(1)

Riscurile grave pentru sănătatea publică și alte obstacole cauzate de pandemia de COVID‐19, precum și măsurile de limitare a mișcării persoanelor impuse de statele membre pentru a stopa pandemia au avut un efect perturbator semnificativ asupra capacității întreprinderilor și asupra autorităților fiscale ale statelor membre de a-și îndeplini unele dintre obligațiile care le revin în temeiul Directivei 2011/16/UE a Consiliului (3).

(2)

O serie de state membre și de persoane responsabile cu raportarea de informații către autoritățile competente din statele membre în temeiul Directivei 2011/16/UE au solicitat amânarea anumitor termene stabilite în directiva respectivă. Termenele respective privesc schimburile automate de informații cu privire la conturile financiare ale căror beneficiari sunt rezidenți fiscali ai unui alt stat membru și cu privire la modalitățile transfrontaliere care fac obiectul raportării care conțin cel puțin unul dintre semnele distinctive prevăzute în anexa IV la Directiva 2011/16/UE („modalități transfrontaliere care fac obiectul raportării”).

(3)

Perturbările grave cauzate de pandemia de COVID-19 activităților multor instituții financiare și persoane responsabile cu raportarea modalităților transfrontaliere care fac obiectul raportării îngreunează îndeplinirea la timp a obligațiilor de raportare care le revin acestora în temeiul Directivei 2011/16/UE. În prezent, instituțiile financiare se confruntă cu sarcini urgente legate de pandemia de COVID-19.

(4)

În plus, instituțiile financiare și persoanele responsabile cu raportarea se confruntă cu perturbări grave legate de muncă, cauzate în principal de condițiile de muncă la distanță, ca urmare a măsurilor de limitare a mișcării persoanelor din majoritatea statelor membre. În mod similar a fost afectată capacitatea autorităților fiscale ale statelor membre de a colecta și de a prelucra date.

(5)

Această situație necesită un răspuns urgent și, în măsura posibilului, coordonat la nivelul Uniunii. În acest scop, este necesar să li se ofere statelor membre opțiunea de a amâna termenul pentru schimbul de informații privind conturile financiare deținute de beneficiari care sunt rezidenți fiscali într-un alt stat membru, pentru a permite statelor membre să își adapteze termenele naționale stabilite pentru depunerea acestor informații de către instituțiile financiare raportoare. Mai mult decât atât, statelor membre ar trebui să li se ofere și opțiunea de a amâna termenele de depunere și de schimb de informații cu privire la modalitățile transfrontaliere care fac obiectul raportării.

(6)

Amânarea termenelor („amânarea”) urmărește să abordeze o situație excepțională și nu ar trebui să perturbe structura instituită prin Directiva 2011/16/UE sau funcționarea directivei respective. În consecință, este necesar ca amânarea să fie limitată și să rămână proporțională cu dificultățile practice cauzate de pandemia de COVID‐19 legate de depunerea și schimbul de informații.

(7)

Având în vedere incertitudinea actuală cu privire la evoluția pandemiei de COVID‐19 și faptul că circumstanțele care justifică adoptarea prezentei directive ar putea persista o perioadă de timp, este oportun să se prevadă posibilitatea unei prelungiri opționale a perioadei de amânare. O astfel de prelungire ar trebui să aibă loc numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta directivă.

(8)

Având în vedere impactul semnificativ al perturbării economice cauzate de pandemia de COVID-19 asupra bugetelor, resurselor umane și funcționării autorităților fiscale ale statelor membre, Consiliul ar trebui să fie împuternicit să hotărască în unanimitate, la propunerea Comisiei, cu privire la prelungirea perioadei de amânare.

(9)

Orice amânare ar trebui să nu afecteze elementele esențiale ale obligației de raportare și schimb de informații prevăzute în Directiva 2011/16/UE și ar trebui să garanteze faptul că nicio informație care devine raportabilă în perioada de amânare nu rămâne neraportată sau netransmisă.

(10)

Având în vedere urgența impusă de circumstanțele excepționale cauzate de pandemia de COVID-19, de criza de sănătate publică aferentă și de consecințele sociale și economice ale acesteia, s-a considerat oportun să se acorde o excepție de la perioada de opt săptămâni menționată la articolul 4 din Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice.

(11)

Prin urmare, Directiva 2011/16/UE ar trebui modificată în consecință.

(12)

Având în vedere că statele membre trebuie să acționeze într-o perioadă foarte scurtă de timp pentru a amâna termene care, în caz contrar, ar deveni aplicabile în temeiul Directivei 2011/16/UE, prezenta directivă ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență,