EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32021R2115

Regulamentul (UE) 2021/2115 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 decembrie 2021 de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice care urmează a fi elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune (planurile strategice PAC) și finanțate de Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 și (UE) nr. 1307/2013

PE/64/2021/REV/1

JO L 435, 6.12.2021, p. 1–186 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, GA, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

Legal status of the document In force: This act has been changed. Current consolidated version: 01/01/2024

ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2021/2115/oj

6.12.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 435/1


REGULAMENTUL (UE) 2021/2115 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 2 decembrie 2021

de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice care urmează a fi elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune (planurile strategice PAC) și finanțate de Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 și (UE) nr. 1307/2013

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 42 și articolul 43 alineatul (2),

având în vedere Actul de aderare din 1979, în special punctul 6 din Protocolul nr. 4 privind bumbacul anexat la acesta,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Curții de Conturi (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (3),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (4),

întrucât:

(1)

Comunicarea Comisiei din 29 noiembrie 2017 intitulată „Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii” prezintă provocările, obiectivele și orientările viitoarei politici agricole comune (PAC) ulterior anului 2020. Respectivele obiective includ orientarea PAC mai mult către obținerea de rezultate și către piață, stimularea modernizării și a durabilității, inclusiv a durabilității economice, sociale, de mediu și climatice a zonelor agricole, forestiere și rurale, precum și contribuția la reducerea sarcinii administrative a beneficiarilor legate de legislația Uniunii.

(2)

Pentru a aborda dimensiunea globală și implicațiile PAC, Comisia ar trebui să asigure coerența cu politicile și instrumentele externe ale Uniunii, în special în domeniul cooperării pentru dezvoltare și al comerțului. Angajamentul Uniunii în ceea ce privește coerența politicilor în favoarea dezvoltării necesită luarea în considerare a obiectivelor și principiilor de dezvoltare în elaborarea politicilor.

(3)

Întrucât PAC trebuie să asigure răspunsuri mai eficace la provocări și oportunități pe măsură ce acestea se manifestă la nivel internațional, la nivelul Uniunii, la nivel național, la nivel regional, la nivel local și la nivelul fermelor, este necesar să se raționalizeze guvernanța PAC și să se îmbunătățească performanța acesteia în materie de îndeplinire a obiectivelor Uniunii, precum și să se reducă în mod semnificativ sarcina administrativă. PAC ar trebui să se bazeze pe obținerea performanței (denumit în continuare „modelul de performanță”). Prin urmare, Uniunea ar trebui să stabilească parametrii de bază ai politicii, cum ar fi obiectivele PAC și cerințele de bază ale acesteia, iar statele membre ar trebui să dețină o responsabilitate mai mare în privința modului în care îndeplinesc obiectivele și ating țintele. Subsidiaritatea sporită face posibilă luarea în considerare în mai mare măsură a condițiilor și nevoilor locale, precum și a naturii specifice a activității agricole, care rezultă din structura socială a agriculturii și din disparitățile structurale și naturale dintre diferitele regiuni agricole, prin personalizarea sprijinului în scopul maximizării contribuției la îndeplinirea obiectivelor Uniunii.

(4)

Prezentului regulament i se aplică normele financiare orizontale adoptate de Parlamentul European și de Consiliu în temeiul articolului 322 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Respectivele norme sunt prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (5) (denumit în continuare „Regulamentul financiar”) și prevăd în special procedura de stabilire și execuție a bugetului prin granturi, achiziții publice, premii sau gestiune indirectă și prevăd verificarea responsabilităților actorilor financiari. Normele adoptate în temeiul articolului 322 din TFUE includ, de asemenea, un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii.

(5)

Normele privind măsurile care leagă eficacitatea fondurilor Uniunii de buna guvernanță economică, privind dezvoltarea teritorială și privind vizibilitatea sprijinului din fondurile Uniunii prevăzute în Regulamentul (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului (6) ar trebui să se aplice, de asemenea, sprijinului pentru dezvoltare rurală acordat în temeiul prezentului regulament, pentru a se asigura coerența cu fondurile în cauză ale Uniunii în legătură cu aspectele respective.

(6)

Sinergiile dintre FEADR și Orizont Europa, instituit prin Regulamentul (UE) 2021/695 al Parlamentului European și al Consiliului (7), ar trebui să încurajeze FEADR să utilizeze la maximum rezultatele cercetării și inovării, în special pe cele care derivă din proiectele finanțate prin intermediul Orizont Europa și al Parteneriatului european pentru inovare privind productivitatea și durabilitatea agriculturii (PEI), generând inovații în sectorul agricol și în zonele rurale.

(7)

Având în vedere importanța combaterii declinului dramatic al biodiversității, sprijinul în temeiul prezentului regulament ar trebui să contribuie la integrarea acțiunilor în materie de biodiversitate în politicile Uniunii și la realizarea obiectivului general ambițios de a aloca pentru obiectivele în materie de biodiversitate 7,5 % din cheltuielile anuale din cadrul financiar multianual (CFM) în 2024 și 10 % din cheltuielile anuale din CFM în 2026 și 2027.

(8)

Statele membre ar trebui să aibă flexibilitatea de a specifica anumite definiții și condiții în propriile planuri strategice PAC. Totuși, în vederea asigurării unor condiții de concurență echitabile comune, trebuie instituit un anumit cadru la nivelul Uniunii care să conțină elementele comune necesare ce trebuie incluse în definițiile și condițiile respective (denumite în continuare „definițiile-cadru”).

(9)

Pentru a consolida rolul agriculturii în furnizarea de bunuri publice, este necesar să se stabilească o definiție-cadru adecvată pentru „activitatea agricolă”. În plus, pentru a se asigura faptul că Uniunea își poate îndeplini obligațiile internaționale referitoare la sprijinul intern, prevăzute în Acordul OMC privind agricultura, în special obligația ca sprijinul de bază pentru venit în scopul sustenabilității și tipurile de intervenții conexe să fie notificate în continuare ca sprijin din categoria „cutie verde”, ale cărui efecte asupra producției sau de denaturare a comerțului sunt nule sau cel mult minime, definiția-cadru a „activității agricole” ar trebui să cuprindă atât producția de produse agricole, cât și menținerea suprafețelor agricole, lăsând fermierilor posibilitatea să aleagă între cele două tipuri de activități. În scopul adaptării la condițiile locale, statele membre ar trebui să prevadă definiția exactă a „activității agricole” și condițiile relevante în propriile planuri strategice PAC.

(10)

Pentru a nu se pierde elemente esențiale pentru întreaga Uniune, care asigură comparabilitatea între deciziile statelor membre, ar trebui stabilită o definiție-cadru pentru „suprafața agricolă”, care să nu limiteze totuși statele membre în îndeplinirea obiectivelor Uniunii. Definițiile-cadru conexe pentru „teren arabil”, „culturi permanente” și „pajiște permanentă” ar trebui stabilite în linii mari, pentru a permite statelor membre să elaboreze definiții mai detaliate în conformitate cu propriile condiții locale.

(11)

Definiția-cadru pentru „teren arabil” ar trebui formulată în așa fel încât să permită statelor membre să cuprindă forme de producție diferite și să impună includerea suprafețelor de terenuri lăsate în pârloagă pentru a se asigura natura decuplată a intervențiilor.

(12)

Definiția-cadru pentru „culturi permanente” ar trebui să includă atât suprafețele utilizate efectiv pentru producție, cât și cele care nu sunt utilizate în acest scop, precum și pepinierele și speciile forestiere cu ciclu de producție scurt, care urmează a fi definite de statele membre.

(13)

Definiția-cadru pentru „pajiște permanentă” ar trebui formulată în așa fel încât, în cazurile în care iarba și alte plante furajere erbacee rămân predominante, să nu excludă alte specii care sunt bune pentru pășunat. În plus, ar trebui să le permită statelor membre să specifice criterii suplimentare și să le dea posibilitatea să includă alte specii decât iarba sau alte plante furajere erbacee care pot produce hrană pentru animale, indiferent dacă sunt sau nu utilizate pentru producția efectivă. Printre acestea s-ar putea număra specii de plante ale căror părți, cum ar fi frunzele, florile, tulpinile sau fructele, pot fi consumate direct sau atunci când cad pe pământ. Statele membre ar trebui, de asemenea, să poată decide să limiteze terenurile cu zone de pășunat în care iarba și alte plante furajere erbacee nu sunt predominante sau sunt absente, inclusiv să limiteze respectivele terenuri la terenurile utilizate în conformitate cu practicile locale consacrate.

(14)

Ar trebui să se asigure faptul că statele membre includ în definițiile-cadru pentru „suprafața agricolă” sistemele agrosilvice, care constau în cultivarea de arbori pe parcele agricole pe care se desfășoară activități agricole în vederea îmbunătățirii utilizării durabile a terenurilor.

(15)

Pentru a se garanta securitatea juridică a faptului că sprijinul este plătit pentru o suprafață agricolă care se află la dispoziția fermierului și pe care se desfășoară o activitate agricolă, ar trebui prevăzută o definiție-cadru a „hectarului eligibil” cu elementele esențiale. În special, statele membre ar trebui să stabilească condițiile pe baza cărora să se determine dacă terenul se află la dispoziția fermierului. Având în vedere probabilitatea utilizării ocazionale și temporare a terenului agricol pentru o activitate care nu este strict agricolă și dat fiind potențialul anumitor activități neagricole de a contribui la diversificarea veniturilor exploatațiilor agricole, statele membre ar trebui să stabilească condiții adecvate pentru includerea la categoria „hectare eligibile” a suprafețelor care sunt utilizate și pentru activități neagricole.

(16)

Având în vedere nivelul ridicat de ambiție în materie de mediu al PAC, suprafața eligibilă nu ar trebui să fie redusă ca urmare a punerii în aplicare a anumitor norme privind condiționalitatea și a schemelor pentru climă, mediu și bunăstarea animalelor (denumite în continuare „eco-scheme”) în cadrul plăților directe. Suprafețele agricole nu ar trebui să devină neeligibile pentru plăți directe în cazul cultivării în scopul obținerii de produse neagricole, și anume în cazul cultivării în sistem de paludicultură în cadrul schemelor Uniunii sau al schemelor naționale care contribuie la îndeplinirea unuia sau a mai multor obiective ale Uniunii legate de mediu sau de climă. În plus, suprafețele agricole ar trebui să rămână eligibile pentru plăți directe atunci când fac obiectul anumitor cerințe ale Uniunii referitoare la protecția mediului sau sunt împădurite în cadrul măsurilor de dezvoltare rurală, inclusiv suprafețele împădurite în cadrul schemelor naționale conforme sau suprafețele care fac obiectul anumitor angajamente de scoatere temporară din circuitul agricol.

(17)

De asemenea, ținând seama de nevoia de simplificare, statelor membre ar trebui să li se permită să decidă ca elementele de peisaj care nu împiedică în mod semnificativ desfășurarea activității agricole pe o parcelă să facă parte în continuare din suprafața eligibilă. La calcularea suprafeței eligibile de pajiști permanente, deducând suprafețele ocupate de elemente neeligibile, statelor membre ar trebui să li se permită să aplice o metodologie simplificată.

(18)

În ceea ce privește suprafețele utilizate pentru producția de cânepă, în vederea protejării sănătății publice și pentru a se asigura consecvența cu alte reglementări legislative, utilizarea soiurilor de semințe de cânepă cu un conținut de tetrahidrocanabinol mai mic de 0,3 % ar trebui cuprinsă în definiția „hectarului eligibil”.

(19)

Pentru ca performanța PAC să fie și mai bună, sprijinul pentru venit ar trebui să fie direcționat spre fermierii activi. Pentru a se asigura o abordare comună la nivelul Uniunii, ar trebui prevăzută o definiție-cadru a „fermierului activ” care să conțină elementele esențiale. Statele membre ar trebui să stabilească în propriile planuri strategice PAC, pe baza unor criterii obiective, care fermieri sunt considerați fermieri activi. Pentru a se reduce sarcina administrativă, statelor membre ar trebui să li se permită să acorde plăți directe fermierilor mai mici care contribuie, la rândul lor, la vitalitatea zonelor rurale și să stabilească o listă negativă a activităților neagricole în comparație cu care activitățile agricole sunt în general marginale. Lista negativă nu ar trebui să fie singurul mod în care este stabilită definiția, ci ar trebui utilizată ca instrument complementar care să ajute la identificarea unor astfel de activități neagricole, fără a aduce atingere faptului că persoanele în cauză trebuie să dovedească îndeplinirea criteriilor pentru încadrarea în definiția „fermierului activ”. În vederea garantării unor venituri mai bune, a consolidării structurii socioeconomice a zonelor rurale sau a urmăririi unor obiective conexe, definiția „fermierului activ” nu ar trebui să împiedice acordarea de sprijin fermierilor care desfășoară mai multe activități sau a fermierilor cu fracțiune de normă care, pe lângă activitățile agricole, sunt implicați și în activități neagricole.

(20)

Pentru a se asigura consecvența între tipurile de intervenții sub formă de plăți directe și tipurile de intervenții pentru dezvoltarea rurală atunci când obiectivul vizat este reînnoirea generațională, ar trebui stabilită la nivelul Uniunii o definiție-cadru a „tânărului fermier” care să conțină elementele esențiale.

(21)

Pentru a se asigura consecvența între tipurile de intervenții sub formă de plăți directe și tipurile de intervenții pentru dezvoltarea rurală atunci când obiectivul vizat este facilitarea dezvoltării întreprinderilor din zonele rurale, ar trebui stabilită la nivelul Uniunii o definiție-cadru a „noului fermier”, care să conțină elemente comune.

(22)

Pentru a da substanță obiectivelor PAC stabilite la articolul 39 din TFUE, precum și pentru a garanta că Uniunea face față în mod corespunzător celor mai recente provocări cu care se confruntă, este oportun să se prevadă o serie de obiective generale care să reflecte orientările prezentate în comunicarea privind „Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii”. De asemenea, la nivelul Uniunii ar trebui stabilit un set de obiective specifice care să fie urmărite de statele membre prin intermediul planurilor lor strategice PAC, ținând seama de faptul că în statele membre agricultura reprezintă un sector strâns legat de economie în ansamblu. Obiectivele specifice respective ar trebui nu doar să stabilească un echilibru între dimensiunile dezvoltării durabile, potrivit evaluării impactului, ci și să transpună obiectivele generale ale PAC în priorități mai concrete și să țină seama de legislația relevantă a Uniunii, în special în ceea ce privește clima, energia și mediul.

(23)

O PAC mai inteligentă, modernizată și mai durabilă trebuie să fie deschisă față de cercetare și inovare, pentru a reflecta caracterul multifuncțional al sistemelor agricole, forestiere și alimentare ale Uniunii, investind în dezvoltarea tehnologică și în digitalizare și îmbunătățind totodată adoptarea și implementarea efectivă a tehnologiilor, în special a tehnologiilor digitale, precum și accesul la cunoștințe imparțiale, temeinice, relevante și noi și intensificarea schimbului de astfel de cunoștințe.

(24)

Uniunea trebuie să promoveze un sector agricol modern, competitiv, rezilient și diversificat, care să beneficieze de pe urma unei producții de înaltă calitate și a unei utilizării eficiente a resurselor și care să asigure securitatea alimentară pe termen lung ca parte a unui sector agroalimentar competitiv și productiv, protejând, în același timp, modelul fermei de familie.

(25)

Pentru a sprijini obținerea de venituri viabile de către ferme și reziliența sectorului agricol din întreaga Uniune în vederea sporirii securității alimentare pe termen lung, este necesar să se îmbunătățească poziția fermierilor în lanțul valoric, în special prin încurajarea formelor de cooperare care îi implică pe fermieri și sunt în beneficiul acestora, precum și prin promovarea lanțurilor scurte de aprovizionare și prin îmbunătățirea transparenței pieței.

(26)

Este necesar ca Uniunea să îmbunătățească răspunsul la exigențele societale referitoare la hrană și sănătate, inclusiv în ceea ce privește alimentele de înaltă calitate, sigure și hrănitoare produse într-un mod durabil. Pentru a progresa în această direcție, este necesară promovarea de practici agricole durabile specifice, cum ar fi agricultura ecologică, gestionarea integrată a dăunătorilor, agroecologia, agrosilvicultura sau agricultura de precizie. În mod similar, ar trebui stimulate, de asemenea, acțiuni de promovare a unor niveluri mai ridicate de bunăstare a animalelor și inițiative de combatere a rezistenței la antimicrobiene.

(27)

Modelul de performanță nu ar trebui să conducă la o situație în care să existe 27 de politici agricole naționale diferite, punând astfel în pericol caracterul comun al PAC și piața internă. Acesta ar trebui, totuși, să le permită statelor membre un anumit grad de flexibilitate într-un cadru de reglementare comun solid. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să stabilească obiectivele Uniunii și să definească tipurile de intervenții, precum și cerințele comune ale Uniunii aplicabile statelor membre, asigurând astfel caracterul comun al PAC. Statele membre, beneficiind de un nivel sporit de flexibilitate, ar trebui să fie responsabile de transpunerea acestui cadru de reglementare al Uniunii în mecanisme de sprijin aplicabile beneficiarilor. În acest context, statele membre ar trebui să acționeze în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și cu principiile generale ale dreptului Uniunii și să se asigure că, într-adevăr, cadrul juridic pentru acordarea sprijinului din partea Uniunii către beneficiari se bazează pe planurile strategice PAC ale statelor membre și este în conformitate cu principiile și cerințele prevăzute în prezentul regulament și în Regulamentul (UE) 2021/2116 al Parlamentului European și al Consiliului (8). Ele ar trebui, totodată, să își pună în aplicare planurile strategice PAC așa cum au fost aprobate de Comisie.

(28)

Pentru a promova un sector agricol inteligent și rezilient, plățile directe constituie în continuare o parte esențială a garantării unui sprijin acordat fermierilor pentru un venit echitabil. De asemenea, investițiile în restructurarea, modernizarea, inovarea și diversificarea fermelor și în adoptarea unor noi practici și tehnologii sunt necesare pentru îmbunătățirea atractivității pieței pentru fermieri.

(29)

În contextul unei mai puternice orientări spre piață a PAC, prezentată în comunicarea privind „Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii”, expunerea la piață, schimbările climatice și frecvența și gravitatea fenomenelor meteorologice extreme aferente acestora, precum și crizele sanitare și fitosanitare pot genera riscuri legate de volatilitatea prețurilor și de presiunile tot mai mari asupra veniturilor, în special ale producătorilor primari. Astfel, deși fermierii sunt cei care poartă responsabilitatea finală a elaborării propriilor strategii și a îmbunătățirii rezilienței în cadrul propriilor ferme, ar trebui să se instituie un cadru robust care să garanteze gestionarea adecvată a riscurilor.

(30)

Sprijinirea și îmbunătățirea protecției mediului și a combaterii schimbărilor climatice și contribuția la îndeplinirea obiectivelor Uniunii în materie de mediu și de climă constituie o prioritate extrem de importantă pentru viitorul agriculturii și silviculturii din Uniune. PAC ar trebui să joace un rol atât în reducerea impactului negativ asupra mediului și climei, inclusiv asupra biodiversității, cât și în sporirea furnizării de bunuri publice de mediu – pe toate tipurile de terenuri agricole și forestiere (inclusiv zonele cu valoare naturală ridicată) și în zonele rurale în ansamblu. Așadar, structura PAC ar trebui să reflecte un nivel de ambiție mai ridicat în privința respectivelor obiective. Aceasta ar trebui să includă elemente care sprijină sau, într-o formă sau alta, stimulează o gamă largă de acțiuni în vederea atingerii obiectivelor în agricultură, producția de alimente, silvicultură și zonele rurale în ansamblu.

(31)

Combinația optimă de tipuri de acțiuni pentru abordarea respectivelor obiective va varia de la un stat membru la altul. Concomitent cu necesitatea de a intensifica eforturile de adaptare la schimbările climatice, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și creșterea capacității de sechestrare a carbonului sunt în egală măsură importante pentru atenuarea schimbărilor climatice. Producția și utilizarea energiei sprijinite prin PAC ar trebui să vizeze energia care prezintă în mod clar caracteristicile durabilității, inclusiv în ceea ce privește gazele cu efect de seră. În ceea ce privește gestionarea resurselor naturale, reducerea dependenței de substanțe chimice precum îngrășămintele artificiale și pesticidele ar putea fi deosebit de utilă, inclusiv pentru protejarea biodiversității, în condițiile în care în multe părți ale Uniunii devine urgentă nevoia reducerii dependenței de pesticide și a unor măsuri de stopare și inversare a declinului populațiilor de polenizatori.

(32)

Deoarece multe zone rurale din Uniune suferă din cauza unor probleme structurale cum ar fi lipsa oportunităților de angajare atractive, lipsa de personal calificat și investițiile insuficiente în bandă largă și în conectivitate, infrastructuri digitale și de altă natură și servicii esențiale, precum și din cauza exodului tinerilor, este fundamentală consolidarea structurii socioeconomice a zonelor respective, în conformitate cu Declarația de la Cork 2.0 „O viață mai bună în zonele rurale”, în special prin crearea de locuri de muncă și reînnoirea generațională, aducând în zonele rurale locurile de muncă și creșterea economică dorite de Comisie, promovând incluziunea socială, sprijinul acordat tinerilor, reînnoirea generațională și dezvoltarea de „sate inteligente” în mediul rural al întregii Europe și contribuind la atenuarea depopulării.

(33)

Egalitatea între femei și bărbați este un principiu fundamental al Uniunii, iar integrarea perspectivei de gen este un instrument important pentru includerea acestui principiu în PAC. Prin urmare, ar trebui să se pună un accent deosebit pe promovarea participării femeilor la dezvoltarea socioeconomică a zonelor rurale, cu acordarea unei atenții speciale agriculturii, sprijinind rolul-cheie al femeilor. Statele membre ar trebui să aibă obligația de a evalua situația femeilor în agricultură și de a aborda provocările în propriile planuri strategice PAC. Principiul egalității de gen ar trebui să facă parte integrantă din pregătirea, punerea în aplicare și evaluarea intervențiilor PAC. De asemenea, statele membre ar trebui să își consolideze capacitatea în ceea ce privește integrarea dimensiunii de gen și colectarea de date defalcate pe genuri.

(34)

În vederea stabilizării și diversificării economiei rurale, ar trebui sprijinite dezvoltarea, crearea și menținerea întreprinderilor neagricole. Astfel cum se indică în comunicarea privind „Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii”, noile lanțuri valorice rurale, cum ar fi energia din surse regenerabile, bioeconomia emergentă, economia circulară și ecoturismul, pot oferi zonelor rurale un bun potențial pentru creștere și locuri de muncă, conservând totodată resursele naturale. În acest context, instrumentele financiare și utilizarea garanției UE din cadrul InvestEU, instituit prin Regulamentul (UE) 2021/523 al Parlamentului European și al Consiliului (9), pot avea un rol crucial în asigurarea accesului la finanțare și în stimularea capacității de creștere a fermelor și întreprinderilor. Există potențial pentru ocuparea forței de muncă în zonele rurale pentru resortisanții țărilor terțe cu drept de ședere legală, ceea ce ar promova integrarea lor socială și economică, în special în cadrul strategiilor de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității.

(35)

PAC ar trebui să asigure în continuare securitatea alimentară, care ar trebui înțeleasă ca însemnând acces permanent la alimente suficiente, sigure și hrănitoare. Mai mult, PAC ar trebui să contribuie la îmbunătățirea răspunsului dat de agricultura Uniunii noilor exigențe societale referitoare la hrană și la sănătate, inclusiv la producția agricolă durabilă, la o alimentație mai sănătoasă, la bunăstarea animalelor și la reducerea deșeurilor alimentare. PAC ar trebui să promoveze în continuare producția cu caracteristici specifice și valoroase, ajutând fermierii să-și ajusteze proactiv producția în funcție de semnalele de pe piață și de exigențele consumatorilor.

(36)

Având în vedere amploarea reformei necesare pentru îndeplinirea obiectivelor avute în vedere și pentru a se răspunde preocupărilor exprimate, este oportun să se prevadă un nou cadru juridic, într-un singur regulament, care să cuprindă sprijinul din partea Uniunii finanțat prin Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și care să înlocuiască măsurile prevăzute în prezent în Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (10) și în Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (11).

(37)

Prezentul regulament ar trebui să prevadă norme care să se aplice sprijinului din partea Uniunii finanțat prin FEGA și prin FEADR și acordat sub forma unor tipuri de intervenții specificate în planuri strategice PAC elaborate de statele membre și aprobate de Comisie.

(38)

Pentru a se asigura faptul că Uniunea își poate îndeplini obligațiile internaționale referitoare la sprijinul intern, prevăzute în Acordul OMC privind agricultura, anumite tipuri de intervenții prevăzute în prezentul regulament ar trebui să fie notificate în continuare ca sprijin din categoria „cutie verde”, ale cărui efecte asupra producției sau de denaturare a comerțului sunt nule sau cel mult minime, sau să fie notificate ca sprijin din categoria „cutie albastră” în cadrul programelor de limitare a producției, fiind astfel exceptate de la angajamentele de reducere. Deși dispozițiile din prezentul regulament referitoare la astfel de tipuri de intervenții sunt deja în conformitate cu cerințele „cutiei verzi” prevăzute în anexa 2 la Acordul OMC privind agricultura sau cu cerințele „cutiei albastre” prevăzute la articolul 6.5 din acordul menționat, ar trebui să se garanteze că intervențiile planificate de statele membre în planurile lor strategice PAC pentru aceste tipuri de intervenții îndeplinesc în continuare cerințele respective. În special, plata specifică pentru cultura de bumbac efectuată în temeiul prezentului regulament ar trebui concepută în continuare astfel încât să respecte dispozițiile „cutiei albastre”.

(39)

Ar trebui asigurată conformitatea intervențiilor, inclusiv a sprijinului cuplat pentru venit, cu angajamentele internaționale ale Uniunii. Acestea includ cerințele Memorandumului de înțelegere dintre Comunitatea Economică Europeană și Statele Unite ale Americii privind semințele oleaginoase în cadrul GATT (12), astfel cum sunt aplicabile ca urmare a modificărilor la nivelul suprafeței de bază separate pentru plantele oleaginoase a Uniunii survenite în urma schimbării alcătuirii Uniunii.

(40)

Informațiile privind performanța PAC și evaluarea acesteia pe baza punerii în aplicare a planurilor strategice PAC vor fi luate în considerare în evaluările periodice ale coerenței politicilor în favoarea dezvoltării durabile, stabilite pe baza Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă, realizate de Comisie.

(41)

Având ca bază sistemul precedent al ecocondiționalității implementat până în 2022, sistemul noii condiționalități leagă primirea integrală a sprijinului PAC de respectarea de către fermieri și de către alți beneficiari a standardelor de bază referitoare la mediu, schimbările climatice, sănătatea publică, sănătatea plantelor și bunăstarea animalelor. Standardele de bază cuprind, într-o formă simplificată, o listă de cerințe legale în materie de gestionare (SMR) și standarde privind bunele condiții agricole și de mediu ale terenurilor (standarde GAEC). Respectivele standarde de bază ar trebui să țină seama într-o mai mare măsură de provocările legate de mediu și de climă și de noua componentă de mediu a arhitecturii PAC, atingând astfel nivelul superior de ambiție în ceea ce privește mediul și clima prevăzut de Comisie în comunicarea sa privind „Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii” și în CFM pentru perioada 2021-2027, stabilit prin Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093 al Consiliului (13).

(42)

Condiționalitatea are menirea de a contribui la dezvoltarea unei agriculturi durabile, printr-o sensibilizare mai puternică a beneficiarilor în legătură cu necesitatea respectării standardelor de bază. De asemenea, condiționalitatea vizează ca PAC să devină mai compatibilă cu așteptările societății, prin îmbunătățirea coerenței dintre PAC și obiectivele privind mediul, sănătatea publică, sănătatea plantelor și bunăstarea animalelor. Condiționalitatea ar trebui să fie o parte integrantă a componentei de mediu a arhitecturii PAC, ca element al nivelului de bază pe care se sprijină angajamente mai ambițioase în materie de mediu și de climă, și ar trebui aplicată în mod exhaustiv în întreaga Uniune. Statele membre ar trebui să se asigure că se aplică sancțiuni proporționale, eficace și disuasive în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/2116 fermierilor și altor beneficiari care nu îndeplinesc cerințele respective.

(43)

Cadrul standardelor GAEC este menit să contribuie la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea, să abordeze provocările legate de apă, protejarea și calitatea solului, precum și protejarea și calitatea biodiversității. Cadrul trebuie îmbunătățit pentru a ține seama în special de practicile prevăzute pentru perioada de până în anul 2022 în cadrul înverzirii plăților directe, de atenuarea schimbărilor climatice și de necesitatea îmbunătățirii sustenabilității fermelor, precum și de contribuția acestora la biodiversitate. Este recunoscut faptul că fiecare standard GAEC contribuie la îndeplinirea mai multor obiective. Pentru a implementa acest cadru, statele membre ar trebui să instituie câte un standard național pentru fiecare dintre standardele stabilite la nivelul Uniunii, ținând seama de caracteristicile specifice ale zonei respective, inclusiv condițiile pedologice și climatice, de condițiile agricole existente, de practicile agricole, de dimensiunile și structurile fermelor, de utilizarea terenurilor și de specificul regiunilor ultraperiferice. Statele membre ar trebui să poată stabili alte standarde la nivel național în ceea ce privește obiectivele principale ale standardelor GAEC pentru a îmbunătăți performanța în materie de mediu și de climă a cadrului de standarde GAEC. Având în vedere practicile existente în cadrul sistemului de agricultură ecologică, nu ar trebui aplicată nicio cerință suplimentară fermierilor care practică sistemul de agricultură ecologică în ceea ce privește rotația culturilor. În plus, în ceea ce privește standardele privind rotația culturilor și ponderea minimă a terenurilor arabile pentru biodiversitate, statele membre ar trebui să poată lua în considerare anumite excepții pentru a evita o sarcină excesivă asupra fermelor mai mici sau pentru a exclude anumite ferme care îndeplinesc deja obiectivul standardelor GAEC deoarece sunt acoperite într-o măsură semnificativă de pajiști, de terenuri lăsate în pârloagă sau de culturi de leguminoase. Ar trebui să se prevadă, de asemenea, o excepție în ceea ce privește cerința în materie de biodiversitate privind ponderea minimă a terenurilor arabile în cazul statelor membre a căror suprafață este predominant împădurită.

(44)

SMR trebuie să fie implementate pe deplin de statele membre pentru a deveni operaționale la nivel de fermă și pentru a se asigura aplicarea unui tratament egal fermierilor. Pentru a se asigura consecvența normelor privind condiționalitatea din punctul de vedere al sporirii durabilității politicii, SMR ar trebui să includă principalele acte din legislația Uniunii referitoare la mediu, sănătatea publică, sănătatea plantelor și bunăstarea animalelor, astfel cum au fost puse în aplicare la nivel național, care prevăd obligații precise pentru fermierii individuali și alți beneficiari, inclusiv obligații în temeiul Directivei 92/43/CEE a Consiliului (14) și al Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului (15) sau al Directivei 91/676/CEE a Consiliului (16). Pentru a se da curs declarației comune emise de Parlamentul European și de Consiliu anexate la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (17), dispozițiile relevante din Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (18) și din Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului (19) ar trebui să fie incluse ca SMR în domeniul de aplicare al condiționalității, iar lista standardelor GAEC ar trebui să fie adaptată în consecință.

(45)

Pentru a contribui la dezvoltarea unei agriculturi durabile din punct de vedere social printr-o mai bună conștientizare de către beneficiarii sprijinului PAC a standardelor sociale și de ocupare a forței de muncă, ar trebui introdus un nou mecanism care să integreze preocupările de ordin social.

(46)

Un astfel de mecanism ar trebui să coreleze primirea integrală a plăților directe din cadrul PAC, precum și a plăților pentru angajamentele în materie de mediu și de climă și alte angajamente în materie de gestionare, a plăților pentru constrângeri naturale sau alte constrângeri specifice anumitor zone și a plăților pentru dezavantaje specifice anumitor zone, generate de anumite cerințe obligatorii, cu respectarea de către fermieri și alți beneficiari a standardelor de bază privind condițiile de muncă și de încadrare în muncă pentru lucrătorii agricoli și securitatea și sănătatea în muncă, în special a anumitor standarde în temeiul Directivei 89/391/CEE a Consiliului (20) și al Directivelor 2009/104/CE (21) și (UE) 2019/1152 (22) ale Parlamentului European și ale Consiliului. Până în 2025, Comisia ar trebui să evalueze fezabilitatea includerii articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (23) și, dacă este cazul, ar trebui să propună acte legislative în acest scop.

(47)

Statele membre ar trebui să se asigure că se aplică sancțiuni proporționale, eficace și disuasive în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/2116 fermierilor și altor beneficiari care nu îndeplinesc standardele respective. Datorită principiului independenței justiției, nu este posibil să se impună sistemelor judiciare cerințe specifice privind modul în care sunt pronunțate hotărârile și condamnările, altele decât cele prevăzute de legislația pe care se bazează hotărârile și condamnările respective.

(48)

La instituirea mecanismului de condiționalitate socială, pentru a respecta dreptul statelor membre de a defini principiile fundamentale ale sistemelor lor sociale și de muncă, ar trebui să se țină seama în mod corespunzător de diferitele cadre naționale. Prin urmare, ar trebui luată în considerare preferința statului membru în materie de metode de asigurare a respectării legislației, de negociere colectivă și de rolul partenerilor sociali, inclusiv, după caz, în cadrul punerii în aplicare a directivelor în domeniul social și al ocupării forței de muncă. Ar trebui să fie respectate modelele naționale ale pieței forței de muncă și autonomia partenerilor sociali. Prezentul regulament nu ar trebui să impună nicio obligație partenerilor sociali sau statelor membre în ceea ce privește asigurarea respectării legislației sau controalele în domenii care, în conformitate cu modelele naționale ale pieței forței de muncă, țin de responsabilitatea partenerilor sociali.

(49)

Din cauza complexității instituirii unor sisteme la nivel național care să respecte autonomia și specificitatea sistemelor naționale, ar trebui să li se permită statelor membre p să pună în aplicare condiționalitatea socială la o dată ulterioară, dar în orice caz nu mai târziu de 1 ianuarie 2025.

(50)

Statele membre ar trebui să se asigure că există servicii de consiliere agricolă specifice diferitelor tipuri de producții, menite a îmbunătăți gestionarea durabilă și performanța generală a exploatațiilor agricole și a întreprinderilor rurale, vizând aspectele economice, de mediu și sociale, și a identifica îmbunătățirile necesare în privința tuturor măsurilor luate la nivel de fermă prevăzute în planurile strategice PAC, inclusiv în privința digitalizării. Aceste servicii de consiliere agricolă ar trebui să îi ajute pe fermieri și pe alți beneficiari ai sprijinului PAC să devină mai conștienți în privința relației dintre gestionarea fermei și gestionarea terenurilor, pe de o parte, și anumite standarde, cerințe și informații, inclusiv referitoare la mediu și climă, pe de altă parte. Lista acestora din urmă include standarde aplicabile fermierilor și altor beneficiari ai PAC, inclusiv cooperativelor, sau necesare acestora și prevăzute în planul strategic PAC, precum și standardele aferente legislației privind apa, utilizarea durabilă a pesticidelor, gestionarea nutrienților și, totodată, inițiativele de combatere a rezistenței la antimicrobiene. De asemenea, ar trebui să se poată oferi consiliere privind gestionarea riscurilor și sprijinul pentru inovare în vederea pregătirii și punerii în aplicare a proiectelor grupurilor operaționale emergente din cadrul PEI, obținându-se și punându-se în practică totodată idei inovatoare de la nivel local. Pentru a spori calitatea și eficacitatea consilierii, statele membre ar trebui să integreze toți consilierii publici și privați și rețelele de consiliere în sistemele de cunoștințe și inovare în agricultură (AKIS), în scopul furnizării de informații tehnologice și științifice la zi obținute prin cercetare și inovare.

(51)

Pentru a sprijini atât performanța agronomică, cât și performanța de mediu a fermelor, informațiile privind gestionarea nutrienților, cu accent pe azot și fosfat, nutrienții care, din punctul de vedere al mediului, pot reprezenta provocări specifice și, prin urmare, merită o atenție deosebită, ar trebui furnizate cu ajutorul unui instrument electronic specific pentru sustenabilitatea fermelor pus la dispoziția fermierilor individuali de către statele membre. Instrumentul pentru sustenabilitatea fermelor ar trebui să ofere sprijin pentru luarea deciziilor în cadrul fermelor. Pentru a se asigura condiții de concurență echitabile în rândul fermierilor și în întreaga Uniune, Comisia ar trebui să poată oferi statelor membre sprijin în ceea ce privește proiectarea instrumentului pentru sustenabilitatea fermelor.

(52)

Pentru o mai bună informare și consiliere a fermierilor cu privire la obligațiile care le revin față de lucrătorii lor în ceea ce privește dimensiunea socială a PAC, serviciile de consiliere agricolă ar trebui să informeze cu privire la cerințele privind furnizarea, în scris, a informațiilor menționate la articolul 4 din Directiva (UE) 2019/1152 și cu privire la standardele de sănătate și securitate aplicabile în cadrul fermelor.

(53)

Pentru a se asigura o distribuire mai echitabilă a sprijinului pentru venit, statelor membre ar trebui să li se permită să plafoneze sau să reducă cuantumurile plăților directe care depășesc un anumit plafon, iar rezultatul reducerii fie ar trebui utilizat pentru plăți directe decuplate și, în mod prioritar, pentru sprijinul redistributiv complementar pentru venit în scopul sustenabilității, fie ar trebui transferat spre FEADR. Pentru evitarea efectelor negative asupra ocupării forței de muncă, statelor membre ar trebui să li se permită să țină seama de forța de muncă atunci când aplică acest mecanism.

(54)

Pentru a se evita sarcina administrativă excesivă generată de gestionarea unui număr mare de plăți în cuantumuri mici și a se asigura o contribuție eficace a sprijinului la îndeplinirea obiectivelor PAC la care contribuie plățile directe, statele membre ar trebui să stabilească, în planurile lor strategice PAC, cerințe în ceea ce privește suprafața minimă sau cuantumul minim legat de sprijin pentru care se acordă plăți directe. Atunci când decid să acorde sprijin pentru venit legat de animale care se plătește per animal, statele membre ar trebui să stabilească întotdeauna un prag în ceea ce privește cuantumul minim pentru a evita penalizarea fermierilor care sunt eligibili pentru acest sprijin, dar a căror suprafață este sub prag. Având în vedere structura foarte specifică a agriculturii din insulele mici din Marea Egee, Grecia ar trebui să poată decide dacă în zona respectivă ar trebui sau nu să se aplice vreun prag minim.

(55)

Având în vedere importanța participării fermierilor la instrumentele de gestionare a riscurilor, statelor membre ar trebui să li se permită să aloce un anumit procent din plățile directe pentru a sprijini contribuțiile fermierilor la astfel de instrumente.

(56)

În vederea garantării unui nivel minim de sprijin pentru venitul agricol pentru toți fermierii activi, precum și în scopul îndeplinirii obiectivului de a se asigura un nivel de trai echitabil pentru populația agricolă prevăzut la articolul 39 alineatul (1) litera (b) din TFUE, ar trebui stabilită o plată decuplată anuală bazată pe suprafață, ca tip de intervenție numit „sprijin de bază pentru venit în scopul sustenabilității”. Pentru a se îmbunătăți direcționarea respectivului sprijin, ar trebui să fie posibilă stabilirea unor cuantumuri diferite ale plăților pe grupuri de teritorii pe baza condițiilor socioeconomice sau agronomice sau reducerea acestora luându-se în considerare alte intervenții. Pentru a evita efectele disruptive asupra veniturilor fermierilor, statelor membre ar trebui să li se permită să implementeze sprijinul de bază pentru venit în scopul sustenabilității pe baza drepturilor la plată. În cazul respectiv, valoarea drepturilor la plată de dinaintea oricărei convergențe suplimentare ar trebui să fie proporțională cu valoarea lor astfel cum a fost stabilită în cadrul schemelor de plată de bază în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1307/2013, ținând seama de plățile pentru practicile agricole benefice pentru climă și mediu. Statele membre ar trebui să realizeze, de asemenea, o convergență suplimentară pentru a continua să se îndepărteze progresiv de valorile istorice.

(57)

Când prevăd plăți directe decuplate pe baza sistemului de drepturi la plată, statele membre ar trebui să continue să gestioneze o rezervă națională sau mai multe rezerve per grup de teritorii. Aceste rezerve ar trebui utilizate, în mod prioritar, pentru tinerii fermieri și pentru noii fermieri. De asemenea, pentru a se garanta funcționarea fără probleme a sistemului, sunt necesare norme privind utilizarea și transferul drepturilor la plată.

(58)

Fermele mici rămân un element esențial al agriculturii Uniunii, deoarece au un rol vital în sprijinirea ocupării forței de muncă în mediul rural și contribuie la dezvoltarea teritorială. Pentru a se promova o distribuire mai echilibrată a sprijinului și pentru a se reduce sarcina administrativă pentru cei care beneficiază de sume mici, statele membre ar trebui să aibă opțiunea de a concepe o intervenție specifică pentru micii fermieri, care să înlocuiască celelalte intervenții sub formă de plăți directe. Pentru a se asigura o mai bună direcționare a sprijinului respectiv, ar trebui să fie posibilă o diferențiere a plății. Pentru a permite micilor fermieri să aleagă sistemul care corespunde cel mai bine nevoilor lor, participarea fermierilor la intervenție ar trebui să fie opțională.

(59)

Având în vedere nevoia recunoscută de a se promova o distribuire mai echilibrată a sprijinului către exploatațiile mici și mijlocii într-un mod vizibil și măsurabil, statele membre ar trebui să implementeze un sprijin redistributiv complementar pentru venit în scopul sustenabilității și să aloce unui astfel de sprijin cel puțin 10 % din pachetul financiar al plăților directe. Pentru a se permite o mai bună direcționare a acestui sprijin complementar și având în vedere diferențele dintre structurile fermelor din întreaga Uniune, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a prevedea cuantumuri diferite ale sprijinului complementar pentru diferite intervale de hectare, precum și de a diferenția sprijinul în funcție de nivelul regional sau de aceleași grupuri de teritorii, astfel cum se prevede în planurile lor strategice PAC, pentru sprijinul de bază pentru venit în scopul sustenabilității.

(60)

Este responsabilitatea statelor membre să asigure o distribuție specifică a plăților directe și să consolideze sprijinul pentru venit pentru cei care au cea mai mare nevoie de acesta. Diferitele instrumente disponibile pentru statele membre pot contribui în mod eficace la îndeplinirea respectivului obiectiv, inclusiv plafonarea și degresivitatea, precum și intervenții precum sprijinul redistributiv complementar pentru venit în scopul sustenabilității și plata pentru micii fermieri. Planurile strategice PAC ale statelor membre ar trebui să conțină o prezentare generală a eforturilor depuse de statele respective în acest sens. Pe baza nevoilor în ceea ce privește distribuirea mai echitabilă a plăților directe, inclusiv a nevoilor bazate pe structura specifică a fermelor, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a opta fie pentru aplicarea unei plăți redistributive obligatorii și a procentului minim corespunzător, fie pentru alte măsuri adecvate, inclusiv plata redistributivă la un procent mai mic.

