Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32019R1020

Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011 (Text cu relevanță pentru SEE.)

PE/45/2019/REV/1

JO L 169, 25.6.2019, p. 1–44 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, GA, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

Legal status of the document In force: This act has been changed. Current consolidated version: 23/05/2024

ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2019/1020/oj

25.6.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 169/1


REGULAMENTUL (UE) 2019/1020 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 20 iunie 2019

privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 33 și 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),

întrucât:

(1)

În scopul de a garanta libera circulație a produselor în Uniune, este necesar să se asigure că acestea respectă legislația de armonizare a Uniunii și, prin urmare, îndeplinesc cerințe care garantează un nivel ridicat de protecție a intereselor publice, precum sănătatea și siguranța în general, sănătatea și siguranța la locul de muncă, protecția consumatorilor, protecția mediului, a siguranței publice și a oricăror alte interese publice protejate de legislația respectivă. Asigurarea aplicării cu strictețe a unor astfel de cerințe este esențială pentru protecția adecvată a acestor interese și pentru a crea condiții în care să fie stimulată concurența loială pe piața mărfurilor din Uniune. Prin urmare, sunt necesare norme pentru această asigurare a aplicării a legislației, indiferent dacă produsele sunt introduse pe piață prin mijloace offline sau online și indiferent dacă ele sunt fabricate în Uniune sau nu.

(2)

Legislația de armonizare a Uniunii acoperă o mare parte din produsele fabricate. Produsele neconforme și nesigure pun în pericol cetățenii și ar putea denatura concurența cu operatorii economici care vând produse conforme pe teritoriul Uniunii.

(3)

Consolidarea pieței unice a mărfurilor prin îmbunătățirea continuă a eforturilor de a elimina produsele neconforme de pe piața Uniunii a fost identificată ca prioritate în comunicarea Comisiei din 28 octombrie 2015 intitulată „Ameliorarea pieței unice: mai multe oportunități pentru cetățeni și pentru întreprinderi”. Acest lucru va fi realizat prin consolidarea supravegherii pieței, prin furnizarea de norme clare, transparente și cuprinzătoare operatorilor economici, prin intensificarea controalelor de conformitate și prin promovarea unei cooperări transfrontaliere mai strânse între autoritățile de asigurare a aplicării legislației, inclusiv prin cooperarea cu autoritățile vamale.

(4)

Cadrul pentru supravegherea pieței stabilit prin prezentul regulament ar trebui să completeze și să consolideze dispozițiile existente în legislația de armonizare a Uniunii referitoare la asigurarea conformității produselor și la cadrul de cooperare cu organizațiile care reprezintă operatorii economici sau utilizatorii finali, supravegherea pieței în ceea ce privește produsele și controlul produselor care intră pe piața Uniunii. Cu toate acestea, în conformitate cu principiul lex specialis, prezentul regulament ar trebui să se aplice numai în măsura în care nu există dispoziții specifice cu același obiectiv, de aceeași natură sau cu aceleași efecte în legislația de armonizare a Uniunii. Dispozițiile corespunzătoare din prezentul regulament nu ar trebui, prin urmare, să se aplice în domeniile reglementate de astfel de dispoziții specifice, de exemplu cele stabilite în Regulamentele (CE) nr. 1223/2009 (3), (UE) 2017/745 (4) și (UE) 2017/746 (5), inclusiv utilizarea Bazei europene de date referitoare la dispozitivele medicale (Eudamed), precum și (UE) 2018/858 (6) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

(5)

Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7) stabilește cerințele generale de siguranță pentru toate produsele de consum și prevede obligațiile și prerogativele specifice ale statelor membre în ceea ce privește produsele periculoase, precum și schimbul de informații în acest sens prin intermediul sistemului de schimb rapid de informații (RAPEX). Autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să aibă posibilitatea de a lua acele măsuri mai specifice disponibile în conformitate cu directiva respectivă. Pentru a atinge un nivel de siguranță mai ridicat în cazul produselor de consum, ar trebui crescută eficiența mecanismelor pentru schimburi de informații și situații de intervenție rapidă prevăzute în Directiva 2001/95/CE.

(6)

Dispozițiile privind supravegherea pieței prevăzute în prezentul regulament ar trebui să se aplice produselor care fac obiectul legislației de armonizare a Uniunii, enumerate în anexa I referitoare la produsele fabricate, altele decât produsele alimentare, hrana pentru animale, produsele medicamentoase de uz uman și veterinar, plantele și animalele vii, produsele de origine umană și produsele de origine vegetală și animală care sunt direct legate de reproducerea lor viitoare. Acest lucru va asigura un cadru uniform pentru supravegherea pieței produselor respective la nivelul Uniunii și va contribui la creșterea încrederii consumatorilor și a altor utilizatori finali în produsele introduse pe piața Uniunii. În cazul în care, în viitor, se adoptă noi acte legislative de armonizare ale Uniunii, va fi necesar ca această legislație să stipuleze dacă prezentul regulament se aplică, de asemenea, legislației respective.

(7)

Articolele 15-29 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (8) de stabilire a cadrului de supraveghere a pieței comunitare și a controalelor privind produsele care intră pe piața comunitară ar trebui eliminate, iar dispozițiile respective ar trebui înlocuite de prezentul regulament. Cadrul respectiv include la articolele 27, 28 și 29 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008, dispozițiile privind controalele produselor care intră pe piața comunitară, care se aplică nu numai produselor ce fac obiectul cadrului de supraveghere a pieței, ci tuturor produselor în măsura în care alte dispoziții din dreptul Uniunii nu conțin dispoziții specifice referitoare la organizarea controalelor privind produsele care intră pe piața Uniunii. Prin urmare, este necesar ca domeniul de aplicare al dispozițiilor prezentului regulament referitoare la produsele care intră pe piața Uniunii să fie extins la toate produsele.

(8)

Pentru a raționaliza și a simplifica cadrul legislativ general, urmărind în același timp obiectivele unei mai bune legiferări, normele aplicabile controalelor privind produsele care intră pe piața Uniunii ar trebui să fie revizuite și integrate într-un singur cadru legislativ pentru controalele produselor la frontierele externe ale Uniunii.

(9)

Responsabilitatea pentru asigurarea aplicării legislației de armonizare a Uniunii ar trebui să revină statelor membre, iar autoritățile lor de supraveghere a pieței ar trebui să se asigure că legislația este respectată pe deplin. De aceea, statele membre ar trebui să stabilească abordări sistematice pentru a asigura eficiența supravegherii pieței și a altor activități de asigurare a aplicării legislației. În acest sens, metodologia și criteriile de evaluare a riscurilor ar trebui armonizate într-o mai mare măsură în toate statele membre în vederea asigurării unor condiții de concurență echitabile pentru toți operatorii economici.

(10)

Pentru a asista autoritățile de supraveghere a pieței să îmbunătățească coerența activităților lor în ceea ce privește aplicarea prezentului regulament, ar trebui instituit un sistem eficient de evaluare la nivel de omologi pentru autoritățile de supraveghere a pieței care doresc să participe.

(11)

Anumite definiții prevăzute în prezent în Regulamentul (CE) nr. 765/2008 ar trebui să fie aliniate cu definițiile prevăzute în alte acte juridice ale Uniunii și, după caz, să reflecte arhitectura lanțurilor de aprovizionare moderne. Definiția „producătorului” din prezentul regulament nu ar trebui să scutească producătorii de niciuna dintre obligațiile pe care le-ar putea avea în temeiul legislației de armonizare a Uniunii unde se aplică definiții specifice ale producătorului, care ar putea include orice persoană fizică sau juridică care modifică un produs deja introdus pe piață într-o manieră care ar putea afecta conformitatea cu legislația de armonizare a Uniunii aplicabilă și care îl introduce pe piață sau orice altă persoană fizică sau juridică care introduce un produs pe piață sub numele sau marca sa.

(12)

Operatorii economici de-a lungul întregului lanț de aprovizionare ar trebui să acționeze în mod responsabil și în deplină conformitate cu cerințele legale aplicabile atunci când introduc sau pun la dispoziție produse pe piață, astfel încât să asigure respectarea legislației de armonizare a Uniunii privind produsele. Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor care corespund rolurilor deținute de fiecare dintre operatorii economici în procesul de aprovizionare și de distribuție în temeiul unor dispoziții specifice din legislația de armonizare a Uniunii, iar producătorului ar trebui să îi revină responsabilitatea finală pentru conformitatea produsului cu cerințele legislației de armonizare a Uniunii.

(13)

Provocările pieței mondiale și complexitatea din ce în ce mai mare a lanțurilor de aprovizionare, precum și creșterea numărului de produse oferite spre vânzare online utilizatorilor finali în cadrul Uniunii fac necesară consolidarea măsurilor de asigurare a aplicării legislației, pentru a asigura siguranța consumatorilor. În plus, experiența practică în materie de supraveghere a pieței a arătat că astfel de lanțuri de aprovizionare implică uneori operatori economici cu o formă nouă care nu se încadrează adecvat în lanțurile de aprovizionare tradiționale, în conformitate cu cadrul juridic existent. Acesta este în special cazul furnizorilor de servicii de logistică, care îndeplinesc multe dintre aceleași funcții ca și importatorii, dar care ar putea să nu corespundă întotdeauna definiției tradiționale a importatorului din dreptul Uniunii. Pentru a asigura că autoritățile de supraveghere a pieței își pot îndeplini în mod eficace responsabilitățile și pentru a evita o lacună în sistemul de asigurare a aplicării legislației, este oportun ca furnizorii de servicii de logistică să fie incluși pe lista operatorilor economici împotriva cărora autoritățile de supraveghere a pieței pot lua măsuri de asigurare a aplicării legislației. Prin includerea furnizorilor de servicii de logistică în domeniul de aplicare al prezentului regulament, autoritățile de supraveghere a pieței vor fi în măsură să gestioneze mai bine noi forme de activitate economică pentru a garanta siguranța consumatorilor și buna funcționare a pieței interne, inclusiv în cazul în care operatorul economic acționează atât ca importator în ceea ce privește anumite produse, cât și ca furnizor de servicii de logistică în ceea ce privește alte produse.

(14)

Lanțurile de aprovizionare moderne cuprind o gamă largă de operatori economici, care ar trebui să fie toți obligați să asigure aplicarea legislației de armonizare a Uniunii, ținând seama în mod corespunzător de rolurile lor respective în cadrul lanțului de aprovizionare, precum și de măsura în care contribuie la punerea la dispoziție a produselor pe piața Uniunii. Prin urmare, este necesar ca prezentul regulament să se aplice operatorilor economici care sunt direct vizați de legislația de armonizare a Uniunii menționată în anexa I la prezentul regulament, cum ar fi fabricantul unui articol și utilizatorul din aval, astfel cum sunt definiți în Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (9) și în Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (10), instalatorul, astfel cum este definit în Directiva 2014/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului (11), furnizorul, astfel cum este definit în Regulamentul (CE) nr. 1222/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (12) sau comerciantul, astfel cum este definit în Regulamentul (UE) nr. 2017/1369 al Parlamentului European și al Consiliului (13).

(15)

Un produs oferit spre vânzare online sau prin alte mijloace de vânzare la distanță ar trebui considerat ca fiind pus la dispoziție pe piață în cazul în care oferta de vânzare este destinată utilizatorilor finali din Uniune. În conformitate cu normele aplicabile ale Uniunii privind dreptul internațional privat, ar trebui să se efectueze o analiză de la caz la caz pentru a se stabili dacă o ofertă se adresează utilizatorilor finali din Uniune. O ofertă de vânzare ar trebui considerată destinată utilizatorilor finali din Uniune dacă operatorul economic relevant își direcționează activitățile, prin orice mijloace, către un stat membru. Pentru analizele de la caz la caz, trebuie luați în considerare factorii relevanți, cum ar fi zonele geografice către care este posibilă expedierea, limbile disponibile utilizate pentru ofertă sau pentru comenzi sau mijloacele de plată. În cazul vânzărilor online, simplul fapt că site-ul de internet al operatorilor economici sau al intermediarilor este accesibil în statul membru în care utilizatorul final își are sediul sau domiciliul este insuficient.

(16)

Dezvoltarea comerțului electronic se datorează, de asemenea, în mare măsură proliferării furnizorilor de servicii ale societății informaționale, de obicei prin intermediul unor platforme și în schimbul unei remunerații, care propun servicii intermediare prin stocarea de conținut provenit de la terți, însă fără a exercita control asupra acestor conținuturi și, prin urmare, fără să acționeze în numele unui operator economic. Eliminarea conținutului în ceea ce privește produsele neconforme sau, atunci când acest lucru nu este fezabil, restricționarea accesului la produsele neconforme oferite prin serviciile lor nu ar trebui să aducă atingere normelor prevăzute de Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului (14). În special, nicio obligație generală nu ar trebui impusă furnizorilor de servicii ale societății informaționale pentru monitorizarea informațiilor pe care le transmit sau le stochează și nu ar trebui să li se impună o obligație generală de a căuta în mod activ fapte sau circumstanțe care să indice o activitate ilegală. În plus, furnizorii de servicii de găzduire nu ar trebui să fie răspunzători atât timp cât nu au efectiv cunoștință de activități sau informații ilegale și nu cunosc faptele sau circumstanțele din care să rezulte că activitățile sau informațiile sunt vădit ilegale.

(17)

Deși prezentul regulament nu se referă la protejarea drepturilor de proprietate intelectuală, ar trebui totuși avut în vedere faptul că, adesea, produsele contrafăcute nu îndeplinesc cerințele stabilite în legislația de armonizare a Uniunii, prezintă riscuri pentru sănătatea și siguranța utilizatorilor finali, denaturează concurența, pun în pericol interesele publice și sprijină alte activități ilegale. Statele membre ar trebui, prin urmare, să adopte în continuare măsuri eficace pentru a preveni intrarea pe piața Uniunii a produselor contrafăcute, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 608/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (15).

(18)

O piață unică mai echitabilă ar trebui să asigure condiții egale de concurență pentru toți operatorii economici și protecție împotriva concurenței neloiale. În acest scop, este necesară consolidarea asigurării aplicării legislației de armonizare a Uniunii privind produsele. O bună cooperare între producători și autoritățile de supraveghere a pieței este un element esențial care permite intervenția imediată și luarea de măsuri corective legate de produs. Este important ca, pentru anumite produse, să existe un operator economic stabilit în Uniune, astfel încât autoritățile de supraveghere a pieței să aibă o persoană căreia să îi poată adresa cereri, inclusiv cereri pentru furnizarea de informații privind conformitatea produsului cu legislația de armonizare a Uniunii și care să poată coopera cu autoritățile de supraveghere a pieței pentru a se asigura că se iau imediat măsuri corective pentru a remedia cazurile de neconformitate. Operatorii economici care ar trebui să îndeplinească sarcinile respective sunt producătorul, sau importatorul atunci când producătorul nu este stabilit în Uniune sau un reprezentant autorizat mandatat de producător în acest scop sau un furnizor de servicii de logistică stabilit în Uniune pentru produsele gestionate de el în cazul în care niciun alt operator economic nu este stabilit în Uniune.

(19)

Dezvoltarea comerțului electronic creează anumite probleme pentru autoritățile de supraveghere a pieței în ceea ce privește asigurarea conformității produselor oferite spre vânzare online și asigurarea efectivă a aplicării legislației de armonizare a Uniunii. Numărul operatorilor economici care oferă produse direct consumatorilor, prin mijloace electronice, este în creștere. Prin urmare, operatorii economici cu sarcini privind produsele care fac obiectul anumitor acte din legislația de armonizare a Uniunii joacă un rol esențial pentru a le permite autorităților de supraveghere a pieței să dispună de un interlocutor stabilit în Uniune, precum și pentru a îndeplini sarcini specifice în timp util pentru a se asigura că produsele sunt conforme cu cerințele prevăzute în legislația de armonizare a Uniunii, în beneficiul consumatorilor, al altor utilizatori finali și al întreprinderilor de pe teritoriul Uniunii.

(20)

Obligațiile operatorului economic cu sarcini privind produsele care fac obiectul anumitor acte din legislația de armonizare a Uniunii nu ar trebui să aducă atingere actualelor obligații și responsabilități ale producătorului, importatorului și reprezentantului autorizat, prevăzute de legislația de armonizare a Uniunii relevante.

(21)

Obligațiile prevăzute de prezentul regulament potrivit cărora un operator economic trebuie să fie stabilit în Uniune pentru a introduce produse pe piața Uniunii ar trebui să se aplice numai zonelor în care s-a identificat nevoia ca un operator economic să acționeze drept punct de legătură cu autoritățile de supraveghere a pieței, luând în considerare o abordare bazată pe riscuri, având în vedere principiul proporționalității și ținând seama de nivelul ridicat de protecție a utilizatorilor finali din Uniune.

(22)

În plus, obligațiile respective nu ar trebui să se aplice în cazul în care cerințele specifice prevăzute de anumite acte juridice privind produsele produc același rezultat în practică, și anume Regulamentul (CE) nr. 648/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (16), Regulamentul (CE) nr. 1223/2009, Regulamentul (UE) nr. 167/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (17), Regulamentul (UE) nr. 168/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (18), Directiva 2014/28/UE a Parlamentului European și a Consiliului (19), Directiva 2014/90/UE a Parlamentului European și a Consiliului (20), Regulamentul (UE) 2016/1628 al Parlamentului European și al Consiliului (21), Regulamentul (UE) 2017/745, Regulamentul (UE) 2017/746, Regulamentul (UE) 2017/1369 și Regulamentul (UE) 2018/858.

De asemenea, ar trebui să se acorde atenție situațiilor în care potențiale riscuri sau cazuri de neconformitate sunt reduse sau în care produsele sunt comercializate în principal prin intermediul lanțurilor de aprovizionare tradiționale, lucru valabil, de exemplu, în cazul Directivei 2014/33/UE, al Regulamentului (UE) 2016/424 al Parlamentului European și al Consiliului (22) și al Directivei 2010/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului (23).

(23)

Datele de contact ale operatorilor economici cu sarcini în ceea ce privește produsele care fac obiectul anumitor acte din legislația de armonizare a Uniunii ar trebui să fie indicate împreună cu produsul, pentru a facilita controalele de-a lungul lanțului de aprovizionare.

(24)

Operatorii economici ar trebui să coopereze pe deplin cu autoritățile de supraveghere a pieței și alte autorități competente pentru a asigura buna desfășurare a supravegherii pieței și pentru a permite autorităților să își îndeplinească sarcinile. Cooperarea include, la cererea autorităților, furnizarea datelor de contact ale operatorilor economici cu sarcini în ceea ce privește produsele care fac obiectul unei anumite legislații de armonizare a Uniunii, în cazul în care aceste informații se află la dispoziția lor.

(25)

Operatorii economici ar trebui să aibă acces cu ușurință la informații complete și de înaltă calitate. Întrucât portalul digital unic înființat în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului (24) oferă un punct unic de acces online la informații, acesta poate fi utilizat pentru a le furniza operatorilor economici informații relevante privind legislația de armonizare a Uniunii. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să pună în aplicare proceduri pentru asigurarea accesului la punctele de informare despre produs înființate în temeiul Regulamentului (UE) 2019/515 al Parlamentului European și al Consiliului (25) pentru a asista operatorii economici să dea curs în mod corespunzător solicitărilor de informații. Obligațiile statelor membre atunci când furnizează astfel de informații nu includ consiliere privind specificațiile tehnice ori standardele armonizate sau proiectarea unui anumit produs.

(26)

Autoritățile de supraveghere a pieței ar putea desfășura activități comune cu alte autorități sau organizații care reprezintă operatori economici sau utilizatori finali, în vederea promovării conformității, a identificării neconformității, a sensibilizării și a furnizării de orientări privind legislația de armonizare a Uniunii și privind anumite categorii de produse, inclusiv cele care sunt oferite spre vânzare online.

