(a)

contractele de asigurare, inclusiv contractele de reasigurare, pe care le emite;

(b)

contractele de reasigurare pe care le deține; și

(c)

contractele de investiții cu particularități de participare discreționară pe care le emite, cu condiția ca entitatea să emită, de asemenea, contracte de asigurare.

(a)

contractele de reasigurare deținute, cu excepția:

(b)

contractele de investiții cu particularități de participare discreționară, astfel cum sunt prevăzute la punctul 3 litera (c), cu excepția trimiterii la contractele de asigurare de la punctul 3 litera (c) și a celor descrise la punctul 71.

(a)

garanțiile oferite de către un producător, un dealer sau un comerciant cu amănuntul în legătură cu vânzarea produselor sau serviciilor sale unui client (a se vedea IFRS 15 Venituri din contractele cu clienții);

(b)

activele și datoriile angajatorilor din planurile de beneficii pentru angajați (a se vedea IAS 19 Beneficiile angajaților și IFRS 2 Plata pe bază de acțiuni) și din obligațiile privind beneficiile pentru pensionare raportate prin planuri de beneficii pentru pensionare (a se vedea IAS 26 Contabilizarea și raportarea planurilor de pensii);

(c)

drepturile sau obligațiile contractuale care depind de utilizarea viitoare sau de dreptul de a utiliza un element nefinanciar (spre exemplu, unele taxe de licență, redevențe, plăți de leasing variabile și alte plăți de leasing contingente, precum și elemente similare: a se vedea IFRS 15, IAS 38 Imobilizări necorporale și IFRS 16 Contracte de leasing);

(d)

garanțiile cu valoare reziduală oferite de către un producător, un dealer sau un comerciant cu amănuntul, precum și garanții cu valoare reziduală ale unui locatar atunci când acestea sunt încorporate într-un contract de leasing (a se vedea IFRS 15 și IFRS 16);

(e)

contractele de garanție financiară, exceptând cazul în care emitentul a afirmat anterior în mod explicit că el consideră astfel de contracte drept contracte de asigurare și a utilizat contabilitatea aplicabilă contractelor de asigurare. Emitentul trebuie să aleagă să aplice fie IFRS 17, fie IAS 32 Instrumente financiare: prezentare, IFRS 7 Instrumente financiare: informații de furnizat și IFRS 9 Instrumente financiare pentru astfel de contracte de garanție financiară. Emitentul poate opta în acest sens în cazul fiecărui contract în parte, dar alegerea pentru fiecare contract este irevocabilă;

(f)

contraprestația contingentă de plătit sau de primit într-o combinare de întreprinderi (a se vedea IFRS 3 Combinări de întreprinderi);

(g)

contracte de asigurare în care entitatea este deținătorul poliței de asigurare, cu excepția cazului în care respectivele contracte sunt contracte de reasigurare deținute [a se vedea punctul 3 litera (b)];

(h)

contracte de emitere a cărților de credit sau contracte similare care prevăd modalități de creditare sau de plată și care îndeplinesc definiția unui contract de asigurare, dacă și numai dacă entitatea nu reflectă o evaluare a riscului de asigurare asociat unui anumit client la stabilirea prețului contractului cu clientul respectiv (a se vedea IFRS 9 și alte standarde IFRS aplicabile). Cu toate acestea, dacă și numai dacă IFRS 9 impune unei entități să separe o componentă a unei acoperiri de asigurare [a se vedea punctul 2.1 litera (e) subpunctul (iv) din IFRS 9] care este încorporată într-un astfel de contract, entitatea trebuie să aplice IFRS 17 pentru componenta respectivă.

(a)

entitatea nu reflectă o evaluare a riscului asociat unui anumit client la stabilirea prețului contractului cu clientul respectiv;

(b)

contractul despăgubește clientul furnizându-i acestuia servicii, mai degrabă decât prin efectuarea de plăți în numerar către client; și

(c)

riscul de asigurare transferat prin contract apare, în primul rând, ca urmare a utilizării serviciilor de către client, mai degrabă decât ca urmare a incertitudinii asociate costului serviciilor respective.

(a)

să aplice IFRS 9 pentru a stabili dacă există un instrument derivat încorporat care trebuie separat și, dacă există, cum să contabilizeze respectivul instrument derivat;

(b)

să separe de un contract-gazdă de asigurare o componentă de investiții dacă și numai dacă această componentă de investiții este distinctă (a se vedea punctele B31-B32). Entitatea trebuie să aplice IFRS 9 pentru a contabiliza componenta de investiții separată, exceptând cazul în care aceasta reprezintă un contract de investiții cu particularități de participare discreționară care intră sub incidența IFRS 17 [a se vedea punctul 3 litera (c)].

(a)

să aplice IFRS 15 pentru a repartiza intrările de fluxuri de trezorerie între componenta de asigurare și orice promisiuni de furnizare a unor bunuri sau servicii distincte, altele decât serviciile contractuale de asigurare; și

(b)

să repartizeze ieșirile de fluxuri de trezorerie între componenta de asigurare și orice bunuri sau servicii promise, altele decât serviciile contractuale de asigurare, contabilizate prin aplicarea standardului IFRS 15, astfel încât:

(a)

într-un grup de contracte cu titlu oneros la recunoașterea inițială, dacă există astfel de contracte;

(b)

într-un grup de contracte care, la recunoașterea inițială, nu au o posibilitate semnificativă de a deveni oneroase ulterior, dacă există astfel de contracte; și

(c)

într-un grup de contracte rămase în portofoliu, dacă există astfel de contracte.

(a)

pe baza probabilității apariției de modificări la nivel de ipoteze care, dacă ar apărea, ar însemna că respectivele contracte devin oneroase;

(b)

pe baza informațiilor cu privire la estimări furnizate de funcția de raportare internă a entității. Prin urmare, atunci când evaluează dacă acele contracte care nu sunt oneroase la recunoașterea inițială nu au nicio posibilitate semnificativă de a deveni oneroase:

(a)

mai multe grupuri care nu sunt oneroase la recunoașterea inițială – dacă funcția de raportare internă a entității oferă informații care fac distincția între:

(b)

mai multe grupuri de contracte care sunt oneroase la recunoașterea inițială – dacă funcția de raportare internă a entității oferă informații la un nivel mai detaliat cu privire la măsura în care contractele sunt oneroase.

(a)

începutul perioadei de acoperire a grupului de contracte;

(b)

data la care devine scadentă prima plată din partea unui deținător al poliței de asigurare din cadrul grupului; și

(c)

pentru un grup de contracte oneroase, atunci când grupul devine oneros.

(a)

pentru grupurile de contracte de asigurare care îndeplinesc oricare dintre criteriile menționate la punctul 53, o entitate poate simplifica evaluarea grupului recurgând la abordarea bazată pe alocarea primelor de la punctele 55-59;

(b)

pentru grupurile de contracte de reasigurare deținute, o entitate trebuie să aplice punctele 32-46, astfel cum este prevăzut la punctele 63-70A. Punctul 45 (privind contractele de asigurare cu particularități de participare directă) și punctele 47-52 (privind contractele oneroase) nu se aplică grupurilor de contracte de reasigurare deținute;

(c)

pentru grupurile de contracte de investiții cu particularități de participare discreționară, o entitate trebuie să aplice punctele 32-52, astfel cum sunt modificate prin punctul 71.

