exemplu producții audiovizuale, date privind piața și servicii de consultanță sau de formare. Atunci când este posibil, ținând seama în mod corespunzător de particularitățile naționale și locale ale piețelor mass-mediei relevante, de modelele naționale de guvernanță și de repartizarea competențelor între nivelurile național, regional și local din statele membre, ținând seama în special de volumul resurselor de stat alocate și de numărul potențialilor furnizori de servicii de publicitate relevante sau de bunuri sau servicii relevante, altele decât publicitatea, o astfel de alocare ar trebui să urmărească să asigure pluralitatea mass-mediei, în special aducând beneficii unei varietăți de furnizori diferiți de servicii mass-media și furnizori de platforme online. O astfel de alocare nu ar trebui să genereze un avantaj nejustificat și disproporționat pentru anumiți furnizori. Pentru a asigura un nivel ridicat de transparență, este important ca criteriile și procedurile utilizate pentru alocarea de fonduri publice furnizorilor de servicii mass-media și furnizorilor de platforme online pentru publicitatea de stat și contractele de furnizare sau de servicii să fie puse în prealabil la dispoziția publicului prin mijloace electronice și ușor de utilizat. Cerințele comune în materie de publicitate de stat și de contracte de furnizare sau de servicii ar trebui să acopere fondurile publice alocate atât direct, cât și indirect, de exemplu prin intermediari specializați, cum ar fi agențiile de publicitate și furnizorii de piețe de publicitate. De asemenea, este necesar să se stabilească cerințe comune pentru publicarea informațiilor privind destinatarii cheltuielilor pentru publicitatea de stat și sumele cheltuite. Este important ca statele membre să facă publice informațiile necesare referitoare la publicitatea de stat într-un format electronic ușor de vizualizat, accesat și descărcat, în conformitate cu normele Uniunii și cu normele naționale privind confidențialitatea comercială. De asemenea, este necesar ca autoritățile sau organismele naționale de reglementare sau alte autorități sau organisme independente competente din statele membre să monitorizeze și să raporteze cu privire la alocarea fondurilor publice pentru publicitatea de stat furnizorilor de servicii mass-media și furnizorilor de platforme online. La cererea autorităților sau organismelor naționale de reglementare sau a altor autorități sau organisme competente independente, autoritățile și entitățile publice ar trebui să le furnizeze informațiile suplimentare necesare pentru a evalua exhaustivitatea informațiilor publicate și aplicarea criteriilor și procedurilor utilizate pentru alocarea unor astfel de fonduri. Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere aplicării normelor Uniunii privind achizițiile publice și ajutoarele de stat.

(74)

Comisia se asigură că riscurile la adresa funcționării pieței interne a serviciilor mass-media sunt monitorizate în mod independent și continuu, în contextul eforturilor de îmbunătățire a funcționării pieței interne a serviciilor mass-media (denumit în continuare „exercițiul de monitorizare”). Exercițiul de monitorizare ar trebui să vizeze furnizarea de informații detaliate și evaluări calitative, inclusiv în ceea ce privește gradul de concentrare a pieței mass-mediei la nivel național și regional și riscurile privind acțiunile străine de manipulare a informațiilor și ingerințele externe. Monitorizarea ar trebui realizată în mod independent, de către o entitate academică specializată, în colaborare cu cercetători din statele membre, pe baza unei liste solide de indicatori-cheie de performanță și de garanții metodologice. Comisia, cu consultarea comitetului, ar trebui să elaboreze și să actualizeze periodic respectivii indicatori-cheie de performanță și garanții metodologice. Având în vedere evoluția rapidă a riscurilor și evoluțiile tehnologice de pe piața internă a serviciilor mass-media, exercițiul de monitorizare ar trebui să evalueze viabilitatea economică prospectivă a pieței interne a serviciilor mass-media, pentru a avertiza cu privire la vulnerabilitățile legate de pluralismul mass-mediei și independența editorială și pentru a contribui la eforturile de îmbunătățire a guvernanței, a calității datelor și a gestionării riscurilor. Exercițiul de monitorizare ar trebui să vizeze cu precădere nivelul activității și al investițiilor transfrontaliere, cooperarea în materie de reglementare și convergența în ceea ce privește reglementarea mass-mediei, obstacolele în calea furnizării de servicii mass-media, inclusiv într-un mediu digital, poziția furnizorilor de servicii mass-media în mediul digital și transparența și echitatea alocării resurselor economice pe piața internă a serviciilor mass-media. De asemenea, exercițiul de monitorizare ar trebui să aibă în vedere tendințele mai ample de pe piața internă a serviciilor mass-media și de pe piețele naționale ale mass-mediei și dreptul intern care afectează furnizorii de servicii mass-media. În plus, exercițiul de monitorizare ar trebui să ofere o imagine de ansamblu a măsurilor luate de furnizorii de servicii mass-media în vederea garantării independenței deciziilor editoriale, inclusiv a celor propuse în Recomandarea (UE) 2022/1634, precum și o analiză a potențialului acestora de a reduce riscurile pentru funcționarea pieței interne a serviciilor mass-media. Pentru a asigura cele mai înalte standarde în raport cu exercițiul de monitorizare, comitetul ar trebui să fie implicat în mod corespunzător în exercițiul de monitorizare, întrucât reunește entități având competențe specializate pe piața mass-mediei. În plus, după caz, exercițiul de monitorizare ar trebui să țină seama de constatările Platformei Consiliului Europei pentru promovarea protecției jurnalismului și a siguranței jurnaliștilor și de răspunsul rapid pentru libertatea mass-mediei, având în vedere eficacitatea acestora în identificarea riscurilor sau a amenințărilor la adresa jurnaliștilor și a furnizorilor de servicii mass-media care pot afecta, de asemenea, piața internă a serviciilor mass-media.

(75)

Ar trebui reamintit faptul că Comisia are datoria de a monitoriza aplicarea prezentului regulament în conformitate cu responsabilitatea care îi revine în temeiul articolului 17 din TUE. În acest sens, Comisia a afirmat în comunicarea sa din 19 ianuarie 2017, intitulată „Legislația UE: o mai bună aplicare pentru obținerea unor rezultate mai bune”, că este important să își concentreze eforturile de asigurare a respectării legislației și să acorde prioritate cazurilor celor mai grave de încălcare a dreptului Uniunii, care afectează interesele cetățenilor și ale întreprinderilor din Uniune.

(76)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume asigurarea bunei funcționări a pieței interne a serviciilor mass-media, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, deoarece acestea nu pot sau nu ar putea beneficia de stimulente pentru a realiza armonizarea și cooperarea necesare acționând singure, ci mai degrabă, având în vedere caracterul digital și transfrontalier crescut al producției, distribuției și consumului de conținut mediatic, precum și rolul unic al serviciilor mass-media, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv.

(77)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Cartă, îndeosebi articolele 7, 8, 11, 16, 47, 50 și 52. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să fie interpretat și aplicat cu respectarea respectivelor drepturi și principii. În special, nicio dispoziție din prezentul regulament nu ar trebui interpretată ca o interferență în libertatea de informare, libertatea editorială sau libertatea presei, astfel cum sunt consacrate în dreptul constituțional intern care este conform cu Carta, sau ca o încurajare a statelor membre de a introduce cerințe privind conținutul editorial al publicațiilor de presă.

(78)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (21) și a emis un aviz la 11 noiembrie 2022 (22),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare

(1)   Prezentul regulament stabilește norme comune pentru buna funcționare a pieței interne a serviciilor mass-media și instituie un Comitet european pentru servicii mass-media, protejând totodată independența și pluralismul serviciilor mass-media.

(2)   Prezentul regulament nu aduce atingere normelor prevăzute în:

(a)

Directiva 2000/31/CE;

(b)

Directiva (UE) 2019/790 a Parlamentului European și a Consiliului (23);

(c)

Regulamentul (UE) 2019/1150;

(d)

Regulamentul (UE) 2022/2065;

(e)

Regulamentul (UE) 2022/1925;

(f)

Regulamentul (UE) 2024/900 al Parlamentului European și al Consiliului (24);

(g)

Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (25).

(3)   Prezentul regulament nu aduce atingere posibilității statelor membre de a adopta norme mai detaliate sau mai stricte în domeniile reglementate de capitolul II, de capitolul III secțiunea 5 și de articolul 25, cu condiția ca normele respective să asigure un nivel mai ridicat de protecție a pluralismului mass-mediei sau a independenței editoriale în conformitate cu prezentul regulament și să respecte dreptul Uniunii.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.

„serviciu mass-media” înseamnă un serviciu, astfel cum este definit la articolele 56 și 57 din TFUE, scopul principal al serviciului respectiv sau al unei secțiuni disociabile a acestuia fiind furnizarea de programe sau publicații de presă, sub responsabilitatea editorială a unui furnizor de servicii mass-media, către publicul larg, prin orice mijloace, în scop informativ, de divertisment sau educativ;

2.

„furnizor de servicii mass-media” înseamnă o persoană fizică sau juridică a cărei activitate profesională constă în furnizarea unui serviciu mass-media, care are responsabilitate editorială pentru alegerea conținutului serviciului mass-media și care stabilește modul de organizare a acestuia;

3.

„furnizor de servicii publice mass-media” înseamnă un furnizor de servicii mass-media căruia i se încredințează o misiune de serviciu public în temeiul dreptului intern și care primește finanțare publică națională pentru îndeplinirea unei astfel de misiuni;

4.

„program” înseamnă o serie de imagini în mișcare sau sunete care constituie un element distinct, indiferent de lungimea acestuia, în cadrul unei grile sau al unui catalog realizat de un furnizor de servicii mass-media;

5.

„publicație de presă” înseamnă publicație de presă în sensul definiției de la articolul 2 punctul 4 din Directiva (UE) 2019/790;

6.

