EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32018H0624

Recomandarea (UE) 2018/624 a Comisiei din 20 aprilie 2018 privind accesul transfrontalier pe piață pentru subfurnizorii și IMM-urile din sectorul apărării

C/2018/2281

OJ L 102, 23.4.2018, p. 87–94 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

ELI: http://data.europa.eu/eli/reco/2018/624/oj

23.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 102/87


RECOMANDAREA (UE) 2018/624 A COMISIEI

din 20 aprilie 2018

privind accesul transfrontalier pe piață pentru subfurnizorii și IMM-urile din sectorul apărării

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 292,

întrucât:

(1)

În decembrie 2013, Consiliul European a stabilit obiectivul de a realiza o bază industrială și tehnologică de apărare europeană (EDTIB) mai bine integrată și mai durabilă, mai inovatoare și mai competitivă, de care este nevoie pentru a dezvolta și a menține capabilitățile de apărare și pentru a consolida autonomia strategică a Europei și capacitatea acesteia de a lua măsuri, în cooperare cu partenerii săi. În acest context, Consiliul European a subliniat importanța accesului transfrontalier pe piață pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), a solicitat Comisiei să analizeze posibilitatea unor măsuri suplimentare pentru a deschide lanțurile de aprovizionare pentru a cuprinde IMM-uri din toate statele membre și a luat act de faptul că IMM-urile sunt un element major al lanțului de aprovizionare din domeniul apărării, o sursă de inovare și un factor-cheie în ceea ce privește competitivitatea (1).

(2)

Planul de acțiune european în domeniul apărării (EDAP) din 30 noiembrie 2016 a anunțat formularea de către Comisie a unor recomandări în vederea facilitării accesului transfrontalier pe piață pentru IMM-uri și societăți intermediare în sectorul apărării. Acest lucru a fost confirmat, de asemenea, în Comunicarea Comisiei intitulată „Lansarea Fondului european de apărare” (2), adoptată la 7 iunie 2017.

(3)

Comisia este de părere că lanțurile de aprovizionare transfrontaliere competitive sunt o componentă esențială a unei EDTIB mai bune și mai competitive și consideră că piața europeană a echipamentelor de apărare ar trebui să creeze oportunități pentru societățile europene, indiferent de dimensiunea și localizarea acestora.

(4)

Prezenta recomandare a fost elaborată pe baza contribuțiilor furnizate de grupul consultativ al Comisiei privind accesul transfrontalier al IMM-urilor la contracte în sectoarele apărării și securității, care și-a încheiat activitatea și și-a publicat raportul final în noiembrie 2016 (3), precum și pe baza contribuțiilor aduse de experți din statele membre. Ea face parte dintr-o serie întreagă de inițiative și activități ale Comisiei menite să sprijine IMM-urile active în domeniul apărării.

(5)

Activitatea desfășurată de Agenția Europeană de Apărare (AEA) (4) în domeniul contractelor de achiziții publice în materie de apărare, competențe, finanțare și capacități ale IMM-urilor a fost luată în considerare în elaborarea prezentei recomandări (5).

(6)

Întrucât părțile implicate din sectorul industrial, în special contractanții principali, joacă un rol esențial în domeniul apărării, Comisia a inițiat, pe lângă elaborarea prezentei recomandări, și un dialog cu părțile interesate din industria de profil, în vederea identificării și ajungerii la un acord comun cu privire la posibilele măsuri suplimentare menite să creeze condițiile necesare pentru lanțurile de aprovizionare transfrontaliere competitive în domeniul apărării.

(7)

Acțiunea la nivelul statelor membre ar putea îmbunătăți în mod substanțial accesul transfrontalier pe piață pentru IMM-urile și societățile intermediare din sectorul apărării. Prezenta recomandare ar trebui, prin urmare, să precizeze tipurile de acțiune care ar putea remedia unele dintre problemele cu care se confruntă IMM-urile și societățile intermediare sau să contribuie la integrarea lor în lanțurile de aprovizionare în materie de apărare.

(8)

Obținerea din timp a informațiilor privind viitoarele planuri și proiecte în materie de armament ar putea permite IMM-urilor și societăților intermediare să anticipeze mai bine evoluțiile pieței și posibila participare la proiectele și contractele din domeniul apărării.