(a)

fluxurilor de trezorerie pentru executare, care cuprind:

(b)

marjei de servicii contractuale, evaluată prin aplicarea punctelor 38-39.

(a)

să integreze, în mod imparțial, toate informațiile rezonabile și justificabile disponibile fără costuri sau eforturi nejustificate cu privire la valoarea, plasarea în timp și gradul de incertitudine ale viitoarelor fluxuri de trezorerie respective (a se vedea punctele B37-B41). Pentru a realiza acest lucru, o entitate trebuie să estimeze valoarea preconizată (adică media ponderată cu probabilitățile) a întregii serii de rezultate posibile;

(b)

să reflecte punctul de vedere al entității, cu condiția ca estimările oricăror variabile relevante ale pieței să fie în concordanță cu prețurile observabile pe piață pentru variabilele respective (a se vedea punctele B42-B53);

(c)

să fie de actualitate – estimările trebuie să reflecte condițiile existente la data evaluării, inclusiv ipotezele de la acea dată cu privire la viitor (a se vedea punctele B54-B60);

(d)

să fie explicite – entitatea trebuie să estimeze ajustarea în cazul riscului nefinanciar separat de celelalte estimări (a se vedea punctul B90). De asemenea, entitatea trebuie să estimeze fluxurile de trezorerie separat de ajustarea valorii-timp a banilor și a riscurilor financiare, cu excepția cazului în care cea mai adecvată tehnică de evaluare combină aceste estimări (a se vedea punctul B46).

(a)

entitatea are capacitatea practică de a reevalua riscurile deținătorului poliței de asigurare respectiv și, prin urmare, poate stabili un preț sau un nivel al beneficiilor care să reflecte pe deplin riscurile respective; sau

(b)

sunt îndeplinite ambele criterii de mai jos:

(a)

să reflecte valoarea-timp a banilor, caracteristicile fluxurilor de trezorerie și caracteristicile de lichiditate ale contractelor de asigurare;

(b)

să fie în concordanță cu prețurile de piață actuale observabile (dacă există) pentru instrumentele financiare cu fluxuri de trezorerie ale căror caracteristici sunt conforme cu cele din contractele de asigurare, în ceea ce privește, de exemplu, plasarea în timp, moneda și lichiditatea; și

(c)

să excludă efectul factorilor care influențează astfel de prețuri de piață observabile, dar care nu afectează viitoarele fluxuri de trezorerie din contractele de asigurare.

(a)

recunoașterea inițială a unei sume pentru fluxurile de trezorerie pentru executare, evaluată prin aplicarea punctelor 32-37;

(b)

orice fluxuri de trezorerie care rezultă din contractele din cadrul grupului la data respectivă;

(c)

derecunoașterea, la data recunoașterii inițiale:

(a)

datoria pentru acoperirea rămasă, care cuprinde:

(b)

datoria pentru cheltuielile cu daunele, care cuprinde fluxurile de trezorerie pentru executare aferente serviciului prestat în trecut alocat grupului la acea dată, evaluate prin aplicarea punctelor 33-37 și B36-B92.

(a)

veniturile din asigurări – pentru reducerea datoriei aferente acoperirii rămase din cauza serviciilor prestate în respectiva perioadă, evaluate prin aplicarea punctelor B120-B124;

(b)

cheltuielile aferente serviciului de asigurare – pentru pierderi suportate de grupuri de contracte oneroase, precum și reluări ale unor astfel de pierderi (a se vedea punctele 47-52); și

(c)

veniturile sau cheltuielile financiare aferente asigurărilor – pentru efectul valorii-timp a banilor și efectul riscului financiar, menționate la punctul 87.

(a)

cheltuielile aferente serviciului de asigurare – pentru creșterea datoriei din cauza cheltuielilor cu daunele și a cheltuielilor suportate în respectiva perioadă, excluzând orice componente de investiții;

(b)

cheltuielile aferente serviciului de asigurare – pentru orice modificări ulterioare aduse fluxurilor de trezorerie pentru executare aferente cheltuielilor cu daunele și cheltuielilor efectuate; și

(c)

veniturile sau cheltuielile financiare aferente asigurărilor – pentru efectul valorii-timp a banilor și efectul riscului financiar, menționate la punctul 87.

(a)

efectul oricăror contracte noi adăugate grupului (a se vedea punctul 28);

(b)

dobânda acumulată la valoarea contabilă a marjei de servicii contractuale în perioada de raportare, evaluată la ratele de actualizare menționate la punctul B72 litera (b);

(c)

modificările aduse fluxurilor de trezorerie pentru executare asociate serviciului viitor, astfel cum sunt menționate la punctele B96-B100, cu excepția cazurilor în care:

(d)

efectul oricăror diferențe de schimb valutar asupra marjei de servicii contractuale; și

(e)

suma recunoscută ca venit din asigurări ca urmare a transferului de servicii contractuale de asigurare în respectiva perioadă, stabilită prin repartizarea marjei de servicii contractuale rămase la sfârșitul perioadei de raportare (înainte de orice repartizare) perioadei de acoperire curente și celei rămase, prin aplicarea dispozițiilor punctului B119.

(a)

efectul oricăror contracte noi adăugate grupului (a se vedea punctul 28);

(b)

modificarea sumei aferente cotei entității din valoarea justă a elementelor suport [a se vedea punctul B104 litera (b) subpunctul (i)], cu excepția cazurilor în care:

(c)

modificările aduse fluxurilor de trezorerie pentru executare asociate serviciului viitor, astfel cum sunt menționate la punctele B101-B118, cu excepția cazurilor în care:

(d)

efectul oricăror diferențe de schimb valutar asupra marjei de servicii contractuale; și

(e)

suma recunoscută ca venit din asigurări ca urmare a transferului de servicii contractuale de asigurare în respectiva perioadă, stabilită prin repartizarea marjei de servicii contractuale rămase la sfârșitul perioadei de raportare (înainte de orice repartizare) perioadei de acoperire curente și celei rămase, prin aplicarea dispozițiilor punctului B119.

(a)

modificările nefavorabile legate de servicii viitoare survenite la nivelul fluxurilor de trezorerie pentru executare repartizate grupului, care rezultă din modificările de la nivelul estimărilor fluxurilor de trezorerie viitoare, și ajustarea în funcție de risc în cazul riscului nefinanciar; și

(b)

pentru un grup de contracte de asigurare cu particularități de participare directă, scăderea sumei aferente cotei entității din valoarea justă a elementelor suport.

(a)

în mod sistematic modificările ulterioare aduse fluxurilor de trezorerie pentru executare aferente datoriei pentru acoperirea rămasă specificată la punctul 51 între:

(b)

numai componentei de pierdere, până când această componentă este redusă la zero:

Prin aplicarea punctului 44 litera( c) subpunctul (ii), a punctului 45 litera (b) subpunctul (iii) și a punctului 45 litera (c) subpunctul (iii), o entitate trebuie să ajusteze marja de servicii contractuale numai în cazul în care scăderea depășește suma alocată componentei de pierdere.