„serviciu mass-media audiovizual” înseamnă serviciu mass-media audiovizual în sensul definiției de la articolul 1 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2010/13/UE;

7.

„decizie editorială” înseamnă o decizie care este luată în mod periodic în scopul exercitării responsabilității editoriale și în legătură cu funcționarea zilnică a unui furnizor de servicii mass-media;

8.

„responsabilitate editorială” înseamnă exercitarea unui control efectiv asupra selecționării programelor sau a publicațiilor de presă și asupra organizării acestora, în scopul furnizării unui serviciu mass-media, indiferent dacă există o răspundere sau nu în conformitate cu dreptul intern pentru serviciul furnizat;

9.

„platformă online” înseamnă platformă online în sensul definiției de la articolul 3 litera (i) din Regulamentul (UE) 2022/2065;

10.

„furnizor al unei platforme online foarte mari” înseamnă un furnizor al unei platforme online care a fost desemnată drept platformă online foarte mare în temeiul articolului 33 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2022/2065;

11.

„serviciu de platformă de partajare a materialelor video” înseamnă serviciu de platformă de partajare a materialelor video în sensul definiției de la articolul 1 alineatul (1) litera (aa) din Directiva 2010/13/UE;

12.

„furnizor de platformă de partajare a materialelor video” înseamnă furnizor de platformă de partajare a materialelor video în sensul definiției de la articolul 1 alineatul (1) litera (da) din Directiva 2010/13/UE;

13.

„autoritate sau organism național de reglementare” înseamnă orice autoritate sau organism desemnat de un stat membru în temeiul articolului 30 din Directiva 2010/13/UE;

14.

„interfață cu utilizatorul” înseamnă un serviciu care controlează sau gestionează accesul la servicii mass-media care furnizează programe și utilizarea acestora și care le permite utilizatorilor să aleagă serviciile sau conținutul mass-media;

15.

„concentrare a pieței mass-mediei” înseamnă o concentrare în sensul definiției de la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 care implică cel puțin un furnizor de servicii mass-media sau un furnizor al unei platforme online care oferă acces la conținut mediatic;

16.

„măsurarea audienței” înseamnă activitatea de colectare, interpretare sau prelucrare în alt mod a datelor privind numărul și caracteristicile utilizatorilor de servicii mass-media sau ale utilizatorilor de conținut pe platformele online în scopul adoptării deciziilor privind alocarea, prețurile, achizițiile sau vânzările de publicitate sau privind activitățile de planificare a conținutului sau distribuția de conținut;

17.

„măsurarea privată a audienței” înseamnă măsurarea audienței care nu respectă standardele sectoriale și cele mai bune practici convenite prin mecanisme de autoreglementare;

18.

„autoritate sau entitate publică” înseamnă un guvern național sau subnațional, o autoritate sau un organism de reglementare sau o entitate controlată, direct sau indirect, de un guvern național sau subnațional;

19.

„publicitate de stat” înseamnă plasarea, promovarea, publicarea sau difuzarea, în orice serviciu mass media sau platformă online, a unui mesaj promoțional sau autopromoțional, sau a unui anunț public sau campanii de informare, în mod normal în schimbul unei plăți sau al unei retribuții, de către, pentru sau în numele unei autorități sau entități publice;

20.

„software de supraveghere intruziv” înseamnă orice produs cu elemente digitale special conceput pentru exploatarea vulnerabilităților altor produse cu elemente digitale, care permite supravegherea sub acoperire a persoanelor fizice sau juridice prin monitorizarea, extragerea, colectarea sau analizarea datelor din astfel de produse sau de la persoanele fizice sau juridice care utilizează astfel de produse, inclusiv în mod nediferențiat;

21.

„educația în domeniul mass-mediei” înseamnă competențele, cunoștințele și înțelegerea care permit cetățenilor să folosească mass-media în mod eficace și sigur și care nu se limitează la cunoașterea instrumentelor și a tehnologiilor, ci au ca scop înzestrarea cetățenilor cu capacitățile de gândire critică necesare pentru a-și folosi discernământul, pentru a analiza realități complexe și pentru a recunoaște diferența dintre opinii și fapte.

CAPITOLUL II

DREPTURILE ȘI OBLIGAȚIILE FURNIZORILOR ȘI DESTINATARILOR SERVICIILOR MASS-MEDIA

Articolul 3

Dreptul destinatarilor serviciilor mass-media

Statele membre respectă dreptul destinatarilor serviciilor mass-media de a avea acces la o pluralitate de conținuturi mediatice independente din punct de vedere editorial și se asigură că sunt instituite condiții-cadru în conformitate cu prezentul regulament pentru a proteja acest drept, în beneficiul unui discurs liber și democratic.

Articolul 4

Drepturile furnizorilor de servicii mass-media

(1)   Furnizorii de servicii mass-media au dreptul de a-și exercita activitățile economice pe piața internă fără alte restricții decât cele permise în temeiul dreptului Uniunii.

(2)   Statele membre respectă libertatea editorială efectivă și independența furnizorilor de servicii mass-media în exercitarea activităților lor profesionale. Statele membre, inclusiv autoritățile și organismele naționale de reglementare ale acestora nu intervin și nu încearcă să influențeze politicile și deciziile editoriale ale furnizorilor de servicii mass-media.

(3)   Statele membre se asigură că sursele jurnalistice și comunicările confidențiale sunt protejate în mod efectiv. Statele membre nu iau niciuna dintre următoarele măsuri:

(a)

să oblige furnizorii de servicii mass-media sau personalul lor editorial să divulge informații legate de surse jurnalistice sau de comunicări confidențiale sau care ar putea să le identifice sau să oblige orice persoane care, din cauza relației lor obișnuite sau profesionale cu un furnizor de servicii mass-media sau cu personalul editorial al acestuia, ar putea deține astfel de informații, să le divulge;

(b)

să rețină, să sancționeze, să intercepteze sau să cerceteze furnizorii de servicii mass-media ori personalul editorial al acestora sau să îi supună pe aceștia sau sediile lor comerciale sau private supravegherii sau percheziției și punerii sub sechestru, pentru a obține informații legate de surse jurnalistice sau de comunicări confidențiale sau care ar putea să le identifice, sau să rețină, să sancționeze, să intercepteze sau să cerceteze orice persoane care, din cauza relației lor obișnuite sau profesionale cu un furnizor de servicii mass-media sau cu personalul editorial al acestuia, ar putea deține astfel de informații sau să le supună pe acestea sau sediile comerciale sau private ale acestora supravegherii sau percheziției și punerii sub sechestru, pentru a obține astfel de informații;

(c)

să instaleze un software de supraveghere intruziv, pe orice material, dispozitiv digital, mașină sau instrument utilizat de furnizorii de servicii mass-media, de personalul editorial al acestora sau de orice persoane care, din cauza relației lor obișnuite sau profesionale cu un furnizor de servicii mass-media sau cu personalul editorial al acestuia, ar putea deține informații legate de sursele jurnalistice sau de comunicările confidențiale sau capabile să le identifice.

(4)   Prin derogare de la alineatul (3) literele (a) și (b) de la prezentul articol, statele membre pot lua una dintre măsurile menționate la alineatul respectiv, cu condiția ca aceasta:

(a)

să fie prevăzută de dreptul Uniunii sau de dreptul intern;

(b)

să respecte articolul 52 alineatul (1) din Cartă și alte acte legislative ale Uniunii;

(c)

să fie justificată de la caz la caz de un motiv imperativ de interes public și să fie proporțională; și

(d)

să facă obiectul unei autorizări prealabile din partea unei autorități judiciare sau a unei autorități decizionale independente și imparțiale sau, în cazuri excepționale și urgente justificate în mod corespunzător, să fie ulterior autorizată de o astfel de autoritate fără întârzieri nejustificate.

(5)   Prin derogare de la alineatul (3) litera (c), statele membre pot instala un software de supraveghere intruziv, cu condiția ca instalarea;

(a)

să respecte condițiile enumerate la alineatul (4); și

(b)

să fie efectuată în scopul investigării uneia dintre persoanele menționate la alineatul (3) litera (c) pentru:

(i)

infracțiunile enumerate la articolul 2 alineatul (2) din Decizia-cadru 2002/584/JAI care se pedepsesc în statul membru în cauză cu o pedeapsă sau o măsură de siguranță privativă de libertate cu o durată maximă de cel puțin trei ani; sau

(ii)

alte infracțiuni grave pasibile în statul membru în cauză de o pedeapsă privativă de libertate sau de o măsură de siguranță privativă de libertate cu o durată maximă de cel puțin cinci ani, astfel cum se prevede în legislația statului membru respectiv.

Statele membre nu iau măsurile menționate la alineatul (3) litera (c) în cazul în care o măsură astfel cum este menționată la litera (a) sau (b) de la alineatul respectiv ar fi adecvată și suficientă pentru a obține informațiile solicitate.

(6)   Statele membre se asigură că măsurile de supraveghere menționate la alineatul (3) litera (b) și instalarea software-ului de supraveghere intruziv menționat la litera (c) de la alineatul respectiv sunt revizuite periodic de o autoritate judiciară sau de o autoritate decizională independentă și imparțială pentru a stabili dacă sunt îndeplinite în continuare condițiile care justifică utilizarea lor.

(7)   Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului (26), inclusiv garanțiile prevăzute de aceasta, cum ar fi dreptul persoanei vizate de a fi informată și de a avea acces la datele cu caracter personal care fac obiectul prelucrării, se aplică oricărei prelucrări a datelor cu caracter personal care a fost efectuată în contextul aplicării măsurilor de supraveghere menționate la alineatul (3) litera (b) de la prezentul articol sau al instalării unui software de supraveghere intruziv menționat la litera (c) de la alineatul respectiv.