(61)

Crearea și dezvoltarea de către tinerii fermieri a unor noi activități economice în sectorul agricol reprezintă o provocare din punct de vedere financiar și constituie un element de care ar trebui să se țină seama atunci când se concepe strategia de intervenție la alocarea și direcționarea plăților directe. Această dezvoltare este esențială pentru competitivitatea sectorului agricol din Uniune și, din acest motiv, statelor membre ar trebui să li se permită să instituie un sprijin complementar pentru venit pentru tinerii fermieri. Acest tip de intervenție ar trebui să le ofere tinerilor fermieri un sprijin pentru venit suplimentar, după perioada inițială de instalare. Pe baza evaluării nevoilor lor, statele membre ar trebui să poată decide cu privire la o metodă de calcul pentru plată, fie pe hectar, fie sub formă de sumă forfetară, și eventual limitată la un număr maxim de hectare. Deoarece ar trebui să acopere numai perioada inițială de activitate a întreprinderii, o astfel de plată ar trebui acordată pe o durată maximă numai după depunerea cererii de ajutor și la scurt timp după instalarea inițială. În cazul în care durata plății depășește anul 2027, statele membre ar trebui să se asigure că beneficiarilor nu li se creează așteptări juridice în ceea ce privește perioada de după anul respectiv.

(62)

PAC ar trebui să garanteze că statele membre sporesc nivelul de realizare în ceea ce privește mediul grație respectării nevoilor locale și a circumstanțelor reale ale fermierilor. În cadrul plăților directe din planurile strategice PAC, statele membre ar trebui să instituie eco-scheme voluntare pentru fermieri și care ar trebui să fie întru totul coordonate cu celelalte intervenții relevante. Acestea ar trebui să fie stabilite de statele membre ca o plată acordată fie pentru stimularea și remunerarea furnizării de bunuri publice prin intermediul practicilor agricole benefice pentru mediu și climă, fie drept compensație pentru desfășurarea respectivelor practici. În ambele cazuri, acestea ar trebui să vizeze sporirea performanței PAC în materie de mediu și de climă și ar trebui, prin urmare, să fie concepute astfel încât să depășească cerințele obligatorii prevăzute deja de sistemul condiționalității.

(63)

Pentru a asigura eficiența, eco-schemele ar trebui, în principiu, să acopere cel puțin două domenii de acțiune pentru climă, mediu, bunăstarea animalelor și combaterea rezistenței la antimicrobiene. În același scop, deși compensația ar trebui să se bazeze pe costurile suportate, pe pierderile de venit și pe costurile tranzacționale care decurg din practicile agricole angajate, ținându-se seama de obiectivele stabilite în cadrul eco-schemelor, plățile suplimentare față de sprijinul de bază pentru venit trebuie să reflecte nivelul de ambiție al practicilor angajate. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să instituie eco-scheme pentru practicile agricole desfășurate de fermieri pe suprafețe agricole, în special activități agricole, dar și anumite practici care depășesc activitățile agricole. Practicile respective pot include gestionarea îmbunătățită a pajiștilor permanente și a elementelor de peisaj, reumidificarea turbăriilor, cultivarea în sistem de paludicultură și agricultura ecologică.

(64)

Agricultura ecologică, reglementată prin Regulamentul (UE) 2018/848 al Parlamentului European și al Consiliului (24), este un sistem agricol care are potențialul de a contribui în mod semnificativ la îndeplinirea mai multor obiective specifice ale PAC, în special la îndeplinirea obiectivelor specifice în materie de mediu și de climă. Având în vedere efectele pozitive ale agriculturii ecologice asupra mediului și climei, statele membre ar trebui să poată lua în considerare, în special, agricultura ecologică atunci când instituie eco-scheme pentru practicile agricole și pot evalua, în acest context, nivelul de sprijin necesar pentru terenurile agricole gestionate în cadrul sistemului de agricultură ecologică.

(65)

Statele membre ar trebui să poată elabora eco-scheme ca „scheme de bază”, drept o condiție pentru fermieri de a-și asuma angajamente mai ambițioase în materie de mediu, climă și bunăstare a animalelor în cadrul dezvoltării rurale. Pentru a asigura simplificarea, statele membre ar trebui să poată elabora eco-scheme consolidate. Statele membre ar trebui să poată, de asemenea, să elaboreze eco-scheme pentru sprijinirea practicilor privind bunăstarea animalelor și combaterea rezistenței la antimicrobiene.

(66)

În scopul asigurării unor condiții de concurență echitabile între fermieri, ar trebui să se stabilească o alocare maximă pentru sprijinul cuplat în cadrul plăților directe care este permis să fie acordat de către statele membre pentru a îmbunătăți competitivitatea, sustenabilitatea sau calitatea anumitor sectoare și producții care sunt deosebit de importante din motive sociale, economice sau de mediu și care se confruntă cu anumite dificultăți. La conceperea acestor intervenții, statele membre ar trebui să țină seama de impactul lor potențial asupra pieței interne.

(67)

Întrucât este recunoscut pe scară largă faptul că producția de culturi proteice se confruntă cu dificultăți grave în Uniune, nu este necesar să se demonstreze astfel de dificultăți în cazul intervențiilor sub formă de sprijin cuplat pentru venit care vizează respectivele culturi. Ar trebui să li se permită statelor membre să utilizeze o parte suplimentară a plafonului lor financiar disponibil pentru plățile directe în scopul acordării unui sprijin cuplat pentru venit în mod specific pentru sprijinirea producției de culturi proteice, pentru a reduce deficitul Uniunii în această privință. În plus, statele membre ar trebui să poată sprijini amestecul de leguminoase și ierburi în cadrul sprijinului cuplat pentru venit, atât timp cât leguminoasele rămân predominante în amestec.

(68)

În conformitate cu obiectivele prevăzute în Protocolul nr. 4 privind bumbacul anexat la Actul de aderare din 1979, este necesar să se continue o „plată specifică pentru cultură” per hectar eligibil legată de cultivarea bumbacului, precum și sprijinul pentru organizațiile interprofesionale din regiunile producătoare de bumbac. Totuși, deoarece alocarea bugetară pentru bumbac este fixă și nu poate fi utilizată în alte scopuri și deoarece temeiul juridic al executării plății specifice pentru cultură se regăsește în tratate, plata pentru bumbac nu ar trebui să facă parte din intervențiile aprobate în planul strategic PAC și nu ar trebui să facă obiectul verificării performanței și analizei performanței. Prin urmare, ar trebui stabilite norme specifice, precum și derogări de la prezentul regulament și de la Regulamentul (UE) 2021/2116. Din motive de coerență, este oportun ca acestea să fie stabilite în prezentul regulament.

(69)

Tipurile de intervenții în anumite sectoare sunt necesare pentru a contribui la îndeplinirea obiectivelor PAC și pentru consolidarea sinergiilor cu alte instrumente ale PAC. În armonie cu modelul de performanță, ar trebui să fie stabilite la nivelul Uniunii cerințe minime referitoare la conținutul și obiectivele unor astfel de tipuri de intervenții în anumite sectoare, pentru a se asigura condiții de concurență echitabile pe piața internă și pentru a se evita condițiile de concurență inegale și neloiale. Statele membre ar trebui să justifice includerea acestora în planurile lor strategice PAC și să asigure consecvența cu alte intervenții la nivel sectorial. Tipurile generale de intervenții care urmează a fi stabilite la nivelul Uniunii ar trebui să fie prevăzute pentru sectorul fructelor și legumelor, cel al vinului, cel al produselor apicole, cel al uleiului de măsline și al măslinelor de masă și cel al hameiului, precum și pentru alte sectoare din rândul celor menționate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (25) și sectoare care acoperă produsele care urmează a fi enumerate într-o anexă la prezentul regulament, în cazul cărora se consideră că instituirea unor intervenții specifice va avea efecte benefice asupra îndeplinirii unora sau a tuturor obiectivelor generale și specifice ale PAC vizate de prezentul regulament. În special, având în vedere deficitul Uniunii în ceea ce privește proteinele vegetale și beneficiile pentru mediu pe care le aduce producția acestora, leguminoasele ar trebui incluse printre produsele enumerate în anexa respectivă, respectând totodată lista OMC a UE privind semințele oleaginoase, iar beneficiile respective ar trebui promovate în rândul fermierilor, printre altele prin intermediul serviciilor de consiliere agricolă.

(70)

Pachetele financiare naționale sau alte limitări sub forma unor plafoane sunt necesare pentru menținerea specificității intervenției și pentru facilitarea programării unor intervenții pentru produse apicole, vin, uleiul de măsline și măslinele de masă, hamei și pentru alte sectoare care urmează a fi specificate în prezentul regulament. Totuși, pentru a nu fi subminată îndeplinirea obiectivelor tipurilor de intervenții în sectorul fructelor și legumelor, nu ar trebui să se aplice restricții financiare în conformitate cu abordarea actuală. În cazurile în care statele membre ar introduce un sprijin pentru tipuri de intervenții în alte sectoare în planurile lor strategice PAC, alocarea financiară corespunzătoare ar trebui dedusă din alocările pentru plăți directe ale statului membru în cauză, pentru a se menține neutralitatea financiară. În cazul în care un stat membru ar decide să nu implementeze intervențiile specifice pentru sectorul hameiului sau pentru sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă, alocările conexe destinate statului membru respectiv ar trebui puse la dispoziție ca alocări suplimentare pentru tipurile de intervenții sub formă de plăți directe.

(71)

În cazul intervențiilor pentru dezvoltare rurală, principiile sunt stabilite la nivelul Uniunii, în special în ceea ce privește cerințele de bază referitoare la aplicarea criteriilor de selecție de către statele membre. Totuși, statele membre ar trebui să aibă o amplă marjă de discreție pentru a stabili condiții specifice în funcție de propriile nevoi. Tipurile de intervenții pentru dezvoltare rurală includ plățile pentru angajamentele în materie de mediu și de climă și pentru alte angajamente în materie de gestionare pe care statele membre ar trebui să le sprijine pe întregile lor teritorii, în funcție de propriile nevoi specifice naționale, regionale sau locale. Statele membre ar trebui să acorde plăți fermierilor și altor gestionari de terenuri care își asumă în mod voluntar angajamente în materie de gestionare care contribuie la atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea și la protejarea și ameliorarea mediului, inclusiv a calității și cantității apei, a calității aerului, a solului, a biodiversității și a serviciilor ecosistemice, precum și angajamente voluntare în cadrul Natura 2000 și sprijin pentru diversitatea genetică. Sprijinul din cadrul plăților pentru angajamentele în materie de gestionare poate fi acordat, de asemenea, sub forma unor abordări locale, integrate sau cooperative și a unor intervenții axate pe rezultate.

(72)

Sprijinul pentru angajamentele în materie de gestionare poate, în special, include prime destinate agriculturii ecologice pentru conversia la terenuri ecologice și menținerea acestora. Pe baza analizei lor aprofundate a sectorului agriculturii ecologice și ținând seama de obiectivele pe care intenționează să le atingă în ceea ce privește producția ecologică, statele membre ar trebui să analizeze agricultura ecologică sub aspectul angajamentelor în materie de gestionare în funcție de nevoile lor teritoriale specifice, să aloce sprijin pentru a crește ponderea terenurilor agricole gestionate în cadrul sistemului de agricultură ecologică și să se asigure că bugetele alocate corespund creșterii preconizate a producției ecologice. Sprijinul pentru angajamentele în materie de gestionare ar putea include, de asemenea, plăți pentru alte tipuri de intervenții de sprijin pentru sistemele de producție care respectă mediul, cum ar fi agroecologia, agricultura de conservare și producția integrată, servicii de silvomediu, servicii climatice și conservarea pădurilor, prime pentru păduri și pentru crearea de sisteme agrosilvice, bunăstarea animalelor, conservarea, utilizarea durabilă și dezvoltarea resurselor genetice, în special prin metode tradiționale de reproducere. În funcție de propriile nevoi, ar trebui să li se permită statelor membre să elaboreze alte scheme în cadrul acestui tip de intervenții. Acest tip de plăți ar trebui să se acorde doar pentru costurile suplimentare și pierderile de venit rezultate din angajamentele care depășesc nivelul de bază al standardelor și cerințelor obligatorii prevăzute în dreptul Uniunii și în cel intern, precum și condiționalitatea, astfel cum este prevăzută în planul strategic PAC. Ar trebui să fie posibil ca angajamentele legate de acest tip de intervenții să fie asumate pentru o perioadă anuală sau multianuală prestabilită și să depășească șapte ani în cazuri în care acest lucru este justificat corespunzător.

(73)

Intervențiile forestiere ar trebui să contribuie la implementarea comunicării Comisiei din 16 iulie 2021 intitulată „ Noua strategie UE pentru păduri pentru 2030” și, acolo unde este oportun, la extinderea utilizării sistemelor agrosilvice. Acestea ar trebui să se bazeze pe programele silvicole naționale sau regionale ale statelor membre sau pe instrumente echivalente, care ar trebui să fie fondate pe angajamentele aferente Regulamentului (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului (26) și pe angajamentele asumate în cadrul Conferințelor Ministeriale privind Protecția Pădurilor din Europa. Intervențiile ar trebui să se bazeze pe planuri sustenabile de gestionare a pădurilor sau pe instrumente echivalente care să aibă în vedere în mod corespunzător stocarea și sechestrarea eficientă a carbonului din atmosferă, îmbunătățind totodată protecția biodiversității, și pot cuprinde dezvoltarea zonelor forestiere și gestionarea durabilă a pădurilor, inclusiv împădurirea terenurilor, prevenirea incendiilor și crearea și regenerarea de sisteme agrosilvice, protejarea, refacerea și îmbunătățirea resurselor forestiere ținând seama de nevoile de adaptare, investițiile pentru garantarea și îmbunătățirea conservării și rezilienței pădurilor și pentru garantarea și îmbunătățirea furnizării de servicii ecosistemice forestiere și de servicii climatice, precum și măsuri și investiții în sprijinul energiei din surse regenerabile și al bioeconomiei.

(74)

Pentru a asigura un venit echitabil și un sector agricol rezilient pe întregul teritoriu al Uniunii, ar trebui să li se permită statelor membre să acorde sprijin fermierilor din zonele care se confruntă cu constrângeri naturale și cu alte constrângeri specifice anumitor zone, inclusiv din zonele montane și insulare. În ceea ce privește plățile pentru zonele care se confruntă cu constrângeri naturale și cu alte constrângeri specifice, ar trebui să se aplice în continuare desemnarea efectuată în temeiul articolului 32 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.

(75)

Pentru ca PAC să genereze mai multă valoare adăugată la nivelul Uniunii în ceea ce privește mediul și să își consolideze sinergiile cu finanțarea investițiilor în natură și biodiversitate, este necesar să se mențină o măsură separată care să vizeze compensarea beneficiarilor pentru dezavantajele legate de implementarea rețelei Natura 2000 stabilită prin Directiva 92/43/CEE și punerea în aplicare a Directivei 2000/60/CE. Prin urmare, ar trebui să se acorde în continuare sprijin fermierilor și deținătorilor de păduri, pentru a-i ajuta să facă față dezavantajelor specifice care rezultă din punerea în aplicare a Directivelor 92/43/CEE și 2009/147/CE și pentru a contribui la gestionarea eficace a siturilor Natura 2000. Totodată, ar trebui să fie pus la dispoziția fermierilor un sprijin care să îi ajute să facă față dezavantajelor din zonele bazinelor hidrografice, cauzate de punerea în aplicare a Directivei 2000/60/CE. Sprijinul ar trebui să fie legat de cerințele specifice descrise în planurile strategice PAC care depășesc standardele și cerințele obligatorii relevante. De asemenea, statele membre ar trebui să se asigure că plățile acordate fermierilor nu duc la dubla finanțare prin suprapunerea cu eco-schemele, permițând o flexibilitate suficientă în planurile strategice PAC pentru a facilita complementaritatea dintre diferitele intervenții. În plus, nevoile specifice ale zonelor Natura 2000 ar trebui luate în considerare de către statele membre în cadrul elaborării generale a planurilor lor strategice PAC.

(76)

De asemenea, obiectivele PAC ar trebui urmărite prin sprijinirea investițiilor, atât a celor productive, cât și a celor neproductive, atât în cadrul fermelor cât și în afara lor. Aceste investiții pot viza, printre altele, infrastructurile legate de dezvoltarea, modernizarea și adaptarea la schimbările climatice a agriculturii și a silviculturii, inclusiv accesul la terenurile agricole și la cele forestiere, consolidarea și îmbunătățirea terenurilor, practicile agrosilvice, precum și furnizarea energiei și a apei și economisirea acestora. Sprijinul poate viza totodată investițiile în refacerea potențialului agricol sau forestier în urma unor dezastre naturale, a unor fenomene climatice nefavorabile sau a unor evenimente catastrofale, inclusiv incendii, furtuni, inundații, dăunători și boli. Pentru o mai bună asigurare a consecvenței planurilor strategice PAC cu obiectivele Uniunii, precum și pentru asigurarea unor condiții de concurență echitabile între statele membre, în prezentul regulament ar trebui să fie inclusă o listă negativă a domeniilor investiționale. Statele membre ar trebui să utilizeze în mod optim fondurile disponibile pentru investiții aliniind sprijinul pentru investiții la normele relevante ale Uniunii în domeniile mediului și bunăstării animalelor.

(77)

Tinerii fermieri în special trebuie să își modernizeze fermele pentru ca acestea să devină viabile pe termen lung. Cu toate acestea, ei se confruntă cu o cifră de afaceri scăzută în primii ani de activitate. Prin urmare, este important ca statele membre să faciliteze intervențiile investiționale întreprinse de tinerii fermieri și să acorde prioritate acestor intervenții. În acest scop ar trebui să li se permită statelor membre să prevadă în planurile lor strategice PAC rate de sprijin mai ridicate și alte condiții preferențiale pentru investițiile direcționate către exploatațiile tinerilor fermieri. Ar trebui, de asemenea, să li se permită statelor membre să acorde un sprijin sporit pentru investiții fermelor mici.

(78)

Atunci când oferă sprijin pentru investiții, statele membre ar trebui să acorde o atenție deosebită obiectivului transversal al modernizării agriculturii și a zonelor rurale prin stimularea și partajarea cunoștințelor, a inovării și a digitalizării în agricultură și în zonele rurale și prin încurajarea utilizării acestora. În descrierea din planurile strategice PAC a contribuției planurilor respective la obiectivul transversal ar trebui inclus sprijinul pentru investiții în instalarea de tehnologii digitale în agricultură, silvicultură și zonele rurale, cum ar fi investițiile în agricultura de precizie, în „satele inteligente”, în întreprinderile rurale și în infrastructurile tehnologiei informației și comunicațiilor.

(79)

Având în vedere obiectivul Uniunii care vizează o stare bună a corpurilor de apă și nevoia ca investițiile să respecte acest obiectiv, este important să se stabilească norme în ceea privește sprijinul pentru modernizarea și dezvoltarea infrastructurilor de irigații, astfel încât utilizarea apei în scopuri agricole să nu pericliteze respectivul obiectiv.

(80)

Având în vedere necesitatea eliminării lacunelor în materie de investiții din sectorul agricol al Uniunii și pentru a se îmbunătăți accesul la finanțare pentru grupurile prioritare, în special pentru tinerii fermieri și pentru noii fermieri cu profiluri de risc mai ridicat, ar trebui să se încurajeze utilizarea garanției UE din cadrul InvestEU și combinarea granturilor cu instrumentele financiare. Deoarece utilizarea instrumentelor financiare în statele membre variază considerabil ca urmare a diferențelor în ceea ce privește accesul la finanțare, dezvoltarea sectorului bancar, prezența capitalului de risc, familiaritatea în rândul administrațiilor publice și potențiala gamă de beneficiari, statele membre ar trebui să prevadă în planurile lor strategice PAC ținte, beneficiari și condiții preferențiale adecvate și alte norme de eligibilitate posibile.

(81)

Tinerii fermieri, noii fermieri și alți nou-intrați se confruntă în continuare cu bariere semnificative în ceea ce privește accesul la terenuri, prețurile ridicate sau accesul la credite. Întreprinderile lor sunt mai puternic amenințate de volatilitatea prețurilor (atât ale factorilor de producție, cât și ale produselor), iar nevoile lor în ceea ce privește formarea profesională în materie de competențe antreprenoriale, de prevenire și de gestionare a riscurilor sunt mari. Așadar, este esențială continuarea sprijinului pentru înființarea de noi întreprinderi și de noi ferme. Ar trebui, de asemenea, să li se permită statelor membre să prevadă în planurile lor strategice PAC condiții preferențiale pentru instrumentele financiare pentru tinerii fermieri, pentru noii fermieri și pentru alți nou-intrați. Cuantumul maxim al ajutorului acordat pentru instalarea tinerilor fermieri și pentru întreprinderile rurale nou-înființate ar trebui să fie majorat până la 100 000 EUR, acest cuantum putând fi accesat și prin intermediul ajutorului acordat sub forma instrumentelor financiare sau în combinație cu acesta.

(82)

Dată fiind necesitatea de a se asigura instrumente adecvate de gestionare a riscurilor, sprijinul prin care fermierii sunt ajutați să își gestioneze riscurile aferente producției și veniturilor ar trebui menținut și extins în cadrul FEADR. În mod specific, primele de asigurare și fondurile mutuale, inclusiv instrumentul de stabilizare a veniturilor, ar trebui să rămână o posibilitate, însă ar trebui să fie pus la dispoziție și un sprijin pentru alte instrumente de gestionare a riscurilor. Mai mult, toate tipurile de instrumente de gestionare a riscurilor ar trebui să aibă posibilitatea de a acoperi riscurile aferente producției sau veniturilor, precum și să poată fi direcționate către sectoare agricole sau zone teritoriale, în funcție de nevoi. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a recurge la simplificări procedurale, cum ar fi utilizarea de indici pentru calcularea producției și veniturilor fermierilor, asigurându-se totodată calibrarea adecvată a instrumentelor la performanța individuală a fermierilor și evitându-se supracompensarea pierderilor.

(83)

Sprijinul ar trebui să permită instituirea și implementarea cooperării între cel puțin două entități în vederea îndeplinirii obiectivelor PAC. Sprijinul ar trebui să poată viza toate aspectele unei astfel de cooperări, cum ar fi organizarea de sisteme de calitate și de activități de informare și promovare a acestora; acțiuni colective în domeniul mediului și în cel al climei; promovarea lanțurilor de aprovizionare scurte și a piețelor locale; proiecte-pilot; proiecte ale grupurilor operaționale din cadrul PEI, proiecte de dezvoltare locală, proiecte ale satelor inteligente, cluburilor cumpărătorilor și asociațiilor de utilizare în comun a utilajelor agricole; parteneriate între ferme; planuri de gestionare a pădurilor; rețele și grupuri; agricultura socială; agricultura sprijinită de comunitate; acțiuni din sfera de aplicare a inițiativei LEADER; și instituirea de grupuri de producători și de organizații de producători, precum și de alte forme de cooperare considerate necesare pentru îndeplinirea obiectivelor specifice ale PAC.

(84)

Este importantă sprijinirea pregătirilor pentru anumite tipuri de cooperare, în special în ceea ce privește grupurile operaționale din cadrul PEI, grupurile LEADER și strategiile „sate inteligente”.

(85)

Comunicarea privind „Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii” menționează schimburile de cunoștințe și accentul pe inovare ca fiind un obiectiv transversal al noii PAC. PAC ar trebui să continue să sprijine modelul de inovare interactivă, care stimulează colaborarea dintre actori în scopul utilizării optime a cunoștințelor complementare, în vederea diseminării soluțiilor gata de pus în practică. Serviciile de consiliere agricolă ar trebui consolidate în cadrul AKIS. Planul strategic PAC ar trebui să furnizeze informații privind modul în care consilierii, cercetătorii și rețeaua națională PAC vor funcționa împreună. Pentru a consolida AKIS și în conformitate cu abordarea sa strategică privind AKIS, fiecare stat membru sau regiune, după caz, ar trebui să poată finanța mai multe acțiuni vizând schimburile de cunoștințe și inovarea, precum și să faciliteze elaborarea de către fermieri de strategii la nivel de fermă pentru a consolida reziliența exploatațiilor lor, folosind tipurile de intervenții dezvoltate în prezentul regulament. În plus, fiecare stat membru ar trebui să stabilească o strategie pentru dezvoltarea tehnologiilor digitale și pentru utilizarea acestora, pentru a demonstra modul în care va fi stimulată digitalizarea în agricultură și în zonele rurale.

(86)

FEGA ar trebui să continue să finanțeze tipurile de intervenții sub formă de plăți directe și tipurile de intervenții în anumite sectoare, iar FEADR ar trebui să continue să finanțeze tipurile de intervenții pentru dezvoltarea rurală. Normele privind gestiunea financiară a PAC ar trebui stabilite separat pentru cele două fonduri și pentru activitățile sprijinite de fiecare dintre ele, având în vedere că noul model de performanță acordă mai multă flexibilitate și subsidiaritate statelor membre pentru ca acestea să își poată îndeplini obiectivele. Tipurile de intervenții în temeiul prezentului regulament ar trebui să vizeze perioada 1 ianuarie 2023-31 decembrie 2027.

(87)

Sprijinul pentru plățile directe acordat în temeiul planurilor strategice PAC ar trebui acordat în limita unor alocări naționale care urmează a fi stabilite în prezentul regulament. Alocările naționale respective ar trebui să reflecte continuarea schimbărilor prin care alocările către statele membre cu cel mai redus nivel de sprijin per hectar sunt majorate treptat în vederea reducerii cu 50 % a discrepanței față de media de 90 % de la nivelul Uniunii. Pentru a se ține seama de mecanismul de reducere a plăților și de utilizarea rezultatului acestui mecanism în statul membru, ar trebui să se permită ca alocările financiare indicative anuale totale din planul strategic PAC al unui stat membru să depășească alocarea națională.

(88)

Pentru a se facilita gestionarea fondurilor FEADR, ar trebui stabilită o singură rată de contribuție pentru sprijinul din FEADR în raport cu cheltuielile publice din statele membre. Pentru a se ține seama de importanța deosebită sau de natura anumitor tipuri de operațiuni, ar trebui stabilite rate specifice ale contribuției în legătură cu acestea. Pentru a se atenua constrângerile specifice cauzate de nivelul lor de dezvoltare, de depărtarea acestora sau de insularitatea acestora, ar trebui stabilită o rată adecvată a contribuției FEADR pentru regiunile mai puțin dezvoltate, pentru regiunile ultraperiferice, pentru insulele mici din Marea Egee și pentru regiunile de tranziție.

(89)

Ar trebui stabilite criterii obiective pentru clasificarea regiunilor și a zonelor la nivelul Uniunii în vederea obținerii unui sprijin din FEADR. În acest scop, identificarea regiunilor și a zonelor la nivelul Uniunii ar trebui să se bazeze pe sistemul comun de clasificare a regiunilor stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (27). Ar trebui utilizate cele mai recente clasificări și date pentru a asigura un sprijin adecvat, în special pentru a trata problema regiunilor cu dezvoltare întârziată și a discrepanțelor dintre regiuni în interiorul unui stat membru.

(90)

FEADR nu ar trebui să ofere sprijin pentru investiții care ar dăuna mediului. Așadar, este necesar ca prezentul regulament să prevadă o serie de norme de excludere. În special, FEADR nu ar trebui să finanțeze investițiile în irigații care nu contribuie la obținerea sau menținerea unei stări bune a corpului de apă vizat sau a corpurilor de apă vizate și investițiile în împădurire care nu sunt consecvente cu obiectivele în materie de mediu și de climă conforme cu principiile gestionării sustenabile a pădurilor.

(91)

Pentru a se asigura finanțarea adecvată a anumitor priorități, ar trebui stabilite norme privind alocările financiare minime și maxime destinate acestor priorități. Statele membre ar trebui să rezerve un cuantum care să echivaleze cu cel puțin 3 % din pachetul lor financiar anual al plăților directe, înainte de efectuarea oricăror transferuri pentru intervenții vizând reînnoirea generațională. Astfel de intervenții pot include sprijin pentru un venit mai mare și sprijin pentru instalare. Având în vedere cât este de important sprijinul pentru investiții pentru ca tinerii fermieri să își facă fermele viabile pe termen lung și pentru creșterea atractivității sectorului, o parte din cheltuielile pentru intervențiile investiționale cu o rată mai ridicată a sprijinului pentru tinerii fermieri ar trebui, de asemenea, să fie luată în calcul la stabilirea cuantumului minim care trebuie rezervat pentru contribuția la îndeplinirea obiectivului specific de atragere și susținere a tinerilor fermieri și a noilor fermieri și de facilitare a dezvoltării întreprinderilor durabile din zonele rurale.

(92)

Pentru a se asigura punerea la dispoziție a unei finanțări suficiente în cadrul PAC pentru îndeplinirea obiectivelor în materie de mediu, de climă și de bunăstare a animalelor, în conformitate cu prioritățile Uniunii, pentru aceste scopuri ar trebui rezervată o anumită parte din sprijinul FEADR, incluzând investițiile, precum și din plățile directe. Având în vedere că schemele pentru mediu, climă și bunăstarea animalelor sunt introduse pentru prima dată la categoria plăți directe, ar trebui acordată o anumită flexibilitate în ceea ce privește planificarea și punerea în aplicare, mai ales în primii doi ani, pentru a permite statelor membre și fermierilor să câștige experiență și să asigure o punere în aplicare lipsită de probleme și reușită, ținându-se totodată seama de nivelul ambițiilor în materie de mediu și de climă din cadrul FEADR. În scopul respectării obiectivului ambițios global în materie de mediu și de climă, o astfel de flexibilitate ar trebui să fie încadrată și să facă obiectul unor compensații, între anumite limite.

(93)

Abordarea LEADER privind dezvoltarea locală s-a dovedit a fi eficace pentru promovarea dezvoltării zonelor rurale, ținând seama de toate nevoile multisectoriale legate de dezvoltarea rurală endogenă prin intermediul abordării sale ascendente. În consecință, abordarea LEADER ar trebui menținută și în viitor, iar aplicarea sa ar trebui să rămână obligatorie, beneficiind de o alocare minimă în cadrul FEADR.

(94)

Pentru a reflecta importanța combaterii schimbărilor climatice în conformitate cu angajamentele Uniunii de a pune în aplicare Acordul de la Paris și cu angajamentul față de obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite, PAC ar trebui să contribuie la integrarea combaterii schimbărilor climatice în politicile Uniunii și la atingerea unei ținte generale ca 30 % din cheltuielile bugetului Uniunii să sprijine îndeplinirea obiectivelor climatice. Se preconizează că acțiunile din cadrul PAC vor contribui la îndeplinirea obiectivelor în materie de climă cu 40 % din pachetul financiar total al PAC. Acțiunile relevante ar trebui să fie identificate pe parcursul elaborării și punerii în aplicare a planurilor strategice PAC și reevaluate în contextul evaluărilor relevante și al proceselor de revizuire.

(95)

Atunci când cuantumurile unitare nu se bazează pe costurile efective sau pe pierderile de venit, statele membre ar trebui să stabilească un nivel adecvat de sprijin pe baza evaluării lor a nevoilor. Cuantumul unitar adecvat ar putea fi reprezentat de un interval de cuantumuri unitare adecvate, și nu neapărat de un singur cuantum unitar uniform sau mediu. Prin urmare, statele membre ar trebui să aibă totodată posibilitatea de a prevedea, în planurile lor strategice PAC, un cuantum unitar maxim sau minim justificat pentru anumite intervenții, fără a aduce atingere dispozițiilor referitoare la nivelul plăților pentru intervențiile relevante.

(96)

Transferul de responsabilitate către statele membre pentru evaluarea nevoilor și pentru atingerea țintelor se realizează împreună cu acordarea unei flexibilități sporite privind stabilirea combinației între tipurile de intervenții sub formă de plăți directe, tipurile de intervenții în anumite sectoare și tipurile de intervenții pentru dezvoltarea rurală. Acest lucru ar trebui sprijinit printr-o oarecare flexibilitate în ceea ce privește ajustarea alocărilor de fonduri naționale relevante. Când statele membre estimează că pachetul financiar prealocat este prea redus pentru a putea fi cuprinse toate măsurile dorite, este justificat un anumit grad de flexibilitate, cu evitarea fluctuațiilor considerabile ale nivelului sprijinului direct pentru venit anual în raport cu cuantumurile disponibile pentru intervențiile multianuale din cadrul FEADR.

(97)

În scopul creșterii valorii adăugate a Uniunii și al menținerii unei piețe agricole interne funcționale, precum și în vederea îndeplinirii obiectivelor PAC generale și specifice, statele membre nu ar trebui să ia decizii în temeiul prezentului regulament în mod izolat, ci în cadrul unui proces structurat care ar trebui să se materializeze într-un plan strategic PAC. Normele de sus în jos ale Uniunii ar trebui să prevadă obiectivele PAC specifice la nivelul întregii Uniuni, principalele tipuri de intervenții, cadrul de performanță și structura de guvernanță. O astfel de distribuire a sarcinilor are menirea de a asigura corespondența deplină dintre resursele financiare investite și rezultatele obținute.

(98)

Pentru a se garanta claritatea naturii strategice a acestor planuri strategice PAC și pentru a se facilita legăturile cu alte politici ale Uniunii, în special cu țintele naționale stabilite pe termen lung derivate din legislația Uniunii sau din acordurile internaționale, precum cele legate de schimbările climatice, de păduri, de biodiversitate și de apă, este oportun să existe un singur plan strategic PAC per stat membru, luând în considerare dispozițiile sale constituționale și instituționale. Acolo unde este cazul, planul strategic PAC poate include intervenții regionalizate.

(99)

În procesul de elaborare a propriilor planuri strategice PAC, statele membre ar trebui să își analizeze situațiile și nevoile specifice, să stabilească ținte legate de îndeplinirea obiectivelor PAC și să conceapă intervenții care să permită atingerea țintelor respective, toate acestea fiind adaptate la contextele naționale și regionale specifice, inclusiv la cele ale regiunilor ultraperiferice. Acest proces ar trebui să promoveze o subsidiaritate sporită în interiorul unui cadru comun al Uniunii, dar în același timp ar trebui să se asigure respectarea principiilor generale ale dreptului Uniunii și îndeplinirea obiectivelor PAC. Așadar, este oportun să se prevadă norme privind structura și conținutul planurilor strategice PAC.

(100)

Pentru a se garanta că stabilirea țintelor de către statele membre și conceperea intervențiilor sunt adecvate și maximizează contribuția la îndeplinirea obiectivelor PAC, este necesar ca strategia planurilor strategice PAC să se bazeze pe o analiză prealabilă a contextelor locale și pe o evaluare a nevoilor în raport cu obiectivele PAC. De asemenea, este important să se asigure faptul că planurile strategice PAC pot să reflecte în mod adecvat modificările condițiilor din statele membre, structurilor (interne și externe) și situației pieței și, prin urmare, că pot fi adaptate în timp pentru a reflecta respectivele modificări.

(101)

Planurile strategice PAC ar trebui să urmărească asigurarea unei coerențe sporite în rândul multiplelor instrumente ale PAC, deoarece ar trebui să cuprindă atât tipurile de intervenții sub formă de plăți directe, cât și tipurile de intervenții în anumite sectoare și tipurile de intervenții pentru dezvoltarea rurală. De asemenea, planurile strategice PAC ar trebui să asigure și să demonstreze alinierea și adecvarea deciziilor luate de statele membre în raport cu prioritățile și obiectivele Uniunii. Din această perspectivă, planurile strategice PAC ar trebui să includă o trecere în revistă și o explicare a instrumentelor care asigură o distribuție mai echitabilă și o direcționare mai eficace și mai eficientă a sprijinului pentru venit. Așadar, este oportun ca planurile strategice PAC să conțină o strategie de intervenție orientată spre rezultate, structurată în jurul obiectivelor specifice ale PAC, inclusiv al unor ținte cuantificate raportate la obiectivele respective. Este oportun ca țintele respective să se bazeze pe indicatori de rezultat, altfel încât să poată fi monitorizate anual.

(102)

De asemenea, strategia de intervenție ar trebui să evidențieze atât complementaritatea dintre instrumentele PAC, cât și complementaritatea cu celelalte politici ale Uniunii. Mai exact, fiecare plan strategic PAC ar trebui să țină seama, după caz, de legislația relevantă referitoare la mediu și climă, iar planurile naționale elaborate în conformitate cu legislația respectivă ar trebui descrise ca parte a analizei situației actuale (denumită în continuare „analiza SWOT”). Este oportună enumerarea actelor legislative care ar trebui specificate în planul strategic PAC.

(103)

Având în vedere că statele membre ar trebui să beneficieze de flexibilitate în ceea ce privește decizia de a delega nivelului regional o parte a conceperii și punerii în aplicare a planurilor lor strategice PAC pe baza unui cadru național, este oportun ca planurile strategice PAC să conțină o descriere a interacțiunilor dintre intervențiile naționale și cele regionale, pentru a se facilita coordonarea dintre regiuni în abordarea provocărilor de la nivel național.

(104)

Deoarece planurile strategice PAC ar trebui să permită Comisiei să își asume responsabilitatea pentru gestionarea bugetului Uniunii și să ofere statelor membre securitate juridică în privința anumitor elemente ale planurilor strategice PAC, este oportun ca planurile strategice PAC să conțină o descriere specifică a intervențiilor individuale, inclusiv a condițiilor de eligibilitate, a alocărilor bugetare, a realizărilor planificate și a costurilor unitare. În scopul asigurării unei perspective de ansamblu asupra tuturor aspectelor bugetare și pentru fiecare intervenție este necesar un plan financiar, însoțit de un plan al țintelor.

(105)

Pentru a se asigura demararea imediată și punerea în aplicare eficientă a planurilor strategice PAC, sprijinul acordat din FEGA și FEADR ar trebui să se bazeze pe existența unor condiții-cadru administrative fiabile. Așadar, fiecare plan strategic PAC ar trebui să includă identificarea tuturor structurilor de guvernanță și de coordonare ale planului strategic PAC, inclusiv a sistemelor de control și a sancțiunilor, precum și a structurii de monitorizare și raportare.

(106)

Ținând seama de importanța obiectivului specific de modernizare a agriculturii și a zonelor rurale și având în vedere natura transversală a acestui obiectiv, este oportun ca statele membre să includă în planurile lor strategice PAC o descriere specifică a contribuției respectivelor planuri strategice PAC la îndeplinirea respectivului obiectiv, inclusiv a contribuției acestora la tranziția digitală.

(107)

Având în vedere preocupările legate de sarcina administrativă cu gestiune partajată, planul strategic PAC ar trebui să acorde atenție specifică și simplificării.

(108)

Deoarece nu este oportun ca Comisia să aprobe informații care pot fi considerate informații contextuale sau informații istorice sau care țin de responsabilitatea statelor membre, anumite informații ar trebui furnizate ca anexe la planurile strategice PAC.

(109)

În temeiul punctelor 22 și 23 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016 (28), este necesar să se evalueze fondurile Uniunii pe baza informațiilor colectate prin intermediul cerințelor de monitorizare specifice, evitându-se totodată suprareglementarea și sarcinile administrative, mai ales asupra statelor membre. După caz, cerințele respective pot include indicatori cuantificabili, ca bază pentru evaluarea efectelor fondurilor pe teren.

(110)

Aprobarea de către Comisie a planului strategic PAC este o etapă crucială în asigurarea faptului că politica este pusă în aplicare în conformitate cu obiectivele comune. Potrivit principiului subsidiarității, Comisia ar trebui să ofere statelor membre orientări adecvate în ceea ce privește prezentarea unor logici de intervenție coerente și ambițioase.

(111)

Este necesar să se prevadă posibilitatea programării și revizuirii planurilor strategice PAC, în conformitate cu condițiile prevăzută în prezentul regulament.

(112)

O autoritate națională de management ar trebui să răspundă de gestionarea și punerea în aplicare a fiecărui plan strategic PAC și ar trebui să fie punctul de contact principal pentru Comisie. Totuși, în cazul regionalizării elementelor referitoare la politica de dezvoltare rurală, statele membre ar trebui să fie în măsură să instituie autorități regionale de management. Autoritățile de management ar trebui să poată delega o parte din sarcinile lor, rămânând totodată responsabile pentru eficiența și corectitudinea gestionării și asigurând coerența și consecvența planurilor strategice PAC, precum și coordonarea între autoritatea națională de management și autoritățile regionale de management. Statele membre ar trebui să se asigure că, în gestionarea și punerea în aplicare a planurilor lor strategice PAC, interesele financiare ale Uniunii sunt protejate în conformitate cu Regulamentul financiar și cu Regulamentul (UE) 2021/2116.

(113)

Responsabilitatea pentru monitorizarea planurilor strategice PAC ar trebui împărțită între autoritatea națională de management și un comitet național de monitorizare instituit în acest scop. Comitetul național de monitorizare ar trebui să fie responsabil de monitorizarea eficacității punerii în aplicare a planurilor strategice PAC. În acest scop, ar trebui specificate responsabilitățile comitetului în cauză. În cazul în care planul strategic PAC conține elemente stabilite de regiuni, statele membre și regiunile în cauză ar trebui să fie în măsură să instituie și să constituie comitete regionale de monitorizare. În acest caz, ar trebui clarificate normele de coordonare cu comitetul național de monitorizare.

(114)

FEADR ar trebui să sprijine, prin intermediul asistenței tehnice, la inițiativa Comisiei, acțiunile legate de îndeplinirea sarcinilor menționate la articolul 7 din Regulamentul (UE) 2021/2116. De asemenea, la inițiativa statelor membre poate să se acorde asistență tehnică în scopul îndeplinirii sarcinilor necesare pentru administrarea și implementarea eficace a sprijinului în legătură cu planul strategic PAC. O creștere a asistenței tehnice la inițiativa statelor membre este disponibilă numai pentru statele membre a căror alocare din FEADR nu depășește 1,1 miliarde EUR. Sprijinul FEADR pentru asistență tehnică ar trebui să țină seama de creșterea consolidării capacității administrative în ceea ce privește noile sisteme de guvernanță și control din statele membre.

