EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32018R0762

Regulamentul delegat (UE) 2018/762 al Comisiei din 8 martie 2018 de stabilire a unor metode comune de siguranță privind cerințele sistemului de management al siguranței, în temeiul Directivei (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului, și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1158/2010 și (UE) nr. 1169/2010 ale Comisiei (Text cu relevanță pentru SEE. )

C/2018/1392

OJ L 129, 25.5.2018, p. 26–48 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

In force: This act has been changed. Current consolidated version: 16/06/2020

ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_del/2018/762/oj

25.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 129/26


REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2018/762 AL COMISIEI

din 8 martie 2018

de stabilire a unor metode comune de siguranță privind cerințele sistemului de management al siguranței, în temeiul Directivei (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului, și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1158/2010 și (UE) nr. 1169/2010 ale Comisiei

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind siguranța feroviară (1), în special articolul 6 alineatul (6),

având în vedere Recomandarea ERA-REC-115-REC a Agenției Uniunii Europene pentru Căile Ferate, transmisă Comisiei la 9 martie 2017, privind revizuirea metodelor comune de siguranță pentru evaluarea conformității și a metodelor comune de siguranță pentru supraveghere,

întrucât:

(1)

Metodele comune de siguranță (MCS) descriu modul în care se evaluează nivelurile de siguranță, atingerea obiectivelor de siguranță și conformitatea cu alte cerințe de siguranță.

(2)

În conformitate cu articolul 6 alineatul (5) din Directiva (UE) 2016/798, MCS trebuie revizuite la intervale regulate, ținându-se cont de experiența dobândită prin aplicarea lor și de dezvoltarea globală a siguranței feroviare, în vederea menținerii siguranței în general și, în măsura posibilului, a îmbunătățirii permanente a acesteia.

(3)

Prin decizia sa de punere în aplicare din 1 septembrie 2016 (2), Comisia a acordat un mandat Agenției Uniunii Europene pentru Căile Ferate („agenția”), în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Directiva (UE) 2016/798, pentru revizuirea Regulamentelor (UE) nr. 1158/2010 (3), (UE) nr. 1169/2010 (4) și (UE) nr. 1077/2012 (5). La 9 martie 2017, dând curs mandatului Comisiei, agenția a emis recomandarea sa, care conținea un raport privind rezultatele consultării autorităților naționale de siguranță, a partenerilor sociali și a utilizatorilor, precum și un raport privind evaluarea impactului MCS modificate care urmează să fie adoptate. Comisia a examinat recomandarea emisă de agenție cu scopul de a verifica îndeplinirea mandatului în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din Directiva (UE) 2016/798.

(4)

Scopul sistemului de management al siguranței este de a garanta că întreprinderile feroviare și administratorii de infrastructură își ating obiectivele de activitate în condiții de siguranță. Sistemul de management al siguranței este adesea integrat cu alte sisteme de management pentru a spori performanța globală a organizației și a reduce costurile, reunind totodată eforturile la toate nivelurile organizației. În acest scop, cadrul comun al structurii de nivel înalt ISO (6) este utilizat pentru a grupa cerințele sistemului de management al siguranței pe criterii de funcționalitate, în conformitate cu articolul 9 din Directiva (UE) 2016/798. Acest cadru facilitează, de asemenea, înțelegerea și aplicarea unei abordări procesuale de către întreprinderile feroviare și de către administratorii de infrastructură atunci când își elaborează, implementează, întrețin și îmbunătățesc în mod continuu sistemul de management al siguranței.

(5)

Odată ce primește un certificat unic de siguranță sau o autorizație de siguranță, solicitantul ar trebui să își utilizeze în continuare sistemul de management al siguranței menționat la articolul 9 din Directiva (UE) 2016/798.

(6)

Comportamentul uman joacă un rol central în funcționarea sigură și eficientă a sistemului feroviar. În cazul în care se consideră că la producerea unui accident sau a unui incident a contribuit comportamentul uman, este posibil ca acesta să fi fost influențat de factori organizaționali, precum volumul de muncă sau organizarea muncii, având ca efect o performanță redusă sau agravarea consecințelor accidentului sau incidentului în cauză. Prin urmare, este esențial ca întreprinderile feroviare și administratorii de infrastructură să adopte o abordare sistematică pentru a sprijini performanța umană și a gestiona factorii umani și organizaționali din cadrul sistemului de management al siguranței.

(7)

Modul în care este percepută, valorificată și prioritizată siguranța în cadrul unei organizații reflectă angajamentul real față de siguranță asumat la toate nivelurile organizației respective. Prin urmare, pentru întreprinderile feroviare și pentru administratorii de infrastructură este important, de asemenea, să identifice acțiunile și comportamentele care ar putea crea o cultură pozitivă a siguranței și să promoveze, prin intermediul sistemelor lor de management al siguranței, această cultură a încrederii și a învățării reciproce, în care membrii personalului sunt încurajați să contribuie la dezvoltarea siguranței prin raportarea evenimentelor periculoase și prin furnizarea de informații legate de siguranță.

(8)

Sistemul de management al siguranței ar trebui să țină seama de faptul că Directiva 89/391/CEE a Consiliului (7) și directivele sale individuale relevante sunt aplicabile integral în ceea ce privește protecția sănătății și a siguranței lucrătorilor implicați în construcția, exploatarea și întreținerea sistemului feroviar. Aceasta nu creează alte responsabilități sau sarcini suplimentare pentru autoritatea emitentă decât aceea de a verifica dacă solicitantul unui certificat unic de siguranță sau al unei autorizații de siguranță a luat în considerare riscurile pentru sănătate și pentru siguranță. Responsabilitatea pentru verificarea conformității cu Directiva 89/391/CEE poate fi în continuare atribuită altor autorități competente desemnate de statele membre.

(9)

Sistemul de management al siguranței ar trebui să ia în considerare, dacă este cazul, potențialele riscuri suplimentare generate de transportul feroviar al mărfurilor periculoase și, prin urmare, ar trebui să țină seama, de asemenea, de Directiva 2008/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului (8).

(10)

Regulamentele (UE) nr. 1158/2010 și (UE) nr. 1169/2010 vor deveni caduce și, prin urmare, ar trebui să fie înlocuite de prezentul regulament.

(11)

În ceea ce privește certificatele de siguranță, conform articolului 10 alineatul (15) din Directiva (UE) 2016/798, autoritatea națională de siguranță poate solicita revizuirea certificatelor de siguranță ca urmare a unor modificări substanțiale ale cadrului de reglementare a siguranței. Modificările determinate de articolul 9 din Directiva (UE) 2016/798 și de prezentul regulament, deși sunt relevante și importante, nu sunt substanțiale. Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 1158/2010 ar trebui să se aplice certificatelor de siguranță emise în conformitate cu Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9) până la data expirării lor. Din același motiv, este necesar, de asemenea, să se amâne abrogarea Regulamentului (UE) nr. 1158/2010 până la sfârșitul ultimei zile a perioadei în cursul căreia acesta mai poate fi încă aplicat de autoritățile naționale de siguranță în scopul supravegherii. În plus, în conformitate cu Directiva (UE) 2016/798, certificatele de siguranță existente fac în continuare obiectul Directivei 2004/49/CE, pe care s-a bazat Regulamentul (UE) nr. 1158/2010.

(12)

În ceea ce privește autorizațiile de siguranță, conform articolului 12 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva (UE) 2016/798, autoritatea națională de siguranță poate solicita revizuirea autorizațiilor de siguranță ca urmare a unor modificări substanțiale ale cadrului de reglementare a siguranței. Modificările determinate de articolul 9 din Directiva (UE) 2016/798 și de prezentul regulament, deși sunt relevante și importante, nu sunt substanțiale. Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 1169/2010 ar trebui să se aplice autorizațiilor de siguranță emise în conformitate cu Directiva 2004/49/CE, până la data expirării lor. Din același motiv, este necesar, de asemenea, să se amâne abrogarea Regulamentului (UE) nr. 1169/2010 până la sfârșitul ultimei zile a perioadei în cursul căreia acesta mai poate fi încă aplicat de autoritățile naționale de siguranță în scopul supravegherii,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1)   Prezentul regulament stabilește metodele comune de siguranță („MCS”) privind cerințele sistemului de management al siguranței în legătură cu întreprinderile feroviare și cu administratorii de infrastructură, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) litera (f) din Directiva (UE) 2016/798.

(2)   Prezentul regulament se aplică în ceea ce privește certificatele unice de siguranță și autorizațiile de siguranță eliberate în temeiul Directivei (UE) 2016/798.

Articolul 2

Definiție

În sensul prezentului regulament, „organism de certificare a siguranței” înseamnă organismul responsabil cu emiterea unui certificat unic de siguranță, și anume fie agenția, fie o autoritate națională de siguranță.

Articolul 3

Cerințele privind sistemul de management al siguranței legate de întreprinderile feroviare

Întreprinderile feroviare își stabilesc propriile sisteme de management al siguranței în conformitate cu cerințele stabilite în anexa I.

Cerințele respective privind sistemul de management al siguranței se aplică certificatelor unice de siguranță menționate la articolul 10 din Directiva (UE) 2016/798, în scopul evaluării cererilor și al supravegherii.

Articolul 4

Cerințele sistemului de management al siguranței legate de administratorii de infrastructură

Administratorii de infrastructură își stabilesc propriile sisteme de management al siguranței în conformitate cu cerințele stabilite în anexa II.

Cerințele respective privind sistemul de management al siguranței se aplică autorizațiilor de siguranță menționate la articolul 12 din Directiva (UE) 2016/798, în scopul evaluării cererilor și al supravegherii.

Articolul 5

Abrogare

Regulamentele (UE) nr. 1158/2010 și (UE) nr. 1169/2010 se abrogă cu efect de la 16 iunie 2025.

Articolul 6

Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 16 iunie 2019 în statele membre care nu au notificat agenția și Comisia în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Directiva (UE) 2016/798. Prezentul regulament se aplică în toate statele membre de la 16 iunie 2020.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 8 martie 2018.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)  JO L 138, 26.5.2016, p. 102.

(2)  Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 1 septembrie 2016 privind un mandat acordat Agenției Uniunii Europene pentru Căile Ferate pentru revizuirea metodelor comune de siguranță pentru evaluarea conformității și a metodei comune de siguranță pentru supraveghere, și de abrogare a Deciziei de punere în aplicare C(2014) 1649 final [C(2016) 5504 final].