(9)

Contractele de publicitate cu o valoare sub pragul stabilit la articolele 8 și 9 din Directiva 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6) ar spori concurența. Totodată, ele ar încuraja participarea IMM-urilor în sectorul apărării. Autoritățile contractante nu ar trebui să limiteze aceste acțiuni publicitare la propriul stat membru.

(10)

Natura complexă a informațiilor din documentele de achiziție puse la dispoziția ofertanților sau a ofertanților potențiali de către autoritățile contractante ar putea descuraja întreprinderile noi și pe cele mai mici să intre pe piața achizițiilor publice. Aceste informații trebuie, prin urmare, să fie pertinente și bine structurate.

(11)

Amploarea licitațiilor privind achizițiile publice în materie de apărare și cerințele aferente referitoare la caracterul adecvat al prestării de servicii constituie obstacole suplimentare pentru IMM-uri și societăți intermediare. Încheierea de contracte separate mai mici, grupate în loturi în cadrul aceleiași proceduri de achiziții publice, ar putea contribui la soluționarea acestui aspect.

(12)

Stabilirea unor perioade mai lungi de timp pentru depunerea ofertelor ar aduce beneficii IMM-urilor și societăților intermediare, oferindu-le mai mult timp pentru identificarea oportunităților de afaceri și pentru organizarea propriei participări.

(13)

Posibilitatea de a se baza pe capacitățile altor operatori economici, inclusiv pe cea a subcontractanților sau a altor participanți în cadrul consorțiilor sau al grupurilor, facilitează accesul pe piața achizițiilor publice, în special în cazul achizițiilor deosebit de mari. Operatorii economici interesați de obținerea unor contracte de achiziții publice ar trebui să fie informați încă de la început cu privire la astfel de oportunități.

(14)

Caietele de sarcini extinse și complexe, precum și necesitatea de a oferi dovezi și certificate sunt aspecte care ar putea descuraja societățile, în special IMM-urile și societățile intermediare, să intre pe piața achizițiilor publice în materie de apărare. Pentru a facilita accesul pe piața respectivă, autoritățile contractante ar trebui, ori de câte ori este posibil, să convină asupra evaluării criteriilor calitative de selecție în etapa de ofertare exclusiv pe baza dovezilor preliminare furnizate de ofertanți. Acestea ar trebui să impună prezentarea unor documente justificative și a unor certificate care să dovedească îndeplinirea criteriilor respective chiar înainte de semnarea contractului. Datele preliminare referitoare la îndeplinirea unor criterii de selecție calitative ar putea lua forma unei declarații pe proprie răspundere standardizate, și anume documentul european de achiziție unic (DEAU) (7).

(15)

Cooperarea regională între statele membre și alcătuirea de clustere economice sunt celelalte opțiuni care ar putea contribui la îmbunătățirea poziției pe piață a societăților mai mici.

(16)

Capacitatea de inovare este principalul avantaj pe care IMM-urile l-ar putea aduce industriei de apărare. Toate inițiativele de sprijinire a cercetării și tehnologiei ar trebui, prin urmare, să țină seama îndeosebi de IMM-uri și să asigure participarea efectivă a acestora, în măsura posibilului.

(17)

Dezvoltarea competențelor de care industria apărării are în special nevoie ar permite intrarea unor actori noi pe piața europeană a apărării.

ADOPTĂ PREZENTA RECOMANDARE:

1.   TERMINOLOGIE

În sensul prezentei recomandări, termenul „IMM” se înțelege ca fiind cel definit în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei (8), în timp ce termenul „societate intermediară” înseamnă o întreprindere mai mare decât un IMM, dar care nu este principalul contractant în cadrul unui contract de furnizare de sisteme de apărare complexe.

În întregul text al prezentei recomandări, trimiterile la „autorități contractante” se înțeleg ca incluzând atât autoritățile contractante, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului (9), cât și entitățile contractante, astfel cum sunt definite la articolul 4 din Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului (10). Recomandările adresate autorităților sau entităților contractante se referă la atribuirea de contracte în sectoarele apărării și securității, în conformitate cu articolul 2 din Directiva 2009/81/CE.

