(1)

Substanțele perfluoroalchilate (PFAS) erau, iar unele dintre ele încă sunt, utilizate pe scară largă în aplicații industriale și destinate consumatorilor, incluzând învelișuri rezistente la pete pentru țesături și covoare, învelișuri rezistente la uleiuri pentru materiale din hârtie și carton care intră în contact cu alimente, spume extinctoare, agenți tensioactivi utilizați în minerit și puțuri de petrol, materii pentru lustruit parchet și produse insecticide. Utilizarea lor pe scară largă, împreună cu persistența lor în mediu, au condus la o contaminare vastă a mediului. Contaminarea alimentelor cu aceste substanțe este în principal rezultatul bioacumulării în lanțurile alimentare acvatice și terestre, precum și al utilizării materialelor care intră în contact cu alimente, care conțin PFAS. Acidul perfluorooctan sulfonic (PFOS) și acidul perfluorooctanoic (PFOA) și sărurile lor sunt PFAS care se găsesc în alimente și la oameni în cele mai mari concentrații.

(2)

Prin urmare, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară („autoritatea”) a solicitat Comitetului ei științific pentru contaminanții din lanțul alimentar să pregătească un aviz privind importanța alimentelor și contribuția relativă a diferitelor produse alimentare și a materialelor care intră în contact cu alimente la expunerea umană la PFOS, PFOA și sărurile lor și să recomande pașii ce trebuie urmați în legătură cu evaluarea riscurilor asociate PFAS.

(3)

La 21 februarie 2008 (1), Grupul științific pentru contaminanții din lanțul alimentar a adoptat un aviz științific privind PFOS, PFOA și sărurile lor, precizând că ar fi recomandabil să existe date suplimentare privind nivelurile de PFAS în alimente și la oameni, în particular în ceea ce privește monitorizarea tendințelor expunerii umane.

(4)

În conformitate cu Recomandarea 2010/161/UE a Comisiei (2), au fost colectate date suplimentare privind prezența mai multor PFAS în alimente.

(5)

În 2020, la cererea Comisiei, autoritatea și-a actualizat evaluarea riscurilor aferente PFOS și PFOA și a extins-o la acidul perfluorononanoic (PFNA) și la acidul perfluorohexan sulfonic (PFHxS), ținând seama de cele mai recente informații științifice și de datele privind prezența lor colectate în temeiul Recomandării 2010/161/UE. În avizul ei privind riscul pentru sănătatea umană determinat de substanțele perfluoroalchilate (3), ea a concluzionat că anumite părți ale populației europene depășesc doza săptămânală tolerabilă. Cu toate acestea, autoritatea a observat că încă lipsește un set reprezentativ de date privind prezența într-un număr mare de alimente și, prin urmare, a recomandat colectarea unor astfel de date pentru o gamă largă de PFAS într-o gamă largă de alimente consumate pe scară largă. În plus, întrucât concentrațiile de PFAS măsurate în anumite alimente au fost obținute numai prin metode analitice foarte sensibile, care în prezent nu sunt utilizabile în majoritatea laboratoarelor, ea a recomandat punerea în aplicare a unor metode analitice sensibile pentru analizele PFAS.

(6)

Având în vedere avizul autorității, este necesar ca datele privind prezența unei game largi de PFAS să fie colectate pentru produsele alimentare care sunt relevante pentru expunerea umană la PFAS, cu scopul de a sprijini o evaluare a expunerii alimentare și pentru a evalua necesitatea de a reglementa aceste substanțe în produse specifice. În acest scop, este necesar să fie monitorizate alimente specifice din tipuri specifice de producție sau cu caracteristici specifice, pentru care lipsesc date și să fie realizată o estimare a factorilor de prelucrare pentru diverse produse prelucrate.

(7)

Sunt necesare investigații de monitorizare a surselor de contaminare pentru a permite punerea în aplicare a măsurilor de monitorizare pentru a evita apariția PFAS în alimente. Pentru a oferi orientări în acest sens, este adecvat să se stabilească niveluri orientative ale concentrațiilor de PFAS în alimente. Este necesar ca respectivele niveluri să nu afecteze posibilitatea introducerii pe piață a oricărui produs alimentar, dar este necesar să fie efectuate investigații atunci când concentrația de PFAS într-un aliment depășește respectivele niveluri. Pentru a cuantifica concentrațiile de PFAS în cantitățile în care apar, este necesar să fie utilizate metode suficient de sensibile. Este necesar ca acestea să fie încurajate prin recomandarea unor limite-țintă de cuantificare.

