Accept Refuse

EUR-Lex Access to European Union law

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32018R0841

Regulamentul (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 cu privire la includerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a absorbțiilor rezultate din activități legate de exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură în cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030 și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 și a Deciziei nr. 529/2013/UE (Text cu relevanță pentru SEE)

PE/68/2017/REV/1

OJ L 156, 19.6.2018, p. 1–25 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, GA, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

In force

ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2018/841/oj

19.6.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 156/1


REGULAMENTUL (UE) 2018/841 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 30 mai 2018

cu privire la includerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a absorbțiilor rezultate din activități legate de exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură în cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030 și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 și a Deciziei nr. 529/2013/UE

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 192 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ parlamentelor naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),

întrucât:

(1)

În concluziile sale din 23-24 octombrie 2014 referitoare la cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030, Consiliul European a aprobat un obiectiv obligatoriu de reducere pe plan intern cu cel puțin 40 %, față de nivelul din 1990, a emisiilor de gaze cu efect de seră la scara întregii economii până în 2030, iar respectivul obiectiv a fost reafirmat în concluziile Consiliului European din 17-18 martie 2016.

(2)

Concluziile Consiliului European din 23-24 octombrie 2014 au precizat faptul că obiectivul de reducere a emisiilor cu cel puțin 40 % ar trebui să fie îndeplinit în mod colectiv de către Uniune în cel mai eficient mod posibil din punct de vedere al costurilor, cu reduceri în sistemul Uniunii Europene de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), prevăzut de Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4), și în sectoarele care nu fac obiectul ETS care să se ridice la 43 % și, respectiv, 30 % până în 2030 față de anul 2005, eforturile fiind repartizate în funcție de PIB-ul relativ pe cap de locuitor.

(3)

Prezentul regulament reprezintă un element al punerii în aplicare a angajamentelor Uniunii asumate în cadrul Acordului de la Paris (5) adoptat în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC). Acordul de la Paris a fost încheiat, în numele Uniunii, la 5 octombrie 2016, prin Decizia (UE) 2016/1841 a Consiliului (6). Angajamentul Uniunii privind reducerea emisiilor la nivelul întregii economii a fost stabilit în contribuția preconizată stabilită la nivel național transmisă secretariatului CCONUSC la 6 martie 2015 de către Uniune și statele sale membre, în vederea Acordului de la Paris. Acordul de la Paris a intrat în vigoare la 4 noiembrie 2016. Uniunea ar trebui să continue să reducă emisiile sale de gaze cu efect de seră și să consolideze absorbții în conformitate cu Acordul de la Paris.

(4)

Printre altele, Acordul de la Paris stabilește un obiectiv pe termen lung care corespunde obiectivului de menținere a creșterii temperaturii globale cu mult sub 2 °C peste nivelurile preindustriale și de continuare a eforturilor de menținere a acestei creșteri la 1,5 °C peste nivelurile preindustriale. Pădurile, terenurile agricole și zonele umede vor juca un rol central în atingerea acestui obiectiv. În Acordul de la Paris, părțile recunosc, de asemenea, prioritatea fundamentală a protejării securității alimentare și a stopării foametei, în contextul dezvoltării sustenabile și al eforturilor de eradicare a sărăciei, precum și vulnerabilitățile speciale ale sistemelor de producție alimentară la efectele negative ale schimbărilor climatice, contribuind prin aceasta la stimularea rezilienței la schimbările climatice și a dezvoltării cu un nivel scăzut de emisii de gaze cu efect de seră, într-un mod care nu pune în pericol producția alimentară. În vederea îndeplinirii obiectivelor Acordului de la Paris, părțile ar trebui să își intensifice eforturile colective. Părțile ar trebui să pregătească, să comunice și să mențină contribuții succesive stabilite la nivel național. Acordul de la Paris înlocuiește abordarea adoptată în conformitate cu Protocolul de la Kyoto din 1997, care nu va fi continuat după 2020. Acordul de la Paris solicită totodată stabilirea unui echilibru între emisiile antropice prin surse și absorbțiile prin absorbanți ale gazelor cu efect de seră în a doua jumătate a acestui secol și invită părțile să ia măsuri pentru a conserva și a îmbunătăți, după caz, absorbanții și rezervoarele de gaze cu efect de seră, inclusiv pădurile.

(5)

Sectorul exploatării terenurilor, schimbării destinației terenurilor și silviculturii (LULUCF) are potențialul de a asigura beneficii climatice pe termen lung și, prin urmare, de a contribui la atingerea obiectivului Uniunii în materie de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, precum și a obiectivelor climatice pe termen lung ale Acordului de la Paris. Sectorul LULUCF furnizează, de asemenea, biomateriale care pot înlocui materialele fosile sau materialele care generează emisii ridicate de carbon și, prin urmare, joacă un rol important în tranziția către o economie cu emisii reduse de gaze cu efect de seră. Deoarece absorbțiile prin LULUCF sunt reversibile, acestea ar trebui să fie tratate ca un pilon separat în cadrul de politici ale Uniunii privind clima.

(6)

În Concluziile Consiliului European din 23-24 octombrie 2014 se afirmă necesitatea recunoașterii obiectivelor multiple ale sectorului agricol și exploatării terenurilor, cu potențialul lor de atenuare mai scăzut, precum și necesitatea de a asigura coerența între obiectivele Uniunii legate de securitatea alimentară a UE și cele legate de schimbările climatice. Consiliul European a invitat Comisia să examineze care sunt cele mai bune mijloace de încurajare a intensificării durabile a producției alimentare, optimizând, în același timp, contribuția sectorului la atenuarea și sechestrarea gazelor cu efect de seră, inclusiv prin împădurire, și să stabilească politica privind modalitatea de includere a LULUCF în cadrul de atenuare a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru 2030, de îndată ce o vor permite condițiile tehnice și, în orice caz, înainte de 2020.

(7)

Practicile de gestionare durabilă din sectorul LULUCF pot contribui la atenuarea schimbărilor climatice în mai multe moduri, în special prin reducerea emisiilor și menținerea și îmbunătățirea absorbanților și a stocurilor de carbon. Pentru ca măsurile care vizează în special creșterea capacității de sechestrare a carbonului să fie eficace, sunt esențiale stabilitatea și adaptabilitatea pe termen lung a rezervoarelor de carbon. În plus, practicile de gestionare durabilă pot menține productivitatea, capacitatea de regenerare și vitalitatea sectorului LULUCF, și, prin urmare, să promoveze dezvoltarea economică și socială, cu reducerea în paralel a amprentei de carbon și a amprentei ecologice a respectivului sector.

(8)

Dezvoltarea practicilor și a tehnologiilor durabile și inovatoare, inclusiv agroecologia și agrosilvicultura, poate spori rolul sectorului LULUCF în materie de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea, consolidând totodată productivitatea și reziliența respectivului sector. Întrucât sectorul LULUCF este caracterizat de intervale de timp îndelungate pentru asigurarea rentabilității, sunt necesare strategii pe termen lung pentru a spori finanțarea cercetării în vederea dezvoltării practicilor și a tehnologiilor inovatoare și investițiile în acestea. Investiția în acțiuni preventive, precum practicile de gestionare durabilă, pot reduce riscurile asociate cu perturbările naturale.

(9)

În concluziile sale din 22-23 iunie 2017, Consiliul European a reafirmat angajamentul Uniunii și al statelor sale membre față de Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, care vizează, între altele, asigurarea faptului că gestionarea pădurilor este durabilă.

(10)

Este importantă acțiunea care vizează reducerea despăduririlor și a degradării pădurilor, precum și promovarea gestionării durabile a pădurilor în țările în curs de dezvoltare. În acest context, în concluziile sale din 21 octombrie 2009 și din 14 octombrie 2010, Consiliul a reamintit obiectivele Uniunii de reducere a despăduririlor tropicale brute cu cel puțin 50 % până în 2020 în comparație cu nivelurile actuale și de a stopa procesul de reducere a suprafețelor împădurite la nivel mondial până în 2030 cel târziu.

(11)

Decizia nr. 529/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului (7) stabilește norme de contabilizare aplicabile emisiilor și absorbțiilor din sectorul LULUCF și, prin aceasta, a contribuit la elaborarea de politici care au dus la includerea sectorului LULUCF în angajamentul Uniunii de reducere a emisiilor. Prezentul regulament ar trebui să se bazeze pe actualele norme de contabilizare, cu actualizarea și îmbunătățirea acestora pentru perioada 2021-2030. Acesta ar trebui să prevadă obligațiile statelor membre privind punerea în aplicare a respectivelor norme de contabilizare, și ar trebui să impună statelor membre să asigure faptul că sectorul LULUCF în ansamblul său nu generează emisii nete și contribuie la obiectivul îmbunătățirii absorbanților pe termen lung. Acesta nu ar trebui să stabilească obligații de contabilizare sau de raportare pentru părți private, inclusiv fermieri și silvicultori.

(12)

Sectorul LULUCF, incluzând terenurile agricole, are un impact direct și semnificativ asupra biodiversității și serviciilor ecosistemice. Din acest motiv, un obiectiv important al politicilor care afectează acest sector este de a asigura coerența cu obiectivele strategiei Uniunii în domeniul biodiversității. Ar trebui să se întreprindă acțiuni pentru punerea în aplicare și sprijinirea activităților din acest sector referitoare atât la atenuare, cât și la adaptare. Ar trebui asigurată de asemenea coerența dintre politica agricolă comună și prezentul regulament. Toate sectoarele trebuie să își aducă aportul într-o măsură echitabilă în ce privește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

(13)

Zonele umede sunt ecosisteme eficace pentru stocarea carbonului. În consecință, protejarea și refacerea zonelor umede ar putea reduce emisiile de gaze cu efect de seră din sectorul LULUCF. Ar trebui să se țină seama, în acest context, de perfecționarea de către IPCC a Orientărilor din 2006 ale Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) pentru inventarele naționale ale gazelor cu efect de seră referitoare la zonele umede.