(3)  Regulamentul (UE) nr. 1158/2010 al Comisiei din 9 decembrie 2010 privind o metodă de siguranță comună pentru evaluarea conformității cu cerințele pentru obținerea certificatelor de siguranță feroviară (JO L 326, 10.12.2010, p. 11).

(4)  Regulamentul (UE) nr. 1169/2010 al Comisiei din 10 decembrie 2010 privind o metodă de siguranță comună pentru evaluarea conformității cu cerințele pentru obținerea autorizației de siguranță feroviară (JO L 327, 11.12.2010, p. 13).

(5)  Regulamentul (UE) nr. 1077/2012 al Comisiei din 16 noiembrie 2012 privind o metodă de siguranță comună pentru supravegherea exercitată de autoritățile naționale de siguranță după eliberarea unui certificat de siguranță sau a unei autorizații de siguranță (JO L 320, 17.11.2012, p. 3).

(6)  Directivele ISO/IEC, partea I, supliment consolidat 2016, anexa SL, apendicele 2.

(7)  Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (JO L 183, 29.6.1989, p. 1).

(8)  Directiva 2008/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 septembrie 2008 privind transportul interior de mărfuri periculoase (JO L 260, 30.9.2008, p. 13).

(9)  Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind siguranța căilor ferate comunitare și de modificare a Directivei 95/18/CE a Consiliului privind acordarea de licențe întreprinderilor feroviare și a Directivei 2001/14/CE privind repartizarea capacităților de infrastructură feroviară și perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare și certificarea siguranței (Directiva privind siguranța feroviară) (JO L 164, 30.4.2004, p. 44).


ANEXA I

Cerințele sistemului de management al siguranței referitoare la întreprinderile feroviare

1.   CONTEXTUL ORGANIZAȚIEI

1.1.   Organizația:

(a)

descrie tipul, amploarea și domeniul operațiunilor sale;

(b)

identifică riscurile grave pentru siguranță generate de operațiunile sale feroviare, indiferent dacă acestea sunt desfășurate de organizația însăși sau de contractanți, parteneri sau furnizori aflați sub controlul său;

(c)

identifică părțile interesate (de exemplu, organismele de reglementare, autoritățile, administratorii de infrastructură, contractanții, furnizorii, partenerii), inclusiv părțile din afara sistemului feroviar care sunt relevante pentru sistemul de management al siguranței;

(d)

identifică și menține cerințele juridice și de altă natură referitoare la siguranță aplicate de părțile interesate menționate la litera (c);

(e)

se asigură că cerințele menționate la litera (d) sunt luate în considerare la elaborarea, punerea în aplicare și menținerea sistemului de management al siguranței;

(f)

definește domeniul de aplicare a sistemului de management al siguranței, indicând care parte a întreprinderii este inclusă în domeniul respectiv sau nu și luând în considerare cerințele menționate la litera (d).

2.   PERSONALUL DE CONDUCERE

2.1.   Personalul de conducere și asumarea angajamentelor

2.1.1.   Personalul de conducere de nivel superior trebuie să își demonstreze calitățile de conducere și angajamentul față de dezvoltarea, implementarea, întreținerea și îmbunătățirea continuă a sistemului de management al siguranței prin:

(a)

asumarea răspunderii și a responsabilității globale pentru siguranță;

(b)

asigurarea faptului că personalul de conducere de la diferitele niveluri din cadrul organizației se angajează să acorde prioritate siguranței prin activitățile sale și în relațiile cu personalul și cu contractanții;

(c)

asigurarea faptului că politica și obiectivele în materie de siguranță sunt stabilite, sunt înțelese și sunt compatibile cu direcția strategică a organizației;

(d)

asigurarea integrării cerințelor sistemului de management al siguranței în procesele operaționale ale organizației;

(e)

asigurarea disponibilității resurselor necesare pentru funcționarea sistemului de management al siguranței;

(f)

asigurarea eficacității sistemului de management al siguranței în ceea ce privește controlul riscurilor pentru siguranță generate de organizație;

(g)

încurajarea personalului să sprijine respectarea cerințelor sistemului de management al siguranței;

(h)

promovarea îmbunătățirii continue a sistemului de management al siguranței;

(i)

asigurarea faptului că siguranța este luată în considerare în momentul identificării și al gestionării riscurilor legate de activitățile organizației, precum și explicarea modului în care va fi recunoscut și soluționat conflictul dintre obiectivele în materie de siguranță și alte obiective legate de activitatea organizației;

(j)

promovarea unei culturi pozitive a siguranței.

2.2.   Politica în domeniul siguranței

2.2.1.   Conducerea elaborează un document care descrie politica organizației în domeniul siguranței și care este:

(a)

adecvat tipului și amplorii operațiunilor feroviare ale organizației;

(b)

aprobat de directorul executiv al organizației [sau de un reprezentant (reprezentanți) ai conducerii];

(c)

implementat în mod activ, comunicat și pus la dispoziția întregului personal.

2.2.2.   Politica în domeniul siguranței:

(a)

include un angajament privind respectarea tuturor cerințelor juridice și de altă natură referitoare la siguranță;

(b)

furnizează un cadru pentru stabilirea obiectivelor de siguranță și pentru evaluarea performanțelor organizației în materie de siguranță în raport cu obiectivele respective;

(c)

include un angajament privind controlul riscurilor pentru siguranță generate atât de propriile activități, cât și de factori externi;

(d)

include un angajament privind îmbunătățirea continuă a sistemului de management al siguranței;

(e)

este menținută în conformitate cu strategia operațională a organizației și cu evaluarea performanței în materie de siguranță a acesteia.

2.3.   Roluri, responsabilități, răspunderi și niveluri de autoritate în cadrul organizației

2.3.1.   Responsabilitățile, răspunderile și nivelurile de autoritate ale membrilor personalului al cărui rol afectează siguranța (inclusiv personalul de conducere și alte categorii de personal implicate în sarcini legate de siguranță) sunt definite la toate nivelurile din cadrul organizației, documentate, atribuite și comunicate persoanelor în cauză.

2.3.2.   Organizația se asigură că personalul cu responsabilități delegate pentru efectuarea unor sarcini legate de siguranță deține autoritatea, competența și resursele adecvate pentru a-și îndeplini sarcinile fără a fi afectat în mod negativ de activitățile celorlalte funcții din cadrul organizației.

2.3.3.   Delegarea responsabilității pentru îndeplinirea sarcinilor legate de siguranță trebuie să fie documentată, comunicată personalului relevant, acceptată și înțeleasă.

2.3.4.   Organizația descrie repartiția rolurilor menționate la punctul 2.3.1 funcțiilor operaționale din cadrul și, dacă este cazul, din afara organizației (a se vedea punctul 5.3. Contractanții, partenerii și furnizorii).

2.4.   Consultarea personalului și a altor părți

2.4.1.   Personalul, reprezentanții acestuia și părțile interesate externe trebuie consultate, după caz și dacă este necesar, cu privire la dezvoltarea, întreținerea și îmbunătățirea sistemului de management al siguranței în sectoarele relevante de care sunt responsabile, inclusiv aspectele de siguranță ale procedurilor operaționale.

2.4.2.   Organizația facilitează consultarea personalului prin punerea la dispoziție a metodelor și mijloacelor necesare pentru implicarea acestuia, pentru înregistrarea opiniilor sale și pentru furnizarea feedback-ului cu privire la aceste opinii.

3.   PLANIFICAREA

3.1.   Măsuri pentru abordarea riscurilor

3.1.1.   Evaluarea riscurilor

3.1.1.1.   Organizația:

(a)

identifică și analizează toate riscurile operaționale, organizaționale și tehnice care sunt relevante pentru tipul, amploarea și domeniul operațiunilor desfășurate de organizație. Printre aceste riscuri se numără cele generate de factori umani și organizaționali, precum volumul de muncă, organizarea muncii, oboseala sau adecvarea procedurilor, și activitățile altor părți interesate (a se vedea punctul 1. Contextul organizației);

(b)

evaluează riscurile menționate la litera (a) prin aplicarea unor metode adecvate de evaluare a riscurilor;

(c)

elaborează și pune în aplicare măsuri de siguranță, identificând responsabilitățile conexe (a se vedea punctul 2.3. Roluri, responsabilități, răspunderi și niveluri de autoritate în cadrul organizației);

(d)

dezvoltă un sistem de monitorizare a eficacității măsurilor de siguranță (a se vedea punctul 6.1. Monitorizarea);

(e)

recunoaște necesitatea de a colabora cu alte părți interesate (precum întreprinderi feroviare, administratori de infrastructură, producători, furnizori de lucrări de întreținere, entități responsabile cu întreținerea, deținători de vehicule feroviare, prestatori de servicii și entități achizitoare), atunci când este necesar, în ceea ce privește riscurile comune și punerea în aplicare a unor măsuri de siguranță adecvate;

(f)

informează personalul și părțile externe implicate cu privire la riscuri (a se vedea punctul 4.4. Informarea și comunicarea).

3.1.1.2.   Atunci când evaluează riscurile, organizația ține seama de necesitatea de a stabili, de a asigura și de a susține un mediu de lucru sigur, conform cu legislația aplicabilă, în special cu Directiva 89/391/CEE.

3.1.2.   Planificarea modificărilor

3.1.2.1.   Organizația identifică potențialele riscuri pentru siguranță și măsurile de siguranță adecvate (a se vedea punctul 3.1.1. Evaluarea riscurilor) înainte de implementarea unei modificări (a se vedea punctul 5.4. Gestionarea modificărilor), în conformitate cu procesul de management al riscurilor stabilit în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 402/2013 (1), luând în considerare inclusiv riscurile pentru siguranță generate de procesul de modificare.

3.2.   Obiectivele de siguranță și planificarea

3.2.1.   Organizația stabilește obiectivele de siguranță pentru funcțiile și nivelurile relevante, pentru a menține și, atunci când acest lucru este posibil în mod rezonabil, pentru a-și îmbunătăți performanța în materie de siguranță.