2.   ACHIZIȚII PUBLICE

2.1.   Planuri și priorități pe termen lung

Statele membre ar trebui să ofere, atunci când este posibil și adecvat, o informare timpurie cu privire la viitoarele lor planuri pe termen lung în ceea ce privește industria de armament (cerințe și priorități în materie de capabilități, cercetare și tehnologie). Acest lucru se poate realiza prin: publicarea documentelor de planificare; organizarea de evenimente specifice deschise participării întreprinderilor (contractanți principali, IMM-uri și societăți intermediare) din diferite state membre; și furnizarea de informații în mod transparent și nediscriminatoriu pentru industria apărării, inclusiv pentru Asociația industriilor aerospațială și de apărare din Europa (AeroSpace and Defence Industries Association of Europe - ASD), Asociațiile industriilor naționale de apărare (National Defence Industry Associations - NDIA), precum și pentru alte organizații de întreprinderi din domeniile apărării și securității (de exemplu, clustere), pentru a se asigura că informațiile relevante sunt difuzate în întreaga Uniune. Ar trebui să se garanteze că o astfel de acțiune nu duce la o denaturare a concurenței sau la o încălcare a principiilor nediscriminării și transparenței.

2.2.   Publicarea voluntară și măsuri în materie de transparență

Autoritățile contractante ar trebui să utilizeze, în măsura posibilului, instrumentele de publicitate prealabile achizițiilor publice, cum ar fi anunțurile de intenție (PIN) (11), și să organizeze evenimente punctuale privind planurile de achiziționare în avans și proiectele specifice. Astfel de evenimente ar trebui să se adreseze întreprinderilor (contractanți principali, IMM-uri și societăți intermediare) din diferite state membre. Informațiile relevante ar putea fi diseminate la nivelul industriei de apărare, inclusiv ASD, NDIA și alte organizații ale întreprinderilor din domeniile apărării și securității (de exemplu, clustere). În cazul în care se utilizează aceste instrumente, autoritățile contractante ar trebui să respecte principiile transparenței și nediscriminării și să clarifice natura provizorie a planurilor de achiziții publice avute în vedere.

Autoritățile contractante ar trebui să promoveze oportunitățile de achiziții publice la o scară cât mai largă, dincolo de cerințele legale aplicabile. Acest lucru înseamnă, de exemplu, prezentarea informațiilor în anunțul de participare la o scară cât mai largă, după ce acesta a fost trimis spre publicare în suplimentul la Jurnalul Oficial al Uniunii Europene [Tenders Electronic Daily - TED], precum și furnizarea unui mecanism pentru operatorii economici interesați de viitoarele cereri de propuneri de a se abona la corespondența referitoare la anunțurile publicate.

Autoritățile contractante ar trebui, ori de câte ori este posibil, să promoveze oportunități de achiziții publice pentru contractele sub pragul stabilit la articolele 8 și 9 din Directiva 2009/81/CE (12), prin publicații voluntare pe portalurile și site-urile internet relevante (nu neapărat în TED) și să trimită cereri de informații sau cereri de cotație întreprinderilor potențial interesate din întreaga Uniune. Ar trebui să se garanteze că astfel de acțiuni nu duc la o denaturare a concurenței sau la o încălcare a principiilor nediscriminării și transparenței. Autoritățile contractante ar trebui, de asemenea, să dețină proceduri competitive simplificate pentru contractele cu valoare scăzută, chiar dacă acest lucru nu este prevăzut în mod oficial de normele naționale.

2.3.   Calitatea informațiilor

Autoritățile contractante ar trebui să ofere pieței informații semnificative, corecte și concise (de exemplu, o descriere a achizițiilor publice în anunțurile de participare publicate în TED). Aceasta permite întreprinderilor să treacă în revistă și să identifice oportunitățile, precum și să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la interesul acestora de a depune o ofertă.

Ori de câte ori este posibil, statele membre ar trebui să furnizeze o traducere neoficială a acestor informații în limba engleză sau într-o altă limbă utilizată în mod obișnuit în comerțul din domeniul apărării, fie publicată pe site-ul web al autorității de achiziții, fie în TED.

2.4.   Împărțirea în loturi

Autoritățile contractante ar trebui să ia în considerare posibilitatea de a subdiviza contractele în loturi. De asemenea, acestea ar putea lua în considerare scoaterea la licitație în loturi separate, impunându-le în același timp societăților care au licitat cu succes pentru aceste loturi să colaboreze cu operatorul economic căruia i-a fost atribut contractul de coordonare a întregului proiect (contractantul general).