(14)

Pentru a asigura contribuția sectorului LULUCF la atingerea obiectivului Uniunii în materie de reducere a emisiilor cu cel puțin 40 %, precum și a obiectivului pe termen lung al Acordului de la Paris, este necesar un sistem de contabilizare solid. În scopul obținerii unei contabilizări exacte a emisiilor și a absorbțiilor în conformitate cu Orientările din 2006 ale Grupului interguvernamental privind schimbările climatice pentru inventarele naționale ale gazelor cu efect de seră („Orientările IPCC”), ar trebui să se utilizeze valorile raportate anual în temeiul Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (8) pentru categoriile de exploatare a terenurilor și pentru transformarea destinației între categoriile de exploatare a terenurilor, eficientizându-se astfel metodele utilizate în temeiul CCONUSC și al Protocolului de la Kyoto. Terenurile a căror destinație este transformată într-o altă categorie de exploatare a terenurilor ar trebui să fie considerate a fi în proces de tranziție spre categoria respectivă pentru 20 de ani, ceea ce reprezintă valoarea implicită prevăzută în Orientările IPCC. Statele membre ar trebui să aibă doar posibilitatea să deroge de la această valoare implicită pentru terenurile împădurite și numai în circumstanțe limitate, justificate în temeiul Orientărilor IPCC. Cerințele de raportare impuse în temeiul prezentului regulament ar trebui să reflecte, după caz, modificările din Orientările IPCC, astfel cum au fost adoptate de Conferința părților la CCONUSC sau de Conferința părților care servește drept reuniune a părților la Acordul de la Paris.

(15)

Orientările IPCC convenite la nivel internațional specifică faptul că emisiilor provenite din arderea biomasei li se aplică un factor de emisie zero în sectorul energetic, cu condiția ca acest tip de emisii să fie luate în considerare în sectorul LULUCF. În Uniune, emisiile provenite din arderea biomasei sunt în prezent contabilizate ca fiind zero în temeiul articolului 38 din Regulamentul (UE) nr. 601/2012 al Comisiei (9) și al dispozițiilor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 525/2013 și, prin urmare, consecvența cu Orientările IPCC nu poate fi asigurată decât dacă astfel de emisii sunt reflectate cu acuratețe în prezentul regulament.

(16)

Emisiile și absorbțiile din terenuri forestiere depind de o serie de circumstanțe naturale, de caracteristicile dinamicii de vârstă a pădurii, precum și de practicile de gestionare actuale și trecute, care diferă substanțial de la un stat membru la altul. Utilizarea unui an de referință nu ar putea să reflecte factorii respectivi și impacturile ciclice care rezultă în urma acestora asupra emisiilor și absorbțiilor sau a variațiilor interanuale ale emisiilor și absorbțiilor. Normele de contabilizare relevante ar trebui, în schimb, să prevadă utilizarea unor niveluri de referință pentru a exclude efectele caracteristicilor naturale și specifice fiecărei țări. Nivelurile de referință pentru păduri ar trebui să țină seama de orice dezechilibre privind structura de vârstă a pădurilor și nu ar trebui să limiteze nejustificat gradul de intensitate a gestionării viitoare a pădurilor, astfel încât să se mențină sau să se îmbunătățească absorbanții de carbon pe termen lung. Având în vedere situația istorică specifică a Croației, nivelul acesteia de referință pentru păduri ar putea ține seama, de asemenea, de ocuparea teritoriului și de circumstanțele pe timp de război și cele survenite după război care au influențat gestionarea pădurilor în cursul perioadei de referință. Normele de contabilizare relevante țin seama de principiile referitoare la gestionarea durabilă a pădurilor astfel cum au fost adoptate în cadrul Conferințelor Ministeriale privind Protecția Pădurilor din Europa („Forest Europe”).

(17)

Statele membre ar trebui să transmită Comisiei planurile de contabilizare a pădurilor la nivel național, inclusiv nivelurile de referință pentru păduri. În lipsa unei examinări la nivel internațional în temeiul CCONUSC sau al Protocolului de la Kyoto, ar trebui să se instituie o procedură de revizuire pentru asigurarea transparenței și îmbunătățirea calității procesului de contabilizare din categoria terenurilor forestiere gestionate.

(18)

Atunci când evaluează planurile de contabilizare a pădurilor la nivel național, inclusiv nivelurile de referință pentru păduri propuse în cadrul acestora, Comisia ar trebui să se bazeze pe bunele practici și experiența care rezultă din evaluările experților în cadrul CCONUSC, inclusiv în ceea ce privește participarea experților din statele membre. Comisia ar trebui să se asigure că experți din statele membre participă la evaluarea tehnică menită să stabilească dacă nivelurile de referință pentru păduri propuse au fost determinate în conformitate cu criteriile și cerințele prevăzute în prezentul regulament. Rezultatele evaluării tehnice ar trebui transmise spre informare Comitetului forestier permanent instituit prin Decizia 89/367/CEE a Consiliului (10). De asemenea, Comisia ar trebui să consulte părțile interesate și societatea civilă. Planurile de contabilizare a pădurilor la nivel național ar trebui făcute publice în conformitate cu legislația relevantă.

(19)

Utilizarea durabilă crescută a produselor lemnoase recoltate poate contribui în mod semnificativ la limitarea emisiilor prin efectul de substituție și la creșterea absorbțiilor de gaze cu efect de seră din atmosferă. Normele de contabilizare ar trebui să asigure faptul că statele membre înregistrează cu acuratețe și în mod transparent în conturile lor LULUCF variațiile survenite în rezervorul de carbon de produse lemnoase recoltate la momentul în care astfel de variații se produc, pentru a recunoaște utilizarea mai intensă a produselor lemnoase recoltate cu cicluri de viață îndelungate și pentru a furniza stimulente în favoarea acesteia. Comisia ar trebui să ofere îndrumări cu privire la aspecte legate de metodologia contabilizării produselor lemnoase recoltate.

(20)

Perturbările naturale, cum sunt incendiile forestiere, infestările cu insecte și agenți patogeni, condițiile meteorologice extreme și perturbările geologice, care nu pot fi controlate și nu sunt influențate material de un stat membru, pot cauza, în mod temporar, emisii de gaze cu efect de seră în sectorul LULUCF sau pot provoca inversarea absorbțiilor anterioare. Deoarece o astfel de inversare poate fi cauzată și de deciziile administrative, cum ar fi deciziile privind recoltarea sau plantarea de arbori, prezentul regulament ar trebui să garanteze că inversarea absorbțiilor determinată de activitatea umană se reflectă întotdeauna cu acuratețe în conturile LULUCF. În plus, prezentul regulament ar trebui să ofere statelor membre o posibilitate limitată de a exclude din conturile lor LULUCF emisiile generate ca urmare a unor perturbări pe care nu le pot controla. Cu toate acestea, modul în care statele membre aplică dispozițiile respective nu ar trebui să ducă la o contabilizare incompletă nejustificată.

(21)

În funcție de preferințele naționale, statele membre ar trebui să poată alege politici naționale adecvate pentru îndeplinirea angajamentelor lor în sectorul LULUCF, inclusiv să aibă posibilitatea de a compensa emisiile provenite de la o categorie de terenuri cu absorbțiile din altă categorie de terenuri. De asemenea, acestea ar trebui să aibă posibilitatea de a cumula absorbțiile nete din perioada 2021-2030. Transferurile către alte state membre ar trebui să continue să fie disponibile ca opțiune suplimentară, iar statele membre ar trebui să poată utiliza nivelurile anuale de emisii alocate stabilite în temeiul Regulamentului (UE) 2018/842 al Parlamentului European și al Consiliului (11) pentru a se asigura respectarea prezentului regulament. Utilizarea flexibilităților prevăzute în prezentul regulament nu compromite nivelul general de ambiție al obiectivelor Uniunii în materie de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră.

(22)

În mod normal, pădurile gestionate într-o manieră durabilă sunt absorbanți, contribuind astfel la atenuarea schimbărilor climatice. Pentru perioada de referință 2000-2009, nivelul mediu raportat al absorbțiilor prin absorbanți generat de terenurile forestiere a fost de 372 de milioane de tone echivalent CO2 pe an la nivelul întregii Uniuni. Statele membre ar trebui să asigure că absorbanții și rezervoarele, inclusiv pădurile, sunt conservate și, după caz, îmbunătățite în vederea atingerii obiectivului Acordului de la Paris și a îndeplinirii obiectivelor ambițioase ale Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2050.

(23)

Absorbțiile rezultate din terenurile forestiere gestionate ar trebui contabilizate prin raportarea la un nivel prospectiv de referință pentru păduri. Nivelul viitor preconizat al absorbțiilor prin absorbanți ar trebui bazat pe o extrapolare a practicilor de gestionare a pădurilor și a intensității acesteia în timpul unei perioade de referință. O scădere într-un absorbant față de nivelul de referință ar trebui contabilizată drept emisii. Circumstanțele și practicile specifice la nivel național, cum ar fi o intensitate de recoltare mai scăzută decât de obicei sau îmbătrânirea pădurilor în timpul perioadei de referință, ar trebui luate în considerare.

(24)

Statelor membre ar trebui să li se acorde o anumită flexibilitate pentru ca acestea să poată crește temporar intensitatea recoltărilor aplicând practici de gestionare durabilă a pădurilor care să fie corespunzătoare obiectivului prevăzut în Acordul de la Paris, cu condiția ca, în Uniune, emisiile totale să nu depășească absorbțiile totale în sectorul LULUCF. În temeiul unei asemenea flexibilități, tuturor statelor membre ar trebui să li se aloce un cuantum de bază de compensare calculat pe baza unui factor exprimat ca procent din absorbanții raportați de acestea în perioada 2000-2009, pentru a compensa emisiile de pe terenurile forestiere gestionate pe care le-au contabilizat. Ar trebui să se asigure faptul că statele membre pot primi compensări numai până la nivelul la care pădurile lor nu ar mai fi absorbanți.