(115)

Într-un context în care statele membre vor beneficia de mult mai multă flexibilitate și subsidiaritate în ceea ce privește conceperea intervențiilor pentru atingerea de obiective comune, rețelele constituie un instrument-cheie pentru elaborarea și orientarea politicilor și pentru promovarea implicării părților interesate, a schimbului de cunoștințe și a consolidării capacităților pentru statele membre și pentru alți actori. Sfera activităților de colaborare în rețea va fi lărgită, de la dezvoltarea rurală la ambii piloni ai PAC. O rețea unică PAC la nivelul Uniunii ar trebui să asigure o mai bună coordonare între activitățile de colaborare în rețea la nivelul Uniunii, la nivel național și la nivel regional. Rețeaua europeană pentru politica agricolă comună și rețelele naționale pentru politica agricolă comună ar trebui să înlocuiască rețelele actuale, și anume Rețeaua Europeană de Dezvoltare Rurală și Rețeaua PEI-AGRI la nivelul Uniunii și, respectiv, rețelele rurale naționale. Rețeaua europeană PAC ar trebui să contribuie, în măsura posibilului, la activitățile rețelelor naționale PAC. Rețelele ar trebui să ofere o platformă pentru promovarea unui schimb sporit de cunoștințe în vederea îmbunătățirii punerii în aplicare a planurilor strategice PAC și a captării rezultatelor și a valorii adăugate a politicii la nivel Uniunii, inclusiv a politicii Orizont Europa și a proiectelor sale cu mai mulți actori. Tot în perspectiva îmbunătățirii schimbului de cunoștințe și a inovării, PEI, asistat de rețeaua europeană PAC și rețelele naționale PAC, ar trebui să sprijine implementarea modelului de inovare interactivă în conformitate cu metodologia descrisă în prezentul regulament.

(116)

Fiecare plan strategic PAC ar trebui să facă obiectul monitorizării regulate a punerii în aplicare și a progreselor realizate în direcția țintelor stabilite. Ar trebui instituit un astfel de cadru pentru monitorizarea și evaluarea performanței PAC, cu scopul de a demonstra progresele și a evalua impactul și eficiența implementării politicii.

(117)

Orientarea spre rezultate determinată de modelul de performanță necesită un cadru de performanță puternic, în special având în vedere că planurile strategice PAC ar contribui la îndeplinirea obiectivelor generale ample ale altor politici gestionate în mod partajat. O politică bazată pe performanță implică o evaluare anuală și multianuală pe baza indicatorilor de realizare, rezultat și impact selectați, astfel cum sunt definiți în cadrul pentru monitorizarea și evaluarea performanței. În acest scop, ar trebui selectat un set limitat și bine orientat de indicatori din care să reiasă cât se poate de fidel dacă intervenția sprijinită contribuie la îndeplinirea obiectivelor vizate. Ar trebui să fie posibilă aplicarea indicatorilor aferenți obiectivelor specifice legate de climă și de mediu cu privire la intervențiile care contribuie la îndeplinirea angajamentelor ce decurg din actele legislative relevante ale Uniunii.

(118)

Ca parte a cadrului de monitorizare și evaluare a performanței, statele membre ar trebui să monitorizeze progresele realizate și să le raporteze anual Comisiei. Informațiile furnizate de statele membre constituie baza pornind de la care Comisia ar trebui să raporteze cu privire la progresele înregistrate în vederea îndeplinirii obiectivelor specifice pe parcursul întregii perioade a planului strategic PAC, utilizând în acest scop un set de bază de indicatori.

(119)

Ar trebui să existe mecanisme care să acționeze pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii în cazul în care implementarea unui plan strategic PAC deviază semnificativ de la țintele stabilite. Astfel, Comisia ar trebui să poată cere statelor membre să prezinte planuri de acțiune în cazul unei performanțe insuficiente semnificative și nejustificate. Această situație ar putea duce la suspendări și, în final, la reduceri ale fondurilor Uniunii dacă nu sunt obținute rezultatele planificate.

(120)

În conformitate cu principiul gestiunii partajate, statele membre, asigurând, după caz, implicarea regiunilor în elaborarea planului de evaluare și în monitorizarea și evaluarea intervențiilor regionale din planul strategic PAC, ar trebui să fie responsabile de evaluarea propriilor planuri strategice PAC, în timp ce Comisia ar trebui să fie responsabilă de sintetizarea la nivelul Uniunii a evaluărilor ex ante ale statelor membre și de efectuarea evaluărilor intermediare și ex post la nivelul Uniunii.

(121)

Pentru a asigura o evaluare cuprinzătoare și autentică a PAC la nivelul Uniunii, Comisia ar trebui să se bazeze pe indicatori de context și de impact. Indicatorii respectivi ar trebui să se bazeze în primul rând pe surse de date consacrate. Comisia și statele membre ar trebui să coopereze pentru a asigura și a îmbunătăți suplimentar soliditatea datelor necesare pentru indicatorii de context și de impact.

(122)

Atunci când evaluează planurile strategice PAC propuse, Comisia ar trebui să evalueze consecvența și contribuția planurilor strategice PAC propuse la legislația și angajamentele Uniunii în materie de mediu și de climă și, în special, la obiectivele Uniunii pentru 2030 prevăzute în comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „O strategie «De la fermă la consumator» pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic” (denumită în continuare „Strategia «De la fermă la consumator»”) și în comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030: Readucerea naturii în viețile noastre” (denumită în continuare „Strategia UE privind biodiversitatea”).

(123)

Statele membre ar trebui să aibă obligația de a demonstra, prin intermediul planurilor lor strategice PAC, o ambiție generală mai mare decât în trecut în ceea ce privește obiectivele specifice ale PAC în materie de mediu și de climă. O astfel de ambiție ar trebui privită ca fiind formată dintr-o serie de elemente legate, printre altele, de indicatori de impact, de ținte stabilite în raport cu indicatorii de rezultat, de conceperea intervențiilor, de punerea în aplicare preconizată a sistemului de condiționalitate, precum și de planificarea financiară. Statele membre ar trebui să aibă obligația de a explica în planurile lor strategice PAC cum dau dovadă de ambiția generală mai mare necesară, făcând trimiteri la diferitele elemente relevante. Explicația respectivă ar trebui să includă contribuțiile naționale la realizarea obiectivelor Uniunii pentru 2030 stabilite în Strategia „De la fermă la consumator” și în Strategia UE privind biodiversitatea.

(124)

Comisia ar trebui să elaboreze un raport de sinteză privind planurile strategice PAC ale statelor membre pentru a evalua efortul comun și ambiția colectivă a statelor membre de a aborda obiectivele specifice ale PAC la începutul perioadei de punere în aplicare, ținând seama de obiectivele Uniunii pentru 2030 stabilite în Strategia „De la fermă la consumator” și în Strategia UE privind biodiversitatea.

(125)

Comisia ar trebui să prezinte un raport Parlamentului European și Consiliului pentru a evalua utilizarea noului model de performanță de către statele membre și contribuția combinată a intervențiilor prevăzute în planurile strategice PAC ale statelor membre la îndeplinirea angajamentelor Uniunii în materie de mediu și de climă, în special a celor care decurg din Pactul verde european.

(126)

În ceea ce privește sprijinul pentru tipurile de intervenții în temeiul prezentului regulament, se aplică articolele 107, 108 și 109 din TFUE. Cu toate acestea, date fiind caracteristicile specifice ale sectorului agricol, dispozițiile respective din TFUE nu ar trebui să se aplice tipurilor de intervenții sub formă de plăți directe sau tipurilor de intervenții pentru dezvoltarea rurală legate de operațiuni care intră în domeniul de aplicare al articolului 42 din TFUE și care se desfășoară în temeiul acestuia și în conformitate cu prezentul regulament, nici plăților efectuate de statele membre care au ca scop acordarea unei finanțări suplimentare la nivel național pentru tipurile de intervenții pentru dezvoltarea rurală pentru care se acordă sprijin din partea Uniunii și care intră în domeniul de aplicare al articolului 42 din TFUE.

(127)

Pentru a se evita o diminuare bruscă și substanțială a sprijinului în anumite sectoare din statele membre care au acordat ajutoare naționale tranzitorii în perioada 2015-2022, respectivelor state membre ar trebui să li se permită să continue să acorde astfel de ajutoare în anumite condiții și cu anumite limitări. Având în vedere caracterul tranzitoriu al acestor ajutoare, este oportun să se continue eliminarea lor treptată prin reducerea anuală treptată a pachetelor financiare per sector pentru aceste ajutoare.

(128)

Datele personale colectate în scopul aplicării oricărei dispoziții prevăzute în prezentul regulament ar trebui prelucrate într-un mod care să fie compatibil cu scopul respectiv. De asemenea, datele personale ar trebui anonimizate când sunt prelucrate în scopuri de monitorizare și evaluare și protejate în conformitate cu legislația Uniunii referitoare la protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, în special Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (29) și Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (30). Persoanele vizate ar trebui să fie informate cu privire la aceste prelucrări și la drepturile lor la protecția datelor.

(129)

Sunt necesare notificări din partea statelor membre în scopul aplicării prezentului regulament și în scopul monitorizării, analizării și gestionării drepturilor la plată.

(130)

În vederea completării sau a modificării anumitor elemente neesențiale din prezentul regulament, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(131)

Pentru a asigura securitatea juridică, a proteja drepturile fermierilor și a garanta condiții de concurență echitabile între statele membre în ceea ce privește cerințele comune și indicatorii comuni, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în scopul adaptării indicatorilor comuni de realizare, de rezultat, de impact și de context pentru soluționarea problemelor tehnice legate de punerea lor în aplicare și norme în ceea ce privește raportul pentru standardul GAEC 1.

(132)

În scopul protejării drepturilor fermierilor și al garantării securității juridice și a unei funcționări fără probleme, coerente și eficiente a tipurilor de intervenție sub formă de plăți directe, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte privind: norme care să condiționeze acordarea plăților de utilizarea semințelor certificate de anumite soiuri de cânepă și în ceea ce privește procedura pentru determinarea soiurilor de cânepă și pentru verificarea conținutului lor de tetrahidrocanabinol; norme prin care să se stabilească o bază armonizată pentru calcularea reducerii plăților în cadrul plafonării și degresivității; măsuri menite a preveni situația în care beneficiarii sprijinului cuplat pentru venit ar suferi din cauza unor dezechilibre structurale ale pieței dintr-un sector, inclusiv privind decizia ca sprijinul respectiv să poată fi plătit în continuare până în 2027 pe baza unităților de producție pentru care a fost acordat într-o perioadă de referință din trecut; norme și condiții pentru autorizarea terenurilor și a soiurilor în scopul plății specifice pentru cultura de bumbac și norme referitoare la condițiile de acordare a plății respective și la cerințele de eligibilitate și la practicile agronomice legate de acestea; norme referitoare la criteriile pentru aprobarea organizațiilor interprofesionale și norme care reglementează consecințele în cazul în care o organizație interprofesională aprobată nu îndeplinește criteriile în cauză și obligațiile producătorilor.

(133)

În scopul garantării faptului că tipurile de intervenții în anumite sectoare contribuie la îndeplinirea obiectivelor PAC și consolidează sinergiile cu alte instrumente PAC și în scopul asigurării unor condiții de concurență echitabile pe piața internă și al evitării concurenței inegale sau neloiale, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte privind: norme privind funcționarea adecvată a tipurilor de intervenții în anumite sectoare, tipul de cheltuieli acoperite și în special costurile administrative și de personal, baza de calculare a asistenței financiare din partea Uniunii, inclusiv perioadele de referință și calcularea valorii producției comercializate și a gradului de organizare a producătorilor în anumite regiuni, precum și nivelul maxim al asistenței financiare din partea Uniunii pentru anumite intervenții ce vizează prevenirea crizelor de pe piață și gestionarea riscurilor în anumite sectoare; norme privind fixarea unui plafon pentru cheltuielile cu replantarea livezilor, a plantațiilor de măslini sau a plantațiilor viticole; norme în temeiul cărora producătorii trebuie să retragă subprodusele de vinificație precum și norme privind excepțiile de la această obligație pentru a se evita sarcina administrativă suplimentară și norme pentru certificarea voluntară a distileriilor; norme pentru forma diferită de sprijin și durabilitatea minimă a investițiilor sprijinite în anumite sectoare, precum și norme privind combinarea finanțării pentru anumite intervenții din sectorul vitivinicol. În special, pentru a se asigura utilizarea eficace și eficientă a fondurilor Uniunii pentru intervențiile din sectorul apiculturii, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în privința unor cerințe suplimentare referitoare la obligația de notificare și a stabilirii unei contribuții minime a Uniunii la cheltuielile necesare pentru implementarea respectivelor tipuri de intervenții.

(134)

Pentru a se garanta securitatea juridică și faptul că intervențiile pentru dezvoltare rurală își îndeplinesc obiectivele, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește sprijinul pentru angajamentele în materie de gestionare privind resursele genetice și bunăstarea animalelor și pentru sistemele de calitate.

(135)

Pentru a lua în considerare modificări viitoare ale alocărilor financiare ale statelor membre sau pentru a soluționa problemele întâlnite de statele membre în punerea în aplicare a planurilor lor strategice PAC, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește alocările statelor membre pentru tipurile de intervenții sub formă de plăți directe, de modificare a ponderărilor aplicate pentru sprijin pe baza contribuției sale la îndeplinirea obiectivelor legate de schimbările climatice, și în privința unor norme referitoare la conținutul planului strategic PAC.

(136)

Pentru a se facilita tranziția de la măsurile prevăzute în Regulamentele (UE) nr. 1305/2013 și (UE) nr. 1307/2013 la cele prevăzute în prezentul regulament, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește măsuri pentru protejarea eventualelor drepturi dobândite și a așteptărilor legitime ale beneficiarilor.

(137)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament și al evitării concurenței neloiale sau a discriminării între fermieri, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei competențe de executare privind stabilirea unor suprafețe de referință pentru sprijinul pentru plantele oleaginoase, norme referitoare la autorizarea terenurilor și a soiurilor în scopul plății specifice pentru cultura de bumbac și notificările conexe, calcularea reducerii în cazul în care suprafața cu bumbac eligibilă depășește suprafața de bază, asistența financiară din partea Uniunii pentru distilarea subproduselor de vinificație, norme referitoare la prezentarea elementelor care urmează a fi incluse în planul strategic PAC, condițiile uniforme pentru aplicarea cerințelor în materie de informații și publicitate legate de posibilitățile oferite de planurile strategice PAC, stabilirea structurii organizaționale și a modului de funcționare ale rețelei europene PAC, norme referitoare la cadrul pentru monitorizarea și evaluarea performanței PAC, norme referitoare la prezentarea conținutului raportului anual privind performanța, norme referitoare la informațiile care trebuie trimise de statele membre în scopul evaluării performanței de către Comisie, și norme referitoare la nevoile de date și la sinergiile dintre potențiale surse de date, și norme pentru funcționarea unui sistem care permite schimbul securizat de date de interes comun între Comisie și statele membre. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (31).

(138)

Având în vedere faptul că în anexa I sunt deja stabiliți indicatori în scopul monitorizării, evaluării și raportării anuale cu privire la performanță, adoptarea altor indicatori pentru monitorizarea și evaluarea PAC ar trebui supusă unui control suplimentar din partea statelor membre. De asemenea, informațiile suplimentare pe care statele membre trebuie să le furnizeze Comisiei pentru monitorizarea și evaluarea PAC ar trebui să facă obiectul unui aviz pozitiv din partea Comitetului pentru politica agricolă comună. Prin urmare, Comisiei nu ar trebui să i se permită să stabilească o obligație pentru statele membre de a furniza indicatori suplimentari și informații suplimentare privind punerea în aplicare a PAC pentru monitorizarea și evaluarea PAC în cazul în care Comitetul pentru politica agricolă comună nu ajunge la o majoritate calificată în favoarea sau împotriva propunerii Comisiei și, prin urmare, nu poate emite niciun aviz.

(139)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei pentru a adopta acte de punere în aplicare fără aplicarea Regulamentului (UE) nr. 182/2011 referitoare la aprobarea planurilor strategice PAC și a modificărilor acestora.

(140)

Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile atunci când, în cazuri justificate corespunzător privind rezolvarea unor probleme specifice, asigurând totodată continuitatea sistemului de plăți directe în cazul unor circumstanțe extraordinare, acestea sunt necesare din motive imperioase de urgență. Mai mult, pentru a soluționa problemele urgente care pot apărea în unul sau mai multe state membre, asigurând totodată continuitatea sistemului de plăți directe, Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile atunci când, în cazuri justificate corespunzător, există circumstanțe extraordinare care afectează acordarea sprijinului și pun în pericol executarea efectivă a plăților din cadrul schemelor de sprijin enumerate în prezentul regulament.

(141)

Regulamentul (UE) nr. 228/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (32) și Regulamentul (UE) nr. 229/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (33) ar trebui să rămână în afara domeniului de aplicare al prezentului regulament, cu excepția cazului în care se fac trimiteri explicite la unele dintre dispozițiile respectivelor regulamente.

(142)

Întrucât obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere disparitățile dintre diversele zone rurale și resursele financiare limitate ale statelor membre, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii cu ajutorul garanției multianuale a finanțării din partea Uniunii și prin concentrarea asupra unor priorități clar identificate, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(143)

Prin urmare, Regulamentele (UE) nr. 1305/2013 și (UE) nr. 1307/2013 ar trebui abrogate.

(144)

Pentru a asigura o bună punere în aplicare a măsurilor avute în vedere și luând în considerare caracterul urgent, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

OBIECT ȘI DOMENIU DE APLICARE, DISPOZIȚII APLICABILE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1)   Prezentul regulament stabilește norme privind:

(a)

obiectivele generale și specifice care trebuie urmărite prin intermediul sprijinului din partea Uniunii finanțat de Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) în cadrul politicii agricole comune (PAC), precum și privind indicatorii aferenți;

(b)

tipurile de intervenții și cerințele comune cu ajutorul cărora statele membre trebuie să urmărească aceste obiective, precum și privind măsurile financiare conexe;

(c)

planurile strategice PAC, care urmează să fie elaborate de statele membre și care stabilesc ținte, precizează condițiile pentru intervenții și alocă resurse financiare, în conformitate cu obiectivele specifice și cu nevoile identificate;

(d)

coordonarea și guvernanța, precum și privind monitorizarea, raportarea și evaluarea.

(2)   Prezentul regulament se aplică sprijinului din partea Uniunii finanțat de FEGA și de FEADR pentru intervențiile specificate într-un plan strategic PAC elaborat de statele membre și aprobat de Comisie, vizând perioada 1 ianuarie 2023-31 decembrie 2027 (denumită în continuare „perioada planului strategic PAC”).

Articolul 2

Dispoziții aplicabile

(1)   Regulamentul (UE) 2021/2116 și dispozițiile adoptate în temeiul acestuia se aplică sprijinului acordat în temeiul prezentului regulament.

(2)   Articolul 19, titlul III capitolul II cu excepția articolului 28 primul paragraf litera (c), precum și articolele 46 și 48 din Regulamentul (UE) 2021/1060 se aplică sprijinului finanțat din FEADR în temeiul prezentului regulament.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.

„fermier” înseamnă o persoană fizică sau juridică sau un grup de persoane fizice sau juridice, indiferent de statutul juridic pe care un astfel de grup și membrii săi îl dețin în temeiul dreptului intern, a cărei/cărui exploatație intră în domeniul de aplicare teritorială al tratatelor definit la articolul 52 din Tratatul privind Uniunea Europeană, coroborat cu articolele 349 și 355 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), și care desfășoară o activitate agricolă, astfel cum este stabilită de statele membre în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din prezentul regulament;

2.

„exploatație” înseamnă ansamblul unităților utilizate pentru activități agricole și gestionate de un fermier, situate pe teritoriul aceluiași stat membru;

3.

„intervenție” înseamnă un instrument de sprijin însoțit de un set de condiții de eligibilitate specificate de un stat membre în planul său strategic PAC pe baza unui tip de intervenție prevăzut în prezentul regulament;

4.

„operațiune” înseamnă:

(a)

un proiect, un contract, o acțiune sau un grup de proiecte sau acțiuni selectate în cadrul planului strategic PAC în cauză;

(b)

în contextul instrumentelor financiare, cheltuielile publice eligibile totale alocate unui instrument financiar și sprijinul financiar ulterior oferit destinatarilor finali de instrumentul financiar respectiv;

5.

„cheltuieli publice” înseamnă orice contribuție la finanțarea unor operațiuni, a cărei sursă este reprezentată de bugetul autorităților publice naționale, regionale sau locale, de bugetul Uniunii pus la dispoziția FEGA și FEADR, de bugetul unor organisme de drept public sau de bugetul unor asociații de autorități publice sau de organisme de drept public;

6.

„obiective de etapă” înseamnă valori intermediare prestabilite, stabilite de statele membre în cadrul strategiilor lor de intervenție menționate la articolul 107 alineatul (1) litera (b), pentru un exercițiu financiar dat, care trebuie atinse la un anumit moment în perioada planului strategic PAC pentru a asigura înregistrarea de progrese la timp în raport cu indicatorii de rezultat;

7.

„ținte” înseamnă valori prestabilite, stabilite de statele membre în cadrul strategiilor lor de intervenție menționate la articolul 107 alineatul (1) litera (b), care trebuie atinse la sfârșitul perioadei planului strategic PAC în raport cu indicatorii de rezultat;

8.

„regiuni ultraperiferice ” înseamnă regiunile ultraperiferice menționate la articolul 349 din TFUE;

9.

„AKIS” reprezintă combinarea fluxurilor de organizare și de cunoștințe dintre persoane, organizații și instituții care utilizează și generează cunoștințe pentru agricultură și domeniile conexe (Sistemul de cunoștințe și inovare în agricultură);

10.

„insulele mici din Marea Egee” înseamnă insulele mici din Marea Egee astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 229/2013;

11.

„fond mutual” înseamnă o schemă acreditată de un stat membru în conformitate cu dreptul său intern pentru a permite fermierilor afiliați să se asigure, prin care se acordă plăți compensatorii fermierilor afiliați care suferă pierderi economice;

12.

„regiuni mai puțin dezvoltate” înseamnă regiuni mai puțin dezvoltate în sensul articolului 108 alineatul (2) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) 2021/1060;

13.

„beneficiar” în legătură cu tipurile de intervenții pentru dezvoltarea rurală menționate la articolul 69 înseamnă:

(a)

un organism de drept public sau privat, o entitate cu sau fără personalitate juridică, o persoană fizică sau un grup de persoane fizice sau juridice responsabile fie cu inițierea operațiunilor, fie cu inițierea și executarea operațiunilor;

(b)

în contextul schemelor de ajutor de stat, întreprinderea care primește ajutoarele;

(c)

în contextul instrumentelor financiare, organismul care execută fondul de participare sau, în cazul în care nu există o structură de fond de participare, organismul care execută fondul specific sau, în cazul în care autoritatea de management menționată la articolul 123 (denumită în continuare „autoritatea de management”) gestionează instrumentul financiar, autoritatea de management;

14.

„rata sprijinului” înseamnă ponderea contribuției cheltuielilor publice la o operațiune; în contextul instrumentelor financiare, „rata sprijinului” se referă la echivalentul subvenție brută al sprijinului, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 20 din Regulamentul (UE) nr. 702/2014 al Comisiei (34);

15.

„LEADER” înseamnă dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității menționată la articolul 31 din Regulamentul (UE) 2021/1060;

16.

„organism intermediar” înseamnă orice organism de drept public sau privat, inclusiv organismele regionale sau locale, organismele de dezvoltare regională sau organizațiile neguvernamentale, care acționează sub responsabilitatea unei autorități naționale sau regionale de management sau care îndeplinește sarcini în numele unei astfel de autorități;

17.

„exercițiu financiar” înseamnă un exercițiu financiar agricol în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

Articolul 4

Definiții și condiții care urmează a fi prevăzute în planurile strategice PAC

(1)   În planurile lor strategice PAC, statele membre prevăd definiții pentru „activitate agricolă”, „suprafață agricolă”, „hectar eligibil”, „fermier activ”, „tânăr fermier” și „nou fermier”, precum și condițiile relevante în conformitate cu prezentul articol.

(2)   „Activitatea agricolă” este prevăzută astfel încât să permită contribuția la furnizarea de bunuri private și publice prin intermediul unuia dintre următoarele procese sau al ambelor:

(a)

producția de produse agricole, care include acțiuni precum creșterea animalelor sau cultivarea, inclusiv prin paludicultură, unde produse agricole înseamnă produsele enumerate în anexa I la TFUE, cu excepția produselor pescărești, precum și producția de bumbac și de specii forestiere cu ciclu de producție scurt;

(b)

menținerea suprafeței agricole într-o stare care o face adecvată pentru pășunat sau pentru cultivare, fără acțiuni pregătitoare care să depășească folosirea metodelor și utilajelor agricole obișnuite.

(3)   „Suprafața agricolă” este prevăzută astfel încât să cuprindă teren arabil, culturi permanente și pajiști permanente, inclusiv atunci când acestea formează sisteme agrosilvice pe suprafața în cauză. Termenii „teren arabil”, „culturi permanente” și „pajiști permanente” sunt definiți mai în detaliu de statele membre în următorul cadru:

(a)

„teren arabil” este terenul cultivat pentru producția de culturi sau suprafețele disponibile pentru producția de culturi, dar lăsate în pârloagă; în plus, pe durata angajamentului, este terenul cultivat pentru producția de culturi sau suprafețele disponibile pentru producția de culturi, dar lăsate în pârloagă, ce au fost scoase temporar din circuitul agricol în conformitate cu articolul 31 sau articolul 70 sau cu standardul GAEC 8 enumerat în anexa III la prezentul regulament, sau cu articolul 22, 23 sau 24 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 al Consiliului (35), sau cu articolul 39 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (36), sau cu articolul 28 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (37);

(b)

„culturi permanente” sunt culturile pentru care nu se practică un sistem de rotație, altele decât pajiștile permanente și pășunile permanente, care ocupă terenurile pentru o perioadă de cinci ani sau mai mare și care produc recolte repetate, inclusiv pepinierele și speciile forestiere cu ciclu de producție scurt;

(c)

„pajiști permanente și pășuni permanente” (denumite împreună „pajiști permanente”) sunt terenuri care sunt destinate producției de iarbă și de alte plante furajere erbacee (cultivate sau spontane) care nu au făcut parte din sistemul de rotație a culturilor din exploatație timp de cinci ani sau mai mult și, dacă statele membre decid astfel, cele care nu au fost arate, grapate sau reînsămânțate cu diferite tipuri de iarbă sau alte plante furajere erbacee de cinci ani sau mai mult. Acestea pot include alte specii, precum arbuștii sau arborii care sunt buni pentru pășunat și, în funcție de decizia statelor membre, alte specii, precum arbuștii sau arborii care produc hrană pentru animale, cu condiția ca iarba și alte plante furajere erbacee să rămână predominante.

Statele membre pot decide, de asemenea, să considere următoarele tipuri de terenuri drept pășuni permanente:

(i)

terenurile acoperite cu oricare dintre speciile menționate la prezenta literă și care fac obiectul practicilor locale consacrate, unde, în mod tradițional, iarba și alte plante furajere erbacee nu sunt predominante sau sunt absente în zonele de pășunat;

(ii)

terenurile acoperite cu oricare dintre speciile menționate la prezenta literă, unde iarba și alte plante furajere erbacee nu sunt predominante sau sunt absente în zonele de pășunat.

(4)   În contextul tipurilor de intervenții sub formă de plăți directe, „hectarul eligibil” este prevăzut astfel încât să acopere suprafețele care sunt la dispoziția fermierului și reprezintă:

(a)

orice suprafață agricolă a exploatației care, pe parcursul anului pentru care se solicită sprijin, este utilizată pentru o activitate agricolă sau, în cazul în care suprafața este folosită și pentru activități neagricole, este utilizată predominant pentru activități agricole; dacă acest lucru este justificat corespunzător pe baza unor motive legate de mediu, biodiversitate și climă, statele membre pot decide ca hectarele eligibile să includă, de asemenea, anumite suprafețe utilizate pentru activități agricole doar din doi în doi ani;

(b)

orice suprafață a exploatației care este:

(i)

acoperită de elemente de peisaj care fac obiectul obligației de păstrare în conformitate cu standardul GAEC 8 enumerat în anexa III;

(ii)

utilizată pentru a atinge cota minimă a terenului arabil dedicat suprafețelor și elementelor neproductive, inclusiv teren lăsat în pârloagă, în conformitate cu standardul GAEC 8 enumerat în anexa III; sau

(iii)

pe durata angajamentului relevant asumat de fermier, creată sau menținută ca urmare a unei eco-scheme menționate la articolul 31.

Dacă statele membre decid astfel, „hectarul eligibil” poate conține și alte elemente de peisaj, cu condiția ca acestea să nu fie predominante și să nu împiedice în mod semnificativ desfășurarea activității agricole din cauza suprafeței pe care o ocupă pe parcela agricolă. La punerea în aplicare a principiului respectiv, statele membre pot stabili o cotă maximă din parcela agricolă acoperită de aceste alte elemente de peisaj.

În ceea ce privește pajiștile permanente cu elemente disparate neeligibile, statele membre pot decide să aplice coeficienți ficși de reducere pentru a stabili suprafața considerată eligibilă;

(c)

orice suprafață a exploatației care a conferit un drept la plată în temeiul titlului III capitolul II secțiunea 2 subsecțiunea 2 din prezentul regulament sau în temeiul schemei de plată de bază sau al schemei de plată unică pe suprafață prevăzute în titlul III din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 și care nu este un „hectar eligibil” astfel cum este stabilit de statele membre pe baza prezentului alineat literele (a) și (b):

(i)

ca urmare a aplicării Directivei 92/43/CEE, 2009/147/CE sau 2000/60/CE pentru suprafața respectivă;

(ii)

ca urmare a intervențiilor bazate pe suprafață stabilite în temeiul prezentului regulament care fac obiectul sistemului integrat menționat la articolul 65 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116 care acordă posibilitatea producerii de produse ce nu sunt enumerate în anexa I la TFUE prin paludicultură sau în cadrul schemelor naționale pentru biodiversitate sau de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră ale căror condiții respectă respectivele intervenții bazate pe suprafață, cu condiția ca respectivele intervenții și scheme naționale să contribuie la unul sau mai multe obiective specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (d), (e) și (f) din prezentul regulament;

(iii)

pe durata unui angajament de împădurire asumat de un fermier, în temeiul articolului 31 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 sau al articolului 43 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 sau al articolului 22 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 sau al articolului 70 ori al articolului 73 din prezentul regulament, sau în cadrul unei scheme naționale ale cărei condiții respectă dispozițiile de la articolul 43 alineatele (1), (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 sau de la articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 sau de la articolul 70 ori articolul 73 din prezentul regulament;

(iv)

pe durata unui angajament al unui fermier din care decurge lăsarea în pârloagă a suprafeței, în temeiul articolelor 22, 23 și 24 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999, al articolului 39 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, al articolului 28 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 sau al articolului 70 din prezentul regulament.

Suprafețele utilizate pentru producția de cânepă constituie hectare eligibile numai în cazul în care conținutul de tetrahidrocanabinol din soiurile utilizate nu depășește 0,3 %.

(5)   Definiția „fermierului activ” este prevăzută astfel încât să se garanteze că sprijinul este acordat numai persoanelor fizice sau juridice, sau unor grupuri de persoane fizice sau juridice, implicate în cel puțin un nivel minim de activitate agricolă, însă fără a exclude neapărat de la sprijin fermierii care desfășoară mai multe activități sau fermierii cu fracțiune de normă.

Atunci când stabilesc cine este „fermier activ”, statele membre aplică criterii obiective și nediscriminatorii, precum: evaluări ale veniturilor, forța de muncă ocupată în fermă, obiectul de activitate al societății și includerea activităților lor agricole în registrele naționale sau regionale. Astfel de criterii pot fi introduse sub una sau mai multe forme alese de statele membre, inclusiv printr-o listă negativă care să excludă un fermier de la a fi considerat fermier activ. În cazul în care statele membre îi consideră drept „fermieri activi” pe fermierii care nu au primit plăți directe peste un anumit cuantum pentru anul precedent, cuantumul respectiv nu poate depăși 5 000 EUR.

(6)   Definiția „tânărului fermier” este prevăzută astfel încât să includă:

(a)

o limită superioară de vârstă stabilită între 35 și 40 de ani;

(b)

condițiile pentru a fi „șeful exploatației”;

(c)

formarea sau competențele adecvate necesare, astfel cum sunt stabilite de statele membre.

(7)   Definiția „noului fermier” este prevăzută astfel încât să se refere la un fermier care este diferit de un tânăr fermier și care este pentru prima dată „șeful exploatației”. Statele membre includ și alte cerințe obiective și nediscriminatorii referitoare la formarea și competențele adecvate.

(8)   În vederea protejării sănătății publice, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 152 pentru a completa prezentul regulament cu norme prin care acordarea plăților să fie condiționată de utilizarea atât a semințelor certificate de anumite soiuri de cânepă, cât și a procedurii pentru stabilirea soiurilor de cânepă, precum și de verificarea conținutului lor de tetrahidrocanabinol menționată la al doilea paragraf al alineatului (4) de la prezentul articol.

TITLUL II

OBIECTIVE ȘI INDICATORI

Articolul 5

Obiective generale

În conformitate cu obiectivele PAC prevăzute la articolul 39 din TFUE, cu obiectivul de a menține funcționarea pieței interne și condiții de concurență echitabile între fermierii din Uniune și cu principiul subsidiarității, sprijinul acordat din FEGA și FEADR vizează îmbunătățirea în continuare a dezvoltării durabile a agriculturii, a sectorului alimentar și a zonelor rurale și contribuie la îndeplinirea următoarelor obiective generale în domeniul economic, în domeniul mediului și în domeniul social, ceea ce va contribui la punerea în aplicare a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă:

(a)

promovarea unui sector agricol inteligent, competitiv, rezilient și diversificat care să garanteze securitatea alimentară pe termen lung;

(b)

sprijinirea și consolidarea protecției mediului, inclusiv a biodiversității, și a acțiunilor în domeniul climei și contribuirea la îndeplinirea obiectivelor în materie de mediu și de climă ale Uniunii, inclusiv a angajamentelor sale în temeiul Acordului de la Paris;

(c)

consolidarea structurii socioeconomice a zonelor rurale.

Articolul 6

Obiective specifice

(1)   Îndeplinirea obiectivelor generale este urmărită prin intermediul următoarelor obiective specifice:

(a)

sprijinirea veniturilor viabile ale fermelor și a rezilienței sectorului agricol în întreaga Uniune pentru a spori diversitatea agricolă și securitatea alimentară pe termen lung, precum și pentru a asigura durabilitatea economică a producției agricole în Uniune;

(b)

îmbunătățirea orientării spre piață și sporirea competitivității fermelor atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, inclusiv punerea unui accent mai puternic pe cercetare, tehnologie și digitalizare;

(c)

îmbunătățirea poziției fermierilor în cadrul lanțului valoric;

(d)

contribuirea la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea, inclusiv prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și creșterea capacității de sechestrare a carbonului, precum și promovarea energiei durabile;

(e)

promovarea dezvoltării durabile și a gestionării eficiente a resurselor naturale precum apa, solul și aerul, inclusiv prin reducerea dependenței de substanțe chimice;

(f)

contribuirea la oprirea și inversarea declinului biodiversității, îmbunătățirea serviciilor ecosistemice și conservarea habitatelor și a peisajelor;

(g)

atragerea și susținerea tinerilor fermieri și a noilor fermieri și facilitarea dezvoltării întreprinderilor durabile din zonele rurale;

(h)

promovarea ocupării forței de muncă, a creșterii economice, a egalității de gen, inclusiv a participării femeilor la agricultură, a incluziunii sociale și a dezvoltării locale în zonele rurale, inclusiv a bioeconomiei circulare și a silviculturii durabile;

(i)

îmbunătățirea răspunsului dat de agricultura Uniunii exigențelor societale referitoare la hrană și la sănătate, inclusiv la alimentele de înaltă calitate, sigure și hrănitoare produse într-un mod durabil, reducerea deșeurilor alimentare, precum și îmbunătățirea bunăstării animalelor și combaterea rezistenței la antimicrobiene.

(2)   Obiectivele prevăzute la alineatul (1) sunt completate și interconectate cu obiectivul transversal al modernizării agriculturii și zonelor rurale prin promovarea și partajarea cunoștințelor, a inovării și a digitalizării în agricultură și în zonele rurale și prin încurajarea adoptării acestora de către fermieri, prin îmbunătățirea accesului la cercetare, inovare, schimbul de cunoștințe și formare.

(3)   Atunci când urmăresc obiectivele specifice prevăzute la alineatele (1) și (2), statele membre, cu sprijinul Comisiei, iau măsurile corespunzătoare pentru a reduce sarcina administrativă și a asigura simplificarea punerii în aplicare a PAC.

Articolul 7

Indicatori

(1)   Îndeplinirea obiectivelor menționate la articolul 5 și la articolul 6 alineatele (1) și (2) se evaluează pe baza indicatorilor comuni de realizare, de rezultat, de impact și de context, astfel cum figurează în anexa I. Indicatorii comuni respectivi includ:

(a)

indicatori de realizare aferenți realizărilor obținute în urma intervențiilor care au beneficiat de sprijin;

(b)

indicatori de rezultat aferenți obiectivelor specifice vizate menționate la articolul 6 alineatele (1) și (2), și care sunt utilizați pentru stabilirea obiectivelor de etapă și a țintelor cuantificate în raport cu respectivele obiective specifice din planurile strategice PAC și pentru evaluarea progreselor realizate în direcția țintelor respective; indicatorii aferenți obiectivelor legate de climă și mediu se pot aplica intervențiilor care contribuie la îndeplinirea angajamentelor ce decurg din actele legislative ale Uniunii enumerate în anexa XIII;

(c)

indicatori de impact aferenți obiectivelor prevăzute la articolul 5 și la articolul 6 alineatele (1) și (2) și utilizați în contextul planurilor strategice PAC și al PAC;

(d)

indicatori de context menționați la articolul 115 alineatul (2) și enumerați în anexa I.

(2)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 152 pentru a modifica anexa I în scopul adaptării indicatorilor comuni de realizare, de rezultat, de impact și de context. Actele delegate respective se limitează strict la abordarea problemelor tehnice întâmpinate de statele membre cu privire la aplicarea indicatorilor respectivi.

TITLUL III

CERINȚE COMUNE ȘI TIPURI DE INTERVENȚII

CAPITOLUL I

CERINȚE COMUNE

Secțiunea 1

Principii generale

Articolul 8

Abordarea strategică

Statele membre urmăresc îndeplinirea obiectivelor prevăzute în titlul II prin specificarea unor intervenții pe baza tipurilor de intervenții prevăzute în capitolele II, III și IV din prezentul titlu, în conformitate cu evaluarea nevoilor pe care a efectuat-o fiecare dintre ele și cu cerințele comune prevăzute în prezentul capitol.

Articolul 9

Principii generale

Statele membre concep intervențiile din planurile lor strategice PAC și standardele GAEC menționate la articolul 13 în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și cu principiile generale ale dreptului Uniunii.

Statele membre se asigură că intervențiile și standardele GAEC menționate la articolul 13 sunt stabilite pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii, sunt compatibile cu buna funcționare a pieței interne și nu denaturează concurența.

Statele membre instituie cadrul juridic care reglementează acordarea sprijinului din partea Uniunii către fermieri și alți beneficiari în conformitate cu planurile strategice PAC astfel cum au fost aprobate de Comisie în conformitate cu articolele 118 și 119 din prezentul regulament și cu principiile și cerințele prevăzute în prezentul regulament și în Regulamentul (UE) 2021/2116. Acestea pun în aplicare planurile strategice PAC respective astfel cum au fost aprobate de Comisie.

Articolul 10

Sprijinul intern conform OMC

Statele membre își concep intervențiile pe baza tipurilor de intervenții enumerate în anexa II la prezentul regulament, inclusiv a definițiilor și a condițiilor prevăzute la articolul 4, în așa fel încât să respecte criteriile din anexa 2 la Acordul OMC privind agricultura.

În special, sprijinul de bază pentru venit în scopul sustenabilității, sprijinul redistributiv complementar pentru venit în scopul sustenabilității, sprijinul complementar pentru venit pentru tinerii fermieri și schemele pentru climă, mediu și bunăstarea animalelor respectă criteriile enunțate în paragrafele din anexa 2 la Acordul OMC privind agricultura indicate în anexa II la prezentul regulament pentru intervențiile respective. Pentru alte intervenții, paragrafele din anexa 2 la Acordul OMC privind agricultura indicate în anexa II la prezentul regulament au un rol indicativ, intervențiile respective putând, în schimb, să respecte un alt paragraf din anexa 2 la Acordul OMC privind agricultura, dacă acest lucru este specificat și explicat în planul strategic PAC.

Articolul 11

Punerea în aplicare a Memorandumului de înțelegere privind semințele oleaginoase

(1)   În cazul în care statele membre prevăd alte intervenții bazate pe suprafață în afara celor care respectă dispozițiile anexei 2 la Acordul OMC privind agricultura, inclusiv sprijin cuplat pentru venit în temeiul titlului III capitolul II secțiunea 3 subsecțiunea 1 din prezentul regulament și în cazul în care intervențiile respective vizează o parte din semințele oleaginoase menționate în anexa la Memorandumul de înțelegere dintre Comunitatea Economică Europeană și Statele Unite ale Americii privind semințele oleaginoase în cadrul GATT sau totalitatea acestora, totalul suprafeței vizate de sprijin, bazat pe realizările planificate incluse în planurile strategice PAC ale statelor membre în cauză, nu depășește suprafața maximă vizată de sprijin a întregii Uniuni, pentru a se asigura respectarea angajamentelor internaționale ale Uniunii.

(2)   Până la 8 iunie 2022, Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru stabilirea unei suprafețe de referință indicative vizate de sprijin pentru fiecare stat membru, calculată pe baza ponderii fiecărui stat membru în media suprafeței dedicate cultivării în Uniune în perioada 2016-2020. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 153 alineatul (2).

(3)   Fiecare stat membru care intenționează să acorde sprijinul menționat la alineatul (1) din prezentul articol indică realizările planificate corespunzătoare, în hectare, în propunerea sa de plan strategic PAC menționată la articolul 118 alineatul (1).

Dacă, în urma notificării de către statele membre a tuturor realizărilor planificate, este depășită suprafața maximă vizată de sprijin pentru întreaga Uniune menționată la alineatul (1) din prezentul articol, Comisia calculează, pentru fiecare stat membru care a notificat un excedent în comparație cu propria suprafață de referință, un coeficient de reducere care este proporțional cu excedentul realizărilor planificate ale statului membru respectiv, astfel încât suprafața maximă vizată de sprijin a întregii Uniuni să fie menținută. Fiecare stat membru în cauză este informat în privința acestui coeficient de reducere în observațiile Comisiei la planul strategic PAC în conformitate cu articolul 118 alineatul (3). Coeficientul de reducere pentru fiecare stat membru se stabilește în decizia de punere în aplicare menționată la articolul 118 alineatul (6) prin intermediul căreia Comisia aprobă planul strategic PAC.

Statele membre nu își modifică din proprie inițiativă suprafața vizată de sprijin după data menționată la articolul 118 alineatul (1).

(4)   Dacă un stat membru intenționează să își sporească realizările planificate, menționate la alineatul (1) din prezentul articol, prevăzute în planul său strategic PAC aprobat de Comisie, acesta notifică Comisiei realizările planificate revizuite, printr-o cerere de modificare a planului său strategic PAC, în conformitate cu articolul 119, înaintea datei de 1 ianuarie a anului anterior anului de cerere în cauză.