2.5.   Pregătirea și desfășurarea procedurilor

Articolul 33 din Directiva 2009/81/CE le impune autorităților contractante ca atunci când stabilesc termenele de primire a cererilor de participare și a ofertelor să țină seama în special de complexitatea contractului și de timpul necesar pentru elaborarea ofertelor, fără a aduce atingere termenelor minime stabilite la articolul respectiv. Autoritățile contractante ar trebui, ori de câte ori este posibil, să prevadă mai mult timp decât cel stabilit de normele din articolul respectiv pentru depunerea ofertelor. Această perioadă de timp extinsă va oferi industriilor, în special IMM-urilor, mai mult timp pentru a decide dacă să participe la licitație, să pregătească și să depună oferta, precum și pentru a lua măsurile necesare în ceea ce privește formarea de consorții sau pentru a organiza subcontractarea.

Achizițiile electronice, în special depunerea de oferte prin mijloace electronice, contribuie la simplificarea procedurilor și reduce birocrația și costurile administrative. Aceasta poate reduce obstacolele în calea accesului pe piață (costurile de licitare), în special pentru întreprinderile mai mici cu resurse administrative limitate. Ori de câte ori este posibil, ținând seama de obiectul contractului și, în special, de necesitatea de a proteja informațiile clasificate, autoritățile contractante ar trebui să utilizeze achizițiile publice electronice.

În anunțul de participare, autoritățile contractante ar trebui să atragă atenția potențialilor ofertanți asupra posibilității de a recurge la capacitatea altor părți, inclusiv a subcontractanților (13) sau a membrilor aceluiași consorțiu sau grup (14), cu scopul de a respecta criteriile privind eligibilitatea, în conformitate cu articolul 41 alineatele (2) și (3) și cu articolul 42 alineatele (2) și (3) din Directiva 2009/81/CE.

Autoritățile contractante ar trebui să reducă sarcina administrativă care rezultă din procedura de achiziții publice. De exemplu, ele ar trebui, în măsura posibilului, să evite organizarea a numeroase reuniuni de negociere și să solicite numai informațiile sau documentația necesare pentru procedura specifică în cauză.

2.6.   Selecție calitativă

Autoritățile contractante ar trebui să mențină criteriile de selecție la un nivel proporțional și să evite stabilirea unor cerințe care nu sunt neapărat necesare. În ceea ce privește capacitatea tehnică și profesională, statele membre ar trebui să opteze pentru criterii de selecție care să le permită să verifice dacă un ofertant are capacitatea necesară pentru contractul în cauză, nu să evalueze capacitatea generală a acestuia. În ceea ce privește situația economică și financiară, cifra de afaceri anuală minimă necesară nu ar trebui să depășească de două ori valoarea estimată a contractului.

Cerințele privind securitatea aprovizionării (SoS) și securitatea informației (SoI), ca motive de excludere facultative, criteriile de selecție sau condițiile de executare a unui contract ar trebui, de asemenea, să fie menținute la un nivel proporțional și în conformitate cu nevoile individuale în materie de achiziții publice. Mai precis, atunci când se aplică astfel de cerințe, ar trebui să se acorde atenție pentru a le limita la ceea ce este necesar astfel încât să se atingă obiectivul urmărit și să se garanteze că ele nu limitează în mod nejustificat concurența. Statele membre ar trebui să se asigure că, în cazul în care este nevoie de o autorizație de securitate, iar autoritățile contractante se confruntă cu candidați a căror autorizație de securitate a fost eliberată de un alt stat membru, se iau măsuri adecvate și în timp util pentru a evalua, cu respectarea articolului 22 din Directiva 2009/81/CE, dacă o astfel de autorizație de securitate este echivalentă cu cea eliberată în temeiul dreptului intern al autorității contractante (15). Statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a asigura faptul că îndeplinirea cerințelor privind securitatea aprovizionării și securitatea informației din alte state membre de către întreprinderile a căror activitate este orientată către apărare este posibilă și credibilă.