(27)

Statele membre ar trebui să își desemneze propriile autorități de supraveghere a pieței. Prezentul regulament nu ar trebui să le interzică statelor membre să aleagă autoritățile competente pentru îndeplinirea sarcinilor de supraveghere a pieței. Pentru a facilita asistența și cooperarea administrativă, statele membre ar trebui, de asemenea, să desemneze un birou unic de legătură. Birourile unice de legătură ar trebui cel puțin să reprezinte poziția coordonată a autorităților de supraveghere a pieței și a autorităților responsabile de controlul produselor care intră pe piața Uniunii.

(28)

Comerțul electronic prezintă anumite provocări pentru autoritățile de supraveghere a pieței în ceea ce privește protecția sănătății și siguranței utilizatorilor finali împotriva produselor neconforme. Statele membre ar trebui să se asigure, prin urmare, că activităților lor de supraveghere a pieței sunt organizate la fel de eficient pentru produsele puse la dispoziție online ca și pentru produsele puse la dispoziție offline.

(29)

Atunci când efectuează activități de supraveghere a pieței în ceea ce privește produsele oferite spre vânzare online, autoritățile de supraveghere a pieței se confruntă cu numeroase dificultăți, cum ar fi localizarea produselor vândute online, identificarea operatorilor economici responsabili sau realizarea de evaluări ale riscurilor sau de teste din cauza imposibilității de a accede fizic la produse. În plus față de cerințele introduse prin prezentul regulament, statele membre sunt încurajate să utilizeze suplimentar orientări și cele mai bune practici pentru supravegherea pieței și pentru comunicarea cu întreprinderile și consumatorii.

(30)

Ar trebui acordată o atenție deosebită tehnologiilor emergente, ținând seama de faptul că consumatorii folosesc din ce în ce mai mult în viața de zi cu zi dispozitive conectate la internet. Cadrul de reglementare al Uniunii ar trebui, prin urmare, să abordeze problema noilor riscuri pentru a se garanta siguranța utilizatorilor finali.

(31)

Într-o epocă în care tehnologiile digitale sunt în continuă dezvoltare, ar trebui analizate noi soluții care să poată contribui la o supraveghere eficientă a pieței în cadrul Uniunii.

(32)

Supravegherea pieței ar trebui să fie minuțioasă și eficientă, pentru a se asigura că legislația de armonizare a Uniunii privind produsele este aplicată în mod corect. Întrucât controalele oficiale pot reprezenta o povară pentru operatorii economici, autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să organizeze și să efectueze activitățile de control printr-o abordare bazată pe factorii de risc, luând în considerare interesele operatorilor economici respectivi și limitând această povară la ceea ce este necesar pentru efectuarea unor controale eficiente și eficace. În plus, supravegherea pieței ar trebui să fie efectuată cu același nivel de diligență de către autoritățile competente ale statului membru, indiferent dacă neconformitatea produsului în cauză este relevantă pe teritoriul acelui stat membru sau dacă este susceptibilă să aibă un impact pe piața unui alt stat membru. În cazul în care produsele sau categoriile de produse prezintă riscuri specifice sau încalcă grav legislația de armonizare a Uniunii aplicabilă, ar putea fi stabilite de către Comisie condiții uniforme pentru anumite activități de inspecție desfășurate de autoritățile de supraveghere a pieței.

(33)

Atunci când își îndeplinesc sarcinile, autoritățile de supraveghere a pieței se confruntă cu diferite deficiențe în ceea ce privește resursele, mecanismele de coordonare, precum și competențele legate de produsele neconforme. Aceste diferențe duc la o asigurare fragmentată a aplicării legislației de armonizare a Uniunii și la o supraveghere a pieței mai riguroasă în unele state membre decât în altele, ceea ce ar putea compromite condițiile de concurență echitabile dintre întreprinderi și ar putea crea, de asemenea, dezechilibre în ceea ce privește nivelul de siguranță a produselor în întreaga Uniune.

(34)

Pentru a asigura faptul că legislația de armonizare a Uniunii privind produsele este aplicată în mod corect, autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să dispună de un set comun de competențe investigative și de asigurare a aplicării, permițând consolidarea cooperării între autoritățile de supraveghere a pieței și având un efect mai puternic de descurajare pentru operatorii economici care încalcă cu bună știință legislația de armonizare a Uniunii. Aceste competențe ar trebui să fie suficient de solide pentru a face față problemelor de asigurare a aplicării legislației de armonizare a Uniunii, împreună cu provocările legate de comerțul electronic și de mediul digital, și pentru a împiedica operatorii economici să exploateze lacunele din sistemul de asigurare a aplicării prin relocarea în state membre ale căror autorități de supraveghere a pieței nu sunt echipate pentru a combate practicile ilegale. În special, competențele ar trebui să asigure faptul că informațiile și elementele de probă pot fi partajate între autoritățile competente, astfel încât asigurarea aplicării legislației să poată fi efectuată în același mod în toate statele membre.

(35)

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere libertății statelor membre de a alege sistemul de asigurare a aplicării legislației pe care îl consideră adecvat. Statele membre ar trebui să fie libere să aleagă dacă autoritățile lor de supraveghere a pieței își pot exercita competențele de investigare și de asigurare a aplicării legislației în mod direct, sub propria lor autoritate, recurgând la alte autorități publice sau făcând apel la instanțele judecătorești competente.

(36)

Autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să fie în măsură să inițieze investigații din proprie inițiativă dacă iau cunoștință de existența unor produse neconforme introduse pe piață.

(37)

Autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să aibă acces la toate elementele de probă, datele și informațiile necesare referitoare la obiectul unei investigații, pentru a determina dacă legislația de armonizare a Uniunii aplicabilă a fost încălcată și, în special, pentru a identifica operatorul economic responsabil, indiferent de cine deține elementele de probă, datele sau informațiile respective și indiferent de locul în care se află acestea și de formatul în care ele sunt păstrate. Autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să fie în măsură să solicite operatorilor economici, inclusiv celor din lanțul valoric digital, să furnizeze toate elementele de probă, datele și informațiile necesare.

(38)

Autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să fie în măsură să efectueze inspecțiile necesare la fața locului și ar trebui să aibă dreptul de a pătrunde în orice sediu, pe orice teren sau în orice mijloc de transport pe care operatorul economic îl utilizează în scopuri legate de activitatea sa comercială, de afaceri, meșteșugărească sau profesională.

(39)

Autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să fie în măsură să solicite unui reprezentant sau unui membru relevant al personalului operatorului economic în cauză să furnizeze explicații cu privire la fapte, informații sau documente legate de aspectele care fac obiectul inspecției și să înregistreze răspunsurile oferite de respectivul reprezentant sau membru relevant al personalului.

(40)

Autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să fie în măsură să verifice conformitatea produselor care urmează a fie puse la dispoziție pe piață cu legislația de armonizare a Uniunii și să obțină dovezi de neconformitate. Prin urmare, acestea ar trebui să aibă competența de a achiziționa produse și, atunci când elementele de probă nu pot fi obținute prin alte mijloace, să achiziționeze produse sub o identitate falsă.

(41)

În mediul digital, în special, autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să aibă posibilitatea de a pune capăt neconformității în mod rapid și eficace, în special în cazul în care operatorul economic care vinde produsul își ascunde identitatea sau se mută într-un alt stat din Uniune sau într-o țară terță pentru a evita asigurarea aplicării legislației. În cazurile în care există un risc de prejudiciu grav și ireparabil pentru utilizatorii finali din cauza neconformității, autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să poată lua măsuri, în cazul în care acest lucru este justificat în mod corespunzător și este proporțional și nu există alte mijloace disponibile pentru a preveni sau a reduce un astfel de prejudiciu, inclusiv, dacă este cazul, solicitând eliminarea conținutului de pe interfața online sau afișarea unui mesaj de avertizare. În cazul în care nu se dă curs unei astfel de solicitări, autoritatea relevantă ar trebui să aibă competența de a le solicita furnizorilor de servicii ale societății informaționale să restricționeze accesul la interfața online. Aceste măsuri ar trebui luate în conformitate cu principiile stabilite în Directiva 2000/31/CE.

(42)

Punerea în aplicare a prezentului regulament și exercitarea competențelor în aplicarea acestuia ar trebui să respecte și alte acte din dreptul Uniunii și din dreptul intern, de exemplu Directiva 2000/31/CE, inclusiv în ceea ce privește garanțiile procedurale aplicabile și principiile drepturilor fundamentale. Respectiva punere în aplicare și respectiva exercitare a competențelor ar trebui, de asemenea, să fie proporționale și adecvate, ținând seama de natura și de prejudiciul general real sau potențial cauzat de încălcare. Autoritățile competente ar trebui să ia în considerare toate faptele și circumstanțele cazului și să aleagă cele mai adecvate măsuri, și anume acelea care sunt esențiale pentru a remedia încălcarea sancționată prin prezentul regulament. Măsurile respective ar trebui să fie proporționale, eficace și cu efect de descurajare. Statele membre ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a stabili condițiile și limitele de exercitare a competențelor pentru îndeplinirea sarcinilor în dreptul intern. În cazul în care, de exemplu, în conformitate cu dreptul intern, este necesară o autorizație prealabilă din partea autorității judiciare a statului membru în cauză pentru a intra în sediile persoanelor fizice și juridice, competența de a intra în aceste sedii ar trebui să fie exercitată doar după ce această autorizație prealabilă a fost obținută.

(43)

Autoritățile de supraveghere a pieței acționează în interesul operatorilor economici, al utilizatorilor finali și al publicului, pentru a asigura că interesele publice care intră sub incidența legislației de armonizare a Uniunii relevante privind produsele sunt permanent menținute și protejate prin intermediul unor măsuri de asigurare a aplicării legislației adecvate, precum și că respectarea acestei legislații este asigurată de-a lungul lanțului de aprovizionare prin controale adecvate, ținându-se seama de faptul că, în multe cazuri, simplele controale administrative nu pot înlocui controalele fizice și de laborator pentru a verifica dacă produsele sunt conforme cu legislația de armonizare a Uniunii relevantă. Prin urmare, autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să asigure un nivel ridicat de transparență în desfășurarea activităților lor și să pună la dispoziția publicului toate informațiile pe care le consideră relevante pentru a proteja interesele utilizatorilor finali din Uniune.

(44)

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere funcționării RAPEX în conformitate cu Directiva 2001/95/CE.

(45)

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere procedurii clauzei de salvgardare prevăzute de legislația sectorială de armonizare a Uniunii, în conformitate cu articolul 114 alineatul (10) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. În vederea asigurării unui nivel echivalent de protecție în întreaga Uniune, statele membre sunt autorizate să ia măsuri în ceea ce privește produsele care prezintă un risc pentru sănătate și siguranță sau alte aspecte de protecție a interesului public. Acestea sunt, de asemenea, obligate să notifice aceste măsuri celorlalte state membre și Comisiei, permițând Comisiei să adopte o poziție cu privire la faptul dacă măsurile naționale care restricționează libera circulație a produselor în vederea asigurării funcționării pieței interne sunt justificate.

(46)

Schimbul de informații între autoritățile de supraveghere a pieței și utilizarea elementelor de probă și a rezultatelor investigațiilor ar trebui să respecte principiul confidențialității. Informațiile ar trebui gestionate în conformitate cu dreptul intern aplicabil, pentru a se asigura că investigațiile nu sunt compromise, iar reputația operatorilor economici nu este afectată.

(47)

În cazul în care, în sensul prezentului regulament, este necesar să se prelucreze date cu caracter personal, acest lucru trebuie să se realizeze în conformitate cu dreptul Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal. Orice prelucrare a datelor cu caracter personal în temeiul prezentului regulament este reglementată de Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (26) și de Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (27), după caz.

(48)

Pentru a asigura eficacitatea și consecvența testării în întreaga Uniune în cadrul de supraveghere a pieței în ceea ce privește produsele specifice sau o categorie specifică sau un grup specific de produse sau pentru riscurile specifice legate de o categorie sau grup de produse, Comisia poate să desemneze propriile instalații de testare sau instalațiile de testare publice ale unui stat membru ca instalații de testare ale Uniunii. Toate instalațiile de testare ale Uniunii ar trebui să fie acreditate în conformitate cu cerințele din Regulamentul (CE) nr. 765/2008. Pentru a evita conflictul de interesele, instalațiile de testare ale Uniunii ar trebui să ofere servicii exclusiv autorităților de supraveghere a pieței, Comisiei, rețelei Uniunii pentru conformitatea produselor („rețeaua”) și altor entități guvernamentale sau interguvernamentale.

(49)

Statele membre ar trebui să asigure disponibilitatea permanentă a unor resurse financiare adecvate pentru a pune personalul și echipamentele necesare la dispoziția autorităților de supraveghere a pieței. Supravegherea eficientă a pieței este solicitantă în ceea ce privește resursele și ar trebui să se asigure resurse stabile, la un nivel corespunzător nevoilor de asigurare a aplicării legislației în orice moment. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a suplimenta finanțarea publică prin recuperarea costurilor suportate de la operatorii economici relevanți atunci când se efectuează supravegherea pieței în legătură cu produsele care au fost găsite neconforme.

(50)

Ar trebui instituite mecanisme de asistență reciprocă, întrucât este imperativ pentru piața Uniunii de bunuri ca autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre să coopereze în mod eficace. Autoritățile ar trebui să acționeze cu bună-credință și, ca principiu general, să accepte cererile de asistență reciprocă, în special cele referitoare la accesul la declarația UE de conformitate, declarația de performanță și documentația tehnică.

(51)

Este necesar ca statele membre să desemneze autoritățile responsabile pentru aplicarea legislației vamale și orice alte autorități responsabile, în temeiul dreptului intern, cu controlul produselor care intră pe piața Uniunii.

(52)

O modalitate eficace de a garanta că pe piața Uniunii nu sunt introduse produse nesigure sau neconforme ar fi aceea de a detecta astfel de produse, înainte ca acestea să fie puse în liberă circulație. Autoritățile, în calitate de autorități responsabile cu controalele asupra produselor care intră pe piața Uniunii, au o vedere de ansamblu completă asupra fluxurilor comerciale care traversează frontierele externe ale Uniunii și ar trebui, prin urmare, să fie obligate să efectueze controale adecvate pe baza unei evaluări a riscului, pentru a contribui la crearea unei piețe mai sigure, care să asigure un nivel ridicat de protecție a intereselor publice. Statelor membre le revine sarcina de a desemna autoritățile specifice care trebuie să fie responsabile cu verificările corespunzătoare ale documentelor și, în cazul în care este necesar, cu verificările fizice sau de laborator ale produselor înainte ca acestea să fie puse în liberă circulație. Asigurarea aplicării uniforme a legislației de armonizare a Uniunii privind produsele poate fi realizată doar prin intermediul cooperării sistematice și al schimbului de informații dintre autoritățile de supraveghere a pieței și alte autorități desemnate drept autorități responsabile cu controlul produselor care intră pe piața Uniunii. Aceste autorități ar trebui să primească în prealabil din partea autorităților de supraveghere a pieței toate informațiile necesare privind produsele neconforme sau informațiile privind operatorii economici care prezintă un risc mai ridicat de neconformitate. La rândul lor, autoritățile responsabile cu controlul produselor care intră pe piața Uniunii ar trebui să informeze autoritățile de supraveghere a pieței în timp util cu privire la punerea produselor în liberă circulație și la rezultatele controalelor, în cazul în care aceste informații sunt relevante pentru asigurarea aplicării legislației de armonizare a Uniunii privind produsele. În plus, în cazul în care Comisia constată existența unui risc major prezentat de un produs importat, aceasta ar trebui să informeze statele membre cu privire la riscul respectiv pentru a asigura un control mai coordonat și mai eficient al conformității și al asigurării aplicării legislației la primele puncte de intrare în Uniune.

(53)

Importatorilor ar trebui să li se reamintească că articolele 220, 254, 256, 257 și 258 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (28) prevăd că produsele care intră pe piața Uniunii care necesită o prelucrare suplimentară pentru a fi în conformitate cu legislația de armonizare a Uniunii aplicabilă sunt plasate sub regimul vamal corespunzător care să permită prelucrarea respectivă de către importator. În general, punerea în liberă circulație nu ar trebui considerată ca fiind o dovadă a conformității cu dreptul Uniunii, deoarece aceasta nu include neapărat o verificare completă a conformității.

(54)

Pentru a utiliza ghișeul unic al UE pentru vămi și, prin urmare, pentru a optimiza și fluidiza transferul de date între autoritățile vamale și autoritățile de supraveghere a pieței, este necesar să se creeze interfețe electronice care să permită transferul automat de date. Autoritățile vamale și autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să contribuie la stabilirea datelor care trebuie transmise. Sarcina suplimentară pentru autoritățile vamale ar trebui să fie limitată, iar interfețele ar trebui să fie foarte automatizate și ușor de utilizat.

(55)

Este necesar să se instituie Rețeaua, găzduită de Comisie, care să vizeze coordonarea și cooperarea structurată între autoritățile de asigurare a aplicare a legislației statelor membre și Comisie, precum și raționalizarea practicilor de supraveghere a pieței în cadrul Uniunii, facilitând punerea în aplicare de către statele membre a unor activități comune de asigurare a aplicării legislației, cum ar fi investigațiile comune. Această structură administrativă de sprijin ar trebui să permită gruparea resurselor și menținerea unui sistem informatic și de comunicații între statele membre și Comisie, contribuind astfel la o mai bună asigurare a aplicării legislației de armonizare a Uniunii privind produsele și la descurajarea încălcărilor. Implicarea grupurilor de cooperare administrativă (ADCO) în cadrul Rețelei nu ar trebui să împiedice implicarea altor grupuri similare implicate în activități de cooperare administrativă. Comisia ar trebui să furnizeze Rețelei sprijinul administrativ și financiar necesar.

(56)

Între statele membre și Comisie, ar trebui să existe un schimb de informații eficace, rapid și precis. O serie de instrumente existente, de exemplu, sistemul de informații și comunicare pentru supravegherea pieței (ICSMS) și RAPEX, care permit coordonarea între autoritățile de supraveghere a pieței din Uniune. Aceste instrumente, împreună cu interfața care permite transferul datelor de la ICSMS către RAPEX, ar trebui menținute și dezvoltate în continuare pentru a exploata pe deplin potențialul lor și pentru a contribui la intensificarea cooperării și a schimbului de informații între statele membre și Comisie.

(57)

În acest context, în scopul colectării de informații referitoare la asigurarea aplicării legislației de armonizare a Uniunii privind produsele, ICSMS ar trebui să fie actualizat și să fie accesibil Comisiei, birourilor unice de legătură, autorităților vamale și celor de supraveghere a pieței. În plus, ar trebui elaborată o interfață electronică pentru a permite un schimb eficient de informații între sistemele vamale naționale și autoritățile de supraveghere a pieței. În ceea ce privește cazurile de cereri de asistență reciprocă, birourile unice de legătură ar trebui să ofere tot sprijinul necesar pentru cooperarea între autoritățile relevante. De aceea, ICSMS ar trebui să ofere funcții care permit semnalarea automată către birourile unice de legătură a nerespectării termenelor. Când legislația sectorială prevede deja sisteme electronice pentru cooperare și schimbul de date, așa cum este cazul, de exemplu, al EUDAMED pentru dispozitivele medicale, sistemele respective ar trebui să fie păstrate în uz atunci când este cazul.

(58)

În general, ICSMS ar trebui utilizat pentru a face schimb de informații considerate utile de alte autorități de supraveghere a pieței. Acestea ar putea include controale efectuate în contextul proiectelor de supraveghere a pieței, indiferent de rezultatul testelor. Volumul de date care urmează să fie introduse în ICSMS ar trebui să fie echilibrat, în sensul a nu impune o povară excesivă, în cazul în care eforturile de introducere a datelor ar depăși activitatea desfășurată în cadrul controalelor efective, și a fi suficient de cuprinzător pentru a sprijini o mai mare eficiență și eficacitate din partea autorităților. Astfel, datele introduse în ICSMS ar trebui să acopere, de asemenea, verificări mai simple decât testele de laborator. Cu toate acestea, nu ar trebui să fie necesară includerea doar a unor scurte verificări vizuale. Cu titlu orientativ, controalele care sunt documentate individual, ar trebui, de asemenea, să fie introduse în ICSMS.