(5)   După caz, pentru a se evita situația în care se depășește suprafața maximă vizată de sprijin a întregii Uniuni, menționată la alineatul (1), Comisia stabilește coeficienți de reducere sau revizuiește coeficienții de reducere existenți atunci când au fost stabiliți astfel de coeficienți în conformitate cu alineatul (3) al doilea paragraf, pentru toate statele membre care și-au depășit suprafața de sprijin de referință în planurile lor strategice PAC.

Până la data de 31 ianuarie a anului anterior anului de cerere în cauză, Comisia informează statele membre respective în privința coeficienților de reducere.

Până la data de 31 martie a anului anterior anului de cerere în cauză, fiecare stat membru în cauză depune o cerere corespunzătoare de modificare a planului său strategic PAC, incluzând coeficientul de reducere menționat la al doilea paragraf. Coeficientul de reducere pentru statul membru respectiv este prevăzut în decizia de punere în aplicare menționată la articolul 119 alineatul (10) prin intermediul căreia Comisia aprobă modificarea planului strategic PAC.

(6)   În ceea ce privește plantele oleaginoase vizate de memorandumul de înțelegere menționat la alineatul (1) din prezentul articol, statele membre informează Comisia despre numărul total de hectare pentru care a fost plătit efectiv sprijinul, în rapoartele anuale privind performanța menționate la articolul 134.

(7)   Statele membre exclud cultivarea de semințe de floarea-soarelui pentru consum uman din orice intervenție bazată pe suprafață menționată la alineatul (1).

Secțiunea 2

Condiționalitatea

Articolul 12

Principiu și domeniu de aplicare

(1)   Statele membre includ în planurile lor strategice PAC un sistem de condiționalitate în temeiul căruia fermierii și alți beneficiari care primesc plățile directe prevăzute în capitolul II sau plățile anuale prevăzute la articolele 70, 71 și 72 fac obiectul unei sancțiuni administrative dacă nu îndeplinesc cerințele legale în materie de gestionare prevăzute în dreptul Uniunii și standardele GAEC stabilite în planurile strategice PAC, enumerate în anexa III, în ceea ce privește următoarele domenii specifice:

(a)

clima și mediul, inclusiv apa, solul și biodiversitatea ecosistemelor;

(b)

sănătatea publică și sănătatea plantelor;

(c)

bunăstarea animalelor.

(2)   Planurile strategice PAC includ normele referitoare la un sistem eficace și proporțional de sancțiuni administrative. Normele respective respectă în special cerințele prevăzute în titlul IV capitolul IV din Regulamentul (UE) 2021/2116.

(3)   Actele juridice menționate în anexa III privind cerințele legale în materie de gestionare se aplică în versiunea care este aplicabilă și, în cazul directivelor, în versiunea pusă în aplicare de statele membre.

(4)   În sensul prezentei secțiuni, „cerință legală în materie de gestionare” înseamnă fiecare cerință legală în materie de gestionare în parte din dreptul Uniunii enumerată în anexa III în cadrul unui anumit act juridic, care este diferită ca substanță de orice alte cerințe din același act.

Articolul 13

Obligațiile statelor membre în legătură cu bunele condiții agricole și de mediu

(1)   Statele membre se asigură că toate suprafețele agricole, inclusiv terenurile care nu mai sunt utilizate în scopuri productive, sunt menținute în bune condiții agricole și de mediu. Statele membre stabilesc, la nivel național sau regional, standarde minime pentru fermieri și alți beneficiari pentru fiecare standard GAEC enumerat în anexa III, în conformitate cu principalul obiectiv al standardelor respective menționat în anexa respectivă. La stabilirea propriilor standarde, statele membre țin seama, după caz, de caracteristicile specifice ale suprafețelor în cauză, inclusiv condițiile pedologice și climatice, de sistemele agricole existente, de practicile agricole, de dimensiunile și structurile fermelor, de utilizarea terenurilor și de specificul regiunilor ultraperiferice.

(2)   În ceea ce privește principalele obiective prevăzute în anexa III, statele membre pot stabili standarde suplimentare față de cele prevăzute în anexa respectivă, privind obiectivele principale menționate. Astfel de standarde suplimentare sunt nediscriminatorii și proporționale și corespund nevoilor identificate.

Statele membre nu stabilesc standarde minime pentru alte obiective principale decât cele prevăzute în anexa III.

(3)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 152 pentru a completa prezentul regulament cu norme care să asigure condiții de concurență echitabile în ceea ce privește raportul pentru standardul GAEC 1.

Secțiunea 3

Condiționalitatea socială

Articolul 14

Principiu și domeniu de aplicare

(1)   Statele membre indică în planurile lor strategice PAC că, cel târziu de la 1 ianuarie 2025, fermierii și alți beneficiari care primesc plăți directe în temeiul capitolului II sau plăți anuale în temeiul articolelor 70, 71 și 72 sunt supuși unei sancțiuni administrative dacă nu îndeplinesc cerințele legate de condițiile de muncă și de încadrare în muncă aplicabile sau nu respectă obligațiile angajatorului care decurg din actele juridice menționate în anexa IV.

(2)   Atunci când includ un sistem de sancțiuni administrative în planurile lor strategice PAC, astfel cum se menționează la alineatul (1), statele membre consultă, în conformitate cu dispozițiile lor instituționale, partenerii sociali naționali relevanți reprezentând patronatul și sindicatele din sectorul agricol și respectă pe deplin autonomia acestora, precum și dreptul lor de a negocia și de a încheia acorduri colective. Sistemul de sancțiuni administrative nu aduce atingere drepturilor și obligațiilor partenerilor sociali în cazul în care, în conformitate cu cadrele juridice și de negociere colectivă naționale, aceștia sunt responsabili pentru punerea în aplicare sau asigurarea respectării actelor juridice menționate în anexa IV.

(3)   Planul strategic PAC include norme referitoare la un sistem eficace și proporțional de sancțiuni administrative. Normele respective respectă cerințele relevante prevăzute în titlul IV capitolul V din Regulamentul (UE) 2021/2116.

(4)   Actele juridice menționate în anexa IV care conțin dispoziții care urmează să fie vizate de sistemul de sancțiuni administrative menționat la alineatul (1) se aplică în versiunea aplicabilă și astfel cum a fost pusă în aplicare de statele membre.

Secțiunea 4

Servicii de consiliere agricolă

Articolul 15

Servicii de consiliere agricolă

(1)   Statele membre includ în planurile lor strategice PAC un sistem de furnizare de servicii pentru consilierea fermierilor și a altor beneficiari ai sprijinului PAC în ceea ce privește gestionarea terenurilor și gestionarea fermelor (denumite în continuare „servicii de consiliere agricolă”). Statele membre se pot baza pe sistemele existente.

(2)   Serviciile de consiliere agricolă vizează dimensiunea economică, cea de mediu și cea socială, ținând seama de practicile agricole existente, și furnizează informații tehnologice și științifice la zi, obținute cu ajutorul proiectelor de cercetare și inovare, inclusiv în ceea ce privește furnizarea de bunuri publice.

Prin intermediul serviciilor de consiliere agricolă, se oferă asistență adecvată de-a lungul ciclului de dezvoltare a fermelor, inclusiv pentru înființarea pentru prima dată, conversia modelelor de producție în funcție de cererea consumatorilor, practici inovatoare, tehnici agricole pentru reziliența la schimbările climatice, inclusiv agrosilvicultură și agroecologie, îmbunătățirea bunăstării animalelor și, după caz, standarde de siguranță și sprijin social.

Serviciile de consiliere agricolă sunt integrate în cadrul serviciilor interconectate ale consilierilor agricoli, ale cercetătorilor, ale organizațiilor de fermieri și ale altor părți interesate relevante, care formează AKIS.

(3)   Statele membre se asigură că consilierea este imparțială, iar consilierii au o calificare adecvată, beneficiază de formare corespunzătoare și nu au conflicte de interese.

(4)   Serviciile de consiliere agricolă sunt adaptate diferitelor tipuri de producții și ferme și vizează cel puțin următoarele:

(a)

toate cerințele, condițiile și angajamentele în materie de gestionare aplicabile fermierilor și altor beneficiari, stabilite în planul strategic PAC, inclusiv cerințele și standardele din cadrul condiționalității și condițiile privind intervențiile, precum și informațiile referitoare la instrumentele financiare și planurile de afaceri dezvoltate în temeiul planului strategic PAC;

(b)

cerințele stabilite de statele membre pentru punerea în aplicare a Directivei 92/43/CEE, a Directivei 2000/60/CE, a articolului 55 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (38), a Directivei 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului (39), a Directivei 2009/128/CE, a Directivei 2009/147/CE, a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului (40), a Regulamentului (UE) 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului (41) și a Directivei (UE) 2016/2284 a Parlamentului European și a Consiliului (42);

(c)

practicile agricole care împiedică dezvoltarea rezistenței la antimicrobiene, prezentate în comunicarea Comisiei din 29 iunie 2017 intitulată „Un plan de acțiune european «O singură sănătate» (One Health) împotriva rezistenței la antimicrobiene (RAM)”;

(d)

prevenirea și gestionarea riscurilor;

(e)

sprijinul pentru inovare, în special pentru elaborarea și implementarea proiectelor grupurilor operaționale din cadrul PEI, menționate la articolul 127 alineatul (3);

(f)

tehnologiile digitale în sectorul agricol și în zonele rurale, după cum se menționează la articolul 114 litera (b);

(g)

gestionarea durabilă a nutrienților, inclusiv cel târziu cu începere din 2024 utilizarea unui instrument pentru sustenabilitatea fermelor în ceea ce privește utilizarea nutrienților, acesta putând fi orice aplicație digitală care prezintă cel puțin:

(i)

un bilanț al principalilor nutrienți la scara întregului teren;

(ii)

cerințele legale privind nutrienții;

(iii)

date referitoare la sol, pe baza informațiilor și a analizelor disponibile;

(iv)

date din sistemul integrat de administrare și control (IACS) relevante pentru gestionarea nutrienților.

(h)

condițiile de încadrare în muncă, obligațiile angajatorilor, securitatea și sănătatea în muncă și sprijinul social în comunitățile agricole.

CAPITOLUL II

TIPURI DE INTERVENȚII SUB FORMĂ DE PLĂȚI DIRECTE

Secțiunea 1

Tipuri de intervenții, reducerea plăților și cerințe minime

Articolul 16

Tipuri de intervenții sub formă de plăți directe

(1)   Tipurile de intervenții menționate în prezentul capitol pot lua forma plăților directe decuplate și cuplate.

(2)   Plățile directe decuplate sunt următoarele:

(a)

sprijinul de bază pentru venit în scopul sustenabilității;

(b)

sprijinul redistributiv complementar pentru venit în scopul sustenabilității;

(c)

sprijinul complementar pentru venit pentru tinerii fermieri;

(d)

schemele pentru climă, mediu și bunăstarea animalelor.

(3)   Plățile directe cuplate sunt următoarele:

(a)

sprijinul cuplat pentru venit;

(b)

plata specifică pentru cultura de bumbac.

Articolul 17

Plafonarea și degresivitatea plăților

(1)   Statele membre pot plafona cuantumul sprijinului de bază pentru venit în scopul sustenabilității care urmează a fi acordat unui fermier pentru un an calendaristic dat. Statele membre care aleg să introducă plafonarea reduc cu 100 % cuantumul care depășește 100 000 EUR.

(2)   Statele membre pot reduce cuantumul sprijinului de bază pentru venit în scopul sustenabilității care urmează a fi acordat unui fermier pentru un an calendaristic dat care depășește 60 000 EUR cu până la 85 %.

Statele membre pot stabili intervale suplimentare peste 60 000 EUR și pot specifica procentele de reducere pentru intervalele suplimentare respective. Acestea se asigură că reducerea pentru fiecare interval este egală sau mai mare decât pentru intervalul precedent.

(3)   Înaintea aplicării alineatului (1) sau (2), statele membre pot scădea din cuantumul sprijinului de bază pentru venit în scopul sustenabilității care urmează a fi acordat unui fermier într-un an calendaristic dat:

(a)

toate salariile legate de o activitate agricolă declarate de fermier, inclusiv impozitele și contribuțiile sociale aferente ocupării forței de muncă;

(b)

costul echivalent al forței de muncă permanente și nesalariate legate de o activitate agricolă practicată de persoane care lucrează în cadrul fermei în cauză și care nu primesc un salariu sau care primesc o remunerație mai mică decât cuantumul plătit în mod normal pentru serviciile prestate, dar care sunt recompensate prin rezultatul economic al întreprinderii agricole;

(c)

elementul de cost al forței de muncă din cadrul costurilor de contractare legate de o activitate agricolă declarată de fermier.

Pentru a calcula cuantumurile menționate la primul paragraf litera (a), statele membre utilizează costurile salariale suportate efectiv de fermier. În cazuri justificate în mod corespunzător, fermierii pot solicita utilizarea costurilor standard care urmează să fie stabilite de statul membru în cauză în conformitate cu o metodă care urmează a fi specificată mai în detaliu în planul său strategic PAC, pe baza salariilor standard medii legate de o activitate agricolă la nivel național sau regional, înmulțite cu numărul de unități de muncă anuale declarate de fermierul în cauză.

Pentru a calcula cuantumurile menționate la primul paragraf litera (b), statele membre utilizează costurile standard care urmează să fie stabilite de statul membru în cauză în conformitate cu o metodă care urmează a fi specificată mai în detaliu în planul său strategic PAC, pe baza salariilor standard medii legate de o activitate agricolă la nivel național sau regional, înmulțite cu numărul de unități de muncă anuale declarate de fermierul în cauză.

(4)   În cazul unei persoane juridice sau al unui grup de persoane fizice sau juridice, statele membre pot aplica reducerea menționată la alineatele (1) și (2) la nivelul membrilor respectivelor persoane juridice sau grupuri atunci când dreptul intern prevede ca fiecare membru să își asume drepturi și obligații comparabile cu cele ale fermierilor individuali care au statutul de șef al exploatației, în special în ceea ce privește statutul lor economic, social și fiscal, cu condiția să fi contribuit la consolidarea structurilor agricole ale persoanelor juridice sau ale grupurilor în cauză.

(5)   Rezultatul estimat al reducerii plăților este utilizat în principal pentru a contribui la finanțarea sprijinului redistributiv complementar pentru venit în scopul sustenabilității, dacă a fost stabilit astfel în planul strategic PAC relevant, și, mai apoi, la finanțarea altor intervenții care țin de plățile directe decuplate.

De asemenea, statele membre pot utiliza întregul cuantum rezultat sau o parte a acestuia pentru a finanța tipuri de intervenții din cadrul FEADR specificate în capitolul IV, prin intermediul unui transfer. Acest transfer spre FEADR este cuprins în tabelele financiare din planul strategic PAC și poate fi revizuit în 2025 în conformitate cu articolul 103. Acest transfer nu face obiectul limitelor maxime pentru transferurile de fonduri dinspre FEGA spre FEADR stabilite la articolul menționat.

(6)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 152 pentru a completa prezentul regulament cu norme prin care să se stabilească o bază armonizată pentru calcularea reducerii plăților prevăzute la alineatele (1) și (2) din prezentul articol în vederea punerii la dispoziție a unor norme detaliate pentru distribuirea fondurilor către fermieri.

Articolul 18

Cerințe minime

(1)   Statele membre stabilesc o suprafață minimă și acordă plăți directe doar fermierilor activi a căror suprafață eligibilă a exploatației, pentru care se solicită plăți directe, este mai mare decât respectiva suprafață minimă.

Ca alternativă, statele membre pot stabili un cuantum minim al plăților directe care pot fi plătite unui fermier.

(2)   În cazul în care a decis să stabilească o suprafață minimă în conformitate cu alineatul (1) primul paragraf, un stat membru stabilește totuși un cuantum minim, în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf, pentru fermierii care beneficiază de un sprijin legat de animale, care se plătește per animal sub formă de plăți directe, și care dețin mai puține hectare decât suprafața minimă.

Când stabilesc suprafața minimă sau cuantumul minim, statele membre urmăresc să se asigure că plățile directe se acordă numai fermierilor activi dacă:

(a)

gestionarea plăților aferente nu generează o sarcină administrativă excesivă; și

(b)

cuantumurile aferente contribuie efectiv la îndeplinirea obiectivelor specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1), la care contribuie plățile directe.

(3)   Grecia poate decide să nu aplice prezentul articol în insulele mici din Marea Egee.

Articolul 19

Contribuția la instrumente de gestionare a riscurilor

Prin derogare de la articolul 44 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116, un stat membru poate decide să aloce până la 3 % din plățile directe care urmează să fie plătite unui fermier pentru contribuția fermierului la un instrument de gestionare a riscurilor.

Statele membre care decid să utilizeze această dispoziție o aplică tuturor fermierilor care primesc plăți directe într-un an dat.

Secțiunea 2

Plăți directe decuplate

Subsecțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 20

Cerințe generale pentru primirea plăților directe decuplate

Statele membre acordă fermierilor activi plăți directe decuplate în condițiile prevăzute în prezenta secțiune și specificate mai în detaliu în planurile lor strategice PAC.

Subsecțiunea 2

Sprijinul de bază pentru venit în scopul sustenabilității

Articolul 21

Norme generale

(1)   Statele membre prevăd un sprijin de bază pentru venit în scopul sustenabilității (denumit în continuare „sprijinul de bază pentru venit”) în condițiile prevăzute în prezenta subsecțiune și specificate mai în detaliu în planurile lor strategice PAC.

(2)   Statele membre prevăd un sprijin de bază pentru venit sub forma unei plăți decuplate anuale per hectar eligibil.

(3)   Fără a se aduce atingere articolelor 23-27, sprijinul de bază pentru venit se acordă pentru fiecare hectar eligibil declarat de un fermier activ.

Articolul 22

Cuantumul sprijinului per hectar

(1)   Cu excepția cazului în care statele membre decid să acorde sprijinul de bază pentru venit pe baza drepturilor la plată menționate la articolul 23, sprijinul se plătește sub forma unui cuantum uniform per hectar.

(2)   Statele membre pot decide să diferențieze cuantumul sprijinului de bază pentru venit per hectar între diversele grupuri de teritorii care au condiții socioeconomice sau agronomice similare, inclusiv forme tradiționale de agricultură astfel cum sunt prevăzute de statele membre, precum pășunatul alpin extensiv tradițional. În conformitate cu articolul 109 alineatul (2) litera (d), cuantumul sprijinului de bază pentru venit per hectar poate fi redus luându-se în considerare sprijinul acordat în cadrul altor intervenții în planul strategic PAC în cauză.

Articolul 23

Drepturile la plată

(1)   Statele membre care au aplicat schema de plată de bază prevăzută în titlul III capitolul I secțiunea 1 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 pot decide să acorde sprijinul de bază pentru venit pe baza drepturilor la plată în conformitate cu articolele 24-27 din prezentul regulament.

(2)   Dacă statele membre care au aplicat schema de plată de bază prevăzută în titlul III capitolul I secțiunea 1 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 decid să nu mai acorde sprijinul de bază pentru venit pe baza drepturilor la plată, atunci drepturile la plată alocate în temeiul regulamentului menționat expiră la data de 31 decembrie a anului anterior celui de la care urmează să fie aplicată decizia.

Articolul 24

Valoarea drepturilor la plată și convergența

(1)   Statele membre stabilesc valoarea unitară a drepturilor la plată înaintea convergenței în conformitate cu prezentul articol prin ajustarea valorii drepturilor la plată proporțional cu valoarea lor stabilită în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 pentru anul de cerere 2022, precum și cu plata conexă pentru practicile agricole benefice pentru climă și mediu prevăzută în titlul III capitolul III din regulamentul menționat pentru anul de cerere 2022.

(2)   Statele membre pot decide să diferențieze valoarea drepturilor la plată în conformitate cu articolul 22 alineatul (2).

(3)   Cel târziu până în anul de cerere 2026, fiecare stat membru stabilește un nivel maxim pentru valoarea drepturilor la plată individuale pentru statul membru respectiv sau pentru fiecare grup de teritorii menționat la articolul 22 alineatul (2).

(4)   Dacă valoarea drepturilor la plată stabilită în conformitate cu alineatul (1) nu este uniformă în interiorul unui stat membru sau al unui grup de teritorii menționat la articolul 22 alineatul (2), statul membru vizat asigură o convergență a valorii drepturilor la plată spre o valoare unitară uniformă până cel târziu în anul de cerere 2026.

(5)   În scopul alineatului (4), fiecare stat membru se asigură că, cel târziu pentru anul de cerere 2026, toate drepturile la plată au o valoare de cel puțin 85 % din cuantumul unitar mediu planificat menționat la articolul 102 alineatul (1), al sprijinului de bază pentru venit pentru anul de cerere 2026 prevăzut în planul său strategic PAC pentru statul membru respectiv sau pentru grupul de teritorii menționat la articolul 22 alineatul (2).

(6)   Statele membre finanțează majorările valorii drepturilor la plată necesare pentru conformitatea cu alineatele (4) și (5) de la prezentul articol utilizând toate cuantumurile posibile care devin disponibile prin aplicarea alineatului (3) de la prezentul articol și, dacă este necesar, reducând diferența dintre valoarea unitară a drepturilor la plată stabilită în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol și cuantumul unitar planificat, menționat la articolul 102 alineatul (1), al sprijinului de bază pentru venit pentru anul de cerere 2026 prevăzut în planul strategic PAC pentru statul membru respectiv sau pentru grupul de teritorii menționat la articolul 22 alineatul (2).

Statele membre pot decide să aplice reducerea tuturor sau unei părți a drepturilor la plată cu o valoare stabilită în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol care depășește cuantumul unitar planificat, menționat la articolul 102 alineatul (1), al sprijinului de bază pentru venit pentru anul de cerere 2026 prevăzut în planul strategic PAC pentru statul membru respectiv sau pentru grupul de teritorii menționat la articolul 22 alineatul (2).

(7)   Reducerile menționate la alineatul (6) se bazează pe criterii obiective și nediscriminatorii. Fără a se aduce atingere valorii minime stabilite în conformitate cu alineatul (5), aceste criterii pot include stabilirea unei reduceri maxime care nu poate fi mai mică de 30 %.

(8)   Statele membre se asigură că ajustarea valorilor drepturilor la plată în conformitate cu alineatele (3)-(7) începe din anul 2023.

Articolul 25

Activarea drepturilor la plată

(1)   Statele membre care au decis să acorde sprijin pe baza drepturilor la plată acordă sprijin de bază pentru venit fermierilor activi care dețin, în proprietate sau în arendă, drepturi la plată în momentul activării respectivelor drepturi la plată. Statele membre se asigură că, în scopul activării drepturilor la plată, fermierii activi declară hectarele eligibile care însoțesc orice drept la plată.

(2)   Statele membre se asigură că drepturile la plată, inclusiv în cazul unei moșteniri sau al unei moșteniri anticipate, sunt activate doar în statul membru sau în interiorul grupului de teritorii menționat la articolul 22 alineatul (2), în care au fost alocate.

(3)   Statele membre se asigură că drepturile la plată activate conferă dreptul la plată pe baza cuantumului fixat în acestea.

Articolul 26

Rezerve pentru drepturile la plată

(1)   Fiecare stat membru care decide să acorde sprijinul de bază pentru venit pe baza drepturilor la plată gestionează o rezervă națională.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, dacă un stat membru decide să diferențieze sprijinul de bază pentru venit în conformitate cu articolul 22 alineatul (2), acesta poate decide să aibă o rezervă pentru fiecare grup de teritorii menționat la articolul respectiv.

(3)   Statele membre se asigură că drepturile la plată din rezervă sunt alocate doar fermierilor activi.

(4)   Statele membre utilizează rezerva în primul rând pentru a aloca drepturi la plată următorilor fermieri:

(a)

tinerilor fermieri care au înființat recent pentru prima oară o exploatație;

(b)

noilor fermieri.

(5)   Un stat membru alocă drepturi la plată sau majorează valoarea drepturilor la plată existente ale fermierilor activi care sunt îndreptățiți în temeiul unei hotărâri definitive a unei instanțe sau în temeiul unui act administrativ definitiv emis de autoritatea competentă a respectivului stat membru. Respectivul stat membru se asigură că acești fermieri activi primesc drepturile la plată în numărul și la valoarea stabilite în hotărârea menționată sau în actul menționat, la o dată care urmează să fie stabilită de statul membru respectiv.

(6)   Statele membre se asigură că rezerva este realimentată printr-o reducere liniară a valorii tuturor drepturilor la plată în cazul în care rezerva este insuficientă pentru a acoperi alocarea drepturilor la plată în conformitate cu alineatele (4) și (5).

(7)   Statele membre pot prevedea norme suplimentare privind utilizarea rezervei, inclusiv categorii suplimentare de fermieri cărora urmează să li se aloce drepturi la plată din rezervă, cu condiția ca grupurilor prioritare menționate la alineatele (4) și (5) să li se fi alocat drepturi la plată din rezervă, și pentru cazurile care ar declanșa realimentarea rezervei. În cazul în care rezerva este realimentată prin reducerea liniară a valorii drepturilor la plată, această reducere liniară se aplică tuturor drepturilor la plată de la nivel național sau, atunci când statele membre aplică derogarea prevăzută la alineatul (2), la nivelul grupului de teritorii relevant menționat la articolul 22 alineatul (2).

(8)   Statele membre stabilesc valoarea drepturilor la plată noi alocate din rezervă la valoarea medie națională a drepturilor la plată din anul alocării sau la valoarea medie a drepturilor la plată pentru fiecare grup de teritorii menționat la articolul 22 alineatul (2) în anul alocării.

(9)   Statele membre pot decide să majoreze valoarea drepturilor la plată existente până la valoarea medie națională din anul alocării sau până la valoarea medie pentru fiecare grup de teritorii menționat la articolul 22 alineatul (2).

Articolul 27

Transferul drepturilor la plată

(1)   Cu excepția cazurilor de transfer prin moștenire sau prin moștenire anticipată, drepturile la plată se transferă doar unui fermier activ stabilit în același stat membru.

(2)   Dacă statele membre decid să diferențieze sprijinul de bază pentru venit în conformitate cu articolul 22 alineatul (2), drepturile la plată se transferă doar în interiorul grupului de teritorii în care au fost alocate.

Articolul 28

Plățile pentru micii fermieri

Statele membre pot acorda micilor fermieri, astfel cum sunt prevăzuți de statele membre, o plată sub forma unei sume forfetare sau a unor cuantumuri per hectar, care să înlocuiască plățile directe prevăzute în prezenta secțiune și în secțiunea 3 din prezentul capitol. Statele membre concep intervenția corespunzătoare în planul strategic PAC ca fiind opțională pentru fermieri.

Plata anuală pentru fiecare fermier nu depășește 1 250 EUR.

Statele membre pot decide să stabilească sume forfetare diferite sau cuantumuri per hectar diferite, corelate cu praguri de suprafață diferite.

Subsecțiunea 3

Sprijinul complementar pentru venit

Articolul 29

Sprijinul redistributiv complementar pentru venit în scopul sustenabilității

(1)   Statele membre prevăd un sprijin redistributiv complementar pentru venit în scopul sustenabilității (denumit în continuare „sprijinul redistributiv pentru venit”) în condițiile prevăzute în prezentul articol și specificate mai în detaliu în planurile lor strategice PAC.

Prin derogare de la primul paragraf din prezentul alineat sau de la articolul 98, statele membre pot aborda necesitatea redistribuirii sprijinului pentru venit prin alte instrumente și intervenții finanțate de FEGA care urmăresc obiectivul unei distribuții mai echitabile și al unei direcționări mai eficace și mai eficiente a sprijinului pentru venit, cu condiția să poată demonstra în planurile lor strategice PAC că această necesitate este abordată în mod suficient.

(2)   Statele membre asigură redistribuirea plăților directe de la exploatațiile mai mari spre cele mai mici sau medii, prevăzând un sprijin redistributiv pentru venit sub forma unei plăți decuplate anuale per hectar eligibil acordate fermierilor care au dreptul la o plată în temeiul sprijinului de bază pentru venit menționat la articolul 21.

(3)   Statele membre stabilesc, la nivel național sau regional, care poate fi nivelul grupurilor de teritorii menționate la articolul 22 alineatul (2), un cuantum per hectar sau cuantumuri diferite pentru diferite intervale de hectare, precum și numărul maxim de hectare per fermier pentru care se plătește sprijinul redistributiv pentru venit.

(4)   Cuantumul per hectar planificat pentru un anumit an de cerere nu depășește cuantumul mediu național al plăților directe per hectar pentru anul de cerere respectiv.

(5)   Cuantumul mediu național al plăților directe per hectar este definit drept raportul dintre plafonul național pentru plăți directe pentru un anumit an de cerere prevăzut în anexa V și realizările planificate totale aferente sprijinului de bază pentru venit pentru respectivul an de cerere, exprimate în număr de hectare.

(6)   În cazul unei persoane juridice sau al unui grup de persoane fizice sau juridice, statele membre pot aplica numărul maxim de hectare menționat la alineatul (3) la nivelul membrilor acelor persoane juridice sau grupuri atunci când dreptul intern prevede ca fiecare membru să își asume drepturi și obligații comparabile cu cele ale fermierilor individuali care au statutul de șefi ai exploatației, în special în ceea ce privește statutul lor economic, social și fiscal, cu condiția să fi contribuit la consolidarea structurilor agricole ale persoanelor juridice sau ale grupurilor în cauză.

În cazul fermierilor care fac parte dintr-un grup de entități juridice afiliate, astfel cum sunt prevăzute de statele membre, statele membre pot aplica numărul maxim de hectare menționat la alineatul (3) la nivelul grupului respectiv în condiții care urmează să fie stabilite de acestea.

Articolul 30

Sprijinul complementar pentru venit pentru tinerii fermieri

(1)   Statele membre pot acorda un sprijin complementar pentru venit tinerilor fermieri, stabiliți în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 4 alineatul (6), în condițiile prevăzute în prezentul articol și specificate mai în detaliu în planurile lor strategice PAC.

(2)   Ca parte a obligațiilor lor de a atrage tinerii fermieri în conformitate cu obiectivul prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (g) și de a dedica acestui obiectiv, în conformitate cu articolul 95, cel puțin un cuantum astfel cum este stabilit în anexa XII, statele membre pot acorda un sprijin complementar pentru venit tinerilor fermieri care au înființat recent pentru prima oară o exploatație și care au dreptul la o plată în temeiul sprijinului de bază pentru venit menționat la articolul 21.

Statele membre pot decide să acorde sprijinul prevăzut la prezentul articol fermierilor care au beneficiat de sprijin în temeiul articolului 50 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 pentru restul perioadei menționate la alineatul (5) din articolul respectiv.

(3)   Sprijinul complementar pentru venit pentru tinerii fermieri se acordă pentru o durată maximă de cinci ani, începând cu primul an de depunere a cererii de plată pentru tinerii fermieri și sub rezerva condițiilor care urmează să fie stabilite de cadrul juridic al PAC aplicabil pentru perioada de după 2027, în cazul în care durata de cinci ani depășește anul 2027. Statele membre se asigură că beneficiarilor nu li se creează așteptări juridice în ceea ce privește perioada de după 2027.

Sprijinul respectiv ia forma fie a unei plăți decuplate anuale per hectar eligibil, fie a unei plăți forfetare per tânăr fermier.

Statele membre pot decide să acorde sprijinul prevăzut la prezentul articol numai pentru un număr maxim de hectare per tânăr fermier.

(4)   În cazul unei persoane juridice sau al unui grup de persoane fizice sau juridice, cum ar fi un grup de fermieri, organizații de producători sau cooperative, statele membre pot aplica numărul maxim de hectare menționat la alineatul (3) la nivelul membrilor respectivelor persoane juridice sau grupuri:

(a)

care se încadrează în definiția și cerințele „tânărului fermier”, astfel cum sunt stabilite în conformitate cu articolul 4 alineatul (6); și

(b)

atunci când dreptul intern prevede ca fiecare membru să își asume drepturi și obligații comparabile cu cele ale fermierilor individuali care au statutul de șef al exploatației, în special în ceea ce privește statutul lor economic, social și fiscal, cu condiția să fi contribuit la consolidarea structurilor agricole ale persoanelor juridice sau ale grupurilor în cauză.

Subsecțiunea 4

Scheme pentru climă, mediu și bunăstarea animalelor

Articolul 31

Scheme pentru climă, mediu și bunăstarea animalelor

(1)   Statele membre stabilesc și acordă sprijin pentru scheme voluntare pentru climă, mediu și bunăstarea animalelor (denumite în continuare „eco-scheme”) în condițiile prevăzute în prezentul articol și specificate mai în detaliu în propriile planuri strategice PAC.

(2)   În temeiul prezentului articol, statele membre sprijină fermierii activi sau grupurile de fermieri activi care își asumă angajamentul de a aplica practici agricole benefice pentru climă, mediu și bunăstarea animalelor și de combatere a rezistenței la antimicrobiene.

(3)   Statele membre stabilesc o listă a practicilor agricole benefice pentru climă, mediu și bunăstarea animalelor și de combatere a rezistenței la antimicrobiene menționate la alineatul (2). Practicile respective sunt concepute în așa fel încât să îndeplinească unul sau mai multe dintre obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (d), (e) și (f) și, în ceea ce privește îmbunătățirea bunăstării animalelor și combaterea rezistenței la antimicrobiene, dintre obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) litera (i).

(4)   Fiecare eco-schemă acoperă, în principiu, cel puțin două dintre următoarele domenii de acțiune pentru climă, mediu, bunăstarea animalelor și combaterea rezistenței la antimicrobiene:

(a)

atenuarea schimbărilor climatice, inclusiv reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră generate de practicile agricole, precum și menținerea depozitelor de carbon existente și creșterea capacității de sechestrare a carbonului;

(b)

adaptarea la schimbările climatice, inclusiv acțiuni de îmbunătățire a rezilienței sistemelor de producție alimentară, precum și de creștere a diversității animalelor și plantelor, pentru o mai mare rezistență la boli și la schimbările climatice;

(c)

protejarea sau îmbunătățirea calității apei și reducerea presiunii asupra resurselor de apă;

(d)

prevenirea degradării solului, refacerea solului, îmbunătățirea fertilității solului și a gestionării nutrienților și biocenoza solului;

(e)

protejarea biodiversității, conservarea sau refacerea habitatelor sau a speciilor, inclusiv menținerea și crearea elementelor de peisaj sau a zonelor neproductive;

(f)

acțiuni pentru o utilizare durabilă și redusă a pesticidelor, în special a pesticidelor care prezintă un risc pentru sănătatea umană sau pentru mediu;

(g)

acțiuni de îmbunătățire a bunăstării animalelor sau de combatere a rezistenței la antimicrobiene.

(5)   În temeiul prezentului articol, statele membre acordă doar plăți care vizează angajamente care:

(a)

depășesc cerințele legale relevante în materie de gestionare și standardele relevante GAEC stabilite în capitolul I secțiunea 2;

(b)

depășesc cerințele minime relevante privind utilizarea îngrășămintelor și a produselor de protecție a plantelor, bunăstarea animalelor și alte cerințe obligatorii relevante prevăzute de dreptul intern și de dreptul Uniunii;

(c)

depășesc condițiile stabilite pentru menținerea suprafeței agricole în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) litera (b);

(d)

diferă de angajamentele pentru care se acordă plăți în temeiul articolului 70.

Pentru angajamentele menționate la primul paragraf litera (b), în cazul în care dreptul intern impune noi cerințe care depășesc cerințele minime corespunzătoare prevăzute în dreptul Uniunii, se poate acorda sprijin pentru angajamente care contribuie la respectarea cerințelor respective pentru o perioadă de maximum 24 de luni de la data la care devin obligatorii pentru exploatație.

(6)   În temeiul alineatului (5), pentru descrierea angajamentelor care trebuie îndeplinite de beneficiarul eco-schemelor menționate la prezentul articol, statele membre pot să se bazeze pe una sau mai multe dintre cerințele și standardele stabilite în capitolul I secțiunea 2, cu condiția ca obligațiile eco-schemelor să depășească cerințele legale relevante în materie de gestionare și standardele minime privind bunele condiții agricole și de mediu ale terenurilor stabilite de statele membre în temeiul capitolului I secțiunea 2.

Fără a aduce atingere articolului 87 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116, se consideră că fermierii activi sau grupurile de fermieri activi care participă la eco-schemele instituite în conformitate cu primul paragraf respectă cerințele și standardele relevante menționate în anexa III, cu condiția să îndeplinească angajamentele din cadrul eco-schemei în cauză.

Statele membre care instituie eco-scheme în conformitate cu primul paragraf din prezentul alineat se pot asigura că sistemele lor de gestionare și control nu dublează controalele în cazul în care aceleași cerințe și standarde se aplică atât în cadrul eco-schemelor respective, cât și al obligațiilor prevăzute în anexa III.

(7)   Sprijinul pentru o anumită eco-schemă ia forma unei plăți anuale, pentru toate hectarele eligibile care fac obiectul angajamentelor. Plățile se acordă:

(a)

fie ca plăți suplimentare față de sprijinul de bază pentru venit prevăzut în subsecțiunea 2; fie

(b)

ca plăți care compensează, integral sau parțial, fermierii activi sau grupurile de fermieri activi pentru costurile suplimentare suportate și pentru pierderile de venit aferente angajamentelor asumate, calculate în conformitate cu articolul 82 și ținând seama de țintele pentru eco-scheme; aceste plăți pot acoperi, de asemenea, costurile tranzacționale.

Prin derogare de la primul paragraf, plățile acordate în conformitate cu litera (b) de la paragraful respectiv pentru angajamentele privind bunăstarea animalelor, pentru angajamentele de combatere a rezistenței la antimicrobiene și, dacă acest lucru este justificat în mod corespunzător, pentru angajamentele privind practici agricole benefice pentru climă pot lua, de asemenea, forma unei plăți anuale pentru unitățile vită mare.

(8)   Statele membre demonstrează modul în care practicile agricole angajate în cadrul eco-schemelor răspund nevoilor menționate la articolul 108 și modul în care acestea contribuie la structura în ceea ce privește mediul și clima menționată la articolul 109 alineatul (2) litera (a), precum și la bunăstarea animalelor și la combaterea rezistenței la antimicrobiene. Acestea utilizează un sistem de rating sau de punctare sau orice altă metodologie adecvată pentru a asigura eficacitatea și eficiența eco-schemelor în vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite. Atunci când stabilesc nivelul plăților pentru diferite angajamente din cadrul eco-schemelor în temeiul alineatului (7) primul paragraf litera (a) din prezentul articol, statele membre țin seama de nivelul de sustenabilitate și de ambiție al fiecărei eco-scheme, pe baza unor criterii obiective și transparente.

(9)   Statele membre se asigură că există o coerență între intervențiile în temeiul prezentului articol și cele în temeiul articolului 70.

Secțiunea 3

Plăți directe cuplate

Subsecțiunea 1

Sprijinul cuplat pentru venit

Articolul 32

Norme generale

(1)   Statele membre pot acorda un sprijin cuplat pentru venit fermierilor activi în condițiile prevăzute în prezenta subsecțiune și specificate mai în detaliu în planurile lor strategice PAC.

(2)   Intervențiile statelor membre ajută sectoarele și producțiile sprijinite sau tipurile specifice de agricultură aferente, enumerate la articolul 33, să facă față dificultăților cu care se confruntă, prin îmbunătățirea competitivității, a sustenabilității și a calității lor. În ceea ce privește culturile proteice, statele membre nu sunt obligate să demonstreze dificultățile cu care se confruntă.

(3)   Sprijinul cuplat pentru venit ia forma unei plăți anuale per hectar sau per animal.

Articolul 33

Domeniu de aplicare

Sprijinul cuplat pentru venit poate fi acordat doar următoarelor sectoare și producții sau următoarelor tipuri specifice de agricultură aferente, dacă acestea sunt importante din motive socioeconomice sau de mediu:

(a)

cereale;

(b)

semințe oleaginoase, cu excepția semințelor de floarea-soarelui pentru consum uman astfel cum sunt prevăzute la articolul 11 alineatul (7);

(c)

culturi proteice, inclusiv leguminoase și amestec de leguminoase și ierburi, cu condiția ca leguminoasele să rămână predominante în amestec;

(d)

in;

(e)

cânepă;

(f)

orez;

(g)

fructe cu coajă lemnoasă;

(h)

cartofi pentru feculă;

(i)

lapte și produse lactate;

(j)

semințe;

(k)

carne de oaie și de capră;

(l)

carne de vită și mânzat;

(m)

ulei de măsline și măsline de masă;

(n)

viermi de mătase;

(o)

nutrețuri uscate;

(p)

hamei;

(q)

sfeclă de zahăr, trestie de zahăr și rădăcini de cicoare;

(r)

fructe și legume;

(s)

specii forestiere cu ciclu de producție scurt.

Articolul 34

Eligibilitate

(1)   Statele membre pot acorda sprijin cuplat pentru venit sub forma unei plăți per hectar doar pentru suprafețele pe care le-au stabilit ca hectare eligibile.

(2)   Dacă sprijinul cuplat pentru venit vizează bovine sau oi și capre, statele membre stabilesc drept condiții de eligibilitate pentru sprijin cerințele de a identifica și înregistra animalele în conformitate cu partea IV titlul I capitolul 2 secțiunea 1 din Regulamentul (UE) 2016/429. Totuși, fără a se aduce atingere altor condiții de eligibilitate aplicabile, bovinele sau oile și caprele sunt considerate eligibile pentru sprijin dacă cerințele referitoare la identificare și înregistrare sunt îndeplinite până la o anumită dată a anului de cerere în cauză care urmează a fi stabilită de statele membre.

Articolul 35

Competențe delegate în cazul dezechilibrelor structurale ale pieței dintr-un sector

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 152 pentru a completa prezentul regulament cu măsuri de evitare a situației în care beneficiarii sprijinului cuplat pentru venit suferă din cauza unor dezechilibre structurale ale pieței dintr-un sector. Respectivele acte delegate pot permite statelor membre să decidă că sprijinul cuplat pentru venit poate fi plătit în continuare până în 2027 pe baza unităților de producție pentru care s-a acordat sprijinul respectiv într-o perioadă de referință din trecut.

Subsecțiunea 2

Plata specifică pentru cultura de bumbac

Articolul 36

Domeniu de aplicare

Bulgaria, Grecia, Spania și Portugalia acordă o plată specifică pentru cultura de bumbac fermierilor activi care produc bumbac încadrat la codul NC 5201 00 în condițiile prevăzute în prezenta subsecțiune.

Articolul 37

Norme generale

(1)   Plata specifică pentru cultura de bumbac se acordă pe hectar de suprafață eligibilă cultivată cu bumbac. Suprafața este eligibilă numai dacă este situată pe un teren agricol autorizat de statul membru în cauză pentru producția de bumbac, semănat cu soiuri autorizate de statul membru, și face efectiv obiectul recoltării în condiții de creștere normale.

(2)   Plata specifică pentru cultura de bumbac se efectuează pentru bumbacul de calitate bună, corectă și vandabilă.