3.2.2.   Obiectivele de siguranță:

(a)

sunt compatibile cu politica în domeniul siguranței și cu obiectivele strategice ale organizației (dacă este cazul);

(b)

sunt legate de riscurile prioritare care influențează performanța organizației în materie de siguranță;

(c)

sunt măsurabile;

(d)

iau în considerare cerințele juridice și de altă natură aplicabile;

(e)

sunt reexaminate din perspectiva realizărilor și revizuite în consecință;

(f)

sunt comunicate.

3.2.3.   Organizația trebuie să dețină unul sau mai multe planuri care să descrie modul în care își va atinge obiectivele de siguranță.

3.2.4.   Organizația descrie strategia și planul sau planurile utilizate pentru monitorizarea atingerii obiectivelor de siguranță (a se vedea punctul 6.1. Monitorizarea).

4.   ASISTENȚA

4.1.   Resursele

4.1.1.   Organizația furnizează resursele, inclusiv personal competent și echipamente eficace și utilizabile, necesare pentru stabilirea, implementarea, întreținerea și îmbunătățirea continuă a sistemului de management al siguranței.

4.2.   Competențele

4.2.1.   Sistemul de gestionare a competențelor instituit de organizație se asigură că personalul al cărui rol afectează siguranța deține competențele necesare pentru îndeplinirea sarcinilor legate de siguranță care țin de responsabilitatea sa (a se vedea punctul 2.3. Roluri, responsabilități, răspunderi și niveluri de autoritate în cadrul organizației), inclusiv cel puțin:

(a)

identificarea competențelor (inclusiv a cunoștințelor, a abilităților și a comportamentelor și atitudinilor care nu sunt de natură tehnică) necesare pentru îndeplinirea sarcinilor legate de siguranță;

(b)

principiile de selecție (nivelul de educație de bază, aptitudinile psihologice și fizice necesare);

(c)

formarea, experiența și calificarea inițiale;

(d)

formarea continuă și actualizarea periodică a competențelor existente;

(e)

evaluarea periodică a competențelor și verificări ale aptitudinilor psihologice și fizice pentru a se asigura menținerea calificărilor și a abilităților de-a lungul timpului;

(f)

formare specifică în sectoarele relevante ale sistemului de management al siguranței, pentru a-și îndeplini sarcinile legate de siguranță.

4.2.2.   Organizația asigură un program de formare, astfel cum se menționează la punctul 4.2.1 literele (c), (d) și (f), pentru personalul care efectuează sarcini legate de siguranță, care garantează că:

(a)

programul de formare răspunde cerințelor identificate în materie de competențe și nevoilor individuale ale personalului;

(b)

dacă este cazul, formarea garantează că personalul își poate desfășura activitatea în orice condiții de exploatare (normale, de avarie și de urgență);

(c)

durata formării și frecvența cursurilor de perfecționare sunt adecvate obiectivelor formării;

(d)

se păstrează evidențe pentru toți membrii personalului (a se vedea punctul 4.5.3. Controlul documentelor informative);

(e)

programul de formare este reexaminat și auditat periodic (a se vedea punctul 6.2. Auditul intern) și, dacă este necesar, modificat (a se vedea punctul 5.4. Gestionarea modificărilor).

4.2.3.   Se instituie măsuri privind întoarcerea la muncă a membrilor personalului în urma unor accidente/incidente sau a unor absențe îndelungate de la locul de muncă, asigurându-se inclusiv cursuri de formare suplimentare dacă se constată că este necesar.

4.3.   Sensibilizarea

4.3.1.   Conducerea se asigură că membrii săi și ai personalului al cărui rol afectează siguranța sunt conștienți de relevanța, de importanța și de consecințele activităților lor și de modul în care contribuie la aplicarea corectă și la eficacitatea sistemului de management al siguranței, inclusiv la realizarea obiectivelor de siguranță (a se vedea punctul 3.2. Obiectivele de siguranță și planificarea).

4.4.   Informarea și comunicarea

4.4.1.   Organizația definește canale de comunicare adecvate pentru a asigura schimbul de informații legate de siguranță între diferitele niveluri ale organizației și între acestea și părțile interesate externe, inclusiv contractanți, parteneri și furnizori.

4.4.2.   Pentru a se asigura că factorii de decizie primesc informațiile legate de siguranță, organizația gestionează identificarea, recepționarea, prelucrarea, generarea și difuzarea acestor informații.

4.4.3.   Organizația se asigură că informațiile legate de siguranță sunt:

(a)

relevante, complete și inteligibile pentru utilizatorii vizați;

(b)

valabile;

(c)

exacte;

(d)

consecvente;

(e)

controlate (a se vedea punctul 4.5.3. Controlul documentelor informative);

(f)

comunicate înainte de a intra în vigoare;

(g)

recepționate și înțelese.

4.5.   Documentele informative

4.5.1.   Documentația privind sistemul de management al siguranței

4.5.1.1.   Există o descriere a sistemului de management al siguranței care include:

(a)

identificarea și descrierea proceselor și a activităților legate de siguranța operațiunilor feroviare, inclusiv a sarcinilor legate de siguranță și a responsabilităților conexe (a se vedea punctul 2.3. Roluri, responsabilități, răspunderi și niveluri de autoritate în cadrul organizației);

(b)

interacțiunea dintre aceste procese;

(c)

procedurile și alte documente care descriu modul de implementare a acestor procese;

(d)

identificarea contractanților, a partenerilor și a furnizorilor, cu o descriere a tipului și a amplorii serviciilor furnizate;

(e)

identificarea acordurilor contractuale și a altor acorduri comerciale încheiate între organizație și alte părți, identificate la litera (d), care sunt necesare pentru a controla riscurile pentru siguranță generate de organizație și pe cele legate de utilizarea contractanților;

(f)

trimiteri la documentele informative care sunt obligatorii în temeiul prezentului regulament.

4.5.1.2.   Organizația se asigură că autorității sau autorităților naționale de siguranță competente li se transmite un raport anual privind siguranța, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din Directiva (UE) 2016/798, care include:

(a)

o sinteză a deciziilor privind gradul de importanță al modificărilor legate de siguranță, inclusiv o prezentare generală a modificărilor importante, în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 402/2013;

(b)

obiectivele de siguranță ale organizației pentru anul (anii) următor(i) și modul în care riscurile grave pentru siguranță influențează stabilirea acestor obiective de siguranță;

(c)

rezultatele anchetelor interne cu privire la accidente/incidente (a se vedea punctul 7.1. Lecțiile învățate din accidente și incidente) și ale altor activități de monitorizare (a se vedea punctele 6.1. Monitorizarea, 6.2. Auditul intern și 6.3. Analiza efectuată de conducere), în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1078/2012 (2);

(d)

detalii privind progresele înregistrate în ceea ce privește recomandările organismelor naționale de anchetă care nu au fost încă abordate (a se vedea punctul 7.1. Lecțiile învățate din accidente și incidente);

(e)

indicatorii de siguranță stabiliți de organizație pentru a evalua performanța acesteia în materie de siguranță (a se vedea punctul 6.1. Monitorizarea);

(f)

dacă este cazul, concluziile raportului anual întocmit de consilierul pentru probleme de siguranță, în conformitate cu RID (3), referitor la activitățile organizației legate de transportul mărfurilor periculoase (4).

4.5.2.   Crearea și actualizarea

4.5.2.1.   Organizația se asigură că la crearea și actualizarea documentelor informative referitoare la sistemul de management al siguranței se utilizează formate corespunzătoare și mijloace de difuzare adecvate.

4.5.3.   Controlul documentelor informative

4.5.3.1.   Organizația controlează documentele informative referitoare la sistemul de management al siguranței, în special stocarea, distribuirea și controlul modificărilor aduse acestora, pentru a se asigura că acestea sunt disponibile, adecvate și protejate, dacă este necesar.

4.6.   Integrarea factorilor umani și organizaționali

4.6.1.   Organizația demonstrează o abordare sistematică privind integrarea factorilor umani și organizaționali în cadrul sistemului de management al siguranței. Abordarea:

(a)

include elaborarea unei strategii și utilizarea expertizei și a metodelor recunoscute din domeniul factorilor umani și organizaționali;

(b)

abordează riscurile asociate cu proiectarea și utilizarea echipamentelor, cu sarcinile, cu condițiile de lucru și cu mecanismele organizaționale, ținând seama atât de capacitățile, cât și de limitările umane, precum și de influențele asupra performanței umane.

5.   EXPLOATAREA

5.1.   Planificarea și controlul operațiunilor

5.1.1.   Atunci când își planifică, elaborează, implementează și reexaminează procesele operaționale, organizația se asigură că, în cursul exploatării:

(a)

sunt aplicate criterii de acceptare a riscurilor și măsuri de siguranță (a se vedea punctul 3.1.1. Evaluarea riscurilor);

(b)

se elaborează un plan (planuri) privind atingerea obiectivelor de siguranță (a se vedea punctul 3.2. Obiectivele de siguranță și planificarea);

(c)

sunt colectate informațiile necesare pentru a măsura aplicarea corectă și eficacitatea mecanismelor operaționale (a se vedea punctul 6.1. Monitorizarea).

5.1.2.   Organizația se asigură că mecanismele sale operaționale sunt conforme cu cerințele referitoare la siguranță prevăzute în specificațiile tehnice de interoperabilitate aplicabile, cu normele naționale relevante și cu orice alte cerințe relevante (a se vedea punctul 1. Contextul organizației).

5.1.3.   În vederea controlării riscurilor atunci când este necesar pentru siguranța activităților de exploatare (a se vedea punctul 3.1.1. Evaluarea riscurilor), trebuie luate în considerare cel puțin următoarele elemente:

(a)

planificarea traseelor existente ale trenurilor și a unor trasee noi, precum și a unor noi servicii feroviare, inclusiv introducerea de noi tipuri de vehicule, necesitatea de a închiria vehicule și/sau de a angaja personal extern și schimbul de informații privind întreținerea, în scopuri operaționale, cu entitățile responsabile cu întreținerea;

(b)

elaborarea și implementarea orarelor trenurilor;

(c)

pregătirea trenurilor sau a vehiculelor înainte de deplasare, inclusiv verificările de dinaintea plecării și compunerea trenurilor;

(d)

circulația trenurilor sau deplasarea vehiculelor în diferite condiții de exploatare (normale, de avarie și de urgență);

(e)

adaptarea exploatării la solicitările privind scoaterea din funcțiune și notificarea repunerii în funcțiune de către entitățile responsabile cu întreținerea;

(f)

autorizațiile privind deplasarea vehiculelor;

(g)

facilitatea utilizării interfețelor din cabinele de conducere ale trenurilor și din regulatoarele de circulație cu echipamentele utilizate de personalul de întreținere.