Articolul 38 din Directiva 2009/81/CE prevede verificarea eligibilității candidaților, în conformitate cu criteriile și cu mijloacele doveditoare stabilite de autoritățile contractante în temeiul directivei. Aceste mijloace doveditoare pot include certificate. Cu toate acestea, autoritățile contractante nu sunt obligate să solicite prezentarea, odată cu depunerea ofertelor, de certificate și de alte forme de documente justificative. Pentru a facilita participarea la procedurile de licitație, autoritățile contractante ar trebui să ia în considerare posibilitatea de a accepta ca dovadă preliminară, în momentul în care sunt depuse ofertele, declarații pe propria răspundere cu privire la:

situația personală a ofertantului (articolul 39 din Directiva 2009/81/CE);

aptitudinea ofertantului de exercitare a activității profesionale (articolul 40 din Directiva 2009/81/CE);

respectarea de către ofertant a criteriilor privind capacitatea economică și financiară și capacitatea tehnică și profesională (articolele 41-44 din Directiva 2009/81/CE);

cerința de a prezenta dovezi relevante și certificate numai în etapa de atribuire, adică înainte de semnarea contractului, dar după evaluarea și alegerea câștigătorului. În acest context, statele membre ar trebui să permită operatorilor economici să depună sau să reutilizeze o declarație pe propria răspundere standardizată (DEAU, cunoscut din dreptul general privind achizițiile publice, articolul 59 din Directiva 2014/24/UE); acolo unde este cazul, aceasta poate fi completată cu informații care nu sunt acoperite de DEAU.

Nimic nu poate împiedica autoritățile contractante să solicite informații suplimentare, inclusiv unele sau toate documentele justificative, în cazul în care au îndoieli în orice moment al procedurii, pentru a asigura desfășurarea corespunzătoare a acesteia. Este posibil să existe o necesitate deosebită ca acest lucru să se realizeze, în cazul în care o autoritate contractantă decide să limiteze numărul de candidați care urmează să fie invitați să depună oferte sau să participe la dialog [articolul 38 alineatul (3) din Directiva 2009/81/CE]. Atunci când formulează astfel de solicitări de informații sau de documente justificative, autoritățile contractante ar trebui să asigure întotdeauna respectarea principiului nediscriminării.

Autoritățile contractante nu ar trebui să le solicite ofertanților să furnizeze documente justificative care sunt deja în posesia lor sau pe care le pot obține cu ușurință prin accesarea directă a unei baze de date naționale în orice stat membru și care este disponibilă în mod gratuit.

Ori de câte ori este posibil, autoritățile contractante ar trebui să folosească opțiunea de a acorda candidaților care nu dețin încă o autorizație de securitate (în cazul în care o astfel de autorizație este necesară) mai mult timp pentru a o obține [articolul 42 alineatul (1) litera (j) al treilea paragraf din Directiva 2009/81/CE]. Ca regulă generală, autoritățile contractante ar trebui să beneficieze întotdeauna de posibilitatea de a solicita operatorilor economici să furnizeze documentele și certificatele lipsă referitoare la criteriile de excludere și de selecție sau să clarifice astfel de documente și certificate, în cazul în care acestea sunt neclare (articolul 45 din Directiva 2009/81/CE).

Statele membre ar trebui să faciliteze utilizarea transfrontalieră a documentelor și certificatelor. În special, acestea ar trebui să se asigure că informațiile privind certificatele și alte forme de documente justificative pentru licitație în temeiul Directivei 2009/81/CE sunt introduse în baza de date e-Certis (16) și sunt actualizate periodic. Atunci când desfășoară proceduri în temeiul Directivei 2009/81/CE, autoritățile contractante ar trebui să utilizeze arhiva online e-Certis.

2.7.   Formare și consolidarea capacităților în materie de achiziții

Statele membre ar trebui să organizeze cursuri de formare pentru responsabilii cu achizițiile publice, să ofere oportunități în vederea realizării de schimburi de experiență, precum și materiale de orientare. Ele ar trebui să ofere cursuri de formare specifice pentru a evidenția caracteristicile specifice ale IMM-urilor și constrângerile lor operaționale inerente (fluxuri financiare, resurse umane, drepturi de proprietate intelectuală etc.).

Statele membre ar trebui, de asemenea, să organizeze cursuri de formare și să pregătească materiale informative pentru furnizori, prestatori de servicii și contractori. Aceste materiale ar trebui să fie accesibile publicului larg (sau cel puțin să fie puse la dispoziția tuturor întreprinderilor interesate de contractele de achiziții publice în materie de apărare). Acest lucru ar fi deosebit de benefic pentru IMM-uri și pentru societățile intermediare.

3.   POLITICA INDUSTRIALĂ

3.1.   Finanțare

Autoritățile de gestionare locale și regionale din statele membre ar trebui să sprijine IMM-urile și societățile intermediare care sunt sau care ar putea fi active în lanțurile de aprovizionare în materie de apărare. Statele membre pot sensibiliza autoritățile de management și beneficiarii potențiali (de exemplu, IMM-urile, societățile intermediare, institutele de cercetare sau mediul academic) cu privire la utilizarea fondurilor structurale și de investiții europene în domeniul apărării. Statele membre sunt încurajate să utilizeze indicațiile specifice pe care Comisia Europeană le elaborează în prezent în acest sens (17).