(8)

Alimentele de origine animală contribuie în mod semnificativ la expunerea umană la PFAS. Autoritatea a concluzionat că PFAS sunt transferați din hrana pentru animale în alimentele provenite de la animale, cu diferențe clare între specii și tipul de PFAS. Un astfel de transfer de PFAS poate avea loc, de asemenea, din solul ingerat de animalele de fermă care se hrănesc cu furaje și din apa potabilă destinată animalelor. Prin urmare, pentru investigațiile de monitorizare menite să determine cauzele contaminării, în cazul în care nivelurile maxime de PFAS din alimentele de origine animală stabilite în Regulamentul (CE) nr. 1881/2006 al Comisiei (4) sunt depășite, este important ca laboratoarele să poată controla și hrana destinată animalelor, apa potabilă destinată animalelor și solul pe care trăiesc animalele. Cu toate acestea, în prezent sunt disponibile doar puține date privind prezența PFAS în hrana destinată animalelor accesibilă în Uniune și care permit studierea hranei pentru animale ca sursă de PFAS în alimentele de origine animală. Având în vedere că doar un număr limitat de laboratoare sunt în măsură să analizeze PFAS în hrana pentru animale, laboratorul european de referință desfășoară activități suplimentare privind poluanții organici persistenți halogenați din hrana pentru animale și din alimente, pentru a ajuta laboratoarele să dezvolte o astfel de capacitate. Deși este necesar ca această activitate să permită adoptarea în viitor a unor recomandări suplimentare vizând PFAS în hrana pentru animale odată ce există o capacitate analitică suficientă în rândul laboratoarelor, între timp este necesar ca statele membre ale căror laboratoare sunt deja în măsură să analizeze PFAS în hrana pentru animale să fie recomandate să facă deja aceste analize, iar în statele membre care nu dispun încă de capacitatea analitică necesară este necesar ca laboratoarele să valideze deja metode analitice vizând PFAS din hrana pentru animale.

(9)

Pentru a asigura faptul că eșantioanele sunt reprezentative pentru lotul eșantionat este necesar să fie urmate procedurile de eșantionare prevăzute în anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/1428 al Comisiei (5) care stabilește metodele de eșantionare și metodele de analiză pentru controlul substanțelor perfluoroalchilate din anumite alimente,

1.

Este necesar ca statele membre să efectueze teste vizând prezența în alimente a următoarelor PFAS:

Dacă este posibil, este necesar ca statele membre să efectueze și teste vizând prezența compușilor care sunt similari cu PFOS, PFOA, PFNA și PFHxS, dar care au un lanț alchil diferit și care au o incidență relevantă în alimente, în apa potabilă și/sau în serul uman, cum ar fi:

Este necesar ca statele membre să ia în considerare și efectuarea de teste vizând prezența în alimente a PFAS emergente, cum ar fi:

2.

Este necesar ca datele să fie colectate pentru următoarea gamă de tipuri de producție sau de caracteristici ale produselor:

Se analizează numai partea comestibilă a produselor alimentare. Este necesar ca fructele, legumele, rădăcinile și tuberculii cu conținut de amidon să fie spălate înainte de eșantionare, asigurându-se, în același timp, că nu se introduc contaminări suplimentare cu PFAS prin apa de spălare. Este necesar ca alimentele destinate sugarilor și copiilor cu vârstă mică să fie analizate în stare uscată sau lichidă, astfel cum sunt comercializate.

Este necesar să fie colectate date pentru alimentele produse în regiuni nepoluate, dar pot fi raportate și date privind alimentele provenite din regiuni poluate, cu condiția ca acest aspect să fie indicat în mod clar la momentul raportării datelor către autoritate.

3.

4.

5.

6.

Statele membre care utilizează metode care nu pot atinge aceste limite de cuantificare pot transmite rezultatele obținute prin metode cu limite de cuantificare mai mari. Cu toate acestea, este necesar ca statele membre respective să ia măsurile necesare pentru a atinge limitele-țintă de cuantificare cât mai rapid posibil.

7.

8.