(3)   Bulgaria, Grecia, Spania și Portugalia autorizează terenul și soiurile menționate la alineatul (1) în conformitate cu orice norme și condiții adoptate în temeiul alineatului (5).

(4)   Pentru intervențiile vizate de prezenta subsecțiune:

(a)

eligibilitatea cheltuielilor suportate se stabilește pe baza articolului 37 litera (a) din Regulamentul (UE) 2021/2116;

(b)

în sensul articolului 12 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2116, avizul care trebuie emis de organismele de certificare se referă la literele (a), (b) și (d) de la alineatul respectiv și include declarația de gestiune.

(5)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 152 pentru a completa prezentul regulament cu norme și condiții privind autorizarea terenurilor și a soiurilor în scopul acordării plății specifice pentru cultura de bumbac.

(6)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește norme privind procedura de autorizare a terenurilor și a soiurilor în scopul acordării plății specifice pentru cultura de bumbac, precum și privind notificările adresate producătorilor în legătură cu această autorizare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 153 alineatul (2).

Articolul 38

Suprafețe de bază, productivitate fixă și cuantumuri de referință

(1)   Se instituie următoarele suprafețe naționale de bază:

Bulgaria: 3 342 ha,

Grecia: 250 000 ha,

Spania: 48 000 ha,

Portugalia: 360 ha.

(2)   Se stabilesc următoarele niveluri de productivitate fixă pentru perioada de referință:

Bulgaria: 1,2 tone/ha,

Grecia: 3,2 tone/ha,

Spania: 3,5 tone/ha,

Portugalia: 2,2 tone/ha.

(3)   Cuantumul plății specifice culturii pe hectar de suprafață eligibilă se calculează prin înmulțirea nivelurilor de productivitate prevăzute la alineatul (2) cu următoarele cuantumuri de referință:

Bulgaria: 636,13 EUR,

Grecia: 229,37 EUR,

Spania: 354,73 EUR,

Portugalia: 223,32 EUR.

(4)   Dacă suprafața eligibilă cultivată cu bumbac dintr-un stat membru dat și un an dat depășește suprafața de bază stabilită la alineatul (1), cuantumul menționat la alineatul (3) pentru statul membru în cauză se reduce proporțional cu depășirea suprafeței de bază.

(5)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 152 pentru a completa prezentul regulament cu norme referitoare la condițiile de acordare a plății specifice pentru cultura de bumbac, la cerințele de eligibilitate și la practicile agronomice.

(6)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care stabilește norme privind calcularea reducerii prevăzute la alineatul (4). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 153 alineatul (2).

Articolul 39

Organizațiile interprofesionale aprobate

(1)   În sensul aplicării prezentei subsecțiuni, „organizație interprofesională aprobată” înseamnă o persoană juridică formată din fermieri producători de bumbac și din cel puțin un egrenor, care desfășoară activități precum:

(a)

contribuția la o mai bună coordonare a modului de introducere a bumbacului pe piață, în special prin studii de cercetare și studii de piață;

(b)

elaborarea de contracte-tip compatibile cu normele Uniunii;

(c)

orientarea producției către produse care sunt mai bine adaptate la nevoile pieței și la cererea consumatorului, în special în ceea ce privește calitatea și protecția consumatorului;

(d)

actualizarea metodelor și a mijloacelor de îmbunătățire a calității produsului;

(e)

dezvoltarea de strategii de piață pentru promovarea bumbacului prin sisteme de certificare a calității.

(2)   Statele membre în care sunt stabiliți egrenorii aprobă organizațiile interprofesionale care îndeplinesc orice criterii stabilite în temeiul alineatului (3).

(3)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 152 pentru a completa prezentul regulament cu norme referitoare la:

(a)

criteriile pentru aprobarea organizațiilor interprofesionale;

(b)

obligațiile producătorilor;

(c)

consecințele în cazul în care organizația interprofesională aprobată nu îndeplinește criteriile menționate la litera (a).

Articolul 40

Acordarea plății

(1)   Fermierilor li se acordă plata specifică pentru cultura de bumbac pentru hectarele care sunt eligibile în conformitate cu articolul 38.

(2)   În cazul fermierilor care sunt membri ai unei organizații interprofesionale aprobate, plata specifică pentru cultura de bumbac pentru hectarele care sunt eligibile din suprafața de bază stabilită la articolul 38 alineatul (1) se majorează cu 2 EUR.

Articolul 41

Derogări

(1)   Articolele 101 și 102 și titlul VII, cu excepția capitolului III din respectivul titlu, nu se aplică plății specifice pentru cultura de bumbac prevăzute în prezenta subsecțiune.

(2)   Plata specifică pentru cultura de bumbac nu se include în niciuna dintre secțiunile planului strategic PAC menționate la articolele 108-114, mai puțin în ceea ce privește articolul 112 alineatul (2) litera (a), care se referă la planul financiar.

(3)   Articolul 55 alineatul (1) al doilea și al treilea paragraf din Regulamentul (UE) 2021/2116 nu se aplică intervențiilor menționate în prezenta subsecțiune.

CAPITOLUL III

TIPURI DE INTERVENȚII ÎN ANUMITE SECTOARE

Secțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 42

Domeniu de aplicare

Prezentul capitol prevede norme referitoare la tipurile de intervenții:

(a)

în sectorul fructelor și legumelor, astfel cum este menționat la articolul 1 alineatul (2) litera (i) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;

(b)

în sectorul produselor apicole, astfel cum este menționat la articolul 1 alineatul (2) litera (v) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 (denumit în continuare „sectorul apicol”);

(c)

în sectorul vitivinicol, astfel cum este menționat la articolul 1 alineatul (2) litera (l) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;

(d)

în sectorul hameiului, astfel cum este menționat la articolul 1 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;

(e)

în sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă, astfel cum este menționat la articolul 1 alineatul (2) litera (g) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;

(f)

în celelalte sectoare menționate la articolul 1 alineatul (2) literele (a)-(h), (k), (m), (o)-(t) și (w) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și în sectoarele care acoperă produsele enumerate în anexa VI la prezentul regulament.

Articolul 43

Tipuri de intervenții obligatorii și opționale

(1)   Tipurile de intervenții din sectorul fructelor și legumelor menționate la articolul 42 litera (a) sunt obligatorii pentru statele membre care dețin organizații de producători în acest sector, recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013.

În cazul în care un stat membru care nu deține organizații de producători recunoscute în sectorul fructelor și legumelor la momentul prezentării planului său strategic PAC recunoaște o organizație de producători din sectorul respectiv în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 în cursul perioadei planului strategic PAC, statul membru respectiv prezintă o cerere de modificare a planului său strategic PAC în conformitate cu articolul 119 pentru a include intervenții în sectorul fructelor și legumelor.

(2)   Tipurile de intervenții din sectorul apicol menționate la articolul 42 litera (b) sunt obligatorii pentru fiecare stat membru.

(3)   Tipurile de intervenții din sectorul vitivinicol menționate la articolul 42 litera (c) sunt obligatorii pentru statele membre enumerate în anexa VII.

(4)   În planurile lor strategice PAC, statele membre pot decide să implementeze tipurile de intervenții menționate la articolul 42 literele (d), (e) și (f).

(5)   Germania poate implementa în sectorul hameiului tipurile de intervenții menționate la articolul 42 litera (f) doar dacă decide în planul său strategic PAC să nu implementeze tipurile de intervenții menționate la articolul 42 litera (d).

(6)   Grecia, Franța și Italia pot implementa în sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă tipurile de intervenții menționate la articolul 42 litera (f) doar dacă acestea decid în planurile lor strategice PAC să nu implementeze tipurile de intervenții menționate la articolul 42 litera (e).

Articolul 44

Forme de sprijin

(1)   În sectoarele menționate la articolul 42, sprijinul poate lua oricare dintre următoarele forme:

(a)

rambursarea costurilor eligibile suportate efectiv de beneficiar;

(b)

costuri unitare;

(c)

sume forfetare;

(d)

finanțare la rate forfetare.

(2)   Cuantumurile aferente formelor de sprijin menționate la alineatul (1) literele (b), (c) și (d) se stabilesc în unul dintre următoarele moduri:

(a)

o metodă de calcul justă, echitabilă și verificabilă, bazată pe:

(i)

date statistice, alte informații obiective sau avize ale experților;

(ii)

date istorice verificate privind beneficiarii; sau

(iii)

aplicarea practicilor uzuale ale beneficiarilor de contabilizare a costurilor;

(b)

proiecte de buget stabilite de la caz la caz și convenite ex ante de organismul care selectează operațiunea în cazul intervențiilor în sectorul vitivinicol și în sectorul apicol sau de organismul care aprobă programele operaționale menționate la articolul 50 în cazul intervențiilor în celelalte sectoare eligibile;

(c)

în conformitate cu normele de aplicare a costurilor unitare, a sumelor forfetare și a ratelor forfetare corespunzătoare aplicabile în cadrul politicilor Uniunii pentru un tip similar de intervenție;

(d)

în conformitate cu normele de aplicare a costurilor unitare, a sumelor forfetare și a ratelor forfetare corespunzătoare aplicate în cadrul schemelor de sprijin finanțate integral de statul membru în cauză pentru un tip similar de intervenție.

Articolul 45

Competențe delegate privind cerințe suplimentare referitoare la tipuri de intervenții

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 152 pentru a completa prezentul regulament cu cerințe suplimentare față de cele prevăzute în prezentul capitol, în ceea ce privește:

(a)

asigurarea funcționării adecvate a tipurilor de intervenții prevăzute în prezentul capitol, în special prin evitarea denaturării concurenței pe piața internă;

(b)

tipul de cheltuieli acoperite de intervențiile incluse în prezentul capitol, inclusiv, prin derogare de la articolul 22 din Regulamentul (UE) 2021/2116, eligibilitatea costurilor administrative și de personal ale organizațiilor de producători sau ale altor beneficiari la implementarea intervențiilor respective;

(c)

baza calculării asistenței financiare din partea Uniunii, menționată în prezentul capitol, inclusiv perioadele de referință și calcularea valorii producției comercializate, precum și baza calculării gradului de organizare a producătorilor în scopul asistenței financiare naționale menționate la articolul 53;

(d)

nivelul maxim al asistenței financiare din partea Uniunii pentru tipurile de intervenții menționate la articolul 47 alineatul (2) literele (a), (c), (f), (g), (h) și (i) și pentru tipurile de intervenții menționate la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf literele (c), (d) și (l), inclusiv tarifele de ambalare și transport pentru produsele retrase în vederea distribuirii gratuite și costurile aferente prelucrării produsului înainte de livrare pentru distribuirea gratuită;

(e)

normele referitoare la fixarea unui plafon pentru cheltuieli și la măsurarea suprafeței eligibile în scopul tipurilor de intervenții menționate la articolul 47 alineatul (2) litera (d) și la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (a);

(f)

normele în temeiul cărora producătorii trebuie să retragă subprodusele de vinificație, precum și normele privind excepțiile de la această obligație pentru a se evita sarcina administrativă suplimentară și normele pentru certificarea voluntară a distileriilor;

(g)

condițiile care urmează să fie aplicate pentru utilizarea formelor de sprijin enumerate la articolul 44 alineatul (1);

(h)

normele privind cerința de durabilitate minimă pentru investițiile productive și neproductive sprijinite prin intervenții incluse în prezentul capitol;

(i)

norme privind combinarea finanțării pentru investiții în temeiul articolului 58 alineatul (1) primul paragraf litera (b) și pentru promovare în temeiul articolului 58 alineatul (1) primul paragraf litera (k).

Articolul 46

Obiectivele din sectorul fructelor și legumelor, sectorul hameiului, sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă și din celelalte sectoare menționate la articolul 42 litera (f)

Pentru sectoarele menționate la articolul 42 literele (a), (d), (e) și (f) sunt valabile unul sau mai multe dintre următoarele obiective:

(a)

planificarea și organizarea producției, ajustarea producției în funcție de cerere, în special în ceea ce privește calitatea și cantitatea, optimizarea costurilor de producție și a rentabilității investițiilor și stabilizarea prețurilor la producător; aceste obiective sunt legate de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a), (b), (c) și (i);

(b)

concentrarea ofertei și introducerea pe piață a produselor, inclusiv prin marketing direct; aceste obiective sunt legate de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a), (b) și (c);

(c)

îmbunătățirea competitivității pe termen mediu și lung, în special prin modernizare; acest obiectiv este legat de obiectivul specific prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (c);

(d)

cercetarea și dezvoltarea unor metode de producție durabile, inclusiv în ceea ce privește rezistența la dăunători, rezistența la bolile animalelor, precum și atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, și a unor practici și tehnici de producție inovatoare care să stimuleze competitivitatea economică și să consolideze evoluțiile pieței; aceste obiective sunt legate de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a), (b), (c) și (i);

(e)

promovarea, dezvoltarea și punerea în aplicare:

(i)

a unor metode și tehnici de producție care respectă mediul;

(ii)

a unor practici de producție reziliente la dăunători și la boli;

(iii)

a unor standarde de sănătate și bunăstare a animalelor care depășesc cerințele minime instituite în conformitate cu dreptul Uniunii și cu cel intern;

(iv)

a reducerii deșeurilor și a utilizării și gestionării ecologice a subproduselor, inclusiv a reutilizării și valorizării acestora;

(v)

a protecției și consolidării biodiversității și a utilizării durabile a resurselor naturale, în special a protecției apei, solului și aerului.

Aceste obiective sunt legate de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (e), (f) și (i);

(f)

contribuția la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea, astfel cum se prevede la articolul 6 alineatul (1) litera (d);

(g)

sporirea calității și a valorii comerciale a produselor, inclusiv îmbunătățirea calității produselor și dezvoltarea de produse cu o denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată sau incluse în sistemele de calitate ale Uniunii sau naționale recunoscute de statele membre; aceste obiective sunt legate de obiectivul specific prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (b);

(h)

promovarea și comercializarea produselor; aceste obiective sunt legate de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (b), (c) și (i);

(i)

sporirea consumului de produse din sectorul fructelor și legumelor, deopotrivă proaspete și prelucrate; acest obiectiv este legat de obiectivul specific prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (i);

(j)

prevenirea situațiilor de criză și gestionarea riscurilor, pentru a evita apariția și a face față perturbărilor de pe piețele sectorului relevant; aceste obiective sunt legate de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a), (b) și (c);

(k)

îmbunătățirea condițiilor de încadrare în muncă și asigurarea respectării obligațiilor angajatorilor, precum și a cerințelor privind securitatea și sănătatea în muncă, în conformitate cu Directivele 89/391/CEE, 2009/104/CE și (UE) 2019/1152.

Articolul 47

Tipurile de intervenții din sectorul fructelor și legumelor, sectorul hameiului, sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă și din celelalte sectoare menționate la articolul 42 litera (f)

(1)   Pentru fiecare obiectiv ales dintre cele menționate la articolul 46 literele (a)-(i) și (k), statele membre aleg, în planurile lor strategice PAC, unul sau mai multe dintre următoarele tipuri de intervenții în sectoarele menționate la articolul 42 literele (a), (d), (e) și (f):

(a)

investiții în active corporale și necorporale, în cercetare și în metode de producție experimentale și inovatoare, precum și în alte acțiuni, în domenii precum:

(i)

conservarea solului, inclusiv sporirea cantității de carbon din sol și îmbunătățirea structurii solului și reducerea contaminanților;

(ii)

îmbunătățirea utilizării și a gospodăririi eficiente a apei, inclusiv economisirea, conservarea și drenarea apei;

(iii)

prevenirea daunelor provocate de fenomene climatice nefavorabile și promovarea dezvoltării și utilizării unor soiuri, rase și a unor practici de gestionare adaptate la condițiile climatice aflate în schimbare;

(iv)

creșterea economiilor de energie, a eficienței energetice și a utilizării energiei din surse regenerabile;

(v)

ambalaje ecologice numai în domeniul cercetării și al producției experimentale;

(vi)

biosecuritatea, sănătatea și bunăstarea animalelor;

(vii)

reducerea emisiilor și a deșeurilor, îmbunătățirea utilizării subproduselor, inclusiv reutilizarea și valorificarea acestora, precum și gestionarea deșeurilor;

(viii)

îmbunătățirea rezistenței la dăunători și reducerea riscurilor și a efectelor utilizării pesticidelor, inclusiv punerea în aplicare a unor tehnici de gestionare integrată a dăunătorilor;

(ix)

îmbunătățirea rezilienței la bolile animalelor și reducerea utilizării medicamentelor de uz veterinar, inclusiv a antibioticelor;

(x)

crearea și menținerea habitatelor favorabile pentru biodiversitate;

(xi)

îmbunătățirea calității produselor;

(xii)

îmbunătățirea resurselor genetice;

(xiii)

îmbunătățirea condițiilor de încadrare în muncă și asigurarea respectării obligațiilor angajatorilor, precum și a cerințelor privind securitatea și sănătatea în muncă, în conformitate cu Directivele 89/391/CEE, 2009/104/CE și (UE) 2019/1152;

(b)

servicii de consiliere și asistență tehnică, în special în ceea ce privește tehnicile durabile de combatere a dăunătorilor și a bolilor, utilizarea durabilă a produselor fitosanitare și a medicamentelor pentru animale, atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, condițiile de încadrare în muncă, obligațiile angajatorilor și securitatea și sănătatea în muncă;

(c)

formare, inclusiv îndrumarea și schimbul de bune practici, în special în ceea ce privește tehnicile durabile de combatere a dăunătorilor și a bolilor, utilizarea durabilă a produselor fitosanitare și a medicamentelor pentru animale și atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, precum și utilizarea unor platforme organizate de tranzacționare și a unor burse de mărfuri pe piețele spot și la termen;

(d)

producția ecologică sau integrată;

(e)

acțiuni pentru îmbunătățirea sustenabilității și a eficienței transportării și depozitării produselor;

(f)

promovare, comunicare și marketing, inclusiv acțiuni și activități care vizează în special sensibilizarea consumatorilor în privința sistemelor de calitate ale Uniunii și a importanței alimentației sănătoase, precum și diversificarea și consolidarea piețelor;

(g)

implementarea sistemelor de calitate naționale și ale Uniunii;

(h)

implementarea unor sisteme de trasabilitate și certificare, în special monitorizarea calității produselor vândute consumatorilor finali;

(i)

acțiuni de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea.

(2)   În ceea ce privește obiectivul menționat la articolul 46 litera (j), statele membre aleg, în planurile lor strategice PAC, unul sau mai multe dintre următoarele tipuri de intervenții în sectoarele menționate la articolul 42 literele (a), (d), (e) și (f):

(a)

înființarea, alimentarea și realimentarea fondurilor mutuale de către organizațiile de producători și de către asociațiile de organizații de producători recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 sau în temeiul articolului 67 alineatul (7) din prezentul regulament;

(b)

investiții în active corporale și necorporale pentru eficientizarea gestionării volumelor comercializate, inclusiv pentru depozitarea colectivă;

(c)

depozitarea colectivă a produselor produse de organizația de producători sau de membrii acesteia, inclusiv, atunci când este necesar, prelucrarea colectivă pentru a facilita depozitarea respectivă;

(d)

replantarea livezilor și a plantațiilor de măslini, acolo unde este necesar, în urma defrișării obligatorii din motive sanitare sau fitosanitare, în conformitate cu instrucțiunile autorității competente a statului membru, sau în scopul adaptării la schimbările climatice;

(e)

înlocuirea efectivului de animale după sacrificarea obligatorie din motive medicale sau ca urmare a pierderilor rezultate în urma unor dezastre naturale;

(f)

retragerea de pe piață în vederea distribuirii gratuite sau cu alte destinații, inclusiv, dacă este necesar, prelucrarea pentru a facilita o astfel de retragere;

(g)

recoltarea înainte de coacere, care constă în recoltarea totală, pe o anumită suprafață, a produselor necoapte și necomercializabile care nu au suferit nicio alterare înainte de recoltarea înainte de coacere, din cauza unor motive climatice, a bolilor sau din alte motive;

(h)

nerecoltarea, care constă în încetarea actualului ciclu de producție de pe suprafața în cauză când produsul este bine dezvoltat și este de o calitate bună, corectă și vandabilă, fiind exclusă distrugerea produselor din cauza unui fenomen climatic sau a unei boli;

(i)

asigurarea producției și a recoltelor, care contribuie la protejarea veniturilor producătorilor în cazul unor pierderi provocate de dezastre naturale, de fenomene climatice nefavorabile, de boli sau de infestări cu dăunători, garantându-se totodată faptul că beneficiarii iau măsurile necesare pentru prevenirea riscurilor;

(j)

îndrumarea profesională a altor organizații de producători și a altor asociații de organizații de producători recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 sau în temeiul articolului 67 alineatul (7) din prezentul regulament, sau a producătorilor individuali;

(k)

implementarea și gestionarea cerințelor sanitare și fitosanitare ale țărilor terțe pe teritoriul Uniunii, pentru a facilita accesul pe piețele țărilor terțe;

(l)

acțiuni de comunicare menite să sensibilizeze și să informeze consumatorii.

Articolul 48

Planificarea, raportarea și verificarea performanței la nivel de program operațional

Articolul 7 alineatul (1) litera (a), articolul 102, articolul 111 literele (g) și (h), articolul 112 alineatul (3) litera (b) și articolul 134 se aplică pentru tipurile de intervenții în sectoarele menționate la articolul 42 literele (a), (d), (e) și (f) la nivel de program operațional, și nu la nivel de intervenție. Planificarea, raportarea și verificarea performanței pentru aceste tipuri de intervenții se efectuează, de asemenea, la nivel de program operațional.

Secțiunea 2

Sectorul fructelor și legumelor

Articolul 49

Obiectivele din sectorul fructelor și legumelor

Statele membre urmăresc unul sau mai multe dintre obiectivele enunțate la articolul 46 în sectorul fructelor și legumelor, menționat la articolul 42 litera (a). Obiectivele stabilite la articolul 46 literele (g), (h), (i) și (k) se referă la produse, indiferent dacă sunt în formă proaspătă sau prelucrată, în timp ce obiectivele stabilite la celelalte puncte din articolul respectiv se referă numai la produsele în formă proaspătă.

Statele membre se asigură că intervențiile corespund tipurilor de intervenții alese în conformitate cu articolul 47.

Articolul 50

Programe operaționale

(1)   Obiectivele menționate la articolul 46 și intervențiile din sectorul fructelor și legumelor prevăzute de statele membre în planurile lor strategice PAC sunt implementate prin intermediul unor programe operaționale aprobate ale unor organizații de producători sau ale unor asociații de organizații de producători recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013, sau ale ambelor, în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2)   Programele operaționale au o durată minimă de trei ani și o durată maximă de șapte ani.

(3)   Programele operaționale urmăresc cel puțin obiectivele menționate la articolul 46 literele (b), (e) și (f).

(4)   În cazul fiecărui obiectiv selectat, programele operaționale descriu intervențiile selectate din rândul celor prevăzute de statele membre în planurile lor strategice PAC.

(5)   Organizațiile de producători sau asociațiile de organizații de producători recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 prezintă programe operaționale statelor membre în vederea aprobării, iar în eventualitatea aprobării, le implementează.

(6)   Programele operaționale ale asociațiilor de organizații de producători nu cuprind aceleași intervenții ca programele operaționale ale organizațiilor membre. Statele membre examinează programele operaționale ale asociațiilor de organizații de producători împreună cu programele operaționale ale organizațiilor membre.

În acest scop, statele membre se asigură că:

(a)

intervențiile din cadrul programelor operaționale ale unei asociații de organizații de producători sunt finanțate integral, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 51 alineatul (1) litera (b), din contribuțiile organizațiilor membre ale asociației respective, iar fondurile respective sunt prelevate din fondurile operaționale ale respectivelor organizații membre;

(b)

intervențiile și partea din finanțare care le revine sunt identificate în programul operațional al fiecărei organizații membre;

(c)

nu există finanțare dublă.

(7)   Statele membre se asigură că, pentru fiecare program operațional:

(a)

cel puțin 15 % din cheltuieli vizează intervențiile legate de obiectivele menționate la articolul 46 literele (e) și (f);

(b)

programul operațional cuprinde trei sau mai multe acțiuni legate de obiectivele menționate la articolul 46 literele (e) și (f);

(c)

cel puțin 2 % din cheltuieli vizează intervențiile legate de obiectivul menționat la articolul 46 litera (d); și

(d)

cheltuielile pentru intervențiile din cadrul tipurilor de intervenții menționate la articolul 47 alineatul (2) literele (f), (g) și (h) nu depășesc o treime din totalul cheltuielilor.

În cazul în care cel puțin 80 % din membrii unei organizații de producători fac obiectul unuia sau mai multor angajamente identice de agromediu și climă sau de agricultură ecologică prevăzute în capitolul IV, fiecare dintre aceste angajamente este considerat drept acțiune pentru minimul de trei menționat la primul paragraf litera (b).

(8)   Programele operaționale pot stabili acțiunile propuse pentru a se asigura că lucrătorii din sector beneficiază de condiții de muncă echitabile și sigure.

Articolul 51

Fonduri operaționale

(1)   Orice organizație de producători din sectorul fructelor și legumelor sau asociație a unor astfel de organizații de producători poate constitui un fond operațional. Fondul este finanțat prin:

(a)

contribuțiile financiare:

(i)

ale membrilor organizației de producători sau ale organizației de producători înseși ori ale ambelor; sau

(ii)

ale asociației de organizații de producători prin intermediul membrilor respectivei asociații;

(b)

asistența financiară din partea Uniunii, care poate fi acordată organizațiilor de producători sau asociațiilor acestora, în cazul în care organizațiile sau asociațiile respective prezintă un program operațional.

(2)   Fondurile operaționale se utilizează numai pentru finanțarea programelor operaționale care au fost aprobate de statele membre.

Articolul 52

Asistența financiară acordată de Uniune sectorului fructelor și legumelor

(1)   Asistența financiară din partea Uniunii este egală cu cuantumul contribuțiilor financiare menționate la articolul 51 alineatul (1) litera (a), plătite efectiv și limitate la 50 % din cheltuielile suportate efectiv.

(2)   Asistența financiară din partea Uniunii este limitată la:

(a)

4,1 % din valoarea producției comercializate a fiecărei organizații de producători;

(b)

4,5 % din valoarea producției comercializate a fiecărei asociații de organizații de producători;

(c)

5 % din valoarea producției comercializate a fiecărei organizații de producători transnaționale sau a fiecărei asociații transnaționale de organizații de producători.

Aceste limite pot fi majorate cu 0,5 puncte procentuale, cu condiția ca cuantumul care depășește procentul relevant prevăzut la primul paragraf să fie utilizat numai pentru una sau mai multe intervenții legate de obiectivele menționate la articolul 46 literele (d), (e), (f), (h), (i) și (j). În cazul asociațiilor de organizații de producători, inclusiv al asociațiilor transnaționale de organizații de producători, intervențiile respective pot fi implementate de către asociație în numele membrilor săi.

(3)   La cererea unei organizații de producători sau a unei asociații de organizații de producători, limita de 50 % prevăzută la alineatul (1) se majorează la 60 % pentru un program operațional sau pentru o parte a acestuia în cazul în care este valabilă cel puțin una dintre următoarele situații:

(a)

organizațiile de producători transnaționale implementează în două sau mai multe state membre intervenții legate de obiectivele menționate la articolul 46 literele (b), (e) și (f);

(b)

una sau mai multe organizații de producători sau asociații de organizații de producători sunt implicate în intervenții implementate pe bază interprofesională;

(c)

programul operațional acoperă numai sprijinul specific acordat pentru producția de produse ecologice reglementate de Regulamentul (UE) 2018/848;

(d)

organizația de producători sau asociația de organizații de producători recunoscută în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 implementează pentru prima oară un program operațional;

(e)

organizațiile de producători comercializează mai puțin de 20 % din producția de fructe și legume într-un stat membru;

(f)

organizația de producători își desfășoară activitatea într-una dintre regiunile ultraperiferice;

(g)

programul operațional cuprinde intervențiile legate de obiectivele menționate la articolul 46 literele (d), (e), (f), (i) și (j);

(h)

programul operațional este pus în aplicare pentru prima oară de o organizație de producători recunoscută, care rezultă în urma unei fuziuni dintre două sau mai multe organizații de producători recunoscute.

(4)   Limita de 50 % prevăzută la alineatul (1) se majorează la 80 % pentru cheltuielile legate de obiectivul menționat la articolul 46 litera (d), dacă cheltuielile respective acoperă cel puțin 5 % din cheltuielile aferente programului operațional.

(5)   Limita de 50 % prevăzută la alineatul (1) se majorează la 80 % pentru cheltuielile legate de obiectivele menționate la articolul 46 literele (e) și (f), dacă cheltuielile respective acoperă cel puțin 20 % din cheltuielile aferente programului operațional.

(6)   Limita de 50 % prevăzută la alineatul (1) se majorează la 100 % în următoarele cazuri:

(a)

retrageri de fructe și de legume de pe piață care nu depășesc 5 % din volumul producției comercializate a fiecărei organizații de producători, cantitățile retrase fiind eliminate prin:

(i)

distribuirea gratuită către organizații și fundații de caritate agreate în acest scop de statele membre, pentru a fi utilizate în cadrul activităților lor de sprijinire a persoanelor al căror drept la asistență publică este recunoscut de dreptul intern, în special deoarece le lipsesc mijloacele adecvate de subzistență;

(ii)

distribuirea gratuită către unități penitenciare, școli și instituții publice de învățământ, către instituțiile menționate la articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, către tabere de vacanță pentru copii, precum și către spitale și cămine de bătrâni desemnate de statele membre, care iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că respectivele cantități distribuite în acest fel sunt în plus față de cantitățile achiziționate în mod obișnuit de astfel de unități;

(b)

acțiuni legate de îndrumarea unor producători individuali sau a altor organizații de producători recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013, cu condiția ca respectivele organizații de producători să fie din regiunile statelor membre menționate la articolul 53 alineatul (2) din prezentul regulament.

Articolul 53

Asistență financiară națională

(1)   În regiunile statelor membre în care gradul de organizare a producătorilor din sectorul fructelor și legumelor este mult sub media Uniunii, statele membre pot acorda organizațiilor de producători recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 o asistență financiară națională egală cu maximum 80 % din contribuțiile financiare menționate la articolul 51 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament și de până la 10 % din valoarea producției comercializate de oricare dintre aceste organizații de producători. Asistența financiară națională este suplimentară față de fondul operațional.

(2)   Gradul de organizare a producătorilor dintr-o regiune a unui stat membru este considerat mult sub media Uniunii atunci când gradul mediu de organizare a fost mai mic de 20 % timp de trei ani consecutivi anterior implementării programului operațional. Gradul de organizare se calculează ca fiind valoarea producției de fructe și legume care a fost obținută în regiunea în cauză și comercializată de organizațiile de producători și de asociațiile de organizații de producători recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013, împărțită la valoarea totală a producției de fructe și legume care a fost obținută în regiunea respectivă.

(3)   Statele membre care acordă asistență financiară națională în conformitate cu alineatul (1) informează Comisia cu privire la regiunile care îndeplinesc criteriile menționate la alineatul (2) și cu privire la asistența financiară națională acordată organizațiilor de producători din regiunile respective.

Secțiunea 3

Sectorul apicol

Articolul 54

Obiectivele din sectorul apicol

În sectorul apicol, statele membre urmăresc cel puțin unul dintre obiectivele specifice relevante prevăzute la articolul 6 alineatul (1).

Articolul 55

Tipurile de intervenții din sectorul apicol și asistența financiară din partea Uniunii

(1)   În planurile lor strategice PAC, statele membre aleg, pentru fiecare obiectiv specific ales prevăzut la articolul 6 alineatul (1), unul sau mai multe dintre următoarele tipuri de intervenții în sectorul apicol:

(a)

servicii de consiliere, asistență tehnică, formare, informare și schimb de bune practici, inclusiv prin colaborarea în rețea, pentru apicultori și pentru organizațiile de apicultori;

(b)

investiții în active corporale și necorporale, precum și alte acțiuni, inclusiv pentru:

(i)

combaterea agresorilor și a bolilor specifice stupilor, în special a varroozei;

(ii)

prevenirea daunelor provocate de fenomene climatice nefavorabile și promovarea dezvoltării și utilizării unor practici de gestionare adaptate la condițiile climatice aflate în schimbare;

(iii)

repopularea stupilor din Uniune, inclusiv ameliorarea albinelor;

(iv)

raționalizarea transhumanței;

(c)

acțiuni de sprijinire a laboratoarelor de analiză a produselor apicole, a pierderilor de albine sau a scăderii productivității, precum și a substanțelor cu potențial toxic pentru albine;

(d)

acțiuni de menținere sau de creștere a numărului existent de stupi din Uniune, inclusiv ameliorarea albinelor;

(e)

cooperarea cu organisme specializate pentru implementarea unor programe de cercetare în domeniul apiculturii și al produselor apicole;

(f)

promovare, comunicare și marketing, inclusiv acțiuni de monitorizare a pieței și activități care vizează în special sensibilizarea consumatorilor în privința calității produselor apicole;

(g)

acțiuni pentru îmbunătățirea calității produselor.

(2)   În planurile lor strategice PAC, statele membre își motivează alegerea obiectivelor specifice și a tipurilor de intervenții. Statele membre își precizează intervențiile în cadrul tipurilor de intervenții alese.

(3)   În planurile lor strategice PAC, statele membre prezintă finanțarea pe care o acordă pentru tipurile de intervenții alese în planurile lor strategice PAC.

(4)   Statele membre furnizează cel puțin aceleași cuantumuri de finanțare ca și asistența financiară din partea Uniunii pe care o utilizează în temeiul articolului 88 alineatul (2) pentru sprijinirea tipurilor de intervenții menționate la alineatul (2) din prezentul articol.

(5)   Asistența financiară totală acordată de Uniune și de statele membre nu depășește cheltuielile suportate de beneficiar.

(6)   La elaborarea planurilor lor strategice PAC, statele membre colaborează cu reprezentanții organizațiilor din domeniul apiculturii.

(7)   Statele membre notifică anual Comisiei numărul stupilor de pe propriile teritorii.

Articolul 56

Competențe delegate suplimentare pentru tipurile de intervenții în sectorul apicol

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 152 pentru a completa prezentul regulament cu cerințe suplimentare față de cele prevăzute în prezenta secțiune în ceea ce privește:

(a)

obligația statelor membre de a notifica anual Comisiei numărul stupilor de pe propriile teritorii, prevăzută la articolul 55 alineatul (7);

(b)

definiția „stupului” și metodele de calculare a numărului de stupi;

(c)

contribuția minimă a Uniunii la cheltuielile legate de implementarea tipurilor de intervenții și a intervențiilor menționate la articolul 55.

Secțiunea 4

Sectorul vitivinicol

Articolul 57

Obiectivele din sectorul vitivinicol

În sectorul vitivinicol, statele membre menționate la articolul 88 alineatul (1) urmăresc unul sau mai multe dintre următoarele obiective:

(a)

îmbunătățirea sustenabilității economice și a competitivității producătorilor de vin din Uniune; acest obiectiv este legat de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a), (b), (c) și (h);

(b)

contribuția la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea și la îmbunătățirea durabilității sistemelor de producție și reducerea impactului sectorului vitivinicol al Uniunii asupra mediului, inclusiv prin sprijinirea viticultorilor în vederea reducerii utilizării factorilor de producție și a punerii în aplicare a unor metode și practici de cultivare mai durabile din punctul de vedere al mediului; aceste obiective sunt legate de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (d)-(f) și (i);

(c)

îmbunătățirea condițiilor de încadrare în muncă și asigurarea respectării obligațiilor angajatorilor, precum și a cerințelor privind securitatea și sănătatea în muncă, în conformitate cu Directivele 89/391/CEE, 2009/104/CE și (UE) 2019/1152;

(d)

îmbunătățirea performanței întreprinderilor vitivinicole din Uniune și a adaptării lor la exigențele pieței, precum și sporirea competitivității lor pe termen lung în ceea ce privește producerea și comercializarea produselor viticole, inclusiv economiile de energie, eficiența energetică globală și procesele durabile; aceste obiective sunt legate de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a)-(e), (g) și (h);

(e)

contribuția la refacerea echilibrului între ofertă și cerere pe piața vitivinicolă din Uniune, în scopul prevenirii crizelor pe piață; acest obiectiv este legat de obiectivul specific prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (a);

(f)

contribuția la protejarea veniturilor producătorilor din Uniune atunci când aceștia suferă pierderi din cauza unor dezastre naturale, a unor fenomene climatice nefavorabile, a animalelor, a bolilor sau a infestărilor cu dăunători; acest obiectiv este legat de obiectivul specific prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (a);

(g)

sporirea vandabilității și a competitivității produselor viticole din Uniune, în special prin dezvoltarea unor produse, procese și tehnologii inovatoare și prin adăugarea de valoare în fiecare etapă a lanțului de aprovizionare; respectivul obiectiv poate cuprinde un transfer de cunoștințe și este legat de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a), (b), (c), (e) și (i);

(h)

susținerea utilizării subproduselor de vinificație în scopuri industriale și energetice, pentru a asigura calitatea vinurilor din Uniune protejând totodată mediul; acest obiectiv este legat de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (d) și (e);

(i)

contribuția la sensibilizarea consumatorilor în privința consumului responsabil de vin și în privința sistemelor de calitate pentru vinuri ale Uniunii; acest obiectiv este legat de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (b) și (i);

(j)

îmbunătățirea competitivității produselor viticole din Uniune în țările terțe, inclusiv deschiderea și diversificarea piețelor vitivinicole; acest obiectiv este legat de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (b) și (h);

(k)

contribuția la sporirea rezilienței producătorilor în confruntarea cu fluctuațiile pieței; acest obiectiv este legat de obiectivul specific prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (a).

Articolul 58

Tipurile de intervenții din sectorul vitivinicol

(1)   Pentru fiecare obiectiv ales din rândul celor prevăzute la articolul 57, statele membre menționate la articolul 88 alineatul (1) aleg, în planurile lor strategice PAC, unul sau mai multe dintre următoarele tipuri de intervenții:

(a)

restructurarea și reconversia plantațiilor viticole, care este un proces constând în una sau mai multe dintre următoarele:

(i)

reconversiile soiurilor, inclusiv prin supraaltoire, inclusiv pentru îmbunătățirea calității sau a durabilității mediului, în vederea adaptării la schimbările climatice sau pentru creșterea diversității genetice;

(ii)

relocarea plantațiilor viticole;

(iii)

replantarea plantațiilor viticole, acolo unde este necesar, în urma defrișării obligatorii din motive sanitare sau fitosanitare, în conformitate cu instrucțiunile autorității competente a statului membru;

(iv)

ameliorarea tehnicilor de gestionare a plantațiilor viticole, în special introducerea de sisteme avansate de producție durabilă, inclusiv reducerea utilizării pesticidelor, însă reînnoirea normală a plantațiilor viticole, constând în replantarea cu același soi de viță-de-vie conform aceluiași sistem de cultivare a viței-de-vie, atunci când aceasta a ajuns la finalul ciclului ei natural de viață, este exclusă de la acordarea sprijinului;

(b)

investiții în active corporale și necorporale în sisteme de plantații viticole, fiind excluse operațiunile relevante pentru tipul de intervenție menționat la litera (a), în instalații de prelucrare și în infrastructura unității de vinificație, precum și în structurile și instrumentele de comercializare;

(c)

recoltarea înainte de coacere, ceea ce înseamnă distrugerea totală sau înlăturarea ciorchinilor de struguri neajunși încă la maturitate, reducând astfel la zero producția pe suprafața respectivă, fiind exclusă nerecoltarea, care constă în lăsarea strugurilor de calitate comercială pe plante la sfârșitul ciclului normal de producție;

(d)

asigurarea recoltelor împotriva pierderilor de venit cauzate de fenomene climatice nefavorabile asimilate unor dezastre naturale, de fenomene climatice nefavorabile, de daunele produse de animale, de boli ale plantelor sau de infestări cu dăunători;

(e)

investițiile tangibile și intangibile în inovare care constau în dezvoltarea de produse inovatoare, inclusiv produse vitivinicole și subproduse de vinificație, de procese și tehnologii inovatoare de producere a produselor vitivinicole și digitalizarea respectivelor procese și tehnologii, precum și alte investiții care adaugă valoare în orice etapă a lanțului de aprovizionare, inclusiv pentru schimburile de cunoștințe și contribuția la adaptarea la schimbările climatice;

(f)

servicii de consiliere, în special în ceea ce privește condițiile de încadrare în muncă și obligațiile angajatorilor și securitatea și sănătatea în muncă;

(g)

distilarea subproduselor de vinificație efectuată în conformitate cu restricțiile prevăzute în partea II secțiunea D a anexei VIII la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;

(h)

acțiuni de informare referitoare la vinurile din Uniune, desfășurate în statele membre, care încurajează consumul responsabil de vin sau promovează sistemele de calitate ale Uniunii vizând denumiri de origine și indicații geografice;

(i)

acțiuni întreprinse de organizații interprofesionale recunoscute de statele membre în sectorul vitivinicol în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, cu scopul de a consolida reputația plantațiilor viticole din Uniune prin promovarea enoturismului în regiunile de producție;

(j)

acțiuni întreprinse de organizații interprofesionale recunoscute de statele membre în sectorul vitivinicol în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, cu scopul de a îmbunătăți gradul de cunoaștere a piețelor;

(k)

promovarea și comunicarea efectuată în țări terțe, constând în una sau mai multe dintre următoarele acțiuni și activități menite să îmbunătățească competitivitatea sectorului vitivinicol și deschiderea, diversificarea sau consolidarea piețelor:

(i)

relații publice, acțiuni de promovare sau de publicitate care evidențiază în special standardele înalte ale produselor din Uniune, mai ales în ceea ce privește calitatea, siguranța alimentară sau mediul;

(ii)

participarea la evenimente, târguri sau expoziții de importanță internațională;

(iii)

campanii de informare, în special privind sistemele de calitate ale Uniunii referitoare la denumirile de origine, indicațiile geografice și producția ecologică;

(iv)

studii ale piețelor noi sau existente, care sunt necesare pentru extinderea și consolidarea debușeelor comerciale;

(v)

studii de evaluare a rezultatelor operațiunilor de promovare și informare;

(vi)

elaborarea de dosare tehnice, inclusiv teste și evaluări de laborator referitoare la practicile enologice, norme fitosanitare și de igienă, precum și alte cerințe pentru țări terțe în privința importului de produse din sectorul vitivinicol, pentru a preveni restricționarea accesului sau pentru a permite accesul la piețele țărilor terțe;

(l)

asistență temporară și degresivă pentru acoperirea costurilor administrative ale instituirii de fonduri mutuale;

(m)

investiții în active corporale și necorporale menite să sporească durabilitatea producției de vin prin:

(i)

îmbunătățirea utilizării și a gospodăririi apei;

(ii)

conversia la producția ecologică;

(iii)

introducerea unor tehnici de producție integrată;

(iv)

achiziționarea de echipamente pentru metode de producție de precizie sau digitalizată;

(v)

contribuția la conservarea solului și creșterea capacității de sechestrare a carbonului în sol;

(vi)

crearea sau menținerea habitatelor favorabile pentru biodiversitate sau întreținerea peisajului, inclusiv conservarea caracteristicilor istorice; sau

(vii)

reducerea producției de deșeuri și îmbunătățirea gestionării deșeurilor.