Statele membre ar trebui să ia în considerare extinderea instrumentelor de finanțare naționale existente pentru a include IMM-urile și societățile intermediare din domeniul apărării, în cazul în care nu le includ deja.

Statele membre ar trebui să ia în considerare alte tipuri de sprijin posibil pentru IMM-uri, de exemplu garanțiile de stat specifice pentru IMM-urile și societățile intermediare care aderă la proiectele transfrontaliere de apărare europeană cu caracter inovator. Astfel de garanții ar putea acoperi, parțial sau integral, riscul economic al participării unor întreprinderi mai mici la astfel de eforturi sau al finanțării de către bănci a unor astfel de proiecte (18).

Statele membre ar trebui să informeze și să consilieze IMM-urile cu privire la oportunitățile de finanțare la nivel național și european, făcând uz de forumuri, de platforme și de alte instrumente din sectorul apărării sau din alte sectoare economice.

Statele membre sunt încurajate să propună proiecte de investiții inteligente pentru viitoarele cerințe privind testarea și evaluarea. Aceste acțiuni ar trebui să permită IMM-urilor și societăților intermediare să utilizeze facilitățile de testare și evaluare, ajutându-le astfel să își certifice produsele și să beneficieze de contribuția lor la eforturile europene de calificare și certificare în domeniul apărării.

3.2.   Baze de date

Statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a identifica sau a revizui baza industrială de apărare de la nivel național și să sprijine diseminarea informațiilor privind capacitatea lor industrială. Acest lucru s-ar putea realiza, de exemplu, prin crearea de noi baze de date sau prin contribuirea la cele existente cu ajutorul unor entități precum Asociațiile industriilor naționale de apărare (NDIA).

Statele membre sunt încurajate să sprijine luarea de măsuri pentru a îmbunătăți bazele de date și proiectele existente privind societățile din domeniul apărării, capabilitățile acestora și schemele și oportunitățile de finanțare disponibile. Acest lucru ar trebui să presupună, în special, conectarea bazelor de date naționale existente, a anuarelor NDIA și a altor surse relevante existente (de exemplu, listele de membri ai clusterelor din domeniul apărării). Astfel de instrumente ar putea să includă, de asemenea, informații privind capacitățile tehnologice ale societăților. Într-o etapă ulterioară, aceste baze de date ar putea permite IMM-urilor și societăților intermediare să își coreleze descrierile la informațiile provenite de la statele membre referitoare la viitoarele programe și sau la anunțurile de achiziții publice publicate. Astfel, contractanții principali ar putea asocia imediat o descriere a unui IMM cu un anumit tip de proiect sau de oportunitate de afaceri.

3.3.   Clustere

Statele membre ar trebui să sprijine dezvoltarea unor clustere regionale de excelență competitive și de clasă mondială în domeniul apărării și să le încurajeze să coopereze la nivel de regiuni și de state membre. Ar trebui să se încurajeze și alte forme specifice de cooperare în clustere, prin stimularea implicării proactive a centrelor tehnologice și a parcurilor științifice, a „laboratoarelor vii”, a finanțatorilor sau a clusterelor axate pe desfășurarea unor proiecte, pentru a impulsiona cooperarea tehnologică dincolo de granițele sectoriale și pentru a promova oportunități de creștere pentru IMM-urile din domeniul apărării.

Statele membre ar trebui să încurajeze clusterele de la nivel național să solicite implicarea în parteneriate strategice de clustere europene (19), susținute în cadrul Programului UE pentru competitivitatea întreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (COSME). Scopul acestor parteneriate este dublu: de a permite societăților să aibă acces la piețele din afara UE și de a stimula investițiile în specializarea inteligentă în cadrul Uniunii. Totodată, statele membre ar trebui să încurajeze aceste clustere să se angajeze într-o cooperare în cadrul Uniunii, în temeiul apelurilor făcute în cadrul Orizont 2020 (20).