(25)

Statele membre cu pondere foarte mare a suprafețelor împădurite în comparația cu media Uniunii, și mai ales statele membre mai mici cu pondere foarte mare a suprafețelor împădurite, depind în măsură mai mare decât alte state membre de terenurile forestiere gestionate pentru a compensa emisiile în alte categorii de contabilizare a terenurilor și, prin urmare, ar fi mai afectate și ar dispune de posibilități mai limitate de a-și mări ponderea suprafețelor împădurite. Prin urmare, factorul de compensare ar trebui sporit în funcție de ponderea suprafețelor împădurite și de suprafața teritorială, astfel încât statelor membre cu o suprafață teritorială foarte mică și cu pondere foarte mare a suprafețelor împădurite în comparație cu media Uniunii să li se acorde cel mai mare factor de compensare pentru perioada de referință.

(26)

În concluziile sale din 9 martie 2012, Consiliul a recunoscut particularitățile țărilor bogat împădurite. Respectivele particularități se referă mai ales la posibilitățile limitate de a compensa emisiile prin absorbții. Având în vedere că este statul membru cel mai împădurit și ținând cont de caracteristicile sale geografice specifice, Finlanda se confruntă cu dificultăți deosebite în acest sens. Prin urmare, Finlandei ar trebui să i se acorde o compensare suplimentară limitată.

(27)

Pentru a monitoriza progresele înregistrate de statele membre în direcția îndeplinirii angajamentelor lor în temeiul prezentului regulament și pentru a asigura transparența, acuratețea, consecvența, integralitatea și caracterul comparabil al informațiilor referitoare la emisii și la absorbții, statele membre ar trebui să transmită Comisiei datele relevante privind inventarele gazelor cu efect de seră în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 525/2013, iar verificările de conformitate în temeiul prezentului regulament ar trebui să țină seama de datele respective. În cazul în care intenționează să aplice flexibilitatea în ceea ce privește terenurile forestiere gestionate prevăzută în prezentul regulament, un stat membru ar trebui să includă în raportul de conformitate cuantumul compensării pe care intenționează să o utilizeze.

(28)

Agenția Europeană de Mediu ar trebui să ofere asistență Comisiei, după caz, în conformitate cu programul anual de lucru al agenției, în legătură cu sistemul de raportare anuală a emisiilor și absorbțiilor de gaze cu efect de seră, evaluarea informațiilor privind politicile, măsurile și prognozele naționale, evaluarea politicilor și măsurilor suplimentare planificate, precum și verificările de conformitate efectuate de către Comisie în temeiul prezentului regulament.

(29)

În vederea asigurării unei contabilizări corespunzătoare a tranzacțiilor realizate în temeiul prezentului regulament, inclusiv a utilizării flexibilităților și a monitorizării de conformitate, precum și pentru a promova intensificarea utilizării produselor forestiere cu cicluri de viață îndelungate, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește adaptarea tehnică a definițiilor, inclusiv vizând valorile minime pentru definirea pădurilor, listele gazelor cu efect de seră și ale rezervoarelor de carbon, stabilirea valorilor de referință pentru păduri ale statelor membre pentru perioadele 2021-2025 și, respectiv, 2026-2030, adăugarea unor categorii noi de produse lemnoase recoltate, revizuirea metodologiei și a cerințelor în materie de informare privind perturbările naturale pentru a reflecta schimbările intervenite în Orientările IPCC, și în ceea ce privește contabilizarea tranzacțiilor prin intermediul registrului Uniunii. Dispozițiile necesare privind contabilizarea tranzacțiilor ar trebui să fie cuprinse într-un instrument unic care să combine dispozițiile privind contabilizarea conform Regulamentului (UE) nr. 525/2013, Regulamentului (UE) 2018/842, prezentului regulament și Directivei 2003/87/CE. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (12). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(30)

În cadrul raportării sale periodice în temeiul Regulamentului (UE) nr. 525/2013, Comisia ar trebui, de asemenea, să evalueze rezultatele dialogului de facilitare din 2018 în temeiul CCONUSC (denumit în continuare „dialogul Talanoa”). Prezentul regulament ar trebui să fie revizuit în anul 2024 și, ulterior, o dată la 5 ani, în vederea evaluării modului de funcționare a acestuia în ansamblul său. Procesul de revizuire ar trebui să se bazeze pe rezultatele dialogului Talanoa și ale evaluării la nivel global în temeiul Acordului de la Paris. Cadrul pentru perioada de după 2030 ar trebui să fie în conformitate cu obiectivele pe termen lung și cu angajamentele asumate în temeiul Acordului de la Paris.

(31)

În vederea asigurării existenței unei raportări și verificări eficace, transparente și eficiente din punct de vedere al costurilor a emisiilor și absorbțiilor de gaze cu efect de seră și a raportării oricăror altor informații necesare pentru evaluarea conformității cu angajamentele asumate de statele membre, cerințele de raportare ar trebui să fie incluse în Regulamentul (UE) nr. 525/2013.

(32)

Pentru a facilita colectarea datelor și îmbunătățirea metodologiei, exploatarea terenurilor ar trebui inventariată și raportată recurgându-se la localizarea geografică a fiecărui teren, corespunzător sistemelor de colectare a datelor la nivel național și la nivelul Uniunii. Programele și studiile existente ale Uniunii și ale statelor membre, inclusiv Studiul-cadru privind utilizarea/ocuparea terenurilor (LUCAS), Programul european de observare a Pământului Copernicus și sistemul european de radionavigație prin satelit Galileo ar trebui valorificate la maxim pentru colectarea datelor. Gestionarea datelor, inclusiv partajarea datelor în scopul raportării, al reutilizării și al diseminării, ar trebui să respecte cerințele prevăzute în Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului (13).

(33)

Regulamentul (UE) nr. 525/2013 ar trebui modificat în consecință.

(34)

Pentru perioada de raportare 1 ianuarie 2013-31 decembrie 2020 ar trebui să se aplice în continuare Decizia nr. 529/2013/UE în ceea ce privește obligațiile de contabilizare și de raportare. Pentru perioadele de raportare de după 1 ianuarie 2021, ar trebui să se aplice prezentul regulament.

(35)

Decizia nr. 529/2013/UE ar trebui modificată în consecință.

(36)

Întrucât obiectivele prezentului regulament, în special cele care vizează stabilirea angajamentelor statelor membre pentru sectorul LULUCF, care contribuie la îndeplinirea obiectivelor Acordului de la Paris și la atingerea obiectivului Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru perioada 2021-2030, nu pot fi realizate în un mod satisfăcător de statele membre dar, având în vedere amploarea și efectele lor, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește angajamentele statelor membre pentru sectorul de exploatare a terenurilor, schimbare a destinației terenurilor și silvicultură (LULUCF), care contribuie la îndeplinirea obiectivelor Acordului de la Paris și la atingerea obiectivului Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru perioada 2021-2030. De asemenea, prezentul regulament stabilește normele de contabilizare a emisiilor și a absorbțiilor din sectorul LULUCF și de verificare a respectării de către statele membre a acestor angajamente.

Articolul 2

Domeniu de aplicare

(1)   Prezentul regulament se aplică în cazul emisiilor și absorbțiilor de gaze cu efect de seră menționate la secțiunea A din anexa I, astfel cum au fost raportate în temeiul articolului 7 din Regulamentul (UE) nr. 525/2013 și care se produc în oricare din următoarele categorii de contabilizare a terenurilor pe teritoriile statelor membre:

(a)

în perioadele 2021-2025 și 2026-2030:

(i)   „terenuri împădurite”: terenuri declarate ca având destinația de terenuri cultivate, pajiști, zone umede, așezări sau alte tipuri de terenuri, transformate în terenuri forestiere;

(ii)   „terenuri despădurite”: terenuri declarate ca terenuri forestiere transformate în terenuri cultivate, pajiști, zone umede, așezări sau alte tipuri de terenuri;

(iii)   „terenuri cultivate gestionate”: terenuri declarate ca având destinația de:

terenuri cultivate care rămân terenuri cultivate,

pajiști, zone umede, așezări sau alte tipuri terenuri, transformate în terenuri cultivate, sau

terenuri cultivate transformate în zone umede, așezări sau alte tipuri de terenuri;

(iv)   „pajiști gestionate”: terenuri declarate ca având destinația de:

pajiști care rămân pajiști,

terenuri cultivate, zone umede, așezări sau alte tipuri terenuri, transformate în pajiști, sau

pajiști transformate în zone umede, așezări sau alte tipuri de terenuri;

(v)   „terenuri forestiere gestionate”: terenuri declarate ca terenuri forestiere care au rămas terenuri forestiere;

(b)

începând cu 2026: „zone umede gestionate”: terenuri declarate ca având destinația de:

zone umede care rămân zone umede,

așezări sau alte tipuri terenuri, transformate în zone umede, sau

zone umede transformate în așezări sau în alte tipuri de terenuri.

(2)   În perioada 2021-2025, un stat membru poate include în sfera de aplicare a angajamentelor sale asumate în temeiul articolului 4 din prezentul regulament emisiile și absorbțiile de gaze cu efect de seră menționate la anexa I secțiunea A la prezentul regulament, raportate în temeiul articolului 7 din Regulamentul (UE) nr. 525/2013, și care se produc în categoria de contabilizare a terenurilor de zone umede gestionate, pe teritoriul său. Prezentul regulament se aplică, de asemenea, acestui tip de emisii și de absorbții incluse de un stat membru.

(3)   În cazul în care un stat membru intenționează, în temeiul alineatului (2), să includă zonele umede gestionate în sfera de aplicare a angajamentelor sale, acesta informează Comisia în acest sens până la 31 decembrie 2020.

