4.7.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 167/28

(1)

În conformitate cu articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată de pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați.

(2)

Articolul 8 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede că, în toate acțiunile sale, Uniunea urmărește să elimine inegalitățile și să promoveze egalitatea între bărbați și femei.

(3)

Articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene interzice discriminarea de orice fel, bazată pe motive precum sexul, rasa, originea etnică, religia sau convingerile, un handicap, vârsta sau orientarea sexuală. Articolul 23 al cartei consacră dreptul la egalitate între femei și bărbați în toate domeniile, inclusiv în ceea ce privește încadrarea în muncă, munca și remunerarea. Articolul 26 din cartă recunoaște și respectă dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia de măsuri care să le asigure autonomia, integrarea socială și profesională, precum și participarea la viața comunității. În plus, la articolul 20 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene este consacrată egalitatea tuturor persoanelor în fața legii.

(4)

În conformitate cu articolul 19 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Consiliul, hotărând în unanimitate, în conformitate cu o procedură legislativă specială și cu aprobarea Parlamentului European, poate lua măsurile necesare în vederea combaterii oricărei discriminări bazate pe sex, rasă sau origine etnică, pe religie sau convingeri, un handicap, vârstă sau orientare sexuală, fără a aduce atingere celorlalte dispoziții din tratate și în limitele competențelor pe care acesta le conferă Uniunii. În conformitate cu articolul 157 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Parlamentul European și Consiliul adoptă măsuri necesare pentru a asigura punerea în aplicare a principiului egalității șanselor și al egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește munca și locul de muncă, inclusiv a principiului egalității de remunerare pentru aceeași muncă sau pentru o muncă echivalentă.

(5)

Pe baza acestor dispoziții au fost adoptate mai multe directive privind interzicerea discriminării în domeniile relevante.

(6)

Directiva 2000/43/CE a Consiliului (1) interzice discriminarea directă și indirectă bazată pe rasă sau origine etnică, inclusiv hărțuirea. Aceasta se aplică tuturor persoanelor, atât din sectorul public, cât și din cel privat, inclusiv organismelor publice, în ceea ce privește: (a) condițiile de acces la locurile de muncă, activități independente sau autonome, inclusiv criteriile de selecție și condițiile de recrutare, indiferent care este ramura de activitate și avându-se în vedere toate nivelele ierarhiei profesionale, inclusiv promovarea; (b) accesul la toate tipurile și la toate nivelele de orientare profesională, formare profesională, perfecționare și recalificare, inclusiv experiența practică de lucru; (c) condițiile de angajare și condițiile de muncă, inclusiv concedierile și remunerarea; (d) afilierea la și angajarea într-o organizație a lucrătorilor sau patronatului sau în orice organizație ai cărei membri aparțin unei anumite profesii, inclusiv beneficiile oferite de asemenea organizații; (e) protecția socială, inclusiv securitatea socială și îngrijirea medicală; (f) avantajele sociale; (g) educația; și (h) accesul la bunuri și servicii și furnizarea acestora, la dispoziția publicului, inclusiv în ceea ce privește locuința.

(7)

Directiva 2000/78/CE a Consiliului (2) interzice discriminarea directă sau indirectă, inclusiv hărțuirea, pe motive de apartenență religioasă sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, în ceea ce privește încadrarea în muncă, ocuparea forței de muncă și formarea profesională. Aceasta se aplică tuturor persoanelor, atât din sectorul public, cât din în cel privat, inclusiv organismelor publice, în ceea ce privește literele (a)-(d) citate în considerentul anterior.

(8)

Directiva 2004/113/CE a Consiliului (3) interzice discriminarea directă și indirectă pe criterii de sex, inclusiv hărțuirea și hărțuirea sexuală, în ceea ce privește accesul la bunuri și servicii și furnizarea acestora.

(9)

Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) privind egalitatea de gen interzice discriminarea directă și indirectă pe criterii de sex, inclusiv hărțuirea și hărțuirea sexuală, în ceea ce privește accesul la muncă, inclusiv la promovare, și la formarea profesională, condițiile de muncă, inclusiv remunerația, și sistemele profesionale de securitate socială.

(10)

Directiva 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5) interzice discriminarea directă și indirectă, inclusiv hărțuirea și hărțuirea sexuală, între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă. Domeniul de aplicare al directivei cuprinde toate tipurile de discriminare, însă protecția socială și prestațiile de maternitate sunt menționate în mod specific.