(8)   Statele membre se asigură că furnizorii de servicii mass-media, personalul editorial al acestora sau orice persoane care, din cauza relației lor obișnuite sau profesionale cu un furnizor de servicii mass-media sau cu personalul editorial al acestuia, ar putea deține informații legate de sursele jurnalistice sau de comunicările confidențiale sau care sunt capabile să le identifice au dreptul la protecție jurisdicțională efectivă, în conformitate cu articolul 47 din cartă, în cazurile referitoare la încălcări ale alineatelor (3)-(7) de la prezentul articol.

Statele membre încredințează unei autorități sau unui organism independent cu expertiză relevantă sarcina de a oferi asistență persoanelor menționate la primul paragraf în ceea ce privește exercitarea acestui drept. În cazul în care nu există o astfel de autoritate sau organism, persoanele respective pot solicita asistență din partea unui organism sau mecanism de autoreglementare.

(9)   Responsabilitățile statelor membre, astfel cum sunt prevăzute în TUE și în TFUE, sunt respectate.

Articolul 5

Garanții pentru funcționarea independentă a furnizorilor de servicii publice mass-media

(1)   Statele membre se asigură că furnizorii de servicii publice mass-media sunt independenți din punct de vedere editorial și funcțional și furnizează în mod imparțial publicului lor o pluralitate de informații și opinii, în conformitate cu misiunea lor de serviciu public, astfel cum este definită la nivel național în conformitate cu Protocolul nr. 29.

(2)   Statele membre se asigură că procedurile de numire și demitere a șefului organismului de conducere sau a membrilor consiliului de administrație al furnizorilor de servicii publice mass-media urmăresc să garanteze independența furnizorilor de servicii publice mass-media.

Șeful organismului de conducere sau membrii consiliului de administrație al furnizorilor de servicii publice mass-media sunt numiți pe baza unei proceduri transparente, deschise, eficace și nediscriminatorii și a unor criterii transparente, obiective, nediscriminatorii și proporționale stabilite în prealabil la nivel național. Durata mandatului lor este suficientă pentru a garanta independența efectivă a furnizorilor de servicii publice mass-media.

Deciziile privind demiterea șefului organismului de conducere sau a membrilor consiliului de administrație al furnizorilor de servicii publice mass-media înainte de încheierea mandatului acestora sunt justificate în mod corespunzător, pot fi luate numai în mod excepțional în cazul în care aceștia nu mai îndeplinesc condițiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor lor în conformitate cu criteriile stabilite în prealabil la nivel național, fac obiectul notificării prealabile a persoanelor în cauză și includ posibilitatea unui control jurisdicțional.

(3)   Statele membre se asigură că procedurile de finanțare pentru furnizorii de servicii publice mass-media se bazează pe criterii transparente și obiective stabilite în prealabil. Procedurile de finanțare respective garantează că furnizorii de servicii publice mass-media dispun de resurse financiare adecvate, durabile și previzibile, corespunzătoare îndeplinirii misiunii lor de serviciu public și capacității de a se dezvolta în cadrul acesteia. Respectivele resurse financiare sunt de așa natură încât independența editorială a furnizorilor de servicii publice mass-media este protejată.

(4)   Statele membre desemnează una sau mai multe autorități sau organisme independente sau stabilesc mecanisme fără influență politică din partea guvernelor pentru a monitoriza aplicarea alineatelor (1), (2) și (3). Rezultatele respectivei monitorizări sunt puse la dispoziția publicului.

Articolul 6

Obligațiile furnizorilor de servicii mass-media

(1)   Furnizorii de servicii mass-media pun la dispoziția destinatarilor serviciilor lor, în mod ușor și direct accesibil, informații actualizate privind:

(a)

denumirea sau denumirile legale și datele de contact ale acestora;

(b)

numele proprietarului sau ale proprietarilor lor direcți sau indirecți având participații care le permit să exercite influențe asupra funcționării și asupra procesului decizional strategic, inclusiv proprietatea directă sau indirectă a unui stat sau a unei autorități sau entități publice;

(c)

numele beneficiarului sau ale beneficiarilor reali, în sensul definiției de la articolul 3 punctul 6 din Directiva (UE) 2015/849;

(d)

valoarea anuală totală a fondurilor publice pentru publicitatea de stat care le-au fost alocate și valoarea anuală totală a veniturilor din publicitate primite de la autoritățile sau entitățile publice din țări terțe.

(2)   Statele membre încredințează autorităților sau organismelor naționale de reglementare sau altor autorități sau organisme competente sarcina de a dezvolta baze de date naționale privind proprietatea asupra mass-mediei care să conțină informațiile prevăzute la alineatul (1).

(3)   Fără a aduce atingere dreptului constituțional intern care este conform cu Carta, furnizorii de servicii mass-media care furnizează conținut de știri și de actualități iau măsurile pe care le consideră adecvate în vederea garantării independenței deciziilor editoriale. În special, aceste măsuri vizează:

(a)

să garanteze că deciziile editoriale pot fi luate în mod liber în cadrul liniei editoriale stabilite a furnizorului de servicii mass-media în cauză; și

(b)

să asigure că sunt divulgate orice conflicte de interese reale sau potențiale care ar putea afecta furnizarea de conținut de știri și de actualități.

CAPITOLUL III

CADRUL PENTRU COOPERAREA ÎN MATERIE DE REGLEMENTARE ȘI O PIAȚĂ INTERNĂ FUNCȚIONALĂ PENTRU SERVICIILE MASS-MEDIA

SECȚIUNEA 1

Autorități independente din domeniul mass-mediei

Articolul 7

Autorități sau organisme naționale de reglementare

(1)   Autoritățile sau organismele naționale de reglementare asigură, dacă este cazul prin consultare sau coordonare cu alte autorități sau organisme relevante sau, după caz, cu organismele de autoreglementare relevante din statele lor membre, aplicarea prezentului capitol.

(2)   Autoritățile sau organismele naționale de reglementare sunt supuse cerințelor prevăzute la articolul 30 din Directiva 2010/13/UE în ceea ce privește îndeplinirea sarcinilor care le revin în temeiul prezentului regulament.

(3)   Statele membre se asigură că autoritățile sau organismele naționale de reglementare dispun de resurse financiare, umane și tehnice adecvate pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin în temeiul prezentului regulament.

(4)   În cazul în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin în temeiul prezentului regulament, statele membre se asigură că autoritățile sau organismele naționale de reglementare sunt împuternicite să le solicite următoarelor persoane să furnizeze, într-un termen rezonabil, informații și date proporționale și necesare pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute în prezentul capitol:

(a)

persoanelor fizice sau persoanelor juridice cărora li se aplică prezentul capitol; și

(b)

oricărei alte persoane fizice sau juridice care, în scopuri legate de activitatea sa comercială, de afaceri sau profesională, ar putea fi în mod rezonabil în posesia unor astfel de informații și date.

SECȚIUNEA 2

Comitetul european pentru servicii mass-media

Articolul 8

Comitetul european pentru servicii mass-media

(1)   Prin prezentul regulament se înființează Comitetul european pentru servicii mass-media (denumit în continuare „comitetul”).

(2)   Comitetul înlocuiește Grupul autorităților europene de reglementare pentru serviciile mass-media audiovizuale (ERGA), instituit prin articolul 30b din Directiva 2010/13/UE, și îi succedă acestuia.

Articolul 9

Independența comitetului

În îndeplinirea sarcinilor care îi revin sau în exercitarea competențelor sale, comitetul acționează în mod complet independent. În special, în îndeplinirea sarcinilor care îi revin sau în exercitarea competențelor sale, comitetul nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni de la niciun guvern, organism și de la nicio instituție sau persoană. Acest lucru nu aduce atingere competențelor Comisiei sau ale autorităților sau organismelor naționale de reglementare în conformitate cu prezentul regulament.

Articolul 10

Structura comitetului

(1)   Comitetul este format din reprezentanți ai autorităților sau ai organismelor naționale de reglementare.

(2)   Fiecare membru al comitetului dispune de un singur vot.

(3)   Comitetul adoptă decizii cu o majoritate de două treimi din numărul membrilor săi cu drept de vot.

(4)   În cazul în care un stat membru dispune de mai multe autorități sau organisme naționale de reglementare, respectivele autorități sau organisme naționale de reglementare se coordonează, după caz, și numesc un reprezentant comun. Reprezentantul comun își exercită dreptul de vot.

(5)   Comitetul alege un președinte și un vicepreședinte din rândul membrilor săi. Durata mandatului președintelui este de un an, reînnoibil o singură dată. Comitetul poate institui un grup de coordonare. Comitetul este reprezentat de președintele său.

(6)   Comisia desemnează un reprezentant în cadrul comitetului. Reprezentantul Comisiei poate participa la deliberările comitetului, fără drept de vot. Președintele comitetului informează în permanență Comisia cu privire la activitățile sale.

(7)   Comitetul poate invita experți și, cu acordul Comisiei, observatori permanenți să participe la reuniunile sale.

(8)   Comitetul își adoptă regulamentul de procedură, în consultare cu Comisia. Respectivul regulament de procedură include modalitățile de prevenire și gestionare a conflictelor de interese ale membrilor comitetului.

Articolul 11

Secretariatul comitetului

(1)   Comitetul este asistat de un secretariat. Secretariatul este asigurat de Comisie, ținând seama de nevoile indicate de comitet. Secretariatul dispune de resurse adecvate pentru îndeplinirea sarcinilor sale.

(2)   Principala sarcină a secretariatului este de a contribui la îndeplinirea în mod independent a sarcinilor comitetului prevăzute în prezentul regulament și în Directiva 2010/13/UE. Secretariatul acționează în conformitate cu instrucțiunile exclusive ale comitetului în ceea ce privește sarcinile care îi revin în temeiul prezentului regulament.