Primul paragraf litera (k) se aplică doar vinurilor cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată ori vinurilor pentru care se indică soiul viței-de-vie. Operațiunile de promovare și comunicare care vizează consolidarea debușeelor comerciale sunt limitate la o durată maximă de trei ani, care nu poate fi prelungită, și se referă numai la sistemele de calitate ale Uniunii vizând denumiri de origine și indicații geografice.

(2)   În planurile lor strategice PAC, statele membre menționate la articolul 88 alineatul (1) își motivează alegerea obiectivelor și a tipurilor de intervenții în sectorul vitivinicol. Statele membre își precizează intervențiile în cadrul tipurilor de intervenții alese.

Statele membre care au ales tipurile de intervenții prevăzute la alineatul (1) primul paragraf litera (k) din prezentul articol stabilesc dispoziții specifice pentru acțiunile și activitățile de informare și promovare, în special în ceea ce privește durata maximă a acestora.

(3)   În plus față de cerințele prevăzute în titlul V, statele membre menționate la articolul 88 alineatul (1) prevăd în planurile lor strategice PAC un calendar de implementare pentru tipurile de intervenții alese și pentru intervenții, precum și un tabel financiar general care să arate resursele care urmează a fi utilizate și alocarea preconizată a resurselor între tipurile de intervenții alese și între intervenții, în conformitate cu alocările financiare prevăzute în anexa VII.

Articolul 59

Asistența financiară acordată de Uniune sectorului vitivinicol

(1)   Asistența financiară din partea Uniunii pentru restructurarea și reconversia plantațiilor viticole, menționată la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (a), nu depășește 50 % din costurile efective ale restructurării și reconversiei plantațiilor viticole sau 75 % din costurile efective ale restructurării și reconversiei plantațiilor viticole în regiunile mai puțin dezvoltate.

Cu toate acestea, asistența financiară respectivă poate ajunge, pentru pantele abrupte și terasele din zonele în care înclinarea este mai mare de 40 %, până la 60 % din costurile efective ale restructurării și conversiei plantațiilor viticole, sau până la 80 % din costurile efective ale restructurării și conversiei plantațiilor viticole în regiuni mai puțin dezvoltate.

Asistența poate lua doar forma unei despăgubiri a producătorilor pentru pierderile de venit cauzate de implementarea intervenției și a unei contribuții la costurile restructurării și reconversiei. Despăgubirea producătorilor pentru pierderile de venit cauzate de implementarea intervenției poate acoperi pierderea relevantă în proporție de până la 100 % și poate îmbrăca una dintre următoarele forme:

(a)

permisiunea de coexistență a plantațiilor viticole vechi și a celor noi pentru o perioadă maximă de trei ani;

(b)

o compensație financiară pentru o perioadă maximă de trei ani.

(2)   Asistența financiară din partea Uniunii pentru investițiile menționate la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (b) nu depășește:

(a)

50 % din costurile eligibile aferente investițiilor în regiunile mai puțin dezvoltate;

(b)

40 % din costurile eligibile aferente investițiilor în alte regiuni decât regiunile mai puțin dezvoltate;

(c)

75 % din costurile eligibile aferente investițiilor în regiunile ultraperiferice;

(d)

65 % din costurile eligibile aferente investițiilor în insulele mici din Marea Egee.

Asistența financiară din partea Uniunii la rata maximă prevăzută la primul paragraf se acordă doar microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii în sensul definiției din Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei (43). Totuși, asistența respectivă poate fi acordată tuturor întreprinderilor din regiunile ultraperiferice și din insulele mici din Marea Egee.

În cazul întreprinderilor care nu intră sub incidența articolului 2 alineatul (1) din anexa la Recomandarea 2003/361/CE și care au mai puțin de 750 de angajați sau o cifră de afaceri anuală mai mică de 200 de milioane EUR, nivelurile maxime ale asistenței financiare din partea Uniunii prevăzute la primul paragraf din prezentul alineat se înjumătățesc.

Nu se acordă nicio asistență financiară din partea Uniunii întreprinderilor aflate în dificultate în sensul comunicării Comisiei intitulate „Orientări privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor nefinanciare aflate în dificultate” (44).

(3)   Asistența financiară din partea Uniunii pentru recoltarea înainte de coacere, menționată la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (c), nu depășește 50 % din suma dintre costurile directe ale distrugerii sau înlăturării ciorchinilor de struguri și pierderea de venit aferentă unei astfel de distrugeri sau înlăturări.

(4)   Asistența financiară din partea Uniunii pentru intervențiile menționate la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf literele (i), (j) și (m) nu depășește 50 % din costurile directe sau eligibile.

(5)   Asistența financiară din partea Uniunii pentru asigurarea recoltelor, menționată la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (d), nu depășește:

(a)

80 % din costul primelor de asigurare plătite de producători pentru a se asigura împotriva pierderilor cauzate de fenomene climatice nefavorabile care pot fi asimilate unor dezastre naturale;

(b)

50 % din costul primelor de asigurare plătite de producători pentru a se asigura împotriva:

(i)

pierderilor menționate la litera (a) și a pierderilor cauzate de alte fenomene climatice nefavorabile;

(ii)

pierderilor cauzate de animale, de boli ale plantelor sau de infestări cu dăunători.

Asistența financiară din partea Uniunii pentru asigurarea recoltei poate fi acordată dacă plățile din asigurarea în cauză nu îi despăgubesc pe producători în proporție de peste 100 % din pierderile de venit suferite, luând în calcul eventualele despăgubiri pe care producătorii le-ar fi putut obține în cadrul altor scheme de sprijin în legătură cu riscul asigurat. Contractele de asigurare impun beneficiarilor să ia măsurile necesare de prevenire a riscurilor.

(6)   Asistența financiară din partea Uniunii pentru inovare, menționată la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (e), nu depășește:

(a)

50 % din costurile eligibile aferente investițiilor în regiunile mai puțin dezvoltate;

(b)

40 % din costurile eligibile aferente investițiilor în alte regiuni decât regiunile mai puțin dezvoltate;

(c)

80 % din costurile eligibile aferente investițiilor în regiunile ultraperiferice;

(d)

65 % din costurile eligibile aferente investițiilor în insulele mici din Marea Egee.

Asistența financiară din partea Uniunii la rata sa maximă, prevăzută la primul paragraf, se acordă doar microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii definite în Recomandarea 2003/361/CE; totuși, asistența respectivă poate fi acordată tuturor întreprinderilor din regiunile ultraperiferice și din insulele mici din Marea Egee.

În cazul întreprinderilor care nu intră sub incidența articolului 2 alineatul (1) din anexa la Recomandarea 2003/361/CE și care au mai puțin de 750 de angajați sau o cifră de afaceri anuală mai mică de 200 de milioane EUR, nivelurile maxime ale asistenței financiare din partea Uniunii prevăzute la primul paragraf din prezentul alineat se înjumătățesc.

(7)   Asistența financiară din partea Uniunii pentru acțiunile de informare și promovare, menționată la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf literele (h) și (k), nu depășește 50 % din cheltuielile eligibile.

În plus, statele membre menționate la articolul 88 alineatul (1) pot acorda plăți naționale de până la 30 % din cheltuielile eligibile, dar asistența financiară din partea Uniunii și plățile din partea statelor membre nu depășesc cumulat 80 % din cheltuielile eligibile.

(8)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare de stabilire a asistenței financiare din partea Uniunii pentru distilarea subproduselor de vinificație, menționate la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (g), în conformitate cu normele specifice prevăzute la articolul 60 alineatul (3). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 153 alineatul (2).

Articolul 60

Norme specifice privind asistența financiară acordată de Uniune sectorului vitivinicol

(1)   Statele membre menționate la articolul 88 alineatul (1) se asigură că asistența financiară din partea Uniunii pentru asigurarea recoltelor nu denaturează concurența pe piața asigurărilor.

(2)   Statele membre menționate la articolul 88 alineatul (1) instituie un sistem bazat pe criterii obiective pentru a se asigura că recoltarea înainte de coacere nu duce la o despăgubire a producătorilor individuali care să depășească limita prevăzută la articolul 59 alineatul (3).

(3)   Cuantumul asistenței din partea Uniunii pentru distilarea subproduselor de vinificație, astfel cum se menționează la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (g), se fixează per % volum și pe hectolitru de alcool produs. Nu se acordă nicio asistență financiară din partea Uniunii pentru volumul de alcool pe care îl conțin subprodusele care urmează a fi distilate și care depășește 10 % din volumul de alcool conținut de vinul produs.

Statele membre menționate la articolul 88 alineatul (1) se asigură că asistența financiară din partea Uniunii pentru distilarea subproduselor de vinificație este plătită distileriilor care prelucrează subprodusele de vinificație livrate pentru distilare în alcool brut cu o concentrație alcoolică în volume de minimum 92 %.

Asistența financiară din partea Uniunii include o sumă forfetară pentru compensarea costurilor aferente colectării subproduselor de vinificație. Suma respectivă se transferă de la distilerie la producător în cazurile în care acesta din urmă suportă costurile aferente.

Statele membre menționate la articolul 88 alineatul (1) se asigură că alcoolul rezultat din distilarea subproduselor de vinificație pentru care a fost acordată o asistență financiară din partea Uniunii este utilizat doar în scopuri industriale sau energetice care nu denaturează concurența.

(4)   Statele membre menționate la articolul 88 alineatul (1) se asigură în planurile lor strategice PAC că este prevăzut un procentaj de cel puțin 5 % din cheltuieli și că este adoptată cel puțin o acțiune pentru a îndeplini obiectivele pentru protecția mediului, adaptarea la schimbările climatice, îmbunătățirea sustenabilității sistemelor și proceselor de producție, reducerea impactului sectorului vitivinicol al Uniunii asupra mediului, economiile de energie și îmbunătățirea eficienței energetice globale în sectorul vitivinicol, în conformitate cu obiectivele stabilite la articolul 57 literele (b), (d) și (h).

Secțiunea 5

Sectorul hameiului

Articolul 61

Obiectivele și tipurile de intervenții din sectorul hameiului

(1)   Germania urmărește, în sectorul hameiului, unul sau mai multe dintre obiectivele stabilite la articolul 46 literele (a)-(h), (j) și (k).

(2)   Germania alege în planul său strategic PAC unul sau mai multe dintre tipurile de intervenții menționate la articolul 47 pentru a urmări obiectivele alese, prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol. Germania își precizează intervențiile în cadrul tipurilor de intervenții alese. În planul său strategic PAC, Germania își motivează alegerea obiectivelor, a tipurilor de intervenții și a intervențiilor prin care urmărește îndeplinirea respectivelor obiective.

(3)   Intervențiile specificate de Germania sunt implementate prin programele operaționale aprobate ale organizațiilor de producători sau ale asociațiilor acestora recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013.

(4)   Programele operaționale menționate la alineatul (3) îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 50 alineatele (2), (4), (5), (6) și (8).

(5)   Germania se asigură că asistența financiară din partea Uniunii acordată fiecărei organizații de producători sau asociațiilor de organizații de producători în temeiul prezentului articol pentru tipurile de intervenții menționate la articolul 47 alineatul (2) literele (f), (g) și (h) nu depășește, în medie, timp de trei ani consecutivi, o treime din totalul asistenței financiare din partea Uniunii primite pentru programul său operațional în aceeași perioadă.

Articolul 62

Asistența financiară din partea Uniunii

(1)   În cadrul alocării financiare prevăzute la articolul 88 alineatul (3), Germania alocă asistența financiară maximă din partea Uniunii organizațiilor de producători sau asociațiilor acestora care pun în aplicare programele operaționale menționate la articolul 61 alineatul (3) proporțional cu numărul de hectare cultivate cu hamei reprezentat de fiecare organizație de producători.

(2)   În cadrul cuantumurilor maxime alocate fiecărei organizații de producători sau asociații de organizații de producători în temeiul alineatului (1), asistența financiară din partea Uniunii pentru programele operaționale menționate la articolul 61 este limitată la 50 % din cheltuielile efective suportate pentru tipurile de intervenții menționate la articolul respectiv. Partea rămasă din cheltuieli este suportată de către organizația de producători sau de către asociația de organizații de producători care beneficiază de asistența financiară din partea Uniunii.

Asistența financiară din partea Uniunii se acordă fondurilor operaționale înființate de organizațiile de producători sau de asociațiile acestora recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 care pun în aplicare programele operaționale. În acest scop, articolul 51 din prezentul regulament se aplică mutatis mutandis.

(3)   Limita de 50 % prevăzută la alineatul (2) se majorează la 100 %:

(a)

pentru tipurile de intervenții legate de unul sau mai multe dintre obiectivele menționate la articolul 46 literele (d), (e), (f) și (h);

(b)

pentru intervențiile vizând depozitarea colectivă, serviciile de consiliere, asistența tehnică, formarea și schimbul de bune practici legate de unul sau ambele dintre obiectivele menționate la articolul 46 literele (a) și (j).

Secțiunea 6

Sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă

Articolul 63

Obiectivele din sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă

Grecia, Franța și Italia urmăresc, în sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă, unul sau mai multe dintre obiectivele stabilite la articolul 46 literele (a)-(h), (j) și (k).

Articolul 64

Tipurile de intervenții din sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă

(1)   Pentru a urmări obiectivele menționate la articolul 63, Grecia, Franța și Italia aleg în planurile lor strategice PAC unul sau mai multe dintre tipurile de intervenții menționate la articolul 47. Acestea își precizează intervențiile în cadrul tipurilor de intervenții alese.

(2)   Intervențiile precizate de Grecia, Franța și Italia sunt implementate prin intermediul programelor operaționale aprobate ale organizațiilor de producători sau ale asociațiilor de organizații de producători recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013. În acest scop, articolul 50 alineatele (2), (4), (5),(6) și (8) și articolul 51 din prezentul regulament se aplică mutatis mutandis, fără a aduce atingere articolului 65 alineatul (3).

Articolul 65

Asistența financiară din partea Uniunii

(1)   Asistența financiară din partea Uniunii acordată pentru acoperirea costurilor eligibile nu depășește:

(a)

75 % din cheltuielile efective suportate în cadrul intervențiilor legate de obiectivele menționate la articolul 46 literele (a) - (f), (h) și (k);

(b)

75 % din cheltuielile efective suportate în cadrul investițiilor în active fixe și 50 % în cazul altor intervenții legate de obiectivul menționat la articolul 46 litera (g);

(c)

50 % din cheltuielile efective suportate în cadrul intervențiilor legate de obiectivul menționat la articolul 46 litera (j);

(d)

75 % din cheltuielile efective suportate în cadrul tipurilor de intervenții menționate la articolul 47 alineatul (1) literele (f) și (h) dacă programul operațional este pus în aplicare în cel puțin trei țări terțe sau state membre neproducătoare de către organizații de producători sau de către asociații de organizații de producători din cel puțin două state membre producătoare sau 50 % dacă nu este îndeplinită condiția respectivă.

(2)   Asistența financiară din partea Uniunii este limitată la 30 % din valoarea producției comercializate a fiecărei organizații de producători sau asociații de organizații de producători în 2023 și 2024, 15 % în 2025 și 2026 și 10 % începând din 2027.

(3)   Grecia, Franța și Italia pot să prevadă o finanțare complementară a fondurilor operaționale menționate la articolul 51 de până la 50 % din costurile care nu sunt acoperite de asistența financiară din partea Uniunii.

(4)   Grecia, Franța și Italia se asigură că cheltuielile cu tipurile de intervenții menționate la articolul 47 alineatul (2) literele (f), (g) și (h) nu depășesc o treime din cheltuielile totale în cadrul fiecărui program operațional, astfel cum sunt stabilite în planurile lor strategice PAC.

Secțiunea 7

Alte sectoare

Articolul 66

Obiectivele din alte sectoare

În planurile lor strategice PAC, statele membre pot alege acele sectoare menționate la articolul 42 litera (f) în care să implementeze tipurile de intervenții prevăzute la articolul 47. Pentru fiecare sector pe care îl aleg, statele membre urmăresc unul sau mai multe dintre obiectivele prevăzute la articolul 46 literele (a)-(h), (j) și (k). Statele membre își justifică alegerea sectoarelor și a obiectivelor.

Articolul 67

Tipurile de intervenții din alte sectoare

(1)   Pentru fiecare sector ales în conformitate cu articolul 66, statele membre aleg unul sau mai multe dintre tipurile de intervenții menționate la articolul 47 spre a fi implementate prin intermediul unor programe operaționale aprobate, elaborate de:

(a)

organizații de producători și asociații ale acestora, recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 sau în temeiul alineatului (7) din prezentul articol; sau

(b)

cooperative, precum și alte forme de cooperare între producători constituite la inițiativa producătorilor și controlate de aceștia, care au fost identificate de către autoritatea competentă a unui stat membru ca grupuri de producători, pentru o perioadă de tranziție de până la patru ani de la inițierea unui program operațional aprobat care se încheie cel târziu la 31 decembrie 2027.

(2)   Statele membre stabilesc criteriile de identificare drept grup de producători, precum și activitățile și obiectivele grupurilor de producători menționate la alineatul (1) litera (b) cu scopul ca grupurile respective de producători să poată îndeplini cerințele de recunoaștere ca organizații de producători în temeiul articolelor 152-154 sau al articolului 161 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 ori în temeiul alineatului (7) din prezentul articol.

(3)   Grupurile de producători menționate la alineatul (1) litera (b), pe lângă un program operațional, elaborează și prezintă un plan de recunoaștere cu scopul de a îndeplini, în perioada de tranziție menționată la litera respectivă, cerințele prevăzute la articolele 152-154 sau la articolul 161 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 ori în temeiul alineatului (7) din prezentul articol pentru recunoașterea ca organizații de producători.

Planul de recunoaștere stabilește activități și ținte pentru a asigura progresele necesare în vederea obținerii unei astfel de recunoașteri.

Sprijinul acordat unui grup de producători care nu este recunoscut ca organizație de producători până la sfârșitul perioadei de tranziție face obiectul recuperării.

(4)   Statele membre își justifică alegerea tipurilor de intervenții menționate la alineatul (1).

Statele membre care decid să pună în aplicare tipurile de intervenții prevăzute în prezenta secțiune pentru produsele enumerate în anexa VI precizează, pentru fiecare sector pe care îl aleg, lista produselor vizate de sectorul respectiv.

(5)   Tipurile de intervenții menționate la articolul 47 alineatul (2) literele (c) și (f)-(i) nu se aplică bumbacului, semințelor de rapiță și de rapiță sălbatică, semințelor de floarea-soarelui și boabelor de soia incluse în anexa VI.

(6)   Programele operaționale menționate la alineatul (1) îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 50 alineatele (2), (4), (5), (6) și (8).

(7)   Statele membre care aleg să pună în aplicare tipurile de intervenții menționate la articolul 42 litera (f) în sectorul bumbacului recunosc organizațiile de producători din sectorul respectiv și asociațiile unor astfel de organizații de producători în conformitate cu cerințele și utilizând procedurile prevăzute la articolul 152 alineatul (1) și la articolele 153-156 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. Grupurile de producători de bumbac și federațiile acestor grupuri de producători recunoscute de statele membre în conformitate cu Protocolul nr. 4 la Actul de aderare din 1979 a Republicii Elene, înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament, sunt considerate, în înțelesul prezentei secțiuni, ca fiind organizații de producători, respectiv asociații de organizații de producători.

(8)   Statele membre se asigură că cheltuielile cu tipurile de intervenții menționate la articolul 47 alineatul (2) literele (f), (g) și (h) nu depășesc o treime din cheltuielile totale în cadrul fiecărui program operațional, astfel cum sunt stabilite în planurile lor strategice PAC.

Articolul 68

Asistența financiară din partea Uniunii

(1)   Asistența financiară din partea Uniunii este limitată la 50 % din cheltuielile efective suportate pentru tipurile de intervenții menționate la articolul 67. Restul cheltuielilor sunt suportate de beneficiari.

Asistența financiară din partea Uniunii se acordă fondurilor operaționale înființate de organizațiile de producători sau de asociațiile acestora recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 ori în temeiul articolului 67 alineatul (7) din prezentul regulament sau de grupurile de producători menționate la articolul 67 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament. În acest scop, articolul 51 și articolul (52) alineatul (1) din prezentul regulament se aplică mutatis mutandis.

(2)   Limita de 50 % prevăzută la alineatul (1) se majorează la 60 % pentru organizațiile de producători sau asociațiile de organizații de producători recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 sau în temeiul articolului 67 alineatul (7) din prezentul regulament pentru primii cinci ani după anul de recunoaștere.

(3)   Asistența financiară din partea Uniunii este limitată la 6 % din valoarea producției comercializate:

(a)

a fiecărei organizații de producători sau asociații de organizații de producători menționate la articolul 67 alineatul (1) litera (a); sau

(b)

a fiecărui grup de producători menționat la articolul 67 alineatul (1) litera (b).

CAPITOLUL IV

TIPURI DE INTERVENȚII PENTRU DEZVOLTAREA RURALĂ

Secțiunea 1

Tipuri de intervenții

Articolul 69

Tipuri de intervenții pentru dezvoltarea rurală

Tipurile de intervenții în temeiul prezentului capitol constau în plăți sau sprijin în domeniile următoare:

(a)

angajamente în materie de mediu și de climă și alte angajamente în materie de gestionare;

(b)

constrângeri naturale sau alte constrângeri specifice anumitor zone;

(c)

dezavantaje specifice anumitor zone, generate de anumite cerințe obligatorii;

(d)

investiții, inclusiv investiții în irigații;

(e)

instalarea tinerilor fermieri și a noilor fermieri și înființarea de întreprinderi rurale;

(f)

instrumente de gestionare a riscurilor;

(g)

cooperare;

(h)

schimburi de cunoștințe și diseminarea informațiilor.

Articolul 70

Angajamente în materie de mediu și de climă și alte angajamente în materie de gestionare

(1)   Statele membre includ în cadrul intervențiilor din planurile lor strategice PAC angajamente în materie de agromediu și climă și pot include și alte angajamente în materie de gestionare. Plățile pentru angajamentele respective sunt acordate în condițiile prevăzute în prezentul articol și specificate mai în detaliu în planurile strategice PAC.

(2)   Statele membre acordă plăți doar fermierilor sau altor beneficiari care își asumă, în mod voluntar, angajamente în materie de gestionare care sunt considerate benefice pentru îndeplinirea unuia sau mai multora dintre obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatele (1) și (2).

(3)   În temeiul prezentului articol, statele membre acordă plăți doar pentru angajamente care:

(a)

depășesc cerințele legale relevante în materie de gestionare și standardele relevante GAEC stabilite în capitolul I secțiunea 2;

(b)

depășesc cerințele minime relevante privind utilizarea îngrășămintelor și a produselor de protecție a plantelor sau pentru bunăstarea animalelor și alte cerințe obligatorii relevante prevăzute de dreptul intern și de dreptul Uniunii; această cerință nu se aplică angajamentelor legate de sistemele agrosilvice și de întreținerea zonelor împădurite;

(c)

depășesc condițiile stabilite pentru menținerea suprafeței agricole în conformitate cu articolul 4 alineatul (2);

(d)

diferă de angajamentele pentru care se acordă plăți în temeiul articolului 31.

Pentru angajamentele menționate la primul paragraf litera (b), în cazul în care dreptul intern impune noi cerințe care depășesc cerințele minime corespunzătoare prevăzute în dreptul Uniunii, se poate acorda sprijin pentru angajamente care contribuie la respectarea cerințelor respective pentru o perioadă de maximum 24 de luni de la data la care devin obligatorii pentru exploatație.

(4)   Statele membre stabilesc plățile care urmează să fie efectuate pe baza costurilor suplimentare suportate și a pierderilor de venit care rezultă din angajamentele asumate, ținând seama de țintele stabilite. Plățile respective se efectuează anual și pot acoperi, de asemenea, costurile tranzacționale. În cazuri justificate corespunzător, statele membre pot acorda sprijin sub formă de plată unică per unitate.

(5)   Pentru a încuraja fermierii sau alți beneficiari să îmbunătățească în mod semnificativ calitatea mediului la scară mai largă sau într-un mod măsurabil, statele membre pot promova și sprijini scheme colective și scheme de plată bazate pe rezultate.

(6)   Angajamentele se asumă pentru o perioadă de cinci până la șapte ani.

Cu toate acestea, statele membre pot stabili, în planurile lor strategice PAC:

(a)

o perioadă mai lungă pentru anumite tipuri de angajamente, inclusiv prin prevederea unei prelungiri anuale a acestora după încheierea perioadei inițiale, dacă o astfel de perioadă mai lungă este necesară pentru realizarea sau menținerea anumitor beneficii de mediu sau în materie de bunăstare a animalelor;

(b)

o perioadă mai scurtă, de cel puțin un an pentru angajamentele privind bunăstarea animalelor, pentru angajamentele vizând conservarea, utilizarea durabilă și dezvoltarea resurselor genetice, pentru conversia la agricultura ecologică, pentru angajamente noi care urmează imediat după angajamentul îndeplinit în perioada inițială sau în alte cazuri justificate în mod corespunzător.

(7)   Statele membre se asigură că pentru operațiunile executate în cadrul tipului de intervenție menționat la prezentul articol se prevede o clauză de revizuire cu scopul de a garanta adaptarea acestora ca urmare a modificărilor aduse standardelor sau cerințelor obligatorii relevante ori obligațiilor relevante menționate la alineatul (3), pe care angajamentele trebuie să le depășească, sau cu scopul de a garanta respectarea primului paragraf litera (d) de la alineatul respectiv. În cazul în care adaptarea nu este acceptată de beneficiar, angajamentul încetează și nicio rambursare a plăților în temeiul prezentului articol nu este solicitată pentru perioada în care angajamentul a produs efecte.

Statele membre se asigură, de asemenea, că pentru operațiunile executate în cadrul tipului de intervenție menționat la prezentul articol, care se prelungesc dincolo de perioada planului strategic PAC, se prevede o clauză de revizuire, cu scopul de a permite adaptarea acestora la cadrul juridic aplicabil în următoarea perioadă.

(8)   Dacă acordă sprijin în temeiul prezentului articol pentru angajamente de agromediu și climă, pentru angajamente privind adoptarea sau menținerea practicilor și metodelor specifice agriculturii ecologice astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (UE) 2018/848, statele membre stabilesc o plată per hectar. Pentru alte angajamente, statele membre pot aplica alte unități decât hectarele. În cazuri justificate în mod corespunzător, statele membre pot acorda sprijin în temeiul prezentului articol sub formă de sumă forfetară.

(9)   Statele membre se asigură că persoanele care desfășoară operațiuni în cadrul acestui tip de intervenții au acces la cunoștințele și informațiile relevante necesare pentru executarea unor astfel de operațiuni și că, pentru a ajuta fermierii care se angajează să aducă schimbări sistemelor lor de producție, se oferă o instruire adecvată celor care o solicită, precum și acces la expertiză.

(10)   Statele membre se asigură că există o coerență între intervențiile în temeiul prezentului articol și cele în temeiul articolului 31.

Articolul 71

Constrângeri naturale sau alte constrângeri specifice anumitor zone

(1)   Statele membre pot acorda plăți pentru constrângeri naturale sau alte constrângeri specifice anumitor zone în condițiile prevăzute în prezentul articol și specificate mai detaliat în planurile lor strategice PAC, pentru a contribui la îndeplinirea unuia sau mai multora dintre obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatele (1) și (2).

(2)   Plățile în temeiul prezentului articol se acordă fermierilor activi în legătură cu zonele delimitate în temeiul articolului 32 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.

(3)   Statele membre pot realiza un exercițiu de reglare în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 32 alineatul (3) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.

(4)   Statele membre pot acorda plăți în temeiul prezentului articol doar pentru a compensa beneficiarii, în întregime sau parțial, pentru costurile suplimentare și pierderile de venit aferente constrângerilor naturale sau altor constrângeri specifice din zona în cauză.

(5)   Costurile suplimentare și pierderile de venit menționate la alineatul (4) se calculează, în ceea ce privește constrângerile naturale sau alte constrângeri specifice anumitor zone, în comparație cu zone care nu sunt afectate de constrângeri naturale sau de alte constrângeri specifice anumitor zone.

(6)   Plățile în temeiul prezentului articol se acordă anual per hectar de suprafață agricolă.

Articolul 72

Dezavantaje specifice anumitor zone, generate de anumite cerințe obligatorii

(1)   Statele membre pot acorda plăți pentru dezavantaje specifice anumitor zone, impuse de cerințe rezultate din punerea în aplicare a Directivelor 92/43/CEE, 2009/147/CE sau 2000/60/CE în condițiile prevăzute în prezentul articol și specificate mai detaliat în planurile lor strategice PAC, pentru a contribui la îndeplinirea unuia sau mai multora dintre obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatele (1) și (2).

(2)   Plățile în temeiul prezentului articol se acordă fermierilor, deținătorilor de păduri și asociațiilor acestora, precum și altor gestionari de terenuri.

(3)   Când stabilesc zonele cu dezavantaje, statele membre pot include una sau mai multe dintre următoarele zone:

(a)

zonele agricole și forestiere Natura 2000 delimitate în temeiul Directivelor 92/43/CEE și 2009/147/CE;

(b)

alte zone delimitate de protecție a naturii în care există restricții în materie de mediu aplicabile activităților agricole sau forestiere și care contribuie la punerea în aplicare a articolului 10 din Directiva 92/43/CEE, cu condiția ca zonele respective să nu depășească 5 % din zonele Natura 2000 delimitate incluse în domeniul de aplicare teritorială al fiecărui plan strategic PAC;

(c)

zonele agricole incluse în planurile de gestionare a bazinelor hidrografice în temeiul Directivei 2000/60/CE.

(4)   Statele membre pot acorda plăți în temeiul prezentului articol doar pentru a compensa beneficiarii, în întregime sau parțial, pentru costurile suplimentare și pierderile de venit aferente dezavantajelor specifice zonei în cauză, inclusiv pentru costuri tranzacționale.

(5)   Costurile suplimentare și pierderile de venit menționate la alineatul (4) se calculează:

(a)

în ceea ce privește constrângerile care decurg din Directivele 92/43/CEE și 2009/147/CE, în raport cu dezavantajele generate de cerințele care depășesc standardele GAEC relevante stabilite în capitolul I secțiunea 2 din prezentul titlu, precum și condițiile stabilite pentru menținerea suprafeței agricole în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din prezentul regulament;

(b)

în ceea ce privește constrângerile care decurg din Directiva 2000/60/CE, în raport cu dezavantajele generate de cerințele care depășesc cerințele legale în materie de gestionare relevante, cu excepția SMR 1, enumerată în anexa III la prezentul regulament, și standardele GAEC stabilite în capitolul I secțiunea 2 din prezentul titlu, precum și condițiile stabilite pentru menținerea suprafeței agricole în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din prezentul regulament.

(6)   Plățile în temeiul prezentului articol se acordă anual per hectar.

Articolul 73

Investiții

(1)   Statele membre pot acorda sprijin pentru investiții în condițiile prevăzute în prezentul articol și specificate mai în detaliu în planurile lor strategice PAC.

(2)   Statele membre pot acorda sprijin în temeiul prezentului articol doar pentru acele investiții în active corporale și necorporale care contribuie la îndeplinirea unuia sau mai multora dintre obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatele (1) și (2).

În cazul exploatațiilor care depășesc anumite dimensiuni, care urmează să fie stabilite de statele membre în planurile lor strategice PAC, sprijinul pentru sectorul forestier este condiționat de prezentarea informațiilor relevante dintr-un plan de gestionare a pădurilor sau dintr-un instrument echivalent, în conformitate cu gestionarea durabilă a pădurilor, astfel cum a fost definită în Orientările generale pentru gestionarea durabilă a pădurilor în Europa adoptată în cadrul celei de a doua Conferințe ministeriale privind protecția pădurilor în Europa care a avut loc la Helsinki în 16 și 17 iunie 1993.

(3)   Statele membre stabilesc o listă de investiții și categorii de cheltuieli neeligibile care include cel puțin următoarele:

(a)

achiziția de drepturi de producție agricolă;

(b)

achiziția de drepturi la plată;

(c)

achiziția de terenuri cu un cuantum mai mare de 10 % din cheltuielile totale eligibile ale operațiunii în cauză, cu excepția achiziționării de terenuri în scopul conservării mediului și al conservării solului bogat în carbon sau a achiziționării de terenuri de către tinerii fermieri prin utilizarea instrumentelor financiare; în cazul instrumentelor financiare, plafonul respectiv se aplică cheltuielilor publice eligibile plătite destinatarului final, iar în cazul garanțiilor, plafonul respectiv se aplică cuantumului împrumutului suport;

(d)

achiziția de animale, achiziția de plante anuale și plantarea acestora în alte scopuri decât:

(i)

cel al refacerii potențialului agricol sau forestier în urma unor dezastre naturale, a unor fenomene climatice nefavorabile sau a unui eveniment catastrofal;

(ii)

cel al protejării efectivelor de animale de prădătorii mari sau cel al utilizării animalelor în silvicultură în locul utilajelor;

(iii)

cel al creșterii raselor pe cale de dispariție, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 24 din Regulamentul (UE) 2016/1012 al Parlamentului European și al Consiliului (45), în cadrul angajamentelor menționate la articolul 70; sau

(iv)

cel al conservării soiurilor de plante aflate în pericol de eroziune genetică în temeiul angajamentelor menționate la articolul 70;

(e)

rata dobânzii debitoare, cu excepția celei referitoare la granturi acordate sub forma unei subvenții pentru rata dobânzii sau a unei subvenții pentru comisioanele de garantare;

(f)

investițiile în infrastructuri de mare amploare, astfel cum sunt stabilite de statele membre în planurile lor strategice PAC, care nu fac parte din strategiile de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunității prevăzute la articolul 32 din Regulamentul (UE) 2021/1060, cu excepția investițiilor în banda largă și în măsuri preventive de protecție costieră și împotriva inundațiilor destinate să reducă efectele dezastrelor naturale, ale fenomenelor climatice nefavorabile și ale evenimentelor catastrofale probabile;

(g)

investițiile în împădurire care nu sunt coerente cu obiectivele în materie de mediu și de climă conforme cu principiile gestionării durabile a pădurilor, dezvoltate în Orientările paneuropene privind împădurirea și reîmpădurirea.

Primul paragraf literele (a), (b), (d) și (f) nu se aplică în cazurile în care sprijinul este acordat prin intermediul instrumentelor financiare.

(4)   Statele membre limitează sprijinul la una sau mai multe rate care nu depășesc 65 % din costurile eligibile.

Ratele de sprijin maxime pot fi majorate:

(a)

până la 80 % în cazul următoarelor investiții:

(i)

investițiile aferente unuia sau mai multora dintre obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (d), (e) și (f) și, în ceea ce privește bunăstarea animalelor, la articolul 6 alineatul (1) litera (i);

(ii)

investițiile tinerilor fermieri care îndeplinesc condițiile prevăzute de statele membre în planurile lor strategice PAC, în conformitate cu articolul 4 alineatul (6);

(iii)

investiții în regiunile ultraperiferice sau în insulele mici din Marea Egee.

(b)

până la 85 % în cazul investițiilor fermelor mici, astfel cum sunt definite de statele membre;

(c)

până la 100 % în cazul următoarelor investiții:

(i)

împădurirea, crearea de sisteme agrosilvice și regenerarea acestora, consolidarea terenurilor în silvicultură și investițiile neproductive aferente unuia sau mai multora dintre obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (d), (e) și (f), inclusiv investițiile neproductive menite să protejeze efectivele de animale și culturile de daune provocate de animale sălbatice;

(ii)

investiții în servicii de bază în zonele rurale și în infrastructuri în agricultură și silvicultură, astfel cum sunt stabilite de statele membre;

(iii)

investiții în refacerea potențialului agricol sau forestier în urma unor dezastre naturale, a unor fenomene climatice nefavorabile sau a unor evenimente catastrofale și investiții în acțiuni preventive adecvate, precum și investiții în menținerea sănătății pădurilor;

(iv)

investiții neproductive sprijinite prin strategii de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunității, prevăzute la articolul 32 din Regulamentul (UE) 2021/1060, și proiecte ale grupurilor operaționale din cadrul PEI, astfel cum se menționează la articolul 127 alineatul (3) din prezentul regulament.

(5)   În cazul în care dreptul Uniunii implică impunerea de noi cerințe fermierilor, sprijinul poate fi acordat pentru investiții necesare pentru a se conforma respectivelor cerințe, pe o perioadă de maximum 24 de luni de la data la care acestea au devenit obligatorii pentru exploatație.

Articolul 74

Investiții în irigații

(1)   Statele membre pot acorda sprijin pentru investiții în irigații pe suprafețe irigate noi și existente, cu condiția îndeplinirii condițiilor prevăzute la articolul 73 și la prezentul articol.

(2)   Investițiile în irigații sunt sprijinite numai în cazul în care statul membru în cauză a transmis Comisiei un plan de management al bazinului hidrografic, astfel cum se prevede în Directiva 2000/60/CE, pentru întreaga zonă în care urmează să se investească, precum și pentru oricare altă zonă al cărei mediu poate fi afectat de investiție. Măsurile care intră în vigoare în cadrul planului de management al bazinului hidrografic în conformitate cu articolul 11 din directiva menționată și care prezintă relevanță pentru sectorul agricol sunt specificate în programul de măsuri relevant.

(3)   Contorizarea apei, care permite măsurarea utilizării apei la nivelul investiției sprijinite, este realizată sau urmează să fie instalată ca parte din investiție.

(4)   Statele membre pot acorda sprijin pentru o investiție în îmbunătățirea unei instalații de irigații existente sau a unui element al infrastructurii de irigații numai dacă:

(a)

în urma evaluării ex ante, investiția asigură posibile economii de apă care reflectă parametrii tehnici ai instalației sau ai infrastructurii existente;

(b)

în cazul în care investiția afectează corpuri de apă subterană sau de suprafață care au fost identificate ca nesatisfăcătoare în planul corespunzător de management al bazinului hidrografic din motive legate de cantitatea de apă, este realizată o reducere efectivă a utilizării apei, care să contribuie la obținerea stării bune a respectivelor corpuri de apă, astfel cum se prevede la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2000/60/CE.

Statele membre stabilesc procente pentru posibilele economii de apă și reducerea efectivă a utilizării apei ca o condiție de eligibilitate în planurile lor strategice PAC în conformitate cu articolul 111 litera (d). Aceste economii de apă reflectă nevoile stabilite în planurile de management al bazinelor hidrografice care decurg din Directiva 2000/60/CE menționată în anexa XIII la prezentul regulament.

Niciuna dintre condițiile menționate în prezentul alineat nu se aplică unei investiții într-o instalație existentă care afectează numai eficiența energetică, unei investiții în vederea creării unui rezervor sau unei investiții în vederea utilizării apei recuperate care nu afectează corpuri de apă subterană sau de suprafață.

(5)   Statele membre pot acorda sprijin pentru investiții în utilizarea apei recuperate ca sursă alternativă de alimentare cu apă numai dacă furnizarea și utilizarea acestei ape sunt în conformitate cu Regulamentul (UE) 2020/741 al Parlamentului European și al Consiliului (46).

(6)   Statele membre pot acorda sprijin pentru o investiție având ca rezultat o mărire netă a suprafeței irigate care afectează un corp anume de apă subterană sau de suprafață numai dacă:

(a)

starea corpului de apă nu a fost identificată ca nesatisfăcătoare în planul corespunzător de management al bazinului hidrografic din motive legate de cantitatea de apă; și

(b)

o analiză de impact asupra mediului arată că investiția nu va avea niciun impact negativ semnificativ asupra mediului; respectiva analiză a impactului asupra mediului fie este realizată de către autoritatea competentă, fie este aprobată de aceasta și se poate referi și la grupuri de exploatații.

(7)   Statele membre pot acorda sprijin pentru o investiție în crearea sau extinderea unui rezervor în scopul irigării numai cu condiția ca aceasta să nu aibă un impact negativ semnificativ asupra mediului.

(8)   Statele membre limitează sprijinul la una sau mai multe rate care nu depășesc:

(a)

80 % din costurile eligibile pentru investiții în irigații în cadrul fermei efectuate în temeiul alineatului (4);

(b)

100 % din costurile eligibile pentru investiții în infrastructura din afara fermei pentru agricultură, care urmează să fie utilizată pentru irigații;

(c)

65 % din costurile eligibile pentru alte investiții în irigații în cadrul fermei.

Articolul 75

Instalarea tinerilor fermieri și a noilor fermieri și înființarea de întreprinderi rurale

(1)   Statele membre pot acorda sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri și pentru înființarea de întreprinderi rurale, inclusiv pentru instalarea noilor fermieri, în condițiile prevăzute în prezentul articol și specificate mai detaliat în planurile lor strategice PAC, pentru a contribui la îndeplinirea unuia sau mai multora dintre obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatele (1) și (2).

(2)   Statele membre pot acorda sprijin în temeiul prezentului articol doar pentru a contribui la:

(a)

instalarea tinerilor fermieri care îndeplinesc condițiile prevăzute de statele membre în planurile lor strategice PAC, în conformitate cu articolul 4 alineatul (6);

(b)

înființarea unor întreprinderi rurale legate de agricultură sau silvicultură, inclusiv instalarea noilor fermieri, sau diversificarea veniturilor gospodăriei agricole prin desfășurarea de activități neagricole;

(c)

înființarea unei întreprinderi cu activități neagricole în zonele rurale în legătură cu strategiile de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunității prevăzute la articolul 32 din Regulamentul (UE) 2021/1060.

(3)   Statele membre stabilesc condițiile privind transmiterea și conținutul unui plan de afaceri pe care trebuie să îl furnizeze beneficiarii pentru a primi sprijin în temeiul prezentului articol.

(4)   Statele membre acordă sprijin sub formă de sume forfetare sau instrumente financiare sau o combinație între cele două. Sprijinul este limitat la un cuantum maxim al ajutorului de 100 000 EUR și poate fi diferențiat în conformitate cu criterii obiective.

Articolul 76

Instrumente de gestionare a riscurilor

(1)   Statele membre pot acorda sprijin pentru instrumente de gestionare a riscurilor în condițiile prevăzute în prezentul articol și specificate mai în detaliu în planurile lor strategice PAC.

(2)   Sprijinul în temeiul prezentului articol poate fi acordat pentru promovarea instrumentelor de gestionare a riscurilor care îi ajută pe fermierii activi să gestioneze riscurile aferente producției și veniturilor legate de activitatea lor agricolă pe care nu le pot controla și care contribuie la îndeplinirea unuia sau mai multora dintre obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatele (1) și (2).