(11)

Toate directivele menționate mai sus (denumite în continuare „directivele privind egalitatea”) au fost transpuse de statele membre. Directivele privind egalitatea, cu excepția Directivei 2000/78/CE, prevăd ca statele membre să desemneze unul sau mai multe organisme însărcinate cu promovarea, inclusiv prin analiză, monitorizare și sprijin, a egalității de tratament pentru toate persoanele, fără discriminare pe criteriile prevăzute de directivele respective (denumite în continuare „organisme de promovare a egalității”). În consecință, toate statele membre au înființat organisme de promovare a egalității.

(12)

Prezenta recomandare se aplică organismelor de promovare a egalității înființate în temeiul directivelor privind egalitatea menționate mai sus.

(13)

Acele directive privind egalitatea care prevăd înființarea unor astfel de organisme de promovare a egalității impun statelor membre să se asigure că printre competențele lor se numără acordarea de asistență independentă victimelor, desfășurarea de studii independente privind discriminarea, publicarea de rapoarte independente și formularea de recomandări în orice problemă legată de o asemenea discriminare.

(14)

În plus, la 2 iulie 2008 Comisia a adoptat o propunere de directivă a Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală (6). Domeniul de aplicare al propunerii vizează: (a) protecția socială, inclusiv securitatea socială și asistența medicală; (b) avantajele sociale; (c) educația; și (d) accesul la bunuri și servicii și furnizarea acestora, la dispoziția publicului, inclusiv în ceea ce privește accesul la locuințe. În temeiul directivei propuse, statele membre au obligația să desemneze unul sau mai multe organisme de promovare a egalității de tratament și în aceste domenii, ele putând să fie aceleași organisme ca cele deja înființate în temeiul directivelor privind egalitatea. Deși propunerea nu a fost încă adoptată, statele membre ar trebui încurajate să desemneze organisme de promovare a egalității în domeniile respective, deoarece experiența arată că desemnarea unor astfel de organisme consolidează protecția împotriva discriminării.

(15)

Directivele 2006/54/CE și 2010/41/UE prevăd, în plus, obligația statelor membre de a se asigura că printre sarcinile organismelor de promovare a egalității se numără și schimbul de informații disponibile cu organismele europene corespunzătoare.

(16)

În mai multe state membre, mandatul organismelor de promovare a egalității vizează inclusiv infracțiunile motivate de ură și discursul de incitare la ură. Acest aspect are relevanță în special în ceea ce privește asigurarea punerii în aplicare eficace a Deciziei-cadru 2008/913/JAI a Consiliului (7) privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal, care stabilește standarde minime pentru incriminarea, urmărirea penală și sancționarea discursurilor de incitare la ură și a infracțiunilor motivate de ură de natură rasistă.

(17)

În plus față de obligațiile de înființare a organismelor de promovare a egalității conform prevederilor directivelor, majoritatea statelor membre au extins mandatul organismelor proprii de promovare a egalității pentru a cuprinde, la nivel general, și sfera de aplicare a discriminării pe criterii de gen, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, accesul la bunuri și servicii și furnizarea acestora, educația, protecția socială și avantajele sociale, acoperind prin urmare domeniul de aplicare al Directivei 2000/78/CE, precum și alte domenii.

(18)

Textul directivelor privind egalitatea lasă statelor membre o marjă largă de apreciere în ceea ce privește structura și funcționarea organismelor de promovare a egalității. Aceasta are ca rezultat apariția unor diferențe semnificative între organismele de promovare a egalității înființate în statele membre, în ceea ce privește mandatul, competențele, structurile, resursele și funcționarea lor operațională. Uneori, aceasta are drept rezultat un acces nesatisfăcător la protecție pentru cetățeni, această protecție fiind inegală de la un stat membru la altul (8).

(19)

Unele state membre au înființat mai multe organisme de promovare a egalității, ceea ce presupune crearea unor mecanisme clare de coordonare și cooperare între acestea.

(20)

În unele state membre, mandatul organismelor existente de promovare a egalității a fost extins la cele mai diverse domenii fără o majorare corespunzătoare a resurselor. O serie de organisme de promovare a egalității s-au confruntat chiar cu reduceri semnificative ale bugetelor, ceea ce poate duce la slăbirea capacității lor de a-și îndeplini sarcinile (9).

(21)

În studii au fost evidențiate cazuri de organisme de promovare a egalității lipsite de independență și de eficacitate, de exemplu din cauza unor presiuni externe sau a personalului insuficient (10).

(22)

În practică, independența ar putea fi afectată mai ales atunci când organismul de promovare a egalității este înființat în cadrul unui minister care primește instrucțiuni direct de la guvern.

(23)

Organismele de promovare a egalității nu ar trebui să se concentreze în mod disproporționat asupra unor sarcini în detrimentul altora (11).