5.1.4.   În scopul de a controla alocarea responsabilităților acolo unde este necesar pentru siguranța activităților de exploatare, organizația identifică responsabilitățile privind coordonarea și gestionarea circulației trenurilor și a deplasării vehiculelor în condiții de siguranță și definește modul de alocare a sarcinilor relevante care afectează prestarea în siguranță a tuturor serviciilor, către personalul competent din cadrul organizației (a se vedea punctul 2.3. Roluri, responsabilități, răspunderi și niveluri de autoritate în cadrul organizației) sau către alte părți externe calificate, atunci când este cazul (a se vedea punctul 5.3. Contractanții, partenerii și furnizorii).

5.1.5.   În scopul de a controla informarea și comunicarea acolo unde este necesar pentru siguranța activităților de exploatare (a se vedea punctul 4.4. Informarea și comunicarea), personalul relevant (de exemplu, personalul de tren) trebuie informat în detaliu cu privire la toate condițiile specificate ale călătoriei, inclusiv cu privire la modificările relevante care pot avea drept rezultat un pericol sau impunerea de restricții de exploatare temporare sau permanente (de exemplu, din cauza unui anumit tip de vehicule sau a anumitor trasee), precum și la condițiile privind transporturile excepționale, dacă este necesar.

5.1.6.   În scopul de a controla competențele acolo unde este necesar pentru siguranța activităților de exploatare (a se vedea punctul 4.2. Competențele), organizația asigură, în conformitate cu legislația aplicabilă (a se vedea punctul 1. Contextul organizației), pentru membrii personalului său:

(a)

respectarea instrucțiunilor de formare și de lucru primite, luând măsuri corective acolo unde este necesar;

(b)

formare specifică în cazul unor modificări anticipate susceptibile de a afecta desfășurarea exploatării sau alocarea sarcinilor care le revin;

(c)

adoptarea de măsuri adecvate ca urmare a unor accidente sau incidente.

5.2.   Gestionarea activelor

5.2.1.   Organizația gestionează riscurile pentru siguranță asociate cu activele corporale, pe durata întregului ciclu de viață al acestora (a se vedea punctul 3.1.1. Evaluarea riscurilor), de la proiectare până la eliminare, și respectă cerințele privind factorii umani în toate etapele ciclului de viață.

5.2.2.   Organizația:

(a)

se asigură că activele sunt utilizate în scopul preconizat, menținându-le totodată în starea de funcționare în condiții de siguranță, în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) din Directiva (UE) 2016/798, acolo unde este necesar, și la nivelul lor preconizat de performanță;

(b)

gestionează activele în cursul exploatării în condiții normale și de avarie;

(c)

detectează, de îndată ce este posibil în mod rezonabil, cazurile de neconformitate cu cerințele de funcționare înaintea sau în cursul exploatării activului, aplicând inclusiv restricții de utilizare, dacă este cazul, pentru a se asigura că activul este menținut în starea de funcționare în condiții de siguranță (a se vedea punctul 6.1. Monitorizarea).

5.2.3.   Organizația se asigură că mecanismele sale de gestionare a activelor respectă, acolo unde este cazul, toate cerințele esențiale stabilite în specificațiile tehnice de interoperabilitate relevante și orice alte cerințe relevante (a se vedea punctul 1. Contextul organizației).

5.2.4.   În scopul de a controla riscurile acolo unde este necesar pentru prestarea serviciilor de întreținere (a se vedea punctul 3.1.1. Evaluarea riscurilor), trebuie luate în considerare cel puțin următoarele elemente:

(a)

identificarea necesităților în materie de întreținere pentru a menține un activ în starea de funcționare în condiții de siguranță, în funcție de utilizarea planificată și reală a activului respectiv și de caracteristicile sale de proiectare;

(b)

gestionarea scoaterii activului din funcțiune în scopul efectuării întreținerii, atunci când se identifică defecțiuni sau atunci când starea activului se degradează dincolo de limitele stării de funcționare în condiții de siguranță, astfel cum este menționată la litera (a);

(c)

gestionarea repunerii în funcțiune a activului, cu eventualele restricții de utilizare după efectuarea întreținerii, pentru a se garanta că activul este în starea de funcționare în condiții de siguranță;

(d)

gestionarea echipamentelor de monitorizare și de măsurare, pentru a se asigura faptul că acestea sunt adecvate scopului preconizat.

5.2.5.   Pentru a controla informarea și comunicarea acolo unde este necesar pentru gestionarea activelor în condiții de siguranță (a se vedea punctul 4.4. Informarea și comunicarea), organizația ia în considerare:

(a)

schimbul de informații relevante în cadrul organizației sau cu entitățile externe responsabile cu întreținerea (a se vedea punctul 5.3. Contractanții, partenerii și furnizorii), în special în ceea ce privește defecțiunile, accidentele și incidentele legate de siguranță, precum și eventualele restricții privind utilizarea activului în cauză;

(b)

trasabilitatea tuturor informațiilor necesare, inclusiv a celor legate de litera (a) (a se vedea punctele 4.4. Informarea și comunicarea și 4.5.3. Controlul documentelor informative);

(c)

stabilirea și păstrarea evidențelor, inclusiv gestionarea modificărilor care afectează siguranța activelor (a se vedea punctul 5.4. Gestionarea modificărilor).

5.3.   Contractanții, partenerii și furnizorii

5.3.1.   Organizația identifică și controlează riscurile pentru siguranță generate de activitățile externalizate, inclusiv operațiunile sau cooperarea cu contractanții, partenerii și furnizorii.

5.3.2.   Pentru a controla riscurile menționate la punctul 5.3.1, organizația definește criteriile privind selecționarea contractanților, a partenerilor și a furnizorilor, precum și cerințele contractuale pe care aceștia trebuie să le îndeplinească, inclusiv:

(a)

cerințele juridice și de altă natură referitoare la siguranță (a se vedea punctul 1. Contextul organizației);

(b)

nivelul de competențe necesar pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute în contract (a se vedea punctul 4.2. Competențele);

(c)

responsabilitățile pentru sarcinile care trebuie îndeplinite;

(d)

nivelul preconizat de performanță în materie de siguranță care trebuie menținut pe durata contractului;

(e)

obligațiile legate de schimbul de informații privind siguranța (a se vedea punctul 4.4. Informarea și comunicarea);

(f)

trasabilitatea documentelor referitoare la siguranță (a se vedea punctul 4.5. Documentele informative).

5.3.3.   În conformitate cu procesul prevăzut la articolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 1078/2012, organizația monitorizează:

(a)

performanța în materie de siguranță a tuturor activităților și operațiunilor desfășurate de contractanți, de parteneri și de furnizori, pentru a se asigura că aceștia respectă cerințele prevăzute în contract;

(b)

gradul de sensibilizare a contractanților, a partenerilor și a furnizorilor cu privire la riscurile pentru siguranță pe care le-ar putea genera în cadrul operațiunilor organizației.

5.4.   Gestionarea modificărilor

5.4.1.   Organizația implementează și controlează modificările aduse sistemului de management al siguranței pentru a menține sau a îmbunătăți performanța în materie de siguranță. Aceasta include luarea de decizii în diferitele etape ale gestionării modificărilor și reexaminarea ulterioară a riscurilor pentru siguranță (a se vedea punctul 3.1.1. Evaluarea riscurilor).

5.5.   Gestionarea situațiilor de urgență

5.5.1.   Organizația identifică situațiile de urgență și măsurile conexe care trebuie luate în timp util pentru a le gestiona (a se vedea punctul 3.1.1. Evaluarea riscurilor) și pentru a restabili condițiile normale de exploatare în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/995 (5).

5.5.2.   Organizația se asigură că, pentru fiecare tip de situație de urgență identificat:

(a)

serviciile de urgență pot fi prompt contactate;

(b)

serviciilor de urgență le sunt furnizate toate informațiile necesare, atât din timp, pentru a-și pregăti intervențiile, cât și în momentul în care survine urgența;

(c)

se acordă primul ajutor la nivel intern.

5.5.3.   Organizația identifică și documentează rolurile și responsabilitățile tuturor părților în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/995.

5.5.4.   Organizația deține planuri de acțiune, de alertă și de informare în caz de urgență, inclusiv măsuri privind:

(a)

alertarea întregului personalul responsabil cu gestionarea situațiilor de urgență;

(b)

informarea tuturor părților (de exemplu, administratorul de infrastructură, contractanții, autoritățile, serviciile de urgență), inclusiv comunicarea instrucțiunilor de urgență pentru călători;

(c)

luarea oricăror decizii necesare în funcție de tipul de situație de urgență.

5.5.5.   Organizația descrie modul în care au fost alocate resursele și mijloacele de gestionare a situațiilor de urgență (a se vedea punctul 4.1. Resursele) și modul în care au fost identificate cerințele în materie de formare (a se vedea punctul 4.2. Competențele).

5.5.6.   Mecanismele de urgență sunt testate în mod periodic în cooperare cu alte părți interesate și sunt actualizate dacă este necesar.

5.5.7.   Organizația se asigură că personalul competent responsabil, având competențe lingvistice adecvate, poate fi contactat cu ușurință și fără întârziere de către administratorul de infrastructură și poate să îi furnizeze acestuia nivelul adecvat de informații.

5.5.8.   Organizația instituie o procedură pentru contactarea, în caz de urgență, a entității responsabile cu întreținerea sau a deținătorului vehiculelor feroviare.

6.   EVALUAREA PERFORMANȚEI

6.1.   Monitorizarea

6.1.1.   Organizația efectuează monitorizarea în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1078/2012:

(a)

pentru a verifica aplicarea corectă și eficacitatea tuturor proceselor și procedurilor din cadrul sistemului de management al siguranței, inclusiv a măsurilor de siguranță operaționale, organizaționale și tehnice;

(b)

pentru a verifica dacă sistemul de management al siguranței este aplicat corect în ansamblu și dacă se obțin rezultatele preconizate;

(c)

pentru a cerceta dacă sistemul de management al siguranței respectă cerințele prezentului regulament;

(d)

pentru a identifica, a implementa și a evalua eficacitatea măsurilor corective (a se vedea punctul 7.2. Îmbunătățirea continuă), după caz, dacă se descoperă eventuale cazuri relevante de neconformitate cu literele (a), (b) și (c).

6.1.2.   Organizația monitorizează periodic, la toate nivelurile din cadrul organizației, performanța sarcinilor legate de siguranță și intervine atunci când aceste sarcini nu sunt îndeplinite în mod adecvat.

6.2.   Auditul intern

6.2.1.   Organizația realizează audituri interne într-un mod independent, imparțial și transparent pentru a colecta și a analiza informații în scopul activităților sale de monitorizare (a se vedea punctul 6.1. Monitorizarea), inclusiv:

(a)

un calendar al auditurilor interne planificate, care poate fi revizuit în funcție de rezultatele auditurilor anterioare și ale monitorizării performanței;

(b)

identificarea și selectarea auditorilor competenți (a se vedea punctul 4.2. Competențele);

(c)

analizarea și evaluarea rezultatelor auditurilor;

(d)

identificarea necesității de a lua măsuri corective sau de îmbunătățire;

(e)

verificarea finalizării și a eficacității acestor măsuri;

(f)

documentele aferente realizării și rezultatelor auditurilor;

(g)

informarea conducerii cu privire la rezultatele auditurilor.

6.3.   Analiza efectuată de conducere

6.3.1.   Conducerea analizează periodic adecvarea și eficacitatea continuă a sistemului de management al siguranței, luând în considerare, printre altele, cel puțin următoarele elemente:

(a)

detalii privind progresele înregistrate în ceea ce privește măsurile rămase neabordate în urma analizelor realizate anterior de conducere;

(b)

modificarea circumstanțelor interne și externe (a se vedea punctul 1. Contextul organizației);

(c)

performanța organizației în materie de siguranță, în raport cu:

(i)

atingerea obiectivelor sale de siguranță;

(ii)

rezultatele activităților sale de monitorizare, inclusiv constatările auditurilor interne, și ale anchetelor interne privind accidentele/incidentele, precum și stadiul măsurilor aferente;

(iii)

rezultatele relevante ale activităților de supraveghere efectuate de autoritatea națională de siguranță;

(d)

recomandări pentru îmbunătățire.

6.3.2.   Pe baza rezultatelor analizei efectuate de conducere, aceasta își asumă întreaga responsabilitate pentru planificarea și implementarea modificărilor necesare ale sistemului de management al siguranței.

7.   ÎMBUNĂTĂȚIREA

7.1.   Lecțiile învățate din accidente și incidente

7.1.1.   Accidentele și incidentele legate de operațiunile feroviare ale organizației trebuie să fie:

(a)

raportate, înregistrate, investigate și analizate în scopul determinării cauzelor acestora;

(b)

raportate organismelor naționale, dacă este cazul.

7.1.2.   Organizația se asigură că:

(a)

recomandările autorității naționale de siguranță, ale organismului național de anchetă și cele care rezultă din investigațiile interne sau ale sectorului sunt evaluate și implementate dacă sunt adecvate sau obligatorii;

(b)

se ține cont de rapoartele/informațiile relevante transmise de alte părți interesate, precum întreprinderi feroviare, administratori de infrastructură, entități responsabile cu întreținerea și deținători de vehicule feroviare.

7.1.3.   Organizația utilizează informațiile legate de anchete pentru a revizui evaluarea riscurilor (a se vedea punctul 3.1.1. Evaluarea riscurilor), pentru a trage învățăminte în vederea îmbunătățirii siguranței și, acolo unde este necesar, pentru a adopta măsuri corective și/sau de îmbunătățire (a se vedea punctul 5.4. Gestionarea modificărilor).

7.2.   Îmbunătățirea continuă

7.2.1.   Organizația îmbunătățește încontinuu adecvarea și eficacitatea sistemului său de management al siguranței, luând în considerare cadrul stabilit în Regulamentul (UE) nr. 1078/2012 și cel puțin rezultatele următoarelor activități:

(a)

monitorizarea (a se vedea punctul 6.1. Monitorizarea);

(b)

auditul intern (a se vedea punctul 6.2. Auditul intern);

(c)

analiza efectuată de conducere (a se vedea punctul 6.3. Analiza efectuată de conducere);

(d)

lecțiile învățate din accidente și incidente (a se vedea punctul 7.1. Lecțiile învățate din accidente și incidente).

7.2.2.   Organizația furnizează mijloacele necesare pentru a motiva personalul și alte părți interesate să îmbunătățească în mod activ siguranța ca parte a procesului de învățare organizațională.

7.2.3.   Organizația furnizează o strategie de îmbunătățire continuă a propriei culturi a siguranței, bazându-se pe utilizarea expertizei și a metodelor recunoscute pentru a identifica aspectele comportamentale care afectează diferitele părți ale sistemului de management al siguranței și pentru a institui măsuri care să abordeze aceste aspecte.


(1)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 402/2013 al Comisiei din 30 aprilie 2013 privind metoda de siguranță comună pentru evaluarea și aprecierea riscurilor și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 352/2009 (JO L 121, 3.5.2013, p. 8).

(2)  Regulamentul (UE) nr. 1078/2012 al Comisiei din 16 noiembrie 2012 privind o metodă de siguranță comună pentru monitorizarea pe care trebuie să o aplice întreprinderile feroviare și administratorii de infrastructură după primirea unui certificat de siguranță sau a unei autorizații de siguranță, precum și entitățile responsabile cu întreținerea (JO L 320, 17.11.2012, p. 8).

(3)  Punctul 2.1 din apendicele la anexa I la Directiva (UE) 2016/798;

(4)  Punctul 2.2 din apendicele la anexa I la Directiva (UE) 2016/798;

(5)  Regulamentul (UE) 2015/995 al Comisiei din 8 iunie 2015 de modificare a Deciziei 2012/757/UE privind specificația tehnică de interoperabilitate referitoare la subsistemul „exploatare și gestionarea traficului” al sistemului feroviar din Uniunea Europeană (JO L 165, 30.6.2015, p. 1).


ANEXA II

Cerințele sistemului de management al siguranței referitoare la administratorii de infrastructură

1.   CONTEXTUL ORGANIZAȚIEI

1.1.   Organizația:

(a)

descrie caracterul și amploarea operațiunilor sale;

(b)

identifică riscurile grave pentru siguranță generate de operațiunile sale feroviare, indiferent dacă acestea sunt desfășurate de organizația însăși sau de contractanți, parteneri sau furnizori aflați sub controlul său;

(c)

identifică părțile interesate (de exemplu, organismele de reglementare, autoritățile, întreprinderile feroviare, administratorii de infrastructură, contractanții, furnizorii, partenerii), inclusiv părțile din afara sistemului feroviar care sunt relevante pentru sistemul de management al siguranței;

(d)

identifică și menține cerințele juridice și de altă natură referitoare la siguranță aplicate de părțile interesate menționate la litera (c);

(e)

se asigură că cerințele menționate la litera (d) sunt luate în considerare la elaborarea, punerea în aplicare și menținerea sistemului de management al siguranței;

(f)

definește domeniul de aplicare al sistemului de management al siguranței, indicând care parte a întreprinderii este inclusă în domeniul respectiv sau nu și luând în considerare cerințele menționate la litera (d).

1.2.   În sensul prezentei anexe, se aplică următoarele definiții:

(a)

„caracter”, în legătură cu operațiunile feroviare desfășurate de administratorii de infrastructură, înseamnă caracterizarea operațiunilor în funcție de domeniul lor de aplicare, inclusiv proiectarea și construirea infrastructurii, întreținerea infrastructurii, planificarea traficului, gestionarea și controlul traficului, precum și în funcție de modul de utilizare a infrastructurii feroviare, inclusiv linii convenționale și/sau de mare viteză, transport de călători și/sau de marfă;

(b)

„amploare”, în legătură cu operațiunile feroviare desfășurate de administratorii de infrastructură, înseamnă amploarea caracterizată în funcție de lungimea căii ferate și de mărimea estimată a administratorului de infrastructură din punctul de vedere al numărului de angajați care lucrează în sectorul feroviar.

2.   PERSONALUL DE CONDUCERE

2.1.   Personalul de conducere și asumarea angajamentelor

2.1.1.   Personalul de conducere de nivel superior trebuie să își demonstreze calitățile de conducere și angajamentul față de dezvoltarea, implementarea, întreținerea și îmbunătățirea continuă a sistemului de management al siguranței prin:

(a)

asumarea răspunderii și a responsabilității globale pentru siguranță;

(b)

asigurarea faptului că personalul de conducere de la diferitele niveluri din cadrul organizației se angajează să acorde prioritate siguranței prin activitățile sale și în relațiile cu personalul și cu contractanții;

(c)

asigurarea faptului că politica și obiectivele în materie de siguranță sunt stabilite, sunt înțelese și sunt compatibile cu direcția strategică a organizației;

(d)

asigurarea integrării cerințelor sistemului de management al siguranței în procesele operaționale ale organizației;

(e)

asigurarea disponibilității resurselor necesare pentru funcționarea sistemului de management al siguranței;

(f)

asigurarea eficacității sistemului de management al siguranței în ceea ce privește controlul riscurilor pentru siguranță generate de organizație;

(g)

încurajarea personalului să sprijine respectarea cerințelor sistemului de management al siguranței;

(h)

promovarea îmbunătățirii continue a sistemului de management al siguranței;

(i)

asigurarea faptului că siguranța este luată în considerare în momentul identificării și gestionării riscurilor legate de activitățile organizației, precum și explicarea modului în care va fi recunoscut și soluționat conflictul dintre obiectivele în materie de siguranță și alte obiective legate de activitatea organizației;

(j)

promovarea unei culturi pozitive a siguranței.

2.2.   Politica în domeniul siguranței

2.2.1.   Conducerea elaborează un document care descrie politica organizației în domeniul siguranței și care este:

(a)

adecvat caracterului organizației și amplorii operațiunilor feroviare realizate de aceasta;

(b)

aprobat de directorul executiv al organizației [sau de un reprezentant (reprezentanți) ai conducerii];

(c)

implementat în mod activ, comunicat și pus la dispoziția întregului personal.