(a)

estimările valorii actualizate a fluxurilor de trezorerie viitoare pentru cereri de despăgubire și cheltuieli, care nu mai sunt incluse în datoria pentru acoperirea rămasă ca urmare a cheltuielilor cu servicii de asigurare;

(b)

modificările produse la nivelul ajustării riscului în cazul riscului nefinanciar, recunoscute în contul de profit sau pierdere ca urmare a eliberării de risc; și

(c)

veniturile sau cheltuielile financiare aferente asigurărilor.

(a)

entitatea estimează în mod rezonabil că în urma unei astfel de simplificări s-ar obține o valoare a datoriei pentru acoperirea rămasă aferentă grupului care nu ar diferi în mod semnificativ de cea care ar fi obținută ca urmare a aplicării cerințelor de la punctele 32-52; sau

(b)

perioada de acoperire a fiecărui contract din cadrul grupului (inclusiv servicii contractuale de asigurare care rezultă din toate primele din cadrul contractului, stabilite la acea dată prin aplicarea punctului 34) este de cel mult un an.

(a)

amploarea fluxurilor de trezorerie viitoare aferente oricăror instrumente derivate încorporate în contracte; și

(b)

durata perioadei de acoperire a grupului de contracte.

(a)

la recunoașterea inițială, valoarea contabilă a datoriei constă în:

(b)

la finalul fiecărei perioade de raportare ulterioare, valoarea contabilă a datoriei este valoarea contabilă la începutul perioadei de raportare:

(a)

valoarea contabilă a datoriei pentru acoperirea rămasă stabilită prin aplicarea punctului 55; și

(b)

fluxurile de trezorerie pentru executare care se referă la acoperirea rămasă a grupului, prin aplicarea punctelor 33-37 și B36-B92. Cu toate acestea, în cazul în care, prin aplicarea punctului 59 litera (b), entitatea nu ajustează datoria pentru cheltuielile cu daunele pentru valoarea-timp a banilor și efectul riscului financiar, aceasta nu poate include nicio astfel de ajustare în fluxurile de trezorerie pentru executare.

(a)

poate alege să recunoască orice fluxuri de trezorerie aferente achiziției de asigurări drept cheltuieli atunci când suportă aceste costuri, cu condiția ca perioada de acoperire a fiecărui contract din grup să fie, la recunoașterea inițială, de cel mult un an;

(b)

trebuie să evalueze datoria pentru cheltuielile cu daunele pentru grupul de contracte de asigurare față de fluxurile de trezorerie pentru executare aferente cheltuielilor cu daunele, prin aplicarea punctelor 33-37 și B36-B92. Cu toate acestea, entitatea nu este obligată să ajusteze fluxurile de trezorerie viitoare pentru valoarea-timp a banilor și efectul riscului financiar în cazul în care respectivele fluxuri de trezorerie sunt prevăzute a fi plătite sau primite în termen de cel mult un an de la data la care apar daunele.

(a)

începutul perioadei de acoperire a grupului de contracte de reasigurare deținute; și

(b)

data la care entitatea recunoaște un grup oneros de contracte de asigurare suport, prin aplicarea punctului 25 litera (c), în cazul în care entitatea a încheiat contractul de reasigurare conex deținut în cadrul grupului de contracte de reasigurare deținute la sau înainte de acea dată.

(a)

fluxurilor de trezorerie pentru executare;

(b)

a valorii derecunoscute la acea dată a oricărui activ sau a oricărei datorii recunoscut(e) anterior pentru fluxurile de trezorerie aferente grupului de contracte de reasigurare deținute;

(c)

a oricăror fluxuri de trezorerie generate la data respectivă; și

(d)

a oricăror venituri recunoscute în contul de profit sau pierdere prin aplicarea punctului 66A.

(a)

efectul oricăror contracte noi adăugate grupului (a se vedea punctul 28);

(b)

dobânda acumulată la valoarea contabilă a marjei de servicii contractuale, evaluată la ratele de actualizare menționate la punctul B72 litera (b);

(ba)

veniturile recunoscute în contul de profit sau pierdere în perioada de raportare prin aplicarea punctului 66A;

(bb)

reluările unei componente de recuperare a pierderilor recunoscute prin aplicarea punctului 66B (a se vedea punctul B119F), în măsura în care reluările respective nu reprezintă modificări aduse fluxurilor de trezorerie pentru executare aferente grupului de contracte de reasigurare deținute;

(c)

modificările survenite la nivelul fluxurilor de trezorerie pentru executare, evaluate la ratele de actualizare menționate la punctul B72 litera (c), în măsura în care modificarea respectivă se referă la servicii viitoare, cu excepția cazului în care:

(d)

efectul oricăror diferențe de schimb valutar asupra marjei de servicii contractuale; și

(e)

suma recunoscută în contul de profit sau pierdere ca urmare a serviciilor primite în respectiva perioadă, stabilită ca urmare a repartizării marjei de servicii contractuale rămase la sfârșitul perioadei de raportare (înainte de orice repartizare) perioadei de acoperire curente și celei rămase a grupului de contracte de reasigurare deținute, prin aplicarea punctului B119.

(a)

entitatea preconizează în mod rezonabil că evaluarea rezultată nu va diferi semnificativ de rezultatul aplicării cerințelor de la punctele 63-68; sau

(b)

perioada de acoperire a fiecărui contract din cadrul grupului de contracte de reasigurare (inclusiv acoperirea asigurării rezultată din toate primele din cadrul contractului, stabilită la acea dată prin aplicarea punctului 34) este de cel mult un an.

(a)

amploarea fluxurilor de trezorerie viitoare aferente oricăror instrumente derivate încorporate în contracte; și

(b)

durata perioadei de acoperire a grupului de contracte de reasigurare deținute.

(a)

data recunoașterii inițiale (a se vedea punctele 25 și 28) este data la care entitatea devine parte la contract;

(b)

limitele contractuale (a se vedea punctul 34) sunt modificate, astfel încât fluxurile de trezorerie să se încadreze în aceste limite în cazul în care acestea rezultă dintr-o obligație semnificativă a entității de a acorda numerar la o dată prezentă sau viitoare. Entitatea nu are nicio obligație semnificativă de a acorda numerar dacă are capacitatea practică de a stabili un preț pentru promisiunea de a acorda numerarul, care reflectă pe deplin valoarea numerarului promisă și riscurile aferente;

(c)

alocarea marjei de servicii contractuale [a se vedea punctul 44 litera (e) și punctul 45 litera (e)] este modificată, astfel încât entitatea recunoaște marja de servicii contractuale pe durata grupului de contracte într-un mod sistematic, care reflectă transferul de servicii de investiții în temeiul contractului.