(4)   În cazul în care se dovedește necesar pe baza experienței dobândite ca urmare a aplicării perfecționării de către IPCC a Orientărilor IPCC, Comisia poate formula o propunere privind amânarea contabilizării obligatorii a zonelor umede gestionate pentru o perioadă suplimentară de cinci ani.

Articolul 3

Definiții

(1)   În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.

„absorbant” înseamnă orice proces, activitate sau mecanism care elimină din atmosferă un gaz cu efect de seră, un aerosol sau un precursor al unui gaz cu efect de seră;

2.

„sursă” înseamnă orice proces, activitate sau mecanism care degajă în atmosferă un gaz cu efect de seră, un aerosol sau un precursor al unui gaz cu efect de seră;

3.

„rezervor de carbon” înseamnă un element sau un sistem biogeochimic integral sau parțial de pe teritoriul unui stat membru și în care este stocat carbon, orice precursor al unui gaz cu efect de seră care conține carbon sau orice gaz cu efect de seră care conține carbon;

4.

„stoc de carbon” înseamnă masa de carbon stocată într-un rezervor de carbon;

5.

„produs lemnos recoltat” înseamnă orice produs rezultat din recoltarea lemnului, care a părăsit un loc în care se recoltează lemnul;

6.

„pădure” înseamnă o suprafață de teren definită prin valorile minime pentru dimensiunea suprafeței, proiecția coroanelor copacilor sau un nivel echivalent al densității și înălțimea potențială a arborilor la maturitate la locul de creștere a arborilor, astfel cum se precizează în anexa II pentru fiecare stat membru. Aceasta include zone cu arbori, inclusiv grupuri de arbori naturali tineri, aflați în creștere, sau plantații care nu au atins încă valorile minime ale proiecției coroanei arborilor sau un nivel echivalent al densității sau înălțimea minimă a arborilor, astfel cum se precizează în anexa II, inclusiv orice suprafață care, în mod normal, face parte din suprafața împădurită, dar care este temporar lipsită de arbori ca urmare a unei intervenții umane, precum recoltarea, sau ca urmare a unor cauze naturale, dar care are toate șansele să redevină pădure;

7.

„nivel de referință pentru păduri” înseamnă o estimare, exprimată în tone de echivalent CO2 pe an, a emisiilor sau absorbțiilor nete medii anuale provenite din terenuri forestiere gestionate pe teritoriul unui stat membru în perioadele 2021-2025 și 2026-2030, pe baza criteriilor stabilite în prezentul regulament;

8.

„valoarea perioadei de înjumătățire” înseamnă numărul de ani necesari pentru reducerea la jumătate din valoarea sa inițială a cantității de carbon stocate într-o categorie de produse lemnoase recoltate;

9.

„perturbări naturale” înseamnă orice evenimente sau circumstanțe neantropice, care generează emisii semnificative în păduri și a căror apariție nu poate fi controlată de statul membru în cauză, și a căror efecte statul membru respectiv să fie în incapacitatea obiectivă de a le limita semnificativ, chiar și după apariția acestora;

10.

„metoda oxidării instantanee” înseamnă o metodă de contabilizare care pornește de la ipoteza că eliberarea în atmosferă a întregii cantități de carbon stocate în produsele lemnoase recoltate se produce în momentul recoltării.

(2)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 16, pentru a modifica sau pentru a elimina definițiile incluse în alineatul (1) din prezentul articol sau pentru a adăuga noi definiții în acesta, în vederea adaptării alineatului menționat la evoluțiile științifice sau la progresele tehnice și în vederea asigurării coerenței dintre definițiile respective și eventualele modificări ale definițiilor relevante din Orientările IPCC, astfel cum au fost adoptate de Conferința părților la CCONUSC sau de Conferința părților care servește drept reuniune a părților la Acordul de la Paris.

Articolul 4

Angajamente

Pentru perioadele 2021-2025 și 2026-2030, luându-se în considerare flexibilitățile prevăzute la articolele 12 și 13, fiecare stat membru se asigură că emisiile nu depășesc absorbțiile, calculate ca sumă a emisiilor totale și a absorbțiilor totale provenite de pe teritoriul său din toate categoriile de contabilizare a terenurilor menționate la articolul 2 cumulate, contabilizate în conformitate cu prezentul regulament.

Articolul 5

Norme generale de contabilizare

(1)   Fiecare stat membru întocmește și menține conturi care să reflecte cu acuratețe emisiile și absorbțiile rezultate din categoriile de contabilizare a terenurilor menționate la articolul 2. Statele membre se asigură că aceste conturi și alte date furnizate în temeiul prezentului regulament sunt exacte, au un caracter complet și sunt consecvente, comparabile și transparente. Statele membre indică emisiile prin semnul plus (+), iar absorbțiile prin semnul minus (–).

(2)   Statele membre împiedică orice dublă contabilizare a emisiilor sau a absorbțiilor, în special prin asigurarea faptului că emisiile și absorbțiile nu sunt contabilizate decât într-o singură categorie de contabilizare a terenurilor.

(3)   În cazul în care se transformă destinația terenurilor, statele membre, după 20 de ani de la data respectivei transformări, schimbă clasificarea terenurilor forestiere, a terenurilor cultivate, a pajiștilor, a zonelor umede, a așezărilor și a altor terenuri, din categoria acestor terenuri transformate în alt tip de terenuri, în categoria acestor terenuri care rămân același tip de teren.

(4)   Statele membre includ în conturile lor pentru fiecare categorie de contabilizare a terenurilor orice variație a stocului de carbon din rezervoarele de carbon enumerate în anexa I secțiunea B. Statele membre pot alege să nu includă în conturile lor variațiile stocurilor de carbon din rezervoarele de carbon, cu condiția ca rezervorul de carbon să nu fie o sursă. Cu toate acestea, opțiunea de neincludere a variațiilor stocului de carbon în conturi nu se aplică în ce privește rezervoarele de carbon de biomasă de suprafață, de lemn mort și de produse lemnoase recoltate, din categoria de contabilizare a terenurilor de terenuri forestiere gestionate.

(5)   Statele membre țin o evidență completă și exactă a tuturor datelor utilizate la întocmirea conturilor lor.

(6)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 16, pentru a modifica anexa I, în vederea reflectării modificărilor din Orientările IPCC, astfel cum au fost adoptate de Conferința părților la CCONUSC sau de Conferința părților care servește drept reuniune a părților la Acordul de la Paris.

Articolul 6

Contabilizarea terenurilor împădurite și a terenurilor despădurite

(1)   Statele membre reflectă în conturile lor emisiile și absorbțiile provenite de pe terenuri împădurite și de pe terenuri despădurite, sub forma totalului emisiilor și a totalului absorbțiilor pentru fiecare dintre anii din perioadele 2021-2025 și 2026-2030.

(2)   Prin derogare de la articolul 5 alineatul (3), în cazul în care se transformă destinația terenurilor din terenuri cultivate, pajiști, zone umede, așezări sau alte tipuri de terenuri în terenuri forestiere, un stat membru poate schimba clasificarea unor astfel de terenuri din categoria unui astfel de teren transformat în teren forestier în categoria teren forestier care a rămas teren forestier la 30 de ani de la data respectivei transformări, dacă acest lucru se justifică în conformitate cu Orientările IPCC.

(3)   Atunci când se calculează emisiile și absorbțiile rezultând de pe terenuri împădurite și de pe terenuri despădurite, fiecare stat membru determină suprafața împădurită utilizând parametrii specificați în anexa II.

Articolul 7

Contabilizarea terenurilor cultivate gestionate, a pajiștilor gestionate și a zonelor umede gestionate

(1)   Fiecare stat membru contabilizează emisiile și absorbțiile rezultate din terenuri cultivate gestionate, calculate ca emisii și absorbții în perioadele 2021-2025 și 2026-2030, din care se scade valoarea obținută prin înmulțirea cu cinci a valorii medii anuale a emisiilor și absorbțiilor statului membru în cauză, care provin de pe terenuri cultivate gestionate în perioada sa de referință cuprinsă între 2005 și 2009.

(2)   Fiecare stat membru contabilizează emisiile și absorbțiile rezultate din pajiști gestionate, calculate ca emisii și absorbții în perioadele 2021-2025 și 2026-2030, din care se scade valoarea obținută prin înmulțirea cu cinci a valorii medii anuale a emisiilor și absorbțiilor statului membru în cauză, care provin de pe pajiști gestionate în perioada sa de referință cuprinsă între 2005 și 2009.

(3)   În perioada 2021-2025, fiecare stat membru care, în temeiul articolului 2 alineatul (2), include zone umede gestionate în domeniul de aplicare al angajamentelor sale, precum și toate statele membre în perioada 2026-2030, contabilizează emisiile și absorbțiile rezultate din zonele umede gestionate, calculate ca emisii și absorbții în perioadele respective, din care se scade valoarea obținută prin înmulțirea cu cinci a valorii medii anuale a emisiilor și absorbțiilor statului membru în cauză, care provin din zone umede gestionate în perioada sa de referință cuprinsă între 2005 și 2009.

(4)   În perioada 2021-2025, statele membre care, în temeiul articolului 2 alineatul (2), au ales să nu includă zonele umede gestionate în domeniul de aplicare al angajamentelor lor, raportează totuși Comisiei emisiile și absorbțiile rezultate din exploatarea terenurilor declarate ca având destinația de:

(a)

zone umede care rămân zone umede;

(b)

așezări, sau alte tipuri de terenuri, transformate în zone umede; sau

(c)

zone umede transformate în așezări sau în alte tipuri de terenuri.

Articolul 8

Contabilizarea terenurilor forestiere gestionate

(1)   Fiecare stat membru contabilizează emisiile și absorbțiile rezultate din terenuri forestiere gestionate, calculate ca emisii și absorbții în perioadele 2021-2025 și 2026-2030, din care se scade valoarea obținută prin înmulțirea cu cinci a nivelului de referință pentru păduri al statului membru în cauză.