2.2.2.   Politica în domeniul siguranței:

(a)

include un angajament privind respectarea tuturor cerințelor juridice și de altă natură referitoare la siguranță;

(b)

furnizează un cadru pentru stabilirea obiectivelor de siguranță și pentru evaluarea performanțelor organizației în materie de siguranță în raport cu obiectivele respective;

(c)

include un angajament privind controlul riscurilor pentru siguranță generate atât de propriile activități, cât și de factori externi;

(d)

include un angajament privind îmbunătățirea continuă a sistemului de management al siguranței;

(e)

este menținută în conformitate cu strategia operațională a organizației și cu evaluarea performanței în materie de siguranță a acesteia.

2.3.   Roluri, responsabilități, răspunderi și niveluri de autoritate în cadrul organizației

2.3.1.   Responsabilitățile, răspunderile și nivelurile de autoritate ale membrilor personalului al cărui rol afectează siguranța (inclusiv personalul de conducere și alte categorii de personal implicate în sarcini legate de siguranță) sunt definite la toate nivelurile din cadrul organizației, documentate, atribuite și comunicate persoanelor în cauză.

2.3.2.   Organizația se asigură că personalul cu responsabilități delegate pentru efectuarea unor sarcini legate de siguranță deține autoritatea, competența și resursele adecvate pentru a-și îndeplini sarcinile fără a fi afectat în mod negativ de activitățile celorlalte funcții din cadrul organizației.

2.3.3.   Delegarea responsabilității pentru îndeplinirea sarcinilor legate de siguranță trebuie să fie documentată, comunicată personalului relevant, acceptată și înțeleasă.

2.3.4.   Organizația descrie repartiția rolurilor menționate la punctul 2.3.1 funcțiilor operaționale din cadrul și, dacă este cazul, din afara organizației (a se vedea punctul 5.3. Contractanții, partenerii și furnizorii).

2.4.   Consultarea personalului și a altor părți

2.4.1.   Personalul, reprezentanții acestuia și părțile interesate externe trebuie consultate, după caz și dacă este necesar, cu privire la dezvoltarea, întreținerea și îmbunătățirea sistemului de management al siguranței în sectoarele relevante de care sunt responsabile, inclusiv aspectele de siguranță ale procedurilor operaționale.

2.4.2.   Organizația facilitează consultarea personalului prin punerea la dispoziție a metodelor și mijloacelor necesare pentru implicarea acestuia, pentru înregistrarea opiniilor sale și pentru furnizarea feedback-ului cu privire la aceste opinii.

3.   PLANIFICAREA

3.1.   Măsuri pentru abordarea riscurilor

3.1.1.   Evaluarea riscurilor

3.1.1.1.   Organizația:

(a)

identifică și analizează toate riscurile operaționale, organizaționale și tehnice care sunt relevante pentru caracterul și amploarea operațiunilor desfășurate de organizație. Printre aceste riscuri se numără cele generate de factori umani și organizaționali, precum volumul de muncă, organizarea muncii, oboseala sau adecvarea procedurilor, și activitățile altor părți interesate (a se vedea punctul 1. Contextul organizației);

(b)

evaluează riscurile menționate la litera (a) prin aplicarea unor metode adecvate de evaluare a riscurilor;

(c)

elaborează și pune în aplicare măsuri de siguranță, identificând responsabilitățile conexe (a se vedea punctul 2.3. Roluri, responsabilități, răspunderi și niveluri de autoritate în cadrul organizației);

(d)

dezvoltă un sistem de monitorizare a eficacității măsurilor de siguranță (a se vedea punctul 6.1. Monitorizarea);

(e)

recunoaște necesitatea de a colabora cu alte părți interesate (precum întreprinderi feroviare, administratori de infrastructură, producători, furnizori de lucrări de întreținere, entități responsabile cu întreținerea, deținători de vehicule feroviare, prestatori de servicii și entități achizitoare), atunci când este necesar, în ceea ce privește riscurile comune și punerea în aplicare a unor măsuri de siguranță adecvate;

(f)

informează personalul și părțile externe implicate cu privire la riscuri (a se vedea punctul 4.4. Informarea și comunicarea);

3.1.1.2.   atunci când evaluează riscurile, organizația ține seama de necesitatea de a stabili, de a asigura și de a susține un mediu de lucru sigur, conform cu legislația aplicabilă, în special cu Directiva 89/391/CEE.

3.1.2.   Planificarea modificărilor

3.1.2.1.   Organizația identifică potențialele riscuri pentru siguranță și măsurile de siguranță adecvate (a se vedea punctul 3.1.1. Evaluarea riscurilor) înainte de implementarea unei modificări (a se vedea punctul 5.4. Gestionarea modificărilor), în conformitate cu procesul de management al riscurilor stabilit în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 402/2013, luând în considerare inclusiv riscurile pentru siguranță generate de procesul de modificare.

3.2.   Obiectivele de siguranță și planificarea

3.2.1.   Organizația stabilește obiectivele de siguranță pentru funcțiile și nivelurile relevante, pentru a menține și, atunci când acest lucru este posibil în mod rezonabil, pentru a-și îmbunătăți performanța în materie de siguranță.

3.2.2.   Obiectivele de siguranță:

(a)

sunt compatibile cu politica în domeniul siguranței și cu obiectivele strategice ale organizației (dacă este cazul);

(b)

sunt legate de riscurile prioritare care influențează performanța organizației în materie de siguranță;

(c)

sunt măsurabile;

(d)

iau în considerare cerințele juridice și de altă natură aplicabile;

(e)

sunt reexaminate din perspectiva realizărilor și revizuite în consecință;

(f)

sunt comunicate.

3.2.3.   Organizația trebuie să dețină unul sau mai multe planuri care să descrie modul în care își va atinge obiectivele de siguranță.

3.2.4.   Organizația descrie strategia și planul sau planurile utilizate pentru monitorizarea atingerii obiectivelor de siguranță (a se vedea punctul 6.1. Monitorizarea).

4.   ASISTENȚA

4.1.   Resursele

4.1.1.   Organizația furnizează resursele, inclusiv personal competent și echipamente eficace și utilizabile, necesare pentru stabilirea, implementarea, întreținerea și îmbunătățirea continuă a sistemului de management al siguranței.

4.2.   Competențele

4.2.1.   Sistemul de gestionare a competențelor instituit de organizație garantează că personalul al cărui rol afectează siguranța deține competențele necesare pentru îndeplinirea sarcinilor legate de siguranță care țin de responsabilitatea sa (a se vedea punctul 2.3. Roluri, responsabilități, răspunderi și niveluri de autoritate în cadrul organizației), inclusiv cel puțin:

(a)

identificarea competențelor (inclusiv a cunoștințelor, a abilităților și a comportamentelor și atitudinilor care nu sunt de natură tehnică) necesare pentru îndeplinirea sarcinilor legate de siguranță;

(b)

principiile de selecție (nivelul de educație de bază, aptitudinile psihologice și fizice necesare);

(c)

formarea, experiența și calificarea inițiale;

(d)

formarea continuă și actualizarea periodică a competențelor existente;

(e)

evaluarea periodică a competențelor și verificări ale aptitudinilor psihologice și fizice pentru a se asigura menținerea calificărilor și a abilităților de-a lungul timpului;

(f)

formare specifică în sectoarele relevante ale sistemului de management al siguranței, pentru a-și îndeplini sarcinile legate de siguranță.

4.2.2.   Organizația asigură un program de formare, astfel cum se menționează la punctul 4.2.1 literele (c), (d) și (f), pentru personalul care efectuează sarcini legate de siguranță, care garantează că:

(a)

programul de formare răspunde cerințelor identificate în materie de competențe și nevoilor individuale ale personalului;

(b)

dacă este cazul, formarea garantează că personalul își poate desfășura activitatea în orice condiții de exploatare (normale, de avarie și de urgență);

(c)

durata formării și frecvența cursurilor de perfecționare sunt adecvate obiectivelor formării;

(d)

se păstrează evidențe pentru toți membrii personalului (a se vedea punctul 4.5.3. Controlul documentelor informative);

(e)

programul de formare este reexaminat și auditat periodic (a se vedea punctul 6.2. Auditul intern) și, dacă este necesar, modificat (a se vedea punctul 5.4. Gestionarea modificărilor).

4.2.3.   Se instituie măsuri privind întoarcerea la muncă a membrilor personalului în urma unor accidente/incidente sau a unor absențe îndelungate de la locul de muncă, asigurându-se inclusiv cursuri de formare suplimentare dacă se constată că este necesar.

4.3.   Sensibilizarea

4.3.1.   Conducerea se asigură că membrii săi și ai personalului al cărui rol afectează siguranța sunt conștienți de relevanța, de importanța și de consecințele activităților lor și de modul în care contribuie la aplicarea corectă și la eficacitatea sistemului de management al siguranței, inclusiv la realizarea obiectivelor de siguranță (a se vedea punctul 3.2. Obiectivele de siguranță și planificarea).

4.4.   Informarea și comunicarea

4.4.1.   Organizația definește canale de comunicare adecvate pentru a asigura schimbul de informații legate de siguranță între diferitele niveluri ale organizației și între acestea și părțile interesate externe, inclusiv contractanți, parteneri și furnizori.

4.4.2.   Pentru a se asigura că factorii de decizie primesc informațiile legate de siguranță, organizația gestionează identificarea, recepționarea, prelucrarea, generarea și difuzarea acestor informații.

4.4.3.   Organizația se asigură că informațiile legate de siguranță sunt:

(a)

relevante, complete și inteligibile pentru utilizatorii vizați;

(b)

valabile;

(c)

exacte;

(d)

consecvente;

(e)

controlate (a se vedea punctul 4.5.3. Controlul documentelor informative);

(f)

comunicate înainte de a intra în vigoare;

(g)

recepționate și înțelese.