(a)

în cazul în care termenii modificați ar fi fost incluși la începutul contractului:

(b)

contractul inițial s-a încadrat în definiția unui contract de asigurare cu particularități de participare directă, însă contractul modificat nu mai corespunde acestei definiții, sau invers; sau

(c)

entitatea a aplicat abordarea bazată pe alocarea primelor de la punctele 53-59 sau punctele 69-70 la contractul inițial, însă prin modificările efectuate respectivul contract nu mai îndeplinește criteriile de eligibilitate pentru abordarea respectivă de la punctul 53 sau punctul 69.

(a)

obligațiile contractuale sunt stinse, adică atunci când obligația prevăzută în contractul de asigurare expiră sau este achitată ori anulată; sau

(b)

este îndeplinită oricare dintre condițiile prevăzute la punctul 72.

(a)

fluxurile de trezorerie pentru executare alocate grupului sunt ajustate pentru a elimina valoarea actualizată a fluxurilor de trezorerie viitoare și ajustarea în funcție de risc în cazul riscului nefinanciar asociat drepturilor și obligațiilor care au fost derecunoscute din grup, prin aplicarea punctului 40 litera (a) subpunctul (i) și a punctului 40 litera (b);

(b)

marja de servicii contractuale a grupului este ajustată pentru modificarea produsă la nivelul fluxurilor de trezorerie pentru executare descrise la litera (a) în măsura impusă la punctul 44 litera (c) și la punctul 45 litera (c), cu excepția cazului în care se aplică punctul 77; și

(c)

numărul de unități de acoperire pentru restul de servicii contractuale de asigurare preconizate este ajustat pentru a reflecta unitățile de acoperire derecunoscute din grup, iar valoarea marjei de servicii contractuale, recunoscută în contul de profit sau pierdere în respectiva perioadă, are la bază acest număr ajustat prin aplicarea punctului B119.

(a)

să ajusteze marja de servicii contractuale a grupului din care a fost derecunoscut contractul în măsura impusă de punctul 44 litera (c) și punctul 45 litera (c), pentru diferența dintre subpunctul (i) și fie subpunctul (ii) pentru contractele care au fost transferate unui terț, fie subpunctul (iii) pentru contractele derecunoscute prin aplicarea punctului 72:

(b)

să evalueze noul contract recunoscut prin aplicarea punctului 72, presupunând că entitatea a primit prima descrisă la litera (a) subpunctul (iii) la data modificării.

(a)

contracte de asigurare emise care sunt active;

(b)

contracte de asigurare emise care sunt datorii;

(c)

contracte de reasigurare deținute care sunt active; și

(d)

contracte de reasigurare deținute care sunt datorii.

(a)

rezultatul unui serviciu de asigurare (punctele 83-86), cuprinzând venituri din asigurări și cheltuieli aferente serviciilor de asigurare; și

(b)

venituri sau cheltuieli financiare aferente asigurărilor (punctele 87-92).

(a)

să trateze fluxurile de trezorerie aferente reasigurării care sunt condiționate de cererile de despăgubire privind contractele suport ca parte a cererilor de despăgubire care sunt prevăzute a fi soluționate prin efectuarea unei rambursări în baza contractului de reasigurare deținut;

(b)

să trateze sumele de la reasigurător pe care estimează să le primească și care nu sunt condiționate de cererile de despăgubire ale contractelor suport (de exemplu, unele tipuri de comisioane de cesionare) ca o reducere a primelor care urmează să fie plătite reasigurătorului;

(ba)

să trateze sumele recunoscute în legătură cu recuperarea pierderilor prin aplicarea punctului 66 litera (c) subpunctele (i)-(ii) și punctele 66A-66B ca sume recuperate de la reasigurător; și

(c)

să nu prezinte repartizarea primelor plătite ca o reducere a veniturilor.

(a)

efectul valorii-timp a banilor și modificările produse la nivelul valorii-timp a banilor; și

(b)

efectul riscului financiar și al modificărilor produse la nivelul acestuia; însă

(c)

excluzând orice astfel de modificări pentru grupurile de contracte de asigurare cu particularități de participare directă care ar ajusta marja de servicii contractuale, însă nu fac acest lucru la aplicarea punctului 45 litera (b) subpunctul (ii), a punctului 45 litera (b) subpunctul (iii), a punctului 45 litera (c) subpunctul (ii) sau a punctului 45 litera (c) subpunctul (iii). Acestea sunt incluse în cheltuielile aferente serviciilor de asigurare.

(a)

punctul B117A pentru veniturile sau cheltuielile financiare aferente asigurărilor care rezultă din aplicarea punctului B115 (atenuarea riscului); și

(b)

punctele 88 și 89 pentru toate celelalte venituri sau cheltuieli financiare aferente asigurărilor.

(a)

includerea veniturilor sau a cheltuielilor financiare aferente asigurărilor pentru respectiva perioadă în contul de profit sau pierdere; sau

(b)

dezagregarea veniturilor sau a cheltuielilor financiare aferente asigurărilor pentru respectiva perioadă pentru a include în contul de profit sau pierdere o sumă stabilită prin repartizarea sistematică a veniturilor sau a cheltuielilor financiare aferente asigurărilor pe durata grupului de contracte, prin aplicarea punctelor B130-B133.

(a)

includerea veniturilor sau a cheltuielilor financiare aferente asigurărilor pentru respectiva perioadă în contul de profit sau pierdere; sau

(b)

dezagregarea veniturilor sau a cheltuielilor financiare aferente asigurărilor pentru respectiva perioadă pentru a include în contul de profit sau pierdere o valoare care elimină neconcordanțele contabile cu veniturile sau cheltuielile incluse în contul de profit sau pierdere al elementelor suport deținute, prin aplicarea punctelor B134-B136.

(a)

aceasta trebuie să reclasifice în contul de profit sau pierdere, ca o ajustare din reclasificare (a se vedea IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare), orice sume rămase grupului (sau contractului) care au fost recunoscute anterior în alte elemente ale rezultatului global, deoarece entitatea a ales politica contabilă prevăzută la punctul 88 litera (b);

(b)

aceasta nu trebuie să reclasifice în contul de profit sau pierdere, ca o ajustare din reclasificare (a se vedea IAS 1), orice sume rămase grupului (sau contractului) care au fost recunoscute anterior în alte elemente ale rezultatului global, deoarece entitatea a ales politica contabilă prevăzută la punctul 89 litera (b).

(a)

valorile recunoscute în situațiile sale financiare pentru contractele care intră sub incidența IFRS 17 (a se vedea punctele 97-116);

(b)

raționamentele semnificative, precum și modificările acestora, care au fost efectuate la aplicarea IFRS 17 (a se vedea punctele 117-120); și

(c)

natura și amploarea riscurilor asociate contractelor care intră sub incidența IFRS 17 (a se vedea punctele 121-132).

(a)

tipul de contract (de exemplu, linii principale de produse);

(b)

zona geografică (de exemplu, țară sau regiune); sau

(c)

segmentul raportabil, astfel cum este definit în IFRS 8 Segmente operaționale.

(a)

criteriile dintre cele menționate la punctele 53 și 69 pe care le-a îndeplinit;

(b)

dacă realizează o ajustare a valorii-timp a banilor și a efectului riscului financiar, prin aplicarea dispozițiilor de la punctul 56, punctul 57 litera (b) și punctul 59 litera (b); și

(c)

metoda pe care aceasta a ales-o pentru a recunoaște fluxurile de trezorerie aferente achiziției de asigurări, prin aplicarea punctului 59 litera (a).