Statele membre sunt încurajate să vizeze sectorul apărării atunci când elaborează și pun în aplicare politici și măsuri de sprijinire a clusterelor (regionale). În acest scop, acestea pot utiliza instrumentele și rețelele existente la nivelul Uniunii, cum ar fi Rețeaua europeană a regiunilor din domeniul apărării (21). Acestea ar trebui, de asemenea, să promoveze, la scară largă, Platforma de cooperare a clusterelor europene (ECCP) (22), ca un instrument care poate ajuta la conectarea clusterelor lor la peste 500 de organizații de clustere, inițiind astfel cooperarea în interiorul și în afara Europei, în beneficiul IMM-urilor membre.

3.4.   Inovare, cercetare și tehnologie

Statele membre sunt invitate să ofere sprijin specific pentru IMM-urile care dețin concepte inovatoare și tehnologii ce ar putea avea aplicații în domeniul apărării. Mai mult, rețelele specializate de puncte de contact naționale ar trebui să furnizeze informații privind normele de participare la proiecte de cercetare și acordarea de granturi pentru cercetare. De asemenea, ele ar trebui să organizeze evenimente de brokeraj și prestări de servicii.

Statele membre ar trebui să elaboreze proiecte de cercetare care să fie adaptate IMM-urilor. Mai mult, institutele lor de cercetare din domeniul apărării ar trebui să examineze în ce măsură este posibilă implicarea IMM-urilor în proiectele lor.

Statele membre ar trebui să se asigure că informațiile privind managementul drepturilor de proprietate intelectuală sunt puse la dispoziție de către autoritățile din domeniul achizițiilor publice în materie de apărare (de exemplu, prin intermediul datelor de contact ale instituțiilor competente sau al broșurilor care se găsesc la sediile autorităților).

Statele membre ar trebui să sprijine arhitecturi de referință deschise pentru sistemele de apărare modulare, permițându-le astfel IMM-urilor să conceapă și să comercializeze subsisteme și componente în mod independent și competitiv.

3.5.   Competențe

Statele membre ar trebui să dispună de o imagine de ansamblu a situației la nivel național în ceea ce privește competențele necesare pentru industria apărării.

Statele membre ar trebui să profite de Noua agendă pentru competențe în Europa, recent adoptată, și de oportunitățile pe care aceasta le creează la nivelul Uniunii, la nivel național și la nivel regional, pentru a-și soluționa lacunele în materie de competențe (23).

Statele membre ar trebui să încurajeze cooperarea între industrie, instituțiile de educație și de formare și alte organizații relevante, să desfășoare acțiuni concertate pentru a corela mai bine cererea și oferta și să încurajeze utilizarea mijloacelor și a instrumentelor UE pentru a atinge aceste obiective. Statele membre ar trebui să ia în considerare utilizarea fondurilor structurale și de investiții europene (24) (fondurile ESI), în special Fondul social european (FSE) (25), pentru a soluționa lacunele în materie de competențe.

3.6.   Capacitatea IMM-urilor

Statele membre ar trebui să disemineze informații cu privire la poveștile de succes transfrontaliere și să încurajeze IMM-urile și subfurnizorii să depună oferte la nivel transfrontalier. Acestea ar trebui, de asemenea, să sprijine organizarea de conferințe transfrontaliere cu furnizorii (evenimente și reuniuni directe B2B cu contractanții principali), pentru a consolida înțelegerea de către IMM-uri a cerințelor și a modului de lucru al contractanților principali, a competențelor și a capabilităților pe care acestea le caută; precum și să ofere platforme și oportunități pentru contactele transfrontaliere între IMM-uri.

Acest lucru poate fi realizat, de exemplu, prin acordarea de granturi pentru organizatorii de evenimente proporțional cu nivelul de participare a IMM-urilor și a întreprinderilor nou-înființate. Astfel de granturi ar putea acoperi, într-un mod echilibrat, diverse sectoare ale apărării. Acest lucru ar putea ajuta IMM-urile să participe la reuniuni internaționale B2B, la misiuni de afaceri în străinătate, precum și la alte evenimente internaționale.

Statele membre ar trebui, de asemenea, să utilizeze în mod mai sistematic instrumentele existente la nivelul Uniunii, pentru a susține activitățile transfrontaliere ale IMM-urilor, în special prin corelarea serviciilor furnizate, de exemplu, prin intermediul Rețelei întreprinderilor europene (26).

Adoptată la Bruxelles, 20 aprilie 2018.

