(1)

Anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012 conține substanțe active care au un profil mai favorabil din punctul de vedere al mediului sau al sănătății umane sau animale. Prin urmare, produsele care conțin aceste substanțe active pot fi autorizate printr-o procedură simplificată. Azotul este inclus în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012, fiind supus restricției de a fi utilizat în cantități limitate în recipiente gata de utilizare.

(2)

În temeiul articolului 86 din Regulamentul (UE) nr. 528/2012, azotul este aprobat ca substanță activă utilizabilă în produse biocide care fac parte din tipul de produs 18, și anume insecticidele (2). Produsele biocide care constau în azot, astfel cum au fost aprobate, sunt autorizate în mai multe state membre, inclusiv în Danemarca, și sunt furnizate în butelii de gaz (3).

(3)

Azotul poate fi, de asemenea, generat in situ din aerul înconjurător. În prezent, azotul generat in situ nu este aprobat pentru utilizarea în Uniune și nu este nici cuprins în lista din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012, nici introdus pe lista substanțelor active inclusă în programul de reexaminare a substanțelor active existente în produsele biocide din anexa II la Regulamentul delegat (UE) nr. 1062/2014 al Comisiei (4).

(4)

În temeiul articolului 55 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012, la 29 aprilie 2020, Danemarca a transmis Comisiei o cerere de derogare de la articolul 19 alineatul (1) litera (a) din regulamentul respectiv, solicitând să i se acorde permisiunea să autorizeze produsele biocide care constau în azot generat in situ din aerul înconjurător, pentru protejarea patrimoniului cultural („cererea”).

(5)

Patrimoniul cultural poate fi afectat de o gamă largă de organisme dăunătoare, de la insecte la microorganisme. Prezența respectivelor organisme poate duce nu numai la pierderea bunului cultural în sine, ci prezintă și riscul ca organismele dăunătoare respective să se răspândească la alte obiecte aflate în apropiere. În absența unui tratament adecvat, obiectele ar putea fi iremediabil deteriorate, determinând un risc grav pentru patrimoniul cultural.

(6)

Azotul generat in situ este utilizat pentru a crea o atmosferă controlată cu o concentrație foarte scăzută de oxigen (anoxie) în corturi sau camere de tratament închise temporar sau în permanență pentru combaterea organismelor dăunătoare de pe suprafața obiectelor de patrimoniu cultural. Azotul este separat din aerul înconjurător și este pompat în cortul sau camera de tratament, în care conținutul de azot din atmosferă este sporit până la aproximativ 99 % și în consecință, oxigenul este aproape complet epuizat. Umiditatea azotului pompat în zona de tratament este stabilită în funcție de necesitățile obiectului care urmează să fie tratat. Organismele dăunătoare nu pot supraviețui în condițiile create în cortul sau camera de tratament.

(7)

În conformitate cu informațiile transmise în cerere, utilizarea azotului generat in situ pare a fi unica tehnică eficace de control al organismelor dăunătoare care poate fi utilizată pentru toate tipurile de materiale și combinații de materiale prezente în instituțiile culturale. Danemarca susține că aceasta este metoda cu cele mai puține efecte negative și potențial dăunătoare cunoscute asupra materialelor și combinațiilor de materiale din care sunt fabricate obiectele de patrimoniu cultural.

(8)

Metoda anoxiei sau a atmosferei modificate sau controlate este inclusă în standardul EN 16790:2016 „Conservarea patrimoniului cultural – Gestionarea integrată a dăunătorilor (IPM – integrated pest management) pentru protejarea patrimoniului cultural”, iar azotul este descris în acest standard ca fiind „cel mai utilizat” pentru crearea anoxiei.

(9)

Sunt disponibile alte tehnici de combatere a organismelor dăunătoare, cum ar fi tehnicile de aplicare a unor șocuri termice (cu temperaturi joase sau ridicate) și utilizarea produselor biocide care conțin alte substanțe active. Cu toate acestea, potrivit Danemarcei, fiecare dintre aceste tehnici are limitări în ceea ce privește materialele pe care se poate aplica.

(10)

Astfel cum se menționează în cerere, în instituțiile culturale, foarte rar se utilizează alte substanțe active din cauza periculozității lor. După tratamentul cu aceste substanțe, reziduurile de pe obiectele tratate pot fi eliberate progresiv în mediul înconjurător, ceea ce determină un risc pentru sănătatea umană și pentru mediu. Acest lucru este deosebit de relevant în cazul instituțiilor culturale care sunt deschise vizitatorilor și, de asemenea, în cazul persoanelor care lucrează cu obiecte de patrimoniu cultural și le manipulează. În plus, utilizarea anumitor substanțe active poate cauza modificări ale culorii și aspectului obiectelor de patrimoniu cultural.