(3)   Secretariatul furnizează sprijin administrativ și organizatoric comitetului cu privire la activitățile acestuia. De asemenea, secretariatul asistă comitetul în mod substanțial în îndeplinirea sarcinilor ce îi revin.

Articolul 12

Mecanismul de consultare

(1)   În cazul în care comitetul analizează aspecte care depășesc domeniul sectorului mass-mediei audiovizuale, acesta consultă reprezentanți ai sectoarelor mass-mediei relevante care își desfășoară activitatea la nivelul Uniunii sau la nivel național.

(2)   Comitetul stabilește, în regulamentul său de procedură, modalitățile de desfășurare a consultărilor astfel cum se menționează la alineatul (1). Aceste modalități asigură posibilitatea de a implica mai mulți reprezentanți, după caz.

(3)   Atunci când este posibil, comitetul pune la dispoziția publicului rezultatele consultărilor astfel cum se menționează la alineatul (1).

Articolul 13

Sarcinile comitetului

(1)   Fără a aduce atingere competențelor conferite Comisiei de tratate, comitetul consiliază și sprijină Comisia cu privire la aspectele legate de serviciile mass-media care intră în sfera de competență a comitetului și promovează aplicarea coerentă și efectivă a prezentului capitol și punerea în aplicare a Directivei 2010/13/UE în întreaga Uniune. Prin urmare, comitetul:

(a)

furnizează Comisiei expertiză tehnică cu privire la îndeplinirea sarcinii ce îi revine acesteia în materie de asigurare a aplicării coerente și efective a prezentului capitol și a punerii în aplicare a Directivei 2010/13/UE în toate statele membre, fără a aduce atingere sarcinilor ce revin autorităților sau organismelor naționale de reglementare;

(b)

promovează cooperarea și schimbul eficient de informații, experiență și bune practici între autoritățile sau organismele naționale de reglementare cu privire la aplicarea normelor Uniunii și a normelor naționale aplicabile serviciilor mass-media, inclusiv a prezentului regulament și a Directivei 2010/13/UE, în special în ceea ce privește articolele 3, 4 și 7 din directiva respectivă;

(c)

la solicitarea Comisiei, emite avize cu privire la aspectele tehnice și de fapt în ceea ce privește articolul 2 alineatul (5c), articolul 3 alineatele (2) și (3), articolul 4 alineatul (4) litera (c) și articolul 28a alineatul (7) din Directiva 2010/13/UE;

(d)

în consultare cu Comisia, elaborează avize cu privire la:

(i)

cererile de cooperare între autoritățile sau organismele naționale de reglementare, în conformitate cu articolul 14 alineatul (5) din prezentul regulament;

(ii)

cererile de măsuri de asigurare a respectării legislației în caz de dezacord între autoritatea sau organismul solicitant și autoritatea sau organismul solicitat, inclusiv cu privire la acțiunile recomandate, în temeiul articolului 15 alineatul (3) din prezentul regulament;

(iii)

măsurile naționale privind serviciile mass-media provenite din afara Uniunii, în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din prezentul regulament;

(e)

la cererea unui furnizor de servicii mass-media cu care furnizorul unei platforme online foarte mari s-a implicat într-un dialog astfel cum se menționează la articolul 18 alineatul (6) din prezentul regulament, elaborează avize cu privire la rezultatul unui astfel de dialog;

(f)

din proprie inițiativă, la cererea Comisiei sau în urma unei cereri justificate și motivate în mod corespunzător a unui furnizor de servicii mass-media care este afectat în mod individual și direct, elaborează avize cu privire la măsurile administrative sau de reglementare care ar putea afecta în mod semnificativ funcționarea furnizorilor de servicii mass-media pe piața internă a serviciilor mass-media, în conformitate cu articolul 21 alineatul (4) din prezentul regulament;

(g)

elaborează avize cu privire la proiectele de evaluări sau proiectele de avize ale autorităților sau organismelor naționale de reglementare, în conformitate cu articolul 22 alineatul (5) din prezentul regulament;

(h)

din proprie inițiativă sau la cererea Comisiei, elaborează avize cu privire la concentrările pieței mass-mediei care ar putea afecta funcționarea pieței interne a serviciilor mass-media, în conformitate cu articolul 23 alineatul (1) din prezentul regulament;

(i)

asistă Comisia în procesul de elaborare a orientărilor cu privire la:

(i)

aplicarea prezentului regulament și punerea în aplicare a Directivei 2010/13/UE, în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din prezentul regulament;

(ii)

elementele menționate la articolul 22 alineatul (2) literele (a), (b) și (c) din prezentul regulament, în conformitate cu alineatul (3) de la articolul respectiv;

(iii)

aplicarea articolului 24 alineatele (1), (2) și (3) din prezentul regulament, în conformitate cu alineatul (4) de la articolul respectiv;

(j)

la cererea a cel puțin uneia sau unuia dintre autoritățile sau organismele naționale de reglementare în cauză, are rolul de mediator în cazul unor dezacorduri între autoritățile sau organismele naționale de reglementare, în conformitate cu articolul 15 alineatul (3) din prezentul regulament;

(k)

încurajează cooperarea în ceea ce privește standardele armonizate referitoare la proiectarea dispozitivelor sau a interfețelor cu utilizatorul sau a semnalelor digitale transmise de astfel de dispozitive, în conformitate cu articolul 20 alineatul (5) din prezentul regulament;

(l)

coordonează măsurile relevante luate de autoritățile sau organismele naționale de reglementare în cauză în ceea ce privește diseminarea sau accesul la conținuturi ale unor servicii mass-media provenite din afara Uniunii care vizează sau ajung la publicul din Uniune, în cazul în care astfel de servicii mass-media aduc atingere sau prezintă un risc major și grav de a aduce atingere securității publice, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din prezentul regulament și elaborează, în consultare cu Comisia, un set de criterii, astfel cum se menționează la alineatul (4) de la articolul respectiv;

(m)

organizează un dialog structurat între furnizorii de platforme online foarte mari și reprezentanții furnizorilor de servicii mass-media și ai societății civile și raportează Comisiei rezultatele unui astfel de dialog, în conformitate cu articolul 19 din prezentul regulament;

(n)

încurajează schimbul de bune practici legate de instalarea sistemelor de măsurare a audienței, în conformitate cu articolul 24 alineatul (5) din prezentul regulament.

(o)

face schimb de experiență și de bune practici privind educația în domeniul mass-mediei, inclusiv pentru a încuraja dezvoltarea și utilizarea unor măsuri și instrumente eficiente de consolidare a educației în domeniul mass-mediei;

(p)

elaborează un raport anual detaliat privind activitățile și sarcinile sale.

Comitetul pune la dispoziția publicului raportul anual detaliat menționat la litera (p) de la primul paragraf. Atunci când este invitat să facă acest lucru, președintele prezintă raportul respectiv Parlamentului European.

(2)   În cazul în care Comisia solicită consiliere sau emiterea de avize din partea comitetului, aceasta poate indica un termen, cu excepția cazului în care se prevede altfel în dreptul Uniunii, ținând seama de caracterul urgent al chestiunii.

(3)   Comitetul transmite rezultatele sale comitetului de contact instituit prin articolul 29 alineatul (1) din Directiva 2010/13/UE (denumit în continuare „comitetul de contact”).

SECȚIUNEA 3

Cooperarea și convergența în materie de reglementare

Articolul 14

Cooperarea structurată

(1)   O autoritate sau un organism național de reglementare (denumită în continuare „autoritate solicitantă”) poate solicita în orice moment uneia sau mai multor alte autorități sau organisme naționale de reglementare (denumite în continuare „autorități solicitate”) să coopereze cu aceasta, inclusiv prin schimb de informații sau prin asistență reciprocă, pentru aplicarea coerentă și efectivă a prezentului capitol sau pentru punerea în aplicare a Directivei 2010/13/UE.

(2)   O cerere de cooperare conține toate informațiile necesare referitoare la aceasta, inclusiv scopul și motivele care stau la baza cererii de cooperare.

(3)   Autoritatea solicitată poate refuza să dea curs unei cereri de cooperare exclusiv în următoarele cazuri:

(a)

nu are competență în ceea ce privește obiectul cererii de cooperare sau pentru a furniza tipul de cooperare solicitată;

(b)

executarea cererii de cooperare ar încălca prezentul regulament, Directiva 2010/13/UE sau alte acte legislative ale Uniunii ori dreptul intern care este conform cu dreptul Uniunii și sub incidența căruia intră autoritatea solicitată;

(c)

domeniul de aplicare sau obiectul cererii de cooperare nu a fost justificat în mod corespunzător sau este disproporționat.

Autoritatea solicitată își motivează, fără întârzieri nejustificate, refuzul de a da curs unei cereri de cooperare. În cazul în care autoritatea solicitantă a refuzat o cerere de cooperare în temeiul primului paragraf litera (a), aceasta indică, dacă este posibil, autoritatea competentă.

(4)   Autoritatea solicitată depune toate eforturile pentru a da curs unei cereri de cooperare și a formula un răspuns la aceasta fără întârzieri nejustificate și furnizează actualizări periodice cu privire la progresele înregistrate în ceea ce privește executarea cererii.

(5)   În cazul în care autoritatea solicitantă consideră că autoritatea solicitată nu a dat curs sau nu a răspuns în mod suficient cererii sale de cooperare, aceasta informează autoritatea solicitată fără întârzieri nejustificate, explicând motivele care stau la baza poziției sale. În cazul în care autoritatea solicitantă și autoritatea solicitată nu ajung la un acord cu privire la cererea de cooperare, oricare dintre acestea poate sesiza comitetul. În conformitate cu termenele care urmează să fie stabilite de comitet în regulamentul său de procedură, comitetul emite, în consultare cu Comisia, un aviz cu privire la această chestiune, inclusiv cu privire la acțiunile recomandate. Autoritățile în cauză depun toate eforturile pentru a ține seama de avizul comitetului.

