EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32021L1270

Directiva delegată (UE) 2021/1270 a Comisiei din 21 aprilie 2021 de modificare a Directivei 2010/43/UE în ceea ce privește riscurile legate de durabilitate și factorii de durabilitate de care trebuie să țină seama organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (Text cu relevanță pentru SEE)

C/2021/2617

JO L 277, 2.8.2021, p. 141–144 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, GA, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

Legal status of the document In force

ELI: http://data.europa.eu/eli/dir_del/2021/1270/oj

2.8.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 277/141


DIRECTIVA DELEGATĂ (UE) 2021/1270 A COMISIEI

din 21 aprilie 2021

de modificare a Directivei 2010/43/UE în ceea ce privește riscurile legate de durabilitate și factorii de durabilitate de care trebuie să țină seama organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM)

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (1), în special articolul 12 alineatul (3), articolul 14 alineatul (2) și articolul 51 alineatul (4),

întrucât:

(1)

Tranziția către o economie circulară, cu emisii scăzute de carbon, mai durabilă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor în conformitate cu obiectivele de dezvoltare durabilă este esențială pentru asigurarea competitivității pe termen lung a economiei Uniunii. În 2016, Uniunea a încheiat Acordul de la Paris (2). Articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Acordul de la Paris stabilește obiectivul de a consolida răspunsul la schimbările climatice, printre alte mijloace prin corelarea fluxurilor financiare cu evoluția către o dezvoltare cu un nivel scăzut de emisii de gaze cu efect de seră și rezistentă la schimbările climatice.

(2)

Recunoscând această provocare, în decembrie 2019 Comisia a prezentat Pactul verde european (3). Acest Pact verde este o nouă strategie de creștere care are drept scop transformarea Uniunii într-o societate echitabilă și prosperă, cu o economie modernă, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și competitivă, în care începând din 2050 să nu mai existe emisii nete de gaze cu efect de seră, iar creșterea economică să fie decuplată de utilizarea resurselor. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, trebuie să li se transmită investitorilor semnale clare în ceea ce privește investițiile lor, astfel încât să se evite activele depreciate și să se mobilizeze finanțare durabilă.

(3)

În martie 2018, Comisia și-a publicat planul de acțiune „Finanțarea creșterii durabile” (4), care stabilește o strategie ambițioasă și cuprinzătoare privind finanțarea durabilă. Unul dintre obiectivele stabilite în acest plan de acțiune este reorientarea fluxurilor de capital către investiții durabile pentru a realiza o creștere durabilă și favorabilă incluziunii. Evaluarea impactului care stă la baza inițiativelor legislative ulterioare, publicate în mai 2018 (5), a demonstrat necesitatea de a clarifica faptul că factorii de durabilitate ar trebui să fie luați în considerare de către societățile de administrare ca făcând parte din obligațiile lor față de investitori. Prin urmare, societățile de administrare ar trebui să evalueze în mod continuu nu numai toate riscurile financiare relevante, ci și toate riscurile relevante legate de durabilitate menționate în Regulamentul (UE) 2019/2088 al Parlamentului European și al Consiliului (6), care, în cazul în care se produc, ar putea cauza un efect negativ semnificativ, efectiv sau potențial, asupra valorii investiției. Directiva 2010/43/UE a Comisiei (7) nu menționează în mod explicit riscurile legate de durabilitate. Din acest motiv și pentru a oferi asigurarea că procedurile interne și dispozițiile organizaționale sunt puse în aplicare și respectate în mod corespunzător, este necesar să se clarifice faptul că procesele, sistemele și controalele interne ale societăților de administrare reflectă riscurile legate de durabilitate, iar capacitățile și cunoștințele tehnice sunt necesare pentru analizarea acestor riscuri.

(4)

În scopul de a evita un mediu concurențial inechitabil pentru societățile de administrare și între societățile de investiții care nu au desemnat o societate de administrare și pentru a evita fragmentarea, incoerența și imprevizibilitatea pe care un astfel de mediu le-ar cauza pentru funcționarea pieței interne, normele privind integrarea riscurilor legate de durabilitate ar trebui să se aplice și societăților de investiții, ținând seama de principiul proporționalității.

(5)

Pentru a menține un standard ridicat de protecție a investitorilor, atunci când identifică tipurile de conflicte de interese a căror existență poate aduce atingere intereselor unui OPCVM, societățile de administrare ar trebui să includă conflictele de interese care pot apărea ca urmare a integrării riscurilor legate de durabilitate în procesele și sistemele lor, precum și în controalele lor interne. Printre aceste conflicte de interese se pot număra cele generate de remunerațiile sau tranzacțiile personale ale personalului relevant, cele care ar putea da naștere la dezinformare în privința aspectelor ecologice, la vânzare inadecvată sau la prezentarea de date eronate cu privire la strategiile de investiții, precum și conflictele de interese între diferitele OPCVM-uri administrate de aceeași societate de administrare.