4.5.   Documentele informative

4.5.1.   Documentația privind sistemul de management al siguranței

4.5.1.1.   Există o descriere a sistemului de management al siguranței care include:

(a)

identificarea și descrierea proceselor și a activităților legate de siguranța operațiunilor feroviare, inclusiv a sarcinilor legate de siguranță și a responsabilităților conexe (a se vedea punctul 2.3. Roluri, responsabilități, răspunderi și niveluri de autoritate în cadrul organizației);

(b)

interacțiunea dintre aceste procese;

(c)

procedurile și alte documente care descriu modul de implementare a acestor procese;

(d)

identificarea contractanților, a partenerilor și a furnizorilor, cu o descriere a tipului și a amplorii serviciilor furnizate;

(e)

identificarea acordurilor contractuale și a altor acorduri comerciale încheiate între organizație și alte părți, identificate la litera (d), care sunt necesare pentru a controla riscurile pentru siguranță generate de organizație și pe cele legate de utilizarea contractanților;

(f)

trimiteri la documentele informative care sunt obligatorii în temeiul prezentului regulament.

4.5.1.2.   Organizația se asigură că autorității sau autorităților naționale de siguranță competente li se transmite un raport anual privind siguranța, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din Directiva (UE) 2016/798, care include:

(a)

o sinteză a deciziilor privind gradul de importanță al modificărilor legate de siguranță, inclusiv o prezentare generală a modificărilor importante, în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 402/2013;

(b)

obiectivele de siguranță ale organizației pentru anul (anii) următor(i) și modul în care riscurile grave pentru siguranță influențează stabilirea acestor obiective de siguranță;

(c)

rezultatele anchetelor interne cu privire la accidente/incidente (a se vedea punctul 7.1. Lecțiile învățate din accidente și incidente) și ale altor activități de monitorizare (a se vedea punctele 6.1. Monitorizarea, 6.2. Auditul intern și 6.3. Analiza efectuată de conducere), în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1078/2012;

(d)

detalii privind progresele înregistrate în ceea ce privește recomandările organismelor naționale de anchetă care nu au fost încă abordate (a se vedea punctul 7.1. Lecțiile învățate din accidente și incidente);

(e)

indicatorii de siguranță stabiliți de organizație pentru a evalua performanța acesteia în materie de siguranță (a se vedea punctul 6.1. Monitorizarea);

(f)

dacă este cazul, concluziile raportului anual întocmit de consilierul pentru probleme de siguranță, în conformitate cu RID (1), referitor la activitățile organizației legate de transportul mărfurilor periculoase (2).

4.5.2.   Crearea și actualizarea

4.5.2.1.   Organizația se asigură că la crearea și actualizarea documentelor informative referitoare la sistemul de management al siguranței se utilizează formate corespunzătoare și mijloace de difuzare adecvate.

4.5.3.   Controlul documentelor informative

4.5.3.1.   Organizația controlează documentele informative referitoare la sistemul de management al siguranței, în special stocarea, distribuirea și controlul modificărilor aduse acestora, pentru a se asigura că acestea sunt disponibile, adecvate și protejate, dacă este necesar.

4.6.   Integrarea factorilor umani și organizaționali

4.6.1.   Organizația trebuie să demonstreze o abordare sistematică privind integrarea factorilor umani și organizaționali în cadrul sistemului de management al siguranței. Abordarea:

(a)

include elaborarea unei strategii și utilizarea expertizei și a metodelor recunoscute din domeniul factorilor umani și organizaționali;

(b)

abordează riscurile asociate cu proiectarea și utilizarea echipamentelor, cu sarcinile, cu condițiile de lucru și cu mecanismele organizaționale, ținând seama atât de capacitățile, cât și de limitările umane, precum și de influențele asupra performanței umane.

5.   EXPLOATAREA

5.1.   Planificarea și controlul operațiunilor

5.1.1.   Atunci când își planifică, elaborează, implementează și reexaminează procesele operaționale, organizația se asigură că, în cursul exploatării:

(a)

sunt aplicate criterii de acceptare a riscurilor și măsuri de siguranță (a se vedea punctul 3.1.1. Evaluarea riscurilor);

(b)

se elaborează un plan (planuri) privind atingerea obiectivelor de siguranță (a se vedea punctul 3.2. Obiectivele de siguranță și planificarea);

(c)

sunt colectate informațiile necesare pentru a măsura aplicarea corectă și eficacitatea mecanismelor operaționale (a se vedea punctul 6.1. Monitorizarea).

5.1.2.   Organizația se asigură că mecanismele sale operaționale sunt conforme cu cerințele referitoare la siguranță prevăzute în specificațiile tehnice de interoperabilitate aplicabile, cu normele naționale relevante și cu orice alte cerințe relevante (a se vedea punctul 1. Contextul organizației).

5.1.3.   În vederea controlării riscurilor atunci când este necesar pentru siguranța activităților de exploatare (a se vedea punctul 3.1.1. Evaluarea riscurilor), trebuie luate în considerare cel puțin următoarele elemente:

(a)

identificarea limitelor sigure de transport pentru planificarea și controlul traficului pe baza caracteristicilor de proiectare ale infrastructurii;

(b)

planificarea traficului, inclusiv orarele și alocarea traselor de tren;

(c)

gestionarea traficului în timp real, în condiții normale și de avarie, cu aplicarea restricțiilor de utilizare privind traficul și gestionarea perturbărilor de trafic;

(d)

stabilirea condițiilor privind circulația transporturilor excepționale.

5.1.4.   În scopul de a controla alocarea responsabilităților acolo unde este necesar pentru siguranța activităților de exploatare, organizația identifică responsabilitățile privind planificarea și exploatarea rețelei feroviare și definește modul în care se alocă sarcinile relevante, care afectează prestarea în siguranță a tuturor serviciilor, către personalul competent din cadrul organizației (a se vedea punctul 2.3. Roluri, responsabilități, răspunderi și niveluri de autoritate în cadrul organizației) și către alte părți externe calificate, atunci când este cazul (a se vedea punctul 5.3. Contractanții, partenerii și furnizorii).

5.1.5.   În scopul de a controla informarea și comunicarea acolo unde este necesar pentru siguranța activităților de exploatare (a se vedea punctul 4.4. Informarea și comunicarea), personalul relevant (de exemplu, impiegații de mișcare) trebuie să fie informat cu privire la anumite cerințe privind dirijarea trenurilor și mișcările vehiculelor, inclusiv cu privire la modificările relevante care pot avea drept rezultat un pericol sau impunerea de restricții de exploatare temporare sau permanente (de exemplu, din cauza întreținerii șinelor), precum și cu privire la condițiile privind transporturile excepționale, dacă este cazul.

5.1.6.   În scopul de a controla competențele acolo unde este necesar pentru siguranța activităților de exploatare (a se vedea punctul 4.2. Competențele), organizația asigură, în conformitate cu legislația aplicabilă (a se vedea punctul 1. Contextul organizației), pentru membrii personalului său:

(a)

respectarea instrucțiunilor de formare și de lucru primite, luând măsuri corective acolo unde este necesar;

(b)

formare specifică în cazul unor modificări anticipate susceptibile de a afecta desfășurarea exploatării sau alocarea sarcinilor care le revin;

(c)

adoptarea de măsuri adecvate ca urmare a unor accidente sau incidente.

5.2.   Gestionarea activelor

5.2.1.   Organizația gestionează riscurile de siguranță asociate cu activele corporale pe durata întregului lor ciclu de viață (a se vedea punctul 3.1.1. Evaluarea riscurilor), de la proiectare până la eliminare, și respectă cerințele privind factorii umani în toate etapele ciclului de viață.

5.2.2.   Organizația:

(a)

se asigură că activele sunt utilizate în scopul preconizat, menținându-le totodată în starea de funcționare în condiții de siguranță și la nivelul lor preconizat de performanță;

(b)

gestionează activele în cursul exploatării în condiții normale și de avarie;

(c)

detectează, de îndată ce este posibil în mod rezonabil, cazurile de neconformitate cu cerințele de funcționare înaintea sau în cursul exploatării activului, aplicând inclusiv restricții de utilizare, dacă este cazul, pentru a se asigura că activul este menținut în starea de funcționare în condiții de siguranță (a se vedea punctul 6.1. Monitorizarea).

5.2.3.   Organizația se asigură că mecanismele sale de gestionare a activelor respectă, acolo unde este cazul, toate cerințele esențiale stabilite în specificațiile tehnice de interoperabilitate relevante și orice alte cerințe relevante (a se vedea punctul 1. Contextul organizației).

5.2.4.   În scopul de a controla riscurile acolo unde este necesar pentru prestarea serviciilor de întreținere (a se vedea punctul 3.1.1. Evaluarea riscurilor), trebuie luate în considerare cel puțin următoarele elemente:

(a)

identificarea necesităților în materie de întreținere pentru a menține infrastructura în starea de funcționare în condiții de siguranță, în funcție de utilizarea planificată și reală a infrastructurii și de caracteristicile sale de proiectare;

(b)

gestionarea scoaterii activului din funcțiune în scopul efectuării întreținerii, atunci când se identifică defecțiuni sau atunci când starea activului se degradează dincolo de limitele stării de funcționare în condiții de siguranță, astfel cum este menționată la litera (a);

(c)

gestionarea repunerii în funcțiune a activului, cu eventualele restricții de utilizare după efectuarea întreținerii, pentru a se garanta că activul este în starea de funcționare în condiții de siguranță;

(d)

gestionarea echipamentelor de monitorizare și de măsurare, pentru a se asigura faptul că acestea sunt adecvate scopului preconizat.

5.2.5.   În scopul de a controla informarea și comunicarea acolo unde este necesar pentru gestionarea activelor în condiții de siguranță (a se vedea punctul 4.4. Informarea și comunicarea), organizația ia în considerare:

(a)

schimbul de informații relevante în cadrul organizației sau cu entitățile externe responsabile cu întreținerea (a se vedea punctul 5.3. Contractanții, partenerii și furnizorii), în special în ceea ce privește defecțiunile, accidentele și incidentele legate de siguranță, precum și eventualele restricții privind utilizarea activului în cauză;

(b)

trasabilitatea tuturor informațiilor necesare, inclusiv a celor legate de litera (a) (a se vedea punctele 4.4. Informarea și comunicarea și 4.5.3. Controlul documentelor informative);

(c)

stabilirea și păstrarea evidențelor, inclusiv gestionarea modificărilor care afectează siguranța activelor (a se vedea punctul 5.4. Gestionarea modificărilor).