(6)   În cazul în care o autoritate solicitantă consideră că există un risc major și grav de limitare a libertății de a furniza sau de a primi servicii mass-media pe piața internă sau un risc major și grav de a aduce atingere siguranței publice, aceasta poate transmite o cerere unei autorități solicitante pentru a asigura o cooperare accelerată, asigurând în același timp respectarea drepturilor fundamentale, în special a libertății de exprimare, inclusiv în scopul asigurării aplicării efective a măsurilor naționale menționate la articolul 3 din Directiva 2010/13/UE. Autoritatea solicitată răspunde cererilor de cooperare accelerată și face tot posibilul pentru a da curs acestor cereri în termen de 14 de zile calendaristice.

Alineatele (2), (3) și (5) din prezentul articol se aplică mutatis mutandis cererilor de cooperare accelerată.

(7)   Comitetul stabilește în regulamentul său de procedură detaliile suplimentare privind procedura de cooperare structurată astfel cum se menționează la prezentul articol.

Articolul 15

Cereri de asigurare a respectării obligațiilor de către furnizorii de platforme de partajare a materialelor video

(1)   Fără a aduce atingere articolului 3 din Directiva 2000/31/CE, autoritatea solicitantă poate transmite o cerere justificată în mod corespunzător unei autorități solicitate care este competentă în ceea ce privește obiectul cererii să ia măsurile necesare și proporționale pentru asigurarea respectării efective a obligațiilor impuse furnizorilor de platforme de partajare a materialelor video în temeiul articolului 28b alineatele (1), (2) și (3) din Directiva 2010/13/UE.

(2)   Autoritatea solicitată informează autoritatea solicitantă, fără întârzieri nejustificate, cu privire la acțiunile pe care le-a întreprins sau intenționează să le întreprindă sau cu privire la motivele pentru care nu au fost întreprinse acțiuni, ca urmare a unei cereri de asigurare a respectării obligațiilor formulate în temeiul alineatului (1). Comitetul stabilește termenele în acest scop în regulamentul său de procedură.

(3)   În cazul unui dezacord între autoritatea solicitantă și autoritatea solicitată cu privire la acțiunile întreprinse sau planificate sau la inacțiunea ca urmare a unei cereri de asigurare a respectării obligațiilor în temeiul alineatului (1), oricare dintre autorități poate sesiza comitetul cu o cerere de mediere în scopul identificării unei soluții amiabile.

În cazul neidentificării unei soluții amiabile în urma medierii de către comitet, autoritatea solicitantă sau autoritatea solicitată pot cere comitetului să emită aviz cu privire la această chestiune. În avizul său, comitetul evaluează dacă cererii de asigurare a respectării obligațiilor în temeiul alineatul (1) i s-a dat curs în mod suficient. În cazul în care comitetul consideră că autoritatea solicitată nu a dat curs în mod suficient cererii de asigurare a respectării obligațiilor, comitetul recomandă acțiuni pentru a da curs cererii. Comitetul emite avizul, în consultare cu Comisia, fără întârzieri nejustificate.

(4)   După primirea unui aviz astfel cum se menționează la alineatul (3) al doilea paragraf, autoritatea solicitată informează, fără întârzieri nejustificate și într-un termen care urmează să fie stabilit de comitet în regulamentul său de procedură, comitetul, Comisia și organismul solicitant cu privire la acțiunile întreprinse sau planificate în legătură cu avizul.

Articolul 16

Orientări privind aspecte de reglementare a mass-mediei

(1)   Comitetul încurajează schimbul de bune practici între autoritățile sau organismele naționale de reglementare, consultând părțile interesate, după caz, cu privire la aspectele în materie de reglementare, tehnice sau practice relevante pentru aplicarea coerentă și efectivă a prezentului capitol și punerea în aplicare a Directivei 2010/13/UE.

(2)   În cazul în care Comisia emite orientări referitoare la aplicarea prezentului regulament sau la punerea în aplicare a Directivei 2010/13/UE, comitetul îi oferă asistență prin furnizarea de expertiză cu privire la aspectele în materie de reglementare, tehnice sau practice, în special în ceea ce privește:

(a)

vizibilitatea corespunzătoare a serviciilor mass-media audiovizuale de interes general, în temeiul articolului 7a din Directiva 2010/13/UE;

(b)

punerea la dispoziție a informațiilor privind structura de proprietate a furnizorilor de servicii mass-media, astfel cum se prevede la articolul 5 alineatul (2) din Directiva 2010/13/UE și la articolul 6 alineatul (1) din prezentul regulament.

În cazul în care Comisia emite orientări referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2010/13/UE, aceasta consultă comitetul de contact.

(3)   În cazul în care Comisia emite un aviz cu privire la un aspect legat de aplicarea prezentului regulament sau de punerea în aplicare a Directivei 2010/13/UE, comitetul asistă Comisia.

Articolul 17

Coordonarea măsurilor privind serviciile mass-media care provin din afara Uniunii

(1)   Fără a duce atingere articolului 3 din Directiva 2010/13/UE, comitetul, la cererea autorităților sau organismelor naționale de reglementare sau a organismelor din cel puțin două state membre, coordonează măsurile relevante luate de autoritățile sau organismele naționale de reglementare în cauză în ceea ce privește diseminarea sau accesul la serviciile mass-media provenite din afara Uniunii sau furnizate de furnizorii de servicii mass-media stabiliți în afara Uniunii care, indiferent de mijloacele lor de distribuție sau de mijloacele prin care pot fi accesate, vizează sau ajung la publicul din Uniune în cazul în care, printre altele, având în vedere controlul care ar putea fi exercitat de țări terțe asupra lor, aceste servicii mass-media aduc atingere sau prezintă un risc major și grav de a aduce atingere securității publice.

(2)   Comitetul, în consultare cu Comisia, poate emite avize cu privire la măsurile adecvate astfel cum se menționează la alineatul (1). Fără a aduce atingere competențelor lor în temeiul dreptului intern, autoritățile naționale competente în cauză, inclusiv autoritățile sau organismele naționale de reglementare, depun toate eforturile pentru a ține seama de avizele comitetului.

(3)   Statele membre se asigură că autoritățile sau organismele naționale de reglementare în cauză nu sunt împiedicate să ia în considerare un aviz emis de comitet în temeiul alineatului (2) atunci când intenționează să ia măsuri, astfel cum se menționează la alineatul (1), împotriva unui furnizor de servicii mass-media.

(4)   Comitetul, în consultare cu Comisia, elaborează un set de criterii destinate utilizării de către autoritățile sau organismele naționale de reglementare atunci când își exercită competențele de reglementare asupra furnizorilor de servicii mass-media astfel cum se menționează la alineatul (1). Autoritățile sau organismele naționale de reglementare depun toate eforturile pentru a ține seama de criteriile respective.

SECȚIUNEA 4

Furnizarea de servicii mass-media într-un mediu digital și accesul la acestea

Articolul 18

Conținutul furnizorilor de servicii mass-media pe platformele online foarte mari

(1)   Furnizorii de platforme online foarte mari trebuie să asigure o funcționalitate care să le permită destinatarilor serviciilor lor:

(a)

să declare că sunt furnizori de servicii mass-media;

(b)

să declare că respectă articolul 6 alineatul (1);

(c)

să declare că sunt independenți din punct de vedere editorial de statele membre, de partidele politice, de țările terțe și de entitățile controlate sau finanțate de țări terțe;

(d)

să declare că sunt supuși unor cerințe reglementare pentru exercitarea responsabilității editoriale în unul sau mai multe state membre și sunt supravegheați de o autoritate sau un organism național de reglementare competent sau că aderă la un mecanism de coreglementare sau de autoreglementare care reglementează standardele editoriale, care este recunoscut pe scară largă și acceptat în sectorul mass-mediei relevant din unul sau mai multe state membre;

(e)

să declare că nu furnizează conținut generat de sisteme de inteligență artificială fără a-l supune revizuirii umane sau controlului editorial;

(f)

să furnizeze denumirea legală și datele de contact ale acestora, inclusiv o adresă de e-mail, prin care furnizorul platformei online foarte mari să poată comunica rapid și direct cu aceștia; și

(g)

să furnizeze datele de contact ale autorităților sau organismelor naționale de reglementare relevante sau ale reprezentanților mecanismelor de coreglementare sau de autoreglementare menționate la litera (d).

În cazul în care există o îndoială întemeiată cu privire la respectarea de către furnizorul de servicii mass-media a primului paragraf litera (d), furnizorul unei platforme online foarte mari solicită confirmarea cu privire la această chestiune de la autoritatea sau organismul național de reglementare relevant sau de la mecanismul de coreglementare sau de autoreglementare relevant.

(2)   Furnizorii de platforme online foarte mari se asigură că informațiile declarate în temeiul alineatului (1), cu excepția informațiilor prevăzute la alineatul (1) primul paragraf litera (f), sunt puse la dispoziția publicului într-un mod ușor accesibil pe interfața lor online.

(3)   Furnizorii de platforme online foarte mari confirmă primirea declarațiilor transmise în temeiul alineatului (1) și furnizează datele lor de contact, inclusiv o adresă de e-mail, prin care furnizorul de servicii mass-media poate comunica direct și rapid cu aceștia.

Furnizorii de platforme online foarte mari trebuie să indice, fără întârzieri nejustificate, dacă acceptă sau resping declarațiile transmise în temeiul alineatului (1).