(a)

să prezinte, într-un tabel, reconcilierile prevăzute la punctele 100-105B; și

(b)

pentru fiecare dintre reconcilieri, să prezinte valorile contabile nete la începutul și la sfârșitul respectivei perioade, dezagregate într-o valoare totală pentru portofolii de contracte care sunt active și într-o valoare totală pentru portofolii de contracte care sunt datorii, care să fie egale cu sumele prezentate în situația poziției financiare, prin aplicarea punctului 78.

(a)

datoriile (sau activele) nete pentru componenta de acoperire rămasă, excluzând orice componentă de pierdere;

(b)

orice componentă de pierdere (a se vedea punctele 47-52 și 57-58);

(c)

datoriile aferente cheltuielilor cu daunele. Pentru contractele de asigurare în cazul cărora a fost aplicată abordarea bazată pe alocarea primelor descrisă la punctele 53-59 sau 69-70A, entitatea trebuie să prezinte reconcilieri separate pentru:

(a)

estimările valorii actualizate a fluxurilor de trezorerie viitoare;

(b)

ajustarea în funcție de risc în cazul riscului nefinanciar; și

(c)

marja de servicii contractuale.

(a)

venituri din asigurări;

(b)

cheltuieli aferente serviciilor de asigurare, prezentând separat:

(c)

componentele de investiții excluse din veniturile din asigurări și cheltuielile aferente serviciilor de asigurare [combinate cu restituirile de prime, cu excepția cazului în care restituirile de prime sunt prezentate în cadrul fluxurilor de trezorerie din perioada respectivă descrise la punctul 105 litera (a) subpunctul (i)].

(a)

modificările legate de servicii viitoare, prin aplicarea punctelor B96-B118, indicând separat:

(b)

modificările legate de serviciile curente, adică:

(c)

modificările legate de servicii anterioare, adică modificările aduse fluxurilor de trezorerie pentru executare aferente cheltuielilor cu daunele [a se vedea punctul B97 litera (b) și punctul B113 litera (a)].

(a)

fluxurile de trezorerie din respectiva perioadă, inclusiv:

(b)

efectul modificărilor produse la nivelul riscului de neîndeplinire a obligațiilor de către emitentul contractelor de reasigurare deținute;

(c)

veniturile sau cheltuielile financiare aferente asigurărilor; și

(d)

orice elemente suplimentare care pot fi necesare pentru a înțelege schimbarea produsă la nivelul valorii contabile nete a contractelor de asigurare.

(a)

sumele legate de schimbările produse la nivelul datoriei pentru acoperirea rămasă prevăzută la punctul B124, prezentând separat:

(b)

alocarea părții din primele legate de recuperarea fluxurilor de trezorerie aferente achiziției de asigurări (a se vedea punctul B125).

(a)

estimărilor valorii actualizate a ieșirilor de trezorerie viitoare, indicând separat valoarea fluxurilor de trezorerie aferente achiziției de asigurări;

(b)

estimărilor valorii actualizate a intrărilor de trezorerie viitoare;

(c)

ajustării în funcție de risc în cazul riscului nefinanciar; și

(d)

marjei de servicii contractuale.

(a)

contractelor dobândite de la alte entități în cadrul transferurilor de contracte de asigurare sau al combinărilor de întreprinderi; și

(b)

grupurilor de contracte care sunt oneroase.

(a)

motivul pentru care entitatea a trebuit să schimbe baza de dezagregare;

(b)

valoarea oricăror ajustări pentru fiecare element afectat din situația financiară; și

(c)

valoarea contabilă a grupului de contracte de asigurare cărora li s-a aplicat modificarea la data efectuării acesteia.

(a)

contractele de asigurare existente la data tranziției, în cazul cărora entitatea a aplicat abordarea retrospectivă modificată;

(b)

contractele de asigurare existente la data tranziției, în cazul cărora entitatea a aplicat abordarea bazată pe valoarea justă; și

(c)

toate celelalte contracte de asigurare.

(a)

metodele folosite pentru a evalua contractele de asigurare care intră sub incidența IFRS 17 și procesele de estimare a datelor de intrare pentru aceste metode. Cu excepția cazului în care acest lucru nu este posibil, o entitate trebuie să furnizeze informații cantitative despre datele de intrare respective;

(b)

orice schimbări aduse metodelor și proceselor de estimare a datelor de intrare utilizate pentru evaluarea contractelor, motivul fiecărei schimbări, precum și tipul contractelor afectate;

(c)

în măsura în care nu este inclusă la litera (a), abordarea utilizată:

(a)

expunerile la riscuri și modul în care au apărut acestea;

(b)

obiectivele, politicile și procesele entității pentru gestionarea riscurilor și metodele utilizate pentru evaluarea riscurilor; și

(c)

orice modificări apărute în ceea ce privește informațiile menționate la litera (a) sau (b) față de perioada anterioară.

(a)

o sinteză a informațiilor cantitative privind expunerea sa la risc la sfârșitul perioadei de raportare. Această prezentare trebuie să se bazeze pe informațiile oferite intern personalului-cheie din conducerea entității;

(b)

informațiile a căror prezentare este prevăzută la punctele 127-132, în măsura în care acestea nu sunt prezentate în temeiul literei (a) de la prezentul punct.

(a)

o analiză a sensibilității care să prezinte modul în care profitul sau pierderea și capitalurile proprii ar fi fost afectate de schimbările produse la nivelul variabilelor de risc care erau în mod rezonabil posibile la sfârșitul perioadei de raportare:

(b)

metodele și ipotezele utilizate la întocmirea analizei de sensibilitate; și

(c)

modificările din perioadele anterioare în ceea ce privește metodele și ipotezele utilizate la întocmirea analizei de sensibilitate și motivele care stau la baza acestor modificări.

(a)

o explicație a metodei utilizate la întocmirea unei astfel de analize a sensibilității, precum și a principalilor parametri și a principalelor ipoteze care stau la baza informațiilor furnizate; și

(b)

o explicație a obiectivului metodei utilizate și a oricăror limitări care pot apărea în informațiile furnizate.

(a)

valoarea care reprezintă cel mai bine expunerea sa maximă la riscul de credit la sfârșitul perioadei de raportare, separat pentru contracte de asigurare emise și contracte de reasigurare deținute; și

(b)

informații cu privire la calitatea creditului pentru contractele de reasigurare deținute care sunt active.

(a)

o descriere a modului în care gestionează riscul de lichiditate;

(b)

analize separate ale scadenței pentru portofoliile de contracte de asigurare emise care sunt datorii și portofoliile de contracte de reasigurare deținute care sunt datorii care arată cel puțin fluxurile nete de trezorerie ale portofoliilor pentru fiecare dintre primii cinci ani după data de raportare și, în mod agregat, fluxurile care depășesc primii cinci ani. O entitate nu este obligată să includă în aceste analize datoriile pentru acoperirea rămasă evaluată prin aplicarea punctelor 55-59 și a punctelor 69-70A. Analizele pot să fie sub următoarele forme:

(c)

sumele care sunt plătibile la cerere, explicându-se relația dintre aceste sume și valoarea contabilă a portofoliilor de contracte aferente, cu excepția cazului în care acestea sunt prezentate prin aplicarea literei (b) de la prezentul punct.