(3)   Statele membre pot acorda sprijin, în concordanță cu evaluarea lor privind nevoile pe care le au, pentru diferite tipuri de instrumente de gestionare a riscurilor, inclusiv instrumente de stabilizare a veniturilor, și, în special,:

(a)

contribuții financiare la plata primelor din cadrul sistemelor de asigurare;

(b)

contribuții financiare la fondurile mutuale, inclusiv pentru costul administrativ aferent instituirii acestora.

(4)   Atunci când acordă sprijinul menționat la alineatul (3), statele membre stabilesc următoarele condiții de eligibilitate:

(a)

tipurile și acoperirea instrumentelor de gestionare a riscurilor eligibile;

(b)

metodologia de calculare a pierderilor și factorii declanșatori pentru compensare;

(c)

normele referitoare la constituirea și gestionarea fondurilor mutuale și, dacă este cazul, a altor instrumente de gestionare a riscurilor eligibile.

(5)   Statele membre se asigură că se acordă sprijin doar pentru acoperirea pierderilor care depășesc un prag de cel puțin 20 % din producția medie anuală a fermierului sau din venitul mediu anual al fermierului din perioada de trei ani anterioară sau din media pe trei ani bazată pe cei cinci ani precedenți, cu excepția celei mai mari și a celei mai mici dintre valori. Instrumentele sectoriale de gestionare a riscurilor legate de producție calculează pierderile fie la nivel de exploatație, fie la nivelul activității exploatației în sectorul respectiv.

Statele membre pot acorda sprijin sub formă de finanțare a capitalului circulant separat în cadrul instrumentelor financiare menționate la articolul 80 alineatul (3) pentru compensarea pierderilor menționate la primul paragraf din prezentul alineat în cazul fermierilor care nu participă la un instrument de gestionare a riscurilor.

(6)   Statele membre limitează sprijinul la una sau mai multe rate care nu depășesc 70 % din costurile eligibile.

Prezentul alineat nu se aplică contribuțiilor menționate la articolul 19.

(7)   Statele membre se asigură că se evită supracompensarea ca urmare a combinării intervențiilor prevăzute la prezentul articol cu alte sisteme publice sau private de gestionare a riscurilor.

Articolul 77

Cooperare

(1)   Statele membre pot acorda sprijin pentru cooperare în condițiile prevăzute în prezentul articol și specificate mai în detaliu în planurile lor strategice PAC pentru:

(a)

pregătirea și punerea în aplicare a proiectelor grupurilor operaționale din cadrul PEI menționate la articolul 127 alineatul (3);

(b)

pregătirea și punerea în aplicare a inițiativei LEADER;

(c)

promovarea și sprijinirea sistemelor de calitate recunoscute de Uniune și de statele membre și a utilizării acestora de către fermieri;

(d)

sprijinirea grupurilor de producători, a organizațiilor de producători sau a organizațiilor interprofesionale;

(e)

pregătirea și punerea în aplicare a unor strategii „sate inteligente”, astfel cum sunt stabilite de statele membre;

(f)

sprijinirea altor forme de cooperare.

(2)   Statele membre pot acorda sprijin în temeiul prezentului articol doar pentru promovarea unor noi forme de cooperare, inclusiv pentru promovarea formelor de cooperare existente în cazul în care se începe o nouă activitate. Cooperarea respectivă implică cel puțin doi actori și contribuie la îndeplinirea unuia sau mai multora dintre obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatele (1) și (2).

(3)   În temeiul prezentului articol, statele membre pot acoperi costuri legate de toate aspectele cooperării.

(4)   Statele membre pot acorda sprijinul sub forma unui cuantum total în temeiul prezentului articol care să acopere costurile cooperării și costurile operațiunilor executate, sau pot acoperi doar costurile cooperării și să utilizeze fonduri din cadrul altor tipuri de intervenții pentru dezvoltare rurală sau din cadrul altor instrumente de sprijin naționale sau ale Uniunii pentru acoperirea costurilor operațiunilor executate.

Dacă sprijinul este plătit sub forma unui cuantum total, statele membre se asigură că operațiunea executată respectă normele și cerințele relevante prevăzute la articolele 70-76 și 78.

În cazul inițiativei LEADER, prin derogare de la primul paragraf din prezentul alineat:

(a)

sprijinul pentru toate costurile eligibile pentru a beneficia de sprijin pregătitor în temeiul articolului 34 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2021/1060 și pentru punerea în aplicare a strategiilor selectate în temeiul literelor (b) și (c) de la alineatul respectiv se acordă numai sub forma unui cuantum total în temeiul prezentului articol; și

(b)

statele membre se asigură că operațiunile puse în aplicare care constau în investiții respectă normele și cerințele relevante ale Uniunii în cadrul tipului de intervenție pentru investiții prevăzut la articolul 73 din prezentul regulament.

(5)   Statele membre nu sprijină în temeiul prezentului articol cooperarea care implică doar organisme de cercetare.

(6)   În cazul cooperării în contextul transferului fermelor între generații, în special pentru reînnoirea generațională la nivel de fermă, statele membre pot acorda sprijin doar fermierilor care au ajuns la vârsta pensionării sau fermierilor care, până la încheierea operațiunii, vor fi ajuns la această vârstă, stabilită de statul membru în cauză în conformitate cu legislația sa națională.

(7)   Statele membre limitează sprijinul la o durată maximă de șapte ani. Condiția respectivă nu se aplică inițiativei LEADER și, în cazuri justificate corespunzător, acțiunilor colective în domeniul mediului și în cel al climei, necesare pentru îndeplinirea obiectivelor specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (d), (e) și (f).

(8)   Statele membre limitează sprijinul pentru:

(a)

acțiuni de informare și promovare pentru sistemele de calitate la una sau mai multe rate care nu depășesc 70 % din costurile eligibile;

(b)

instituirea de grupuri de producători, organizații de producători sau organizații interprofesionale la 10 % din producția comercializată anual de către grup sau organizație, cu o valoare maximă de 100 000 EUR pe an; sprijinul respectiv este degresiv și se limitează la primii cinci ani de la recunoaștere.

Articolul 78

Schimburi de cunoștințe și diseminarea informațiilor

(1)   Statele membre pot acorda sprijin pentru schimburi de cunoștințe și diseminarea informațiilor în condițiile prevăzute în prezentul articol și astfel cum sunt detaliate în planurile lor strategice PAC, cu scopul de a contribui la îndeplinirea unuia sau mai multora dintre obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatele (1) și (2), vizând în mod specific protecția naturii, a mediului și a climei, inclusiv acțiuni de educare și sensibilizare în domeniul mediului și dezvoltarea întreprinderilor și a comunităților rurale.

(2)   Sprijinul acordat în temeiul prezentului articol poate acoperi costurile oricărei acțiuni relevante de promovare a inovării, a formării și a consilierii, precum și a oricărui tip de schimb de cunoștințe și de diseminare de informații, inclusiv prin elaborarea și actualizarea de planuri și de studii în vederea schimburilor de cunoștințe și a diseminării de informații. Astfel de acțiuni contribuie la îndeplinirea unuia sau mai multora dintre obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) și (2).

(3)   Sprijinul pentru servicii de consiliere se acordă doar pentru servicii de consiliere conforme cu articolul 15 alineatul (3).

(4)   Pentru înființarea de servicii de consiliere, statele membre pot acorda sprijin sub forma unui cuantum fix de maximum 200 000 EUR. Statele membre se asigură că sprijinul este limitat în timp.

(5)   Statele membre se asigură că acțiunile sprijinite în cadrul acestui tip de intervenții se bazează pe descrierea AKIS furnizată în planurile lor strategice PAC în conformitate cu articolul 114 litera (a) punctul (i) și corespund respectivei descrieri.

Secțiunea 2

Elemente aplicabile mai multor tipuri de intervenții

Articolul 79

Selecția operațiunilor

(1)   După consultarea comitetului de monitorizare menționat la articolul 124 (denumit în continuare „comitetul de monitorizare”), autoritatea națională de management, autoritățile regionale de management, dacă este cazul, sau organismele intermediare desemnate stabilesc criteriile de selecție pentru următoarele tipuri de intervenții: investiții, instalarea tinerilor fermieri și a noilor fermieri și înființarea de întreprinderi rurale, cooperarea, schimburile de cunoștințe și diseminarea informațiilor. Criteriile de selecție respective vizează asigurarea tratamentului egal al solicitanților, mai buna utilizare a resurselor financiare și direcționarea sprijinului în conformitate cu scopul intervențiilor.

Statele membre pot decide să nu aplice criterii de selecție pentru intervențiile investiționale care urmăresc în mod clar scopuri de mediu sau care sunt realizate în legătură cu activități de refacere.

Prin derogare de la primul paragraf, se poate stabili o metodă de selecție diferită, în cazuri justificate în mod corespunzător, după consultarea comitetului de monitorizare.

(2)   Responsabilitatea autorităților de management sau a organismelor intermediare desemnate, prevăzută la alineatul (1), nu aduce atingere sarcinilor grupurilor de acțiune locală menționate la articolul 33 din Regulamentul (UE) 2021/1060.

(3)   Alineatul (1) nu se aplică în cazul în care sprijinul se acordă sub formă de instrumente financiare.

(4)   Statele membre pot decide să nu aplice criteriile de selecție menționate la alineatul (1) pentru operațiunile care au fost certificate printr-o „marcă de excelență” în cadrul programului Orizont 2020, instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (47), în cadrul programului Orizont Europa sau în cadrul programului pentru mediu și politici climatice (LIFE), instituit prin Regulamentul (UE) 2021/783 al Parlamentului European și al Consiliului (48), cu condiția ca operațiunile respective să fie consecvente cu planul strategic PAC.

(5)   O operațiune poate fi executată integral sau parțial în afara statului membru în cauză, inclusiv în afara Uniunii, cu condiția ca operațiunea să contribuie la îndeplinirea obiectivelor planului strategic PAC.

Articolul 80

Norme specifice pentru instrumentele financiare

(1)   Sprijinul sub formă de instrumente financiare, menționat la articolul 58 din Regulamentul (UE) 2021/1060, poate fi acordat în cadrul tipurilor de intervenții menționate la articolele 73-78 din prezentul regulament.

(2)   Când sprijinul este acordat sub formă de instrumente financiare, se aplică definițiile termenilor „instrument financiar”, „produs financiar”, „destinatar final”, „fond de participare”, „fond specific”, „efect de levier”, „coeficient de multiplicare”, „costuri de gestiune” și „comisioane de gestiune” prevăzute la articolul 2 din Regulamentul (UE) 2021/1060 și dispozițiile din titlul V capitolul II secțiunea II din același regulament.

În plus, se aplică alineatele (3), (4) și (5) de la prezentul articol.

(3)   În conformitate cu articolul 58 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/1060, capitalul circulant, inclusiv capitalul circulant separat, poate fi o cheltuială eligibilă în temeiul articolelor 73, 74, 76, 77 și 78 din prezentul regulament, cu condiția să contribuie la îndeplinirea cel puțin a unui obiectiv specific relevant pentru intervenția în cauză. Sprijinul pentru finanțarea capitalului circulant autonom în temeiul oricăruia dintre articolele menționate poate fi acordat fără a fi supus cerinței ca destinatarul final să primească sprijin pentru alte cheltuieli în temeiul aceluiași articol.

În cazul activităților încadrate în domeniul de aplicare al articolului 42 din TFUE, cuantumul total al sprijinului pentru capitalul circulant acordat unui destinatar final nu depășește un echivalent subvenție brută de 200 000 EUR de-a lungul oricărei perioade de trei exerciții financiare.

(4)   Prin derogare de la articolele 73, 74, 76, 77 și 78, ratele de sprijin prevăzute în articolele respective nu se aplică finanțării capitalului circulant autonom.

(5)   Cheltuielile eligibile aferente unui instrument financiar corespund cuantumului total al cheltuielilor publice eligibile plătite excluzând finanțarea națională suplimentară menționată la articolul 115 alineatul (5) sau, în cazul garanțiilor, rezervate pentru contractele de garanție de instrumentul financiar în perioada de eligibilitate. Cuantumul respectiv corespunde:

(a)

plăților către destinatarii finali, în cazul împrumuturilor, investițiilor de capital și de cvasicapital;

(b)

resurselor rezervate pentru contractele de garanție, indiferent dacă sunt în curs sau deja scadente, în vederea onorării posibilelor cereri de executare a garanției pentru acoperirea pierderilor, calculate pe baza coeficientului de multiplicare stabilit pentru respectivele noi împrumuturi suport sau noi investiții suport de capital plătite în favoarea destinatarilor finali;

(c)

plăților efectuate către sau în beneficiul destinatarilor finali în cazul în care instrumentele financiare sunt combinate cu alte contribuții ale Uniunii în cadrul unei operațiuni unice cu instrumente financiare, în conformitate cu articolul 58 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2021/1060;

(d)

plăților reprezentând comisioane de gestiune și rambursări ale costurilor de gestiune suportate de organismele care execută instrumentul financiar.

În cazul în care un instrument financiar este executat în perioade de programare succesive, sprijinul, incluzând costurile și comisioanele de gestiune, poate fi acordat destinatarilor finali sau în beneficiul acestora, pe baza acordurilor încheiate în perioada de programare precedentă, cu condiția ca acest sprijin să respecte normele de eligibilitate ale următoarei perioade de programare. În astfel de cazuri, eligibilitatea cheltuielilor prezentate în declarațiile de cheltuieli se stabilește în conformitate cu normele perioadei de programare respective.

În scopul aplicării primului paragraf litera (b), dacă entitatea care beneficiază de garanții nu a plătit destinatarilor finali cuantumul planificat al noilor împrumuturi sau investiții de capital sau cvasicapital în conformitate cu coeficientul de multiplicare, cheltuielile eligibile sunt reduse proporțional. Coeficientul de multiplicare poate fi reexaminat, atunci când acest lucru este justificat de modificări ulterioare ale condițiilor de piață. Această reexaminare nu are efect retroactiv.

În scopul aplicării primului paragraf litera (d) de la prezentul alineat, comisioanele de gestiune sunt bazate pe performanță. În cazul în care organismele care execută un fond de participare sunt selectate prin atribuire directă a contractului în temeiul articolului 59 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2021/1060, cuantumul costurilor și al comisioanelor de gestiune plătite organismelor respective care poate fi declarat drept cheltuieli eligibile este supus unui prag de până la 5 % din cuantumul total al cheltuielilor publice eligibile plătite destinatarilor finali sub formă de împrumuturi sau rezervate pentru contractele de garanție și de până la 7 % din cuantumul total al cheltuielilor publice eligibile plătite destinatarilor finali sub formă de investiții de capital sau cvasicapital.

În cazul în care organismele care execută un fond specific sunt selectate prin atribuire directă a contractului în temeiul articolului 59 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2021/1060, cuantumul costurilor și al comisioanelor de gestiune plătite organismelor respective care poate fi declarat drept cheltuieli eligibile este supus unui prag de până la 7 % din cuantumul total al cheltuielilor publice eligibile plătite destinatarilor finali sub formă de împrumuturi sau rezervate pentru contractele de garanție și de până la 15 % din cuantumul total al cheltuielilor publice eligibile plătite destinatarilor finali sub formă de investiții de capital sau cvasicapital.

În scopul aplicării primului paragraf litera (d), în cazul în care organismele care execută un fond de participare sau fonduri specifice sunt selectate prin intermediul unei proceduri concurențiale de atribuire în conformitate cu dreptul aplicabil, cuantumul costurilor și al comisioanelor de gestiune se stabilește în acordul de finanțare și reflectă rezultatul procedurii concurențiale de atribuire.

Atunci când comisioanele de intermediere sau orice parte din acestea sunt imputate destinatarilor finali, acestea nu se declară ca fiind cheltuieli eligibile.

Articolul 81

Utilizarea fondurilor FEADR acordate prin intermediul InvestEU

(1)   Statele membre pot aloca, în propunerea de plan strategic PAC menționată la articolul 118 sau în cererea de modificare a unui plan strategic PAC menționată la articolul 119, un cuantum de până la 3 % din alocarea totală inițială acordată din FEADR planului strategic PAC, care urmează să fie plătit cu titlu de contribuție către InvestEU și furnizat prin garanția UE și Platforma de consiliere InvestEU. Planul strategic PAC conține o justificare a utilizării InvestEU, precum și contribuția InvestEU la îndeplinirea unuia sau mai multora dintre obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatele (1) și (2) alese în cadrul planului strategic PAC.

Cuantumul plătit cu titlu de contribuție către InvestEU se utilizează în conformitate cu normele stabilite în Regulamentul (UE) 2021/523.

(2)   Statele membre stabilesc cuantumul total plătit cu titlu de contribuție pentru fiecare an. În cazul unei cereri de modificare a unui plan strategic PAC, cuantumurile respective privesc doar resursele din anii viitori.

(3)   Cuantumul menționat la alineatul (1) se utilizează pentru provizionarea părții din garanția UE aflate în compartimentul statului membru și pentru Platforma de consiliere InvestEU, la încheierea acordului de contribuție menționat la articolul 10 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2021/523. Angajamentele bugetare ale Uniunii pentru fiecare acord de contribuție pot fi realizate de către Comisie în tranșe anuale pe parcursul perioadei cuprinse între 1 ianuarie 2023 și 31 decembrie 2027.

(4)   În cazul în care, în termen de patru luni de la data adoptării de către Comisie a deciziei de punere în aplicare prin care se aprobă planul strategic PAC în conformitate cu articolul 118 din prezentul regulament, nu s-a încheiat un acord de contribuție, astfel cum este menționat la articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/523, pentru cuantumul menționat la alineatul (1) din prezentul articol alocat în planul strategic PAC, cuantumul corespunzător este realocat în planul strategic PAC după aprobarea unei cereri de modificare prezentate de statul membru transmise în conformitate cu articolul 119 din prezentul regulament.

Acordul de contribuție pentru cuantumul menționat la alineatul (1) din prezentul articol alocat în cererea de modificare a unui plan strategic PAC transmis în conformitate cu articolul 119 din prezentul regulament se încheie simultan cu adoptarea deciziei de punere în aplicare a Comisiei prin care se aprobă modificarea în cauză a planului strategic PAC.

(5)   În cazul în care, în termen de nouă luni de la aprobarea acordului de contribuție, nu s-a încheiat un acord de garanție, astfel cum este menționat la articolul 10 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2021/523, acordul de contribuție încetează sau se prelungește de comun acord.

În cazul în care participarea unui stat membru la InvestEU este întreruptă, cuantumurile respective vărsate în fondul comun de provizionare cu titlu de provizion sunt recuperate ca venituri alocate interne în temeiul articolului 21 alineatul (5) din Regulamentul financiar, iar statul membru prezintă o cerere de modificare a planului său strategic PAC în vederea utilizării cuantumurilor recuperate și a cuantumurilor alocate anilor calendaristici viitori în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol.

Încetarea sau modificarea acordului de contribuție se încheie simultan cu adoptarea deciziei de punere în aplicare a Comisiei prin care se aprobă modificarea relevantă a planului strategic PAC și cel târziu la 31 decembrie 2026.

(6)   În cazul în care, în timpul perioadei convenite în acordul de contribuție, astfel cum este menționat la articolul 10 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) 2021/523, dar nu mai târziu de patru ani de la semnarea acordului de garanție, nu s-a pus în aplicare în mod corespunzător acordul de garanție, acordul de contribuție se modifică. Statul membru poate solicita ca cuantumurile care au fost plătite cu titlu de contribuții la garanția UE în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol și care sunt angajate în acordul de garanție, dar care nu acoperă împrumuturi suport, investiții de capital sau alte instrumente purtătoare de risc, să fie tratate în conformitate cu alineatul (5) de la prezentul articol.

(7)   Resursele generate de cuantumurile plătite cu titlu de contribuții către garanția UE sau atribuibile acestor cuantumuri sunt puse la dispoziția statului membru în conformitate cu articolul 10 alineatul (5) litera (a) din Regulamentul (UE) 2021/523 și sunt utilizate pentru acordarea de sprijin în cadrul aceluiași obiectiv sau acelorași obiective menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, sub formă de instrumente financiare sau garanții bugetare.

(8)   Termenul pentru dezangajarea automată prevăzut la articolul 34 din Regulamentul (UE) 2021/2116 pentru cuantumurile care urmează a fi reutilizate în planul strategic PAC în conformitate cu alineatele (4), (5) și (6) de la prezentul articol începe să curgă din anul în care sunt făcute angajamentele bugetare corespunzătoare.

Articolul 82

Caracterul adecvat și acuratețea calculării plăților

Dacă plățile sunt acordate pe baza costurilor suplimentare și a pierderilor de venit în conformitate cu articolele 70, 71 și 72, statele membre se asigură că toate calculele relevante sunt adecvate și exacte și sunt stabilite în prealabil pe baza unei metode de calcul juste, echitabile și verificabile. În acest scop, organisme independente din punct de vedere funcțional de autoritățile responsabile cu punerea în aplicare a planului strategic PAC și care dispun de expertiza corespunzătoare efectuează calculele sau confirmă caracterul adecvat și acuratețea calculelor.

Articolul 83

Forme de granturi

(1)   Fără a se aduce atingere articolelor 70, 71, 72 și 75, granturile acordate în temeiul prezentului capitol pot lua oricare dintre formele următoare:

(a)

rambursarea costurilor eligibile suportate efectiv de beneficiar;

(b)

costuri unitare;

(c)

sume forfetare;

(d)

finanțare la rate forfetare.

(2)   Cuantumurile aferente formelor de granturi menționate la alineatul (1) literele (b), (c) și (d) se stabilesc în unul dintre următoarele moduri:

(a)

o metodă de calcul justă, echitabilă și verificabilă, bazată pe:

(i)

date statistice, alte informații obiective sau avize ale experților;

(ii)

date istorice verificate privind beneficiarii individuali; sau

(iii)

aplicarea practicilor uzuale ale beneficiarilor individuali de contabilizare a costurilor;

(b)

proiecte de buget stabilite de la caz la caz și convenite ex ante de organismul care selectează operațiunea;

(c)

în conformitate cu normele de aplicare a costurilor unitare, a sumelor forfetare și a ratelor forfetare corespunzătoare aplicabile în cadrul politicilor Uniunii pentru un tip similar de operațiune;

(d)

în conformitate cu normele de aplicare a costurilor unitare, sumelor forfetare și ratelor forfetare corespunzătoare aplicate în cadrul sistemelor de granturi finanțate integral de statul membru în cauză pentru un tip similar de operațiune.

(3)   Statele membre pot acorda beneficiarilor granturi supuse unor condiții care sunt rambursabile integral sau parțial, după cum se precizează în documentul care stabilește condițiile acordării sprijinului și în următoarele condiții:

(a)

rambursările sunt efectuate de beneficiar în condițiile convenite între autoritatea de management și beneficiar;

(b)

până la 31 decembrie 2029, statele membre reutilizează resursele restituite de beneficiar pentru același obiectiv specific al planului strategic PAC, sub formă de granturi supuse unor condiții, sub forma unui instrument financiar sau sub o altă formă de sprijin; cuantumurile restituite și informațiile cu privire la reutilizarea acestora figurează în ultimul raport anual privind performanța;

(c)

statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că resursele sunt păstrate în conturi separate sau sunt înregistrate sub coduri contabile adecvate;

(d)

resursele Uniunii restituite de beneficiari în orice moment, dar care nu au fost reutilizate până la 31 decembrie 2029 se rambursează către bugetul Uniunii în conformitate cu articolul 34 din Regulamentul (UE) 2021/2116.

Articolul 84

Competențe delegate pentru cerințe suplimentare referitoare la tipurile de intervenții pentru dezvoltarea rurală

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 152 pentru a completa prezentul regulament cu cerințe suplimentare față de cele prevăzute în prezentul capitol în ceea ce privește condițiile de acordare a sprijinului pentru:

(a)

angajamentele în materie de gestionare, menționate la articolul 70, privind resursele genetice și bunăstarea animalelor;

(b)

sistemele de calitate menționate la articolul 77, în ceea ce privește specificitatea produsului final, accesul la sistem, verificarea respectării specificațiilor obligatorii ale produsului, transparența sistemului și trasabilitatea produselor, precum și recunoașterea de către statele membre a sistemelor voluntare de certificare.

TITLUL IV

DISPOZIȚII FINANCIARE

Articolul 85

Cheltuielile din FEGA și FEADR

(1)   FEGA finanțează tipurile de intervenții legate de:

(a)

plățile directe prevăzute la articolul 16;

(b)

intervențiile în anumite sectoare prevăzute în titlul III capitolul III.

(2)   FEADR finanțează tipurile de intervenții menționate în titlul III capitolul IV și asistența tehnică la inițiativa statelor membre, menționată la articolul 94.

Articolul 86

Eligibilitatea cheltuielilor

(1)   Cheltuielile sunt eligibile:

(a)

pentru contribuția din FEGA începând cu data de 1 ianuarie a anului următor anului aprobării de către Comisie a planului strategic PAC;

(b)

pentru contribuția din FEADR începând cu data prezentării planului strategic PAC, dar nu înainte de 1 ianuarie 2023.

(2)   Cheltuielile care devin eligibile ca urmare a unei modificări aduse unui plan strategic PAC sunt eligibile pentru o contribuție din FEGA după aprobarea modificării respective de către Comisie și începând cu data de la care produce efecte modificarea stabilită de statul membru în cauză în conformitate cu articolul 119 alineatul (8).

(3)   Cheltuielile care devin eligibile ca urmare a unei modificări aduse unui plan strategic PAC sunt eligibile pentru o contribuție din FEADR începând cu data prezentării către Comisie a cererii de modificare sau cu data la care a fost notificată modificarea menționată la articolul 119 alineatul (9).

Prin derogare de la primul paragraf al prezentului alineat și de la alineatul (4) al doilea paragraf, planul strategic PAC poate prevedea, în cazul unor măsuri de urgență ca urmare a unor dezastre naturale, a unor evenimente catastrofale, a unor fenomene climatice nefavorabile sau a unei schimbări semnificative și bruște a condițiilor socioeconomice din statul membru sau regiunea în cauză, că cheltuielile finanțate din FEADR legate de modificările aduse planului strategic PAC pot începe să fie eligibile de la data producerii evenimentului.

(4)   Cheltuielile sunt eligibile pentru o contribuție din FEADR dacă au fost suportate de un beneficiar și au fost plătite până la 31 decembrie 2029. În plus, cheltuielile sunt eligibile pentru o contribuție din FEADR numai dacă ajutorul relevant este plătit efectiv de către agenția de plăți până la 31 decembrie 2029.

Statele membre stabilesc data de începere a eligibilității costurilor suportate de beneficiar. Data de începere nu poate fi înainte de 1 ianuarie 2023.

Operațiunile nu sunt eligibile pentru sprijin dacă au fost încheiate în mod fizic sau au fost puse în aplicare integral înainte de depunerea cererii de sprijin la autoritatea de management, indiferent dacă au fost efectuate sau nu toate plățile aferente.

Cu toate acestea, operațiunile legate de plantarea timpurie de semințiș și de arboret tânăr în conformitate cu principiile gestionării durabile a pădurilor și care abordează unul sau mai multe dintre obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (d), (e) și (f), astfel cum sunt definite de statul membru, pot fi eligibile pentru sprijin chiar dacă au fost încheiate în mod fizic înainte de depunerea cererii de sprijin la autoritatea de management.

(5)   Contribuțiile în natură și costurile de amortizare pot fi eligibile pentru sprijin în cadrul FEADR, în condiții care urmează să fie stabilite de statele membre.

Articolul 87

Alocările financiare pentru tipurile de intervenții sub formă de plăți directe

(1)   Fără a se aduce atingere articolului 17 din Regulamentul (UE) 2021/2116, cuantumul total pentru tipurile de intervenții sub formă de plăți directe care poate fi acordat într-un stat membru în temeiul titlului III capitolul II din prezentul regulament pentru un an calendaristic nu depășește alocarea financiară a statului membru respectiv, prevăzută în anexa V.

Fără a se aduce atingere articolului 17 din Regulamentul (UE) 2021/2116, cuantumul maxim care poate fi acordat într-un stat membru într-un an calendaristic în temeiul titlului III capitolul II secțiunea 3 subsecțiunea 2 din prezentul regulament și înainte de aplicarea articolului 17 din prezentul regulament nu depășește alocarea financiară a statului membru respectiv, prevăzută în anexa VIII.

În scopul aplicării articolelor 96, 97 și 98, alocarea financiară a unui stat membru prevăzută în anexa V, după deducerea cuantumurilor prevăzute în anexa VIII și înaintea unor eventuale transferuri în temeiul articolului 17, este prevăzută în anexa IX.

(2)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 152 pentru a modifica alocările statelor membre prevăzute în anexele V și IX pentru a ține seama de evoluțiile legate de cuantumul maxim total al plăților directe care poate fi acordat, inclusiv de transferurile menționate la articolele 17 și 103, de transferurile de alocări financiare menționate la articolul 88 alineatul (5) și de eventualele deduceri necesare pentru finanțarea tipurilor de intervenții în alte sectoare menționate la articolul 88 alineatul (6).

Cu toate acestea, adaptarea anexei IX nu ține seama de niciun transfer în conformitate cu articolul 17.

(3)   Cuantumul alocărilor financiare indicative per intervenție, menționate la articolul 101, pentru tipurile de intervenții sub formă de plăți directe prevăzute la articolul 16 care urmează a fi acordate într-un stat membru pentru un an calendaristic poate depăși alocarea statului membru respectiv prevăzută în anexa V cu suma estimată a reducerii plăților adoptată în planul strategic PAC, în conformitate cu articolul 112 alineatul (3) litera (a) al doilea paragraf.

Articolul 88

Alocările financiare pentru anumite tipuri de intervenții în anumite sectoare

(1)   Asistența financiară din partea Uniunii pentru tipurile de intervenții din sectorul vitivinicol este alocată statelor membre în conformitate cu anexa VII.

(2)   Asistența financiară din partea Uniunii pentru tipurile de intervenții din sectorul apicol este alocată statelor membre în conformitate cu anexa X.

(3)   Asistența financiară din partea Uniunii pentru tipurile de intervenții din sectorul hameiului alocată Germaniei este de 2 188 000 EUR per exercițiu financiar.

(4)   Asistența financiară din partea Uniunii pentru tipurile de intervenții din sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă, per exercițiu financiar, este alocată după cum urmează:

(a)

10 666 000 EUR pentru Grecia;

(b)

554 000 EUR pentru Franța; și

(c)

34 590 000 EUR pentru Italia.

(5)   În planurile lor strategice PAC, statele membre în cauză pot decide să transfere totalul alocărilor financiare menționate la alineatele (3) și (4) către alocările lor pentru plăți directe. Decizia respectivă nu poate fi revizuită.

Alocările financiare ale statelor membre care au fost transferate către alocările pentru plăți directe nu mai sunt disponibile pentru tipurile de intervenții menționate la alineatele (3) și (4).

(6)   În planurile lor strategice PAC, statele membre pot decide să utilizeze până la 3 % din alocările lor pentru plățile directe prevăzute în anexa V, după caz, după deducerea alocărilor pentru bumbac prevăzute în anexa VIII, pentru tipurile de intervenții în alte sectoare, menționate în titlul III capitolul III secțiunea 7.

Statele membre pot decide să majoreze procentul menționat la primul paragraf până la 5 %. În acest caz, cuantumul corespunzător majorării respective se deduce din cuantumul maxim stabilit la articolul 96 alineatul (1), (2) sau (5) și nu mai este disponibil spre a fi alocat tipurilor de intervenții sub formă de sprijin cuplat pentru venit menționate la titlul III capitolul II secțiunea 3 subsecțiunea 1.

Cuantumul care corespunde procentului din alocările statelor membre pentru plățile directe menționat la primul și la al doilea paragraf de la prezentul alineat și utilizat pentru tipurile de intervenții în alte sectoare pentru un anumit exercițiu financiar este considerat ca reprezentând alocări ale statelor membre per exercițiu financiar pentru tipurile de intervenții în alte sectoare.

(7)   În 2025, statele membre pot să își revizuiască deciziile menționate la alineatul (6) ca parte a unei cereri de modificare a planurilor strategice PAC în conformitate cu la articolul 119.

(8)   Cuantumurile prevăzute în planul strategic PAC aprobat care rezultă din aplicarea alineatelor (6) și (7) sunt obligatorii în statul membru în cauză.

Articolul 89

Alocările financiare pentru tipurile de intervenții pentru dezvoltarea rurală

(1)   Cuantumul total al sprijinului din partea Uniunii pentru tipurile de intervenții pentru dezvoltarea rurală în temeiul prezentului regulament pentru perioada 1 ianuarie 2023-31 decembrie 2027 este de 60 544 439 600 EUR în prețuri curente, în conformitate cu cadrul financiar multianual pentru perioada 2021-2027, prevăzut în Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093.

(2)   Din resursele menționate la alineatul (1), 0,25 % se dedică finanțării activităților de asistență tehnică la inițiativa Comisiei, menționate la articolul 7 din Regulamentul (UE) 2021/2116, inclusiv a activităților Rețelei europene PAC, menționată la articolul 126 alineatul (2) din prezentul regulament, și a activităților PEI, menționat la articolul 127 din prezentul regulament. Activitățile respective pot viza perioade de programare anterioare și perioade ulterioare ale planului strategic PAC.

(3)   Defalcarea anuală per stat membru a cuantumurilor menționate la alineatul (1), după deducerea cuantumului menționat la alineatul (2), este prezentată în anexa XI.

(4)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 152 pentru a modifica anexa XI în scopul revizuirii defalcării anuale per stat membru, pentru a se ține seama de evoluțiile relevante, inclusiv de transferurile menționate la articolele 17 și 103, pentru a face ajustări tehnice fără a schimba alocările globale sau pentru a se ține seama de orice altă modificare prevăzută de un act legislativ după adoptarea prezentului regulament.

Articolul 90

Contribuția FEADR

Decizia de punere în aplicare a Comisiei prin care se aprobă planul strategic PAC în temeiul articolului 118 alineatul (6) stabilește contribuția maximă a FEADR la plan. Contribuția FEADR se calculează pe baza cuantumului cheltuielilor publice eligibile excluzând finanțarea națională suplimentară menționată la articolul 115 alineatul (5).

Articolul 91

Ratele contribuției FEADR

(1)   Planurile strategice PAC stabilesc, la nivel regional sau național, o rată unică a contribuției FEADR aplicabilă tuturor intervențiilor.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), rata maximă a contribuției FEADR este de:

(a)

85 % din cheltuielile publice eligibile în regiunile mai puțin dezvoltate;

(b)

80 % din cheltuielile publice eligibile în regiunile ultraperiferice și în insulele mici din Marea Egee;

(c)

60 % din cheltuielile publice eligibile în regiunile de tranziție, în sensul articolului 108 alineatul (2) primul paragraf litera (b) din Regulamentul (UE) 2021/1060;

(d)

43 % din cheltuielile publice eligibile în celelalte regiuni.

(3)   Prin derogare de la alineatele (1) și (2), rata maximă a contribuției FEADR, dacă rata stabilită în planul strategic PAC în conformitate cu alineatul (2) este mai mică, este de:

(a)

65 % din cheltuielile publice eligibile pentru plățile pentru constrângeri naturale sau alte constrângeri specifice zonei prevăzute la articolul 71;

(b)

80 % din cheltuielile publice eligibile pentru plățile prevăzute la articolul 70, pentru plățile prevăzute la articolul 72, pentru sprijinul acordat investițiilor neproductive menționate la articolul 73, pentru sprijinul acordat proiectelor grupurilor operaționale din cadrul PEI în temeiul articolului 77 alineatul (1) litera (a) și pentru inițiativa LEADER în temeiul articolului 77 alineatul (1) litera (b);

(c)

100 % din cheltuielile publice eligibile pentru operațiunile care primesc finanțare din fonduri transferate spre FEADR în conformitate cu articolele 17 și 103.

(4)   Rata minimă a contribuției FEADR este de 20 % din cheltuielile publice eligibile.

(5)   Cheltuielile publice eligibile menționate la alineatele (2), (3) și (4) exclud finanțarea națională suplimentară menționată la articolul 115 alineatul (5).

Articolul 92

Alocările financiare minime pentru inițiativa LEADER

(1)   Un procent de cel puțin 5 % din contribuția totală a FEADR la planul strategic PAC prevăzută în anexa XI este rezervat pentru inițiativa LEADER.

(2)   Pe toată perioada planului strategic PAC, cheltuielile totale din FEADR pentru dezvoltare rurală, altele decât cele pentru inițiativa LEADER, astfel cum se prevede în planul financiar în conformitate cu articolul 112 alineatul (2) litera (a), nu depășesc 95 % din contribuția totală a FEADR la planul strategic PAC prevăzută în anexa XI. Plafonul financiar respectiv, după ce este aprobat de Comisie în conformitate cu articolul 118 sau 119, constituie un plafon financiar stabilit prin dreptul Uniunii.

Articolul 93

Alocările financiare minime pentru intervențiile care vizează îndeplinirea obiectivelor specifice în materie de mediu și de climă

(1)   Un procent de cel puțin 35 % din contribuția totală a FEADR la planul strategic PAC prevăzută în anexa XI este rezervat pentru intervențiile care vizează îndeplinirea obiectivelor specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (d), (e) și (f) și, în ceea ce privește bunăstarea animalelor, la articolul 6 alineatul (1) litera (i).

(2)   În scopul stabilirii contribuției financiare necesare atingerii procentului prevăzut la alineatul (1), statele membre includ cheltuielile pentru următoarele intervenții:

(a)

100 % pentru angajamentele în materie de gestionare menționate la articolul 70;

(b)

50 % pentru constrângerile naturale sau pentru alte constrângeri specifice anumitor zone, menționate la articolul 71;

(c)

100 % pentru dezavantajele specifice anumitor zone, menționate la articolul 72;

(d)

100 % pentru investițiile în temeiul articolelor 73 și 74 care vizează unul sau mai multe dintre obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (d), (e) și (f) și, în ceea ce privește bunăstarea animalelor, la articolul 6 alineatul (1) litera (i).

(3)   Pe toată perioada planului strategic PAC, cheltuielile totale din FEADR pentru dezvoltare rurală, altele decât cele pentru intervențiile menționate la alineatul (2) din prezentul articol, astfel cum se prevede în planul financiar în conformitate cu articolul 112 alineatul (2) litera (a), nu depășesc 65 % din contribuția totală a FEADR la planul strategic PAC prevăzută în anexa XI. Plafonul financiar respectiv, după ce este aprobat de Comisie în conformitate cu articolul 118 sau 119, constituie un plafon financiar stabilit prin dreptul Uniunii.

(4)   Prezentul articol nu se aplică cheltuielilor pentru regiunile ultraperiferice.

Articolul 94

Alocările financiare maxime pentru asistență tehnică

(1)   Un procent de cel mult 4 % din contribuția totală a FEADR la planul strategic PAC prevăzută în anexa XI poate fi utilizat pentru finanțarea acțiunilor de asistență tehnică la inițiativa statelor membre, menționate la articolul 125.

Contribuția FEADR poate fi majorată la 6 % pentru planurile strategice PAC în cazul cărora cuantumul total al sprijinului din partea Uniunii pentru dezvoltarea rurală este de până la 1,1 miliarde EUR.

(2)   Asistența tehnică se rambursează ca finanțare forfetară în conformitate cu articolul 125 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul financiar în cadrul plăților intermediare în temeiul articolului 32 din Regulamentul (UE) 2021/2116. Respectiva finanțare la rate forfetare reprezintă procentajul stabilit în planul strategic PAC pentru asistența tehnică în raport cu totalul cheltuielilor declarate.

Articolul 95

Alocările financiare minime pentru tinerii fermieri

(1)   Pentru fiecare stat membru, cuantumul minim prevăzut în anexa XII este rezervat pentru contribuția la îndeplinirea obiectivului specific prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (g). Pe baza analizei situației în ceea ce privește punctele forte, deficiențele, oportunitățile și amenințările (denumită în continuare „analiza SWOT”) și a identificării nevoilor care trebuie satisfăcute, cuantumul se utilizează pentru unul dintre tipurile de intervenții următoare sau pentru ambele:

(a)

sprijinul complementar pentru venit pentru tinerii fermieri prevăzut la articolul 30;

(b)

instalarea tinerilor fermieri menționată la articolul 75 alineatul (2) litera (a).

(2)   În plus față de tipurile de intervenții menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, statele membre pot folosi cuantumul minim menționat la alineatul respectiv pentru intervențiile investiționale pentru tinerii fermieri menționate în articolul 73, sub condiția aplicării unei rate a sprijinului mai mari, în conformitate cu articolul 73 alineatul (4) al doilea paragraf litera (a) punctul (ii). În cazul în care se recurge la posibilitatea respectivă, cel mult 50 % din cheltuielile pentru investiții menționate în prima teză se deduc din cuantumul minim care trebuie rezervat.

(3)   Pentru fiecare an calendaristic, cheltuielile totale pentru tipurile de intervenții sub formă de plăți directe, altele decât sprijinul complementar pentru venit pentru tinerii fermieri prevăzut la articolul 30, nu depășesc alocarea financiară pentru plăți directe pentru anul calendaristic relevant prevăzută în anexa V, din care se deduce cuantumul din anexa XII rezervat sprijinului complementar pentru venit pentru tinerii fermieri pentru anul calendaristic relevant, stabilită de statele membre în planul lor financiar în conformitate cu articolul 112 alineatul (2) litera (a) și aprobată de Comisie în conformitate cu articolul 118 sau 119. Plafonul financiar respectiv constituie un plafon financiar stabilit prin dreptul Uniunii.

(4)   Pe toată perioada planului PAC, cheltuielile totale din FEADR pentru dezvoltare rurală, altele decât cele pentru instalarea tinerilor fermieri menționată la articolul 75 alineatul (2) litera (a), nu depășesc contribuția totală a FEADR la planul strategic PAC prevăzută în anexa XI, din care se deduce cuantumul din anexa XII rezervat pentru instalarea tinerilor fermieri menționată la articolul 75 alineatul (2) litera (a) pentru întreaga perioadă a planului strategic PAC, stabilită de statele membre în planurile lor financiare în conformitate cu articolul 112 alineatul (2) litera (a) și aprobată de Comisie în conformitate cu articolul 118 sau cu articolul 119. Plafonul financiar respectiv constituie un plafon financiar stabilit prin dreptul Uniunii.

(5)   Dacă un stat membru decide să utilizeze posibilitatea prevăzută la alineatul (2) din prezentul articol, ponderea cheltuielilor pentru intervențiile investiționale pentru tinerii fermieri care beneficiază de o rată a sprijinului mai mare în conformitate cu articolul 73 alineatul (4) al doilea paragraf litera (a) punctul (ii), fără a se depăși rata de 50 %, stabilită de statul membru în cauză în planul său financiar în conformitate cu articolul 112 alineatul (2) litera (a) și aprobată de Comisie în conformitate cu articolul 118 sau 119, se ia în calcul la stabilirea plafonului financiar menționat la alineatul (4) din prezentul articol.