(4)   În cazul în care un furnizor al unei platforme online foarte mari intenționează să ia o decizie de suspendare a furnizării serviciilor sale de intermediere online în legătură cu conținutul pus la dispoziție de un furnizor de servicii mass-media care a transmis o declarație în temeiul alineatului (1) din prezentul articol, sau o decizie de restricționare a vizibilității unui astfel de conținut, pe motiv că un astfel de conținut este incompatibil cu termenele și condițiile sale, înainte de intrarea în vigoare a unei astfel de decizii de suspendare sau de restricționare a vizibilității, acesta:

(a)

comunică furnizorului de servicii mass-media în cauză o justificare astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/1150 și la articolul 17 din Regulamentul (UE) 2022/2065 pentru decizia sa preconizată de suspendare sau restricționare a vizibilității; și

(b)

oferă furnizorului de servicii mass-media posibilitatea de a răspunde la justificarea menționată la primul paragraf litera (a) de la prezentul alineat în termen de 24 de ore de la primirea acesteia sau, în cazul unei crize, astfel cum se menționează la articolul 36 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2022/2065, într-un interval de timp mai scurt care să îi acorde furnizorului de servicii mass-media suficient timp pentru a răspunde în mod semnificativ.

În cazul în care, în urma sau în absența unui răspuns astfel cum se menționează la primul paragraf litera (b), furnizorul unei platforme online foarte mari ia decizia de suspendare sau de restricționare a vizibilității, acesta informează furnizorul de servicii mass-media în cauză fără întârzieri nejustificate.

Prezentul alineat nu se aplică în cazul în care furnizorii de platforme online foarte mari suspendă furnizarea serviciilor lor în legătură cu conținutul pus la dispoziție de un furnizor de servicii mass-media sau restricționează vizibilitatea unui astfel de conținut în conformitate cu obligațiile care le revin în temeiul articolelor 28, 34 și 35 din Regulamentul (UE) 2022/2065 și al articolului 28b din Directiva 2010/13/UE sau cu obligațiile care le revin în legătură cu conținutul ilegal în temeiul dreptului Uniunii.

(5)   Furnizorii de platforme online foarte mari iau toate măsurile de natură tehnică și organizatorică necesare pentru a se asigura că reclamațiile formulate de către furnizorii de servicii mass-media în temeiul articolului 11 din Regulamentul (UE) 2019/1150 sau al articolului 20 din Regulamentul (UE) 2022/2065 sunt prelucrate și soluționate cu prioritate și fără întârzieri nejustificate. Un furnizor de servicii mass-media poate fi reprezentat de un organism în cadrul procesului intern de soluționare a reclamațiilor menționat la articolele respective.

(6)   În cazul în care un furnizor de servicii mass-media care a transmis o declarație în temeiul alineatului (1) consideră că un furnizor al unei platforme online foarte mari a restricționat sau a suspendat în mod repetat, fără motive suficiente, furnizarea serviciilor sale în legătură cu conținutul pus la dispoziție de furnizorul de servicii mass-media, furnizorul platformei online foarte mari se angajează într-un dialog semnificativ și eficace cu furnizorul de servicii mass-media, la cererea acestuia, cu bună-credință, în vederea identificării unei soluții amiabile, într-un termen rezonabil, pentru încetarea restricțiilor sau suspendărilor nejustificate și pentru evitarea acestora în viitor. Furnizorul de servicii mass-media poate informa comitetul și Comisia cu privire la rezultatul și detaliile unui astfel de dialog. Furnizorul de servicii mass-media poate solicita comitetului să emită un aviz cu privire la rezultatul unui astfel de dialog, inclusiv, dacă este cazul, cu privire la acțiunile recomandate pentru furnizorul platformei online foarte mari. Comitetul informează Comisia cu privire la avizul său.

(7)   În cazul în care un furnizor al unei platforme online foarte mari respinge sau invalidează o declarație a unui furnizor de servicii mass-media depusă în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol sau în cazul în care nu a fost găsită nicio soluție amiabilă în urma unui dialog în temeiul alineatului (6) de la prezentul articol, furnizorul de servicii mass-media în cauză poate recurge la mediere în temeiul articolului 12 din Regulamentul (UE) 2019/1150 sau la soluționarea alternativă a litigiilor în temeiul articolului 21 din Regulamentul (UE) 2022/2065. Furnizorul de servicii mass-media în cauză poate informa comitetul cu privire la rezultatul respectivei medieri sau soluționări alternative a litigiilor.

(8)   Furnizorul unei platforme online foarte mari pune anual la dispoziția publicului informații detaliate cu privire la:

(a)

numărul de cazuri în care a impus restricții sau suspendări pe motiv de incompatibilitate cu termenele și condițiile sale a conținutului pus la dispoziție de un furnizor de servicii mass-media care a depus o declarație în temeiul alineatului (1);

(b)

motivele pentru impunerea unor astfel de restricții sau suspendări, inclusiv clauzele specifice din termenele și condițiile sale cu care conținutul furnizorului de servicii mass-media a fost considerat incompatibil;

(c)

numărul de dialoguri cu furnizorii de servicii mass-media în temeiul alineatului (6);

(d)

numărul de cazuri în care a respins declarațiile depuse de un furnizor de servicii mass-media în temeiul alineatului (1) și motivele respingerii;

(e)

numărul de cazuri în care a invalidat o declarație depusă de un furnizor de servicii mass-media în temeiul alineatului (1) și motivele invalidării.

(9)   Pentru a facilita punerea în aplicare coerentă și efectivă a prezentului articol, Comisia emite orientări pentru a facilita punerea în aplicare efectivă a funcționalității menționate la alineatul (1).

Articolul 19

Dialogul structurat

(1)   Comitetul organizează periodic un dialog structurat între furnizorii de platforme online foarte mari, reprezentanții furnizorilor de servicii mass-media și reprezentanții societății civile pentru:

(a)

a discuta experiența și cele mai bune practici în aplicarea articolului 18, inclusiv în ceea ce privește funcționarea platformelor online foarte mari și procesele lor de moderare a conținutului furnizat de furnizorii de servicii mass-media;

(b)

a promova accesul la diverse oferte de mass-media independentă pe platformele online foarte mari; și

(c)

a monitoriza aderarea la inițiativele de autoreglementare menite să protejeze utilizatorii împotriva conținutului nociv, inclusiv împotriva dezinformării și a acțiunilor străine de manipulare a informațiilor și a ingerințelor străine.

(2)   Comitetul raportează Comisiei cu privire la rezultatele dialogurilor structurate astfel cum se menționează la alineatul (1). Dacă este posibil, comitetul pune la dispoziția publicului rezultatele unor astfel de dialoguri structurate.

Articolul 20

Dreptul de a personaliza oferta mass-media

(1)   Utilizatorii au dreptul de a modifica cu ușurință configurația, inclusiv setările implicite, a oricărui dispozitiv sau a oricărei interfețe cu utilizatorul care controlează sau gestionează accesul la serviciile mass-media care furnizează programe și utilizarea acestora, pentru a personaliza oferta mass-media în concordanță cu interesele sau preferințele lor în conformitate cu dreptul Uniunii. Prezentul alineat nu aduce atingere măsurilor naționale de punere în aplicare a articolului 7a sau 7b din Directiva 2010/13/UE.

(2)   Atunci când introduc pe piață dispozitivele și interfețele cu utilizatorul astfel cum se menționează la alineatul (1), producătorii, dezvoltatorii și importatorii se asigură că aceste dispozitive și interfețe cu utilizatorul includ o funcționalitate care permite utilizatorilor să modifice în mod liber, fără impedimente și oricând configurația lor, inclusiv setările implicite care controlează sau gestionează accesul la serviciile mass-media oferite și utilizarea acestora.

(3)   Producătorii, dezvoltatorii și importatorii de dispozitive și interfețe cu utilizatorul astfel cum se menționează la alineatul (1) se asigură că identitatea vizuală a furnizorilor de servicii mass-media, la ale căror servicii le oferă acces dispozitivele și interfețele cu utilizatorul, este vizibilă în mod permanent și clar pentru utilizatori.

(4)   Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că producătorii, dezvoltatorii și importatorii de dispozitive și interfețe cu utilizatorul astfel cum se menționează la alineatul (1) respectă alineatele (2) și (3).

(5)   Comitetul încurajează cooperarea dintre furnizorii de servicii mass-media, organismele de standardizare sau orice alte părți interesate relevante pentru a promova elaborarea de standarde armonizate referitoare la proiectarea dispozitivelor sau a interfețelor astfel cum se menționează la alineatul (1) sau la semnalele digitale transmise de astfel de dispozitive.

SECȚIUNEA 5

Cerințe pentru buna funcționare a măsurilor și a procedurilor pe piața mass-mediei

Articolul 21

Măsuri naționale care îi afectează pe furnizorii de servicii mass-media

(1)   Măsurile legislative, de reglementare sau administrative luate de un stat membru care pot afecta pluralismul mass-mediei sau independența editorială a furnizorilor de servicii mass-media care își desfășoară activitatea pe piața internă sunt justificate în mod corespunzător și proporționale. Aceste măsuri sunt motivate, transparente, obiective și nediscriminatorii.

(2)   Orice procedură națională utilizată în scopul adoptării unei măsuri administrative, astfel cum se menționează la alineatul (1), respectă termene stabilite în prealabil. Astfel de proceduri se desfășoară fără întârzieri nejustificate.

(3)   Orice furnizor de servicii mass-media care este supus unei măsuri de reglementare sau administrative astfel cum se menționează la alineatul (1) care îl privește în mod individual și direct are dreptul la o cale de atac împotriva măsurii respective în fața unui organism de apel. Organismul respectiv, care poate fi o instanță, este independent de părțile implicate și de orice intervenție externă sau presiune politică de natură să pună în pericol evaluarea sa independentă a chestiunilor care îi sunt sesizate. Acesta dispune de expertiza corespunzătoare pentru a-i permite să își îndeplinească funcțiile în mod eficace și în timp util.