(a)

evenimentele viitoare incerte (a se vedea punctele B3-B5);

(b)

plățile în natură (a se vedea punctul B6);

(c)

deosebirea dintre riscul de asigurare și alte riscuri (a se vedea punctele B7-B16);

(d)

riscul de asigurare semnificativ (a se vedea punctele B17-B23);

(e)

modificările nivelului riscului de asigurare (a se vedea punctele B24-B25); și

(f)

exemple de contracte de asigurare (a se vedea punctele B26-B30).

(a)

gradul de probabilitate a producerii unui eveniment asigurat;

(b)

când se va produce evenimentul asigurat; sau

(c)

cât va trebui să plătească entitatea în cazul producerii evenimentului asigurat.

(a)

pierderea capacității de a percepe de la deținătorul poliței de asigurare plăți pentru servicii viitoare. De exemplu, într-un contract de asigurare de viață cu componentă de investiții, decesul deținătorului poliței înseamnă că entitatea nu mai poate să realizeze servicii de administrare de investiții și să perceapă un comision pentru acestea. Totuși, această pierdere economică pentru entitate nu rezultă dintr-un risc de asigurare, așa cum un administrator de fond mutual nu își asumă un risc de asigurare în legătură cu posibilul deces al unui client. În consecință, pierderea potențială a comisioanelor viitoare pentru administrarea investițiilor nu este relevantă atunci când se evaluează în ce proporție se transferă riscul de asigurare printr-un contract;

(b)

renunțarea în caz de deces la taxele care ar fi fost percepute în caz de anulare sau de răscumpărare. Deoarece contractul a creat aceste taxe, renunțarea la ele nu despăgubește deținătorul poliței de asigurare pentru un risc preexistent. În consecință, ele nu sunt relevante atunci când se evaluează în ce proporție se transferă riscul de asigurare printr-un contract.

(c)

o plată condiționată de un eveniment care nu cauzează o pierdere semnificativă pentru deținătorul contractului. De exemplu, să luăm în considerare un contract care solicită emitentului să plătească un milion (1) de unități monetare (UM) dacă un activ suferă daune fizice care provoacă o pierdere economică nesemnificativă în valoare de o UM pentru posesor. În acest contract, posesorul transferă emitentului riscul nesemnificativ de pierdere a unei UM. În același timp, contractul creează un risc de neasigurare, conform căruia emitentul va trebui să plătească 999 999 UM dacă se produce evenimentul specificat. Deoarece nu există niciun scenariu în care un eveniment asigurat să cauzeze o pierdere semnificativă pentru deținătorul contractului, emitentul nu acceptă un risc de asigurare semnificativ de la deținător, iar acest contract nu este un contract de asigurare;

(d)

recuperări posibile prin reasigurare. Entitatea le contabilizează separat.

(a)

asigurarea împotriva furtului sau deteriorării;

(b)

asigurarea pentru răspunderea pentru produsele cu defect, răspunderea profesională, răspunderea civilă sau privind cheltuielile judiciare;

(c)

asigurarea de viață și cheltuielile cu funeraliile plătite în avans (cu toate că decesul este sigur, nu este sigur când va surveni sau, pentru unele tipuri de asigurări de viață, nu este sigur dacă decesul va surveni în perioada acoperită de asigurare);

(d)

anuități și pensii viagere, de exemplu contracte care oferă despăgubiri pentru evenimentul viitor incert (supraviețuirea beneficiarului anuității sau a pensionarului), pentru a oferi beneficiarului anuității sau pensionarului un nivel de venit care, în alte condiții, ar fi fost afectat negativ de supraviețuirea acestuia. [Datoriile angajatorilor care decurg din planurile de beneficii ale angajaților și din obligațiile privind beneficiile pentru pensionare raportate prin planuri de pensii definite nu intră sub incidența IFRS 17, în aplicarea punctului 7 litera (b)];

(e)

asigurarea împotriva invalidității și costurile medicale;

(f)

fidejusiunile, garanțiile de fidelitate, garanțiile de bună execuție și garanțiile de participare la licitații, de exemplu contractele care compensează deținătorul dacă o altă parte nu-și îndeplinește o obligație contractuală, cum ar fi obligația de a construi o clădire;

(g)

garanțiile produselor. Garanțiile produselor emise de o altă parte pentru bunuri vândute de către un producător, dealer sau comerciant cu amănuntul intră sub incidența IFRS 17. Însă garanțiile produselor emise direct de către producător, dealer sau comerciantul cu amănuntul nu intră sub incidența IFRS 17, în aplicarea punctului 7 litera (a), ci sub incidența IFRS 15 sau IAS 37 Provizioane, datorii contingente și active contingente;

(h)

asigurarea privind titlurile de proprietate (asigurarea în cazul descoperirii unor vicii ale unui titlu de proprietate pentru teren sau imobile, care nu erau cunoscute atunci când contractul de asigurare a fost emis). În acest caz, evenimentul asigurat este descoperirea unui viciu ascuns al titlului, și nu viciul însuși;

(i)

asigurarea de călătorie (despăgubirea în numerar sau în natură a deținătorilor de polițe pentru pierderile suferite înaintea sau în timpul călătoriei);

(j)

obligațiunile pentru situații de catastrofă care prevăd efectuarea de plăți reduse ale principalului, dobânzii sau ambelor, în cazul în care un anumit eveniment afectează negativ emitentul obligațiunii (în afară de cazul în care evenimentul specificat nu creează un risc de asigurare semnificativ; de exemplu, în cazul în care evenimentul constituie o modificare a unei rate a dobânzii sau a unei rate de schimb valutar);

(k)

swap-uri de contracte de asigurare și alte contracte care impun o plată în funcție de modificările variabilelor climatice, geologice sau ale altor variabile de ordin fizic ce sunt specifice unei părți contractante.