(59)

Statele membre sunt încurajate să utilizeze ICSMS pentru interacțiunile dintre autoritățile vamale și autoritățile de supraveghere a pieței, ca alternativă la sistemele naționale. Acesta nu ar trebui să înlocuiască sistemul comunitar de gestionare a riscurilor (CRMS) utilizat de autoritățile vamale. Aceste două sisteme ar putea funcționa în paralel, deoarece îndeplinesc roluri diferite, complementare, cu ICSMS care facilitează comunicarea dintre autoritățile vamale și autoritățile de supraveghere a pieței, pentru a permite gestionarea adecvată a declarațiilor vamale în domeniul de aplicare al cadrului de siguranță și conformitate a produselor, în timp ce CRMS servește la gestionarea și controlul comun al riscurilor în domeniul vamal.

(60)

Vătămările cauzate de produsele neconforme sunt informații importante pentru autoritățile de supraveghere a pieței. Prin urmare, ICSMS ar trebui să prevadă câmpuri de date conexe, astfel încât autoritățile de supraveghere a pieței să poată introduce rapoarte ușor accesibile prevăzute în cursul investigațiilor lor, facilitând astfel evaluările statistice ulterioare.

(61)

Comisia trebuie să fie în măsură să facă schimb de informații legate de supravegherea pieței cu autoritățile de reglementare din țări terțe sau cu organizațiile internaționale, în cadrul acordurilor încheiate între Uniune și țări terțe sau organizații internaționale, cu scopul de a asigura conformitatea produselor înainte de exportul acestora către piața Uniunii.

(62)

Pentru a atinge un grad înalt de conformitate cu legislația aplicabilă de armonizare a Uniunii privind produsele, asigurând în același timp o alocare eficientă a resurselor și un control eficient din punctul de vedere al costurilor al produselor care intră pe piața Uniunii, Comisia ar trebui să fie în măsură să aprobe sisteme specifice de control anterior exportului. Produsele care fac obiectul unor astfel de sisteme aprobate ar putea, în cadrul evaluării riscurilor efectuate de autoritățile responsabile cu controlul produselor care intră pe piața Uniunii, să beneficieze de un nivel de încredere mai ridicat decât produsele comparabile care nu au fost supuse unui control anterior exportului.

(63)

Comisia ar trebui să efectueze o evaluare a acestui regulament în raport cu obiectivele urmărite de acesta și luând în considerare, de asemenea, noile evoluții tehnologice, economice, comerciale și juridice. În conformitate cu punctul 22 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (29), evaluarea, bazată pe eficiență, eficacitate, relevanță, coerență și valoare adăugată, ar trebui să constituie baza evaluărilor impactului opțiunilor privind viitoarele acțiuni, în special în ceea ce privește domeniul de aplicare al prezentului regulament, aplicarea și asigurarea aplicării dispozițiilor referitoare la sarcinile operatorilor economici care introduc produse pe piață și sistemul de controale anterioare exportului de produse.

(64)

Interesele financiare ale Uniunii ar trebui să fie protejate prin măsuri proporționale pe tot parcursul ciclului de cheltuieli, inclusiv prin prevenirea, depistarea și investigarea neregulilor, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau incorect utilizate și, dacă este cazul, prin sancțiuni administrative și financiare.

(65)

Diversitatea sancțiunilor aplicate pe teritoriul Uniunii este unul dintre principalele motive pentru care efectul de descurajare este insuficient și nivelul de protecție este inegal. Normele privind stabilirea de sancțiuni, inclusiv sancțiuni pecuniare, sunt o chestiune care ține de competența națională și, prin urmare, ar trebui să fie stabilite prin dreptul intern.

(66)

Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare în ceea ce privește: stabilirea condițiilor uniforme pentru controale, a criteriilor de stabilire a frecvenței controalelor și a cantității de eșantioane care trebuie controlate în legătură cu anumite produse sau categorii de produse, în cazul în care au fost identificate în mod continuu riscuri specifice sau încălcări grave ale legislației de armonizare a Uniunii; specificarea procedurilor de desemnare a instalațiilor de testare ale Uniunii; stabilirea criteriilor de referință și a tehnicilor pentru controale pe baza unei analize comune a riscurilor la nivelul Uniunii; stabilirea detaliilor privind datele statistice referitoare la controalele efectuate de autoritățile desemnate în ceea ce privește produsele care intră sub incidența dreptului Uniunii; specificarea detaliilor cu privire la modalitățile de punere în aplicare a sistemului de informații și comunicare și definirea datelor referitoare la plasarea produselor sub regimul vamal de „punere în liberă circulație” transmise de către autoritățile vamale; și aprobarea sistemelor specifice de controale anterioare exportului de produse și retragerea unor astfel de aprobări. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (30).

(67)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume îmbunătățirea funcționării pieței interne prin consolidarea supravegherii pieței în ceea ce privește produsele care intră sub incidența legislației de armonizare a Uniunii, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dată fiind necesitatea unui grad foarte înalt de cooperare, interacțiune și acțiuni coerente din partea tuturor autorităților competente din toate statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, acest obiectiv poate să fie realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(68)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și care se regăsesc în tradițiile constituționale din statele membre. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să fie interpretat și aplicat în conformitate cu aceste drepturi și principii, inclusiv cu cele referitoare la libertatea și pluralismul mijloacelor de informare în masă. În special, prezentul regulament urmărește să asigure respectarea deplină a dreptului de protecție a consumatorilor, libertatea de a desfășura o activitate comercială, libertatea de exprimare și de informare, dreptul la proprietate și dreptul la protecția datelor cu caracter personal,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiectul

(1)   Obiectivul prezentului regulament este de a îmbunătăți funcționarea pieței interne prin consolidarea supravegherii pieței în ceea ce privește produsele care intră sub incidența legislației de armonizare a Uniunii menționate la articolul 2, pentru a garanta că numai produsele conforme care îndeplinesc cerințe care oferă un nivel ridicat de protecție a intereselor publice, precum sănătatea și siguranța, în general, sănătatea și siguranța la locul de muncă, protecția consumatorilor, protecția mediului și a securității publice și a oricăror alte interese publice protejate de legislația respectivă, sunt puse la dispoziție pe piața Uniunii.

(2)   Prezentul regulament stabilește norme și proceduri pentru operatorii economici cu privire la produsele care fac obiectul anumitor acte din legislația de armonizare a Uniunii și stabilește un cadru de cooperare cu operatorii economici.

(3)   Prezentul regulament prevede, de asemenea, un cadru pentru controalele privind produsele care intră pe piața Uniunii.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1)   Prezentul regulament se aplică produselor care fac obiectul legislației de armonizare a Uniunii care figurează în anexa I (denumită în continuare „legislația de armonizare a Uniunii”), în măsura în care nu există dispoziții specifice cu același obiectiv în legislația de armonizare a Uniunii, care reglementează în mod mai detaliat aspectele specifice legate de supravegherea pieței și asigurarea aplicării legislației.

(2)   Articolele 25-28 se aplică produselor reglementate de dreptul Uniunii, în măsura în care nu există alte dispoziții specifice, în dreptul Uniunii, referitoare la organizarea controalelor pentru produsele care intră pe piața Uniunii.

(3)   Aplicarea prezentului regulament nu împiedică autoritățile de supraveghere a pieței să ia măsuri mai specifice, în conformitate cu Directiva 2001/95/CE.

(4)   Prezentul regulament nu aduce atingere articolelor 12-15 din Directiva 2000/31/CE.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.

„punere la dispoziție pe piață” înseamnă orice furnizare a unui produs pentru distribuție, consum sau utilizare, pe piața Uniunii, în cursul unei activități comerciale, în schimbul unei plăți sau gratuit;

2.

„introducere pe piață” înseamnă punere la dispoziție pentru prima oară a unui produs pe piața Uniunii;

3.

„supraveghere a pieței” înseamnă activitățile desfășurate și măsurile luate de autoritățile de supraveghere a pieței pentru a se asigura că produsele sunt conforme cerințelor stabilite în legislația de armonizare a Uniunii aplicabilă și pentru a asigura protecția intereselor publice care intră sub incidența legislației respective;

4.

„autoritate de supraveghere a pieței” înseamnă o autoritate desemnată de un stat membru în temeiul articolului 10 ca fiind responsabilă cu supravegherea pieței de pe teritoriul acelui stat membru;

5.

„autoritate solicitantă” înseamnă autoritatea de supraveghere a pieței care formulează o cerere de asistență reciprocă;

6.

„autoritate solicitată” înseamnă autoritatea de supraveghere a pieței care primește o cerere de asistență reciprocă;

7.

„neconformitate” înseamnă orice nerespectare a oricărei cerințe în temeiul legislației de armonizare a Uniunii sau în temeiul prezentului regulament;

8.

„producător” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care fabrică un produs sau care comandă proiectarea sau fabricarea unui produs și care comercializează produsul respectiv sub numele sau marca comercială proprie;

9.

„importator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în Uniune și care introduce un produs dintr-o țară terță pe piața Uniunii;

10.

„distribuitor” înseamnă orice persoană fizică sau juridică din lanțul de aprovizionare, alta decât producătorul sau importatorul, care pune un produs la dispoziție pe piață;

11.

„furnizor de servicii de logistică” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care oferă, în cursul activității comerciale, cel puțin două dintre următoarele servicii: depozitare, ambalare, adresare și expediere fără a avea proprietatea asupra produselor respective, cu excepția serviciilor poștale definite la articolul 2 punctul 1 din Directiva 97/67/CE a Parlamentului European și a Consiliului (31), a serviciilor de livrare de colete definite la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2018/644 al Parlamentului European și al Consiliului (32) și a oricăror alte servicii poștale sau de transport de mărfuri.

12.

„reprezentant autorizat” înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în interiorul Uniunii, care a primit un mandat scris din partea unui producător pentru a acționa în numele acestuia pentru sarcini specifice în ceea ce privește obligațiile acestuia din urmă în temeiul legislației de armonizare a Uniunii relevante sau al cerințelor din prezentul regulament;

13.

„operator economic” înseamnă producătorul, reprezentantul autorizat, importatorul, distribuitorul, furnizorul de servicii de logistică sau orice altă persoană fizică sau juridică care face obiectul obligațiilor referitoare la fabricarea produselor, punerea lor la dispoziție pe piață sau punerea lor în funcțiune în conformitate cu legislația de armonizare a Uniunii relevantă;

14.

„furnizor de servicii ale societății informaționale” înseamnă un furnizor de servicii astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (1) litera (b) din Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului (33);

15.

„interfață online” înseamnă orice software, inclusiv un site sau o parte a unui site, ori o aplicație, gestionată de către sau în numele unui operator economic și care servește pentru a oferi utilizatorilor finali acces la produsele operatorului economic;

16.

„măsură corectivă” înseamnă orice măsură luată de un operator economic pentru a elimina orice neconformitate în cazul în care acest lucru este solicitat de o autoritate de supraveghere a pieței sau din proprie inițiativă a operatorului economic;

17.

„măsură voluntară” înseamnă o măsură corectivă în cazul în care aceasta nu este solicitată de o autoritate de supraveghere a pieței;

18.

„risc” înseamnă combinația dintre probabilitatea apariției unui pericol de vătămare și gradul de gravitate a respectivei vătămări;

19.

„produs care prezintă un risc” înseamnă un produs care are potențialul de a afecta în mod negativ sănătatea și siguranța persoanelor în general, sănătatea și siguranța la locul de muncă, protecția consumatorilor, mediul, siguranța publică și alte interese publice, protejate prin legislația de armonizare a Uniunii aplicabilă, într-o măsură care depășește ceea ce este considerat rezonabil și acceptabil în raport cu scopul preconizat sau în condiții normale sau rezonabil previzibile de utilizare a produsului în cauză, care includ durata de utilizare și, după caz, cerințele privind punerea în funcțiune, instalarea și întreținerea;

20.

„produs care prezintă un risc grav” înseamnă un produs care prezintă un risc pentru care, pe baza unei evaluări a riscurilor și luând în considerare utilizarea normală și previzibilă a produsului, combinația dintre probabilitatea apariției unui pericol de vătămare și gradul de severitate a respectivei vătămări, necesită o intervenție rapidă din partea autorităților de supraveghere a pieței, inclusiv cazurile în care efectele riscului nu sunt imediate;

21.

„utilizator final” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care are reședința sau este stabilită în Uniune, care a primit un produs în calitate de consumator în afara oricărei activități comerciale, de afaceri, meșteșugărești sau profesionale sau în calitate de utilizator final profesional în cursul activităților sale industriale sau profesionale;

22.

„rechemare” înseamnă orice măsură care are drept scop returnarea unui produs care a fost deja pus la dispoziția utilizatorului final;

23.

„retragere” înseamnă orice măsură care are drept scop împiedicarea punerii la dispoziție pe piață a unui produs în lanțul de aprovizionare;

24.

„autorități vamale” înseamnă autoritățile vamale definite la articolul 5 punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013;

25.

„punere în liberă circulație” înseamnă procedura prevăzută la articolul 201 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013;

26.

„produse care intră pe piața Uniunii” înseamnă produsele din țări terțe destinate introducerii pe piața Uniunii sau destinate uzului sau consumului privat în interiorul teritoriului vamal al Uniunii și care au fost plasate sub regimul vamal de „punere în liberă circulație”;

CAPITOLUL II

SARCINILE OPERATORILOR ECONOMICI

Articolul 4

Sarcinile operatorilor economici cu privire la produsele care fac obiectul anumitor acte din legislația de armonizare a Uniunii

(1)   Fără a aduce atingere obligațiilor prevăzute în legislația de armonizare a Uniunii, un produs care face obiectul legislației menționate la alineatul (5) poate fi introdus pe piață numai în cazul în care există un operator economic stabilit în Uniune care este responsabil pentru sarcinile stabilite la alineatul (3) cu privire la produsul respectiv.

(2)   În sensul prezentului articol, operatorul economic menționat la alineatul (1) înseamnă oricare dintre următoarele:

(a)

un producător stabilit în Uniune;

(b)

un importator, atunci când producătorul nu este stabilit în Uniune;

(c)

un reprezentant autorizat care dispune de un mandat scris din partea producătorului care desemnează respectivul reprezentant autorizat prin care i se cere să îndeplinească sarcinile stabilite la alineatul (3) în numele producătorului;

(d)

un furnizor de servicii de logistică stabilit în Uniune în ceea ce privește produsele gestionate de acesta în cazul în care niciun alt operator economic, astfel cum este menționat la literele (a), (b) și (c), nu este stabilit în Uniune.

(3)   Fără a aduce atingere obligațiilor operatorilor economici în temeiul legislației de armonizare a Uniunii aplicabile, un operator economic menționat la alineatul (1) îndeplinește următoarele sarcini:

(a)

în cazul în care legislația de armonizare a Uniunii aplicabilă produsului prevede o declarație UE de conformitate sau o declarație de performanță și documentație tehnică, verifică dacă declarația UE de conformitate sau declarația de performanță și documentația tehnică au fost întocmite, păstrează declarația de conformitate sau declarația de performanță la dispoziția autorităților de supraveghere a pieței pentru perioada de timp prevăzută de legislația respectivă și se asigură că documentația tehnică poate fi pusă la dispoziția autorităților respective, la cererea acestora;

(b)

prezintă autorității de supraveghere a pieței, în urma unei cereri motivate din partea acesteia, toate informațiile și documentele necesare pentru a demonstra conformitatea produsului, într-o limbă care poate fi ușor de înțeles de către autoritatea în cauză;

(c)

atunci când consideră că un produs în cauză prezintă un risc, informează autoritățile de supraveghere a pieței de acest fapt;

(d)

cooperează cu autoritățile de supraveghere a pieței, inclusiv în urma unei cereri motivate care să garanteze că se iau măsuri corective imediate, necesare, pentru a remedia orice caz de neconformitate cu cerințele prevăzute în legislația de armonizare a Uniunii aplicabilă produsului în cauză sau, dacă acest lucru nu este posibil, pentru a reduce riscurile prezentate de produsul în cauză atunci când autoritățile de supraveghere a pieței le solicită acest lucru, ori din proprie inițiativă, atunci când operatorul economic menționat la alineatul (1) consideră sau are motive să creadă că produsul în cauză prezintă un risc.

(4)   Fără a aduce atingere obligațiilor care revin operatorilor economici în temeiul legislației de armonizare a Uniunii aplicabile, denumirea, denumirea comercială înregistrată sau marca înregistrată și datele de contact, inclusiv adresa poștală, ale operatorului economic menționat la alineatul (1) sunt indicate pe produs sau pe ambalajul acestuia, colet sau un document de însoțire.

5.   Prezentul articol se aplică numai produselor care fac obiectul Regulamentelor (UE) nr. 305/2011 (34), (UE) 2016/425 (35) și (UE) 2016/426 (36) ale Parlamentului European și ale Consiliului și Directivelor 2000/14/CE (37), 2006/42/CE (38), 2009/48/CE (39), 2009/125/CE (40), 2011/65/UE (41), 2013/29/UE (42), 2013/53/UE (43), 2014/29/UE (44), 2014/30/UE (45), 2014/31/UE (46), 2014/32/UE (47), 2014/34/UE (48), 2014/35/UE (49), 2014/53/UE (50) și 2014/68/UE (51) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

Articolul 5

Reprezentantul autorizat

(1)   În sensul articolului 4 alineatul (2) litera (c), reprezentantul autorizat este mandatat de producător să îndeplinească sarcinile enumerate la articolul 4 alineatul (3), fără a aduce atingere oricăror alte sarcini obligatorii în temeiul legislației de armonizare a Uniunii relevante.

(2)   Reprezentantul autorizat îndeplinește sarcinile specificate în mandat. Acesta furnizează autorităților de supraveghere a pieței, la cerere, o copie a mandatului, într-o limbă a Uniunii stabilită de către autoritatea de supraveghere a pieței.

(3)   Reprezentanții autorizați dispun de mijloacele adecvate pentru a-și putea îndeplini sarcinile.

Articolul 6

Vânzările la distanță

Produsele oferite spre vânzare online sau prin alte mijloace de vânzare la distanță sunt considerate ca fiind puse la dispoziție pe piață în cazul în care oferta este destinată utilizatorilor finali din Uniune. O ofertă de vânzare este considerată destinată utilizatorilor finali din Uniune dacă operatorul economic relevant își direcționează activitățile, prin orice mijloace, către un stat membru.

Articolul 7

Obligația de a coopera

(1)   Operatorii economici cooperează cu autoritățile de supraveghere a pieței în ceea ce privește măsurile care ar putea elimina sau reduce riscurile prezentate de produsele care au fost puse la dispoziție pe piață de către acești operatori.

(2)   Furnizorii de servicii ale societății informaționale cooperează cu autoritățile de supraveghere a pieței, la cererea autorităților de supraveghere a pieței și în cazuri specifice, pentru a facilita orice măsură luată pentru eliminarea sau, dacă acest lucru nu este posibil, pentru reducerea riscurilor prezentate de un produs care este sau a fost oferit spre vânzare online prin intermediul serviciilor lor.

CAPITOLUL III

ACORDAREA DE ASISTENȚĂ ȘI COOPERAREA CU OPERATORII ECONOMICI

Articolul 8

Informarea operatorilor economici

(1)   În conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1724, Comisia se asigură că portalul „Europa ta” le oferă utilizatorilor un acces online facil la informațiile privind cerințele referitoare la produse și drepturile, obligațiile și normele Uniunii care decurg din legislația de armonizare a Uniunii.

(2)   Statele membre instituie proceduri pentru a furniza gratuit informații operatorilor economici, la cererea acestora, cu privire la transpunerea și punerea în aplicare la nivel național a legislației de armonizare a Uniunii aplicabile produselor. În acest scop, se aplică articolul 9 alineatele (1), (4) și (5) din Regulamentul (UE) 2019/515.