(11)

În conformitate cu informațiile din cerere, procesele de aplicare a șocurilor termice (tratamente de congelare sau de încălzire) au efecte nedorite asupra mai multor materiale. După tratamentele de încălzire, uleiurile care provin din tratamentele de impregnare ale obiectelor din lemn pot ieși la suprafață, pătând obiectele și, prin urmare, schimbând aspectul acestora. Ceara și rășinile se pot topi în timpul tratamentelor termice. În mod similar, tratamentele cu temperatură scăzută ar putea afecta suprafețele pictate și materialele care conțin șelac, rășini alchidice și acrilice. Metoda tratamentului la temperaturi joase este considerată incomodă și mai puțin sustenabilă, deoarece toate obiectele trebuie să fie ambalate în mod compact în folie de plastic pentru a se evita condensarea după tratament.

(12)

Potrivit informațiilor din cerere, utilizarea azotului conținut în butelii nu este o alternativă adecvată pentru instituțiile culturale, întrucât prezintă dezavantaje practice. Cantitățile limitate din butelii necesită transport frecvent și o instalație de depozitare separată. În plus, depozitarea buteliilor reprezintă o provocare în materie de securitate. Tratamentul cu azot din butelii ar genera, de asemenea, costuri mari pentru instituțiile culturale.

(13)

Obligarea instituțiilor culturale de a utiliza mai multe tehnici de combatere a organismelor dăunătoare – fiecare dintre ele fiind adecvată unor materiale și obiecte specifice – în locul utilizării unei singure tehnici deja utilizate și adecvate pentru toate materialele, ar implica costuri suplimentare pentru instituțiile culturale și le-ar complica calea către atingerea obiectivului de a nu mai utiliza substanțe active mai periculoase în cadrul IPM pe care o aplică. În plus, întreruperea utilizării instalațiilor și a echipamentelor achiziționate pentru anoxia cu azot generat in situ ar duce la o pierdere a investițiilor anterioare.

(14)

În 2019 au avut loc discuții în cadrul mai multor reuniuni (5) ale grupului de experți al Comisiei format din reprezentanți ai autorităților competente în domeniul produselor biocide despre o posibilă derogare în temeiul articolului 55 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 vizând azotul generat in situ.

(15)

În plus, la cererea Comisiei, în urma primei cereri similare de derogare pentru produsele care constau în azot generat in situ provenite din Austria, Agenția Europeană pentru Produse Chimice a efectuat o consultare publică cu privire la respectiva cerere, permițând tuturor părților interesate să își prezinte punctul de vedere. Marea majoritate a celor 1 487 de observații primite au fost în favoarea derogării. Mulți participanți la consultare au subliniat dezavantajele tehnicilor alternative disponibile: tratamentele termice pot deteriora anumite materiale; utilizarea altor substanțe active lasă reziduuri toxice pe obiectele de artă, care sunt eliberate progresiv în mediul înconjurător; utilizarea azotului în butelii nu permite controlul umidității relative în zona de tratament, acesta fiind necesar pentru tratarea anumitor materiale.

(16)

Două organizații internaționale care reprezintă muzeele și siturile de patrimoniu cultural – Consiliul Internațional al Muzeelor și Consiliul Internațional al Monumentelor și Siturilor – și-au exprimat intenția de a depune o cerere de includere a azotului generat in situ în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012, ceea ce ar permite statelor membre să autorizeze produsele care constau în azot generat in situ fără a fi necesară o derogare în conformitate cu articolul 55 alineatul (3) din regulamentul respectiv. Cu toate acestea, realizarea evaluării unei astfel de cereri, includerea substanței în anexa I a Regulamentului (UE) nr. 528/2012 și obținerea autorizațiilor pentru produse necesită timp.

(17)

Cererea arată că în Danemarca nu există alternative adecvate, întrucât toate tehnicile alternative disponibile în prezent prezintă dezavantaje, fie din cauza neadecvării pentru tratarea tuturor materialelor, fie de natură practică.

(18)

Pe baza tuturor acestor argumente, este adecvat să se concluzioneze că azotul generat in situ este esențial pentru protejarea patrimoniului cultural din Danemarca și că nu sunt disponibile alternative adecvate. Prin urmare, este necesar ca Danemarcei să i se permită să autorizeze punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide care constau în azot generat in situ pentru protejarea patrimoniului cultural.

(19)

Posibila includere a azotului generat in situ în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012 și autorizarea consecutivă de către statele membre a produselor care constau în azot generat in situ necesită timp. Prin urmare, este adecvat să se permită o derogare pentru o perioadă de timp care să permită finalizarea procedurilor de bază,