(a)

contractele de investiții care au forma juridică a unui contract de asigurare, dar care nu transferă un risc de asigurare semnificativ emitentului. De exemplu, contractele de asigurare de viață în care entitatea nu suportă un grad ridicat de risc de mortalitate sau de morbiditate nu sunt contracte de asigurare; astfel de contracte sunt instrumente financiare sau contracte de servicii – a se vedea punctul B28. Contractele de investiții cu particularități de participare discreționară nu îndeplinesc definiția unui contract de asigurare; acestea intră însă sub incidența IFRS 17 dacă sunt emise de o entitate care emite, de asemenea, contracte de asigurare prin aplicarea punctului 3 litera (c);

(b)

contractele care au forma juridică a asigurării, însă restituie întregul risc de asigurare semnificativ deținătorului poliței de asigurare prin intermediul unor mecanisme irevocabile și executorii care ajustează plățile viitoare achitate de către deținătorul poliței de asigurare emitentului ca urmare directă a pierderilor asigurate. De exemplu, unele contracte de reasigurare financiară sau unele contracte de grup restituie întregul risc de asigurare semnificativ deținătorilor polițelor de asigurare; astfel de contracte sunt, de regulă, instrumente financiare sau contracte de servicii (a se vedea punctul B28);

(c)

autoasigurarea (de exemplu, reținerea unui risc care ar fi putut fi acoperit de asigurare). În astfel de situații, nu există un contract de asigurare, deoarece nu există o înțelegere cu o altă parte. Astfel, în cazul în care o entitate emite un contract de asigurare societății-mamă, filialei sau filialei asociate, nu există un contract de asigurare în situațiile financiare consolidate, deoarece nu există un contract cu o altă parte. Cu toate acestea, în cazul situațiilor financiare individuale sau separate ale emitentului sau deținătorului, există un contract de asigurare;

(d)

contractele (cum ar fi contractele pentru jocuri de noroc) care impun o plată dacă se petrece un eveniment viitor incert specificat, dar nu impun, ca condiție contractuală prealabilă pentru plată, ca evenimentul să aibă un efect nefavorabil asupra deținătorului poliței de asigurare. Acest lucru nu exclude însă din definiția unui contract de asigurare contractele care prevăd o plată prestabilită pentru cuantificarea pierderilor generate de un anumit eveniment, cum ar fi decesul sau un accident (a se vedea punctul B12);

(e)

instrumentele derivate care expun o parte contractantă la risc financiar, dar nu la risc de asigurare, deoarece acestea impun ca partea respectivă să facă (sau le acordă dreptul să primească) plata exclusiv pe baza modificării uneia sau a mai multora dintre următoarele: o anumită rată a dobânzii, un preț al unui instrument financiar, un preț al unui bun de consum, o rată de schimb valutar, un indice de preț sau de rată, un rating sau un indice de credit ori a altor variabile, numai dacă, în cazul unei variabile nefinanciare, variabila nu este specifică unei părți contractante;

(f)

garanții legate de credite care impun efectuarea de plăți chiar dacă deținătorul nu a suportat o pierdere atunci când debitorul nu a reușit să facă plățile la timp; astfel de contracte sunt contabilizate prin aplicarea IFRS 9 Instrumente financiare (a se vedea punctul B29);

(g)

contractele care impun efectuarea unei plăți ce depinde de o variabilă climatică, geologică sau de o altă variabilă de ordin fizic care nu este specifică unei părți contractante (descrise în mod curent ca instrumente derivate climatice);

(h)

contractele care prevăd plăți reduse ale principalului, ratei dobânzii sau ale ambelor, care depind de o variabilă climatică, geologică sau de orice altă variabilă de ordin fizic, al cărei efect nu este specific unei părți contractante (denumite de regulă „obligațiuni pentru situații de catastrofă”).

(a)

indiferent dacă contrapartea deține sau nu instrumentul de datorie suport; sau

(b)

la modificarea ratingului sau a indicelui de credit, mai degrabă decât atunci când un anumit debitor nu și-a îndeplinit obligațiile de plată la termen.

(a)

componenta de investiții și componenta de asigurare nu sunt în mare măsură intercorelate;

(b)

un contract cu termeni echivalenți este vândut sau ar putea fi vândut separat pe aceeași piață sau în aceeași jurisdicție, fie de către entități care emit contracte de asigurare, fie de alte părți. Entitatea trebuie să țină cont de toate informațiile disponibile în mod rezonabil pentru a face această determinare. Entitatea nu este obligată să efectueze o cercetare exhaustivă pentru a identifica dacă o componentă de investiții este vândută separat.

(a)

entitatea nu poate evalua o componentă fără a o examina pe cealaltă. Astfel, dacă valoarea unei componente variază în funcție de valoarea celeilalte, o entitate trebuie să aplice IFRS 17 pentru a contabiliza componenta de investiții și componenta de asigurare combinate; sau

(b)

deținătorul poliței nu poate să beneficieze de o componentă decât dacă este prezentă și cealaltă. Astfel, dacă anularea sau scadența unei componente dintr-un contract variază în funcție de anularea sau scadența celeilalte, entitatea trebuie să aplice IFRS 17 pentru a contabiliza componenta de investiții și componenta de asigurare combinate.

(a)

fluxurile de trezorerie și riscurile asociate bunului sau serviciului respectiv sunt într-o măsură foarte mare intercorelate cu fluxurile de trezorerie și riscurile asociate componentelor de asigurare din contract; și

(b)

entitatea furnizează un serviciu semnificativ prin integrarea bunului sau serviciului respectiv cu componentele de asigurare.

(a)

fluxurile de trezorerie aferente achiziției de asigurări care pot fi atribuite direct unui grup de contracte de asigurare:

(b)

fluxurile de trezorerie aferente achiziției de asigurări care pot fi atribuite direct unui portofoliu de contracte de asigurare, altele decât cele menționate la litera (a), grupurilor de contracte din portofoliul respectiv.

(a)

o entitate trebuie să recunoască o pierdere din depreciere în contul de profit sau pierdere și să reducă valoarea contabilă a unui activ pentru fluxurile de trezorerie aferente achiziției de asigurări, astfel încât valoarea contabilă a activului respectiv să nu depășească fluxul de trezorerie de intrare net preconizat pentru grupul conex de contracte de asigurare, stabilit prin aplicarea punctului 32 litera (a);

(b)

atunci când o entitate repartizează fluxurile de trezorerie aferente achiziției de asigurări grupurilor de contracte de asigurare prin aplicarea punctului B35A litera (a) subpunctul (ii), entitatea trebuie să recunoască o pierdere din depreciere în contul de profit sau pierdere și să reducă valoarea contabilă a activelor conexe pentru fluxurile de trezorerie aferente achiziției de asigurări, în măsura în care:

(a)

utilizarea imparțială a tuturor informațiilor rezonabile și justificabile disponibile fără costuri sau eforturi nejustificate (a se vedea punctele B37-B41);

(b)

variabilele pieței și variabilele fără legătură cu piața (a se vedea punctele B42-B53);

(c)

utilizarea estimărilor actuale (a se vedea punctele B54-B60); și

(d)

fluxurile de trezorerie care se încadrează în limitele contractului (a se vedea punctele B61-B71).

(a)

informații despre cererile de despăgubire raportate deja de către deținătorii de polițe de asigurare;

(b)

alte informații privind caracteristicile cunoscute sau estimate ale contractelor de asigurare;

(c)

datele istorice cu privire la propria experiență a entității, completate, după caz, cu date istorice din alte surse. Datele istorice sunt ajustate pentru a reflecta condițiile actuale, de exemplu, în cazul în care:

(d)

informații despre prețul actual, dacă sunt disponibile, pentru contractele de reasigurare și alte instrumente financiare (dacă există) care acoperă riscuri similare, cum ar fi obligațiunile pentru situații de catastrofă și instrumentele derivate climatice, precum și prețurile recente ale pieței pentru transferurile contractelor de asigurare. Aceste informații trebuie să fie ajustate pentru a reflecta diferențele dintre fluxurile de trezorerie care rezultă din contractele de reasigurare respective sau din alte instrumente financiare și fluxurile de trezorerie care ar rezulta pe măsura executării de către entitate a contractelor suport cu deținătorul poliței de asigurare.