Articolul 9

Activități comune pentru promovarea conformității

(1)   Autoritățile de supraveghere a pieței pot conveni cu alte autorități relevante sau cu organizații care reprezintă operatori economici sau utilizatori finali să desfășoare activități comune, cu scopul de a promova conformitatea, de a identifica situațiile de neconformitate, a sensibiliza și furniza orientări în legătură cu legislația de armonizare a Uniunii și categorii specifice de produse, în special categoriile de produse despre care se constată adesea că prezintă un risc grav, inclusiv produsele oferite spre vânzare online.

(2)   Autoritatea de supraveghere a pieței în cauză și părțile menționate la alineatul (1) se asigură că acordul privind activitățile comune nu duce la o concurență neloială între operatorii economici și nu afectează obiectivitatea, independența și imparțialitatea părților.

(3)   O autoritate de supraveghere a pieței poate utiliza orice informație rezultată în urma activităților comune desfășurate în cadrul oricărei investigații privind neconformitatea pe care o întreprinde.

(4)   Autoritatea de supraveghere a pieței în cauză pune acordul privind activitățile comune, inclusiv numele părților implicate, la dispoziția publicului și introduce respectivul acord în sistemul de informații și comunicare menționat la articolul 34. La cererea unui stat membru, Rețeaua stabilită în temeiul articolului 29 asistă la redactarea acordului privind activitățile comune.

CAPITOLUL IV

ORGANIZAREA, ACTIVITĂȚILE ȘI OBLIGAȚIILE AUTORITĂȚILOR DE SUPRAVEGHERE A PIEȚEI ȘI A BIROULUI UNIC DE LEGĂTURĂ

Articolul 10

Desemnarea autorităților de supraveghere a pieței și a biroului unic de legătură

(1)   Statele membre organizează și desfășoară activități de supraveghere a pieței, astfel cum se prevede în prezentul regulament.

(2)   În sensul alineatului (1) din prezentul articol, fiecare stat membru desemnează una sau mai multe autorități de supraveghere a pieței pe teritoriul său. Fiecare stat membru informează Comisia și celelalte state membre cu privire la autoritățile sale de supraveghere a pieței și domeniile de competență ale fiecăreia dintre aceste autorități, prin intermediul sistemului de informații și comunicare menționat la articolul 34.

(3)   Fiecare stat membru desemnează un birou unic de legătură.

(4)   Biroul unic de legătură este responsabil cel puțin de reprezentarea poziției coordonate a autorităților de supraveghere a pieței și a autorităților desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1) și de comunicarea strategiilor naționale prevăzute la articolul 13. De asemenea, biroul unic de legătură sprijină cooperarea dintre autoritățile de supraveghere a pieței din diferite state membre, astfel cum se prevede în capitolul VI.

(5)   Pentru a efectua supravegherea pieței în ceea ce privește produsele puse la dispoziție online și offline cu aceeași eficacitate pentru toate canalele de distribuție, statele membre se asigură că propriile autorități de supraveghere a pieței și birourile unice de legătură dispun de resursele necesare, inclusiv suficiente de resurse bugetare și de altă natură, cum ar fi un număr suficient de personal competent, de expertiză, de proceduri și de alte mecanisme pentru îndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor lor.

(6)   În cazurile în care există mai mult de o autoritate de supraveghere a pieței pe teritoriul lor, statele membre se asigură că sarcinile acestora sunt clar definite și că sunt stabilite mecanisme de comunicare și de coordonare adecvate pentru a le permite autorităților respective să coopereze îndeaproape și să-și îndeplinească sarcinile în mod eficient.

Articolul 11

Activitățile autorităților de supraveghere a pieței

(1)   Autoritățile de supraveghere a pieței își desfășoară activitățile pentru a asigura următoarele:

(a)

supravegherea eficientă a pieței pe teritoriul lor a produselor puse la dispoziție online și offline în ceea ce privește produsele care intră sub incidența legislației de armonizare a Uniunii;

(b)

luarea, de către operatorii economici, de măsuri corective adecvate și proporționale în ceea ce privește conformarea cu legislația respectivă și cu prezentul regulament;

(c)

luarea unor măsuri adecvate și proporționale dacă operatorul economic nu ia măsuri corective.

(2)   Autoritățile de supraveghere a pieței își exercită competențele și își îndeplinesc sarcinile în mod independent, imparțial și nepărtinitor.

(3)   Autoritățile de supraveghere a pieței, ca parte a activităților lor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, efectuează verificări corespunzătoare ale caracteristicilor produselor la o scară adecvată, prin intermediul unor verificări ale documentelor și, după caz, controale fizice și de laborator bazate pe eșantioane adecvate, acordând prioritate resurselor și acțiunilor acestora pentru a asigura supravegherea eficientă a pieței și ținând seama de strategia națională de supraveghere a pieței menționată la articolul 13.

Pentru a decide cu privire la ce controale să efectueze, pentru ce tip de produse și la ce scară, autoritățile de supraveghere a pieței adoptă o abordare bazată pe riscuri, luând în considerare următorii factori:

(a)

posibilele pericole și cazuri de neconformitate asociate produselor și, atunci când sunt disponibile, cazuri de apariție a acestora pe piață;

(b)

activitățile și operațiunile controlate de operatorul economic;

(c)

antecedentele în materie de neconformitate ale operatorului economic;

(d)

dacă este cazul, crearea de profiluri de risc de către autoritățile desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1);

(e)

reclamațiile consumatorilor și alte informații primite de la alte autorități, operatori economici, mijloace de informare în masă și din alte surse care ar putea indica neconformitatea.

(4)   Comisia, după consultarea Rețelei, poate adopta acte de punere în aplicare pentru determinarea condițiilor uniforme pentru controale, a criteriilor de stabilire a frecvenței controalelor și a cantității de eșantioane care trebuie verificate în legătură cu anumite produse sau categorii de produse, în cazul în care au fost identificate în mod continuu riscuri specifice sau încălcări grave ale legislației de armonizare a Uniunii aplicabile, pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății și a siguranței sau alte interese publice protejate de legislația respectivă. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 43 alineatul (2).

(5)   În cazul în care operatorii economici prezintă rapoarte de testare sau certificate de atestare a conformității produselor lor cu legislația de armonizare a Uniunii emise de un organism de evaluare a conformității acreditat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008, autoritățile de supraveghere a pieței țin seama în mod corespunzător de astfel de rapoarte ori certificate.

(6)   Elementele de probă care sunt utilizate de o autoritate de supraveghere a pieței într-un stat membru pot fi utilizate ca parte a unei investigații pentru a verifica conformitatea produselor efectuate de autoritățile de supraveghere a pieței din alt stat membru, fără a fi necesară îndeplinirea altor cerințe formale.

(7)   Autoritățile de supraveghere a pieței stabilesc următoarele proceduri în legătură cu produsele care fac obiectul legislației de armonizare a Uniunii:

(a)

proceduri pentru urmărirea reclamațiilor sau a rapoartelor cu privire la aspecte legate de riscuri sau cazuri de neconformitate;

(b)

proceduri pentru a verifica dacă măsurile corective ce trebuiau luate de operatorii economici au fost luate.

(8)   Pentru a asigura comunicarea și coordonarea cu omologii lor din alte state membre, autoritățile de supraveghere a pieței participă în mod activ în grupurile de cooperare administrativă (ADCO) menționate la articolul 30 alineatul (2).

(9)   Fără a aduce atingere oricărei proceduri de salvgardare prevăzute de legislația de armonizare a Uniunii, produsele care au fost considerate neconforme pe baza unei decizii luate de o autoritate de supraveghere a pieței într-un stat membru sunt considerate neconforme de către autoritățile de supraveghere a pieței din alt stat membru, cu excepția cazului în care o autoritate de supraveghere relevantă dintr-un alt stat membru a concluzionat contrariul, pe baza propriei investigații, ținând seama, dacă este cazul, de informațiile furnizate de un operator economic.

Articolul 12

Evaluările la nivel de omologi

(1)   Se organizează evaluări la nivel de omologi pentru autoritățile de supraveghere a pieței care doresc să participe la astfel de evaluări, pentru a consolida coerența activităților de supraveghere a pieței în ceea ce privește aplicarea prezentului regulament.

(2)   Rețeaua elaborează metodologia și planul de acțiune pentru evaluările la nivel de omologi între autoritățile de supraveghere a pieței participante. La stabilirea metodologiei și a planului de acțiune, Rețeaua ține seama, cel puțin, de numărul și dimensiunea autorităților de supraveghere a pieței din statele membre, de numărul personalului disponibil și de alte resurse pentru efectuarea evaluării la nivel de omologi, precum și de alte criterii relevante.

(3)   Evaluările la nivel de omologi acoperă cele mai bune practici elaborate de unele autorități de supraveghere a pieței care pot aduce beneficii altor autorități de supraveghere a pieței, precum și alte aspecte relevante legate de eficacitatea activităților de supraveghere a pieței.

(4)   Rezultatele evaluărilor la nivel de omologi sunt raportate Rețelei.

Articolul 13

Strategii naționale de supraveghere a pieței

(1)   Fiecare stat membru elaborează o strategie națională generală de supraveghere a pieței cel puțin o dată la patru ani. Fiecare stat membru elaborează prima astfel de strategie până la 16 iulie 2022. Strategia națională trebuie să promoveze o abordare coerentă, globală și integrată a supravegherii pieței și a asigurării aplicării legislației de armonizare a Uniunii pe teritoriul statului membru. La elaborarea strategiei naționale de supraveghere a pieței, se iau în considerare toate sectoarele care intră sub incidența legislației de armonizare a Uniunii și toate etapele lanțului de aprovizionare al produsului, inclusiv importurile și lanțurile de aprovizionare digitale. Pot fi luate în considerare și prioritățile stabilite în programul de lucru al Rețelei.

(2)   Strategia națională de supraveghere a pieței trebuie să includă cel puțin următoarele elemente atunci când aceasta nu compromite activitățile de supraveghere a pieței:

(a)

informațiile disponibile cu privire la apariția produselor neconforme, în special luând în considerare verificările și controalele prevăzute la articolul 11 alineatul (3) și, respectiv, la articolul 25 alineatul (3), precum și, atunci când este cazul, evoluția pieței care poate afecta ratele de neconformitate pentru categoriile de produse și potențialele riscuri și amenințări legate de tehnologiile emergente;

(b)

domeniile identificate de către statele membre ca priorități pentru asigurarea aplicării legislației de armonizare a Uniunii;

(c)

activitățile de asigurare a aplicării legislației planificate în scopul reducerii neconformității în domeniile identificate ca priorități, inclusiv, acolo unde este cazul, nivelurile minime de control prevăzute pentru categoriile de produse care prezintă niveluri semnificative de neconformitate;

(d)

o evaluare a cooperării cu autoritățile de supraveghere a pieței din alte state membre, astfel cum este menționată la articolul 11 alineatul (8) și în capitolul VI.

(3)   Statele membre comunică Comisiei și altor state membre strategiile lor naționale de supraveghere a pieței, prin intermediul sistemului de informații și comunicare menționat la articolul 34. Fiecare stat membru publică un rezumat al strategiei sale.

CAPITOLUL V

COMPETENȚE ȘI MĂSURI DE SUPRAVEGHERE A PIEȚEI

Articolul 14

Competențele autorităților de supraveghere a pieței

(1)   Statele membre conferă autorităților lor de supraveghere a pieței competențele de supraveghere a pieței, de investigare și de asigurare a aplicării legislației necesare aplicării prezentului regulament și punerii în aplicare a legislației de armonizare a Uniunii.

(2)   Autoritățile de supraveghere a pieței își exercită în mod eficient și eficace competențele stabilite la prezentul articol, în conformitate cu principiul proporționalității, în măsura în care această exercitare se referă la obiectul și scopul măsurilor, natura neconformității, precum și prejudiciul general real sau potențial care rezultă din cazurile de neconformitate. Competențele se conferă și se exercită în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern, inclusiv cu principiile Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și cu principiile din dreptul intern referitoare la libertatea de exprimare și la libertatea și pluralismul mijloacelor de informare în masă, cu garanțiile procedurale aplicabile și cu normele Uniunii privind protecția datelor, în special cu Regulamentul (UE) 2016/679.

(3)   În cazul în care conferă competențe în temeiul alineatului (1), statele membre pot să prevadă ca respectiva competență să fie exercitabilă în unul din modurile de mai jos, după caz:

(a)

direct de către autoritățile de supraveghere a pieței, sub propria lor autoritate;

(b)

prin recurgerea la alte autorități publice în conformitate cu repartizarea competențelor și organizarea instituțională și administrativă a statului membru în cauză;

(c)

solicitând instanțelor judecătorești competente să pronunțe decizia necesară pentru aprobarea exercitării acestei competențe, inclusiv, după caz, printr-o cale de atac, dacă cererea de pronunțare a hotărârii necesare nu a avut un rezultat pozitiv.

(4)   Competențele conferite autorităților de supraveghere a pieței în temeiul alineatului (1) trebuie să includă cel puțin următoarele:

(a)

competența de a le solicita operatorilor economici să furnizeze documentele, specificațiile tehnice, datele sau informațiile relevante privind conformitatea și aspectele tehnice ale produsului, inclusiv accesul la programele informatice încorporate, în măsura în care un astfel de acces este necesar pentru a evalua conformitatea produsului cu legislația de armonizare a Uniunii aplicabilă, în orice formă sau în orice format și indiferent de mediul de stocare sau de locul în care astfel de documente, specificații tehnice, date sau informații sunt stocate, precum și de a face sau obține copii ale acestora;

(b)

competența de a solicita operatorilor economici să furnizeze informații relevante cu privire la lanțul de aprovizionare, detaliile rețelei de distribuție, cantitățile de produse aflate pe piață și alte modele de produse, care au aceleași caracteristici tehnice ca produsul în cauză, atunci când aceste informații sunt relevante pentru conformitatea cu cerințele aplicabile în temeiul legislației de armonizare a Uniunii;

(c)

competența de a le solicita operatorilor economici să furnizeze informațiile relevante necesare pentru a se verifica dreptul de proprietate asupra site-urilor internet, atunci când informațiile în cauză sunt legate de obiectul investigației;

(d)

competența de a efectua inspecții la fața locului și controale fizice ale produselor, fără a le anunța în prealabil;

(e)

competența de a intra în orice sediu, pe orice teren sau în orice mijloc de transport pe care operatorul economic în cauză le utilizează în scopuri legate de activitatea sa comercială, de afaceri, meșteșugărească sau profesională, pentru a identifica neconformitatea și a obține elemente de probă;

(f)

competența de a demara investigații din proprie inițiativă a autorității de supraveghere a pieței pentru a identifica neconformitățile și a le soluționa;

(g)

competența de a le solicita operatorilor economici să ia măsurile corespunzătoare pentru a pune capăt unui caz de neconformitate sau pentru a elimina riscul;

(h)

competența de a lua măsuri adecvate, în cazul în care un operator economic nu ia măsuri corective adecvate sau în cazul în care neconformitatea sau riscul persistă, inclusiv competența de a interzice sau de a restricționa punerea la dispoziție a unui produs pe piață sau de a dispune retragerea sau rechemarea produsului;

(i)

competența de a impune sancțiuni în conformitate cu articolul 41;

(j)

competența de a achiziționa eșantioane de produse, inclusiv sub o identitate falsă, de a le inspecta și a le reconstitui prin inginerie inversă pentru a identifica neconformitatea și pentru a obține elemente de probă;

(k)

competența, în cazul în care nu sunt disponibile alte mijloace pentru a elimina un risc grav:

(i)

de a solicita eliminarea dintr-o interfață online a conținutului care se referă la produsele respective sau de a impune afișarea explicită a unui avertisment în atenția utilizatorilor finali atunci când aceștia accesează o interfață online; sau

(ii)

în cazul în care nu s-a respectat o solicitare în conformitate cu punctul (i), de a impune furnizorilor de servicii ale societății informaționale să restricționeze accesul la interfața online, inclusiv solicitând unei părți terțe relevante să pună în aplicare astfel de măsuri.

(5)   Autoritățile de supraveghere a pieței pot utiliza orice informație, document, constatare, declarație sau date operative ca elemente de probă în scopul investigațiilor lor, indiferent de formatul acestora și de suportul pe care sunt stocate.

Articolul 15

Recuperarea costurilor de către autoritățile de supraveghere a pieței

(1)   Statele membre pot autoriza autoritățile lor de supraveghere a pieței să solicite de la operatorul economic relevant totalitatea costurilor aferente activităților lor în ceea ce privește cazurile de neconformitate.

(2)   Costurile menționate la alineatul (1) din prezentul articol pot include costurile de efectuare a testărilor, costurile luării de măsuri în conformitate cu articolul 28 alineatele (1) și (2), precum și costurile de stocare și costurile activităților legate de produsele care sunt identificate ca fiind neconforme și care fac obiectul unor măsuri corective înainte de punerea lor în liberă circulație sau de introducerea lor pe piață.

Articolul 16

Măsurile de supraveghere a pieței

(1)   Autoritățile de supraveghere a pieței iau măsurile corespunzătoare în cazul în care un produs care face obiectul legislației de armonizare a Uniunii, atunci când este utilizat în conformitate cu scopul său preconizat sau în condiții care pot fi prevăzute în mod rezonabil și dacă este instalat și întreținut în mod corespunzător:

(a)

este susceptibil de a afecta sănătatea sau siguranța utilizatorilor; sau

(b)

nu este conform cu legislația de armonizare a Uniunii aplicabilă.

(2)   În cazul în care autoritățile de supraveghere a pieței fac constatările menționate la alineatul (1) litera (a) sau (b), acestea solicită de îndată operatorului economic relevant să ia măsuri corective adecvate și proporționale pentru a stopa neconformitatea sau a elimina riscul într-un termen pe care îl precizează.

(3)   În sensul alineatului (2), măsurile corective care trebuie luate de operatorul economic pot include, printre altele:

(a)

aducerea produsului în conformitate, inclusiv prin rectificarea neconformității formale, astfel cum este definită în legislația de armonizare a Uniunii aplicabilă, sau asigurarea faptului că produsul nu mai prezintă un risc;

(b)

împiedicarea punerii la dispoziție a produsului pe piață;

(c)

retragerea sau rechemarea imediată a produsului și avertizarea publicului în legătură cu riscul prezentat;

(d)

distrugerea produsului sau aplicarea altor măsuri care să îl facă inutilizabil;

(e)

aplicarea pe produs a unor avertismente adecvate, clar formulate și ușor de înțeles referitoare la riscurile pe care le poate prezenta, în limba sau limbile stabilite de statul membru în care produsul este pus la dispoziție pe piață;

(f)

stabilirea unor condiții prealabile pentru punerea la dispoziție pe piață a produsului respectiv;

(g)

alertarea imediată și într-un mod adecvat a utilizatorilor finali expuși riscului, inclusiv prin publicarea unor avertismente speciale în limba sau limbile stabilite de statul membru în care produsul este pus la dispoziție pe piață.

(4)   Măsurile corective menționate la alineatul (3) literele (e), (f) și (g) pot fi impuse doar în cazurile în care produsul este susceptibil să prezinte un risc numai în anumite condiții sau numai pentru anumiți utilizatori finali.

(5)   Dacă operatorul economic nu ia măsurile corective menționate la alineatul (3) sau dacă neconformitatea sau riscul menționat la alineatul (1) se menține, autoritățile de supraveghere a pieței se asigură că produsul este retras sau rechemat sau punerea sa la dispoziție pe piață este interzisă sau restricționată, precum și că publicul, Comisia și celelalte state membre sunt informate în consecință.

(6)   Informațiile transmise Comisiei și celorlalte state membre în temeiul alineatului (5) din prezentul articol sunt comunicate prin intermediul sistemului de informații și comunicare menționat la articolul 34. Această comunicare de informații trebuie, de asemenea, să fie considerată ca îndeplinind cerințele de notificare pentru procedurile de salvgardare aplicabile prevăzute de legislația de armonizare a Uniunii.