(24)

Pentru a ajuta categoriile sau persoanele discriminate să își exercite drepturile, organismele de promovare a egalității ar trebui, de asemenea, să sensibilizeze publicul larg cu privire la existența acestor organisme și a normelor antidiscriminare în vigoare, precum și cu privire la modalitățile în care se pot solicita reparații. În acest scop, accesul la organismele de promovare a egalității ar trebui să fie ușor pentru toți, atât fizic, cât și online. Ar trebui ca și depunerea plângerilor să fie facilitată, prin asigurarea confidențialității și prin proceduri simple gratuite.

(25)

Pentru a se asigura o funcționare corespunzătoare și coerentă a organismelor de promovare a egalității pe tot cuprinsul Uniunii, rezultă că este oportun ca statelor membre să li se recomande standarde pentru aceste organisme.

(26)

Necesitatea instituirii unor standarde pentru organismele de promovare a egalității a fost subliniată și în Raportul comun din 2014 privind aplicarea Directivelor 2000/43/CE și 2000/78/CE (12), în Raportul din 2015 privind aplicarea Directivei 2004/113/CE (13), în Raportul de evaluare a Recomandării privind transparența salarială din 2014 și în Planul de acțiune al UE 2017-2019 – „Combaterea diferenței de remunerare între femei și bărbați” (14). În plus, Parlamentul European a solicitat stabilirea unor standarde pentru organismele de promovare a egalității în rezoluția sa din 2015 (15).

(27)

Organizația Națiunilor Unite (16), Rețeaua europeană a organismelor de promovare a egalității (17) și Consiliul Europei (18) au adoptat deja standarde pentru organismele de promovare a egalității și instituțiile pentru drepturile omului.

(28)

Prezenta recomandare se adresează statelor membre. Scopul său este să contribuie la reducerea discrepanțelor dintre standardele organismelor de promovare a egalității din Europa.

(29)

Recomandarea stabilește standarde privind mandatul, independența, eficacitatea, accesibilitatea și coordonarea organismelor de promovare a egalității și privind accesul la acestea, menite să asigure faptul că organismele își pot îndeplini funcțiile cu eficacitate.

(30)

Prezenta recomandare se bazează pe angajamentul Comisiei de a încuraja și a ajuta statele membre să își îmbunătățească abilitatea de a asigura respectarea legislației Uniunii și de a oferi soluții care să asigure faptul că persoanele și categoriile discriminate și protejate de dreptul Uniunii se pot bucura pe deplin de drepturile lor, în conformitate cu comunicarea intitulată „Legislația UE: o mai bună aplicare pentru obținerea unor rezultate mai bune” (19). Organismele independente de promovare a egalității îndeplinesc un rol esențial în ceea ce privește aplicarea efectivă a legislației Uniunii și asigurarea respectării acesteia într-un mod cuprinzător și consecvent. Aceste organisme sunt, de asemenea, instituții valoroase pentru dezvoltarea susținută a unor societăți democratice egale și favorabile incluziunii.

(31)

În domeniile care țin de competența Uniunii, standardele pentru organismele de promovare a egalității trebuie să respecte și cerințele privind accesibilitatea consacrate în Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap. Această convenție a fost aprobată în numele Comunității Europene prin Decizia 2010/48/CE a Consiliului (20), așadar face parte integrantă din ordinea juridică a Uniunii Europene, care prevalează asupra legislației secundare a UE.

(32)

Directivele 2000/43/CE, 2000/78/CE, 2004/113/CE și 2006/54/CE prevăd obligația statelor membre de a comunica toate informațiile disponibile cu privire la aplicarea acestora, astfel încât Comisia să fie în măsură să întocmească un raport de evaluare a măsurilor luate de state în temeiul directivelor relevante. Comunicarea trebuie să se realizeze la anumite intervale prestabilite (21), pentru a da Comisiei posibilitatea să adopte și să publice raportul. Includerea în comunicarea respectivă a unor informații privind respectarea de către statele membre a prezentei recomandări ar permite o evaluare a impactului acesteia.

(33)

La nivelul Uniunii, prezenta recomandare nu aduce atingere principiilor din dreptul procesual național și nici tradițiilor juridice ale statelor membre. Recomandarea nu implică extinderea competențelor Uniunii, astfel cum sunt definite în tratate și în legislația secundară a Uniunii,

(1)

(2)

(1)

(2)

(3)

(1)

(2)

(3)

(4)

(5)

(6)

(7)

(8)

(9)

(10)

(11)

(12)

(1)

(2)

(1)

(2)

(3)

(1)

(2)

(3)

(4)

(5)

(6)

(1)

(2)

(3)

(4)