(4)   În cazul în care o măsură de reglementare sau administrativă astfel cum se menționează la alineatul (1) este de natură să afecteze în mod semnificativ funcționarea furnizorilor de servicii mass-media pe piața internă, comitetul, din proprie inițiativă, la cererea Comisiei sau la cererea justificată și motivată în mod corespunzător a unui furnizor de servicii mass-media care este afectat de o astfel de măsură în mod individual și direct, elaborează un aviz cu privire la măsura respectivă. Fără a aduce atingere competențelor care îi revin în temeiul tratatelor, Comisia poate emite propriul aviz cu privire la această chestiune. Comitetul și Comisia își pun avizele la dispoziția publicului.

(5)   În scopul elaborării unui aviz în temeiul alineatului (4), comitetul și, după caz, Comisia, pot solicita informații relevante de la o autoritate sau un organism național care a adoptat o măsură de reglementare sau administrativă astfel cum se menționează la alineatul (1) care afectează un furnizor de servicii mass-media în mod individual și direct. Autoritatea sau organismul național în cauză furnizează informațiile respective fără întârzieri nejustificate prin mijloace electronice.

Articolul 22

Evaluarea concentrărilor pieței mass-mediei

(1)   Statele membre prevăd în dreptul intern norme de fond și de procedură care permit o evaluare a concentrărilor pieței mass-mediei ce ar putea avea un impact asupra pluralismului mass-mediei sau a independenței editoriale. Respectivele norme:

(a)

sunt transparente, obiective, proporționale și nediscriminatorii;

(b)

solicită părților implicate într-o astfel de concentrare a pieței mass-mediei să notifice în prealabil concentrarea autorităților sau organismelor naționale relevante sau să acorde acestor autorități sau organisme competențele adecvate pentru a obține de la părțile respective informațiile necesare pentru evaluarea concentrării;

(c)

desemnează autoritățile sau organismele naționale de reglementare ca fiind cele responsabile de evaluare sau se asigură de implicarea lor substanțială în evaluare;

(d)

stabilesc în prealabil criterii obiective, nediscriminatorii și proporționale pentru notificarea unor astfel de concentrări ale pieței mass-mediei și pentru evaluarea impactului asupra pluralismului mass-mediei și a independenței editoriale; și

(e)

specifică în prealabil termenele pentru finalizarea unor astfel de evaluări.

Evaluarea concentrărilor pieței mass mediei menționată la prezentul alineat este distinctă de evaluările dreptului Uniunii și dreptului intern în materie de concurență, inclusiv de cele prevăzute de normele privind controlul concentrărilor economice. Aceasta nu aduce atingere articolului 21 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004, după caz.

(2)   În contextul unei evaluări a concentrărilor pieței mass-mediei astfel cum se menționează la alineatul (1) se ține seama de următoarele elemente:

(a)

impactul preconizat al concentrării pieței mass-mediei asupra pluralismului mass-mediei, inclusiv efectele sale asupra formării opiniei publice și asupra diversității serviciilor mass-media și a ofertei mass-media de pe piață, ținând seama de mediul online și de interesele, legăturile sau activitățile părților în cadrul altor activități din domeniul mass-mediei sau din afara acesteia;

(b)

garanțiile pentru independența editorială, inclusiv măsurile luate de furnizorii de servicii mass-media în vederea garantării independenței deciziilor editoriale;

(c)

dacă, în absența concentrării pieței mass-mediei, părțile implicate în concentrarea pieței mass-mediei și-ar menține sustenabilitatea din punct de vedere economic și dacă există alternative posibile pentru a asigura sustenabilitatea economică a acestora;

(d)

după caz, constatările raportului anual al Comisiei privind statul de drept în ceea ce privește pluralismul și libertatea mass-mediei; și

(e)

după caz, angajamentele pe care oricare dintre părțile implicate în concentrarea pieței mass-mediei le-ar putea oferi pentru a proteja pluralismul mass-mediei și independența editorială.

(3)   Comisia, asistată de comitet, emite orientări cu privire la elementele menționate la alineatul (2) literele (a), (b) și (c).

(4)   În cazul în care o concentrare a pieței mass-mediei este de natură să afecteze funcționarea pieței interne a serviciilor mass-media, autoritatea sau organismul național de reglementare în cauză consultă în prealabil comitetul cu privire la proiectul său de evaluare sau la proiectul său de aviz.

(5)   În termenele care urmează să fie stabilite de comitet în regulamentul său de procedură, comitetul elaborează un aviz cu privire la proiectul de evaluare sau la proiectul de aviz menționat la alineatul (4), ținând seama de elementele menționate la alineatul (2), și transmite avizul respectiv autorității sau organismului național de reglementare în cauză și Comisiei.

(6)   Autoritatea sau organismul național de reglementare menționat la alineatul (4) ține seama, în cea mai mare măsură posibilă, de avizul menționat la alineatul (5). În cazul în care autoritatea sau organismul național de reglementare respectiv nu dă curs avizului, în tot sau în parte, aceasta furnizează comitetului și Comisiei o justificare motivată, explicându-și poziția, în termenele stabilite de comitet în regulamentul său de procedură.

Articolul 23

Avize privind concentrările pieței mass-mediei

(1)   În absența unei evaluări sau a unei consultări în temeiul articolului 22, comitetul, din proprie inițiativă sau la cererea Comisiei, elaborează un aviz cu privire la impactul unei concentrări a pieței mass-mediei asupra pluralismului mass-mediei și independenței editoriale, în cazul în care respectiva concentrare a pieței mass-mediei este de natură să afecteze funcționarea pieței interne a serviciilor mass-media. Comitetul își întemeiază avizul pe elementele menționate la articolul 22 alineatul (2). Comitetul poate aduce astfel de concentrări în atenția Comisiei.

(2)   Fără a aduce atingere competențelor care îi revin în temeiul tratatelor, Comisia poate emite propriul aviz cu privire la această chestiune.

(3)   Comitetul și Comisia își pun la dispoziția publicului avizele menționate la prezentul articol.

SECȚIUNEA 6

Alocarea transparentă și echitabilă a resurselor economice

Articolul 24

Măsurarea audienței

(1)   Furnizorii de sisteme de măsurare a audienței se asigură că sistemele lor de măsurare a audienței și metodologia utilizată de sistemele lor de măsurare a audienței respectă principiile transparenței, imparțialității, incluziunii, proporționalității, nediscriminării, comparabilității și caracterului verificabil.

(2)   Fără a aduce atingere protecției secretelor comerciale ale întreprinderilor, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 din Directiva (UE) 2016/943, furnizorii sistemelor private de măsurare a audienței furnizează, fără întârzieri nejustificate și în mod gratuit, furnizorilor de servicii mass-media, agenților de publicitate și părților terțe autorizate de furnizorii de servicii mass-media și de agenții de publicitate informații exacte, detaliate, cuprinzătoare, inteligibile și actualizate cu privire la metodologia utilizată de sistemele lor de măsurare a audienței.

Furnizorii de sisteme private de măsurare a audienței se asigură că metodologia utilizată de sistemele lor de măsurare a audienței și modul în care aceasta este aplicată fac obiectul unui audit independent o dată pe an. La cererea unui furnizor de servicii mass-media, un furnizor al unui sistem privat de măsurare a audienței îi furnizează informații cu privire la rezultatele măsurării audienței, inclusiv date neagregate, care se referă la conținutul mediatic și la serviciile mass-media ale respectivului furnizor de servicii mass-media.

Prezentul alineat nu aduce atingere normelor Uniunii privind protecția datelor și a vieții private.

(3)   Autoritățile sau organismele naționale de reglementare încurajează furnizorii de sisteme de măsurare a audienței să elaboreze coduri de conduită împreună cu furnizorii de servicii mass-media, furnizorii de platforme online, organizațiile lor reprezentative și orice alte părți interesate, sau încurajează furnizorii de sisteme de măsurare a audienței să respecte codurile de conduită convenite de comun acord și acceptate pe scară largă de furnizorii de servicii mass-media, de organizațiile lor reprezentative și de orice alte părți interesate.

Codurile de conduită menționate la primul paragraf de la prezentul alineat sunt menite să promoveze monitorizarea periodică, independentă și transparentă a îndeplinirii eficace a obiectivelor lor și a respectării principiilor menționate la alineatul (1), inclusiv prin audituri independente și transparente.

(4)   Comisia, asistată de comitet, poate emite orientări privind aplicarea practică a alineatelor (1), (2) și (3), luând în considerare, după caz, codurile de conduită astfel cum se menționează la alineatul (3).

(5)   Comitetul încurajează schimbul de bune practici în legătură cu instalarea sistemelor de măsurare a audienței prin intermediul unui dialog periodic între reprezentanții autorităților sau organismelor naționale de reglementare, reprezentanții furnizorilor sistemelor de măsurare a audienței, reprezentanții furnizorilor de servicii mass-media, reprezentanții furnizorilor de platforme online și alte părți interesate.

Articolul 25

Alocarea de fonduri publice pentru publicitatea de stat și contractele de furnizare sau de servicii

(1)   Fondurile publice sau orice altă retribuție sau alt avantaj pus la dispoziție, în mod direct sau indirect, de autoritățile sau entitățile publice furnizorilor de servicii mass-media sau furnizorilor de platforme online pentru publicitatea de stat sau pentru contractele de furnizare sau de servicii încheiate cu furnizorii de servicii mass-media sau cu furnizorii de platforme online se acordă în conformitate cu criterii transparente, obiective, proporționale și nediscriminatorii, puse în prealabil la dispoziția publicului prin mijloace electronice și ușor de utilizat, și prin proceduri deschise, proporționale și nediscriminatorii.