(7)   În cazul în care o măsură națională este considerată ca fiind justificată în conformitate cu procedura de salvgardare aplicabilă sau în cazul în care nicio autoritate de supraveghere a pieței dintr-un alt stat membru nu a ajuns la o altă concluzie astfel cum se menționează la articolului 11 alineatul (9), autoritățile competente de supraveghere a pieței din celelalte state membre iau măsurile necesare cu privire la produsul neconform și introduc informațiile relevante în sistemul de informații și comunicare menționat la articolul 34.

Articolul 17

Utilizarea informațiilor și secretul profesional și comercial

Autoritățile de supraveghere a pieței își desfășoară activitățile cu un nivel ridicat de transparență și pun la dispoziția publicului toate informațiile pe care le consideră relevante pentru a proteja interesele utilizatorilor finali. Autoritățile de supraveghere a pieței respectă principiul confidențialității și al secretului profesional și comercial și protejează datele cu caracter personal în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern.

Articolul 18

Drepturile procedurale ale operatorilor economici

(1)   Orice măsură, decizie sau ordin judecătoresc luată sau efectuată de autoritățile de supraveghere a pieței în temeiul legislației de armonizare a Uniunii sau al prezentului regulament trebuie să menționeze motivele exacte pe care se bazează.

(2)   Orice astfel de măsură, decizie sau ordin judecătoresc se comunică fără întârziere operatorului economic în cauză, care, în același timp, este informat cu privire la căile de atac disponibile în conformitate cu legislația statului membru vizat și cu privire la termenele care se aplică acestor căi de atac.

(3)   Înainte de adoptarea sau luarea unei măsuri, decizii sau a unui ordin în conformitate cu alineatul (1), operatorului economic în cauză i se oferă posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere într-un termen adecvat, de cel puțin 10 zile lucrătoare, cu excepția cazurilor în care acest lucru nu este posibil din cauza urgenței măsurii, deciziei sau a ordinului care urmează a fi luat, justificată pe baza cerințelor în materie de sănătate și siguranță sau a altor motive legate de interesele publice care intră sub incidența legislației de armonizare a Uniunii relevante.

În cazul în care măsura, decizia sau ordinul este luat sau efectuat fără ca operatorul economic să fi avut posibilitatea de a fi ascultat, operatorului economic i se acordă această posibilitate ulterior, cât mai curând posibil după aceasta și măsura, decizia sau ordinul respectiv este revizuit prompt de către autoritatea de supraveghere a pieței.

Articolul 19

Produse care prezintă un risc grav

(1)   Autoritățile de supraveghere a pieței se asigură că produsele care prezintă un risc grav sunt retrase sau rechemate atunci când nu există niciun alt mijloc eficace disponibil pentru a elimina riscul grav, sau că punerea lor la dispoziție pe piață este interzisă. Autoritățile de supraveghere a pieței notifică imediat Comisia cu privire la acest lucru, în conformitate cu articolul 20.

(2)   O decizie conform căreia un produs prezintă sau nu un risc grav se bazează pe o evaluare corespunzătoare a riscurilor, care ia în considerare natura riscului și probabilitatea producerii acestuia. Posibilitatea de a obține niveluri de siguranță superioare și disponibilitatea altor produse, care prezintă un grad mai redus de risc, nu constituie un temei pentru a considera că un produs prezintă un risc grav.

Articolul 20

Sistemul de schimb rapid de informații

(1)   Dacă o autoritate de supraveghere a pieței ia sau intenționează să ia o măsură în temeiul articolului 19 și consideră că motivele care au condus la adoptarea măsurilor sau la efectele măsurilor luate se extind în afara teritoriului statului său membru, acesta informează imediat Comisia cu privire la respectiva măsură, în conformitate cu alineatul (4) din prezentul articol. De asemenea, autoritatea de supraveghere a pieței informează fără întârziere Comisia cu privire la orice modificări sau anulări ale unei astfel de măsuri.

(2)   Dacă un produs care prezintă riscuri grave a fost pus la dispoziție pe piață, autoritățile de supraveghere a pieței informează Comisia imediat cu privire la orice măsuri voluntare luate și comunicate autorității de supraveghere a pieței de un operator economic.

(3)   Informațiile furnizate în conformitate cu alineatele (1) și (2) conțin toate detaliile disponibile, în special cu privire la datele necesare pentru a identifica produsul, originea și lanțul de aprovizionare al produsului, riscul aferent produsului, natura și durata măsurii naționale luate și orice măsuri voluntare luate de operatorii economici.

(4)   În scopul alineatelor 1, 2 și 3 din prezentul articol, se utilizează sistemul de schimb rapid de informații (RAPEX), prevăzut la articolul 12 din Directiva 2001/95/CE. Alineatele (2), (3) și (4) din articolul 12 al respectivei directive se aplică mutatis mutandis.

(5)   Comisia furnizează și menține o interfață de date între RAPEX și sistemul de informații și comunicare menționat la articolul 34, astfel încât să se evite dubla înregistrare a datelor.

Articolul 21

Instalații de testare ale Uniunii

(1)   Instalațiile de testare ale Uniunii au scopul de a contribui la o dezvoltarea capacității laboratoarelor, precum și a garanta fiabilitatea și consecvența testărilor în scopul supravegherii pieței în Uniune.

(2)   În sensul alineatului (1), Comisia poate desemna o instalație publică de testare a unui stat membru ca instalație de testare a Uniunii pentru categorii specifice de produse sau pentru riscuri specifice legate de o categorie de produse.

De asemenea, Comisia poate desemna una dintre propriile sale instalații de testare ca instalație de testare a Uniunii pentru categorii specifice de produse ori pentru riscuri specifice unei categorii de produse, sau pentru produse pentru care capacitatea de testare lipsește sau nu este suficientă.

(3)   Instalațiile de testare ale Uniunii trebuie să fie acreditate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008.

(4)   Desemnarea instalațiilor de testare ale Uniunii nu afectează libertatea autorităților de supraveghere a pieței, a Rețelei și a Comisiei de a alege instalațiile de testare pentru activitățile lor.

(5)   Instalațiile de testare desemnate ale Uniunii își oferă serviciile exclusiv autorităților de supraveghere a pieței, Rețelei, Comisiei și altor entități guvernamentale sau interguvernamentale.

(6)   Instalațiile de testare ale Uniunii realizează, în domeniul lor de competență, următoarele activități:

(a)

efectuează testări ale produselor la cererea autorităților de supraveghere a pieței, a Rețelei sau a Comisiei;

(b)

furnizează consultanță științifică sau tehnică independentă, la cererea Rețelei;

(c)

dezvoltă noi tehnici și metode de analiză.

(7)   Activitățile menționate la alineatul (6) din prezentul articol sunt remunerate și pot fi finanțate de Uniune în conformitate cu articolul 36 alineatul (2).

(8)   Instalațiile de testare ale Uniunii pot beneficia de finanțare din partea Uniunii în conformitate cu articolul 36 alineatul (2) pentru a le spori capacitatea de testare sau pentru a crea noi capacități de testare pentru anumite categorii de produse sau pentru riscuri specifice unei categorii de produse pentru care capacitatea de testare lipsește sau este insuficientă.

(9)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează procedurile pentru desemnarea instalațiilor de testare ale Uniunii. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 43 alineatul (2).

CAPITOLUL VI

ASISTENȚA RECIPROCĂ TRANSFRONTALIERĂ

Articolul 22

Asistența reciprocă

(1)   Între autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre, precum și între autoritățile de supraveghere a pieței, Comisie și agențiile relevante ale Uniunii trebuie să existe o cooperare eficientă și schimburi eficiente de informații.

(2)   Atunci când o autoritate de supraveghere a pieței nu își poate încheia investigațiile din cauza imposibilității de a accesa anumite informații, în pofida depunerii tuturor eforturilor corespunzătoare pentru a obține informațiile respective, aceasta poate transmite o cerere motivată autorității de supraveghere a pieței din alt stat membru în care poate fi obținut accesul la aceste informații. În acest caz, autoritatea solicitată îi furnizează autorității solicitante fără întârziere și, în orice caz, în termen de 30 de zile toate informațiile pe care autoritatea solicitată le consideră relevante pentru a stabili dacă un produs este neconform.

(3)   Autoritatea solicitată întreprinde investigații adecvate sau ia orice alte măsuri necesare pentru colectarea informațiilor solicitate. După caz, aceste investigații sunt efectuate cu ajutorul altor autorități de supraveghere a pieței.

(4)   Autoritatea solicitantă rămâne responsabilă pentru orice investigația pe care a inițiat-o, cu excepția cazului în care autoritatea solicitată este de acord să își asume responsabilitatea.

(5)   În cazuri bine justificate, o autoritate solicitată poate refuza să dea curs unei cereri de informații în temeiul alineatului (2), atunci când:

(a)

autoritatea solicitantă nu a demonstrat în mod suficient că informațiile solicitate sunt necesare pentru a stabili neconformitatea;

(b)

autoritatea solicitată demonstrează în mod rezonabil că îndeplinirea cererii ar afecta în mod substanțial desfășurarea propriilor sale activități.

Articolul 23

Cererile de măsuri de asigurare a aplicării legislației

(1)   Atunci când stoparea neconformității unui produs necesită măsuri în jurisdicția unui alt stat membru și atunci când aceste măsuri nu rezultă din cerințele de la articolul 16 alineatul (7), o autoritate solicitantă poate transmite unei autorități solicitate din acel alt stat membru o cerere motivată corespunzător pentru măsuri de asigurare a aplicării legislației.

(2)   Autoritatea solicitată ia fără întârziere toate măsurile adecvate și necesare de asigurare a aplicării legislației, utilizând competențele care îi sunt conferite în temeiul prezentului regulament, pentru a stopa un caz de neconformitate, prin exercitarea competențelor prevăzute la articolul 14 și a oricăror altor competențe suplimentare care îi sunt conferite în temeiul dreptului intern.

(3)   Autoritatea solicitată informează autoritatea solicitantă cu privire la măsurile menționate la alineatul (2) care au fost luate sau care urmează să fie luate.

O autoritate solicitată poate refuza să dea curs unei cereri de măsuri de asigurare a aplicării legislației în oricare dintre următoarele situații:

(a)

autoritatea solicitată ajunge la concluzia că autoritatea solicitantă nu a furnizat suficiente informații;

(b)

autoritatea solicitată consideră că cererea contravine legislației de armonizare a Uniunii;

(c)

autoritatea solicitată demonstrează în mod rezonabil că îndeplinirea cererii ar afecta în mod substanțial desfășurarea propriilor sale activități.

Articolul 24

Procedura privind cererile de asistență reciprocă

(1)   Înainte de a transmite o cerere în temeiul articolului 22 sau 23, autoritatea solicitantă depune toate eforturile pentru a efectua ea însăși toate investigațiile rezonabile posibile.

(2)   Atunci când transmite o cerere în temeiul articolului 22 sau 23, autoritatea solicitantă furnizează toate informațiile disponibile, pentru a-i permite autorității solicitate să îndeplinească cererea, inclusiv orice elemente de probă necesare care nu pot fi obținute decât în statul membru al autorității solicitante.

(3)   Cererile în temeiul articolelor 22 și 23 și toate comunicările aferente se transmit folosind formularele electronice standard prin intermediul sistemului de informații și comunicare menționat la articolul 34.

(4)   Comunicarea are loc direct între autoritățile de supraveghere a pieței implicate sau prin intermediul birourilor unice de legătură ale statelor membre în cauză.

(5)   Limbile care urmează să fie utilizate pentru cererile în temeiul articolelor 22 și 23 și pentru toate comunicările aferente sunt convenite de autoritățile de supraveghere a pieței în cauză.

(6)   În cazul în care nu se ajunge la un acord între autoritățile de supraveghere a pieței în cauză cu privire la limbile care urmează să fie utilizate, cererile în temeiul articolelor 22 și 23 se transmit în limba oficială a statului membru al autorității solicitante, iar răspunsurile la astfel de cereri se transmit în limba oficială a statului membru al autorității solicitate. În acest caz, autoritatea solicitantă și autoritatea solicitată asigură traducerea cererilor, ale răspunsurilor sau ale altor documente pe care le primesc una de la cealaltă.

(7)   Sistemul de informații și comunicare menționat la articolul 34 furnizează birourilor unice de legătură implicate informații structurate privind cazurile de asistență reciprocă. Utilizând aceste informații, birourile unice de legătură oferă orice sprijin necesar pentru a facilita asistența.

CAPITOLUL VII

PRODUSELE CARE INTRĂ PE PIAȚA UNIUNII

Articolul 25

Controale ale produselor care intră pe piața Uniunii

(1)   Statele membre desemnează autoritățile vamale, una sau mai multe autorități de supraveghere a pieței sau orice altă autoritate pe teritoriul lor drept autorități responsabile cu controlul produselor care intră pe piața Uniunii.

Fiecare stat membru informează Comisia și celelalte state membre cu privire la autoritățile desemnate în conformitate cu primul paragraf și la domeniile de competență ale acestora, prin intermediul sistemului de informații și comunicare menționat la articolul 34.

(2)   Autoritățile desemnate în temeiul alineatului (1) trebuie să aibă competențele și resursele necesare pentru îndeplinirea adecvată a sarcinilor lor, astfel cum se menționează la alineatul respectiv.

(3)   Produsele care intră sub incidența dreptului Uniunii care trebuie plasate sub regimul vamal de „punere în liberă circulație” trebuie să fie supuse controalelor efectuate de către autoritățile desemnate la alineatul (1) din prezentul articol. Acestea trebuie să efectueze aceste controale pe baza unei analize a riscurilor în conformitate cu articolele 46 și 47 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 și, după caz, pe baza unei abordări bazate pe riscuri, astfel cum se menționează la articolul 11 alineatul (3) al doilea paragraf din prezentul regulament.

(4)   Schimburile de informații privind riscurile au loc între:

(a)

autoritățile desemnate la alineatul (1) din prezentul articol în conformitate cu articolul 47 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013; și

(b)

autoritățile vamale în conformitate cu articolul 46 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013.

În cazul în care, în legătură cu produsele care fac obiectul dreptului Uniunii care se află fie în depozitare temporară, fie sunt plasate sub un regim vamal, altul decât „punerea în liberă circulație”, autoritățile vamale de la primul punct de intrare au motive să creadă că aceste produse nu sunt conforme cu dreptul aplicabil al Uniunii sau prezintă un risc, ele transmit toate informațiile relevante către biroul vamal competent din țara de destinație.

(5)   Autoritățile de supraveghere a pieței furnizează autorităților desemnate în conformitate cu alineatul (1) informații privind categoriile de produse sau identitatea operatorilor economici în cazul cărora a fost identificat un risc mai ridicat de neconformitate.

(6)   Până la data de 31 martie a fiecărui an, statele membre transmit Comisiei date statistice detaliate referitoare la controalele efectuate în cursul anului calendaristic anterior de către autoritățile desemnate în conformitate cu alineatul (1) în legătură cu produsele care fac obiectul dreptului Uniunii. Datele statistice includ numărul de intervenții în domeniul controalelor acestor produse în ceea ce privește siguranța și conformitatea produselor.

Comisia întocmește un raport până la data de 30 iunie a fiecărui an, care cuprinde informațiile prezentate de statele membre pentru anul calendaristic anterior și o analiză a datelor furnizate. Raportul trebuie publicat în sistemul de informații și comunicare menționat la articolul 34.

(7)   În cazul în care Comisia constată existența unui risc major prezentat de către produsele care intră sub incidența dreptului Uniunii care sunt importate dintr-o țară terță, aceasta va recomanda statului membru în cauză să ia măsurile corespunzătoare de supraveghere a pieței.

(8)   Comisia, după consultarea Rețelei, poate adopta acte de punere în aplicare de stabilire a criteriilor de referință și a tehnicilor pentru controale pe baza unei analize comune a riscurilor la nivelul Uniunii, pentru a asigura o aplicare consecventă a dreptului Uniunii, a consolida controalele privind produsele care intră pe piața Uniunii și a garanta un nivel eficace și uniform al unor astfel de controale. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 43 alineatul (2).

(9)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare de specificare a detaliilor privind datele care trebuie transmise în temeiul alineatului (6) din prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 43 alineatul (2).

Articolul 26

Suspendarea punerii în liberă circulație

(1)   Autoritățile desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1) suspendă punerea în liberă circulație a unui anumit produs în cazul în care, în cursul controalelor în temeiul articolului 25 alineatul (3), se constată că:

(a)

produsul nu este însoțit de documentația cerută de dreptul Uniunii care i se aplică sau există îndoieli întemeiate cu privire la autenticitatea, exactitatea sau caracterul complet al acestor documente;

(b)

produsul nu este marcat sau etichetat în conformitate cu dreptul Uniunii aplicabil acestuia;

(c)

produsul poartă un marcaj CE sau un alt marcaj prevăzut în dreptul Uniunii aplicabil acestuia, care a fost aplicat în mod fals sau înșelător;

(d)

numele, denumirea comercială înregistrată sau marca înregistrată și datele de contact, inclusiv adresa poștală, ale unui operator economic cu sarcini privind produsul care face obiectul anumitor acte din legislația de armonizare a Uniunii nu sunt precizate sau nu sunt ușor de identificat în conformitate cu articolul 4 alineatul (4); sau

(e)

din orice alt motiv, atunci când este justificat să creadă că produsul nu respectă dreptul Uniunii aplicabil acestuia sau că produsul prezintă un risc grav pentru sănătate, siguranță, mediu sau orice alt interes public menționat la articolul 1.

(2)   Autoritățile desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1) informează imediat autoritățile de supraveghere a pieței cu privire la suspendarea punerii în liberă circulație menționată la alineatul (1) din prezentul articol.

(3)   În cazul în care autoritățile de supraveghere a pieței au motive rezonabile să creadă că un produs nu respectă dreptul aplicabil al Uniunii sau dacă acesta prezintă un risc grav, ele trebuie să solicite autorităților desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1) să suspende procesul de punere în liberă circulație.

(4)   Notificările în temeiul alineatului (2) și cererile în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol se efectuează prin intermediul sistemului de informații și comunicare menționat la articolul 34, inclusiv prin utilizarea interfețelor electronice dintre acest sistem și sistemele utilizate de autoritățile vamale, atunci când acestea sunt disponibile.

Articolul 27

Punerea în liberă circulație

În cazul în care punerea în liberă circulație a unui produs a fost suspendată în conformitate cu articolul 26, respectivul produs trebuie pus în liberă circulație, dacă toate celelalte cerințe și formalități legate de această măsură au fost îndeplinite și în cazul în care este îndeplinită oricare dintre condițiile următoare:

(a)

în termen de patru zile lucrătoare de la suspendare, autorităților desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1) nu li s-a solicitat de către autoritățile de supraveghere a pieței să mențină suspendarea;

(b)

autoritățile desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1) au fost informate de autoritățile de supraveghere a pieței cu privire la aprobarea pentru punerea în liberă circulație.

Punerea în liberă circulație nu este considerată ca fiind o dovadă a conformității cu dreptul Uniunii.

Articolul 28

Refuzul de a pune în liberă circulație

(1)   În cazul în care autoritățile de supraveghere a pieței constată că un produs prezintă un risc grav, acestea iau măsuri pentru interzicerea introducerii pe piață a produsului și solicită autorităților desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1) să nu se autorizeze libera circulație a acestuia. Acestea impun, de asemenea, ca aceste autorități să includă următoarea inscripție în sistemul informatic vamal și, după caz, pe factura comercială care însoțește produsul și pe orice alt document însoțitor relevant:

„Produs periculos – nu se autorizează punerea în liberă circulație – Regulamentul (UE) 2019/1020”.

Autoritățile de supraveghere a pieței introduc imediat aceste informații în sistemul de informații și comunicare menționat la articolul 34.