(2)   Dacă rezultatul calculului menționat la alineatul (1) din prezentul articol este negativ în raport cu nivelul de referință pentru păduri al unui stat membru, statul membru în cauză include în conturile sale privind terenurile forestiere gestionate un total al absorbțiilor nete care să nu fie mai mare decât echivalentul a 3,5 % din emisiile statului membru respectiv în anul sau perioada sa de referință, conform celor specificate în anexa III, înmulțit cu cinci. Absorbțiile nete rezultate din rezervoarele de carbon de lemn mort și de produse lemnoase recoltate, cu excepția categoriei hârtie menționată la articolul 9 alineatul (1) litera (a), din categoria de contabilizare a terenurilor de terenuri forestiere gestionate, nu fac obiectul acestei limitări.

(3)   Statele membre transmit Comisiei planurile lor de contabilizare a pădurilor la nivel național, inclusiv un nivel de referință propus pentru păduri, până la 31 decembrie 2018 pentru perioada 2021-2025 și până la 30 iunie 2023 pentru perioada 2026-2030. Planul de contabilizare a pădurilor la nivel național va conține toate elementele menționate în anexa IV secțiunea B și va fi pus la dispoziția publicului, inclusiv pe internet.

(4)   Statele membre își stabilesc nivelul propriu de referință pentru păduri pe baza criteriilor prevăzute în anexa IV secțiunea A. În cazul Croației, nivelul de referință pentru păduri ar putea ține seama, de asemenea, în plus față de criteriile stabilite la anexa IV secțiunea A, de ocuparea teritoriului și de circumstanțele pe timp de război și cele survenite după război care au influențat gestionarea pădurilor în cursul perioadei de referință.

(5)   Nivelul de referință pentru păduri se bazează pe continuarea practicii gestionării durabile a pădurilor, conform evidențelor din perioada 2000-2009 în ceea ce privește caracteristicile dinamicii de vârstă a pădurii în cazul pădurilor naționale, utilizând cele mai fiabile date disponibile.

Nivelurile de referință pentru păduri stabilite în conformitate cu primul paragraf țin seama de impactul viitor al caracteristicilor dinamicii de vârstă a pădurii pentru a nu limita în mod nejustificat gradul de intensitate a gestionării pădurilor, ca un element esențial al practicii gestionării durabile a pădurilor, cu scopul de a menține sau de a îmbunătăți absorbanții de carbon pe termen lung.

Statele membre asigură coerența între metodele și datele utilizate pentru stabilirea nivelului propus de referință pentru păduri din planul de contabilizare a pădurilor la nivel național și cele utilizate în raportarea vizând terenurile forestiere gestionate.

(6)   Comisia, în consultare cu experți desemnați de statele membre, efectuează o evaluare tehnică a planurilor de contabilizare a pădurilor la nivel național transmise de statele membre în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol, în vederea analizării măsurii în care nivelurile de referință propuse pentru păduri au fost stabilite în conformitate cu principiile și cerințele prevăzute la alineatele (4) și (5) din prezentul articol, precum și la articolul 5 alineatul (1). De asemenea, Comisia consultă părțile interesate și societatea civilă. Comisia publică o sinteză a lucrărilor desfășurate în acest scop, incluzând opiniile exprimate de experții desemnați de statele membre, precum și concluziile desprinse.

Atunci când este necesar, Comisia poate transmite recomandări tehnice statelor membre, care să reflecte concluziile evaluării tehnice, în vederea facilitării revizuirii tehnice a nivelurilor de referință propuse pentru păduri. Comisia publică recomandările tehnice respective.

(7)   Dacă este necesar, pe baza evaluărilor tehnice și, dacă este cazul, pe baza recomandărilor tehnice, statele membre comunică Comisiei nivelurile lor de referință revizuite propuse pentru păduri până la 31 decembrie 2019 pentru perioada 2021-2025 și până la 30 iunie 2024 pentru perioada 2026-2030. Comisia publică nivelurile de referință propuse pentru păduri comunicate acesteia de către statele membre.

(8)   Pe baza nivelurilor de referință propuse pentru păduri transmise de statele membre, a evaluării tehnice efectuate în temeiul alineatului (6) din prezentul articol și, după caz, a nivelului de referință revizuit propus pentru păduri transmis în temeiul alineatului (7) din prezentul articol, Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 16 de modificare a anexei IV în vederea stabilirii nivelurilor de referință pentru păduri care urmează să fie aplicate de statele membre pentru perioadele 2021-2025 și 2026-2030.

(9)   În cazul în care un stat membru nu transmite Comisiei nivelul său de referință pentru păduri până la termenele stabilite la alineatul (3) din prezentul articol și, acolo unde este cazul, la alineatul (7) din prezentul articol, Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 16 de modificare a anexei IV în vederea stabilirii nivelului de referință pentru păduri care urmează să fie aplicat de statul membru respectiv pentru perioada 2021-2025 sau perioada 2026-2030, pe baza eventualelor evaluări tehnice efectuate în conformitate cu alineatul (6) din prezentul articol.

(10)   Actele delegate menționate la alineatele (8) și (9) se adoptă până la 31 octombrie 2020 pentru perioada 2021-2025 și până la 30 aprilie 2025 pentru perioada 2026-2030.

(11)   În vederea asigurării coerenței menționate la alineatul (5) din prezentul articol, statele membre transmit Comisiei, atunci când este necesar, rectificări tehnice care nu impun modificări ale actelor delegate adoptate în temeiul alineatelor (8) sau (9) din prezentul articol până la termenele stabilite la articolul 14 alineatul (1).

Articolul 9

Norme de contabilizare privind produsele lemnoase recoltate

(1)   În conturile stabilite în temeiul articolului 6 alineatul (1) și al articolului 8 alineatul (1) privind produsele lemnoase recoltate, statele membre reflectă emisiile și absorbțiile generate de variații în rezervorul de carbon de produse lemnoase recoltate care intră în următoarele categorii, utilizând funcția de degradare de prim ordin, metodologiile și valorile implicite ale perioadei de înjumătățire specificate în anexa V:

(a)

hârtie;

(b)

panouri din lemn;

(c)

cherestea.

(2)   Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 16 pentru a modifica alineatul (1) din prezentul articol și anexa V prin adăugarea unor noi categorii de produse lemnoase recoltate care au un efect de sechestrare a carbonului, pe baza Orientărilor IPCC astfel cum au fost adoptate de Conferința părților la CCONUSC sau de Conferința părților care servește drept reuniune a părților la Acordul de la Paris, asigurând de asemenea integritatea mediului.

(3)   Statele membre pot specifica produsele fabricate din materiale pe bază de lemn, inclusiv pe bază de scoarță, care intră în categoriile noi și existente menționate la alineatele (1) și respectiv (2), pe baza Orientărilor IPCC astfel cum au fost adoptate de Conferința părților la CCONUSC sau de Conferința părților care servește drept reuniune a părților la Acordul de la Paris, cu condiția ca datele disponibile să fie transparente și verificabile.

Articolul 10

Contabilizarea în cazul perturbărilor naturale

(1)   La sfârșitul fiecăreia dintre perioadele 2021-2025 și 2026-2030, statele membre pot exclude din conturile lor pentru terenuri împădurite și pentru terenuri forestiere gestionate emisiile de gaze cu efect de seră generate de perturbări naturale care depășesc nivelul mediu de emisii generate de perturbări naturale în perioada 2001-2020, excluzând valorile statistice excepționale (denumit în continuare „nivelul de fond”). Respectivul nivel de fond este calculat în conformitate cu prezentul articol și cu anexa VI.

(2)   În cazul în care un stat membru aplică alineatul (1), acesta:

(a)

transmite Comisiei informații cu privire la nivelul de fond pentru categoriile de contabilizare a terenurilor menționate la alineatul (1), precum și la datele și metodologiile utilizate în conformitate cu anexa VI; și

(b)

exclude din contabilizare, până în 2030, toate absorbțiile ulterioare de pe terenul afectat de perturbări naturale.

(3)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 16 pentru a modifica anexa VI în vederea revizuirii cerințelor referitoare la metodologie și la informare din anexa respectivă pentru a reflecta modificările din Orientările IPCC, astfel cum au fost adoptate de Conferința părților la CCONUSC sau de Conferința părților care servește drept reuniune a părților la Acordul de la Paris.

Articolul 11

Flexibilități

(1)   Un stat membru poate utiliza:

(a)

flexibilitățile generale prevăzute la articolul 12; și

(b)

pentru a respecta angajamentul de la articolul 4, flexibilitatea privind terenurile forestiere gestionate prevăzută la articolul 13.

(2)   În cazul în care un stat membru nu respectă cerințele de monitorizare stabilite la articolul 7 alineatul (1) litera (da) din Regulamentul (UE) nr. 525/2013, administratorul central desemnat în temeiul articolului 20 din Directiva 2003/87/CE (denumit în continuare „administratorul central”) interzice temporar statului membru respectiv transferarea sau reportul („banking”) în temeiul articolului 12 alineatele (2) și (3) din prezentul regulament, precum și utilizarea flexibilității privind terenurile forestiere gestionate în temeiul articolului 13 din prezentul regulament.

Articolul 12

Flexibilități generale

(1)   În cazul în care emisiile totale depășesc absorbțiile totale într-un stat membru, iar respectivul stat membru a ales să facă uz de flexibilitatea sa și a solicitat anularea nivelului anual de emisii alocate în temeiul Regulamentului (UE) 2018/842, cantitatea emisiilor alocate anulate este luată în considerare în ce privește respectarea de către statul membru a angajamentului său asumat în temeiul articolului 4 din prezentul regulament.

