21.3.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 78/16

(1)

În Regulamentul (CE) nr. 1881/2006 al Comisiei (1) s-au stabilit niveluri maxime pentru arsen, cadmiu și plumb în diferite produse alimentare. Cu toate acestea, în prezent nu s-au stabilit niveluri maxime pentru aceste substanțe în alge marine și halofite, cu excepția nivelurilor maxime stabilite în regulamentul respectiv pentru suplimente alimentare constând exclusiv sau în principal în alge marine sau produse derivate din alge marine.

(2)

În ceea ce privește mercurul, Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului (2) stabilește un nivel maxim de reziduuri în alge și organisme procariote la nivelul implicit de 0,01 mg/kg.

(3)

În 2006, Comitetul științific pentru alimentație a stabilit un nivel maxim pentru aportul de iod de 600 μg/zi pentru adulți și de 200 μg/zi pentru copiii între 1 și 3 ani (3). Acesta a indicat că ingerarea de produse din alge cu conținut ridicat de iod, în special de produse uscate, poate duce la un aport de iod periculos de mare, dacă aceste produse conțin peste 20 mg iod/kg de substanță uscată și dacă populația expusă trăiește într-o zonă în care carența de iod este endemică.

(4)

Datele disponibile arată că algele marine conțin concentrații semnificative de arsen, cadmiu, iod, plumb și mercur. Dat fiind că halofitele cresc și ele într-un mediu marin, se poate presupune în mod rezonabil că acestea vor prezenta un model similar de absorbție a acestor substanțe și, prin urmare, un model similar de contaminare.

(5)

Anumiți consumatori din UE consumă din ce în ce mai mult alge marine și halofite. Prin urmare, este necesar să se evalueze dacă contribuția concentrațiilor din alge și halofite la expunerea totală la arsen, cadmiu, iod, plumb și mercur ar necesita stabilirea de niveluri maxime pentru arsen, cadmiu și plumb pentru aceste produse ori modificarea nivelurilor maxime pentru mercur în alge și organisme procariote sau orice acțiune care urmează a fi întreprinsă în legătură cu expunerea la iod provenind din aceste produse.

(6)

Pentru aditivii alimentari pe bază de alge marine, specificațiile sunt stabilite în anexele la Regulamentul (UE) nr. 231/2012 al Comisiei (4). Pentru unii dintre acești aditivi, EFSA a recomandat ca limitele pentru impuritățile de elemente toxice să fie revizuite pentru a garanta faptul că utilizarea acestor aditivi nu va constitui o sursă semnificativă de expunere la aceste elemente toxice, în special în cazul sugarilor și copiilor mici (5). Prin urmare, ar trebui să se evalueze expunerea la arsen, cadmiu, iod, plumb și mercur din aditivii alimentari pe bază de alge marine și alge.

(7)

Nivelurile maxime pentru arsen, plumb, cadmiu și mercur în hrana pentru animale sunt stabilite în Directiva 2002/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6). Deoarece anumite specii de alge marine sunt utilizate ca hrană pentru animale, concentrațiile de metal prezentate de aceste specii ar trebui, de asemenea, examinate, atât din motive de sănătate animală, cât și având în vedere transferul acestor metale în produsele alimentare de origine animală.

(8)

Ar trebui să fie colectate date privind prezența arsenului, cadmiului, iodului, plumbului și mercurului în diferite specii de alge marine, halofite și produse pe bază de alge marine pentru a sprijini evaluarea expunerii prin alimentație,

1.

Statele membre, în colaborare cu operatorii din sectorul alimentelor și hranei pentru animale, efectuează în anii 2018, 2019 și 2020 monitorizarea prezenței arsenului, cadmiului, iodului, plumbului și mercurului în alge marine, halofite și produse pe bază de alge marine. Monitorizarea ar trebui să includă halofite comestibile incluzând Salicorna europaea și Tetragonia tetragonoides și o mare varietate de specii de alge marine care să reflecte obiceiurile de consum și utilizările în hrana pentru animale, incluzând arame (Ecklonia bicyclis), Fucus vesiculosus, dulse (Palmaria palmata), hiziki (Hizikia fusiforme), mușchi irlandez (Chondrus crispus), Laminaria digitata, kombu (Laminaria japonica, Saccharina japonica), nori (Porphyra și Pyropia spp.), alge brune (Ascophyllum nodosum), salată de mare (Ulva sp.), Himanthalia elongata, Fucus serratus, Codium sp., Sacharina latissima, wakame (Undaria pinnatifida) și Alaria esculenta, pentru a stabili o estimare precisă a expunerii. De asemenea, datele privind prezența ar trebui să fie colectate pentru aditivii alimentari pe bază de alge marine, incluzând E400, E401, E403, E404, E405, E406, E407, E407a și E160a(iv).

2.

Pentru monitorizarea alimentelor, ar trebui urmate procedurile de eșantionare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 333/2007 al Comisiei (7), pentru a se asigura că eșantioanele sunt reprezentative pentru lotul din care se prelevează eșantioanele.

3.

Pentru monitorizarea hranei pentru animale, ar trebui urmate dispozițiile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 152/2009 al Comisiei (8).

4.

Analizele ar trebui să fie efectuate în conformitate cu dispozițiile din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (9), prin utilizarea unei metode de analiză care s-a dovedit a genera rezultate fiabile.

5.

Analiza mercurului ar trebui să fie efectuată de preferință prin determinarea conținutului de metilmercur și mercur total, iar analiza arsenului ar trebui realizată prin determinarea conținutului de arsen anorganic și total și, dacă este posibil, a altor forme relevante de arsen.

6.

Ar trebui să se menționeze speciile sau numerele aditivilor, precum și dacă au fost analizate produse proaspete, uscate sau prelucrate. Dacă este posibil, ar trebui să se menționeze originea produselor (sălbatice sau cultivate), data și locul recoltării, partea din alga marină care a fost analizată, precum și eventualele informații de pe eticheta produselor finale.

7.

Datele de monitorizare ar trebui să fie transmise către EFSA în mod regulat și ar trebui să cuprindă informațiile stabilite de EFSA și să respecte formatul de raportare electronică definit de EFSA, în vederea compilării lor într-o bază de date.