(a)

variabilele pieței – variabilele observabile pe piețe sau corelate în mod direct cu piețele (de exemplu, prețurile valorilor mobiliare tranzacționate public și ale ratelor dobânzii); și

(b)

variabilele fără legătură cu piața – toate celelalte variabile (de exemplu, frecvența și gravitatea cererilor de despăgubire și mortalitatea).

(a)

statisticile interne privind mortalitatea pot fi mai convingătoare decât datele naționale privind mortalitatea în cazul în care datele naționale sunt obținute de la o populație mare care nu este reprezentativă pentru populația asigurată. Acest lucru ar putea fi posibil deoarece, de exemplu, caracteristicile demografice ale populației asigurate ar putea diferi semnificativ de cele ale populației naționale, ceea ce înseamnă că o entitate ar trebui să acorde o mai mare importanță datelor interne și o importanță mai mică statisticilor naționale.

(b)

invers, dacă statisticile interne sunt generate de la o populație redusă având caracteristici considerate a fi apropiate de celor ale populației naționale, iar statisticile naționale sunt actuale, o entitate trebuie să acorde mai multă importanță statisticilor naționale.

(a)

estimările actualizate reprezintă cu fidelitate condițiile existente la sfârșitul perioadei de raportare;

(b)

modificările de la nivelul estimărilor reprezintă cu fidelitate modificările condițiilor în respectiva perioadă. De exemplu, să presupunem că estimările se situau la un capăt al unui interval rezonabil, la începutul perioadei. În cazul în care condițiile nu s-au schimbat, trecerea estimărilor la celălalt capăt al intervalului la sfârșitul perioadei nu ar reprezenta cu fidelitate ceea ce s-a întâmplat în respectiva perioadă. Dacă cele mai recente estimări ale unei entități diferă de estimările sale anterioare, dar condițiile nu s-au schimbat, aceasta trebuie să evalueze dacă noile probabilități atribuite fiecărui scenariu sunt justificate. Atunci când își actualizează estimările cu privire la aceste probabilități, entitatea trebuie să ia în considerare atât elementele de probă care au susținut estimările sale anterioare, cât și noile dovezi disponibile, acordând mai multă importanță dovezilor mai convingătoare.

(a)

modificări de durată ale mortalității;

(b)

modificări ale caracteristicilor populației asigurate (de exemplu, modificări ale subscrierii sau distribuției ori rezilieri selective de către deținători ai poliței de asigurare aflați într-o stare de sănătate neobișnuit de bună);

(c)

fluctuații aleatorii; sau

(d)

cauze nerecurente identificabile.

(a)

își vor răscumpăra contractele, dacă există un anumit grad de probabilitate că unii deținători de polițe de asigurare nu vor face acest lucru; sau

(b)

își vor continua contractele, dacă există un anumit grad de probabilitate că unii deținători de polițe de asigurare nu vor face acest lucru.

(a)

prime (inclusiv ajustări ale primelor și prime în tranșe) de la un deținător de poliță de asigurare și orice fluxuri de trezorerie suplimentare aferente acestor prime;

(b)

plăți către (sau în numele) unui deținător de poliță de asigurare, inclusiv cereri de despăgubire care au fost deja raportate, dar care nu au fost încă plătite (adică cereri de despăgubire raportate), cheltuieli cu daunele pentru evenimente care au avut loc, dar pentru care nu au fost raportate cereri de despăgubire și toate cererile de despăgubire viitoare față de care entitatea are o obligație de fond (a se vedea punctul 34);

(c)

plăți către (sau în numele) unui deținător de poliță de asigurare, care variază în funcție de randamentul elementelor suport;

(d)

plăți către (sau în numele) unui deținător de poliță de asigurare care rezultă din instrumente derivate, de exemplu opțiuni și garanții încorporate în contract, în măsura în care aceste opțiuni și garanții nu sunt separate de contractul de asigurare [a se vedea punctul 11 litera (a)];

(e)

o alocare a fluxurilor de trezorerie aferente achiziției de asigurări care pot fi atribuite portofoliului din care face parte contractul;

(f)

costurile aferente tratării cererilor de despăgubire (și anume, cheltuielile pe care le va suporta entitatea cu investigarea, prelucrarea și soluționarea cererilor de despăgubire depuse în baza contractelor de asigurare existente, inclusiv cheltuielile judiciare și onorariile specialiștilor în evaluarea daunelor, precum și costurile interne cu examinarea cererilor de despăgubire și de prelucrare a cererilor de plată);

(g)

costurile pe care entitatea le va suporta în legătură cu acordarea de beneficii contractuale plătite în natură;

(h)

costuri aferente administrării și întreținerii polițelor, cum ar fi costuri ale facturării primelor și ale gestionării schimbărilor poliței (de exemplu, conversii și reînnoiri); Astfel de costuri includ, de asemenea, comisioane recurente care sunt preconizate a fi plătite intermediarilor în cazul în care un anumit deținător de poliță de asigurare continuă să plătească primele în limitele contractului de asigurare;

(i)

taxe bazate pe tranzacții (cum ar fi taxele pe prime, taxa pe valoarea adăugată și impozitele pe produse și servicii) și taxe (cum ar fi taxele pentru combaterea incendiilor și evaluările fondului de garantare) care decurg în mod direct din contractele de asigurare existente sau care pot fi atribuite acestora în mod rezonabil și consecvent;

(j)

plățile efectuate de către asigurător în calitate fiduciară în vederea îndeplinirii obligațiilor fiscale care îi revin deținătorului poliței de asigurare și veniturile conexe;

(k)

posibile fluxuri de trezorerie de intrare din recuperări (cum ar fi recuperări și regrese) din cereri de despăgubiri viitoare acoperite de contracte de asigurare existente și, în măsura în care acestea nu se califică pentru a fi recunoscute ca active separate, posibile fluxuri de trezorerie de intrare generate de recuperări din cereri de despăgubire anterioare;

(ka)

costurile pe care entitatea le va suporta în legătură cu:

(l)

o alocare a cheltuielilor indirecte fixe și variabile (cum ar fi costurile aferente contabilității, resurselor umane, tehnologiei informației și asistenței, amortizării imobilelor, chiriei, întreținerii și utilităților) care pot fi atribuite în mod direct pentru executarea contractelor de asigurare. Astfel de cheltuieli indirecte se alocă grupurilor de contracte utilizând metode care sunt sistematice și raționale și care se aplică în mod consecvent tuturor costurilor având caracteristici similare;

(m)

orice alte costuri imputabile în mod specific deținătorului poliței de asigurare în baza contractului.

(a)

randamentul investițiilor. Investițiile sunt recunoscute, evaluate și prezentate separat;

(b)

fluxuri de trezorerie (plăți sau încasări) care apar în baza contractelor de reasigurare deținute. Contractele de reasigurare sunt recunoscute, evaluate și prezentate separat;