(2)   În măsura în care absorbțiile totale depășesc emisiile totale într-un stat membru și după deducerea oricărei cantități luate în considerare în temeiul articolului 7 din Regulamentul (UE) 2018/842, respectivul stat membru poate transfera cantitatea rămasă de absorbții unui alt stat membru. Cantitatea transferată este luată în considerare atunci când se evaluează respectarea de către statul membru destinatar a angajamentului său asumat în temeiul articolului 4 din prezentul regulament.

(3)   În măsura în care absorbțiile totale depășesc emisiile totale într-un stat membru în perioada 2021-2025 și după deducerea oricărei cantități luate în considerare în temeiul articolului 7 din Regulamentul (UE) 2018/842 sau transferate către un alt stat membru în temeiul alineatului (2) din prezentul articol, respectivul stat membru poate reporta cantitatea rămasă de absorbții pentru perioada 2026-2030.

(4)   Pentru a evita dubla contabilizare, cantitatea de absorbții nete luate în considerare în temeiul articolului 7 din Regulamentul (UE) 2018/842 se deduce din cantitatea respectivului stat membru, care este disponibilă pentru a fi transferată unui alt stat membru sau pentru a fi reportată în temeiul alineatelor (2) și (3) din prezentul articol.

Articolul 13

Flexibilitatea privind terenurile forestiere gestionate

(1)   În cazul în care emisiile totale depășesc absorbțiile totale din categoriile de contabilizare a terenurilor menționate la articolul 2, contabilizate în conformitate cu prezentul regulament într-un stat membru, respectivul stat membru poate utiliza flexibilitatea privind terenurile forestiere gestionate prevăzută în prezentul articol pentru a respecta dispozițiile articolului 4.

(2)   În cazul în care rezultatul calculului menționat la articolul 8 alineatul (1) este o valoare pozitivă, statul membru în cauză are dreptul să compenseze respectivele emisii, cu condiția ca:

(a)

în strategia sa transmisă în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 525/2013, statul membru să fi inclus măsuri specifice, în curs de aplicare sau planificate, pentru a asigura conservarea sau îmbunătățirea, după caz, a absorbanților și a rezervoarelor forestiere; și

(b)

în cadrul Uniunii, emisiile totale să nu depășească absorbțiile totale din categoriile de contabilizare a terenurilor menționate la articolul 2 din prezentul regulament pentru perioada în care statul membru intenționează să folosească compensarea. Atunci când evaluează dacă, în cadrul Uniunii, emisiile totale depășesc absorbțiile totale, Comisia se asigură că dubla contabilizare este evitată de către statele membre, în special în exercitarea flexibilităților prevăzute de prezentul regulament și de Regulamentul (UE) 2018/842.

(3)   Referitor la cuantumul compensării, statul membru în cauză poate compensa numai:

(a)

absorbanții contabilizați ca emisii prin raportarea la nivelul propriu de referință pentru păduri; și

(b)

până la cuantumul maxim al compensării pentru respectivul stat membru, prevăzut în anexa VII pentru perioada 2021-2030.

(4)   Finlanda poate compensa până la 10 milioane de tone de CO2 echivalent dacă îndeplinește condițiile enumerate la alineatul (2) literele (a) și (b).

Articolul 14

Verificarea conformității

(1)   Până la 15 martie 2027 pentru perioada 2021-2025 și până la 15 martie 2032 pentru perioada 2026-2030, statele membre prezintă Comisiei un raport de conformitate care să conțină bilanțul emisiilor totale și al absorbțiilor totale pentru perioada relevantă privind fiecare din categoriile de contabilizare a terenurilor menționate la articolul 2, aplicând normele de contabilizare stabilite în prezentul regulament.

Un astfel de raport conține, de asemenea, după caz, detalii privind intenția de utiliza flexibilitățile menționate la articolul 11 și cuantumurile aferente, sau privind utilizarea unor astfel de flexibilități și cuantumuri aferente.

(2)   Comisia efectuează o examinare cuprinzătoare a rapoartelor de conformitate prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, în scopul evaluării conformității cu articolul 4.

(3)   În 2027, Comisia va întocmi un raport pentru perioada 2021-2025, iar în 2032 pentru perioada 2026-2030, cu privire la emisiile totale și la absorbțiile totale de gaze cu efect de seră ale Uniunii pentru fiecare dintre categoriile de contabilizare a terenurilor menționate la articolul 2, calculat ca totalul emisiilor raportate și totalul absorbțiilor raportate pentru perioada respectivă, minus valoarea obținută prin înmulțirea cu cinci a mediilor anuale ale emisiilor și ale absorbțiilor raportate ale Uniunii în perioada 2000-2009.

(4)   Agenția Europeană de Mediu asistă Comisia în procesul de punere în aplicare a cadrului de monitorizare și de conformitate prevăzut în prezentul articol, în conformitate cu programul său anual de lucru.

Articolul 15

Registrul

(1)   Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 16 din prezentul regulament pentru a completa prezentul regulament pentru a stabili norme pentru înregistrarea cantității de emisii și de absorbții pentru fiecare categorie de contabilizare a terenurilor din fiecare stat membru și pentru a asigura precizia contabilizării realizate în legătură cu exercitarea flexibilităților în temeiul articolelor 12 și 13 din prezentul regulament prin intermediul registrului Uniunii înființat în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 525/2013.

(2)   Administratorul central efectuează un control automatizat asupra fiecărei tranzacții realizate în temeiul prezentului regulament și, dacă este cazul, blochează tranzacțiile pentru a se asigura că nu există nereguli.

(3)   Informațiile menționate la alineatele (1) și (2) sunt puse la dispoziția publicului.

Articolul 16

Exercitarea delegării de competențe

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 3 alineatul (2), la articolul 5 alineatul (6), la articolul 8 alineatele (8) și (9), la articolul 9 alineatul (2), la articolul 10 alineatul (3) și la articolul 15 alineatul (1) se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 9 iulie 2018. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 3 alineatul (2), la articolul 5 alineatul (6), la articolul 8 alineatele (8) și (9), la articolul 9 alineatul (2), la articolul 10 alineatul (3) și la articolul 15 alineatul (1) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere validității actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia îi consultă pe experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 3 alineatul (2), al articolului 5 alineatul (6), al articolului 8 alineatele (8) și (9), al articolului 9 alineatul (2), al articolului 10 alineatul (3) și al articolului 15 alineatul (1) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Termenul respectiv se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 17

Revizuire

(1)   Prezentul regulament va fi revizuit în mod constant luând în considerare, printre altele, evoluțiile internaționale și eforturile întreprinse pentru atingerea obiectivelor pe termen lung ale Acordului de la Paris.

Pe baza constatărilor raportului întocmit în temeiul articolului 14 alineatul (3) și a rezultatelor evaluării desfășurate în temeiul articolului 13 alineatul (2) litera (b), Comisia formulează propuneri, după caz, pentru a asigura respectarea integrității obiectivului general al Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru 2030 și contribuția acesteia la obiectivele Acordului de la Paris.

(2)   Comisia înaintează Parlamentului European și Consiliului un raport în termen de șase luni de la fiecare evaluare la nivel global convenită în temeiul articolului 14 din Acordul de la Paris cu privire la punerea în aplicare a prezentului regulament, inclusiv, dacă este relevantă, o evaluare a impactelor flexibilităților menționate la articolul 11, precum și cu privire la contribuția prezentului regulament la obiectivul general al Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru 2030 și la contribuția sa la obiectivele Acordului de la Paris, în special în ceea ce privește necesitatea unor politici și măsuri suplimentare ale Uniunii, inclusiv a unui cadru pentru perioada ulterioară anului 2030, în vederea creșterii necesare a reducerilor emisiilor de gaze cu efect de seră și a absorbțiilor în Uniune, și formulează propuneri, dacă este cazul.

Articolul 18

Modificări la Regulamentul (UE) nr. 525/2013

Regulamentul (UE) nr. 525/2013 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 7, alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)

se introduce următoarea literă:

„(da)

începând din 2023, emisiile și absorbțiile care intră sub incidența articolului 2 din Regulamentul (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului (*1) în conformitate cu metodologiile specificate în anexa IIIA la prezentul regulament;

(*1)  Regulamentul (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 cu privire la includerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a absorbțiilor rezultate din activități legate de exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură în cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030 și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 și a Deciziei nr. 529/2013/UE (JO L 156, 19.6.2018, p. 1).”;"

(b)

se adaugă paragraful următor:

„Un stat membru poate solicita să îi fie acordată de către Comisie o derogare de la litera (da) a primului paragraf pentru a aplica o metodologie diferită de cea specificată în anexa IIIA în cazul în care nu s-a putut realiza în timp util îmbunătățirea necesară a metodologiei pentru ca aceasta să fie luată în considerare în inventarele gazelor cu efect de seră pentru perioada 2021-2030 sau în cazul în care costul îmbunătățirii metodologiei ar fi disproporționat de mare în raport cu beneficiile aduse de aplicarea unei astfel de metodologii pentru a îmbunătăți contabilizarea emisiilor și a absorbțiilor din cauza importanței reduse a emisiilor și a absorbțiilor din rezervoarele de carbon în cauză. Statele membre care doresc să beneficieze de această derogare transmit Comisiei o cerere motivată până la 31 decembrie 2020, indicând termenul propus până la care se poate pune în aplicare îmbunătățirea metodologiei, sau metodologia alternativă propusă, sau ambele propuneri, precum și o evaluare a eventualelor impacturi asupra acurateței contabilizării. Comisia poate solicita să se prezinte informații suplimentare într-un termen rezonabil, specificat. În cazul în care Comisia consideră că cererea este întemeiată, aceasta acordă derogarea. În cazul în care respinge cererea, Comisia trebuie să își motiveze decizia.”

2.