(2)   În cazul în care autoritățile de supraveghere a pieței constată că un produs nu poate fi introdus pe piață deoarece nu respectă dreptul Uniunii, acestea iau măsuri pentru interzicerea introducerii pe piață a produsului și solicită autorităților desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1) să nu se autorizeze libera circulație a acestuia. Acestea impun, de asemenea, ca aceste autorități să includă următoarea inscripție în sistemul informatic vamal și, după caz, pe factura comercială care însoțește produsul și pe orice alt document însoțitor relevant:

„Produs neconform – nu se autorizează punerea în liberă circulație – Regulamentul (UE) 2019/1020”.

Autoritățile de supraveghere a pieței introduc imediat aceste informații în sistemul de informații și comunicare menționat la articolul 34.

(3)   Atunci când produsul menționat la alineatul (1) sau (2) este ulterior declarat pentru o procedură vamală alta decât cea privind punerea în liberă circulație și în cazul în care autoritățile de supraveghere a pieței nu au obiecții, inscripțiile prevăzute la alineatul (1) sau (2) sunt, de asemenea, menționate, în aceleași condiții, în documentele utilizate în legătură cu respectiva procedură.

(4)   Autoritățile desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1) pot distruge sau face inutilizabil în alt mod un produs care prezintă un risc pentru sănătatea și siguranța utilizatorilor finali, în cazul în care autoritatea în cauză consideră că este necesar și proporțional. Costul unei astfel de măsuri este suportat de persoana fizică sau juridică care a declarat produsul pentru libera circulație.

Articolele 197 și 198 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 se aplică în consecință.

CAPITOLUL VIII

ASIGURAREA COORDONATĂ A APLICĂRII LEGISLAȚIEI ȘI COOPERAREA INTERNAȚIONALĂ

Articolul 29

Rețeaua Uniunii pentru conformitatea produselor

(1)   Se instituie o rețea a Uniunii pentru conformitatea produselor („Rețeaua”).

(2)   Scopul Rețelei este de a funcționa ca o platformă de cooperare structurată între autoritățile de asigurare a aplicării legislației ale statelor membre și Comisie și de a contribui la simplificarea practicilor de supraveghere a pieței în cadrul Uniunii, crescând astfel eficiența supravegherii pieței.

Articolul 30

Componența și funcționarea Rețelei

(1)   Rețeaua este compusă din reprezentanți ai fiecărui stat membru, inclusiv un reprezentant al fiecărui birou unic de legătură menționat la articolul 10, precum și un expert național opțional, președinții ADCO și reprezentanți ai Comisiei.

(2)   Pentru aplicarea uniformă a legislației de armonizare a Uniunii se instituie ADCO separate sau comune. ADCO sunt formate din reprezentanți ai autorităților naționale de supraveghere a pieței și, dacă este cazul, din reprezentanți ai birourilor unice de legătură.

Reuniunile ADCO sunt destinate doar reprezentanților autorităților de supraveghere a pieței și Comisiei.

Părțile interesate relevante, cum ar fi organizațiile care reprezintă interesele industriei, ale întreprinderilor mici și mijlocii (IMM), ale consumatorilor, ale laboratoarelor de testare, ale organismelor de standardizare și de evaluare a conformității la nivelul Uniunii, pot fi invitate să participe la reuniunile ADCO în funcție de subiectul discuției.

(3)   Comisia sprijină și încurajează cooperarea între autoritățile de supraveghere a pieței prin intermediul Rețelei și participă la reuniunile Rețelei, ale subgrupurilor acesteia și ale ADCO.

(4)   Rețeaua se reunește la intervale regulate și, dacă este cazul, la cererea justificată corespunzător a Comisiei sau a unui stat membru.

(5)   Rețeaua poate institui subgrupuri permanente sau temporare care să se ocupe cu chestiuni specifice și să îndeplinească sarcini precise.

(6)   Rețeaua poate invita experți și alte părți terțe, inclusiv organizații care reprezintă interesele industriei, ale IMM, ale consumatorilor, ale laboratoarelor de testare și ale organismelor de standardizare și de evaluare a conformității de la nivelul Uniunii, să participe la reuniuni în calitate de observatori sau să furnizeze contribuții scrise.

(7)   Rețeaua depune toate eforturile pentru a ajunge la un consens. Deciziile luate de Rețea sunt recomandări neobligatorii din punct de vedere juridic.

(8)   Rețeaua își stabilește propriul regulament de procedură.

Articolul 31

Rolul și sarcinile Rețelei

(1)   În îndeplinirea sarcinilor prevăzute la alineatul (2), Rețeaua abordează aspecte orizontale generale ale supravegherii pieței în vederea facilitării cooperării între birourile unice de legătură, precum și cu Comisia.

(2)   Rețeaua are următoarele sarcini:

(a)

să pregătească, să adopte și să monitorizeze punerea în aplicare a programului său de lucru;

(b)

să faciliteze identificarea priorităților comune pentru activitățile de supraveghere a pieței și schimbul trans-sectorial de informații privind evaluarea produselor, inclusiv evaluarea riscurilor, metodele și rezultatele testărilor, evoluțiile științifice recente și noile tehnologii, riscurile emergente și alte aspecte relevante pentru activitățile de control, precum și implementarea strategiilor și activităților naționale de supraveghere a pieței;

(c)

să coordoneze ADCO și activitățile acestora;

(d)

să organizeze proiecte comune intersectoriale de supraveghere și de testare a pieței și să definească prioritățile acestora;

(e)

să facă schimb de expertiză și de bune practici, în special în ceea ce privește punerea în aplicare a strategiilor naționale de supraveghere a pieței;

(f)

să faciliteze organizarea de programe de formare profesională și schimburi de personal;

(g)

în colaborare cu Comisia, să organizeze campanii de informare și programe voluntare de vizite reciproce între autoritățile de supraveghere a pieței;

(h)

să discute aspectele legate de mecanismul de asistență reciprocă transfrontalieră;

(i)

să contribuie la elaborarea unor orientări pentru a se asigura aplicarea eficientă și uniformă a prezentului regulament;

(j)

să propună finanțarea activităților menționate la articolul 36;

(k)

să contribuie la practici administrative uniforme în ceea ce privește supravegherea pieței în statele membre;

(l)

să ofere consiliere și asistență Comisiei în ceea ce privește aspectele referitoare la dezvoltarea în continuare a RAPEX și a sistemului de informații și comunicare menționat la articolul 34;

(m)

să promoveze cooperarea și schimbul de expertiză și de bune practici între autoritățile de supraveghere a pieței și autoritățile responsabile cu controlul produselor la frontierele externe ale Uniunii;

(n)

să promoveze și să faciliteze colaborarea cu alte rețele și grupuri relevante pentru a explora posibilitățile de utilizare a noilor tehnologii în scopul supravegherii pieței și a trasabilității produselor;

(o)

să evalueze în mod periodic strategiile naționale de supraveghere a pieței, prima evaluare de acest gen urmând să fie realizată până la 16 iulie 2024;

(p)

să abordeze orice alte aspecte legate de activitățile care intră în domeniul de competență al Rețelei, cu scopul de a contribui la funcționarea eficace a supravegherii pieței în cadrul Uniunii.

Articolul 32

Rolul și sarcinile grupurilor de cooperare administrativă

(1)   În îndeplinirea sarcinilor prevăzute la alineatul (2), ADCO abordează aspecte specifice legate de supravegherea pieței și aspecte sectoriale specifice.

(2)   ADCO au următoarele sarcini:

(a)

să faciliteze aplicarea uniformă a legislației de armonizare a Uniunii în domeniul lor de competență pentru a spori eficiența supravegherii pieței pe întreaga piață internă;

(b)

să promoveze comunicarea între autoritățile de supraveghere a pieței și Rețea și să dezvolte încrederea reciprocă între autoritățile de supraveghere a pieței;

(c)

să instituie și să coordoneze proiecte comune, cum ar fi activități transfrontaliere de supraveghere a pieței;

(d)

să dezvolte practici comune și metodologii pentru o supraveghere eficientă a pieței;

(e)

să se informeze reciproc cu privire la metodele și activitățile naționale de supraveghere a pieței, precum și să dezvolte și să promoveze bune practici;

(f)

să identifice chestiuni de interes comun legate de supravegherea pieței și să propună abordări comune în vederea adoptării lor;

(g)

să faciliteze evaluările sectoriale ale produselor, inclusiv evaluarea riscurilor, metodele de testare și rezultatele obținute, evoluțiile științifice recente și alte aspecte relevante pentru activitățile de control.

Articolul 33

Rolul și sarcinile Comisiei

Comisia are următoarele sarcini:

(a)

să asiste rețeaua, subgrupurile sale și ADCO prin intermediul unui secretariat executiv care oferă sprijin tehnic și logistic;

(b)

să păstreze și să pună la dispoziția birourilor unice de legătură și a președinților ADCO o listă actualizată a președinților ADCO, inclusiv a datelor de contact ale acestora;

(c)

să sprijine Rețeaua în pregătirea și monitorizarea programului său de lucru;

(d)

să sprijine funcționarea punctelor de informare despre produs care îndeplinesc sarcini atribuite de statele membre în legătură cu legislația de armonizare a Uniunii;

(e)

să stabilească, în consultare cu Rețeaua, necesitatea unei capacități de testare suplimentare și să propună soluții în acest scop în conformitate cu articolul 21;

(f)

să aplice instrumentele de cooperare internațională menționate la articolul 35;

(g)

să ofere sprijin pentru instituirea unor ADCO separate sau comune;

(h)

să dezvolte și să mențină sistemul de informații și comunicare menționat la articolul 34, inclusiv interfața menționată la articolul (34) alineatul (7) al articolului respectiv, precum și interfața cu bazele de date naționale de supraveghere a pieței și să furnizeze informații publicului prin intermediul acestui sistem;

(i)

să sprijine Rețeaua în executarea lucrărilor preliminare sau auxiliare în legătură cu punerea în aplicare a activităților de supraveghere a pieței legate de aplicarea legislației de armonizare a Uniunii, cum ar fi studii, programe, evaluări, analize comparative, vizite comune reciproce și programe de vizită, schimb de personal, activități de cercetare, lucrări de laborator, teste de competență, teste inter-laboratoare și activități de evaluare a conformității;

(j)

să pregătească și să sprijine implementarea de campanii de supraveghere a pieței Uniunii și activități similare;

(k)

să organizeze proiecte comune de supraveghere și de testare a pieței și programe comune de formare, să faciliteze schimburile de personal între autoritățile de supraveghere a pieței și, după caz, cu autoritățile de supraveghere ale țărilor terțe sau cu organizațiile internaționale și să organizeze campanii de informare și programe voluntare de vizite reciproce între autoritățile de supraveghere a pieței;

(l)

să desfășoare activități în cadrul programelor de asistență tehnică, să coopereze cu țări terțe și să promoveze și să îmbunătățească politicile și sistemele Uniunii de supraveghere a pieței între părțile interesate la nivel european și internațional;

(m)

să faciliteze expertiza tehnică sau științifică în vederea punerii în aplicare a cooperării administrative de supraveghere a pieței;

(n)

să examineze, la cererea Rețelei sau din proprie inițiativă, orice chestiune referitoare la punerea în aplicare a prezentului regulament și să emită orientări, recomandări și bune practici pentru a încuraja aplicarea uniformă a prezentului regulament.

Articolul 34

Sistemul de informații și comunicare

(1)   Comisia dezvoltă și întreține un sistem de informare și comunicare pentru colectarea, prelucrarea și stocarea de informații, într-o formă structurată, cu privire la aspecte legate de asigurarea aplicării legislației de armonizare a Uniunii, cu scopul de a îmbunătăți schimbul de date între statele membre, inclusiv în scopul solicitării de informații, oferind o imagine de ansamblu cuprinzătoare cu privire la activitățile de supraveghere a pieței, rezultate și tendințe. Comisia, autoritățile de supraveghere a pieței, birourile unice de legătură și autoritățile desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1) trebuie să aibă acces la acest sistem. Comisia dezvoltă și întreține interfața pentru public a acestui sistem, unde utilizatorilor finali le sunt furnizate informații esențiale cu privire la activitățile de supraveghere a pieței.

(2)   Comisia dezvoltă și întreține, de asemenea, interfețe electronice între sistemul menționat la alineatul (1) și sistemele naționale de supraveghere a pieței.

(3)   Birourile unice de legătură introduc următoarele informații în sistemul de informații și comunicare:

(a)

identitatea autorităților de supraveghere a pieței în statul lor membru și domeniile de competență ale autorităților respective în conformitate cu articolul 10 alineatul (2);

(b)

identitatea autorităților desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1);

(c)

strategia națională de supraveghere a pieței elaborată de statul lor membru în temeiul articolului 13 și rezultatele revizuirii și evaluării strategiei de supraveghere a pieței.

(4)   Autoritățile de supraveghere a pieței introduc în sistemul de informații și comunicare în ceea ce privește produsele puse la dispoziție pe piață pentru care a fost efectuată o verificare aprofundată a conformității, fără a aduce atingere articolului 12 din Directiva 2001/95/CE și articolului 20 din prezentul regulament și, dacă este cazul, în ceea ce privește produsele care intră pe piața Uniunii pentru care procesul de punere în liberă circulație a fost suspendat, în conformitate cu articolul 26 din prezentul regulament, pe teritoriul lor, informații privind următoarele:

(a)

măsurile adoptate de autoritatea de supraveghere a pieței în conformitate cu articolul 16 alineatul (5);

(b)

rapoartele privind testele efectuate de acestea;

(c)

măsurile corective luate de operatorii economici în cauză;

(d)

rapoartele ușor disponibile privind vătămările cauzate de produsul în cauză;

(e)

orice obiecție ridicată de un stat membru în conformitate cu procedura de salvgardare aplicabilă în cadrul legislației de armonizare a Uniunii aplicabile produsului și orice măsuri subsecvente;

(f)

atunci când este cazul, nerespectarea de către reprezentanții autorizați a dispozițiilor articolului 5 alineatul (2);

(g)

atunci când este cazul, nerespectarea de către producători a dispozițiilor articolului 5 alineatul (1).

(5)   Atunci când autoritățile de supraveghere a pieței consideră că este util, acestea pot introduce în sistemul de informații și comunicare orice informații suplimentare referitoare la verificările pe care le efectuează și rezultatele testelor pe care acestea le-au efectuat sau solicitat.

(6)   În cazul în care este relevant pentru asigurarea aplicării legislației de armonizare a Uniunii și în scopul minimizării riscului, autoritățile vamale trebuie să extragă din sistemele vamale naționale datele referitoare la produsele plasate sub regimul vamal de „punere în liberă circulație” referitoare la asigurarea aplicării legislației de armonizare a Uniunii și să le transmită sistemului de informații și comunicare.

(7)   Comisia dezvoltă o interfață electronică care să permită transmiterea de date între sistemele vamale naționale și sistemul de informații și comunicare. Această interfață trebuie să fie operativă în termen de patru ani de la data adoptării actului relevant de punere în aplicare menționat la alineatul (8).

(8)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare care specifică detaliile privind modalitățile de punere în aplicare pentru alineatele (1)-(7) din prezentul articol, și în special privind prelucrarea datelor care trebuie realizată în cazul datelor colectate în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol, și definirea datelor care trebuie transmise în conformitate cu alineatele (6) și (7) din prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 43 alineatul (2).

Articolul 35

Cooperare internațională

(1)   Pentru a îmbunătăți eficiența supravegherii pieței în Uniune, Comisia poate coopera și face schimb de informații privind supravegherea pieței cu autoritățile de reglementare din țări terțe sau cu organizații internaționale, în cadrul acordurilor încheiate între Uniune și țările terțe sau organizațiile internaționale. Toate aceste acorduri se bazează pe reciprocitate, includ dispoziții privind confidențialitatea care corespund celor aplicabile în Uniune și garantează că orice schimb de informații se realizează în conformitate cu dreptul aplicabil al Uniunii.

(2)   Cooperarea sau schimbul de informații se pot referi, printre altele, la următoarele:

(a)

metodele de evaluare a riscurilor utilizate și rezultatele testării produselor;

(b)

retragerea coordonată a produselor sau alte măsuri similare;

(c)

măsurile luate de autoritățile de supraveghere a pieței în conformitate cu articolul 16.

(3)   Comisia poate aproba un sistem specific de control anterior exportului de produse pe care îl realizează o țară terță asupra produselor imediat anterior exportării acestora în Uniune, pentru a verifica dacă produsele respective îndeplinesc cerințele din legislația de armonizare a Uniunii aplicabilă acestora. Aprobarea poate fi acordată pentru unul sau mai multe produse, în ceea ce privește una sau mai multe categorii de produse sau în ceea ce privește produsele sau categoriile de produse fabricate de anumiți producători.

(4)   Comisia întocmește și menține o listă a acestor produse sau categorii de produse pentru care a fost acordată aprobarea, așa cum se menționează la alineatul (3), și pune această listă la dispoziția publicului.

(5)   Aprobarea poate fi acordată unei țări terțe în temeiul alineatului (3) dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

țara terță dispune de un sistem eficient de verificare a conformității produselor exportate către Uniune, iar controalele efectuate în țara terță respectivă sunt suficient de eficace și eficiente pentru a înlocui sau a reduce controalele la import;

(b)

auditurile realizate în Uniune și, dacă este cazul, în țara terță demonstrează că produsele exportate din acea țară terță către Uniune respectă cerințele stabilite în legislația de armonizare a Uniunii.

(6)   În cazul în care o astfel de aprobare a fost acordată, evaluarea riscurilor aplicată controalelor la import pentru aceste produse sau categorii de produse care intră pe piața Uniunii, menționate la alineatul (3), trebuie să includă aprobările acordate.

Cu toate acestea, autoritățile desemnate la articolul 25 alineatul (1) pot efectua controale asupra acelor produse sau categorii de produse care intră pe piața Uniunii, inclusiv pentru a garanta faptul că respectivele controale efectuate anterior exportului de către țările terțe sunt eficiente pentru a determina conformitatea cu legislația de armonizare a Uniunii.

(7)   Aprobarea menționată la alineatul (3) trebuie să specifice autoritatea competentă din țara terță sub a cărei responsabilitate trebuie să fie efectuate controalele anterioare exportului și acea autoritate competentă este punctul de legătură pentru toate contactele cu Uniunea.

(8)   Autoritatea competentă, menționată la alineatul (7), asigură verificarea oficială a produselor înainte de intrarea acestora în Uniune.

(9)   În cazul în care controlul produselor care intră pe piața Uniunii, menționat la alineatul (3) din prezentul articol, indică existența unei neconformități semnificative, autoritățile de supraveghere a pieței informează imediat Comisia, prin intermediul sistemului de informații și comunicare menționat la articolul 34 și adaptează nivelul controalelor cu privire la astfel de produse.

(10)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare de aprobare a fiecărui sistem specific de controale anterioare exportului de produse menționat la alineatul (3) din prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 43 alineatul (2).

(11)   Comisia monitorizează periodic funcționarea corectă a aprobării acordate în temeiul alineatului (3) din prezentul articol. Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care retragere o astfel de aprobare în cazul în care se dovedește că produsele care intră pe piața Uniunii nu respectă legislația de armonizare a Uniunii într-un număr semnificativ de cazuri. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 43 alineatul (2). Comisia informează imediat țara terță în cauză cu privire la adoptarea unui astfel de act.

(12)   Sistemul de controale anterioare exportului de produse se evaluează în conformitate cu articolul 42 alineatul (4).

CAPITOLUL IX

DISPOZIȚII FINANCIARE

Articolul 36

Activități de finanțare

(1)   Uniunea finanțează îndeplinirea sarcinilor Rețelei menționate la articolul 31 și evaluările la nivel de omologi menționate la articolul 12.