Pentru Comisie

Elżbieta BIEŃKOWSKA

Membru al Comisiei


(1)  Prezenta recomandare abordează aspecte direct legate de participarea transfrontalieră a IMM-urilor și a societăților intermediare la contractele în domeniul achizițiilor publice în materie de apărare, dar nu abordează aspecte importante, care ar putea avea efecte semnificative, chiar dacă indirecte, asupra acestora, în special transferurile de produse în interiorul UE, standardizarea și certificarea în domeniul apărării.

(2)  Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, Lansarea Fondului european de apărare, [COM(2017) 295 final].

(3)  http://ec.europa.eu/DocsRoom/documents/20354/

(4)  https://www.eda.europa.eu/

(5)  Pentru o imagine de ansamblu a activităților desfășurate de AEA în acest domeniu: https://www.eda.europa.eu/procurement-biz/information/eda-market-industry-policies; https://www.eda.europa.eu/what-we-do/activities/activities-search/small-and-medium-sized-enterprises-(smes).

(6)  Directiva 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri și de prestare de servicii de către autoritățile sau entitățile contractante în domeniile apărării și securității și de modificare a Directivelor 2004/17/CE și 2004/18/CE (JO L 216, 20.8.2009, p. 76).

(7)  Documentul european de achiziție unic (DEAU), astfel cum este definit în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/7 al Comisiei din 5 ianuarie 2016 de stabilire a formularului standard pentru documentul european de achiziție unic (JO L 3, 6.1.2016, p. 16) în temeiul articolului 59 din Directiva 2014/24/UE.

(8)  A se vedea: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2003:124:0036:0041:en:PDF

(9)  Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65).

(10)  Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ (JO L 94, 28.3.2014, p. 243).

(11)  Articolul 30 alineatul (1) din Directiva 2009/81/CE.

(12)  Valoarea estimată a contractelor și a acordurilor-cadru, calculată în conformitate cu articolul 9. Pragurile prevăzute la articolul 8 sunt actualizate bianual; informațiile generale cu privire la pragurile actuale în materie de achiziții sunt prezentate la adresa: https://ec.europa.eu/growth/single-market/public-procurement/rules-implementation/thresholds_en

(13)  A se vedea articolul 1 punctul 22 și articolul 21 din Directiva 2009/81/CE.

(14)  A se vedea articolul 1 punctul 13 și articolul 5 alineatul (2) din Directiva 2009/81/CE.

(15)  Articolul 22 ultimul paragraf din Directiva 2009/81/CE prevede că „statele membre recunosc autorizațiile de securitate pe care le consideră echivalente cu cele emise în conformitate cu dreptul lor intern, fără a aduce atingere posibilității de a desfășura și a ține seama de propriile anchete suplimentare dacă apreciază că acestea sunt necesare”. A se vedea, de asemenea, punctul 12 din nota orientativă privind securitatea informației: https://ec.europa.eu/docsroom/documents/15411/attachments/1/translations/en/renditions/native.

(16)  A se vedea: https://ec.europa.eu/growth/tools-databases/ecertis.

(17)  De exemplu, broșura Comisiei din 2017 privind „Dubla utilizare a tehnologiei în UE”. A se vedea: http://ec.europa.eu/growth/tools-databases/newsroom/cf/itemdetail.cfm?item_id=9255

(18)  Statul membru care stabilește schema de garantare ar trebui să se asigure că aceasta nu constituie ajutor de stat (în această privință, a se vedea Comunicarea Comisiei cu privire la aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE privind ajutoarele de stat sub formă de garanții: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52008XC0620(02)&from=EN) sau să notifice măsura Comisiei.

(19)  Platforma de colaborare a clusterelor europene (European Cluster Collaboration Platform – ECCP): https://www.clustercollaboration.eu/eu-cluster-partnerships.

(20)  Pentru informații generale privind Orizont 2020, a se vedea: https://ec.europa.eu/programmes/horizon2020/en/what-horizon-2020.

(21)  A se vedea: https://www.endr.eu/.

(22)  A se vedea: https://www.clustercollaboration.eu/.

(23)  În special inițiativa privind Planul de cooperare sectorială în materie de competențe din cadrul Noii agende pentru competențe în Europa, care abordează sectorul apărării.

(24)  A se vedea: https://ec.europa.eu/info/funding-tenders-0/european-structural-and-investment-funds_ro

(25)  A se vedea: http://ec.europa.eu/esf/home.jsp?langId=ro

(26)  A se vedea: http://een.ec.europa.eu/


Top