La articolul 13 alineatul (1) litera (c), se introduce următorul punct:

„(viii)

începând din 2023, informații privind politicile și măsurile naționale puse în aplicare în vederea îndeplinirii obligațiilor care le revin în temeiul Regulamentului (UE) 2018/841, precum și informații privind politicile și măsurile naționale suplimentare planificate în scopul limitării emisiilor de gaze cu efect de seră sau al îmbunătățirii absorbanților dincolo de angajamentele asumate în temeiul regulamentului respectiv;”.

3.

La articolul 14 alineatul (1), se introducere următoarea literă:

„(ba)

începând din 2023, prognozele totale privind gazele cu efect de seră și estimările separate pentru emisiile și absorbțiile de gaze cu efect de seră previzionate reglementate de Regulamentul (UE) 2018/841;”.

4.

Se introduce următoarea anexă:

„ANEXA IIIA

Metodologii pentru monitorizarea și raportarea prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (da)

Abordarea 3: Date explicite la nivel geografic privind transformarea destinației terenurilor în conformitate cu Orientările IPCC din 2006 pentru inventarele naționale ale gazelor cu efect de seră.

Metodologia de nivelul 1 în conformitate cu Orientările IPCC din 2006 pentru inventarele naționale ale gazelor cu efect de seră.

În cazul emisiilor și al absorbțiilor pentru un rezervor de carbon care contabilizează cel puțin 25-30 % din emisiile sau absorbțiile provenite dintr-o categorie de surse sau de absorbanți care reprezintă o prioritate în sistemul național de inventariere al unui stat membru, deoarece estimarea sa are o influență semnificativă asupra inventarului total al gazelor cu efect de seră al unei țări în ceea ce privește nivelul absolut al emisiilor și absorbțiilor, evoluția emisiilor și absorbțiilor sau incertitudinea emisiilor și a absorbțiilor din categoriile de exploatare a terenurilor, cel puțin metodologia de nivelul 2 în conformitate cu Orientările IPCC din 2006 pentru inventarele naționale ale gazelor cu efect de seră.

Statele membre sunt încurajate să aplice metodologia de nivelul 3 în conformitate cu Orientările IPCC din 2006 pentru inventarele naționale ale gazelor cu efect de seră.”

Articolul 19

Modificări la Decizia nr. 529/2013/UE

Decizia nr. 529/2013/UE se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 3 alineatul (2), se elimină primul paragraf.

2.

La articolul 6, se elimină alineatul (4).

Articolul 20

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasbourg, 30 mai 2018.

Pentru Parlamentul European

Președintele

A. TAJANI

Pentru Consiliu

Președintele

L. PAVLOVA


(1)  JO C 75, 10.3.2017, p. 103.

(2)  JO C 272, 17.8.2017, p. 36.

(3)  Poziția Parlamentului European din 17 aprilie 2018 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 14 mai 2018.

(4)  Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, 25.10.2003, p. 32).

(5)  JO L 282, 19.10.2016, p. 4.

(6)  Decizia (UE) 2016/1841 a Consiliului din 5 octombrie 2016 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (JO L 282, 19.10.2016, p. 1).

(7)  Decizia nr. 529/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2013 privind normele de contabilizare și planurile de acțiune referitoare la emisiile și absorbțiile de gaze cu efect de seră care rezultă din activități legate de exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură (JO L 165, 18.6.2013, p. 80).

(8)  Regulamentul (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind un mecanism de monitorizare și de raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră, precum și de raportare, la nivel național și al Uniunii, a altor informații relevante pentru schimbările climatice și de abrogare a Deciziei nr. 280/2004/CE (JO L 165, 18.6.2013, p. 13).

(9)  Regulamentul (UE) nr. 601/2012 al Comisiei din 21 iunie 2012 privind monitorizarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 181, 12.7.2012, p. 30).

(10)  Decizia 89/367/CEE a Consiliului din 29 mai 1989 privind constituirea unui Comitet forestier permanent (JO L 165, 15.6.1989, p. 14).

(11)  Regulamentul (UE) 2018/842 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind reducerea anuală obligatorie a emisiilor de gaze cu efect de seră de către statele membre în perioada 2021-2030 în vederea unei contribuții la acțiunile climatice de respectare a angajamentelor asumate în temeiul Acordului de la Paris și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 (a se vedea pagina 26 din prezentul Jurnal Oficial).

(12)  JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

(13)  Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2007 de instituire a unei infrastructuri pentru informații spațiale în Comunitatea Europeană (INSPIRE) (JO L 108, 25.4.2007, p. 1).


ANEXA I

GAZE CU EFECT DE SERĂ ȘI REZERVOARE DE CARBON

A.

Gaze cu efect de seră astfel cum sunt menționate la articolul 2:

(a)

dioxid de carbon (CO2);

(b)

metan (CH4);

(c)

protoxid de azot (N2O).

Respectivele gaze cu efect de seră se exprimă în tone de CO2 echivalent și sunt stabilite conform Regulamentului (UE) nr. 525/2013.

B.

Rezervoare de carbon astfel cum sunt menționate la articolul 5 alineatul (4):

(a)

biomasa de suprafață;

(b)

biomasa subterană;

(c)

litieră;

(d)

lemn mort;

(e)

carbon organic din sol;

(f)

produse lemnoase recoltate din categoriile de contabilizare a terenurilor de terenuri împădurite și de terenuri forestiere gestionate.


ANEXA II

VALORI MINIME PENTRU DIMENSIUNEA SUPRAFEȚEI, PROIECȚIA COROANELOR ȘI PARAMETRII DE ÎNĂLȚIME A ARBORILOR

Stat membru

Suprafața (ha)

Proiecția coroanelor arborilor (%)

Înălțimea arborilor (m)

Belgia

0,5

20

5

Bulgaria

0,1

10

5

Republica Cehă

0,05

30

2

Danemarca

0,5

10

5

Germania

0,1

10

5

Estonia

0,5

30

2

Irlanda

0,1

20

5

Grecia

0,3

25

2

Spania

1,0

20

3

Franța

0,5

10

5

Croația

0,1

10

2

Italia

0,5

10

5

Cipru

0,3

10

5

Letonia

0,1

20

5

Lituania

0,1

30

5

Luxemburg

0,5

10

5

Ungaria

0,5

30

5

Malta

1,0

30

5

Țările de Jos

0,5

20

5

Austria

0,05

30

2

Polonia

0,1

10

2

Portugalia

1,0

10

5

România

0,25

10

5

Slovenia

0,25

30

2

Slovacia

0,3

20

5

Finlanda

0,5

10

5

Suedia

0,5

10

5

Regatul Unit

0,1

20

2


ANEXA III

ANUL SAU PERIOADA DE REFERINȚĂ ÎN SCOPUL CALCULĂRII PLAFONULUI ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 8 ALINEATUL (2)

Stat membru

Anul/Perioada de referință

Belgia

1990

Bulgaria

1988

Republica Cehă

1990

Danemarca

1990

Germania

1990

Estonia

1990

Irlanda

1990

Grecia

1990

Spania

1990

Franța

1990

Croația

1990

Italia

1990

Cipru

1990

Letonia

1990

Lituania

1990

Luxemburg

1990

Ungaria

1985-1987

Malta

1990

Țările de Jos

1990

Austria

1990

Polonia

1988

Portugalia

1990

România

1989

Slovenia

1986

Slovacia

1990

Finlanda

1990

Suedia

1990

Regatul Unit

1990


ANEXA IV

PLANUL DE CONTABILIZARE A PĂDURILOR LA NIVEL NAȚIONAL, CARE CONȚINE NIVELUL DE REFERINȚĂ PENTRU PĂDURI AL UNUI STAT MEMBRU

A.   Criterii și orientări de stabilire a nivelurilor de referință pentru păduri

Nivelul de referință pentru păduri pentru un stat membru se stabilește conform următoarelor criterii:

(a)

nivelul de referință este în concordanță cu obiectivul de a realiza un echilibru între emisiile antropice prin surse și absorbțiile prin absorbanți ale gazelor cu efect de seră în a doua jumătate a acestui secol, inclusiv de a consolida eventualele absorbții prin stocuri forestiere în curs de îmbătrânire, care altfel ar putea, în mod progresiv, să se dovedească a fi absorbanți în declin;

(b)

nivelul de referință asigură excluderea de la contabilizare a simplei prezențe a stocurilor de carbon;

(c)

nivelul de referință ar trebui să asigure un sistem de contabilizare solidă și credibilă care să garanteze faptul că emisiile și absorbțiile rezultate din utilizarea biomasei sunt contabilizate în mod corespunzător;

(d)

nivelul de referință include rezervorul de carbon de produse lemnoase recoltate, prin care se asigură o comparație între ipoteza oxidării instantanee a acestora și aplicarea funcției de degradare de prim ordin și a valorilor perioadei de înjumătățire;

(e)

se pornește de la ipoteza unui raport constant între utilizarea biomasei forestiere sub formă solidă și utilizarea acesteia în scopuri energetice, conform evidențelor din perioada 2000-2009;

(f)

nivelul de referință ar trebui să fie în concordanță cu obiectivul de contribuire la conservarea biodiversității și de utilizare durabilă a resurselor naturale, astfel cum este prevăzut în Strategia UE pentru păduri, politicile naționale ale statelor membre în domeniul forestier și Strategia UE în domeniul biodiversității;

(g)

nivelul de referință este în concordanță cu previziunile naționale referitoare la emisiile antropice de gaze cu efect de seră prin surse și absorbțiile prin absorbanți a acestor gaze, care sunt raportate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 525/2013;

(h)

nivelul de referință este în concordanță cu inventarele gazelor cu efect de seră și datele istorice relevante bazându-se pe informații transparente, complete, coerente, comparabile și exacte. În mod specific, modelul utilizat pentru stabilirea nivelului de referință poate să reproducă date istorice din Inventarul național al gazelor cu efect de seră.