(6)

În temeiul Regulamentului (UE) 2019/2088, societățile de administrare sau de investiții care au obligația de a lua în considerare principalele efecte negative ale deciziilor de investiții asupra factorilor de durabilitate sau de a lua în considerare în mod voluntar aceste principale efecte negative au obligația de a divulga modul în care politicile lor privind diligența necesară țin seama de principalele efecte negative. Pentru a asigura coerența între Regulamentul (UE) 2019/2088 și Directiva 2010/43/UE, această obligație ar trebui să se reflecte în Directiva 2010/43/UE.

(7)

Prin urmare, Directiva 2010/43/UE ar trebui modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Modificări aduse Directivei 2010/43/UE

Directiva 2010/43/UE se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 3, se adaugă următoarele puncte 11 și 12:

„11.

«risc legat de durabilitate» înseamnă un risc legat de durabilitate astfel cum este definit la articolul 2 punctul 22 din Regulamentul (UE) 2019/2088 al Parlamentului European și al Consiliului (*1);

12.

«factori de durabilitate» înseamnă factori de durabilitate astfel cum sunt definiți la articolul 2 punctul 24 din Regulamentul (UE) 2019/2088.

(*1)  Regulamentul (UE) 2019/2088 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind informațiile privind durabilitatea în sectorul serviciilor financiare (JO L 317, 9.12.2019, p. 1).”"

2.

La articolul 4 alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:

„Statele membre se asigură că societățile de administrare țin seama de riscurile legate de durabilitate atunci când se conformează cerințelor prevăzute la primul paragraf.”

3.

La articolul 5, se adaugă următorul alineat (5):

„(5)   Statele membre se asigură că, în scopurile prevăzute la alineatele (1), (2) și (3), societățile de administrare dețin resursele și expertiza necesare pentru integrarea efectivă a riscurilor legate de durabilitate.”

4.

Se introduce următorul articol 5a:

„Articolul 5a

Obligația societăților de investiții de a integra riscurile legate de durabilitate în administrarea OPCVM-urilor

Statele membre se asigură că societățile de investiții integrează riscurile legate de durabilitate în administrarea OPCVM-urilor, ținând seama de natura, amploarea și complexitatea activităților societăților de investiții.”

5.

La articolul 9 alineatul (2) se adaugă următoarea literă (g):

„(g)

este responsabil de integrarea riscurilor legate de durabilitate în activitățile menționate la literele (a)-(f).”

6.

La articolul 17, se adaugă următorul alineat (3):

„(3)   Statele membre se asigură că, atunci când societățile de administrare identifică tipurile de conflicte de interese a căror existență poate aduce atingere intereselor unui OPCVM, societățile de administrare respective includ aceste conflicte de interese care pot apărea ca urmare a integrării riscurilor legate de durabilitate în procesele și sistemele lor, precum și în controalele lor interne.”

7.

La articolul 23, se adaugă următoarele alineate (5) și (6):

„(5)   Statele membre impun societăților de administrare obligația de a ține seama de riscurile legate de durabilitate atunci când se conformează cerințelor prevăzute la alineatele (1)-(4).

(6)   Statele membre se asigură că, atunci când societățile de administrare sau, după caz, societățile de investiții iau în considerare principalele efecte negative ale deciziilor de investiții asupra factorilor de durabilitate, astfel cum se descrie la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2019/2088 sau astfel cum se cere la articolul 4 alineatul (3) sau alineatul (4) din regulamentul menționat, societățile de administrare sau societățile de investiții respective țin seama de aceste efecte negative principale atunci când se conformează cerințelor prevăzute la alineatele (1)-(4) de la prezentul articol.”

8.

La articolul 38 alineatul (1), paragraful al doilea se înlocuiește cu următorul text:

„Politica de administrare a riscului trebuie să cuprindă procedurile necesare pentru a permite societății de administrare să evalueze pentru fiecare OPCVM pe care îl administrează expunerea la riscul de piață, la riscul de lichiditate și la riscul de contraparte, precum și expunerea OPCVM-ului la toate celelalte riscuri, inclusiv la riscul operațional, care pot fi semnificative pentru fiecare OPCVM administrat.”

Articolul 2

Transpunere

(1)   Statele membre adoptă și publică, până la 31 iulie 2022, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.

Statele membre aplică măsurile respective de la 1 august 2022.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 21 aprilie 2021.

Pentru Comisie

Președintele

Ursula VON DER LEYEN


(1)  JO L 302, 17.11.2009, p. 32.

(2)  Decizia (UE) 2016/1841 a Consiliului din 5 octombrie 2016 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (JO L 282, 19.10.2016, p. 1).

(3)  COM(2019) 640 final.

(4)  COM(2018) 97 final.

(5)  Documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD(2018) 264 final.

(6)  Regulamentul (UE) 2019/2088 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind informațiile privind durabilitatea în sectorul serviciilor financiare (JO L 317, 9.12.2019, p. 1).

(7)  Directiva 2010/43/UE a Comisiei din 1 iulie 2010 de punere în aplicare a Directivei 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește cerințele organizatorice, conflictele de interese, regulile de conduită, administrarea riscului și conținutul acordului dintre depozitar și societatea de administrare (JO L 176, 10.7.2010, p. 42).


Top