5.3.   Contractanții, partenerii și furnizorii

5.3.1.   Organizația identifică și controlează riscurile pentru siguranță generate de activitățile externalizate, inclusiv operațiunile sau cooperarea cu contractanții, partenerii și furnizorii.

5.3.2.   Pentru a controla riscurile menționate la punctul 5.3.1, organizația definește criteriile privind selecționarea contractanților, a partenerilor și a furnizorilor, precum și cerințele contractuale pe care aceștia trebuie să le îndeplinească, inclusiv:

(a)

cerințele juridice și de altă natură referitoare la siguranță (a se vedea punctul 1. Contextul organizației);

(b)

nivelul de competențe necesar pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute în contract (a se vedea punctul 4.2. Competențele);

(c)

responsabilitățile pentru sarcinile care trebuie îndeplinite;

(d)

nivelul preconizat de performanță în materie de siguranță care trebuie menținut pe durata contractului;

(e)

obligațiile legate de schimbul de informații privind siguranța (a se vedea punctul 4.4. Informarea și comunicarea);

(f)

trasabilitatea documentelor referitoare la siguranță (a se vedea punctul 4.5. Documentele informative).

5.3.3.   În conformitate cu procesul prevăzut la articolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 1078/2012, organizația monitorizează:

(a)

performanța în materie de siguranță a tuturor activităților și operațiunilor desfășurate de contractanți, de parteneri și de furnizori, pentru a se asigura că aceștia respectă cerințele prevăzute în contract;

(b)

gradul de sensibilizare a contractanților, a partenerilor și a furnizorilor cu privire la riscurile pentru siguranță pe care le-ar putea genera în cadrul operațiunilor organizației.

5.4.   Gestionarea modificărilor

5.4.1.   Organizația implementează și controlează modificările aduse sistemului de management al siguranței pentru a menține sau a îmbunătăți performanța în materie de siguranță. Aceasta include luarea de decizii în diferitele etape ale gestionării modificărilor și reexaminarea ulterioară a riscurilor pentru siguranță (a se vedea punctul 3.1.1. Evaluarea riscurilor).

5.5.   Gestionarea situațiilor de urgență

5.5.1.   Organizația identifică situațiile de urgență și măsurile conexe care trebuie luate în timp util pentru a le gestiona (a se vedea punctul 3.1.1. Evaluarea riscurilor) și pentru a restabili condițiile normale de exploatare în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/995.

5.5.2.   Organizația se asigură că, pentru fiecare tip de situație de urgență identificat:

(a)

serviciile de urgență pot fi prompt contactate;

(b)

serviciilor de urgență le sunt furnizate toate informațiile necesare, atât din timp, pentru a-și pregăti intervențiile, cât și în momentul în care survine urgența;

(c)

se acordă primul ajutor la nivel intern.

5.5.3.   Organizația identifică și documentează rolurile și responsabilitățile tuturor părților în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/995.

5.5.4.   Organizația deține planuri de acțiune, de alertă și de informare în caz de urgență, inclusiv măsuri privind:

(a)

alertarea întregului personalul responsabil cu gestionarea situațiilor de urgență;

(b)

informarea tuturor părților (de exemplu, întreprinderile feroviare, contractanții, autoritățile, serviciile de urgență), inclusiv comunicarea instrucțiunilor de urgență pentru călători;

(c)

luarea oricăror decizii necesare în funcție de tipul de situație de urgență.

5.5.5.   Organizația descrie modul în care au fost alocate resursele și mijloacele de gestionare a situațiilor de urgență (a se vedea punctul 4.1. Resursele) și modul în care au fost identificate cerințele în materie de formare (a se vedea punctul 4.2. Competențele).

5.5.6.   Mecanismele de urgență sunt testate în mod periodic în cooperare cu alte părți interesate și sunt actualizate dacă este necesar.

5.5.7.   Organizația coordonează planurile de urgență cu toate întreprinderile feroviare care utilizează infrastructura organizației pentru a-și desfășura activitatea, cu serviciile de urgență, astfel încât să faciliteze intervenția rapidă a acestora, precum și cu orice altă parte care ar putea fi implicată într-o situație de urgență.

5.5.8.   Există mecanisme pentru stoparea promptă a exploatării și a traficului feroviar, dacă este necesar, și pentru informarea tuturor părților interesate cu privire la măsurile adoptate.

5.5.9.   În ceea ce privește infrastructura transfrontalieră, cooperarea dintre administratorii de infrastructură relevanți facilitează coordonarea și pregătirea necesară a serviciilor de urgență competente de ambele părți ale frontierei.

6.   EVALUAREA PERFORMANȚEI

6.1.   Monitorizarea

6.1.1.   Organizația efectuează monitorizarea în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1078/2012:

(a)

pentru a verifica aplicarea corectă și eficacitatea tuturor proceselor și procedurilor din cadrul sistemului de management al siguranței, inclusiv a măsurilor de siguranță operaționale, organizaționale și tehnice;

(b)

pentru a verifica dacă sistemul de management al siguranței este aplicat corect în ansamblu și dacă se obțin rezultatele preconizate;

(c)

pentru a cerceta dacă sistemul de management al siguranței respectă cerințele prezentului regulament;

(d)

pentru a identifica, a implementa și a evalua eficacitatea măsurilor corective (a se vedea punctul 7.2. Îmbunătățirea continuă), după caz, dacă se descoperă eventuale cazuri relevante de neconformitate cu literele (a), (b) și (c).

6.1.2.   Organizația monitorizează periodic, la toate nivelurile din cadrul organizației, performanța sarcinilor legate de siguranță și intervine atunci când aceste sarcini nu sunt îndeplinite în mod adecvat.

6.2.   Auditul intern

6.2.1.   Organizația realizează audituri interne într-un mod independent, imparțial și transparent pentru a colecta și a analiza informații în scopul activităților sale de monitorizare (a se vedea punctul 6.1. Monitorizarea), inclusiv:

(a)

un calendar al auditurilor interne planificate, care poate fi revizuit în funcție de rezultatele auditurilor anterioare și ale monitorizării performanței;

(b)

identificarea și selectarea auditorilor competenți (a se vedea punctul 4.2. Competențele);

(c)

analizarea și evaluarea rezultatelor auditurilor;

(d)

identificarea necesității de a lua măsuri corective sau de îmbunătățire;

(e)

verificarea finalizării și a eficacității acestor măsuri;

(f)

documentele aferente realizării și rezultatelor auditurilor;

(g)

informarea conducerii cu privire la rezultatele auditurilor.

6.3.   Analiza efectuată de conducere

6.3.1.   Conducerea analizează periodic adecvarea și eficacitatea continuă a sistemului de management al siguranței, luând în considerare, printre altele, cel puțin următoarele elemente:

(a)

detalii privind progresele înregistrate în ceea ce privește măsurile rămase neabordate în urma analizelor realizate anterior de conducere;

(b)

modificarea circumstanțelor interne și externe (a se vedea punctul 1. Contextul organizației);

(c)

performanța organizației în materie de siguranță, în raport cu:

(i)

atingerea obiectivelor sale de siguranță;

(ii)

rezultatele activităților sale de monitorizare, inclusiv constatările auditurilor interne, și ale anchetelor interne privind accidentele/incidentele, precum și stadiul măsurilor aferente;

(iii)

rezultatele relevante ale activităților de supraveghere efectuate de autoritatea națională de siguranță;

(d)

recomandări pentru îmbunătățire.

6.3.2.   Pe baza rezultatelor analizei efectuate de conducere, aceasta își asumă întreaga responsabilitate pentru planificarea și implementarea modificărilor necesare ale sistemului de management al siguranței.

7.   ÎMBUNĂTĂȚIREA

7.1.   Lecțiile învățate din accidente și incidente

7.1.1.   Accidentele și incidentele legate de operațiunile feroviare ale organizației trebuie să fie:

(a)

raportate, înregistrate, investigate și analizate în scopul determinării cauzelor acestora;

(b)

raportate organismelor naționale, dacă este cazul.

7.1.2.   Organizația se asigură că:

(a)

recomandările autorității naționale de siguranță, ale organismului național de anchetă și cele care rezultă din investigațiile interne sau ale sectorului sunt evaluate și implementate dacă sunt adecvate sau obligatorii;

(b)

se ține cont de rapoartele/informațiile relevante transmise de alte părți interesate, precum întreprinderi feroviare, administratori de infrastructură, entități responsabile cu întreținerea și deținători de vehicule feroviare.

7.1.3.   Organizația utilizează informațiile legate de anchete pentru a revizui evaluarea riscurilor (a se vedea punctul 3.1.1. Evaluarea riscurilor), pentru a trage învățăminte în vederea îmbunătățirii siguranței și, acolo unde este necesar, pentru a adopta măsuri corective și/sau de îmbunătățire (a se vedea punctul 5.4. Gestionarea modificărilor).

7.2.   Îmbunătățirea continuă

7.2.1.   Organizația îmbunătățește încontinuu adecvarea și eficacitatea sistemului său de management al siguranței, luând în considerare cadrul stabilit în Regulamentul (UE) nr. 1078/2012 și cel puțin rezultatele următoarelor activități:

(a)

monitorizarea (a se vedea punctul 6.1. Monitorizarea);

(b)

auditul intern (a se vedea punctul 6.2. Auditul intern);

(c)

analiza efectuată de conducere (a se vedea punctul 6.3. Analiza efectuată de conducere);

(d)

lecțiile învățate din accidente și incidente (a se vedea punctul 7.1. Lecțiile învățate din accidente și incidente).

7.2.2.   Organizația furnizează mijloacele necesare pentru a motiva personalul și alte părți interesate să îmbunătățească în mod activ siguranța ca parte a procesului de învățare organizațională.

7.2.3.   Organizația furnizează o strategie de îmbunătățire continuă a culturii siguranței, bazându-se pe utilizarea expertizei și a metodelor recunoscute pentru a identifica aspectele comportamentale care afectează diferitele părți ale sistemului de management al siguranței și pentru a institui măsuri care să abordeze aceste aspecte.


(1)  Punctul 2.1 din apendicele la anexa I la Directiva (UE) 2016/798;

(2)  Punctul 2.2 din apendicele la anexa I la Directiva (UE) 2016/798;


Top