(2)   Uniunea poate finanța următoarele activități în legătură cu aplicarea prezentului regulament:

(a)

funcționarea punctelor de informare despre produs;

(b)

instituirea și funcționarea instalațiilor de testare din Uniune menționate la articolul 21;

(c)

dezvoltarea instrumentelor de cooperare internațională menționate la articolul 35;

(d)

elaborarea și actualizarea contribuțiilor la orientările în materie de supraveghere a pieței;

(e)

punerea la dispoziția Comisiei a expertizei tehnice sau științifice pentru a asista Comisia la implementarea cooperării administrative de supraveghere a pieței;

(f)

punerea în aplicare a unor strategii naționale de supraveghere a pieței prevăzute la articolul 13;

(g)

campanii de supraveghere a pieței ale statelor membre și ale Uniunii și activități conexe, inclusiv resurse și echipamente, instrumente informatice și formare;

(h)

realizarea lucrărilor preliminare sau auxiliare în legătură cu activitățile de supraveghere a pieței referitoare la aplicarea legislației de armonizare a Uniunii, cum ar fi studii, programe, evaluări, orientări, analize comparative, vizite comune reciproce și programe de vizită, schimb de personal, activități de cercetare, activități de formare, lucrări de laborator, teste de competență, teste inter-laboratoare și activități de evaluare a conformității;

(i)

activități realizate în cadrul programelor care oferă asistență tehnică, activități de cooperare cu țări terțe și de promovare și îmbunătățire a politicilor și a sistemelor Uniunii de supraveghere a pieței între părțile interesate la nivelul Uniunii și la nivel internațional.

(3)   Uniunea finanțează interfața electronică menționată la articolul 34 alineatul (7), inclusiv dezvoltarea sistemului de informații și comunicare menționat la articolul 34 pentru a-i permite să primească fluxurile automate de date electronice de la sistemele vamale naționale.

(4)   Uniunea finanțează interfața electronică menționată la articolul 34 alineatul (2), permițând schimbul de date dintre sistemul de informații și comunicare menționat la articolul 34 și sistemele naționale de supraveghere a pieței.

(5)   Asistența financiară a Uniunii în ceea ce privește activitățile desfășurate în sprijinul prezentului regulament se execută în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (52), fie direct, fie prin delegarea unor sarcini de execuție bugetară entităților enumerate la articolul 62 alineatul (1) din respectivul regulament.

(6)   Creditele bugetare alocate pentru activitățile menționate în prezentul regulament sunt stabilite anual de către autoritatea bugetară, în limitele cadrului financiar în vigoare.

(7)   Creditele bugetare stabilite de autoritatea bugetară pentru finanțarea activităților de supraveghere a pieței pot acoperi, de asemenea, cheltuielile legate de activitățile de pregătire, monitorizare, control, audit și evaluare care sunt necesare pentru gestionarea activităților în temeiul prezentului regulament și pentru realizarea obiectivelor lor. Aceste cheltuieli includ costurile legate de efectuarea de studii, organizarea de reuniuni ale experților, activități de informare și comunicare, inclusiv comunicare instituțională privind prioritățile de politică ale Uniunii, în măsura în care acestea sunt legate de obiectivele generale ale activităților de supraveghere a pieței, cheltuieli legate de rețele informatice axate pe prelucrarea și schimbul de informații, împreună cu toate celelalte cheltuieli corespunzătoare asistenței tehnice și administrative aferente, suportate de Comisie.

Articolul 37

Protejarea intereselor financiare ale Uniunii

(1)   Comisia ia măsurile necesare pentru a se asigura că, atunci când se desfășoară activități finanțate în temeiul prezentului regulament, interesele financiare ale Uniunii sunt protejate prin aplicarea de măsuri preventive împotriva fraudei, a corupției și a oricăror alte activități ilegale, prin realizarea de verificări efective și, în cazul identificării unor nereguli, prin recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit, și dacă este cazul, prin impunerea de sancțiuni de natură administrativă și financiară eficiente, proporționale și disuasive.

(2)   Comisia sau reprezentanții acesteia și Curtea de Conturi au competența de a-i audita, atât pe bază de documente, cât și prin inspecții la fața locului, pe toți beneficiarii de granturi, contractanții și subcontractanții care au primit fonduri din partea Uniunii în temeiul prezentului regulament.

(3)   Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) poate efectua investigații, inclusiv controale și inspecții la fața locului, în conformitate cu procedurile prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (53) și în Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (54), pentru a stabili dacă au avut loc fraude, acte de corupție sau alte activități ilegale care afectează interesele financiare ale Uniunii cu privire la un acord de grant sau la o decizie de grant sau un contract finanțat în temeiul prezentului regulament.

(4)   Fără a aduce atingere alineatelor (1), (2) și (3), acordurile de cooperare cu țările terțe și cu organizațiile internaționale, contractele, acordurile de grant și deciziile de acordare a granturilor, rezultate din punerea în aplicare a prezentului regulament, trebuie să conțină dispoziții care împuternicesc în mod expres Comisia, Curtea de Conturi și OLAF să efectueze astfel de audituri și investigații, în conformitate cu competențele care le revin.

CAPITOLUL X

MODIFICĂRI

Articolul 38

Modificarea Directivei 2004/42/CE

Articolele 6 și 7 din Directiva 2004/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului (55) se elimină.

Articolul 39

Modificarea Regulamentului (CE) nr. 765/2008

(1)   Regulamentul (CE) nr. 765/2008 se modifică după cum urmează:

1.

Titlul se înlocuiește cu următorul text:

„Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93”.

2.

La articolul 1, alineatele (2) și (3) se elimină.

3.

La articolul 2, punctele 1, 2, 14, 15, 17, 18 și 19 se elimină.

4.

Capitolul III, care cuprinde articolele 15-29, se elimină.

5.

La articolul 32, alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)

litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

„(c)

întocmirea și actualizarea contribuțiilor la orientările generale din domeniul acreditării, notificarea Comisiei cu privire la organismele de evaluare a conformității și evaluarea conformității;”;

(b)

literele (d) și (e) se elimină;

(c)

literele (f) și (g) se înlocuiesc cu următorul text:

„(f)

efectuarea de activități preliminare sau auxiliare referitoare la punerea în aplicare a activităților de evaluare a conformității, de metrologie și de acreditare în legătură cu punerea în aplicare a legislației comunitare, de exemplu studii, programe, evaluări, orientări, analize comparative, vizite comune, activități de cercetare, dezvoltarea și întreținerea bazelor de date, activități de instruire, lucrări de laborator, teste de competență, teste între laboratoare și activități de evaluare a conformității;

(g)

activități realizate în cadrul programelor de asistență tehnică, cooperare cu țări terțe și promovarea și consolidarea politicilor și sistemelor europene de evaluare a conformității și de acreditare, între părțile interesate din cadrul Comunității și la nivel internațional.”

(2)   Trimiterile la dispozițiile eliminate din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 se interpretează ca trimiteri la dispozițiile prezentului regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III la prezentul regulament.

Articolul 40

Modificarea Regulamentului (UE) nr. 305/2011

La articolul 56 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 305/2011, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   În cazul în care autoritățile de supraveghere a pieței dintr-un stat membru au motive suficiente să creadă că un produs pentru construcții reglementat de un standard armonizat sau pentru care a fost eliberată o evaluare tehnică europeană nu atinge performanța declarată și prezintă un risc pentru îndeplinirea cerințelor fundamentale aplicabile lucrărilor de construcții care se află sub incidența prezentului regulament, ele fac o evaluare cu privire la produsul în cauză pe baza cerințelor aferente stabilite în prezentul regulament. Operatorii economici relevanți cooperează cu autoritățile de supraveghere a pieței, în funcție de necesități.”

CAPITOLUL XI

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 41

Sancțiuni

(1)   Statele membre adoptă regimul sancțiunilor care se aplică în cazul nerespectării prezentului regulament și a legislației de armonizare a Uniunii enumerate în anexa II care impun obligații operatorilor economici și iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea lor în aplicare în conformitate cu dreptul intern.

(2)   Aceste sancțiuni trebuie să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare.

(3)   Până la 16 octombrie 2021, statele membre notifică aceste dispoziții Comisiei, în cazul în care ele nu au fost notificate în prealabil, și îi comunică acesteia, fără întârziere, orice modificare ulterioară privind aceste dispoziții.

Articolul 42

Evaluare, revizuire și orientări

(1)   Până la 31 decembrie 2026 și, ulterior, la fiecare cinci ani, Comisia realizează o evaluare a prezentului regulament în raport cu obiectivele pe care le urmărește și prezintă un raport cu privire la acesta Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European.

(2)   Raportul evaluează dacă prezentul regulament și-a atins obiectivul, în special în ceea ce privește reducerea numărului de produse neconforme pe piața Uniunii, asigurarea unei aplicări efective și eficiente a legislației de armonizare a Uniunii în Uniune, îmbunătățirea cooperării dintre autoritățile competente și întărirea controalelor asupra produselor care intră pe piața Uniunii, ținând seama de impactul acestuia asupra întreprinderilor, în special asupra întreprinderilor mici și mijlocii. În plus, evaluarea trebuie să examineze, de asemenea, domeniul de aplicare al prezentului regulament, eficacitatea sistemului de evaluare la nivel de omologi și a activităților de supraveghere a pieței care beneficiază de finanțare din partea Uniunii, din perspectiva cerințelor politicilor și a dreptului Uniunii, precum și posibilitățile de a îmbunătăți în continuare cooperarea dintre autoritățile de supraveghere a pieței și autoritățile vamale.

(3)   Până la 16 iulie 2023, Comisia întocmește un raport de evaluare privind punerea în aplicare a articolului 4. Raportul evaluează, în special, domeniul de aplicare al articolului menționat, efectele sale și costurile și beneficiile aferente. Raportul este însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă.

(4)   În termen de patru ani de la prima aprobare a unui sistem specific de control anterior exportului de produse, menționat la articolul 35 alineatul (3), Comisia efectuează o evaluare a efectelor și a eficienței sale din punctul de vedere al costurilor.

(5)   Pentru a facilita punerea în aplicare a prezentului regulament, Comisia elaborează orientări pentru punerea în aplicare practică a articolului 4 destinate autorităților de supraveghere a pieței și operatorilor economici.

Articolul 43

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care comitetul nu emite un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare în ceea ce privește competențele de punere în aplicare menționate la articolul 11 alineatul (4), la articolul 21 alineatul (9), la articolul 25 alineatul (8), la articolul 35 alineatul (10) și la articolul 35 alineatul (11) din prezentul regulament și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 44

Intrarea în vigoare și aplicarea

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 16 iulie 2021. Cu toate acestea, articolele 29, 30, 31, 32, 33 și 36 se aplică de la 1 ianuarie 2021.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 20 iunie 2019.

Pentru Parlamentul European

Președintele

A. TAJANI

Pentru Consiliu

Președintele

G. CIAMBA


(1)  JO C 283, 10.8.2018, p. 19.

(2)  Poziția Parlamentului European din 17 aprilie 2019 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 14 iunie 2019.

(3)  Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind produsele cosmetice (JO L 342, 22.12.2009, p. 59).

(4)  Regulamentul (UE) 2017/745 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2017 privind dispozitivele medicale, de modificare a Directivei 2001/83/CE, a Regulamentului (CE) nr. 178/2002 și a Regulamentului (CE) nr. 1223/2009 și de abrogare a Directivelor 90/385/CEE și 93/42/CEE ale Consiliului (JO L 117, 5.5.2017, p. 1).

(5)  Regulamentul (UE) 2017/746 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2017 privind dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro și de abrogare a Directivei 98/79/CE și a Deciziei 2010/227/UE a Comisiei (JO L 117, 5.5.2017, p. 176).

(6)  Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind omologarea și supravegherea pieței autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și ale sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2007 și (CE) nr. 595/2009 și de abrogare a Directivei 2007/46/CE (JO L 151, 14.6.2018, p. 1).

(7)  Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor (JO L 11, 15.1.2002, p. 4).

(8)  Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 (JO L 218, 13.8.2008, p. 30).

(9)  Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, 30.12.2006, p. 1).

(10)  Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO L 353, 31.12.2008, p. 1).

(11)  Directiva 2014/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 de armonizare a legislațiilor statelor membre referitoare la ascensoare și la componentele de siguranță pentru ascensoare (JO L 96, 29.3.2014, p. 251).

(12)  Regulamentul (CE) nr. 1222/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind etichetarea pneurilor în ceea ce privește eficiența consumului de combustibil și alți parametri esențiali (JO L 342, 22.12.2009, p. 46).

(13)  Regulamentul (UE) 2017/1369 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2017 de stabilire a unui cadru pentru etichetarea energetică și de abrogare a Directivei 2010/30/UE (JO L 198, 28.7.2017, p. 1).

(14)  Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (directiva privind comerțul electronic) (JO L 178, 17.7.2000, p. 1).

(15)  Regulamentul (UE) nr. 608/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1383/2003 al Consiliului (JO L 181, 29.6.2013, p. 15).

(16)  Regulamentul (CE) nr. 648/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 privind detergenții (JO L 104, 8.4.2004, p. 1).

(17)  Regulamentul (UE) nr. 167/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 februarie 2013 privind omologarea și supravegherea pieței pentru vehiculele agricole și forestiere (JO L 60, 2.3.2013, p. 1).

(18)  Regulamentul (UE) nr. 168/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2013 privind omologarea și supravegherea pieței pentru vehiculele cu două sau trei roți și pentru cvadricicluri (JO L 60, 2.3.2013, p. 52).

(19)  Directiva 2014/28/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață și controlul explozivilor de uz civil (JO L 96, 29.3.2014, p. 1)

(20)  Directiva 2014/90/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 privind echipamentele maritime și de abrogare a Directivei 96/98/CE a Consiliului (JO L 257, 28.8.2014, p. 146).

(21)  Regulamentul (UE) 2016/1628 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 septembrie 2016 privind cerințele referitoare la limitele emisiilor de poluanți gazoși și de particule poluante și omologarea de tip pentru motoarele cu ardere internă pentru echipamentele mobile fără destinație rutieră, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1024/2012 și (UE) nr. 167/2013 și de modificare și abrogare a Directivei 97/68/CE (JO L 252, 16.9.2016, p. 53).

(22)  Regulamentul (UE) 2016/424 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind instalațiile pe cablu și de abrogare a Directivei 2000/9/CE (JO L 81, 31.3.2016, p. 1).

(23)  Directiva 2010/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 iunie 2010 privind echipamentele sub presiune transportabile și de abrogare a Directivelor 76/767/CEE, 84/525/CEE, 84/526/CEE, 84/527/CEE și 1999/36/CE ale Consiliului (JO L 165, 30.6.2010, p. 1).

(24)  Regulamentul (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 octombrie 2018 privind înființarea unui portal digital unic (gateway) pentru a oferi acces la informații, la proceduri și la servicii de asistență și de soluționare a problemelor și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 (JO L 295, 21.11.2018, p. 1).

(25)  Regulamentul (UE) 2019/515 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 martie 2019 privind recunoașterea reciprocă a mărfurilor comercializate în mod legal în alt stat membru și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 764/2008 (JO L 91, 29.3.2019, p. 1).

(26)  Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).

(27)  Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).

(28)  Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO L 269, 10.10.2013, p. 1).

(29)  JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

(30)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(31)  Directiva 97/67/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind normele comune pentru dezvoltarea pieței interne a serviciilor poștale ale Comunității și îmbunătățirea calității serviciului (JO L 15, 21.1.1998, p. 14).

(32)  Regulamentul (UE) 2018/644 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 aprilie 2018 privind serviciile de livrare transfrontalieră de colete (JO L 112, 2.5.2018, p. 19).

(33)  Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (JO L 241, 17.9.2015, p. 1).

(34)  Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a unor condiții armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcții și de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului (JO L 88, 4.4.2011, p. 5).

(35)  Regulamentul (UE) 2016/425 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind echipamentele individuale de protecție și de abrogare a Directivei 89/686/CEE a Consiliului (JO L 81, 31.3.2016, p. 51).

(36)  Regulamentul (UE) 2016/426 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind aparatele consumatoare de combustibili gazoși și de abrogare a Directivei 2009/142/CE (JO L 81, 31.3.2016, p. 99).

(37)  Directiva 2000/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 mai 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la zgomotul emis de echipamentele utilizate în exterior (JO L 162, 3.7.2000, p. 1).

(38)  Directiva 2006/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind echipamentele tehnice și de modificare a Directivei 95/16/CE (JO L 157, 9.6.2006, p. 24).

(39)  Directiva 2009/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 privind siguranța jucăriilor (JO L 170, 30.6.2009, p. 1).

(40)  Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic (JO L 285, 31.10.2009, p. 10).

(41)  Directiva 2011/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice (JO L 174, 1.7.2011, p. 88).

(42)  Directiva 2013/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iunie 2013 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a articolelor pirotehnice (JO L 178, 28.6.2013, p. 27).

(43)  Directiva 2013/53/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind ambarcațiunile de agrement și motovehiculele nautice și de abrogare a Directivei 94/25/CE (JO L 354, 28.12.2013, p. 90).

(44)  Directiva 2014/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a recipientelor simple sub presiune (JO L 96, 29.3.2014, p. 45).

(45)  Directiva 2014/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislațiilor statelor membre cu privire la compatibilitatea electromagnetică (JO L 96, 29.3.2014, p. 79).

(46)  Directiva 2014/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a aparatelor de cântărit cu funcționare neautomată (JO L 96, 29.3.2014, p. 107).

(47)  Directiva 2014/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a mijloacelor de măsurare (JO L 96, 29.3.2014, p. 149).

(48)  Directiva 2014/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentele și sistemele de protecție destinate utilizării în atmosfere potențial explozive (JO L 96, 29.3.2014, p. 309).

(49)  Directiva 2014/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor electrice destinate utilizării în cadrul unor anumite limite de tensiune (JO L 96, 29.3.2014, p. 357).

(50)  Directiva 2014/53/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor radio și de abrogare a Directivei 1999/5/CE (JO L 153, 22.5.2014, p. 62).

(51)  Directiva 2014/68/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor sub presiune (JO L 189, 27.6.2014, p. 164).

(52)  Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1).

(53)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).

(54)  Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).

(55)  Directiva 2004/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind limitarea emisiilor de compuși organici volatili cauzate de utilizarea de solvenți organici în anumite vopsele și lacuri și în produsele de refinisare a vehiculelor și de modificare a Directivei 1999/13/CE (JO L 143, 30.4.2004, p. 87).


ANEXA I

Lista legislației de armonizare a Uniunii

1.

Directiva 69/493/CEE a Consiliului din 15 decembrie 1969 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la sticla cristal (JO L 326, 29.12.1969, p. 36);

2.

Directiva 70/157/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la nivelul de zgomot admis și la sistemul de evacuare al autovehiculelor (JO L 42, 23.2.1970, p. 16);

3.

Directiva 75/107/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1974 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la sticlele utilizate ca recipiente de măsurare (JO L 42, 15.2.1975, p. 14);

4.

Directiva 75/324/CEE a Consiliului din 20 mai 1975 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la generatoarele de aerosoli (JO L 147, 9.6.1975, p. 40);

5.

Directiva 76/211/CEE a Consiliului din 20 ianuarie 1976 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la preambalarea, în funcție de masă sau volum, a anumitor produse preambalate (JO L 46, 21.2.1976, p. 1);

6.

Directiva 80/181/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1979 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la unitățile de măsură și de abrogare a Directivei 71/354/CEE (JO L 39, 15.2.1980, p. 40);

7.

Directiva 92/42/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind cerințele de randament pentru cazanele noi de apă caldă cu combustie lichidă sau gazoasă (JO L 167, 22.6.1992, p. 17);

8.

Directiva 94/11/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 martie 1994 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la etichetarea materialelor folosite la producerea principalelor componente ale articolelor de încălțăminte destinate vânzării către consumatori (JO L 100, 19.4.1994, p. 37);

9.

Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (JO L 365, 31.12.1994, p. 10);

10.

Directiva 98/70/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind calitatea benzinei și a motorinei și de modificare a Directivei 93/12/CEE a Consiliului (JO L 350, 28.12.1998, p. 58);

11.

Directiva 98/79/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 octombrie 1998 privind dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro (JO L 331, 7.12.1998, p. 1);

12.