B.   Elemente ale planului de contabilizare a pădurilor la nivel național

Planul de contabilizare a pădurilor la nivel național depus în temeiul articolului 8 cuprinde următoarele elemente:

(a)

o descriere generală a modului de stabilire a nivelului de referință pentru păduri și o descriere a modului în care au fost luate în considerare criteriile prevăzute în prezentul regulament;

(b)

identificarea rezervoarelor de carbon și a gazelor cu efect de seră care au fost incluse în nivelul de referință pentru păduri, motivele pentru omiterea unui rezervor de carbon din stabilirea nivelului de referință pentru păduri și demonstrarea concordanței dintre rezervoarele de carbon incluse în nivelul de referință pentru păduri;

(c)

o descriere a abordărilor, metodelor și modelelor, inclusiv informații cantitative, care au fost utilizate la stabilirea nivelului de referință pentru păduri, în concordanță cu ultimul raport național de inventariere transmis și o descriere a informațiilor documentare cu privire la practicile și intensitatea gestionării durabile a pădurilor, precum și a politicilor naționale adoptate;

(d)

informații cu privire la modul în care se prevede evoluția indiciilor de recoltare în cadrul unor scenarii de politică diferite;

(e)

o descriere a modului în care a fost luat în considerare fiecare dintre următoarele elemente la stabilirea nivelului de referință pentru păduri:

(i)

suprafața care face obiectul gestionării pădurilor;

(ii)

emisiile și absorbțiile provenite din păduri și produse lemnoase recoltate, după cum se prezintă în inventarele gazelor cu efect de seră și datele istorice relevante;

(iii)

caracteristicile pădurilor, inclusiv caracteristicile dinamicii de vârstă a pădurii, creșterile, durata rotației și alte informații privind activitățile de gestionare a pădurilor în cadrul „activității curente”;

(iv)

indicii de recoltare istorici și prospectivi, cu defalcarea pe utilizări energetice și non-energetice.


ANEXA V

FUNCȚIA DE DEGRADARE DE PRIM ORDIN, METODOLOGIILE ȘI VALORILE IMPLICITE ALE PERIOADEI DE ÎNJUMĂTĂȚIRE PENTRU PRODUSELE LEMNOASE RECOLTATE

Aspecte metodologice

În cazul în care nu este posibil să se facă diferența între produse lemnoase recoltate din categoriile de contabilizare a terenurilor de trenuri împădurite și de terenuri forestiere gestionate, un stat membru poate alege să contabilizeze produsele lemnoase recoltate presupunând că toate emisiile și absorbțiile provin de pe terenuri forestiere gestionate.

Produsele lemnoase recoltate din depozitele de deșeuri solide și produsele lemnoase recoltate care au fost recoltate în scopuri energetice se contabilizează pe baza oxidării instantanee.

Produsele lemnoase recoltate provenind din import, indiferent de originea lor, nu se contabilizează de statul membru importator („metoda producției”).

În cazul produselor lemnoase recoltate exportate, datele specifice fiecărei țări se referă la valorile perioadei de înjumătățire specifice fiecărei țări și la utilizarea în țara importatoare a produselor lemnoase recoltate.

Valorile perioadei de înjumătățire specifice fiecărei țări pentru produsele lemnoase recoltate introduse pe piața Uniunii nu ar trebui să difere de cele utilizate de statul membru importator.

În scopuri exclusiv de informare, statele membre pot furniza, printre datele transmise, date cu privire la proporția de lemn utilizat în scopuri energetice care a fost importat din afara Uniunii, precum și țările de origine pentru lemnul respectiv.

Statele membre pot utiliza metodologii și valori ale perioadei de înjumătățire specifice fiecărei țări, în locul metodologiilor și al valorilor implicite ale perioadei de înjumătățire specificate în prezenta anexă, cu condiția ca astfel de metodologii și valori să fie stabilite pe baza unor date transparente și verificabile și ca metodologiile utilizate să fie cel puțin la fel de detaliate și de exacte ca cele specificate în prezenta anexă.

Valorile implicite ale perioadei de înjumătățire:

Valoarea perioadei de înjumătățire înseamnă numărul de ani necesari pentru reducerea la jumătate din valoarea sa inițială a cantității de carbon stocate într-o categorie de produse lemnoase recoltate.

Valorile implicite ale perioadei de înjumătățire sunt:

(a)

2 ani pentru hârtie;

(b)

25 de ani pentru panouri din lemn;

(c)

35 de ani pentru cherestea.

Statele membre pot specifica produsele fabricate din materiale pe bază de lemn, inclusiv pe bază de scoarță, care intră în categoriile menționate la literele (a), (b) și (c) anterioare, pe baza Orientărilor IPCC astfel cum au fost adoptate de Conferința părților la CCONUSC sau de Conferința părților care servește drept reuniune a părților la Acordul de la Paris, cu condiția ca datele disponibile să fie transparente și verificabile. Statele membre pot, de asemenea, să utilizeze subcategorii specifice fiecărei țări pentru oricare dintre categoriile menționate.


ANEXA VI

CALCULUL NIVELURILOR DE FOND PENTRU PERTURBĂRILE NATURALE

1.

Pentru calculul nivelului de fond, sunt furnizate următoarele informații:

(a)

nivelurile istorice de emisii generate de perturbări naturale;

(b)

tipul (tipurile) de perturbări naturale incluse în estimare;

(c)

estimările totale anuale ale emisiilor pentru tipurile de perturbări naturale respective pe perioada 2001-2020, enumerate pe categorii de contabilizare a terenurilor;

(d)

demonstrarea asigurării coerenței seriilor cronologice pentru toți parametrii relevanți, inclusiv suprafața minimă, metodologiile de estimare a emisiilor, acoperirea rezervoarelor de carbon și a gazelor.

2.

Nivelul de fond se calculează ca medie a seriei cronologice 2001-2020, excluzând toți anii pentru care s-au înregistrat niveluri anormale de emisii, adică prin excluderea tuturor valorilor statistice excepționale. Identificarea valorilor statistice excepționale se realizează după cum urmează:

(a)

se calculează valoarea mediei aritmetice și deviația standard a întregii serii cronologice 2001-2020;

(b)

se exclud din seriile cronologice toți anii pentru care emisiile anuale se situează în afara dublului deviației standard în raport cu media;

(c)

se calculează din nou valoarea mediei aritmetice și deviația standard a seriei cronologice 2001-2020 minus anii excluși la litera (b);

(d)

se repetă acțiunile de la literele (b) și (c) până când nu se mai pot identifica valori statistice excepționale.

3.

După calcularea nivelului de fond conform punctului 2 din prezenta anexă, în cazul în care cantitatea de emisii depășește, într-un anumit an din perioadele 2021-2025 și 2026-2030, nivelul de fond plus o marjă, cantitatea de emisii care depășește nivelul de fond poate fi exclusă conform articolului 10. Marja este egală cu o cotă de probabilitate de 95 %.

4.

Următoarele emisii nu vor fi excluse:

(a)

emisiile rezultate din activități de recoltare și de exploatare forestieră de recuperare care s-au desfășurat pe teren după ce au avut loc perturbări naturale;

(b)

emisiile rezultate din incendierile programate care s-au desfășurat pe teren în orice an din perioada 2021-2025 sau din perioada 2026-2030;

(c)

emisiile provenite de pe terenuri care au fost supuse despăduririi după ce au avut loc perturbări naturale.

5.

Cerințele referitoare la informații conform articolului 10 alineatul (2) includ următoarele:

(a)

identificarea tuturor suprafețelor de teren afectate de perturbări naturale în anul respectiv, incluzând poziția lor geografică, perioada și tipurile de perturbări naturale;

(b)

dovada că, până la finalul perioadei 2021-2025 sau 2026-2030, nu au avut loc despăduriri pe terenurile care au fost afectate de perturbări naturale și cu privire la care emisiile au fost excluse de la contabilizare;

(c)

o descriere a metodelor și criteriilor verificabile care urmează a fi folosite pentru identificarea despăduririi pe terenurile respective în anii ulteriori din perioada 2021-2025 sau 2026-2030;

(d)

dacă este posibil, o descriere a măsurilor pe care le-a luat statul membru pentru prevenirea sau limitarea impactului perturbărilor naturale respective;

(e)

dacă este posibil, o descriere a măsurilor pe care le-a luat statul membru pentru reabilitarea terenurilor afectate de perturbările naturale respective.


ANEXA VII

CUANTUMUL MAXIM AL COMPENSĂRII DISPONIBILE ÎN TEMEIUL FLEXIBILITĂȚII PRIVIND TERENURILE FORESTIERE GESTIONATE MENȚIONAT LA ARTICOLUL 13 ALINEATUL (3) LITERA (B)

Stat membru

Nivelul mediu raportat al absorbțiilor prin absorbanți generat de terenurile forestiere în perioada 2000-2009 în milioane de tone de CO2 echivalent pe an

Plafonul compensărilor exprimat în milioane de tone de CO2 echivalent pentru perioada 2021-2030

Belgia

–3,61

–2,2

Bulgaria

–9,31

–5,6

Republica Cehă

–5,14

–3,1

Danemarca

–0,56

–0,1

Germania

–45,94

–27,6

Estonia

–3,07

–9,8

Irlanda

–0,85

–0,2

Grecia

–1,75

–1,0

Spania

–26,51

–15,9

Franța

–51,23

–61,5

Croația

–8,04

–9,6

Italia

–24,17

–14,5

Cipru

–0,15

–0,03

Letonia

–8,01

–25,6

Lituania

–5,71

–3,4

Luxemburg

–0,49

–0,3

Ungaria

–1,58

–0,9

Malta

0,00

0,0

Țările de Jos

–1,72

–0,3

Austria

–5,34

–17,1

Polonia

–37,50

–22,5

Portugalia

–5,13

–6,2

România

–22,34

–13,4

Slovenia

–5,38

–17,2

Slovacia

–5,42

–6,5

Finlanda

–36,79

–44,1

Suedia

–39,55

–47,5

Regatul Unit

–16,37

–3,3


Top