Statele membre urmăresc să se asigure că cheltuielile publice anuale globale alocate pentru publicitatea de stat sunt distribuite unei game largi de furnizori de servicii mass-media reprezentați pe piață, ținând seama de particularitățile naționale și locale ale piețelor mass-mediei în cauză.

Prezentul articol nu afectează atribuirea contractelor de achiziții publice și a contractelor de concesiune în temeiul normelor Uniunii privind achizițiile publice sau aplicarea normelor Uniunii privind ajutoarele de stat.

(2)   Autoritățile sau entitățile publice pun anual la dispoziția publicului, prin mijloace electronice și ușor de utilizat, informații cu privire la cheltuielile publice cu publicitatea de stat. Respectivele informații includ cel puțin următoarele:

(a)

denumirile legale ale furnizorilor de servicii mass-media sau ale furnizorilor de platforme online de la care au fost achiziționate servicii;

(b)

dacă este cazul, denumirile legale ale grupurilor de întreprinderi din care fac parte oricare dintre furnizorii de servicii mass-media sau furnizorii de platforme online menționați la litera (a); și

(c)

suma anuală totală cheltuită și sumele anuale cheltuite per furnizor de servicii mass-media sau furnizor de platforme online.

Statele membre pot scuti guvernele subnaționale ale entităților teritoriale cu mai puțin de 100 000 de locuitori și entitățile controlate, direct sau indirect, de astfel de guverne subnaționale de la obligația prevăzută la primul paragraf litera (b).

(3)   Autoritățile sau organismele naționale de reglementare sau alte autorități sau organisme independente competente din statele membre monitorizează și raportează anual cu privire la cheltuielile cu publicitatea de stat alocate furnizorilor de servicii mass-media și furnizorilor de platforme online pe baza informațiilor enumerate la alineatul (2). Rapoartele anuale respective sunt puse la dispoziția publicului într-un mod ușor accesibil.

Pentru a evalua exhaustivitatea informațiilor privind cheltuielile de stat puse la dispoziție în temeiul alineatului (2), autoritățile sau organismele naționale de reglementare sau alte autorități sau organisme independente competente din statele membre pot solicita autorităților publice sau entităților menționate la alineatul (2) primul paragraf informații suplimentare, inclusiv informații mai detaliate privind aplicarea criteriilor și procedurilor menționate la alineatul (1).

În cazul în care monitorizarea, evaluarea și raportarea sunt efectuate de alte autorități sau organisme independente competente din statele membre, acestea informează în mod corespunzător autoritățile sau organismele naționale de reglementare.

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 26

Exercițiul de monitorizare

(1)   Comisia se asigură că piața internă a serviciilor mass-media, inclusiv riscurile și progresele înregistrate în ceea ce privește funcționarea acesteia, sunt monitorizate în mod independent și continuu (denumit în continuare „exercițiul de monitorizare”). Constatările exercițiului de monitorizare respectiv fac obiectul consultării comitetului și sunt prezentate comitetului de contact și discutate cu acesta.

(2)   Comisia, în consultare cu comitetul, definește pentru exercițiul de monitorizare indicatorii-cheie de performanță, garanțiile metodologice pentru protejarea obiectivității și criteriile de selecție a cercetătorilor.

(3)   Exercițiul de monitorizare include:

(a)

o analiză detaliată a piețelor mass-mediei din toate statele membre, inclusiv în ceea ce privește nivelul de concentrare a mass-mediei și riscurile privind acțiunile străine de manipulare a informațiilor și ingerințele externe;

(b)

o prezentare generală și o evaluare prospectivă a funcționării pieței interne a serviciilor mass-media în ansamblu, inclusiv în ceea ce privește impactul platformelor online;

(c)

o prezentare generală a riscurilor la adresa pluralismului mass-mediei și a independenței editoriale a furnizorilor de servicii mass-media, în cazul în care acestea ar putea avea un impact asupra funcționării pieței interne;

(d)

o prezentare generală a măsurilor luate de furnizorii de servicii mass-media în vederea garantării independenței deciziilor editoriale;

(e)

o prezentare detaliată a cadrelor și practicilor de alocare a fondurilor publice pentru publicitatea de stat.

(4)   Exercițiul de monitorizare se efectuează anual. Rezultatele exercițiului de monitorizare, inclusiv metodologia și datele folosite pentru acesta, sunt puse la dispoziția publicului și prezentate anual Parlamentului European.

Articolul 27

Evaluare și raportare

(1)   Până la 8 august 2028 și, ulterior, din patru în patru ani, Comisia realizează o evaluare a prezentului regulament și prezintă un raport Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European.

(2)   În prima evaluare menționată la alineatul (1) de la prezentul articol, Comisia examinează în special eficacitatea funcționării secretariatului comitetului menționat la articolul 11, inclusiv în ceea ce privește caracterul adecvat al resurselor în raport cu îndeplinirea sarcinilor sale.

(3)   În sensul alineatului (1) și la cererea Comisiei, statele membre și comitetul îi transmit acesteia informații relevante.

(4)   În contextul efectuării evaluărilor menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, Comisia ia în considerare:

(a)

pozițiile și concluziile Parlamentului European, ale Consiliului și ale altor organisme sau surse relevante;

(b)

rezultatele discuțiilor relevante desfășurate în cadrul forurilor relevante;

(c)

documentele relevante emise de comitet;

(d)

constatările exercițiului de monitorizare menționat la articolul 26.

(5)   Rapoartele menționate la alineatul (1) pot fi însoțite, după caz, de o propunere de modificare a prezentului regulament.

Articolul 28

Modificarea Directivei 2010/13/UE

Directiva 2010/13/UE se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 30b se elimină.

2.

Trimiterile la articolul 30b din Directiva 2010/13/UE se interpretează ca trimiteri la articolul 13 alineatul (1) litera (c) din prezentul regulament.

Articolul 29

Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament se aplică de la 8 august 2025. Cu toate acestea:

(a)

articolul 3 se aplică de la 8 noiembrie 2024;

(b)

articolul 4 alineatele (1) și (2), articolul 6 alineatul (3) și articolele 7-13 și 28 se aplică de la 8 februarie 2025;

(c)

articolele 14-17 se aplică de la 8 mai 2025;

(d)

articolul 20 se aplică de la 8 mai 2027.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 11 aprilie 2024.

Pentru Parlamentul European

Președintele

R. METSOLA

Pentru Consiliu

Președintele

B. DALLE


(1)   JO C 100, 16.3.2023, p. 111.

(2)   JO C 188, 30.5.2023, p. 79.

(3)  Poziția Parlamentului European din 13 martie 2024 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 26 martie 2024.

(4)  Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale) (JO L 95, 15.4.2010, p. 1).

(5)  Hotărârea Curții de Justiție din 12 decembrie 2006, Germania/Parlamentul și Consiliul, C-380/03, ECLI:EU:C:2006:772, punctele 53 și 54.

(6)  Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 octombrie 2022 privind o piață unică pentru serviciile digitale și de modificare a Directivei 2000/31/CE (Regulamentul privind serviciile digitale) (JO L 277, 27.10.2022, p. 1).

(7)  Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi [Regulamentul (CE) privind concentrările economice] (JO L 24, 29.1.2004, p. 1).

(8)   Centro Europa 7 SRL și Di Stefano împotriva Italiei [GC], nr. 38433/09, § 134, CEDO 2012.

(9)  Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (JO L 190, 18.7.2002, p. 1).

(10)  Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 26 iunie 2008, SIC/Comisia, T-442/03, ECLI:EU:T:2008:228, punctul 211.

(11)  Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73).

(12)  Recomandarea (UE) 2022/1634 a Comisiei din 16 septembrie 2022 privind garanțiile interne pentru independența editorială și transparența în ceea ce privește proprietatea în sectorul mass-media (JO L 245, 22.9.2022, p. 56).

(13)  Directiva (UE) 2018/1808 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 noiembrie 2018 de modificare a Directivei 2010/13/UE privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale) având în vedere evoluția realităților pieței (JO L 303, 28.11.2018, p. 69).

(14)  Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (Directiva privind comerțul electronic) (JO L 178, 17.7.2000, p. 1).

(15)  Directiva (UE) 2017/541 a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2017 privind combaterea terorismului și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/475/JAI a Consiliului și de modificare a Deciziei 2005/671/JAI a Consiliului (JO L 88, 31.3.2017, p. 6).

(16)  Regulamentul (UE) 2019/1150 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind promovarea echității și a transparenței pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online (JO L 186, 11.7.2019, p. 57).

(17)  Hotărârea Curții de Justiție din 3 septembrie 2020, Vivendi SA/Autorità per le Garanzie nelle Comunicazioni, C-719/18, ECLI:EU:C:2020:627.

(18)  Directiva (UE) 2016/943 a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția know-how-ului și a informațiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) împotriva dobândirii, utilizării și divulgării ilegale (JO L 157, 15.6.2016, p. 1).

(19)  Regulamentul (UE) 2022/1925 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 septembrie 2022 privind piețe contestabile și echitabile în sectorul digital și de modificare a Directivelor (UE) 2019/1937 și (UE) 2020/1828 (Regulamentul privind piețele digitale) (JO L 265, 12.10.2022, p. 1).

(20)  Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65).

(21)  Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).

(22)   JO C 487, 22.12.2022, p. 9.

(23)  Directiva (UE) 2019/790 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind dreptul de autor și drepturile conexe pe piața unică digitală și de modificare a Directivelor 96/9/CE și 2001/29/CE (JO L 130, 17.5.2019, p. 92).

(24)  Regulamentul (UE) 2024/900 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 martie 2024 privind transparența și vizarea unui public-țintă în publicitatea politică (JO L, 2024/900, 20.3.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/900/oj).

(25)  Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).

(26)  Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului (JO L 119, 4.5.2016, p. 89).


ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/1083/oj

ISSN 1977-0782 (electronic edition)


Top