Directiva 2000/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 mai 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la zgomotul emis de echipamentele utilizate în exterior (JO L 162, 3.7.2000, p. 1);

13.

Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind vehiculele scoase din uz (JO L 269, 21.10.2000, p. 34);

14.

Regulamentul (CE) nr. 2003/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 octombrie 2003 privind îngrășămintele (JO L 304, 21.11.2003, p. 1);

15.

Regulamentul (CE) nr. 648/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 privind detergenții (JO L 104, 8.4.2004, p. 1);

16.

Regulamentul (CE) nr. 850/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind poluanții organici persistenți și de modificare a Directivei 79/117/CEE (JO L 158, 30.4.2004, p. 7);

17.

Directiva 2004/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind limitarea emisiilor de compuși organici volatili cauzate de utilizarea de solvenți organici în anumite vopsele și lacuri și în produsele de refinisare a vehiculelor și de modificare a Directivei 1999/13/CE (JO L 143, 30.4.2004, p. 87);

18.

Directiva 2005/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind omologarea autovehiculelor în ceea ce privește posibilitățile de reutilizare, reciclare și recuperare a acestora și de modificare a Directivei 70/156/CEE a Consiliului (JO L 310, 25.11.2005, p. 10);

19.

Directiva 2006/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind echipamentele tehnice și de modificare a Directivei 95/16/CE (JO L 157, 9.6.2006, p. 24);

20.

Directiva 2006/40/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind emisiile provenite de la sistemele de climatizare ale autovehiculelor și de modificare a Directivei 70/156/CEE a Consiliului (JO L 161, 14.6.2006, p. 12);

21.

Directiva 2006/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 septembrie 2006 privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori și de abrogare a Directivei 91/157/CEE (JO L 266, 26.9.2006, p. 1);

22.

Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, 30.12.2006, p. 1);

23.

Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor (JO L 171, 29.6.2007, p. 1);

24.

Directiva 2007/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a normelor privind cantitățile nominale ale produselor preambalate, de abrogare a Directivelor 75/106/CEE și 80/232/CEE ale Consiliului și de modificare a Directivei 76/211/CEE a Consiliului (JO L 247, 21.9.2007, p. 17);

25.

Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO L 353, 31.12.2008, p. 1);

26.

Regulamentul (CE) nr. 78/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 ianuarie 2009 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește protecția pietonilor și a altor utilizatori vulnerabili ai drumurilor, de modificare a Directivei 2007/46/CE și de abrogare a Directivelor 2003/102/CE și 2005/66/CE (JO L 35, 4.2.2009, p. 1);

27.

Regulamentul (CE) nr. 79/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 ianuarie 2009 privind omologarea de tip a autovehiculelor pe bază de hidrogen și de modificare a Directivei 2007/46/CE (JO L 35, 4.2.2009, p. 32);

28.

Directiva 2009/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind dispozițiile comune pentru mijloacele de măsurare și metodele de control metrologic (JO L 106, 28.4.2009, p. 7);

29.

Directiva 2009/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 privind siguranța jucăriilor (JO L 170, 30.6.2009, p. 1);

30.

Regulamentul (CE) nr. 595/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2009 privind omologarea de tip a autovehiculelor și a motoarelor cu privire la emisiile provenite de la vehicule grele (Euro VI) și accesul la informații privind repararea și întreținerea vehiculelor și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 715/2007 și a Directivei 2007/46/CE și de abrogare a Directivelor 80/1269/CEE, 2005/55/CE și 2005/78/CE (JO L 188, 18.7.2009, p. 1);

31.

Regulamentul (CE) nr. 661/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind cerințele de omologare de tip pentru siguranța generală a autovehiculelor, a remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate care le sunt destinate (JO L 200, 31.7.2009, p. 1);

32.

Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic (JO L 285, 31.10.2009, p. 10);

33.

Regulamentul (CE) nr. 1005/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind substanțele care diminuează stratul de ozon (JO L 286, 31.10.2009, p. 1);

34.

Regulamentul (CE) nr. 1222/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind etichetarea pneurilor în ceea ce privește eficiența consumului de combustibil și alți parametri esențiali (JO L 342, 22.12.2009, p. 46);

35.

Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind produsele cosmetice (JO L 342, 22.12.2009, p. 59);

36.

Regulamentul (CE) nr. 66/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind eticheta UE ecologică (JO L 27, 30.1.2010, p. 1);

37.

Directiva 2010/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 iunie 2010 privind echipamentele sub presiune transportabile și de abrogare a Directivelor 76/767/CEE, 84/525/CEE, 84/526/CEE, 84/527/CEE și 1999/36/CE ale Consiliului (JO L 165, 30.6.2010, p. 1);

38.

Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a unor condiții armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcții și de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului (JO L 88, 4.4.2011, p. 5);

39.

Directiva 2011/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice (JO L 174, 1.7.2011, p. 88);

40.

Regulamentul (UE) nr. 1007/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 septembrie 2011 privind denumirile fibrelor textile și etichetarea corespunzătoare și marcarea compoziției fibroase a produselor textile și de abrogare a Directivei 73/44/CEE a Consiliului și a Directivelor 96/73/CE și 2008/121/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 272, 18.10.2011, p. 1);

41.

Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide (JO L 167, 27.6.2012, p. 1);

42.

Directiva 2012/19/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 iulie 2012 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) (JO L 197, 24.7.2012, p. 38);

43.

Regulamentul (UE) nr. 167/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 februarie 2013 privind omologarea și supravegherea pieței pentru vehiculele agricole și forestiere (JO L 60, 2.3.2013, p. 1);

44.

Regulamentul (UE) nr. 168/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2013 privind omologarea și supravegherea pieței pentru vehiculele cu două sau trei roți și pentru cvadricicluri (JO L 60, 2.3.2013, p. 52);

45.

Directiva 2013/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iunie 2013 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a articolelor pirotehnice (JO L 178, 28.6.2013, p. 27);

46.

Directiva 2013/53/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind ambarcațiunile de agrement și motovehiculele nautice și de abrogare a Directivei 94/25/CE (JO L 354, 28.12.2013, p. 90);

47.

Directiva 2014/28/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață și controlul explozivilor de uz civil (JO L 96, 29.3.2014, p. 1);

48.

Directiva 2014/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a recipientelor simple sub presiune (JO L 96, 29.3.2014, p. 45);

49.

Directiva 2014/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislațiilor statelor membre cu privire la compatibilitatea electromagnetică (JO L 96, 29.3.2014, p. 79);

50.

Directiva 2014/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a aparatelor de cântărit cu funcționare neautomată (JO L 96, 29.3.2014, p. 107);

51.

Directiva 2014/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a mijloacelor de măsurare (JO L 96, 29.3.2014, p. 149);

52.

Directiva 2014/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 de armonizare a legislațiilor statelor membre referitoare la ascensoare și la componentele de siguranță pentru ascensoare (JO L 96, 29.3.2014, p. 251);

53.

Directiva 2014/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentele și sistemele de protecție destinate utilizării în atmosfere potențial explozive (JO L 96, 29.3.2014, p. 309);

54.

Directiva 2014/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor electrice destinate utilizării în cadrul unor anumite limite de tensiune (JO L 96, 29.3.2014, p. 357);

55.

Directiva 2014/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun și a produselor conexe și de abrogare a Directivei 2001/37/CE (JO L 127, 29.4.2014, p. 1);

56.

Directiva 2014/53/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor radio și de abrogare a Directivei 1999/5/CE (JO L 153, 22.5.2014, p. 62);

57.

Directiva 2014/68/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor sub presiune (JO L 189, 27.6.2014, p. 164);

58.

Directiva 2014/90/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 privind echipamentele maritime și de abrogare a Directivei 96/98/CE a Consiliului (JO L 257, 28.8.2014, p. 146);

59.

Regulamentul (UE) nr. 517/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind gazele fluorurate cu efect de seră și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 842/2006 (JO L 150, 20.5.2014, p. 195);

60.

Regulamentul (UE) nr. 540/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind nivelul sonor al autovehiculelor și al amortizoarelor de zgomot de înlocuire, de modificare a Directivei 2007/46/CE și de abrogare a Directivei 70/157/CEE (JO L 158, 27.5.2014, p. 131);

61.

Regulamentul (UE) 2016/424 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind instalațiile pe cablu și de abrogare a Directivei 2000/9/CE (JO L 81, 31.3.2016, p. 1);

62.

Regulamentul (UE) 2016/425 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind echipamentele individuale de protecție și de abrogare a Directivei 89/686/CEE a Consiliului (JO L 81, 31.3.2016, p. 51);

63.

Regulamentul (UE) 2016/426 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind aparatele consumatoare de combustibili gazoși și de abrogare a Directivei 2009/142/CE (JO L 81, 31.3.2016, p. 99);

64.

Regulamentul (UE) 2016/1628 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 septembrie 2016 privind cerințele referitoare la limitele emisiilor de poluanți gazoși și de particule poluante și omologarea de tip pentru motoarele cu ardere internă pentru echipamentele mobile fără destinație rutieră, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1024/2012 și (UE) nr. 167/2013 și de modificare și abrogare a Directivei 97/68/CE (JO L 252, 16.9.2016, p. 53);

65.

Regulamentul (UE) 2017/745 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2017 privind dispozitivele medicale, de modificare a Directivei 2001/83/CE, a Regulamentului (CE) nr. 178/2002 și a Regulamentului (CE) nr. 1223/2009 și de abrogare a Directivelor 90/385/CEE și 93/42/CEE ale Consiliului (JO L 117, 5.5.2017, p. 1);

66.

Regulamentul (UE) 2017/746 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2017 privind dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro și de abrogare a Directivei 98/79/CE și a Deciziei 2010/227/UE a Comisiei (JO L 117, 5.5.2017, p. 176);

67.

Regulamentul (UE) 2017/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 mai 2017 privind mercurul și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1102/2008 (JO L 137, 24.5.2017, p. 1);

68.

Regulamentul (UE) 2017/1369 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2017 de stabilire a unui cadru pentru etichetarea energetică și de abrogare a Directivei 2010/30/UE (JO L 198, 28.7.2017, p. 1);

69.

Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind omologarea și supravegherea pieței autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și ale sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2007 și (CE) nr. 595/2009 și de abrogare a Directivei 2007/46/CE (JO L 151, 14.6.2018, p. 1);

70.

Regulamentul (UE) 2018/1139 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2018 privind normele comune în domeniul aviației civile și de înființare a Agenției Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 2111/2005, (CE) nr. 1008/2008, (UE) nr. 996/2010, (UE) nr. 376/2014 și a Directivelor 2014/30/UE și 2014/53/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 552/2004 și (CE) nr. 216/2008 ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CEE) nr. 3922/91 al Consiliului (JO L 212, 22.8.2018, p. 1), în ceea ce privește proiectarea, producerea și introducerea pe piață a aeronavelor menționate la articolul 2 alineatul (1) literele (a) și (b), în cazul aeronavelor fără pilot la bord și al motoarelor, elicelor, pieselor și echipamentelor acestora de control de la distanță.


ANEXA II

Lista legislației de armonizare a Uniunii fără dispoziții privind sancțiunile

1.

Directiva 69/493/CEE a Consiliului din 15 decembrie 1969 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la sticla cristal (JO L 326, 29.12.1969, p. 36);

2.

Directiva 70/157/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la nivelul de zgomot admis și la sistemul de evacuare al autovehiculelor (JO L 42, 23.2.1970, p. 16);

3.

Directiva 75/107/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1974 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la sticlele utilizate ca recipiente de măsurare (JO L 42, 15.2.1975, p. 14);

4.

Directiva 75/324/CEE a Consiliului din 20 mai 1975 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la generatoarele de aerosoli (JO L 147, 9.6.1975, p. 40);

5.

Directiva 76/211/CEE a Consiliului din 20 ianuarie 1976 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la preambalarea, în funcție de masă sau volum, a anumitor produse preambalate (JO L 46, 21.2.1976, p. 1);

6.

Directiva 92/42/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind cerințele de randament pentru cazanele noi de apă caldă cu combustie lichidă sau gazoasă (JO L 167, 22.6.1992, p. 17);

7.

Directiva 94/11/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 martie 1994 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la etichetarea materialelor folosite la producerea principalelor componente ale articolelor de încălțăminte destinate vânzării către consumatori (JO L 100, 19.4.1994, p. 37);

8.

Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (JO L 365, 31.12.1994, p. 10);

9.

Directiva 2000/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 mai 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la zgomotul emis de echipamentele utilizate în exterior (JO L 162, 3.7.2000, p. 1);

10.

Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind vehiculele scoase din uz (JO L 269, 21.10.2000, p. 34);

11.

Directiva 2005/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind omologarea autovehiculelor în ceea ce privește posibilitățile de reutilizare, reciclare și recuperare a acestora și de modificare a Directivei 70/156/CEE a Consiliului (JO L 310, 25.11.2005, p. 10);

12.

Directiva 2006/40/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind emisiile provenite de la sistemele de climatizare ale autovehiculelor și de modificare a Directivei 70/156/CEE a Consiliului (JO L 161, 14.6.2006, p. 12);

13.

Directiva 2007/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a normelor privind cantitățile nominale ale produselor preambalate, de abrogare a Directivelor 75/106/CEE și 80/232/CEE ale Consiliului și de modificare a Directivei 76/211/CEE a Consiliului (JO L 247, 21.9.2007, p. 17);

14.

Regulamentul (CE) nr. 1222/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind etichetarea pneurilor în ceea ce privește eficiența consumului de combustibil și alți parametri esențiali (JO L 342, 22.12.2009, p. 46);

15.

Directiva 2010/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 iunie 2010 privind echipamentele sub presiune transportabile și de abrogare a Directivelor 76/767/CEE, 84/525/CEE, 84/526/CEE, 84/527/CEE și 1999/36/CE ale Consiliului (JO L 165, 30.6.2010, p. 1);

16.

Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a unor condiții armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcții și de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului (JO L 88, 4.4.2011, p. 5);

17.

Regulamentul (UE) nr. 1007/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 septembrie 2011 privind denumirile fibrelor textile și etichetarea corespunzătoare și marcarea compoziției fibroase a produselor textile și de abrogare a Directivei 73/44/CEE a Consiliului și a Directivelor 96/73/CE și 2008/121/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 272, 18.10.2011, p. 1);

18.

Directiva 2014/90/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 privind echipamentele maritime și de abrogare a Directivei 96/98/CE a Consiliului (JO L 257, 28.8.2014, p. 146);

19.

Regulamentul (UE) nr. 540/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind nivelul sonor al autovehiculelor și al amortizoarelor de zgomot de înlocuire, de modificare a Directivei 2007/46/CE și de abrogare a Directivei 70/157/CEE (JO L 158, 27.5.2014, p. 131).


ANEXA III

Tabel de corespondență

Regulamentul (CE) nr. 765/2008

Prezentul regulament

Articolul 1 alineatul (2)

Articolul 1 alineatul (1)

Articolul 1 alineatul (3)

Articolul 1 alineatul (3)

Articolul 2 punctul 1

Articolul 3 punctul 1

Articolul 2 punctul 2

Articolul 3 punctul 2

Articolul 2 punctul 14

Articolul 3 punctul 22

Articolul 2 punctul 15

Articolul 3 punctul 23

Articolul 2 punctul 17

Articolul 3 (punctul 3

Articolul 2 punctul 18

Articolul 3 punctul 4

Articolul 2 punctul 19

Articolul 3 punctul 25

Articolul 15 alineatele (1) și (2)

Articolul 2 alineatul (1)

Articolul 15 alineatul (3)

Articolul 2 alineatul (3)

Articolul 15 alineatul (4)

Articolul 15 alineatul (5)

Articolul 2 alineatul (2)

Articolul 16 alineatul (1)

Articolul 10 alineatul (1)

Articolul 16 alineatul (2)

Articolul 16 alineatul (5)

Articolul 16 alineatul (3)

Articolul 16 alineatul (4)

Articolul 17 alineatul (1)

Articolul 10 alineatul (2)

Articolul 17 alineatul (2)

Articolul 34 alineatul (1) ultima teză și articolul 34 alineatul (3) litera (a)

Articolul 18 alineatul (1)

Articolul 10 alineatul (6)

Articolul 18 alineatul (2) litera (a)

Articolul 11 alineatul (7) litera (a)

Articolul 18 alineatul (2) litera (b)

Articolul 18 alineatul (2) litera (c)

Articolul 11 alineatul (7) litera (b)

Articolul 18 alineatul (2) litera (d)

Articolul 18 alineatul (3)

Articolele 10 alineatul (5) și articolul 14 alineatul (1)

Articolul 18 alineatul (4)

Articolul 14 alineatul (2)

Articolul 18 alineatul (5)

Articolul 13

Articolul 18 alineatul (6)

Articolul 31 alineatul (2) litera (o)

Articolul 19 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 11 alineatul (3)

Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf

Articolul 14 alineatul (4) literele (a), (b), (e) și (j)

Articolul 19 alineatul (1) al treilea paragraf

Articolul 11 alineatul (5)

Articolul 19 alineatul (2)

Articolul 16 alineatul (3) litera (g)

Articolul 19 alineatul (3)

Articolul 18 alineatul (2)

Articolul 19 alineatul (4)

Articolul 11 alineatul (2)

Articolul 19 alineatul (5)

Articolul 17

Articolul 20 alineatul (1)

Articolul 19 alineatul (1)

Articolul 20 alineatul (2)

Articolul 19 alineatul (2)

Articolul 21 alineatul (1)

Articolul 18 alineatul (1)

Articolul 21 alineatul (2)

Articolul 18 alineatul (2)

Articolul 21 alineatul (3)

Articolul 18 alineatul (3)

Articolul 21 alineatul (4)

Articolul 22 alineatul (1)

Articolul 20 alineatul (1)

Articolul 22 alineatul (2)

Articolul 20 alineatul (2)

Articolul 22 alineatul (3)

Articolul 20 alineatul (3)

Articolul 22 alineatul (4)

Articolul 20 alineatul (4)

Articolul 23 alineatele (1) și (3)

Articolul 34 alineatul (1)

Articolul 23 alineatul (2)

Articolul 34 alineatul (4)

Articolul 24 alineatul (1)

Articolul 22 alineatul (1)

Articolul 24 alineatul (2)

Articolul 22 alineatele (2) – (5)

Articolul 24 alineatul (3)

Articolul 24 alineatul (4)

Articolul 25 alineatul (1)

Articolul 25 alineatul (2) litera (a)

Articolul 31 alineatul (2) litera (f) și articolul 33 alineatul (1) literele (i) și (k)

Articolul 25 alineatul (2) litera (b)

Articolul 31 alineatul (2) literele (g) și (m) și articolul 33 alineatul (1) literele (i) și (k)

Articolul 25 alineatul (3)

Articolul 26

Articolul 27 alineatul (1) prima teză

Articolul 25 alineatul (2)

Articolul 27 alineatul (1) a doua teză

Articolul 25 alineatul (3)

Articolul 27 alineatul (2)

Articolul 25 alineatul (4)

Articolul 27 alineatul (3) primul paragraf

Articolul 26 alineatul (1)

Articolul 27 alineatul (3) al doilea paragraf

Articolul 26 alineatul (2)

Articolul 27 alineatul (4)

Articolul 27 alineatul (5)

Articolul 28 alineatul (1)

Articolul 27 primul paragraf litera (a)

Articolul 28 alineatul (2)

Articolul 27 primul paragraf litera (b)

Articolul 29 alineatul (1)

Articolul 28 alineatul (1)

Articolul 29 alineatul (2)

Articolul 28 alineatul (2)

Articolul 29 alineatul (3)

Articolul 28 alineatul (3)

Articolul 29 alineatul (4)

Articolul 28 alineatul (4)

Articolul 29 alineatul (5)

Articolul 25 alineatul (5)

Articolul 32 alineatul (1) litera (d)

Articolul 32 alineatul (1) litera (e)

Articolul 36 alineatul (2) litera (e)


Top