Articolul 96

Alocările financiare maxime pentru sprijinul cuplat pentru venit

(1)   Alocările financiare indicative pentru intervențiile sub formă de sprijin cuplat pentru venit menționate în titlul III capitolul II secțiunea 3 subsecțiunea 1 sunt limitate la maximum 13 % din cuantumurile prevăzute în anexa IX.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), statele membre care, în conformitate cu articolul 53 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, au utilizat, în scopul sprijinului cuplat voluntar, peste 13 % din plafonul lor național anual prevăzut în anexa II la regulamentul respectiv, pot utiliza, în scopul sprijinului cuplat pentru venit, peste 13 % din cuantumul prevăzut în anexa IX de la prezentul regulament. Procentajul rezultat nu îl depășește pe cel aprobat de Comisie pentru sprijinul cuplat voluntar pentru anul de cerere 2018.

(3)   Procentajul menționat la alineatul (1) poate fi majorat cu cel mult 2 puncte procentuale, cu condiția ca cuantumul cu care se depășește procentajul de 13 % să fie alocat sprijinului pentru culturile proteice în temeiul titlului III capitolul II secțiunea 3 subsecțiunea 1.

(4)   Cuantumul inclus în planul strategic PAC aprobat care rezultă din aplicarea alineatelor (1), (2) și (3) nu poate fi depășit.

(5)   Prin derogare de la alineatele (1) și (2), statele membre pot alege să utilizeze până la 3 milioane EUR pe an pentru finanțarea sprijinului cuplat pentru venit.

(6)   Fără a se aduce atingere articolului 17 din Regulamentul (UE) 2021/2116, cuantumul maxim care poate fi acordat într-un stat membru înainte de aplicarea articolului 17 din prezentul regulament în temeiul titlului III capitolul II secțiunea 3 subsecțiunea 1 din prezentul regulament pentru un an calendaristic nu depășește cuantumurile stabilite în planul strategic PAC în conformitate cu prezentul articol.

Articolul 97

Alocările financiare minime pentru eco-scheme

(1)   Cel puțin 25 % din alocările prevăzute în anexa IX sunt rezervate în fiecare an calendaristic între 2023 și 2027 pentru eco-schemele menționate în titlul III capitolul II secțiunea 2 subsecțiunea 4.

(2)   În cazul în care cuantumul contribuției totale a FEADR rezervat de un stat membru pentru intervenții în conformitate cu articolele 70, 72, 73 și 74, în măsura în care intervențiile respective vizează îndeplinirea obiectivelor specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (d), (e) și (f), și, în ceea ce privește bunăstarea animalelor, la articolul 6 alineatul (1) litera (i), depășește 30 % din contribuția totală a FEADR prevăzută în anexa XI pentru perioada planului strategic PAC, statele membre pot reduce suma cuantumurilor care trebuie rezervate în temeiul alineatului (1) din prezentul articol. Reducerea totală nu poate fi mai mare decât cuantumul cu care este depășit procentajul menționat în prima teză.

(3)   Reducerea menționată la alineatul (2) nu poate conduce la o reducere cu mai mult de 50 % a cuantumului anual care trebuie rezervat în temeiul alineatului (1) pentru eco-scheme pentru perioada planului strategic PAC.

(4)   Prin derogare de la alineatul (3), statele membre pot reduce cu până la 75 % cuantumul anual care trebuie rezervat în temeiul alineatului (1), în cazul în care cuantumul total planificat pentru intervenții în temeiul articolului 70 pentru perioada planului strategic PAC se ridică la peste 150 % din suma cuantumurilor care trebuie rezervate în temeiul alineatului (1) din prezentul articol înainte de aplicarea alineatului (2).

(5)   În anii calendaristici 2023 și 2024, în conformitate cu articolul 101 alineatul (3), statele membre pot utiliza cuantumurile rezervate în conformitate cu prezentul articol pentru eco-scheme pentru a finanța în anul respectiv alte intervenții menționate în titlul III capitolul II secțiunea 2, cu condiția ca toate posibilitățile de utilizare a fondurilor pentru eco-scheme să fi fost epuizate.

(a)

până la un prag echivalent cu 5 % din cuantumurile prevăzute în anexa IX pentru anul calendaristic în cauză;

(b)

peste un prag echivalent cu 5 % din cuantumurile prevăzute în anexa IX pentru anul calendaristic în cauză, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (6).

(6)   Atunci când aplică alineatul (5) litera (b), statele membre modifică planurile lor strategice PAC în conformitate cu articolul 119:

(a)

pentru a majora cuantumurile rezervate în conformitate cu prezentul articol pentru eco-scheme pentru anii rămași ai perioadei planului strategic PAC cu un cuantum cel puțin echivalent cu cuantumul utilizat pentru a finanța alte intervenții menționate în titlul III capitolul II secțiunea 2, în conformitate cu alineatul (5) litera (b) din prezentul articol; sau

(b)

pentru a majora cuantumurile rezervate pentru intervenții în temeiul articolelor 70, 72, 73 și 74, în măsura în care intervențiile respective vizează îndeplinirea obiectivelor specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (d), (e) și (f) și, în ceea ce privește bunăstarea animalelor, la articolul 6 alineatul (1) litera (i), cu un cuantum cel puțin echivalent cu cuantumul utilizat pentru a finanța alte intervenții menționate în titlul III capitolul II secțiunea 2, în conformitate cu alineatul (5) litera (b) din prezentul articol. Cuantumurile suplimentare rezervate pentru intervenții în temeiul articolelor 70, 72, 73 și 74 în conformitate cu prezentul alineat nu sunt luate în calcul dacă un stat membru recurge la posibilitatea menționată la alineatul (2) din prezentul articol.

(7)   În cazul în care, atunci când aplică alineatul (5) litera (a), un stat membru utilizează pentru întreaga perioadă 2023-2024 un cuantum care depășește 2,5 % din suma alocărilor prevăzute în anexa IX pentru anii 2023 și 2024 pentru a finanța alte intervenții menționate în titlul III capitolul II secțiunea 2, acesta compensează cuantumurile care depășesc 2,5 % din suma alocărilor prevăzute în anexa IX pentru anii 2023 și 2024 și utilizate pentru a finanța în anii respectivi alte intervenții menționate în titlul III capitolul II secțiunea 2, prin modificarea planului său strategic PAC în conformitate cu articolul 119:

(a)

pentru a majora cuantumurile rezervate în conformitate cu prezentul articol pentru eco-scheme pentru anii rămași ai perioadei planului strategic PAC cu un cuantum cel puțin echivalent cu cuantumurile care depășesc 2,5 % din suma alocărilor prevăzute în anexa IX pentru anii 2023 și 2024; sau

(b)

pentru a majora cuantumurile rezervate pentru intervenții în temeiul articolelor 70, 72, 73 și 74, în măsura în care intervențiile respective vizează îndeplinirea obiectivelor specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (d), (e) și (f) și, în ceea ce privește bunăstarea animalelor, la articolul 6 alineatul (1) litera (i), cu un cuantum cel puțin echivalent cu cuantumul care depășește 2,5 % din suma alocărilor prevăzute în anexa IX pentru anii 2023 și 2024. Cuantumurile suplimentare rezervate pentru intervenții în temeiul articolelor 70, 72, 73 și 74 în conformitate cu prezentul alineat nu sunt luate în calcul dacă un stat membru recurge la posibilitatea menționată la alineatul (2) din prezentul articol.

(8)   În anii calendaristici 2025 și 2026, în conformitate cu articolul 101 alineatul (3), statele membre pot utiliza un cuantum care nu poate depăși un prag echivalent cu 2 % din cuantumurile prevăzute în anexa IX pentru anul calendaristic în cauză, rezervat în conformitate cu prezentul articol pentru eco-scheme, pentru a finanța în același an alte intervenții menționate în titlul III capitolul II secțiunea 2, cu condiția ca toate posibilitățile de utilizare a fondurilor pentru eco-scheme să fi fost epuizate și ca condițiile de la alineatul (9) să fie respectate.

(9)   Atunci când aplică alineatul (8), statele membre modifică planurile lor strategice PAC în conformitate cu articolul 119:

(a)

pentru a majora cuantumurile rezervate în conformitate cu prezentul articol pentru eco-scheme pentru anii rămași ai perioadei planului strategic PAC cu un cuantum cel puțin echivalent cu cuantumul utilizat pentru a finanța alte intervenții menționate în titlul III capitolul II secțiunea 2, în conformitate cu alineatul (8); sau

(b)

pentru a majora cuantumurile rezervate pentru intervenții în temeiul articolelor 70, 72, 73 și 74, în măsura în care intervențiile respective vizează îndeplinirea obiectivelor specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (d), (e) și (f) și, în ceea ce privește bunăstarea animalelor, la articolul 6 alineatul (1) litera (i), cu un cuantum cel puțin echivalent cu cuantumul utilizat pentru a finanța alte intervenții menționate în titlul III capitolul II secțiunea 2, în conformitate cu alineatul (8) din prezentul articol. Cuantumurile suplimentare rezervate pentru intervenții în temeiul articolelor 70, 72, 73 și 74 în conformitate cu prezentul alineat nu sunt luate în calcul dacă un stat membru recurge la posibilitatea menționată la alineatul (2) din prezentul articol.

(10)   Pentru fiecare an calendaristic începând cu anul calendaristic 2025, cheltuielile totale pentru tipurile de intervenții sub formă de plăți directe, altele decât cele pentru eco-scheme, nu depășesc alocarea financiară pentru plăți directe pentru anul calendaristic relevant prevăzută în anexa V, din care se scade un cuantum echivalent cu 23 % din cuantumul din anexa IX rezervat pentru eco-scheme în conformitate cu prezentul alineat pentru anii calendaristici 2025 și 2026 și echivalent cu 25 % din cuantumul din anexa IX rezervat pentru eco-scheme în conformitate cu prezentul alineat pentru anul calendaristic 2027, ajustată dacă este cazul cu cuantumul rezultat din aplicarea alineatelor (2), (3), (4), (6), (7) și (9) din prezentul articol, și astfel cum este stabilită de statele membre în planurile lor financiare în conformitate cu articolul 112 alineatul (2) litera (a) și aprobată de Comisie în conformitate cu articolul 118 sau 119. Plafonul financiar constituie un plafon financiar stabilit prin dreptul Uniunii.

(11)   Dacă statele membre aplică alineatele (2), (3), (4), (6), (7) și (9) din prezentul articol pentru întreaga perioadă a planului strategic PAC, cheltuielile totale din FEADR pentru dezvoltarea rurală, altele decât cuantumurile rezervate pentru intervenții în conformitate cu articolele 70, 72, 73 și 74, în măsura în care intervențiile respective vizează îndeplinirea obiectivelor specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (d), (e) și (f) și, în ceea ce privește bunăstarea animalelor, la articolul 6 alineatul (1) litera (i), nu depășesc contribuția totală a FEADR pentru dezvoltare rurală pentru întreaga perioadă a planului PAC stabilită în anexa XI, din care se deduc cuantumurile rezervate pentru intervenții în conformitate cu articolele 70, 72, 73 și 74, în măsura în care intervențiile respective vizează îndeplinirea obiectivelor specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (d), (e) și (f) și, în ceea ce privește bunăstarea animalelor, la articolul 6 alineatul (1) litera (i), în urma aplicării alineatelor (2), (6), (7) și (9) din prezentul articol, astfel cum sunt stabilite de statele membre în planurile lor financiare în conformitate cu articolul 112 alineatul (2) litera (a) și aprobate de Comisie în conformitate cu articolul 118 sau 119. Plafonul financiar respectiv constituie un plafon financiar stabilit prin dreptul Uniunii.

Articolul 98

Alocările financiare minime pentru sprijinul redistributiv pentru venit

(1)   Cel puțin 10 % din alocările prevăzute în anexa IX se rezervă anual pentru sprijinul redistributiv pentru venit menționat la articolul 29.

(2)   Pentru fiecare an calendaristic, cheltuielile totale pentru tipurile de intervenții sub formă de plăți directe, altele decât sprijinul redistributiv pentru venit, nu depășesc alocarea financiară pentru plăți directe pentru anul calendaristic relevant prevăzută în anexa V, din care se deduce un cuantum echivalent cu 10 % din alocarea financiară pentru plăți directe pentru anul calendaristic relevant prevăzută la anexa IX, ajustat dacă este cazul ca urmare a aplicării articolului 29 alineatul (1) al doilea paragraf, astfel cum este stabilită de statele membre în planurile lor financiare în conformitate cu articolul 112 alineatul (2) litera (a) și aprobată de Comisie în conformitate cu articolul 118 sau cu articolul 119. Plafonul financiar respectiv constituie un plafon financiar stabilit prin dreptul Uniunii.

Articolul 99

Contribuția voluntară acordată din FEADR acțiunilor în cadrul LIFE și Erasmus+

În planurile lor strategice PAC, statele membre pot decide să utilizeze o anumită pondere a alocării din FEADR pentru a stimula sprijinirea și adoptarea pe o scară mai largă a proiectelor strategice integrate privind natura de pe urma cărora beneficiază comunitățile de fermieri, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) 2021/783, precum și pentru a finanța acțiuni legate de mobilitatea transnațională în scop educațional în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale, cu accent asupra tinerilor fermieri și a femeilor din zonele rurale, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/817 al Parlamentului European și al Consiliului (49).

Articolul 100

Urmărirea cheltuielilor legate de schimbările climatice

(1)   Pe baza informațiilor furnizate de statele membre, Comisia evaluează contribuția politicii la îndeplinirea obiectivelor legate de schimbările climatice utilizând o metodologie simplă și comună.

(2)   Contribuția la îndeplinirea țintei pentru cheltuieli este estimată prin aplicarea unor ponderări specifice diferențiate pe baza contribuției semnificative sau moderate a sprijinului la îndeplinirea obiectivelor legate de schimbările climatice. Respectivele ponderări sunt următoarele:

(a)

40 % în cazul cheltuielilor din cadrul sprijinului de bază pentru venit și din cadrul sprijinului complementar pentru venit, menționate în titlul III capitolul II secțiunea 2 subsecțiunile 2 și 3;

(b)

100 % în cazul cheltuielilor din cadrul eco-schemelor menționate în titlul III capitolul II secțiunea 2 subsecțiunea 4;

(c)

100 % în cazul cheltuielilor aferente intervențiilor menționate la articolul 93 alineatul (1), altele decât intervențiile menționate la litera (d) de la prezentul alineat;

(d)

40 % în cazul cheltuielilor pentru constrângerile naturale sau pentru alte constrângeri specifice anumitor zone, menționate la articolul 71.

(3)   După 31 decembrie 2025, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 152 pentru a modifica alineatul (2) din prezentul articol în vederea modificării ponderărilor menționate la alineatul respectiv, în cazurile în care o astfel de modificare este justificată pentru o urmărire mai precisă a cheltuielilor legate de obiectivele în materie de mediu și de climă.

Articolul 101

Alocări financiare indicative

(1)   În planurile lor strategice PAC, statele membre prevăd o alocare financiară indicativă pentru fiecare intervenție și pentru fiecare an. Această alocare financiară indicativă reprezintă nivelul preconizat al plăților în temeiul planului strategic PAC pentru intervenție în exercițiul financiar relevant, excluzând plățile preconizate pe baza finanțării naționale suplimentare menționate la articolul 115 alineatul (5).

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), pentru tipurile de intervenții în sectoarele menționate la articolul 42 literele (a), (d), (e) și (f), statele membre prevăd, în planul lor strategic PAC, alocarea financiară indicativă pentru fiecare sector și pentru fiecare an, reprezentând nivelul preconizat al plăților pentru intervențiile din sectorul respectiv per exercițiu financiar, excluzând plățile preconizate pe baza asistenței financiare naționale menționate la articolul 53.

(3)   Alocările financiare indicative stabilite de statele membre în conformitate cu alineatele (1) și (2) nu împiedică statele membre respective să utilizeze fondurile prevăzute în aceste alocări financiare indicative pentru alte intervenții, fără a modifica planurile lor strategice PAC în conformitate cu articolul 119, cu condiția respectării prezentului regulament, în special a articolelor 87, 88, 89, 90, 92-98 și 102, și a Regulamentului (UE) 2021/2116, în special a articolului 32 alineatul (6) litera (b) din respectivul regulament, și sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiții:

(a)

alocările financiare pentru intervențiile sub formă de plăți directe să fie utilizate pentru alte intervenții sub formă de plăți directe;

(b)

alocările financiare pentru intervențiile din domeniul dezvoltării rurale să fie utilizate pentru alte intervenții din domeniul dezvoltării rurale;

(c)

alocările financiare pentru intervențiile din sectorul apicol și din sectorul vitivinicol să fie utilizate numai pentru alte intervenții în același sector;

(d)

alocările financiare pentru intervenții în alte sectoare menționate la articolul 42 litera (f) să fie utilizate pentru intervenții în alte sectoare menționate la litera respectivă prevăzute în planul strategic PAC, iar o astfel de utilizare să nu afecteze programele operaționale aprobate.

În sensul primului paragraf litera (a), statele membre care au decis să acorde sprijinul de bază pentru venit pe baza drepturilor la plată în conformitate cu articolul 23 pot majora sau reduce liniar cuantumurile de plătit în funcție de valoarea drepturilor activate în anul calendaristic, în limitele cuantumurilor unitare planificate minime și maxime stabilite pentru intervenții în cadrul sprijinului de bază pentru venit în conformitate cu articolul 102 alineatul (2).

Articolul 102

Cuantumurile unitare planificate și realizările planificate

(1)   Statele membre stabilesc unul sau mai multe cuantumuri unitare planificate pentru fiecare intervenție inclusă în planurile lor strategice PAC. Cuantumul unitar planificat poate fi uniform sau mediu, astfel cum stabilesc statele membre. „Cuantumul unitar uniform planificat” este valoarea preconizată a fi plătită pentru fiecare realizare conexă. „Cuantumul unitar mediu planificat” este valoarea medie a diferitelor cuantumuri unitare preconizate a fi plătite pentru realizările conexe.

Pentru intervențiile care fac obiectul sistemului integrat menționat la articolul 65 alineatul (2) din Regulamentul 2021/2116 sunt stabilite cuantumuri unitare uniforme, cu excepția cazului în care cuantumurile unitare uniforme nu sunt posibile sau adecvate din cauza caracterului sau a sferei de aplicare a intervenției. În aceste cazuri sunt stabilite cuantumuri unitare medii.

(2)   Pentru tipurile de intervenții sub formă de plăți directe, statele membre pot stabili cuantumuri unitare planificate maxime sau minime sau ambele pentru fiecare cuantum unitar planificat pentru fiecare intervenție.

„Cuantumul unitar planificat maxim” și „cuantumul unitar planificat minim” reprezintă cuantumurile unitare maxime și minime preconizate a fi plătite pentru realizările conexe.

Atunci când stabilesc cuantumurile unitare planificate maxime sau minime sau pe ambele, statele membre pot justifica valorile respective prin flexibilitatea necesară pentru realocare în vederea evitării fondurilor neutilizate.

Cuantumul unitar realizat menționat la articolul 134 alineatul (5) primul paragraf litera (c) poate fi mai mic decât cuantumul unitar planificat sau decât cuantumul unitar planificat minim, atunci când este stabilit un astfel de cuantum, numai pentru a preveni o depășire a alocărilor financiare pentru tipurile de intervenții sub formă de plăți directe menționate la articolul 87 alineatul (1).

(3)   Pentru tipurile de intervenții pentru dezvoltare rurală, atunci când utilizează cuantumuri unitare medii planificate, statele membre pot stabili un cuantum unitar mediu planificat maxim.

„Cuantumul unitar mediu planificat maxim” este cuantumul maxim preconizat a fi plătit în medie pentru realizările conexe.

(4)   Dacă pentru o intervenție sunt stabilite cuantumuri unitare diferite, alineatele (2) și (3) se aplică fiecărui cuantum unitar relevant aferent intervenției respective.

(5)   Statele membre stabilesc realizările anuale planificate pentru fiecare intervenție, cuantificate pentru fiecare cuantum unitar uniform sau mediu planificat. În cadrul unei intervenții, realizările anuale planificate pot fi furnizate la nivel agregat pentru toate cuantumurile unitare sau pe grup de cuantumuri unitare.

Articolul 103

Flexibilitate între alocările pentru plăți directe și alocările pentru FEADR

(1)   Ca parte a propunerii sale de plan strategic PAC menționate la articolul 118 alineatul (1), un stat membru poate decide să transfere:

(a)

până la 25 % din alocarea sa pentru plăți directe prevăzută în anexa V, dacă este cazul, după deducerea alocărilor pentru bumbac prevăzute în anexa VIII pentru anii calendaristici 2023-2026 către alocarea sa pentru FEADR pentru exercițiile financiare 2024-2027; sau

(b)

până la 25 % din alocarea sa pentru FEADR pentru exercițiile financiare 2024-2027 către alocarea sa pentru plăți directe prevăzută în anexa V pentru anii calendaristici 2023-2026.

(2)   Procentajul transferului dinspre alocarea statului membru pentru plăți directe spre alocarea sa pentru FEADR menționat la alineatul (1) litera (a) poate fi majorat:

(a)

cu până la 15 puncte procentuale, dacă statul membru în cauză utilizează majorarea respectivă pentru intervenții finanțate din FEADR care vizează îndeplinirea obiectivelor specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (d), (e) și (f);

(b)

cu până la 2 puncte procentuale, dacă statul membru în cauză utilizează majorarea respectivă în conformitate cu articolul 95 alineatul (1) litera (b).

(3)   Procentajul transferului dinspre alocarea unui stat membru pentru FEADR spre alocarea pentru plăți directe menționat la alineatul (1) litera (b) poate fi majorat la 30 % pentru statele membre cu plăți directe per hectar aflate sub 90 % din media Uniunii. Această condiție este îndeplinită în cazul Bulgariei, Estoniei, Spaniei, Letoniei, Lituaniei, Poloniei, Portugaliei, României, Slovaciei, Finlandei și Suediei.

(4)   Deciziile menționate la alineatul (1) precizează procentajul menționat la alineatele (1), (2) și (3) care poate varia în funcție de anul calendaristic.

(5)   În 2025, statele membre pot să își revizuiască deciziile menționate la alineatul (1) ca parte a unei cereri de modificare a planurilor strategice PAC, menționată la articolul 119.

TITLUL V

PLANUL STRATEGIC PAC

CAPITOLUL I

CERINȚE GENERALE

Articolul 104

Planurile strategice PAC

(1)   Statele membre elaborează planuri strategice PAC în conformitate cu prezentul regulament pentru a pune în aplicare sprijinul din partea Uniunii finanțat din FEGA și FEADR în scopul îndeplinirii obiectivelor specifice prevăzute la articolul 6 alineatele (1) și (2).

(2)   Fiecare stat membru elaborează un singur plan strategic PAC pentru întregul său teritoriu, luând în considerare dispozițiile sale constituționale și instituționale.

Dacă există elemente ale planului strategic PAC care sunt stabilite la nivel regional, statul membru asigură coerența și consecvența lor cu elementele planului strategic PAC stabilite la nivel național. Elementele stabilite la nivel regional se reflectă în mod corespunzător în secțiunile relevante ale planului strategic PAC astfel cum se prevede la articolul 107.

(3)   Pe baza analizei SWOT menționate la articolul 115 alineatul (2) și a unei evaluări a nevoilor, menționată la articolul 108, statele membre stabilesc în planurile strategice PAC o strategie de intervenție în conformitate cu articolul 109, în care sunt stabilite ținte cantitative și obiective de etapă în vederea îndeplinirii obiectivelor specifice prevăzute la articolul 6 alineatele (1) și (2). Țintele sunt stabilite pe baza unui set comun de indicatori de rezultat prevăzut în anexa I.

În vederea atingerii acestor ținte, statele membre stabilesc intervenții bazate pe tipurile de intervenții prevăzute în titlul III.

(4)   Fiecare plan strategic PAC acoperă perioada 1 ianuarie 2023-31 decembrie 2027.

Articolul 105

Un nivel sporit de ambiție în ceea ce privește obiectivele în materie de mediu și de climă

(1)   Prin planurile lor strategice PAC și, în special, prin elementele strategiei de intervenție menționate la articolul 109 alineatul (2) litera (a), statele membre urmăresc să aducă o contribuție generală sporită la îndeplinirea obiectivelor specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (d), (e) și (f) în raport cu contribuția generală adusă la îndeplinirea obiectivului prevăzut la articolul 110 alineatul (2) primul paragraf litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 prin intermediul sprijinului din cadrul FEGA și FEADR în perioada 2014-2020.

(2)   În planurile lor strategice PAC, statele membre explică, pe baza informațiilor disponibile, modul în care intenționează să aducă această contribuție generală sporită prevăzută la alineatul (1). Respectiva explicație se bazează pe informații relevante precum elementele menționate la articolul 107 alineatul (1) literele (a)-(f) și la articolul 107 alineatul (2) litera (b), precum și pe îmbunătățirile preconizate în raport cu indicatorii de impact relevanți prevăzuți în anexa I.

Articolul 106

Cerințe procedurale

(1)   Statele membre elaborează planurile strategice PAC pe baza unor proceduri transparente, dacă este cazul, în colaborare cu regiunile lor, în conformitate cu cadrul lor instituțional și juridic.

(2)   Organismul din fiecare stat membru care răspunde de elaborarea planului strategic PAC se asigură că:

(a)

acolo unde este cazul, autoritățile relevante de la nivel regional sunt efectiv implicate în pregătirea planului strategic PAC; și

(b)

autoritățile publice competente în domeniul mediului și al climei sunt implicate efectiv în elaborarea aspectelor legate de mediu și de climă ale planului strategic PAC.

(3)   Fiecare stat membru organizează un parteneriat cu autoritățile regionale și locale competente. Parteneriatul include cel puțin următorii parteneri:

(a)

autoritățile relevante de la nivel regional și local, precum și alte autorități publice, inclusiv autoritățile competente în materie de mediu și de climă;

(b)

partenerii economici și sociali, inclusiv reprezentanți ai sectorului agricol;

(c)

organismele relevante care reprezintă societatea civilă și, după caz, organismele responsabile cu promovarea incluziunii sociale, a drepturilor fundamentale, a egalității de gen și a nediscriminării.

Statele membre implică efectiv partenerii respectivi în elaborarea planurilor strategice PAC și se consultă cu părțile interesate relevante, inclusiv în ceea ce privește standardele minime menționate la articolul 13, după caz.

(4)   Statele membre, inclusiv, unde este cazul, regiunile lor, și Comisia cooperează pentru a asigura coordonarea eficace în ceea ce privește punerea în aplicare a planurilor strategice PAC, ținând seama de principiul proporționalității și de principiul gestiunii partajate.

(5)   Organizarea și punerea în aplicare a parteneriatului se efectuează în conformitate cu actul delegat adoptat în temeiul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

CAPITOLUL II

CONȚINUTUL PLANULUI STRATEGIC PAC

Articolul 107

Conținutul planului strategic PAC

(1)   Fiecare plan strategic PAC conține secțiuni privind următoarele:

(a)

evaluarea nevoilor;

(b)

strategia de intervenție;

(c)

elementele comune mai multor intervenții;

(d)

plățile directe, intervențiile în anumite sectoare și intervențiile pentru dezvoltarea rurală specificate în strategie;

(e)

ținta și planurile financiare;

(f)

sistemul de guvernanță și de coordonare;

(g)

elementele care asigură modernizarea PAC;

(h)

dacă există elemente ale planului strategic PAC care sunt stabilite la nivel regional, o scurtă descriere a structurii naționale și regionale a statelor membre, precizându-se mai ales care elemente sunt stabilite la nivel național și care sunt stabilite la nivel regional.

(2)   Fiecare plan strategic PAC conține următoarele anexe:

(a)

anexa I privind evaluarea ex ante și evaluarea strategică de mediu (SEA) menționată în Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului (50);

(b)

anexa II privind analiza SWOT;

(c)

anexa III privind consultarea partenerilor;

(d)

dacă este cazul, anexa IV privind plata specifică pentru cultura de bumbac;

(e)

anexa V privind finanțarea națională suplimentară prevăzută în domeniul de aplicare al planului strategic PAC;

(f)

dacă este cazul, anexa VI privind ajutoarele naționale tranzitorii.

(3)   Articolele 108-115 prevăd norme detaliate privind conținutul secțiunilor planurilor strategice PAC și al anexelor la acestea, menționate la alineatele (1) și (2).

Articolul 108

Evaluarea nevoilor

Evaluarea nevoilor menționată la articolul 107 alineatul (1) litera (a) include următoarele:

(a)

rezumatul analizei SWOT menționate la articolul 115 alineatul (2);

(b)

identificarea nevoilor în cazul fiecărui obiectiv specific prevăzut la articolul 6 alineatele (1) și (2), pe baza dovezilor rezultate din analiza SWOT; toate nevoile scoase în evidență de analiza SWOT sunt descrise, indiferent dacă vor fi abordate prin intermediul planului strategic PAC sau nu;

(c)

în ceea ce privește obiectivul specific de sprijinire a veniturilor viabile ale fermelor și a rezilienței, prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (a), o evaluare a nevoilor atât sub aspectul unei distribuții mai echitabile și al unei direcționări mai eficace și mai eficiente a plăților directe, ținându-se seama, acolo unde este cazul, de structura fermelor, cât și sub aspectul gestionării riscurilor;

(d)

dacă este cazul, o analiză a nevoilor zonelor geografice specifice, cum ar fi regiunile ultraperiferice, precum și zonele montane și insulare;

(e)

ordinea de prioritate a nevoilor, inclusiv o justificare solidă a alegerilor făcute care să acopere, dacă este cazul, motivele pentru care anumite nevoi identificate nu sunt abordate sau sunt abordate doar parțial în cadrul planului strategic PAC.

În cazul obiectivelor specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (d), (e) și (f), evaluarea nevoilor ține seama de planurile naționale în domeniul mediului și al climei care decurg din actele legislative enumerate în anexa XIII.

Statele membre utilizează în scopul evaluării nevoilor date care sunt recente și fiabile și, atunci când sunt disponibile, defalcate pe genuri.

Articolul 109

Strategia de intervenție

(1)   Strategia de intervenție menționată la articolul 107 alineatul (1) litera (b) prevede, pentru fiecare obiectiv specific prevăzut la articolul 6 alineatele (1) și (2) și abordat în planul strategic PAC:

(a)

ținte și obiective de etapă aferente pentru indicatorii de rezultat relevanți utilizați de statul membru pe baza evaluării nevoilor sale menționată la articolul 108. Valoarea țintelor respective este justificată pe baza respectivei evaluări a nevoilor. În ceea ce privește obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (d), (e) și (f), țintele sunt derivate din elementele explicative menționate la alineatul (2) litera (a) de la prezentul articol;

(b)

intervențiile, bazate pe tipurile de intervenții prevăzute în titlul III, care sunt elaborate pentru a răspunde situației specifice din zona în cauză, urmând o logică de intervenție solidă, sprijinită de evaluarea ex ante menționată la articolul 139, de analiza SWOT menționată la articolul 115 alineatul (2) și de evaluarea nevoilor menționată la articolul 108;

(c)

elemente care arată modul în care intervențiile permit atingerea țintelor și sunt reciproc coerente și compatibile;

(d)

elemente care demonstrează că alocarea resurselor financiare pentru intervențiile din cadrul planului strategic PAC este justificată și adecvată pentru atingerea țintelor stabilite și este consecventă cu planul financiar menționat la articolul 112.

(2)   Strategia de intervenție demonstrează coerența sa și complementaritatea intervențiilor legate de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatele (1) și (2) cuprinzând:

(a)

o prezentare generală a structurii planului strategic PAC în ceea ce privește mediul și clima care descrie următoarele:

(i)

pentru fiecare standard GAEC enumerat în anexa III, modul în care este respectat standardul Uniunii, inclusiv următoarele elemente: un rezumat privind practica în cadrul fermei, domeniul de aplicare teritorială, tipurile de fermieri și de alți beneficiari cărora li se aplică standardul și, dacă este cazul, o descriere a modului în care practica contribuie la îndeplinirea obiectivului principal al standardului GAEC respectiv;

(ii)

contribuția generală a condiționalității la îndeplinirea obiectivelor specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (d), (e) și (f);

(iii)

complementaritatea dintre condițiile de referință relevante, astfel cum sunt menționate la articolul 31 alineatul (5) și la articolul 70 alineatul (3), condiționalitate și diversele intervenții, inclusiv sprijinul pentru agricultura ecologică, vizând îndeplinirea obiectivelor specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (d), (e) și (f);

(iv)

modul în care se realizează contribuția generală sporită prevăzută la articolul 105;

(v)

modul în care structura planului strategic PAC în ceea ce privește mediul și clima este menită a contribui la atingerea țintelor pe termen lung la nivel național prevăzute în actele legislative enumerate în anexa XIII sau derivate din acestea și a fi în concordanță cu respectivele ținte;

(b)

în ceea ce privește obiectivul specific prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (g), o trecere în revistă a intervențiilor relevante și a condițiilor specifice pentru tinerii fermieri prevăzute în planul strategic PAC, cum ar fi cele indicate la articolul 26 alineatul (4) litera (a), la articolele 30, 73 și 75 și la articolul 77 alineatul (6). În special, statele membre se raportează la articolul 95 atunci când prezintă planul financiar legat de tipurile de intervenții menționate la articolele 30, 73 și 75. De asemenea, trecerea în revistă explică, în termeni generali, interacțiunea cu instrumentele naționale, în scopul îmbunătățirii consecvenței dintre acțiunile Uniunii și cele naționale în acest domeniu;

(c)

o explicație cu privire la modul în care intervențiile legate de sprijinul cuplat pentru venit menționate în titlul III capitolul II secțiunea 3 subsecțiunea 1 sunt consecvente cu Directiva 2000/60/CE;

(d)

în ceea ce privește obiectivul specific stabilit la articolul 6 alineatul (1) litera (a), o trecere în revistă a modului în care este abordat țelul unei distribuții mai echitabile și al unei direcționări mai eficace și mai eficiente a sprijinului pentru venit care urmează să fie acordat fermierilor în cadrul planului strategic PAC, inclusiv, acolo unde este cazul, informații care să justifice utilizarea derogării prevăzute la articolul 29 alineatul (1) al doilea paragraf. Totodată, respectiva trecere în revistă abordează, acolo unde este cazul, consecvența și complementaritatea teritorializării sprijinului de bază pentru venit menționat la articolul 22 alineatul (2) cu sprijinul acordat în temeiul altor intervenții, mai ales cu plățile pentru constrângeri naturale sau alte constrângeri specifice anumitor zone menționate la articolul 71;

(e)

o prezentare generală a intervențiilor legate de sector, inclusiv a sprijinului cuplat pentru venit menționat în titlul III capitolul II secțiunea 3 subsecțiunea 1 și a intervențiilor în anumite sectoare menționate în titlul III capitolul III, care să cuprindă motivele pentru care sunt vizate sectoarele respective, lista intervențiilor per sector și complementaritatea acestora;

(f)

dacă este cazul, o explicație privind intervențiile care sunt menite să contribuie la asigurarea unei abordări coerente și integrate a gestionării riscurilor;

(g)

dacă este cazul, o descriere a interacțiunilor dintre intervențiile naționale și cele regionale, inclusiv distribuirea alocărilor financiare per intervenție și per fond;

(h)

o trecere în revistă a modului în care planul strategic PAC contribuie la îndeplinirea obiectivului specific al îmbunătățirii bunăstării animalelor și al combaterii rezistenței la antimicrobiene prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (i), inclusiv condițiile de referință și complementaritatea dintre condiționalitate și diferitele intervenții;

(i)

o explicație a modului în care intervențiile și elementele comune mai multor intervenții contribuie la o simplificare pentru beneficiarii finali și la reducerea poverii administrative.

(3)   Dacă există elemente ale planului strategic PAC care sunt stabilite la nivel regional, strategia de intervenție asigură coerența și consecvența elementelor respective cu elementele planului strategic PAC stabilite la nivel național.

Articolul 110

Elemente comune mai multor intervenții

Secțiunea privind elementele comune mai multor intervenții, menționată la articolul 107 alineatul (1) litera (c), include:

(a)

definițiile și condițiile prevăzute de statele membre în conformitate cu articolul 4, precum și cerințele minime pentru intervențiile sub formă de plăți directe în temeiul articolului 18;

(b)

o descriere a utilizării „asistenței tehnice” menționate la articolele 94 și 125, precum și o descriere a rețelei naționale PAC menționate la articolul 126;

(c)

în raport cu obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1), definiția „zonelor rurale” utilizată în planul strategic PAC, astfel cum este prevăzută de statele membre;

(d)

alte informații referitoare la implementare, în special:

(i)

o scurtă descriere a modului în care se stabilește valoarea drepturilor la plată și a modului de funcționare a rezervei, după caz;

(ii)

dacă este cazul, utilizarea rezultatului estimat al reducerii plăților directe menționate la articolul 17;

(iii)

decizia și justificarea acesteia vizând punerea în aplicare a articolului 17 alineatul (4), a articolului 29 alineatul (6) și a articolului 30 alineatul (4) din prezentul regulament, precum și a articolului 17 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2021/2116;

(iv)

acolo unde este cazul, decizia vizând punerea în aplicare a articolului 19 și descrierea principalelor sale elemente;

(v)

o prezentare generală a coordonării, demarcării și complementarităților dintre FEADR și alte fonduri ale Uniunii utilizate în zonele rurale.

Articolul 111

Intervenții

Secțiunea privind fiecare intervenție specificată în strategie și menționată la articolul 107 alineatul (1) litera (d), inclusiv intervențiile stabilite la nivel regional, include:

(a)

tipul de intervenții pe care se bazează;

(b)

domeniul de aplicare teritorială;

(c)

caracterul specific sau cerințele aferente intervenției respective care asigură o contribuție eficace la îndeplinirea obiectivului specific sau a obiectivelor specifice prevăzute la articolul 6 alineatele (1) și (2); în cazul intervențiilor referitoare la mediu și climă, îmbinarea cu cerințele referitoare la condiționalitate trebuie să arate că practicile sunt complementare și nu se suprapun;

(d)

condițiile de eligibilitate;

(e)

indicatorii de rezultat prevăzuți în anexa I la care intervenția ar trebui să contribuie în mod direct și semnificativ;

(f)

în cazul fiecărei intervenții bazate pe tipurile de intervenții enumerate în anexa II la prezentul regulament, modul în care intervenția respectă dispozițiile relevante din anexa 2 la Acordul OMC privind agricultura specificate la articolul 10 din prezentul regulament și în anexa II la prezentul regulament, iar în cazul fiecărei intervenții care nu este bazată pe tipurile de intervenții enumerate în anexa II la prezentul regulament, indicația dacă intervenția respectă dispozițiile de la articolul 6.5 din Acordul OMC privind agricultura sau din anexa 2 la respectivul acord și, în cazul în care le respectă, modul în care se realizează acest lucru;

(g)

un indicator de realizare și realizările anuale planificate ale intervenției, astfel cum se menționează la articolul 102 alineatul (5);

(h)

cuantumurile unitare anuale uniforme sau medii planificate menționate la articolul 102 alineatul (1) și, dacă este cazul, cuantumurile unitare planificate maxime sau minime menționate la articolul 102 alineatele (2) și (3);

(i)

o explicație a modului în care au fost stabilite cuantumurile menționate la litera (h) de la prezentul alineat;

(j)

acolo unde este cazul:

(i)

forma și rata sprijinului;

(ii)

metoda de calculare a cuantumurilor unitare planificate ale sprijinului și certificarea acesteia, în conformitate cu articolul 82;

(k)

alocarea financiară anuală pentru intervenție, menționată la articolul 101 alineatul (1) sau, în cazul sectoarelor menționate la articolul 42 literele (a), (d), (e) și (f), alocarea financiară anuală pentru sectorul relevant, menționată la articolul 101 alineatul (2), inclusiv, după caz, o defalcare a cuantumurilor planificate pentru granturi și a cuantumurilor planificate pentru instrumentele financiare;

(l)

o mențiune care să indice dacă intervenția nu se încadrează în domeniul de aplicare al articolului 42 din TFUE și face obiectul evaluării ajutoarelor de stat.

Litera (e) de la primul paragraf nu se aplică intervențiilor din cadrul tipului de intervenții în sectorul apicol menționat la articolul 55 alineatul (1) literele (a) și (c)-(g), intervențiilor din cadrul tipului de intervenții în sectorul vitivinicol menționat la articolul 58 alineatul (1) literele (h) - (k) și acțiunilor de informare și de promovare privind sistemele de calitate din cadrul tipului de intervenții pentru cooperare menționat la articolul 77.

Articolul 112

Ținta și planurile financiare

(1)   Planul cu ținte menționat la articolul 107 alineatul (1) litera (e) constă într-un tabel recapitulativ care prezintă țintele și obiectivele de etapă menționate la articolul 109 alineatul (1) litera (a).

(2)   Planul financiar menționat la articolul 107 alineatul (1) litera (e) cuprinde un tabel sinoptic care prevede:

(a)

alocările statului membru pentru tipurile de intervenții sub formă de plăți directe, menționate la articolul 87 alineatul (1), pentru tipurile de intervenții în sectorul vitivinicol, menționate la articolul 88 alineatul (1), pentru tipurile de intervenții în sectorul apicol, menționate la articolul 88 alineatul (2), și pentru tipurile de intervenții pentru dezvoltarea rurală, menționate la articolul 89 alineatul (3), cu precizarea cuantumurilor anuale și totale rezervate de statele membre pentru a respecta cerințele vizând alocările financiare minime prevăzute la articolele 92-98;

(b)

transferurile cuantumurilor menționate la litera (a) între tipurile de intervenții sub formă de plăți directe și tipurile de intervenții pentru dezvoltarea rurală în conformitate cu articolul 103 și eventualele deduceri ale alocărilor statului membru pentru tipurile de intervenții sub formă de plăți directe pentru a pune la dispoziție cuantumuri pentru tipuri de intervenții în alte sectoare, menționate în titlul III capitolul III secțiunea 7, în conformitate cu articolul 88 alineatul (6);

(c)

alocările statului membru pentru tipurile de intervenții în sectorul hameiului, menționate la articolul 88 alineatul (3), și pentru tipurile de intervenții pentru sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă, menționate la articolul 88 alineatul (4), și, în cazul în care tipurile de intervenții respective nu sunt implementate, decizia de a include alocările aferente în alocarea statului membru pentru plățile directe în conformitate cu articolul 88 alineatul (5);

(d)

dacă este cazul, transferul de alocări ale statului membru de la FEADR către sprijinul acordat prin intermediul InvestEU în conformitate cu articolul 81 din prezentul regulament ori către sprijinul acordat în temeiul Regulamentului (UE) 2021/783 sau al Regulamentului (UE) 2021/817 în conformitate cu articolul 99 din prezentul regulament;

(e)

acolo unde este cazul, cuantumurile planificate pentru regiunile ultraperiferice.

(3)   În plus față de alineatul (2), un plan financiar detaliat prevede, pentru fiecare exercițiu financiar și sub formă de previziuni ale statului membru privind executarea plăților, următoarele tabele în conformitate cu articolul 111 literele (g) și (k):